Cancerul de san

Cancerul de san este de departe cel mai frecvent dintre cancerelefemeii. Desi nu este cunoscuta cauza sa exacta, factorii de risc suntdin ce in ce mai bine identificati.Gratie mamografiei, depistarea precoce a acestui cancer a crescutsemnificativ perspectiva vindecarii.FrecventaFrecventa cancerului de san este in continua crestere in tarile dezvoltate(mai ales in Europa Occidentala si in America de Nord, mai putin inJaponia), acest tip de cancer fiind de departe cel mai frecvent canceral femeii. In fiecare an, cancerul de san este responsabil de 77.000 dedecese in Europa, dintre care 40% la femeile sub 65 de ani. Incidentaacestui cancer, adica numarul de cazuri noi in cursul unui an, creste,dar mortalitatea a atins un nivel de platou, ceea ce ne indreptatestesa afirmam ca speranta de supravietuire este in crestere.Factorii de riscFactorii de risc se cunosc de mult timp. Ei sunt:- de ordin personal: precocitatea menstruatiilor, absenta nasterilor(nuliparitate), o prima sarcina tardiva (dupa 35 de ani), menopauzatardiva;- de ordin familial: antecedente de cancer de san la membri apropiatidin familie, sugerand implicarea unor factori genetici.In afara acestor factori, varsta este si ea un factor de risc. 7% dincancerele de san afecteaza femeile sub 40 de ani, acest procent crescandcu varsta: 18% la 40-50 de ani, 32% la 50-60 de ani si 43% la peste 65 deani. Mai multe cercetari au subliniat influenta alimentatiei prea bogatein grasimi de origine animala asupra aparitiei acestui cancer. Excesulponderal este un factor favorizant.Depistarea precoceDepistarea cancerului de san se efectueaza prin autopalpare (femeiaisi examineaza sanii in fiecare luna), examen medical anual (de catreginecolog sau medic de familie), dar mai ales prin mamografie.Aportul mamografiei. Aceasta radiografie cu raze X cu penetrantaredusa evidentiaza diferentele de densitate ale tesutului mamar. Eapermite decelarea tumorilor foarte mici (incepand de la 3 mm) carenu pot fi depistate la palparea sanilor, aceasta din urma permitanddecelarea unor formatiuni de peste 0,5/1 cm. Rezulta ca este o tehnicaesentiala pentru depistarea precoce a cancerului de san, deoarece permitereperarea unei tumori cu ani de zile inainte de a intra in faza clinica,adica inainte sa apara semnele decelabile de catre medic.Gravitatea bolii este indicata de talia tumorii, dar mai ales de prezentasau absenta invadarii ganglionilor axilari. Cand cancerul este localizat(cancer in situ sau stadiu 0), supravietuirea la 5 ani este de 97%;daca tumora are o dimensiune sub 5 cm, fara invadarea ganglionilor(stadiul 1), supravietuirea este de 70%; in cazul invadarii ganglionare(stadiul 2), supravietuirea nu mai este decat de 38%.Preventia. Se recomanda depistarea sistematica de la varsta de 50de ani, prin mamografie la 2 sau 3 ani. Inainte de aceasta varsta, esteimportant ca orice femeie sa consulte regulat medicul pentru examenulclinic (palparea sanilor). La varsta de 40 de ani se recomanda adeseorio mamografie, chiar si in absenta oricarei anomalii.Depistarea in formele familialeIn marea majoritate a cazurilor (peste 95%), cancerele de san survinsporadic, adica intamplator. In unele familii insa, incidenta acestuicancer este deosebit de ridicata si nu se poate explica numai prinintamplare. Sunt mai multe particularitati care ne indreptatesc sapresupunem ca o persoana afectata de cancer de san are si o predispozitiegenetica: aparitia la o varsta mai scazuta (inainte de 40 de ani),afectarea ambilor sani, prezenta unor cancere asociate (de