Albirea dintilor acasa

Albirea dintilor se poate face pe cale naturala acasa, fara ajutorul medicului stomtatolog?

Aparatul dentar dupa 20 de ani

Ma numesc Dobra Paul, am 21 de ani si sunt student la Universitatea Politehinca Timisoara. Sufar de o anomalie a dintilor...

Ce este cosmetica dentara?

Datorita noilor metode de tratament aparute in stomatologia moderna, exista la ora actuala o serie de optiuni pentru a ajuta pacientii sa aiba zambetul mult visat.

Liposuctia pe intelesul tuturor si tehnicile folosite

Pentru publicul larg termenul "liposuctie" sau "lipoaspiratie" este relativ bine cunoscut, vorbindu-se despre o tehnica chirurgicala de indepartare a grasimii nedorite...

Cum tratezi alergiile

La inceput de mileniu trei, aproape toate problemele de sanatate sunt asociate de medicina moderna cu studiul manifestarilor alergice. Reactiile de acest fel la alimente si alte substante merg de la guturaiuri frecvente, rinite, "febra fanului", inflamatiile faringo-laringiene, pana la afectiuni ale pielii, oboseala patologica, insomnii, migrene sau tulburari digestive. In fapt, reactiile alergice la unele alimente reprezinta un mesaj simplu al organismului ca acestea nu sunt potrivite. Reactiile la alimente denaturate, rafinate si biologic disproportionate sunt chiar bine venite, avertizandu-ne sa renuntam la ele. Totusi, pot aparea alergii si la alimente integrale, cum ar fi graul, porumbul, soia si alte cereale neprelucrate, ridicandu-ne - firesc - intrebarea: de ce?! Medicina traditionala chineza ne invata ca, adesea, combinatiile sarace in alimentatie sunt de vina. Daca, de pilda, aceste cereale - sub forma de paine - ar fi combinate cu verdeturi (in forma de foi: salata, frunze de spanac, ridichi etc.) si cu alte legume sarace in amidon, atunci reactiile alergice ar putea sa dispara. La cestea se pot adauga proteine din branzeturi, carne, sau unt de arahide. Pentru a depista alimentele alergene este bine sa se adopte un plan de alimentatie cu combinatii foarte simple de alimente la fiecare masa (cel mult 2-3 alimente). Este bine ca pacientul sa-si faca o agenda de urmarire zilnica a meniului sau. Astfel se poate stabili in mod individual dieta cea mai potrivita si nu este nevoie sa se supuna pacientul unor restrictii inutile si frustrante, eliminand exact acele alimente care ii fac rau. Daca alergiile sunt generate chiar de catre cereale, atunci solutia este consumarea lor in stare de germeni (incoltite). In aceasta forma ele pot fi gatite si se poate face paine din ele. Cele mai indicate cereale incoltite sunt graul, soia, lintea, orzul, ovazul si altele. Este important, insa, ca inainte de preparare sa fie inmuiate in apa timp de 8 - 10 ore, pentru a inlatura continutul de acid fitic si a stimula procesul de germinare. Starea de germinatie are proprietatea de a converti o mare parte din amidonul cerealelor in zaharuri simple, iar proteinele in aminoacizi liberi, dand nastere acizilor grasi liberi. Creste cantitatea de enzime si vitamine, ca si lanturile de minerale si aminoacizi. Aceasta face cerealele mai digerabile si, adesea, poate inlatura alergiile. Dar, atentie! Excesul de cereale incoltite in alimentatie poate slabi digestia, mai ales la unele categorii de persoane (nu e loc aici de explicatii amanuntite). Este de retinut faptul ca alergia cunoscuta sub denumirea de purpura anfilactoida poate fi vindecata in 15 zile, pur si simplu mancand de 3 ori pe zi cate 60 g de curmale (cam 10 fructe). De altfel, curmalele joaca un rol importat si in alte retete concepute de medicina traditionala chineza pentru aceasta forma de alergie, foarte frecventa. De pilda, o fiertura din 100 g orz si 15 curmale rosii, in 500 ml apa - pana scade apa la 150 ml - si care se consuma integral, zilnic. Sau, o supa preparata din 30 g coji de arahide si 30 g curmale rosii, fierte in 250 ml apa; se pastreaza doar zeama si se bea odata pe zi, timp de 5 zile. Nu putem, insa, neglija faptul ca in ultimele decenii a crescut ingrijorator numarul persoanelor hipersensibile la aproape orice substanta imaginabila. Dincolo de alergiile alimentare, le intalnim si pe cele provocate de parul de animale, praf, polen, apa, razele solare etc. Acestea sunt agravate de unele stari psihice precum cele de agorafobie, autosupraestimare, aroganta, incapacitatea de adaptare la stresurile vietii. Acestea determina, in plan fiziologic, o scadere a imunitatii si o malfunctiune a ficatului in privinta dezactivarii la antigeni. In China antica aroganta era, intotdeauna, asociata cu o proasta functionare a ficatului. Deci, atentie la atitudinea dvs.! Pe de alta parte, o dieta de crutare si refacere a ficatului va fi foarte utila pentru a reface capacitatea acestuia de a neutraliza substantele alergene. In acest sens, toate alimentele cu multa clorofila sunt bine venite: microalgele si iarba de cereale sunt cele mai importante, datorita proprietatilor lor antiinflamatorii si imunostimulatoare, precum si abundentei factorului omega-3 si a acizilor grasi gamma-linoleici. De aici se poate porni discutia in tratamentul candidozelor, una din marile probleme ale medicinii alopate moderne. Despre candidoze, alta data.de Adrian Florea Specialist In medicina traditionala chineza Mare Maestru al Federatiei Mondiale de Qigong www.qitaky.ro Daca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde poti achizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul decautare aflat in paginile Eva.ro

Cum iti intaresti imunitatea iarna

In anotimpul rece in mod special, organismul nostru este supus unor presiuni exterioare mai mari (geruri, vanturi, viscole) dar si interne (mancam mai putine fructe si legume pentru ca se gasesc in cantitati limitate iarna), ceea duce la o lipsa a vitaminelor din organism. Cum compensam aceasta? Prin vitamine administrate pe cale orala. Monica Iordache, diriginte farmacist la Sensiblu, ne-a recomandat ceea ce ar fi indicat sa luam iarna, pentru a da organismului toate substantele de care are nevoie pentru o functionare la capacitate optima. Desigur ca ati simtit pe propria piele faptul ca iarna obositi mai repede, va culcati mai repede, sunteti mai palizi sau mai lipsiti de vlaga. Toate acestea vor fi inlaturate daca urmati, macar din cand in cand, un tratament adecvat. La copiii pana in 6 ani se recomanda Pikovit, Panasol, Vidaylin si Minimartieni, vitamine frumos colorate si cu gust de fructe. La copiii mai mari si pana la adulti, se recomanda: Pikovit (pentru adulti), Supradin (drajeuri sau efervesecente, dupa preferinte), si vitamine cu Ginseng: Vitamax, Ginsavit; se mai poate lua Eurovita cu minerale, vitamine din gama Aditiva (vitamine cu minerale, calciu, magneziu). La batrani se recomanda Ginseng tonic, Eurovita si "Vitamine pentru varsta a treia", ori ABC Spectrum, Energispectrum si Seniorspectrum, de la Walmark, valabile si pentru adulti. In caz de sarcina, pot fi luate fara recomandarea medicului vitaminele: Materna, Prenatale ori Vitaminele Centrum. In speranta ca v-am fost un ghid util, va recomandam sa intrati in farmacii si sa cereti si sfaturile specialistilor de-acolo, dar oricum, luati vitamine, fac bine iarna!

