Trei idei ca să-ţi faci iubitul fericit. Cel mai fericit!
Deşi multe femei cred că ”bărbaţii sunt porci” sunt şi câteva care au altă opinie. Bineînţeles că această opinie e determinată tot de un bărbat, unul care nu e porc.
Din fericire pentru specia noastră, bărbaţii şi femeile depind unii de ceilalţi. Dacă mă întrebaţi, cred că războiul dintre sexe e supraevaluat. Aproape nici nu există de la un nivel de educaţie încolo. Un bărbat civilizat vrea întotdeauna să stea alături mai degrabă de o femeie inteligentă decât de o femeie frumoasă şi lipsită de educaţie. Cred că reciproca e şi mai adevărată. Ce naiba de viaţă de cuplu mai e şi aia în care n-ai cu cine vorbi, cu cine să discuţi şi să-ţi ofere un punct de sprijin, n-are cine să te facă să râzi şi multe altele? Continuare»
Cu un idiot în avion!
Am fost un weekend la Copenhaga împreună cu familia. Despre călătorie nu am prea multe de spus. Ce poţi să povesteşti de oraşul unde trăiesc cei mai fericiţi oameni din lume? Sunt destul de sceptic când vine vorba de astfel de clasificări, mai ales pentru că în Copenhaga, oamenii nu mi s-au părut atât de fericiţi şi nici oraşul atît de curat precum i s-a dus faima.
În mod cert, danezii sunt oameni ordonaţi, eficienţi, iar bunăstarea lor se bazează pe muncă, pe un stil de viaţă auster şi pe lipsa corupţiei. Dacă am ţine cont de toate astea şi în România ar fi şi la noi mai multă fericire.
Aici vreau să vorbesc despre altceva. Nu fac parte dintre cei care cred că românii sunt cei mai răi de pe pământ. Dimpotrivă cred că cei mai mulţi sunt oameni agreabili şi cu simţul umorului, dar idioţi sunt peste tot. Continuare»
De ce-şi irosesc femeile viaţa lângă bărbaţi?
Cred că bărbaţii sunt mai fericiţi decât femeile. Dar asta abia după vârsta de 35 de ani. În adolescenţă, băieţii sunt mai chinuiţi, mai nesiguri, mai speriaţi, iar fetele mai mature, mai curajoase şi mai deştepte. Cumva, pe parcursul vieţii, lucrurile se schimbă.
Femeile, odată cu înaintarea în vârstă, reuşesc să strângă şi să care cu ele toate regretele, toate problemele, toate nefericirile personale la care se adaugă şi nefericirile celor dragi, cum ar fi partenerul de viaţă, copiii, părinţii sau prietenii. Sufletul lor e ca un burete care strânge toată durerea. Continuare»
De ce femeile de 30 de ani greşesc când nu le dau nicio şansă bărbaţilor de 20 de ani?
Multe dintre ele preferă, mai degrabă, să rămână singure, decât să intre într-o astfel de ”aventură”. E exact invers, bărbaţii de 30 sunt vrăjiţi de femeile mai tinere, pe când reciproca nu e adevărată. Femeile de 30 trăiesc cu spaima că o relaţie cu un bărbat mai tânăr le aduce nefericirea pentru că, după un timp, aceştia se plictisesc şi vor să încerce ceva nou.
Mai jos prezint cinci argumente că un astfel de cuplu poate rezista:
1. Un bărbat de 20 de ani va respecta mult mai mult caracterul unei femei de 30 şi va fi mult mai receptiv la cuvintele ei. O astfel de relaţie e aspiraţională din punctul lui de vedere.
2. Bărbatul va fi subjugat de personalitatea femeii şi va face tot ce-i stă în puteri pentru a o face fericită. Continuare»
Trei soluţii simple ca să fii fericită alături de iubitul tău
Relaţiile sunt simple şi complicate în acelaşi timp. E important ca la început de drum ambii parteneri să fixeze regulile. Ştiu că asta nu are legătură cu romantismul şi pasiunea unei iubiri fulgerătoare, dar dacă vreţi să reuşiţi e nevoie şi de un strop de raţiune. Aşa că e foarte important să vă impuneţi chiar de la prima întâlnire.