exemplu,sani si ovare). Se stie in prezent ca aceste forme familiale suntlegate de genele predispozante, transmise de la o generatie la alta. Ofemeie purtatoare a acestor gene (BRCA1 si BRCA2) are un risc crescutde aparitie a cancerului de san (80-90%, fata de 8-10% cat este in modnormal). Cancerul nu este ereditar, numai genele predispozante sunt celecare se transmit. Cautarea acestor gene de predispozitie ereditara fatade cancerul de san trebuie efectuata in cadrul consultatiei medicale despecialitate (genetica oncologica).Descoperirea lor la o pacienta justifica elaborarea unei strategiiadaptate de depistare.Ce este cancerul?Corpul uman este constituit din 100.000 miliarde de celule care formeazatesuturile diferitelor organe (ficat, inima, creier). In cursul vietiilor, celulele primesc si emit in permanenta semnale asemanatoare unorordine: de multiplicare, de diferentiere, de stopare a diviziunii. Daca ocelula nu mai raspunde acestor semnale, ea scapa de sub orice reglare sipoate sa se multiplice la nesfarsit, intr-un mod anarhic, in detrimentulcelulelor vecine. Devenita maligna, ea da nastere unui cancer.Recomandari privind depistareaGrupul de varsta cel mai afectat este cel intre 50 si 65 de ani; femeilesub 30 de ani sunt rar afectate. Aceasta nu exclude insa supravegherearegulata (autoexaminarea sanilor, controalele medicale regulate) latoate femeile tinere.Inainte de 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in palpareasanilor; autoexaminarea sanilor; mamografie, in caz de anomalie.Dupa 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in palparea sanilor;autoexaminarea sanilor; o mamografie la fiecare 2 ani.Femeile cu una sau mai multe rude apropiate care au avut cancer de sansunt supravegheate mai riguros.Diagnostic si tratamenteExista mai multe examene pentru diagnosticarea cancerului de san. Dupaobtinerea informatiilor necesare, se poate stabili tratamentul specific.Cancerul de san este diagnosticat din ce in ce mai frecvent in stadiiprecoce, gratie depistarii sistematice. Aceasta depistare intr-un stadiuprimitiv al bolii permite in prezent vindecarea in cazul majoritatiicancerelor de san fara metastaze.DiagnosticExamenul clinic. Este prima etapa de diagnostic: consta ininterogatoriu, palparea sanilor si explorarea ganglionilor din fosaaxilara. Examenul clinic permite decelarea unei anomalii care sugereazamedicului alte examene necesare.Examenele complementare. Mamografia (examenul radiologic alsanului) permite depistarea unei tumori. Ecografia aduce informatiicomplementare, legate de natura acestei tumori. Ea se poate asocia cuprelevarea catorva celule din leziune (citopunctie), care confirma sauinfirma prezenta de celule canceroase.Daca in acest stadiu persista dubii cu privire la benignitatea saumalignitatea tumorii, este necesara o biopsie (prelevarea, apoi analizareaunui fragment de tesut mamar).Dupa stabilirea diagnosticului de cancer, este posibila apreciereagradului de agresivitate a tumorii. Factorii de gravitate a canceruluide san sunt viteza de crestere a tumorii (definita prin timpul necesardublarii volumului), invadarea ganglionilor axilari si, eventual,prezenta metastazelor.TratamenteAlegerea metodei de tratament (protocol terapeutic) tine cont defactori multipli, cum sunt varsta pacientei si stadiul de evolutiea tumorii. Pot fi efectuate patru tratamente, asociate sau izolate:interventia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia.Interventia chirurgicala. Consta cel mai frecvent in ablatiatumorii (tumorectomie) si a ganglionilor din