Scoicile: delicatese si medicamente

Mai exista inca impresia pe care o au multi romani precum ca scoicile ar fi niste delicatese, niste mofturi culinare importate din Occident. Sunt putini aceia care - beneficiind de pasiunea lor de pescari, sau de vecinatatea cu lacuri, rauri sau cu litoralul Marii Negre - apreciaza gustul rafinat al acestor mici vietati acvatice.Mult mai putini stiu ca scoicile pot fi niste veritabile medicamente pentru multe afectiuni, eliminand - ca orice astfel de remedii naturale - riscurile unor reactii secundare nedorite.Chinezii - mari amatori de produse ale apelor dulci sau sarate - au descoperit de mii de ani virtutile terapeutice ale scoicilor. Este vremea sa le cunoastem si noi!Nu este de neglijat faptul ca scoicile de apa sarata (carnea lor) sunt utile in tratarea edemelor, a gusei tiroidiene, a secretiilor vaginale, hemoroizilor si eliminarea expectoratiilor. In timp ce scoicile de apa dulce pot fi de ajutor in tratamentul hemoragiilor si secretiilor vaginale, a congestiei globilor oculari, a diverselor eczeme si hemoroizilor. Praful din carapacele scoicilor de mare este util in tratarea diabetului, edemelor, gusei tiroidiene si - din nou - a hemoroizilor, iar cel din scoicile de apa dulce poate fi de folos in tratarea tusei expectorante, a durerilor gastrice, a sughitului, vomei, secretiilor vaginale albicioase, eczemelor si inflamatiilor. Mucusul scoicilor de apa dulce poate fi de mare ajutor in diabet, arsuri si congestia globilor oculari.Daca ar fi sa vorbim despre proprietatile medicinale ale scoicilor de mare, acestea sunt considerate de traditia chineza ca avand energie rece, mireasma sarata, cu actiune directa asupra stomacului, dar si asupra aparatului urinar (stimuleaza diureza), elimina mucozitatile, inmoaie tesuturile dure (impiedica formarea tumorilor).Scoicile de apa dulce au si ele calitatile de: energie rece, mireasma dulce-sarata, fiind utile pentru dezintoxicarea organismului, imbunatatirea acuitatii vizuale, precum si a functionarii ficatului si rinichilor. Praful din carapacea scoicilor de mare are energie rece, mireasma sarata, stimuland si el diureza, imbunatatind starea plamanilor si bronhiilor, actionand ca un antitumoral si expectorant. Iar praful obtinut din carapacele scoicilor de apa dulce are tot energie rece, mireasma sarata, este expectorant, elimina excesul de Yang al plamanilor, stimuland buna lor functionare, ca si a ficatului si a stomacului. In fine, mucusul scoicilor de rau este de mare ajutor in imbunatatirea vederii.Dar, desigur ca ne intereseaza modalitatile concrete de a pune in practica toate aceste proprietati terapeutice ale scoicilor. Iata, deci, cateva retete clasice recomandate si astazi de medicii traditionalisti chinezi.Praful din carapacele scoicilor de mare se obtine prin coacere in cuptor si macinare foarte fina. In cazul scoicilor de apa dulce, acestea se curata de stratul negru, se spala bine si se macina - fie crude, fie coapte.Praful de scoica de mare se poate aplica in orificiul vaginal, atunci cand apare un prurit (mancarimi), dureri sau inflamatii.Se pot prepara niste tablete (de marime obisnuita) dintr-un amestec de usturoi strivit - ca pentru mujdei - cu praf de scoici. Persoanele care manifesta stare de epuizare insotata de edeme pot lua cate 10 astfel de tablete, o data pe zi, cu apa calda.Amestecand praful de scoici cu untura de porc sau de pasare, se poate obtine un unguent excelent in tratarea arsurilor de gradul I.Combinand cate 7 grame de praf de scoici si praf de lemn dulce si dizolvand intr-un pahar cu apa calda, se obtine un preparat foarte util pentru scapa de ulcerul gastric si hiperaciditatea gastrica.O alta metoda, mai recent studiata de medicii chinezi, pentru tratarea ulcerului gastro-duodenal cu nisa, consta in prajirea uscata a prafului din carapace cruda de scoica de apa dulce in tigaie de bronz (sau de lut), pana devine galben-bruna si administrarea a cate 1-2 gr, puse intr-un pahar cu apa calda, din ora in ora de 12-14 ori zilnic, timp de 6-8 saptamani.Consumul regulat de carne de scoici constituie un medicament minunat pentru tratarea limfadenitei tuberculoase cervicale si tiroidiene.Un preparat gustos din carne de scoici si arpagic (sau praz) este totodata remediul pentru tuberculoza pulmonara si transpiratiile nocturne excesive.Pentru bolnavii de purpura hemoragica (sindromul Werthof-Wichmann), este recomandabila o supa preparata din 30 gr praf de scoici, 4 gr coji externe de arahide si 6 curmale rosii fierte in 250 ml apa; supa trebuie bine fiarta, pentru a fi cat mai concentrata si se bea o data pe zi.In cazul eczemelor cu prurit ale copiilor, parintii trebuie sa fie pregatiti cu un unguent preparat din: carnea unei scoici de apa dulce coapta bine - pana se innegreste la exterior si devine galben-bruna la interior - se obtine un fel de praf fin, care se combina cu ulei de susan, pana capata consistenta unei creme moi. Cu aceasta se unge pielea in locurile afectate.Avem, asadar, toate motivele sa privim cu mai mult respect scoicile si sa gasim mijloace de a le introduce in alimentatia noastra, macar din cand in cand. Atentie, insa, la ce fel de scoici consumati. Pentru ca stridiile sunt altfel de scoici decat cele descrise mai sus. Acestea au alte proprietati terapeutice - demne de toata atentia noastra - despre care vom vorbi intr-un articol viitor. Pana atunci, studiati cu atentie cele prezentate aici si, daca aveti nelamuriri, contactati Fundatia Romana Qitaky. Cursurile de nutritie si dietoterapie pot sa va deschida - in numai doua zile - orizonturi nebanuite despre felul cum ar trebui sa va hraniti si cum sa urmati unul din principiile formulate candva si de Hipocrat pentru urmasii sai: "sa faci din fiecare aliment un medicament".

Toxoplasmoza - o boala periculoasa pentru viitorul tau copil

Toxoplasmoza este o boala cauzata de catre un protozor parazit numit Toxoplasma gondii, dupa numele rozatorului african la care a fost gasit. Acest parazit infecteaza o varietate foarte mare de specii si foarte multe dintre tipurile celulare ale gazdei.

Tulburarile sexuale feminine

Unele femei nu ajung sa traiasca placerea coitului sau nu suporta penetrarea. Este vorba de tulburari frecvente, iar femeia trebuie sa apeleze la medic.Mult timp, tulburarile vietii sexuale a femeii au fost reunite sub termenul global, uneori incarcat de o doza de dispret, de "frigiditate". Acest termen se refera, de fapt, la mai multe disfunctii, cu cauze si tratamente diferite: incapacitatea de a ajunge la orgasm in timpul coitului sau al masturbarii (anorgasmie), incapacitatea de a suporta un raport sexual cu penetrare vaginala (vaginism) si raporturile sexuale dureroase (dispareunie).Tulburari de orgasmIn general, femeile pot avea placere sexuala si pot ajunge la orgasm prin stimularea celor doua zone erogene primare: vaginul si clitorisul. Unele dintre ele nu ajung la orgasm, indiferent de zona stimulata (anorgasmie totala); altele nu simt placere decat dupa stimularea clitorisului sau a vaginului (anorgasmie partiala). Aceasta incapacitate de a simti orgasmul are rasunet foarte diferit de la o femeie la alta: unele paciente nu sufera deloc, in timp ce altele se simt foarte frustrate. Ca si toate celelalte tulburari de sexualitate, incapacitatea de a simti orgasmul poate fi legata de o boala organica, o tulburare psihologica sau o problema comportamentala sau relationala (cauze numite functionale).Cauzele organice. Unele sunt comune celor doua sexe, ca diabetul zaharat, bolile neurologice (de exemplu, scleroza in placi), administrarea de medicamente contra obezitatii si hipertensiunii, consumul de substante toxice, mai ales de alcool si tutun. Alte afectiuni responsabile de anorgasmie sunt caracteristice femeii: activitate prea importanta sau insuficienta a glandelor ce sintetizeaza hormonii care intervin in sexualitate (hipofiza, tiroida, glandele suprarenale si, mai ales, ovarele); leziuni sau boli ale organelor genitale, care produc dureri la contactul sexual (de exemplu, sechele dupa epiziotomie, sectionarea mucoasei vaginale si a muschilor superficiali ai perineului pentru facilitarea nasterii, sau inflamarea vulvei); consecinte ale nasterilor, mai ales in cazul unui travaliu prelungit, in care nervii bazinului au fost comprimati de capul fatului.Cauzele psihologice. Se intalnesc la femeile anxioase sau depresive. Medicamentele psihotrope (ca somniferele, anxioliticele etc.), recomandate uneori, tind sa agraveze tulburarile sexuale, unul din efectele lor secundare fiind diminuarea dorintei.Cauzele functionale. Sunt legate, dupa caz, de partener sau de diferite circumstante: teama de sarcina; obligatiile profesionale si familiale prea apasatoare; partener nu foarte atragator, care ejaculeaza precoce, are erectii insuficiente, sau partener stangaci; lipsa de intimitate (parintii sau copiii in vecinatate) etc.Tulburarile de penetrareAceste tulburari fac imposibila (vaginism) sau dureroasa (dispareunie) penetrarea penisului in vagin.Vaginismul. Denumim astfel contractura involuntara, care apare sub forma de spasme, a muschilor perineali si ai coapselor, care face imposibila penetrarea vaginala. Exista vaginism primar, tulburarea survenind de la primul contact sexual, si secundar, atunci cand apare dupa o perioada de relatii sexuale satisfacatoare.Vaginismul este legat de o boala organica (inflamatie, infectie, malpozitie a organelor genitale, prezenta unui himen rezistent) sau de o tulburare psihologica (nastere dificila, preludiu insuficient, violenta sau stangacie a partenerului, absenta dorintei, viol). Vaginismul si frigiditatea nu se asociaza, femeia putand ajunge la orgasm prin masturbare.Dispareunia. Reprezinta o durere ce apare in timpul contactului sexual. In functie de afectiunea in cauza, localizarea durerii, momentul de aparitie si intensitatea sunt variabile. Unele femei ajung totusi sa simta placere in timpul raportului sexual, in ciuda durerii. Dispareunia poate fi produsa de foarte numeroase boli genitale.Durerile la introitul vaginal. Ele sunt legate de cicatricele dupa epiziotomie, de prezenta unor lambouri de himen sau de o inflamatie a vulvei.Durerile din interiorul vaginului. Acestea pot sugera o infectie cu o ciuperca microscopica (micoza), o inflamatie si o atrofie a peretilor vaginali (care apare dupa menopauza sau dupa cobaltoterapie) sau o lasare a organelor situate in micul bazin (prolaps).Durerile din fundul vaginului. Acestea pot fi legate de o pozitie anormala a uterului (retroversie), de un fibrom voluminos, de chisturi de ovar sau de sechelele unei interventii chirurgicale pe organele genitale interne, de artroza de sold sau a coloanei vertebrale.Durerile din micul bazin. Pot fi produse de varice si de ruperea ligamentelor uterului sau de ovulatie dificila.Simularea orgasmuluiUnele femei, incapabile sa ajunga la orgasm, au tendinta de a-l simula, fie pentru a face placere partenerului, fie, pur si simplu, pentru a nu parea "anormale". Conform unor studii, doua femei din cinci recurg la acest artificiu cateodata sau in mod constant. Acest comportament, chiar daca ar fi de inteles, este nerecomandat. El nu face decat sa ascunda problema anorgasmiei, nicidecum sa incerce rezolvarea ei. Este de preferat ca aceasta problema sa fie abordata deschis cu partenerul sexual, pentru a cauta cele mai bune solutii, in cadrul cuplului (de exemplu, pozitii noi in timpul coitului).TratamenteIn prezent exista diferite tratamente pentru femeile care sufera de tulburari sexuale. Acestea sunt eficiente, cu conditia obtinerii unei cooperari active din partea pacientei si a partenerului sau.Tulburarile de orgasm si problemele de penetrare se pot trata. Cu toate acestea, femeile care doresc sa-si trateze aceste tulburari trebuie sa fie bine motivate, cooperante si sa fie in conditii fizice favorabile. Tratamentul nu se propune decat femeilor care nu utilizeaza medicamente psihotrope si nu fumeaza; pot beneficia de tratament femeile aflate la varsta fertila care folosesc o metoda contraceptiva eficienta (tratamentul nu se poate face in timpul unei sarcini) si cele aflate la menopauza care urmeaza, daca este necesar, un tratament hormonal. In sfarsit, tratamentul tulburarilor sexuale feminine nu se adreseaza decat femeilor care traiesc intr-o buna atmosfera in cuplu si al caror partener este gata sa participe activ la tratament.Tratamentul tulburarilor de orgasmIn afara tratarii eventualelor cauze organice (ablatie partiala a tiroidei in caz de hipertiroidie etc.), tratamentul propriu-zis al tulburarii sexuale se face pe doua planuri, general si local.Tratamentul general. Are ca scop instaurarea sau reinstaurarea unui bun climat de viata si erotic pentru pacienta. El include sfaturi pentru ameliorarea climatului existent in cuplu (sa se petreaca mai mult timp in doi, sa se faca placere celuilalt, sa existe activitati comune etc.), dar si pentru (re)trezirea apetitului erotic al pacientei: aceasta trebuie sa consacre mai mult timp relatiei amoroase, in care zonele erogene secundare (sani, coapse) sa fie stimulate.Stimularea locala. Pacienta trebuie sa fie de acord sa efectueze sedinte de auto-explorare digitala a clitorisului sau a vaginului, in functie de caz, in conditii favorabile (in pat, in baie etc.), pentru a obtine senzatia de placere. Femeile care nu pot avea orgasm vaginal, dar pe care nu le deranjeaza faptul ca au doar orgasm clitoridian, pot renunta temporar la stimularea clitorisului, pentru a se concentra in vederea obtinerii placerii vaginale.Reeducarea motrice si musculara locala. Aceasta metoda consta in invatarea de catre pacienta a localizarii, apoi a exersarii muschilor care intervin in placerea sexuala (muschii ridicatori anali si muschii perineali) prin contractii-relaxari, pe care le poate practica singura (de exemplu, prin introducerea in vagin a indexului si a degetului trei, departate "in foarfece" si incercarea de a le apropia) sau impreuna cu partenerul, in timpul coitului.Tratamentul vaginismuluiEste diferit in functie de cauze si poate consta in tratament chirurgical sau antibiotic in caz de malformatie sau infectie, sau in ajutor psihologic specializat in absenta unei cauze organice.In caz de vaginism primar (femeia nu a avut niciodata raport sexual cu penetrare), se poate recomanda deflorarea chirurgicala, sub anestezie, urmata de dilatarea progresiva a vaginului.In acest scop, pacienta va introduce in vagin un corp strain (de exemplu, o mesa imbibata cu vaselina) pe care o va lasa pe loc in timpul zilei sau al noptii; dupa ce extrage mesa, poate incerca un contact sexual cu penetrare. Acest tratament este destul de indelungat, dar, ca regula generala, are succes.In cazurile mai putin severe (penetrare posibila, dar neplacuta), invatarea anumitor practici sexuale (introducerea foarte lenta in vagin a unui deget, apoi a mai multora, de catre partener, apoi, cand pacienta este de acord, a penisului) poate fi suficienta pentru rezolvarea tulburarii.Tratamentul dispareunieiTratamentul bolilor care produc dureri in timpul contactului sexual, sau dispareunie, consta in primul rand in tratarea cauzei: medicamente antiinflamatoare in caz de inflamatie a vulvei, antimicotice in caz de infectie cu ciuperci microscopice (micoza), refacerea chirurgicala a unui prolaps, ablatia unui fibrom etc.Femeile cu dispareunie de lunga durata pot sa aiba in continuare dureri si teama de contact, chiar dupa vindecare. Acestora li se poate recomanda un alt tratament. El consta in introducerea in vagin, in fiecare seara, a unei mese acoperite cu o substanta grasa (vaselina) si mentinerea acesteia toata noaptea; dimineata, pacienta extrage mesa si poate, daca doreste, sa incerce o penetrare lenta.Acest tratament se poate adresa si femeilor care au fost victime ale unui viol si care se tem de penetrare.Rolul parteneruluiNumai femeia care are un partener sexual cu care intretine o relatie stabila poate sa urmeze tratamentul destinat vindecarii tulburarilor sale sexuale. Partenerul trebuie sa-i ofere din timpul sau, sa fie rabdator si, eventual, sa renunte pentru un timp la anumite practici sexuale care ar putea fi la originea tulburarii. El va trebui sa faca un consult medical pentru depistarea si tratarea adecvata a eventualelor tulburari de erectie sau de ejaculare.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparuta la Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde poti achizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflat in paginile Eva.ro.