1. Fii independentă! Pe bune, dacă lucrezi, ai o carieră, te va dori mult mai mult. Nu contează câţi bani câştigi, e important să simtă că eşti pe picioarele tale. Te va respecta. S-au dus vremurile în care bărbaţii îşi doreau pertenere casnice. Mai e ceva, chiar dacă declarativ îşi doresc asta, fiind caractere mai autoritare, pentru reuşita relaţiei e bine să-i spuneţi de la prima întâlnire că sunteţi o fire independentă şi vreţi să realizaţi ceva în viaţă. Relaţiile în care numai unul dictează nu au sorţi de izbândă. Continuare»
Europa League. Ziua în care am ajuns acasă!
În general, în postura de român mă simt tensionat, gata în orice moment să mă apăr, pregătit să caut argumente că nu suntem atât de hoţi pe cât se spune, atât de corupţi, atât de leneşi sau atât de dezorganizaţi. Când sunt în străinătate mă simt stingher şi am nevoie de curaj ca să spun de unde vin, în ţară, dacă vorbesc cu un străin, mă laud ridicol şi peste măsură, încercând să-i vând ”frumuseţile patriei”. Chiar şi când sunt singur, în pat, în creierii nopţii, mă gândesc dacă a fost un noroc sau un ghinion că m-am născut aici, dacă a fost bine sau rău că n-am plecat în lume? Continuare»
Ce cred bărbaţii despre femeile de peste 30? Trei gânduri
Femeile de 30 de ani sunt atrăgătoare şi sofisticate. Ştiu să se facă remarcate şi ştiu să pună pe jar un bărbat, dar, în acelaşi timp, sunt calculate şi nu se îndrăgostesc la întâmplare. Cel ales trebuie să fie special.
1. Dacă femeia nu a fost măritată niciodată şi nu a avut nicio relaţie de lungă durată, să zicem de peste cinci ani, mulţi dintre ei devin suspicioşi. Se gândesc că are o problemă. În general, bărbaţii se tem de femeile care s-ar putea să-i domine. Aşa că dacă n-a avut o relaţie lungă, dar arată foarte bine, chiar dacă le place, nu vor fi prea interesaţi. Continuare»
Ceea ce oferi şi ceea ce primeşti din dragoste
Cred că se poate trăi toată viaţa dintr-o poveste de dragoste. Cu condiţia să nu uiţi sau să-ţi placă să-ţi aminteşti. E un mare defect încercarea continuă de a cere tot mai mult de la persoana pe care consideri c-o iubeşti. Aşa dispar relaţiile, iar oamenii care sunt extrem de pretenţioşi cu cei din jur au o şansă bună să fie singuri la un moment dat.
Bine, singurătatea nu e întotdeauna o povară, dar astfel de oameni trăiesc prin ceilalţi şi atunci când sunt evitaţi, suferă.
Aşa că e mult mai profitabil să fim buni şi foarte buni cu cei pe care îi iubim. Bunătatea nu face niciun rău. E o prostie să crezi că o vorbă spusă la momentul oportun, o laudă adresată celui lângă care trăieşti zi de zi îi va face rău sau ”îl va schimba”. Încrederea, faptul că-i arăţi că e o persoană care se străduieşte, faptul că-i mulţumeşti sau încurajezi efectiv schimbă în bine viaţa tuturor. Continuare»
Toată fericirea şi toată bogăţia vieţii
Pur şi simplu nu înţeleg de ce trăim cu senzaţia că nimic nu depinde de noi şi că totul depinde de ceilalţi. Chiar şi într-o relaţie nu ne asumăm defectele şi calităţile celuilalt, nu ne asumăm deciziile noastre şi nu avem încredere în partener, aşa din principiu.
În România, spunem că totul e defect, totul e distrus, noi nu putem face nimic, ne plângem de dimineaţa până seara şi credem că existenţa noastră e la bunul plac al altora şi aici intră părinţii, rudele, profesorii, şefii, soţii, foştii soţi şi politicienii. Întotdeauna alţii sunt vinovaţi.
De fapt, viaţa din jurul nostru pare fără speranţă pentru că noi o facem aşa. Tristeţea noastră adunată crează o lume în derivă. Micul secret e că oricine poate schimba lumea. Că te poţi schimba pe tine şi îi poţi scimba pe ceilalţi, că de tine depind atât reuşita ta cât şi eşecul tău. Deciziile tale te fac ceea ce eşti. Poţi spune da, poţi spune nu. Oricând îţi poţi schimba destinul.