axila (cura ganglioniloraxilari). Ablatia sanului (mastectomie) este evitata in masuraposibilului, dar este practicata daca tumora este voluminoasa (peste 3cm) sau prost plasata. Ablatia sanului poate fi urmata de o interventiede chirurgie plastica, cu scop reconstructiv al sanului.Radioterapia. Utilizeaza capacitatea radiatiilor ionizante de astopa cresterea celulelor tumorale. Cel mai frecvent, radioterapia esteaplicata dupa interventia chirurgicala, fie ca aceasta este conservativa,fie ca nu, in scopul limitarii recidivelor locale, mai ales la nivelulganglionilor axilari. Uneori, in cazul tumorilor neoperabile, ea esteasociata cu chimioterapia, in scopul obtinerii unei regresii.Radioterapia a cunoscut progrese importante: aparate perfectionate,tehnici cu efecte mai tintite si mijloace de simulare care permitcalcularea dozei de radiatii adaptate in functie de caz.Chimioterapia. Este preconizata dupa interventia chirurgicalasau ca metoda terapeutica unica, in cazul evolutiei rapide a tumorii,la femeile tinere sau cand sunt prezente metastazele. Medicamenteleutilizate actioneaza prin blocarea diviziunii celulare. Ele limiteazaastfel talia tumorii si riscul de aparitie a metastazelor. Efectelesecundare ale medicamentelor (voma, greata, caderea parului...) suntdin ce in ce mai bine controlate.Hormonoterapia. Tratamentul hormonal (pe baza de antiestrogeni) estepreconizat daca tumora este sensibila la hormonii sexuali (aproximativ30% din cazuri). El este eficient dupa menopauza.Prognostic si supraveghereDaca este tratat precoce, cancerul de san are prognostic bun. Totusi,aproximativ 50% din paciente fac o recidiva in primii 10 ani dupatratament. Pentru depistarea unei recidive se impune supravegherea prin:- consultatii frecvente la medicul curant (trimestrial in primul an,apoi la fiecare 6 luni, timp de 4 ani, dupa care anual);- autoexaminare lunara a sanilor, cu prezentare rapida la medic in cazuldepistarii unei modificari;- examene recomandate sistematic sau numai daca persoana prezintaanumite simptome, pentru depistarea metastazelor sau a semnelor derecidiva a cancerului in alt organ (ecografie cardiaca, scintigrafieosoasa, radiografie toracica, ecografie hepatica, tomografie cerebrala,dozarea markerilor tumorali).SimptomeIn majoritatea cazurilor, prima manifestare a cancerului de san este unnodul descoperit de femeie sau de medic. Acest nodul este cel mai frecventsituat in portiunea superioara a sanului, in apropierea axilei. Celelaltesimptome sunt secretia mamelonara si deformarea areolei sau a mamelonului(retractie). Uneori, cancerul de san nu prezinta nici un semn.Nu orice nodul de san este obligatoriu canceros. Poate fi vorba de unchist, de o congestie dureroasa legata de perioada premenstruala, saude un adenofibrom, o tumora benigna frecventa.Cancerul de san si sarcinaSarcina nu agraveaza cancerul de san. Totusi, daca boala este descoperitain primul trimestru de sarcina, se poate recomanda intreruperea acesteiapentru inceperea tratamentului. Daca boala este diagnosticata mai tarziu,tratamentul chirurgical este efetuat, dar radioterapia si chimioterapiase amana pana dupa nastere, care poate fi provocata in momentul in carefatul este viabil.Femeia tratata pentru cancer de san poate sa-si planifice o sarcina, cuconditia respectarii unui interval de 2 ani dupa terminarea tratamentului,pentru supravegherea evolutiei bolii. Bineinteles ca alaptarea nu esterecomandata.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparutala Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