Viata sexuala si imbatranirea

Imbatranirea are rasunet asupra organelor sexuale, dar nu impiedica cu nimic pastrarea unei vieti sexuale active si implinite. Exista in prezent tratamente eficiente pentru ameliorarea eventualelor probleme legate de varsta.Nici o fiinta umana nu scapa de fenomenul de imbatranire, care este programat genetic.Dar cautarea si satisfacerea placerii sexuale exista si la 60 de ani, cand se considera, in mod traditional, ca incepe "varsta a treia": sexualitatea se poate manifesta pana in ultimii ani de viata, daca este necesar, cu anumite adaptari si cu respectarea unor reguli de igiena de viata la indemana oricui. Placerea sexuala contribuie la mentinerea poftei de viata, iar persoanele care au o viata amoroasa satisfacatoare traiesc mai mult timp.Imbatranirea functiei sexualeNu se instaleaza la fel la barbati si la femei: la barbati, este vorba de o imbatranire progresiva, numita andropauza, fara disparitia functiei de procreere. La femei, ovarele isi inceteaza orice activitate in jurul varstei de 50 de ani: vorbim de menopauza, momentul in care femeia inceteaza sa mai fie fertila.La barbat. Cu varsta, producerea de hormoni sexuali (testosteron) de catre testicule scade, fara a fi suprimata: hormonii sunt sintetizati intr-o cantitate suficienta pentru a mentine sexualitatea si dorinta. Un nivel foarte scazut de testosteron in sange este legat de o intrerupere prelungita a activitatii sexuale; acesta creste spontan la reluarea unei vieti sexuale active. Erectiile pot aparea mai dificil si pot fi incomplete. Ejacularea pierde din forta - nu mai este resimtita totdeauna ca indispensabila - iar timpul necesar pentru obtinerea unei noi erectii cu ejaculare se prelungeste.La femeie. Dupa menopauza, sub efectul absentei secretiei de estrogeni de catre ovare, volumul sanilor scade, sanii se lasa, parul pubian se rareste, vulva se atrofiaza, iar vaginul isi pierde elasticitatea si umidifierea, ceea ce poate produce dureri la contactul sexual. Dar, pentru multe femei, sfarsitul perioadei de fecunditate nu duce la disparitia nevoii de placere sexuala.Prevenirea efectelor varsteiTrebuie sa luptam impotriva efectelor generale ale imbatranirii pentru a ne conserva cat mai mult posibil un corp atragator si viguros si un moral bun. Sunt disponibile tratamente locale pentru corectarea, la nevoie, a efectelor imbatranirii asupra organelor sexuale.Lupta contra efectelor generale. Consta in mentinerea unei bune igiene de viata: renuntarea la fumat, consumarea unor cantitati mici de alcool, practicarea constanta a unei activitati sportive. Continuarea activitatilor sociale si intelectuale placute este indispensabila.Lupta impotriva efectelor locale. La barbat, tulburarile de erectie pot fi tratate prin injectarea in interiorul corpilor cavernosi ai penisului a unor substante care produc erectie temporara. La femeie, efectele menopauzei pot fi combatute prin tratament hormonal de substitutie. Bine dozat, acesta permite mentinerea dorintei si a placerii si remedierea neplacerilor locale (mentine o umidifiere vaginala adecvata si sensibilitatea clitorisului si a mameloanelor). Exista si pomezi cu aplicare locala pentru rezolvarea senzatiei de uscaciune vaginala.Sexualitatea la batraneteIn numeroase cazuri, manifestarile de dragoste sunt mai rare. Dar cuplurile care in tinerete au avut o viata sexuala bogata continua in general sa aiba contacte sexuale regulate si la peste 70 de ani. Unele aspecte legate de varsta pot contribui chiar la imbunatatirea vietii sexuale: nu mai exista frica de sarcina, nici grija contraceptiei si, dupa pensionare, exista mai mult timp pentru a face dragoste si pentru preludiu. Sotii varstnici pot conta pe o indulgenta mutuala si, la nevoie, pot recurge fara rusine la diferite practici (de exemplu, folosirea unei perne pentru mentinerea unei pozitii convenabile).Efectele generale ale imbatraniriiImbatranirea afecteaza toate functiile si toate aparatele biologice, chiar daca efectele varstei sunt variabile de la un individ la altul. Semnele cele mai frecvente sunt pierderea acuitatii vizuale si auditive, inmultirea ridurilor, intepenirea articulara. Unele dintre aceste efecte pot fi amanate semnificativ, mai ales daca se renunta la fumat si la expunerea la soare, se fac exercitii fizice regulate si se respecta un regim alimentar echilibrat.Sexualitatea si varsta avansataNu exista limita de varsta pentru viata sexuala: numerosi octogenari au inca viata sexuala; ea se limiteaza la dezmierdari pentru o parte dintre ei, dar un sfert din femeile si doua treimi din barbatii de peste 80 de ani au raporturi care includ penetrarea: principala lor problema este gasirea ocaziei pentru exercitarea sexualitatii. Pentru aceia care au avut o viata sexuala implinita, disparitia interesului sexual este cel mai frecvent legata de o boala grava sau de decesul partenerului. La altii, absenta activitatii sexuale este rezultatul unei lipse de interes (sexualitatea perceputa drept "corvoada"), care nu face decat sa se accentueze cu varsta.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparuta la Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde poti achizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflat in paginile Eva.ro.