Malcolm Gladwell (foto), un scriitor american care lucrează pentru New Yorker, a publicat un volum, tradus şi la noi, intitulat ”Ce a văzut câinele?”. În această carte, autorul a pornit prin SUA şi a căutat oameni deosebiţi, oameni care fac ceva extraordinar. Dar pentru a-i descoperi şi dumneavoastră citiţi cartea, ceea ce m-a şocat pe mine a fost faptul că acei oameni nu se plâng, nu dau vina pe nimeni, iau lucrurile aşa cum sunt şi încearcă să reuşească. Continuare»
De câte diplome ai nevoie ca să fii educat?
Ce este educaţia? Ca părinte, m-am întrebat de multe ori şi sunt dispus, ca toţi părinţii de altfel, să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a avea un copil educat. Dar oare educaţia înseamnă să-şi petreacă timpul în casă, la birou şi să rezolve exerciţii după exerciţii? Oare educaţia înseamnă să ia numai note foarte bune şi să fie cel mai bun din clasă? Oare educaţia înseamnă un număr de diplome eliberate de o universitate sau alta, cu cât mai celebră cu atât mai bine?
Poate înseamnă şi câte ceva din ce-am enumerat mai sus, dar într-o mai mică măsură decât ne dăm seama. De fapt, educaţia e o călătorie şi ”un lucru gingaş” cum spunea Democrit. Nu ţine nici de numărul orelor petrecute la birou, nici de numărul diplomelor şi nic de note. Educaţia, în viziunea mea, e acea călătorie prin care un copil îşi descoperă destinul, calea sau rolul în societate. Se poate spune oricum. Continuare»
O vamă veche dintr-un alt secol
Acum, când oamenii pleacă spre mare, când au răbdare să stea în coloana de maşini ore întregi pentru a ridica un cort pe nisip, la marginea apei, îmi amintesc de Vama Veche, foarte veche din adolescenţa mea.
Trecusem în clasa a XI-a, luasem treapta a doua cu note bune şi mă simţeam stăpânul lumii. Primul lucru pe care l-am făcut după ce s-au afişat rezultatele a fost să mă duc la mama şi s-o rog să mă lase la Vama Veche cu colegii, cu cortul. Acest ultim cuvânt suna foarte ciudat şi extrem de nesigur pentru mama. Când nu era de acord cu o cerere de-a mea spunea: ”Nu ştiu. Nu prea sunt de acord. Dacă te lasă taică-tu, n-am nimic împotrivă!” Când auzeam fraza, ştiam că şansele mele de a obţine finanţare pentru proiect scădeau vertiginos. Tata spunea nu din principiu. Dacă mama spusese iniţial da, tot ea reuşea să transforme rapid în da şi nu-ul tatei, dacă, prin absurd, spunea tata da, iar mama nu, rămânea nu prin influenţa mamei. Nu ştiu de ce s-a plîns toată viaţa că are un soţ încăpăţânat? Aşa că, întotdeauna, tot efortul meu era s-o conving pe mama. Continuare»
Duşmanul iubirii
Cred că în zilele noastre sunt atât de multe despărţiri pentru că oamenii au din ce în ce mai puţină vitalitate. Poate părea exagerat ceea ce spun, dar să analizăm puţin situaţia lumii moderne.
Pentru a iubi, pentru a menţine un cuplu, e nevoie de participare, e nevoie de energie. Pe lângă muncă, e nevoie de cuvinte, de gesturi şi chiar de făcut lucruri, de la lecţii cu copilul, la mâncare, curăţenie, cumpărături. Lumea modernă e obsedată de comoditate şi de plăcere. Vrem să obţinem totul cu cât mai puţin efort. Suntem obişnuiţi să fim purtaţi de maşini dintr-o parte în alta. Ne ascundem de ploaie şi ne speriem de o pală de vânt. Avem roboţi de bucătărie, maşini de spălat automate, fotolii care ne fac masaj, cuptoare cu microunde, cuţite electrice şi tot felul de aparate care ne fac viaţa din ce în ce mai comodă. Continuare»
Cinci sugestii pentru a avea o comunicare excelentă cu partenerul
În aceste zile se desfăşoară o campanie publicitară care promovează o marcă de bere. Prin clipuri video, bărbaţii sunt invitaţi să le scrie femeilor câte un sfat care să ajute comunicarea din cuplu.