Ce trebuie sa stii despre cancerul uterin

Cancerul de col uterin afecteaza cel mai frecvent femeile tinere (35-50 de ani) in perioada de activitate sexuala, in timp ce cancerul de corp uterin, mai rar, apare mai ales la menopauza.

Cancerul de ovar

Cancerul de ovar este relativ rar, dar grav, deoarece depistarea precoce nu este posibila. Desi s-au facut progrese, diagnosticul este adesea tardiv pentru ca vreun tratament sa mai fie eficient.Situate de o parte si de alta a uterului, ovarele sunt glande sexuale de 3-5 cm lungime, in forma de migdala.Rolul lor este dublu:- secreta hormoni care ritmeaza ciclurile menstruale: estrogeni si progesteron;- elibereaza in fiecare luna un ovul, care este captat de o trompa uterina in care va avea loc, eventual, intalnirea cu spermatozoidul (fecundatia).In marea majoritate a cazurilor de cancer de ovar, tumora maligna se dezvolta din tesutul mucos sau glandular al ovarului (adenocarcinom).Frecventa si gravitateCancerul de ovar afecteaza 8 femei din 100.000. El se situeaza pe pozitia a patra printre cancerele ginecologice, dupa cancerul de san, cancerul de col uterin si cancerul de endometru (mucoasa care tapeteaza fata interna a uterului), dar este prima cauza de deces prin cancer genital. Afecteaza femeile de toate varstele, dar mai ales pe cele aflate dupa menopauza. Gravitatea acestei boli este data de diagnosticul tardiv, care face ca tratamentul sa fie mai dificil de realizat. 75% din cancerele de ovar sunt depistate intr-un stadiu avansat (stadiul III: cancer extins dincolo de pelvis sau stadiul IV: cancer cu metastaze la distanta).Factori de riscMai multi factori de risc sunt asociati cu o frecventa crescuta a acestui tip de cancer:- varsta, riscul crescand sensibil dupa 40 de ani si pana la 70 de ani, apoi diminuand peste aceasta varsta;- numarul mic de copii si o menopauza precoce;- o predispozitie genetica, regasita in sub 5% din cazuri: s-a dovedit ca o mutatie a genei implicate si in predispozitia pentru cancerul de san (gena BRCA1) confera un risc de aparitie a cancerului de ovar de 40% (fata de 0,9% la populatia generala). Aceasta poate explica asocierea relativ frecventa in aceeasi familie a cazurilor de cancere de san si cancere de ovar.DiagnosticDiagnosticul acestui tip de cancer este adeseori tardiv, deoarece el se manifesta prin semne foarte putin sugestive si nespecifice, care nu produc ingrijorarea imediata a femeii: dureri abdominale, tulburari menstruale (sangerari in afara menstruatiilor, sau metroragii), tulburari urinare sau intestinale, astenie, scadere in greutate.Examenul clinic deceleaza o crestere de volum a abdomenului si prezenta unei mase tumorale usor de palpat. Diagnosticul este apoi precizat cu ajutorul a doua examene: ecografia de bazin, care evidentiaza sau nu aspectul suspect al ovarului (sau al celor doua ovare) si tomografia.Alte examene permit efectuarea unui bilant al extinderii locale sau generalizate a tumorii si dozarea in sange a proteinelor speciale, denumite r>TratamentTratamentul actual al cancerului de ovar are la baza asocierea interventiei chirurgicale cu chimioterapia, la care se adauga uneori si radioterapia.Interventia chirurgicala. Constituie tratamentul principal al cancerului de ovar. Dupa deschiderea peretelui abdominal (laparotomie), interventia permite inspectia cavitatii abdominale pentru efectuarea unui bilant exact al leziunilor canceroase, procedandu-se apoi la ablatia tumorii si a organelor genitale: cele doua ovare, trompele si uterul (histerectomie totala). In formele foarte precoce, la pacientele tinere care doresc sa faca un copil, si in cazul in care este afectat numai un ovar, este posibil sa fie extirpate in primul timp operator decat o trompa si un ovar; in general, se programeaza ablatia completa dupa nastere.Chimioterapia. Efectuata sistematic dupa tratamentul chirurgical, aceasta permite eliminarea celulelor canceroase din organism. Gratie noilor tehnici de administrare si substantelor active contra greturilor, medicamentele sunt mai bine tolerate si au o oarecare eficienta. O speranta deosebita o reprezinta descoperirea noilor molecule anticanceroase, extrase din tisa, care se dovedesc active mai ales in cazurile de reaparitie a unui cancer de ovar sau de cancer de ovar cu metastaze de la depistare.Radioterapia. Este mai putin importanta decat interventia chirurgicala sau chimioterapia in tratamentul cancerului de ovar, dar intervine in anumite cazuri, ca tehnica complementara, la indicatia oncologului.Supravegherea. Are ca obiectiv depistarea recidivelor si a metastazelor. Dozarea markerilor tumorali sanguini este elementul principal.Tisa si cancereleInca din Antichitate, tisa este cunoscuta pentru proprietatile sale toxice. Aproape tot din acest arbust este toxic (de exemplu, un decoct din 50 g de frunze de tisa este mortal). Cu toate acestea, oncologii dispun de doua noi medicamente extrase din tisa, unul din scoarta, celalalt din ace. Aceste substante inaugureaza o noua generatie de medicamente anticanceroase (medicamente taxoide sau taxani) care prezinta un larg interes, printre altele, in tratamentul cancerelor de ovar cu metastaze rapid instalate, dar si in cancerul de san.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparutala Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