Formaldehida, o substanta toxica din mediul de zi cu zi. Primii afectati sunt copiii

Formaldehida este o substanta toxica si a fost inclusa de catre oamenii de stiinta in clasa substantelor probabil cancerigene. Totusi o putem gasi chiar in casele noastre, fiindca ea intra in componenta dezinfectantilor, adezivilor pentru tapet, vopselelor, materialelor textile rezistente, spumelor folosite pentru izolare si, cel mai important, in mobilierul facut semifabricate din lemn: pal, PFL, placaj. Fumul de tigara contine, de asemenea, cantitati mari de formaldehida. Prezenta unei singure piese de mobilier nu este de obicei suficienta pentru a reliza concentratii nocive de formaldehida, insa combinarea mai multor surse de formaldehida poate fi periculoasa. Efecte asupra sanatatii In cazul in care va expuneti la o cantitate mare de formaldehida in timp scurt, adica atunci cand lucrati sau dormiti in camere slab ventilate in care exista surse care emit aceasta substanta, puteti sa suferiti de iritatii ale ochilor, nasului, gatului, sau pielii, de dureri de cap sau tulburari de somn. Daca va expuneti timp indelungat la o sursa de formaldehida, puteti sa suferiti de reactii alergice, crize de astm bronsic, la persoanele sensibile. In cel mai grav caz pot aparea cancere pulmonare, dar riscul este mic. Foarte sensibili sunt copiii. Daca la cateva zile dupa ce ati cumparat mobilier nou, copilul dumneavoastra are semne similare cu cele intalnite in raceala, gripa sau da semne de alergie, nu il mai lasati sa stea in camera in care ati pus mobila, pana mirosul neplacut al acesteia nu dispare. Fumul de tigara contine formaldehida, asadar nu fumati in camera copiilor. Pentru a evita aceste efecte Asociatia pentru Protectia Consumatorilor va recomanda: 1. Intrebati vanzatorul din ce este facut mobilierul si cumparati produse cu emisie scazuta de formaldehida. Adezivii facuti din rasini formaldehidice cu uree sunt mai periculosi decat cei cu fenol.2. Daca mobilierul are un miros puternic, aerisiti-l, sau ventilati bine incaperile.3. Temperatura ridicata si umiditatea cresc emisia de formaldehida. Aerisiti baia si bucataria atunci cand spalati sau gatiti.4. Nu plasati mobilierul alaturi de surse de caldura.5. Spalati draperiile care nu necesita calcare, inainte de folosire.6. Nu folositi in spatii inchise spume izolatoare pe baza de uree-formaldehida.

Stresul - problema sociala

Rememoreaza o zi din viata ta. O zi din timpul saptamanii. Genul de zi in care lucrezi de dimineata pana seara, cu ochii atintiti in monitorul calculatorului. O zi obisnuita, cu dureri de cap, stres, algocalmin, munca multa si timp prea putin. O zi la capatul careia cazi istovita si incerci sa iti aduni puteri ca in dimineata urmatoare sa o iei din nou de la capat.Chiar daca tu nu ai de gand sa renunti la acest ritm de viata care nu e deloc incurajator, te-ai gandit vreodata ca organismul tau ar putea ceda? Ca ar putea spune la un moment dat ca nu mai poate continua asa? Societatea moderna ne ofera foarte multe avantaje, lucruri de care nu ne putem lipsi, insa tot ea ne ofera foarte multe surse de stres, care mai devreme sau mai tarziu isi vor arata efectele negative, transformandu-ne in "persoane stresate". Factorii de stres sunt foarte variabili. Pot fi de ordin psihic (conficte, nemultumiri profesionale sau familiale, oboseala, etc.), de ordin socio-cultural sau de ordin fizic (durerea, starile infectioase, etc.). Vom detalia in cateva cuvinte doi dintre factorii de stres de ordin psihic: stresul profesional si oboseala. Stresul profesional se afla pe locul doi in ierarhia problemelor de sanatate profesionala in U.E. Studiile arata ca stresul profesional afecteaza peste 40 de milioane de salariati din tarile U.E. Conform unui mare numar de studii, stresul profesional afecteaza circa o treime (28%) din salariatii celor cincisprezece state membre U.E.. Femeile ating nivele mai ridicate, dar atat pentru femei, cat si pentru barbati, stresul poate fi o problema in toate sectoarele de activitate si la toate nivelele unei organizatii. Una din cele mai frecvente cauze este lipsa de control asupra muncii. 35% din angajati afirma ca nu au nici un cuvant de spus in privinta sarcinilor lor si 55 % se plang ca nu au nici o influenta asupra duratei muncii. Monotonia muncii, termenele limita foarte stranse (29% din personal afirma ca lucreaza in aceste conditii), tratamentul necorespunzator la locul de munca sunt alti factori care cauzeaza stresul profesional. Stresul reprezinta un complex de reactii emotionale, cognitive, comportamentale si psihologice la aspectele nocive si adverse ale continutului, organizarii muncii si mediului de munca. Stresul pozitiv (sanatos) stimuleaza angajatii si ii determina sa faca fata cerintelor muncii; cel negativ (excesiv) nu poate fi controlat si poate produce efecte adverse asupra sanatatii. Stresul afecteaza sanatatea determinand aparitia unor afectiuni ale organismului ca de exemplu: cardiopatia ischemica, afectiuni psihice, (anxietate, depresie, suicid), muscalo-scheletice, gastro-intestinale, afectiuni psihice: anxietate, depresie, suicid. Oboseala si somnolenta sunt rezultatul perpetuarii starii de veghe in perioadele programate biologic pentru somn, al insomniei prelungite si al reducerii sistematice a orelor de somn. Este incontestabil faptul ca asemenea situatii duc la scaderea nivelului de performanta a oamenilor. Chiar si diminuarea moderata a duratei somnului pe perioade scurte de timp (aproximativ doua ore pe noapte, de-a lungul unei saptamani) se acumuleaza si se manifesta printr-o tendinta irezistibila de-a adormi in timpul unor situatii neadecvate sau cu potential de periculozitate. Cu toate acestea, atitudinea noastra fata de stres nu concorda cu datele statistice. Noi femeile simtim mai acut aceste surse de stres, suntem mai fragile, de aici apare necesitatea diminuarii acestor efecte negative prin diverse mijloace.Trebuie sa ne alocam saptamanal cateva ore doar pentru noi, timp in care o putem vizita pe coafeza la care nu am mai fost de cateva luni, putem beneficia de o sedinta de masaj, putem merge la sala pentru a face putina miscare, ne putem intalni cu prietenele noastre in oras pentru seara fetelor, etc. Nu in ultimul rand, trebuie sa maximizam rezultatul acestor remedii apeland la miraculoasele efecte ale plantelor prin folosirea unui supliment nutritiv. Innovatics a lansat pe piata romaneasca un produs adaptat vremurilor in care traim. MACA, un remediu 100% natural, utilizat de incasii peruani inca din vremuri stravechi, ajuta la depasirea simptomelor de oboseala cronica, la depasirea disconfortului premenstrual sau asociat cu perioada de menopauza, intensifica functia sexuala prin cresterea libidoului si prin stimularea ovulatiei. MACA este suportul de care fiecare dintre noi avem nevoie.www.innovatics.roSi nu uitati! Daca stresul cotidian nu mai poate fi stapanit prin cele cateva metode prezentate mai sus, nu ezitati sa va adresati medicului.