Şi, într-adevăr, cele mai multe probleme într-un cuplu apar din cauza comunicării proaste. Mai jos prezint cinci sugestii pentru femei din perspectiva bărbaţilor pentru a ajunge mai uşor în mintea şi, uneori, în sufletele lor:
1. Decât să folosiţi atât de multe cuvinte, mai bine faceţi un desen.
2. Dacă vreţi să fiţi remarcată într-o conversaţie cu partenerul, puneţi-vă costumul de baie.
3. Dacă ţipaţi, nu rezolvaţi nimic, dar asta nu înseamnă că, din când în când, nu trebuie să ridicaţi vocea. E nevoie pentru a vă semnala prezenţa şi pentru a sesiza că aveţi o opinie. Continuare»
Câteva gânduri despre o chestie atât de demodată, cum ar fi familia
De multe ori m-am întrebat de ce familia şi-a pierdut strălucirea în zilele noastre? Ţin minte că prin 1988 mă hotărâsem să fug din România. Aveam 20 de ani, dar singurul lucru care mă ţinea pe loc era familia. Mama, surorile mele, tata, bunicii. Cumva, la marginea familiei, venea cel mai bun prieten, iubitele mele, nu erau prea multe, doar două şi nu mă hotăram cu care să rămân. Până la urmă m-au părăsit amândouă.
A venit revoluţia şi am răsuflat uşurat. Nu mai trebuia să plec, deşi aş fi putut s-o fac mult mai uşor, dar dispăruse motivaţia ideologică. Mai apoi, de câte ori îmi era greu, n-aveam bani, rămâneam fără slujbă, mă gândeam să plec, dar mă loveam de acelaşi obstacol, imposibilitatea de a renunţa la prânzul de duminică luat în familie, la discuţiile cu surorile mele sau cu prietenii.
În timp, am reuşit să-mi fac propria familie pe care am integrat-o în marea familie formată din familia mea şi a soţiei mele. Mă uit la fiica mea şi o simt că e fericită şi liniştită, se întâlneşte cu verii şi verişoarele ei, se joacă, se ceartă. Ca-ntr-o familie. Continuare»
Cum stai cu dragostea pe Facebook?
Poate internetul sau Facebook-ul să te ajute să-ţi găseşti un partener sau o parteneră? E o întrebare pe care şi-o pun foarte mulţi oameni singuri. Mulţi dintre ei stau ore întregi în faţa calculatorului, îşi construiesc o biografie cât mai interesantă, îşi fac poze şi le postează, scriu mesaje, răspund la cele primite şi aşteaptă să se întâmple ceva.
Cred că Facebook-ul a dinamizat mult relaţiile dintre oameni, cred că poţi să-ţi găseşti jumătatea în spaţiul virtual, dar mai cred că nu e bine să-i supraestimăm virtuţile în ce priveşte iubirea. Internetul e un alt mediu. Cred că ai mai puţine şanse să-ţi găseşti un partener decât dacă pleci în vacanţă cu prietenii. În jurul nostru sunt o grămadă de poveşti de succes despre cuplurile formate pe internet, dar asta doar pentru că ceaiurile dansante s-au demodat şi pentru că în cluburi muzica e atât de tare încât nu poţi purta o conversaţie. Continuare»
Cinci momente memorabile din viaţa unui bărbat
Cred că e interesant pentru femei să descopere momentele memorabile din viaţa unui bărbat. Am stat de vorbă cu câţiva prieteni, mi-am luat notiţe, am sintetizat şi iată ce mi-a ieşit. Normal, momentele diferă de la persoană la persoană. Cu cât înaintăm în vârstă, perspectiva asupra ceea ce ni s-a întâmplat în viaţă se schimbă.
Cu toate acestea, trebuie să spunem că există câteva puncte comune. Hai să vedem:
1. Primul sărut. Mulţi bărbaţi şi-l amintesc. Emoţia e atât de mare, încât nu-l uită uşor. Continuare»
De ce femeile din România fac atât de multe avorturi şi de ce bărbaţilor nu le pasă?