Afectiunile sanului

Dintre problemele cu care se confrunta femeile, afectiunile sanului facparte dintre care le afecteaza cel mai mult, chiar si din punct de vederepsihic.Modificarile la nivelul sanului sunt frecvente in cursul vietiifemeii. Ele trebuie sa faca obiectul unei consultatii medicale deoarecepot fi manifestari ale unei tumori, cel mai frecvent benigne, dar uneorimaligne.Principalele boli ale sanului sunt tumorile (benigne in aproximativ 80%din cazuri), dar exista si alte afectiuni, cum ar fi cele inflamatorii,care pot evolua spre abces. Semnele diferitelor tulburari pot fi secretiamamara sau durerile. Descoperirea acestor afectiuni necesita intotdeaunaconsultatie medicala.Tumorile benigneCele mai frecvente tumori benigne ale sanului sunt chistul (cavitate plinacu lichid), adenofibromul (nodul rotund, uneori voluminos, care ruleazasub degete), lipomul (tumora de grasime), papilomul intracanalicular(proliferare a tesutului din canalele galactofore care se deschid lanivelul mamelonului) si tumora philodes (tumora mamara voluminoasa siboselata). Ultimele doua tumori pot deveni canceroase.Chistul sanuluiUn chist este o cavitate plina cu lichid. Apare cel mai frecvent inpreajma menopauzei si poate fi depistat prin simpla palpare. Este mai multsau mai putin voluminos si dureros, iar volumul sau variaza in functiede ciclul menstrual. Uneori sunt prezente chisturi multiple. Ecografiapermite confirmarea existentei chistului. Prin punctie se realizeazaevacuarea lichidului si analiza lui, pentru a confirma caracterul benignal tumorii. Un chist golit complet nu recidiveaza.Adenofibromul (sau fibroadenomul)Este cea mai frecventa tumora benigna de san. Se intalneste la femeiatanara, intre 20 si 30 de ani, in peste jumatate din cazuri. Ea sedezvolta din tesutul glandular si conjunctiv si se manifesta printr-unnodul de dimensiuni variabile, unic, regulat, bine delimitat, elasticsi mobil sub piele. Pe langa examenul clinic, mamografia, ecografia sicitopunctia permit stabilirea diagnosticului. In majoritatea cazurilor,tratamentul consta in ablatia chirurgicala a adenofibromului, subanestezie locala daca nodulul este superficial, sau sub anesteziegenerala. Uneori, la femeia tanara cu un nodul mic si care nu deranjeaza,nu se face nici un tratament; in acest caz, este suficient controlulclinic si ecografic regulat.Lipomul. Mai rar decat chistul si adenofibromul, lipomul este otumora benigna formata din tesut gras. Tratamentul consta in ablatiachirurgicala.Papilomul intracanalicularEste o tumora situata in unul dintre canalele galactofore prin care seelimina laptele. Se