Prolapsul genital

Este caracterizat prin coborarea unei portiuni dintr-un organ, a unui organ sau a mai multor organe genitale, ca urmare a unei slabiri a ligamentelor si muschilor de sustinere. Prolapsul genital consta in coborarea progresiva, in micul bazin, a vaginului sau a unei portiuni din vagin (colpocel) si/sau a uterului (histeroptoza), ca urmare a relaxarii muschilor si a tesutului fibros al perineului (muschii care formeaza baza bazinului), ca si a diferitelor mijloace de suspensie a organelor din micul bazin. Semne si simptome Prolapsul genital se manifesta prin senzatie de greutate in portiunea inferioara a abdomenului, de coborare a organelor si dureri lombare. Se intalnesc mai multe stadii ale prolapsului. In primul stadiu, colul uterin coboara in vagin in timpul unui efort, dar isi reia pozitia normala cu usurinta. In stadiul al doilea, dupa efort sau ortostatism prelungit, colul iese prin vulva, dar urca inapoi la disparitia efortului. Vulva poate fi uneori tumefiata. In cazurile avansate, uterul este permanent vizibil in afara vaginului. Uneori, pot sa apara incontinenta urinara, dificultati la urinat sau la defecatie, aspecte ce traduc prezenta concomitenta a unui prolaps vezical, uretral sau rectal. Cauze In mod normal, uterul este mentinut in micul bazin de ligamente. Intinderea acestora este cauza cea mai frecventa a prolapsului. Ea poate fi consecutiva unei nasteri (nasterea unui fat voluminos, nastere prea rapida, precipitata sau care produce rupturi perineale, nasteri multiple). O femeie al carei uter este inclinat spre inapoi (retroversie uterina) si nu spre inainte este mai expusa prolapsului. Prolapsul genital se observa cel mai frecvent la femeile de varsta medie, care au mai multi copii, dar se poate intalni si la femeile fara copii si la cele varstnice. Era mai frecvent in trecut, cand femeile aveau mai multi copii, iar starea lor generala nu era atat de buna ca in prezent. Obezitatea agraveaza prolapsul. Grade diferite Pot fi intalnite toate gradele de prolaps, de la o deplasare minima, pana la exteriorizarea uterului prin vulva (procidenta). In functie de importanta prolapsului se asociaza uneori si alte deplasari: - coborarea vezicii urinare pe vagin (cistocel), care jeneaza uneori golirea vezicii atunci cand pacienta urineaza sau provoaca incontinenta urinara la efort; - alunecarea mucoasei uretrale (uretrocel), care da dureri locale, senzatie de a urina frecvent si hemoragii locale; - proeminarea rectului in vagin (rectocel); - coborarea fundului de sac Douglas (situat intre vagin si rect). In cazul asocierii acestor tulburari, vorbim de ptoza (coborarea sau plasarea anormal de joasa) a organelor pelviene. Diagnostic Prolapsul genital este diagnosticat prin examen clinic, uneori cu ocazia unui examen de rutina. Evaluarea starii aparatului urinar poate fi necesara daca este afectata si vezica. Tratament Tratamentul este chirurgical. El depinde de natura si importanta prolapsului, de varsta femeii, de calitatea tesuturilor, de existenta sau absenta relatiilor sexuale si de dorinta de maternitate. Exista diferite tehnici de repozitionare a organelor deplasate. Histeropexia. Consta in fixarea uterului de un element stabil din micul bazin, cu ajutorul unui fir sau al unor benzi. In prezent sunt utilizate doua metode: fixarea de un ligament al primei vertebre sacrale (promontofixare) si incrucisarea ligamentelor rotunde care sustin uterul (histeropexie ligamentara). Colpoperineorafia. Aceasta interventie chirurgicala isi propune sa redea forma, pozitia si dimensiunile initiale vaginului si perineului. Indicatia sa principala este prolapsul genital cu beanta vulvei, de origine traumatica (cel mai frecvent legat de nasterea unui copil voluminos). Interventia se practica pe cai naturale, pacienta aflandu-se sub anestezie generala sau regionala. Ea permite continuarea unei vieti sexuale normale. Cu toate acestea, se incearca evitarea ei la femeile in perioada de activitate genitala pentru a limita riscul de dureri care apar la contactul sexual. Histerectomia. In cazurile severe, tratamentul chirurgical este uneori asociat cu ablatia uterului (histerectomie). La toate aceste tratamente se poate adauga tratamentul incontinentei urinare. Printre altele, purtarea unui inel de cauciuc (pesar) plasat in jurul colului uterin, care permite mentinerea pozitiei organelor interne, este recomandata femeilor in varsta sau care nu doresc sa fie operate. Exercitiile pentru musculatura planseului pelvian, care fortifica muschii vaginului, reduc riscul de prolaps uterin. PesarulDestinat corectarii anumitor anomalii de pozitie a uterului, pesarul este un inel de cauciuc, mai mult sau mai putin flexibil. Introdus in vagin astfel incat colul uterin sa fie central, permite mentinerea pozitiei uterului.Purtarea unui pesar este necesara cand nu se poate efectua operatia pentru prolapsul uterin, la femeile varstnice, de exemplu, in cazul contraindicatiilor legate de anestezie. Pesarul se plaseaza manual in fundul vaginului. Necesita supraveghere medicala regulata si tratament antiinfectios local.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparuta la Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde poti achizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflat in paginile Eva.ro.

Infectiile vulvei si vaginului

Vulva si vaginul sunt sediul a numeroase infectii produse de o mare varietate de germeni. Aceste infectii, adesea recidivante, trebuie sa fie diagnosticate pentru a evita riscul de complicatii.Consultul ginecologic implica examinarea sistematica a vulvei si a vaginului. Unele afectiuni se manifesta prin prurit, uneori dureri, dar o parte dintre ele nu au nici un semn.Infectiile vulveiVulva este constituita din organele genitale externe ale femeii (labii mari, labii mici, clitoris). Alcatuita din tegument, ea asigura protectia organelor genitale interne. In afara cancerelor (rare), poate fi sediul a numeroase boli. Mancarimea (prurit) este principalul simptom al afectiunilor vulvei, din care cele mai frecvente sunt infectiile.Vulvita. Este o inflamatie a vulvei, care poate avea diferite cauze. Cea mai frecventa este vulvita produsa de ciuperca Candida albicans, care produce prurit, roseata, edem responsabil de durerea din timpul contactului sexual (dispareunie) si arsuri la sfarsitul mictiunii. Aceste leziuni survin frecvent dupa un tratament antibiotic si sunt favorizate de diabet. Alte vulvite sunt produse de paraziti (Trichomonas vaginalis), de bacterii (gonococ, Hemophilus vaginalis); ele pot fi produse si de iritatii sau alergii (tratament local, produse de igiena etc.). In functie de cauza identificata, tratamentul consta in aplicarea locala de creme antipruriginoase sau antiseptice, tratament antimicotic, antibacterian etc. In formele cu transmitere sexuala, se recomanda tratamentul partenerului. Tratamentul vulvitelor produse de iritatii sau alergii consta in identificarea si eliminarea cauzei.Herpesul genital. Herpesul genital, al carui agent principal este virusul Herpes simplex 2 (HSV2), este o boala cu transmitere sexuala a carei frecventa este in crestere in intreaga lume. Primo-infectia se manifesta prin arsuri intense la nivel vulvar, asociate cu o eruptie veziculara caracteristica. Aceasta lasa locul unor ulceratii superficiale zemuinde, al caror lichid este foarte contagios. Tratamentul este local si general (antiviral). Recidivele sunt frecvente.Condiloamele (sau creasta-de-cocos). Condilomul genital este o tumora cutanata sau mucoasa de origine virala (papillomavirus). El poate avea diferite forme, dintre care excrescentele cutanate rozate sau cenusii sunt usor de recunoscut. Tratamentul acestei boli cu transmitere sexuala este local (pomada), fiind folositi diferiti agenti fizici pentru distrugerea excrescentelor. Se impune tratarea partenerilor sexuali.Bartholinita. Cele doua glande Bartholin se afla in muschiul constrictor al vulvei (muschi superficial al peretelui vaginal). Canalul excretor al glandelor se deschide intre labiile mici si himen. Rolul lor este de a secreta permanent, dar mai ales in timpul contactului sexual, un lichid incolor care contribuie la lubrifierea vaginului. Inflamarea glandelor Bartholin (bartholinita) se manifesta prin tumefierea rosie si dureroasa a portiunii posterioare a vulvei, asociata cu febra. In continuare se poate forma un abces, cu tumefactie si puroi subiacent. La debut, tratamentul consta in administrarea de antibiotice. Daca exista abces, tratamentul este chirurgical. In caz de recidiva sau de infectie cronica, este necesara deschiderea canalului excretor (marsupializare) sau ablatia glandei.Infectiile vaginuluiVaginul are o capacitate remarcabila de aparare, gratie unui ecosistem bacterian, flora Doderlein, care creeaza un mediu de protectie fata de infectii. Vaginitele (inflamatia peretilor vaginali) apar atunci cand echilibrul florei vaginale este distrus, in general ca urmare a unei infectii. Ele sunt in majoritate asociate cu infectia vulvei; in acest caz vorbim de vulvo-vaginite. Semnul principal de vaginita este secretia exagerata, uneori urat mirositoare, albicioasa (leucoree sau poala alba). La aceasta se adauga uneori sangerari, senzatie de arsura, prurit si durere la contactul sexual.Vaginozele bacteriene. Produse de bacteria Gardnerella vaginalis, ele se manifesta prin secretie abundenta, cenusie si mirositoare, fiind tratate cu antibiotice.Vaginitele micotice cu Candida. Infectia vaginala cu ciuperca Candida albicans este frecventa. Ea produce inrosirea vulvei, secretie albicioasa abundenta, prurit local intens si uneori dureri la mictiune. Analiza secretiei vaginale permite identificarea germenului, iar tratamentul consta in antifungice pe cale locala (vaginala) sau generala. Se trateaza si partenerul sexual.Vaginitele parazitare cu Trichomonas vaginalis. Infectiile cu acest parazit sunt foarte frecvente si produc prurit, secretie abundenta cu miros neplacut. Tratamentul pacientei si al partenerului sexual permite evitarea recidivelor.Importanta supravegherii medicaleInfectiile vaginale sunt adesea discrete si prezinta risc de diseminare la intregul aparat genital. Ele sunt, de exemplu, implicate direct in aparitia salpingitelor acute (infectii ale trompelor uterine), care prezinta risc de sterilitate. Este deci importanta urmarirea regulata de catre ginecolog (sau medic de familie).Daca este depistata o infectie, trebuie tratati si partenerii sexuali. Fara aceasta masura de precautie elementara, riscul de recidiva sau de transmitere a infectiei este major.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparutala Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

Histerectomia

Reprezinta ablatia chirurgicala a uterului, in totalitate saupartial. Aceasta interventie grea tinde sa fie inlocuita de tratamentemai putin radicale.