Din păcate, am prins perioada în care femeile nu aveau dreptul de a alege. Orice metodă de planificare familială era o crimă. Trăiam într-un paradox, prea săraci să creştem copii, dar obligaţi să-i facem. O mare parte din problemele României de azi au rădăcinile în acea perioadă schizoidă.
Au trecut aproape 23 de ani de când femeile au dreptul să aleagă. În aceşti 23 de ani s-au făcut în jur de 3,5 milioane de avorturi, peste 150.000 pe an. Un oraş mai mare de decât Capitala nu s-a mai născut.
Cred că femeile au dreptul să aleagă dacă şi când nasc. Dreptul la alegere mi se pare unul fundamental şi nu trebuie îngrădit de niciun regim politic sau religie. Efectele interzicerii acestui drept le simţim pe propria piele şi în ziua de azi. 90 la sută dintre copiii nedoriţi devin o povară pentru societate, conform unui studiu făcut de doi economişti americani, în care se spune că în SUA, reducerea criminalităţii are legătură directă cu liberalizarea avortului. Adică, în esenţă, copiii nedoriţi nu s-au mai născut şi ca o consecinţă, numărul infractorilor a scăzut dramatic. E o analiză contestată, dar dramatic de adevărată. (Pentru mai multe amănunte citiţi aici!) Continuare»
De ce sunt varză curele de slăbire?
Nu sunt nutriţionist, dar ca pasionat de alergare şi de cursele de maraton trebuie să am grijă de ceea ce mănânc şi să-mi controlez greutatea. Orice kilogram în plus mă încetineşte. De-a lungul timpului am citit mult despre alimentaţie, diete şi sport şi încă o mai fac. Din punctul meu de vedere, curele de slăbire sunt pierdere de vreme.
De ce spun asta? Pentru că orice dietă ar ţine cineva, imediat după ce a întrerupt-o va pune tot la loc şi ceva în plus. Domeniul kilogramelor seamănă pe undeva cu cel al banilor. Cu cât ai mai mulţi bani sau kilograme cu atât mai uşor faci alţii sau altele. Din punctul meu de vedere, se poate slăbi într-un singur fel şi acesta e printr-o schimbare radicală a stilului de viaţă care te-a adus în acel punct. Nu mai eşti mulţumit de felul în care arăţi, înseamnă de fapt că nu mai eşti mulţumit de felul în care trăieşti, deci e nevoie de transformare. Continuare»
Pe ce se bazează o relaţie?
În pragul sărbătorilor de Paşti să spunem din nou că nu există o relaţie perfectă. Atât bărbaţii cât şi femeile greşesc unii faţă de alţii, dar fac şi lucruri minunate împreună. Cred că înţelepciunea şi generozitatea salvează orice cuplu. Şi merită făcute multe sacrificii pentru a ne salva.
De sărbători ne dăm seama cât de greu e să fii singur, să nu ai familie, rude şi prieteni pe care să-i vizitezi sau care să te viziteze. Oricâtă dragoste există între o femeie şi un bărbat, iubirea lor depinde în mod subtil de ceilalţi, de prietenii lor, de comunicarea cu familia, cu colegii, de ieşirile în oraş, de discuţii şi mii de lucruri făcute împreună. Continuare»
Înarmaţi până în dinţi, dar lipsiţi de apărare în faţa cutremurelor
Un cutremur de 8,6 grade pe scara Richter a lovit Indonezia, mai precis nordul insulei Sumatra. La câteva ore, un nou seism de 8,2 grade a zguduit insula. S-a declanşat alerta de tsunami, iar întreaga omenire stă cu sufletul la gură şi se roagă pentru cei de acolo.
Nimeni nu poate uita tragedia de la sfârşitul anului 2004 când 170.000 de oameni şi-au pierdut viaţa în urma unui cutremur urmat de un tsunami uriaş.
Când se întâmplă o astfel de tragedie realizăm cât de firavă e existenţa umană în raport cu furia naturii. Cu toată tehnologia, cu toată evoluţia noastră socială, cu tot confortul şi cu toată ştiinţa suntem atât de neprotejaţi în faţa cutremurelor. Continuare»