manifesta printr-o secretie incolora, negricioasasau sanguinolenta; femeia poate simti o tumora de dimensiunea unui bobde mazare sub mamelon. Papilomul, indolor, poate deveni malign, ceea ceface necesara ablatia sa.Tumora philodesRara, aceasta tumora voluminoasa, neregulata si nedureroasa, cresterapid in volum. Tratamentul chirurgical permite rezectia larga a tumorii,necesara pentru evitarea oricarui risc de recidiva sau de degenerescentamaligna.Abcesul sanuluiAbcesul de san corespunde unei cavitati pline cu puroi. El se manifestaprintr-o tumefactie dureroasa, rosie si fierbinte, asociata cu febraridicata. Aceasta afectiune poate sa apara dupa un traumatism sau poateconstitui localizarea secundara a unui focar infectios, dar cel maifrecvent apare in perioada de alaptare. In acest caz, abcesul apare ingeneral dupa o inflamatie a sanului (mastita) care produce obstructiaunui canal galactofor. Tratamentul consta in evacuarea puroiului (drenajchirurgical), efectuata printr-o mica incizie in apropierea areolei.Secretia mamelonaraExista secretia de lapte (galactoree) si secretia unui alt lichid. Inprimul caz, secretia apare la ambii sani, spontan sau dupa apasarea pemamelon. Ea se datoreaza cresterii secretiei unui hormon, prolactina,eliberat de hipofiza, o glanda situata la baza creierului. O galactoreenormala poate persista 68 luni dupa terminarea alaptarii. Secretialactata poate sa mai apara si dupa administrarea unor medicamentesau poate fi manifestarea unei boli (de exemplu, o tumora benigna dehipofiza).Aparitia unei alte secretii decat cea lactata se poate datora uneiafectiuni localizate la un canal galactofor (care conduce laptele spremamelon). In functie de aspectul secretiei, pot fi implicate mai multeboli: o secretie seroasa, intr-o leziune a unui canal; o secretiesanguinolenta, intr-o tumora benigna (papilom intracanalicular) saumaligna (cancer intragalactoforic). In 90% din cazuri, secretia mamelonaraeste expresia unei afectiuni benigne.Sani durerosiDurerile la nivelul sanilor (mastodinii) pot fi continue sau nu,localizate sau difuze; ele sunt adeseori insotite de turgescentasanilor. Frecvent, aceasta problema survine inainte de menstruatie saula inceputul unei sarcini, dar orice femeie poate avea dureri si inafara acestor perioade. In absenta oricarui alt semn, o mastodinie esteconsiderata consecinta unei dereglari hormonale. Tratamentul consta inprescrierea unor progestative asociate cu estrogeni, daca se doreste sio metoda de contraceptie.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparutala Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