Boli cu transmitere sexuala

Chlamydiaza, gonococia, trichomonaza, sunt boli cu transmitere sexualasi sunt grave mai ales prin complicatiile pe care le pot antrena.Chlamydiaza si gonococia sunt produse de o bacterie (Chlamydiatrachomatis in primul caz, Neisseria gonorrhaeae, sau gonococ, inal doilea caz). Trichomonaza este datorata unui parazit microscopic(Trichomonas vaginalis). Infectiile cu Chlamydia si Trichomonas suntfoarte frecvente.Chlamydiaza Aflate intr-o crestere accentuata din anii '70, chlamydiazele genitalesunt bolile cu transmitere sexuala cele mai frecvente.Simptome. La debut, infectia poate trece neobservata. La barbat,ea se manifesta printr-o inflamatie a uretrei (uretrita) cu o secretieminima, care se poate complica cu o infectie a epididimului (mic canalsituat inapoia testiculului). La femeie, infectia cu Chlamydia produceo inflamatie a colului uterin (cervicita) sau a trompelor (salpingita),care se poate traduce prin dureri abdominale si in micul bazin, febra,secretie albicioasa si sangerari in afara menstruatiei. Ea poate sa nuaiba manifestari (si sa ramana in acelasi timp contagioasa). Bolilecu transmitere sexuala cu Chlamydia sunt printre primele cauze desterilitate feminina. Ele sunt responsabile de 40-60% din cazurile deinfectie a trompelor, salpingite, care se afla si ele la originea unuimare numar de cazuri de sterilitate.Tratament. Consta in principal in administrarea de antibiotice timpde 10-20 de zile, in functie de gravitatea infectiei, pe cale intravenoasain cazurile severe. In acest caz, depistarea altor boli cu transmiteresexuala este efectuata sistematic, ca si tratarea partenerului sexual.Gonococia Denumita si blenoragie, gonococia este cea mai veche boala venericacunoscuta. Frecventa sa a scazut in tarile dezvoltate datoritatratamentelor rapide si eficiente. Cu toate acestea, ea ramane frecventala anumite grupuri cu risc (prostituate, homosexuali etc.). Infectia setransmite prin raport sexual genital si oral, sau de la mama la fat intimpul nasterii.Simptome. La barbat, inflamatia uretrei (uretrita) este cea maifrecventa dintre manifestari. Ea apare la 4-20 de zile dupa contactulinfectant, sub forma unei secretii uretrale galbuie, abundente, carepateaza lenjeria si care este insotita de arsuri la mictiune. In absentatratamentului, pot sa apara inflamatii locale (a prostatei, a mucoaseivezicale, a testiculelor sau a epididimului), iar uretrita poate duce laretractii uretrale, care pot reprezenta o sursa de dificultati crescandela mictiune. La femeie, simptomele sunt adesea insidioase, blenoragiamanifestandu-se sub forma de secretie albicioasa si inflamatii locale (acolului uterin, a mucoasei vezicale etc.). Infectia poate atinge ovarelesi trompele, putand produce o peritonita (limitata la pelvis), fiindcauza sterilitatii ulterioare. La nou-nascut, infectia se transmite lanastere si se manifesta printr-o afectiune oculara (oftalmia gonococica).Diagnostic. Examenul de laborator al puroiului prelevat localpermite stabilirea diagnosticului. In caz de localizare atipica ainfectiei (mucoasa bucala sau faringe dupa contact oro-genital),diagnosticul se pune de regula mai greu.Tratament. Gonococia este tratata eficient cu antibiotice. Ingeneral, se asociaza mai multe, pentru a trata si o posibila infectiecoexistenta cu Chlamydia. Tratamentul trebuie sa se faca precoce,pacientul trebuie sa evite contactele sexuale (de regula, o saptamana),iar partenerii sexuali se trateaza preventiv, chiar daca nu prezintanici un simptom de boala. Recidivele sunt rare.Trichomonaza Trichomonaza uro-genitala apre mai ales la femei, intre 16 si 35 deani. Principalul sau mod de transmitere este sexual. Parazitul in cauzapoate supravietui mai multe ore pe obiectele de toaleta (de exemplu,prosoape), ceea ce explica celelalte cai de contaminare (obiecte detoaleta, scaune de WC murdare), care sunt insa rare.Simptome. La barbat, manifestarile sunt in general discrete,uneori chiar inexistente. Trichomonaza poate sa se manifeste printr-oinflamatie a uretrei (uretrita), cu o secretie matinala, roseata si usoredem in jurul orificiului uretral, ca si printr-o roseata situata insantul de la baza glandului. Semnele urinare sunt moderate. La femeie,boala se manifesta prin inflamatia vulvei si a vaginului (vulvo-vaginitaacuta), cu secretii abundente, galben-verzui, urat mirositoare, cu roseatalocala, prurit intens si dureri in timpul contactului sexual. Adesea seasociaza cu afectare urinara: jena la urinat, arsuri in timpul mictiunii,mictiuni frecvente. Uneori, simptomele sunt mai discrete. La barbat, casi la femeie, se poate ca boala sa nu se manifeste prin nici un simptom:in acest caz este la fel de contagioasa.Diagnostic. Se pune prin evidentierea parazitului in secretiavaginala sau uretrala. Tratament si preventie. Tratamentul are la baza administrarea deantibiotice timp de 7 zile; mai exista si forma de tratament-minut(o singura zi). Aceste medicamente nu trebuie prescrise in primeletrei luni de sarcina. Partenerul sexual este tratat simultan, chiardaca nu prezinta nici un simptom, pentru a preveni orice posibilitatede recidiva. Prezervativul este singurul mijloc de prevenire ainfectarii. Acesta trebuie utilizat pana la terminarea tratamentului.Boala Nicolas-fabre Denumita si limfogranulomatoza veneriana, aceasta boala cu transmiteresexuala reprezinta o alta infectie genitala cu Chlamydia. Dupa o incubatiecare dureaza in jur de 3 saptamani, apare un sancru (o pata), in santulde la baza glandului la barbat, pe vulva la femeie, la nivelul anusuluila homosexuali. Ganglionii inghinali cresc in volum si dau nastere unorfistule prin care se scurge puroi. Sunt posibile complicatii articulare,nervoase si cutanate. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice,dar leziunile se vindeca intr-o perioada lunga de timp.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparutala Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

Cancerele de vulva si vagin

Aceste tipuri de cancer sunt foarte rare. Cancerul de vulva reprezinta3-5% din cancerele ginecologice, iar cel de vagin 1-3%. Depistareaprecoce, atunci cand este posibila, joaca un rol major in prognosticulacestor boli.Bolile cele mai frecvente ale vulvei si vaginului sunt infectiile,dar pot sa apara si tumori.Cancerul de vulva Vulva cuprinde organele genitale externe ale femeii: muntele pubian,labiile mari, labiile mici si clitorisul. Anumite cancere de vulva aparbrusc, din acest motiv fiind diagnosticate tardiv, dar altele au origineain leziuni precanceroase care pot fi tratate, permitamd astfel stopareaevolutiei spre cancer.Leziunile precanceroase. Aceste leziuni pot fi depistate prinexamen ginecologic. Ele se pot manifesta prin maladia Bowen (tumora denatura precanceroasa a pielii si mucoaselor) si prin anumite infectiivirale (aproximativ 50% din cancerele de vulva sunt asociate cu oinfectie cu virusul papillomatozei umane). Daca exista un prurit vulvar,o coloratie anormala a mucoasei, sangerari anormale sau in caz de aparitiea unei ulceratii sau a unor placarde, este necesar consultul medical,deoarece aceste semne pot indica leziuni virale. Daca medicul consideranecesar, va proceda la distrugerea leziunilor virale (in special acondiloamelor) cu ajutorul laserului cu dioxid de carbon sau printratament chimic (azot lichid, podofilina) sau la ablatia leziunilorprecanceroase, permitand prevenirea unei eventuale evolutii spre cancer.Cancerul de vulva. Are ca punct de plecare mucoasa (carcinomepidermoid). Apare la femeile in varsta (in medie 65 de ani). Factoriide risc sunt obezitatea, diabetul, carenta prelungita de estrogeni.Simptome. Pruritul vulvar este simptomul esential. Acestaeste frecvent insotit de o mica ulceratie si de leziuni de culoarerosie. Analiza tesutului vulvar prelevat (biopsie) permite stabilireadiagnosticului.Tratament. Tratamentul este chirurgical si consta,cel mai frecvent, in ablatia totala a vulvei (vulvectomie) si aganglionilor inghinali. Daca este necesar, se efectueaza postoperatorradioterapie. Supravegherea medicala permite depistarea extinderiicancerului. Prognosticul cancerului depinde de precocitateadiagnosticului.Cancerul de vagin Vaginul este un conduct muscular situat intre vezica urinara si rect,care se intinde de la uter la vulva. In el patrunde penisul in timpulcontactului sexual, prin el se evacueaza sangele menstrual si prin eltrece fatul in timpul nasterii. Cancerele de vagin sunt tumori foarterare. O forma particulara a aparut la femeile ale caror mame au luat intimpul sarcinii dietilstilbestrol.Forme. Exista doua tipuri principale de cancer de vagin:cancerul epidermoid (cancer epitelial) si adenocarcinomul (cancer altesutului glandular). Foarte rar, cancerul epidermoid survine cel maiadesea la femeile de peste 60 de ani. Limitat la debut la interiorulepiteliului (mucoasa), devine invaziv intr-o a doua etapa. Raraltadata, adenocarcinomul de vagin a devenit frecvent la femeile alecaror mame au fost tratate (in anii '60-'70), in timpul sarcinii, cudietilstilbestrol. Acest medicament, pe baza de estrogeni, era recomandatin acea perioada pentru prevenirea contractiilor uterine si a hemoragiilorobstetricale; acesta nu mai este comercializat din 1977. Riscul de cancerde vagin dupa expunerea in viata fetala la acest medicament este de 1:1000.Cancerele secundare de vagin corespund metastazelor, cel mai frecvent dela cancere de vulva, de col uterin sau de ovar, de unde se poate deduceimportanta unei supravegheri regulate a femeilor care au suferit de unuldin aceste cancere ginecologice.Simptome. Cancerul de vagin se exteriorizeaza cel mai frecvent prinsangerari sau secretii vaginale. Daca au originea in administrarea dedietilstilbestrol mamei pacientei, sangerarile, importante, pot surveniin afara menstruatiilor, in momentul pubertatii sau mai tarziu. Cancerulde vagin este depistat prin frotiu cervico-vaginal; diagnosticul esteconfirmat prin prelevarea de fragmente din zonele suspecte (biopsie),care sunt analizate la microscop.Tratament. Pentru cancere limitate si localizate in treimeasuperioara a vaginului, tratamentul este chirurgical. In celelalte cazurisi la pacientele foarte in varsta si prea fragile pentru a suporta ointerventie chirurgicala, tratamentul este radioterapeutic. Cancerulcauzat de dietilstilbestrolul necesita in general numai radioterapie.Ablatia vulvei Indicata in caz de cancer de vulva, ablatia chirurgicala a acesteia(vulvectomie) poate fi totala (ablatia clitorisului, a labiilormari si mici) sau partiala (cu conservarea clitorisului). Se asociazafrecvent cu cura ganglionilor. Reconstructia necesita tehnici de grefarecutanata. Practicata sub anestezie generala, aceasta interventie necesitao spitalizare de mai multe zile. Pe langa consecintele psihologice,ablatia vulvei poate produce tulburari de mers, de mictiune si poateantrena dureri in timpul contactului sexual. Acestea se atenueaza incateva luni.Preventie Femeile care au fost tratate pentru un cancer vulvar, de vagin,de col uterin sau de ovar trebuie sa fie examinate anual, generalsi ginecologic. Fetele cu mame care au luat in timpul sarciniidietilstilbestrol trebuie supravegheate de la debutul vietii sexualesau inainte, in caz de sangerari in afara menstruatiei sau de secretiialbicioase abundente. Este suficient un control ginecologic anual,cu efectuarea unui frotiu. In schimb, in caz de sarcina, este necesarasupravegherea bilunara, pentru depistarea unei eventuale amenintari deavort sau a unei nasteri premature.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparutala Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