Guma de mestecat - avantaje si dezavantaje

Mestecatul gumei - un obicei extrem de popular, venit de peste ocean...Stim oare cate beneficii ne aduce si cate deservicii ne face?La inceput, le era oferita soldatilor americani pentru calmarea nervilor,le mai si improspata respiratia, era ok. S-a constatat insa ca, datoritacontinutului de zahar, poate favoriza aparitia cariilor dentare. Si asas-a ajuns la inlocuitorii de zahar si la reclamele cu protectia anticariea gumei de mestecat.Cum actioneaza insa? Prin mestecare, se stimuleaza cresterea fluxuluisalivar, care "spala" resturile alimentare ramase pe dinti; tot salivaabundenta determina si mentinerea pH-ului in limite normale.Care este reversal medaliei? (ca doar nu credeti inca in existentaremediilor miraculoase...). Asadar, prin stimularea secretiei salivare,este stimulata si secretia sucului gastric (cel care se ocupa in stomacde digerarea alimentelor), iar mestecatul in exces (mai mult de 20-30 deminute dupa masa) poate duce la aparitia unei gastrite, sucul gastriccontinand o mare cantitate de acid clorhidric, ganditi-va la mucoasastomacului vostru: "dus" cu acid... Ouchhh!Tot mestecatul prelungit duce la obosirea articulatiei temporo-mandibulare(cea care leaga mandibula de maxilar), cu posibila aparitie a fenomenelorde artrita: dureri in articulatie (la nivelul urechii), zgomote ciudatela deschiderea gurii. In fond este o articulatie ca oricare alta,imaginati-va cum ar fi sa faceti genoflexiuni, de exemplu, pe o perioadade timp egala cu cea in care mestecati guma. Daca mai aveti si lucraridentare in gura este si mai "bine".Inlocuirea zaharului din guma cu indulcitori artificiali a fost o ideebuna pentru efectul carioprotector, dar in ziua de azi, cand se vorbestetot mai mult de efectele nocive (si) ale acestor tipuri de substante,m-as gandi de doua ori inainte de a alege un asemenea beneficiu.In concluzie, daca nu aveti de ales (desi au aparut periute de voiajminuscule si tuburi cu pasta de dinti foarte mici) mestecati 15-20de minute dupa masa pentru a va curata cat de cat gura, iar pentrureimprospatarea respiratiei in momente... delicate, apelati mai degrabala mici pastilute mentolate sau fructate.

Cum sa evitam balonarile

Balonarea este pentru oricine o senzatie neplacuta, de care vrem sa scapamcat mai curand posibil. Dr. Adrina Elisei, medic specialist MG/MF, SOSMedical & Ambulance da cateva sfaturi in acest sens cititoarei noastre."Cum as putea sa evit balonarile? Dupa orice mincare am o senzatie debalonare, care doar dupa eliminarea resturilor se amelioreaza. Am 29 deani, un copil de 2,5 ani si singura interventie chirurgicala suferitaeste cezariana din octombrie 2000. La 1,58 cm am in jur de 48-50 kg sifac seara de seara exercitii acasa, abdomene si exercitii pentru intarireamuschilor picioarelor. Mesele mele sunt: 7,00 mic dejun cu ceai, o feliede paine cu salam/gem/branzeturi, rosii/ardei; pranz: supa/ciorba, feluldoi, dupa-masa 17,00-17,30: tocanita/brinza cu sunca/oua cu telemea,rosii/castraveti/ardei, seara apa sau ceai.Uneori daca beau apa/suc de la frigider, simt senzatia debalonare. Dulciurile se reduc la: uneori suc (Cola, Pepsi),sambata/duminica prajitura de casa/ciocolata/inghetata.Cum as putea modifica in alimentatie sa elimin senzatiile de balonare? -Cu respect, Clara S".In primul rand pentru a evita balonarile nu trebuie sa mai consumatibauturi carbogazoase (Pepsi, Coca-Cola, apa minerala carbogazoasa etc).In al doilea rand sa observati care din legume va baloneaza si sa lefolositi numai fierte sau crude dar sa luati in acelasi timp 2 tablete detriferment. Atentie la varza, mazare, fasole care contin multa celulozasi necesita administrarea de Triferment obligatoriu.Este posibil sa aveti si un colon spastic care cand este "lenes", candeste prea "vioi". Eu v-as sugera sa faceti o cura de 3 saptamani cuDebridat 1 gr x 3/zi cu 1 ora inainte de mese, sa luati Triferment1-2 dg. in timpul meselor si sa observati care din alimente vabaloneaza, incercand apoi ulterior sa le eliminati pe cat posibil dinalimentatie. Bauturile foarte reci nu sunt bune pentru stomac, la felsi cele fierbinti.