Cancerul de san

Cancerul de san este de departe cel mai frecvent dintre cancerelefemeii. Desi nu este cunoscuta cauza sa exacta, factorii de risc suntdin ce in ce mai bine identificati.Gratie mamografiei, depistarea precoce a acestui cancer a crescutsemnificativ perspectiva vindecarii.FrecventaFrecventa cancerului de san este in continua crestere in tarile dezvoltate(mai ales in Europa Occidentala si in America de Nord, mai putin inJaponia), acest tip de cancer fiind de departe cel mai frecvent canceral femeii. In fiecare an, cancerul de san este responsabil de 77.000 dedecese in Europa, dintre care 40% la femeile sub 65 de ani. Incidentaacestui cancer, adica numarul de cazuri noi in cursul unui an, creste,dar mortalitatea a atins un nivel de platou, ceea ce ne indreptatestesa afirmam ca speranta de supravietuire este in crestere.Factorii de riscFactorii de risc se cunosc de mult timp. Ei sunt:- de ordin personal: precocitatea menstruatiilor, absenta nasterilor(nuliparitate), o prima sarcina tardiva (dupa 35 de ani), menopauzatardiva;- de ordin familial: antecedente de cancer de san la membri apropiatidin familie, sugerand implicarea unor factori genetici.In afara acestor factori, varsta este si ea un factor de risc. 7% dincancerele de san afecteaza femeile sub 40 de ani, acest procent crescandcu varsta: 18% la 40-50 de ani, 32% la 50-60 de ani si 43% la peste 65 deani. Mai multe cercetari au subliniat influenta alimentatiei prea bogatein grasimi de origine animala asupra aparitiei acestui cancer. Excesulponderal este un factor favorizant.Depistarea precoceDepistarea cancerului de san se efectueaza prin autopalpare (femeiaisi examineaza sanii in fiecare luna), examen medical anual (de catreginecolog sau medic de familie), dar mai ales prin mamografie.Aportul mamografiei. Aceasta radiografie cu raze X cu penetrantaredusa evidentiaza diferentele de densitate ale tesutului mamar. Eapermite decelarea tumorilor foarte mici (incepand de la 3 mm) carenu pot fi depistate la palparea sanilor, aceasta din urma permitanddecelarea unor formatiuni de peste 0,5/1 cm. Rezulta ca este o tehnicaesentiala pentru depistarea precoce a cancerului de san, deoarece permitereperarea unei tumori cu ani de zile inainte de a intra in faza clinica,adica inainte sa apara semnele decelabile de catre medic.Gravitatea bolii este indicata de talia tumorii, dar mai ales de prezentasau absenta invadarii ganglionilor axilari. Cand cancerul este localizat(cancer in situ sau stadiu 0), supravietuirea la 5 ani este de 97%;daca tumora are o dimensiune sub 5 cm, fara invadarea ganglionilor(stadiul 1), supravietuirea este de 70%; in cazul invadarii ganglionare(stadiul 2), supravietuirea nu mai este decat de 38%.Preventia. Se recomanda depistarea sistematica de la varsta de 50de ani, prin mamografie la 2 sau 3 ani. Inainte de aceasta varsta, esteimportant ca orice femeie sa consulte regulat medicul pentru examenulclinic (palparea sanilor). La varsta de 40 de ani se recomanda adeseorio mamografie, chiar si in absenta oricarei anomalii.Depistarea in formele familialeIn marea majoritate a cazurilor (peste 95%), cancerele de san survinsporadic, adica intamplator. In unele familii insa, incidenta acestuicancer este deosebit de ridicata si nu se poate explica numai prinintamplare. Sunt mai multe particularitati care ne indreptatesc sapresupunem ca o persoana afectata de cancer de san are si o predispozitiegenetica: aparitia la o varsta mai scazuta (inainte de 40 de ani),afectarea ambilor sani, prezenta unor cancere asociate (de exemplu,sani si ovare). Se stie in prezent ca aceste forme familiale suntlegate de genele predispozante, transmise de la o generatie la alta. Ofemeie purtatoare a acestor gene (BRCA1 si BRCA2) are un risc crescutde aparitie a cancerului de san (80-90%, fata de 8-10% cat este in modnormal). Cancerul nu este ereditar, numai genele predispozante sunt celecare se transmit. Cautarea acestor gene de predispozitie ereditara fatade cancerul de san trebuie efectuata in cadrul consultatiei medicale despecialitate (genetica oncologica).Descoperirea lor la o pacienta justifica elaborarea unei strategiiadaptate de depistare.Ce este cancerul?Corpul uman este constituit din 100.000 miliarde de celule care formeazatesuturile diferitelor organe (ficat, inima, creier). In cursul vietiilor, celulele primesc si emit in permanenta semnale asemanatoare unorordine: de multiplicare, de diferentiere, de stopare a diviziunii. Daca ocelula nu mai raspunde acestor semnale, ea scapa de sub orice reglare sipoate sa se multiplice la nesfarsit, intr-un mod anarhic, in detrimentulcelulelor vecine. Devenita maligna, ea da nastere unui cancer.Recomandari privind depistareaGrupul de varsta cel mai afectat este cel intre 50 si 65 de ani; femeilesub 30 de ani sunt rar afectate. Aceasta nu exclude insa supravegherearegulata (autoexaminarea sanilor, controalele medicale regulate) latoate femeile tinere.Inainte de 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in palpareasanilor; autoexaminarea sanilor; mamografie, in caz de anomalie.Dupa 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in palparea sanilor;autoexaminarea sanilor; o mamografie la fiecare 2 ani.Femeile cu una sau mai multe rude apropiate care au avut cancer de sansunt supravegheate mai riguros.Diagnostic si tratamenteExista mai multe examene pentru diagnosticarea cancerului de san. Dupaobtinerea informatiilor necesare, se poate stabili tratamentul specific.Cancerul de san este diagnosticat din ce in ce mai frecvent in stadiiprecoce, gratie depistarii sistematice. Aceasta depistare intr-un stadiuprimitiv al bolii permite in prezent vindecarea in cazul majoritatiicancerelor de san fara metastaze.DiagnosticExamenul clinic. Este prima etapa de diagnostic: consta ininterogatoriu, palparea sanilor si explorarea ganglionilor din fosaaxilara. Examenul clinic permite decelarea unei anomalii care sugereazamedicului alte examene necesare.Examenele complementare. Mamografia (examenul radiologic alsanului) permite depistarea unei tumori. Ecografia aduce informatiicomplementare, legate de natura acestei tumori. Ea se poate asocia cuprelevarea catorva celule din leziune (citopunctie), care confirma sauinfirma prezenta de celule canceroase.Daca in acest stadiu persista dubii cu privire la benignitatea saumalignitatea tumorii, este necesara o biopsie (prelevarea, apoi analizareaunui fragment de tesut mamar).Dupa stabilirea diagnosticului de cancer, este posibila apreciereagradului de agresivitate a tumorii. Factorii de gravitate a canceruluide san sunt viteza de crestere a tumorii (definita prin timpul necesardublarii volumului), invadarea ganglionilor axilari si, eventual,prezenta metastazelor.TratamenteAlegerea metodei de tratament (protocol terapeutic) tine cont defactori multipli, cum sunt varsta pacientei si stadiul de evolutiea tumorii. Pot fi efectuate patru tratamente, asociate sau izolate:interventia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia.Interventia chirurgicala. Consta cel mai frecvent in ablatiatumorii (tumorectomie) si a ganglionilor din axila (cura ganglioniloraxilari). Ablatia sanului (mastectomie) este evitata in masuraposibilului, dar este practicata daca tumora este voluminoasa (peste 3cm) sau prost plasata. Ablatia sanului poate fi urmata de o interventiede chirurgie plastica, cu scop reconstructiv al sanului.Radioterapia. Utilizeaza capacitatea radiatiilor ionizante de astopa cresterea celulelor tumorale. Cel mai frecvent, radioterapia esteaplicata dupa interventia chirurgicala, fie ca aceasta este conservativa,fie ca nu, in scopul limitarii recidivelor locale, mai ales la nivelulganglionilor axilari. Uneori, in cazul tumorilor neoperabile, ea esteasociata cu chimioterapia, in scopul obtinerii unei regresii.Radioterapia a cunoscut progrese importante: aparate perfectionate,tehnici cu efecte mai tintite si mijloace de simulare care permitcalcularea dozei de radiatii adaptate in functie de caz.Chimioterapia. Este preconizata dupa interventia chirurgicalasau ca metoda terapeutica unica, in cazul evolutiei rapide a tumorii,la femeile tinere sau cand sunt prezente metastazele. Medicamenteleutilizate actioneaza prin blocarea diviziunii celulare. Ele limiteazaastfel talia tumorii si riscul de aparitie a metastazelor. Efectelesecundare ale medicamentelor (voma, greata, caderea parului...) suntdin ce in ce mai bine controlate.Hormonoterapia. Tratamentul hormonal (pe baza de antiestrogeni) estepreconizat daca tumora este sensibila la hormonii sexuali (aproximativ30% din cazuri). El este eficient dupa menopauza.Prognostic si supraveghereDaca este tratat precoce, cancerul de san are prognostic bun. Totusi,aproximativ 50% din paciente fac o recidiva in primii 10 ani dupatratament. Pentru depistarea unei recidive se impune supravegherea prin:- consultatii frecvente la medicul curant (trimestrial in primul an,apoi la fiecare 6 luni, timp de 4 ani, dupa care anual);- autoexaminare lunara a sanilor, cu prezentare rapida la medic in cazuldepistarii unei modificari;- examene recomandate sistematic sau numai daca persoana prezintaanumite simptome, pentru depistarea metastazelor sau a semnelor derecidiva a cancerului in alt organ (ecografie cardiaca, scintigrafieosoasa, radiografie toracica, ecografie hepatica, tomografie cerebrala,dozarea markerilor tumorali).SimptomeIn majoritatea cazurilor, prima manifestare a cancerului de san este unnodul descoperit de femeie sau de medic. Acest nodul este cel mai frecventsituat in portiunea superioara a sanului, in apropierea axilei. Celelaltesimptome sunt secretia mamelonara si deformarea areolei sau a mamelonului(retractie). Uneori, cancerul de san nu prezinta nici un semn.Nu orice nodul de san este obligatoriu canceros. Poate fi vorba de unchist, de o congestie dureroasa legata de perioada premenstruala, saude un adenofibrom, o tumora benigna frecventa.Cancerul de san si sarcinaSarcina nu agraveaza cancerul de san. Totusi, daca boala este descoperitain primul trimestru de sarcina, se poate recomanda intreruperea acesteiapentru inceperea tratamentului. Daca boala este diagnosticata mai tarziu,tratamentul chirurgical este efetuat, dar radioterapia si chimioterapiase amana pana dupa nastere, care poate fi provocata in momentul in carefatul este viabil.Femeia tratata pentru cancer de san poate sa-si planifice o sarcina, cuconditia respectarii unui interval de 2 ani dupa terminarea tratamentului,pentru supravegherea evolutiei bolii. Bineinteles ca alaptarea nu esterecomandata.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparutala Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

Ce trebuie sa stii despre cancerul uterin

Cancerul de col uterin afecteaza cel mai frecvent femeile tinere (35-50 de ani) in perioada de activitate sexuala, in timp ce cancerul de corp uterin, mai rar, apare mai ales la menopauza.

Cancerul de ovar

Cancerul de ovar este relativ rar, dar grav, deoarece depistarea precoce nu este posibila. Desi s-au facut progrese, diagnosticul este adesea tardiv pentru ca vreun tratament sa mai fie eficient.Situate de o parte si de alta a uterului, ovarele sunt glande sexuale de 3-5 cm lungime, in forma de migdala.Rolul lor este dublu:- secreta hormoni care ritmeaza ciclurile menstruale: estrogeni si progesteron;- elibereaza in fiecare luna un ovul, care este captat de o trompa uterina in care va avea loc, eventual, intalnirea cu spermatozoidul (fecundatia).In marea majoritate a cazurilor de cancer de ovar, tumora maligna se dezvolta din tesutul mucos sau glandular al ovarului (adenocarcinom).Frecventa si gravitateCancerul de ovar afecteaza 8 femei din 100.000. El se situeaza pe pozitia a patra printre cancerele ginecologice, dupa cancerul de san, cancerul de col uterin si cancerul de endometru (mucoasa care tapeteaza fata interna a uterului), dar este prima cauza de deces prin cancer genital. Afecteaza femeile de toate varstele, dar mai ales pe cele aflate dupa menopauza. Gravitatea acestei boli este data de diagnosticul tardiv, care face ca tratamentul sa fie mai dificil de realizat. 75% din cancerele de ovar sunt depistate intr-un stadiu avansat (stadiul III: cancer extins dincolo de pelvis sau stadiul IV: cancer cu metastaze la distanta).Factori de riscMai multi factori de risc sunt asociati cu o frecventa crescuta a acestui tip de cancer:- varsta, riscul crescand sensibil dupa 40 de ani si pana la 70 de ani, apoi diminuand peste aceasta varsta;- numarul mic de copii si o menopauza precoce;- o predispozitie genetica, regasita in sub 5% din cazuri: s-a dovedit ca o mutatie a genei implicate si in predispozitia pentru cancerul de san (gena BRCA1) confera un risc de aparitie a cancerului de ovar de 40% (fata de 0,9% la populatia generala). Aceasta poate explica asocierea relativ frecventa in aceeasi familie a cazurilor de cancere de san si cancere de ovar.DiagnosticDiagnosticul acestui tip de cancer este adeseori tardiv, deoarece el se manifesta prin semne foarte putin sugestive si nespecifice, care nu produc ingrijorarea imediata a femeii: dureri abdominale, tulburari menstruale (sangerari in afara menstruatiilor, sau metroragii), tulburari urinare sau intestinale, astenie, scadere in greutate.Examenul clinic deceleaza o crestere de volum a abdomenului si prezenta unei mase tumorale usor de palpat. Diagnosticul este apoi precizat cu ajutorul a doua examene: ecografia de bazin, care evidentiaza sau nu aspectul suspect al ovarului (sau al celor doua ovare) si tomografia.Alte examene permit efectuarea unui bilant al extinderii locale sau generalizate a tumorii si dozarea in sange a proteinelor speciale, denumite r>TratamentTratamentul actual al cancerului de ovar are la baza asocierea interventiei chirurgicale cu chimioterapia, la care se adauga uneori si radioterapia.Interventia chirurgicala. Constituie tratamentul principal al cancerului de ovar. Dupa deschiderea peretelui abdominal (laparotomie), interventia permite inspectia cavitatii abdominale pentru efectuarea unui bilant exact al leziunilor canceroase, procedandu-se apoi la ablatia tumorii si a organelor genitale: cele doua ovare, trompele si uterul (histerectomie totala). In formele foarte precoce, la pacientele tinere care doresc sa faca un copil, si in cazul in care este afectat numai un ovar, este posibil sa fie extirpate in primul timp operator decat o trompa si un ovar; in general, se programeaza ablatia completa dupa nastere.Chimioterapia. Efectuata sistematic dupa tratamentul chirurgical, aceasta permite eliminarea celulelor canceroase din organism. Gratie noilor tehnici de administrare si substantelor active contra greturilor, medicamentele sunt mai bine tolerate si au o oarecare eficienta. O speranta deosebita o reprezinta descoperirea noilor molecule anticanceroase, extrase din tisa, care se dovedesc active mai ales in cazurile de reaparitie a unui cancer de ovar sau de cancer de ovar cu metastaze de la depistare.Radioterapia. Este mai putin importanta decat interventia chirurgicala sau chimioterapia in tratamentul cancerului de ovar, dar intervine in anumite cazuri, ca tehnica complementara, la indicatia oncologului.Supravegherea. Are ca obiectiv depistarea recidivelor si a metastazelor. Dozarea markerilor tumorali sanguini este elementul principal.Tisa si cancereleInca din Antichitate, tisa este cunoscuta pentru proprietatile sale toxice. Aproape tot din acest arbust este toxic (de exemplu, un decoct din 50 g de frunze de tisa este mortal). Cu toate acestea, oncologii dispun de doua noi medicamente extrase din tisa, unul din scoarta, celalalt din ace. Aceste substante inaugureaza o noua generatie de medicamente anticanceroase (medicamente taxoide sau taxani) care prezinta un larg interes, printre altele, in tratamentul cancerelor de ovar cu metastaze rapid instalate, dar si in cancerul de san.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparutala Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

5 legume pe care le poți crește în interior, indiferent de vreme

Descoperire șocantă: 3 oameni au murit de cancer după ce au primit organe de la același donator

„Explozie“ de cancer în toată lumea: Extinderea bolii este alarmantă

6 greșeli care afectează strălucirea părului tău

Magicianul din spital: Doctorul care dansează, prietenul copiilor bolnavi

9 idei ca să folosești mierea în tratamentele de înfrumusețare

Dureri ciudate în timpul sarcinii care sunt total normale

9 alimente care au mai multă vitamina C decât portocalele

Cum să folosești oțetul de mere pentru piele frumoasă și păr strălucitor

Chinul din spatele cortinei: Lady Gaga are dureri cronice în fiecare zi

5 alimente care pot creşte riscul de cancer

Adio insomnie! Metoda secretă folosită de militarii americani care te ajută să adormi în două minute

Ce să faci dacă îți cad genele. Trucuri care le stimulează creșterea

Olivia Newton-John, diagnosticată cu cancer pentru a treia oară: „Cred că voi învinge“

Ce trebuie să mănânci pentru articulații sănătoase

De ce ar trebui să mănânci cât mai des afine

Miso - Ce beneficii are pentru sănătate această pastă

Ananas - Ce beneficii are pentru sănătate?

Robbie Williams, din nou tătic: Are o fetiță născută de o mamă surogat

Nucile - Ce beneficii au pentru sănătate?

8 sfaturi pentru a găti mai sănătos mâncarea marocană

Când cancerul nu mai e un capăt de drum: Încă o vedetă vorbește despre boala care i-a schimbat viața

Murele - Ce beneficii au pentru sănătate?

Keanu Reeves strânge bani pentru spitalele de copii. De ce nu vorbește despre asta

Cum vor arăta Meghan Markle și Kate Middleton la 60 de ani: Cu riduri și părul alb, dar tot frumoase!

Alimentația în timpul examenelor - Ce trebuie să mănânci pentru concentrare

10 cauze ascunse ale acneei şi modalităţi de a scăpa de ea

Păpușa vie: Fetița cu părul strălucitor cucerește lumea

Ce se întâmplă dacă te tunzi scurt? 7 beneficii neașteptate

Ce se întamplă de fapt atunci când îți trosnești degetele?

;