Intrebarea saptamanii

"As dori sa stiu daca floricelele, mierea, alunele, nucile si semintele(de dovleac si floarea soarelui) sunt permise persoanelor cu colesterol mare...

Broboane de caldura

Am 17 ani si de 2 luni imi apar pe brate, pe spate si pe decolteu nistebrobonite ce seamana cu niste cosuri. As vrea sa-mi spuneti cum potsa le tratez intr-un timp cat mai scurt. Astept raspuns. Va multumescanticipat. - NicoRaspunde Dr. Oana Coman, medic dermatologBubitele care-i apar fetei de 17 ani pe brate pot fi puse in legaturacu o reactie particulara la caldura si implicit transpiratie. Poate safoloseasca o pudra de talc sau care sa contina un antiseptic, cum arfi Saprosan sau Baneocin, sau o pasta de Reviken in care sa mastece ocrema cu un antibiotic (Fucidin), aplicata doar pe pustulele mai mari.

Cate ceva despre rinichi si colecist

Problema mea e legata de colecist si rinichi. Mi s-a descoperit incolecist un "calcul de 17 mm diametrul PVB cu grosime de 3-4 mm"si in rinichiul drept "calcul de 5 mm diametrul A R cu hipotoniepielocaliciala" (daca am reusit eu sa descifrez bine buletinulecografic). Intrebarile mele sunt urmatoarele: 1. pot scapa de piatra dincolecist fara operatie? 2. se pot face operatii laparoscopice la Clujsau Tg.Mures? 3. imi puteti recomanda vreun chirurg din aceste orasesau, daca nu, din Bucuresti? 4. cat dureaza internarea pt o astfel deoperatie? 5. cat costa o astfel de operatie?Va multumesc si astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra. ClaudiaBadila - Deva.Dr. Adrian Elisei, medic specialist MG/MF, SOS Medical & Ambulance,raspunde intrebarii cititoarei noastre:1. De piatra de la colecist nu puteti scapa fara operatie. Daca nu avetisau ati avut colici biliare pana acum si transaminazele sunt in limitenormale, mai puteti amana operatia.2. Se pot face operatii laparoscopice atat la Cluj cat si la Targu Mures.3. Nu este nevoie sa veniti in Bucuresti pentru o colecistectomielaparoscopica, si Clujul si Targul-Mures avand specialisti foarte buniin acest domeniu. Nu cunosc nume.4. Dupa 3 zile de la operatie, uneori mai repede, puteti merge acasa.5. In mod normal operatia nu costa nimic daca sunteti asigurata insistemul de stat.

Hipertensiunea si stresul

Stresul poate avea efecte nocive inca de la varste fragede si, desieste de mirare, si copiii pot suferi de aceasta "boala" a societatiimoderne. Dr. Adrian Elisei, medic specialist MG/MF, SOS Medical &Ambulance, raspunde unei intrebari puse de una din cititoarele noastre."Fetita mea, in varsta de 13 ani, este o fire foarte emotiva si stresata;la scoala medicul a depistat-o hipertensiva (150/90), am investigat-o apoila un cardiolog, i s-a facut electrocardiograma care este fara modificari,tensiunea insa fiind tot in valori marite 140/70. I-am administratPropranolol (doza mica, prescrisa de cardiolog si Extraveral). Ce sfaturiimi mai sugerati si ce efect poate avea stresul la varsta ei? Cu multumiri- Corina."Stresul, intr-adevar, poate produce cresteri tensionale la orice categoriede varsta. Mai intai trebuie lamurite cateva aspecte: stresul aparecand se apropie medicul sau profesorul, tensiunea avand cresteri inacele momente sau tensiunea are valori constant marite, de 140 - 150,pe parcursul zilei?Pentru a lamuri aceste aspecte ar trebui sa-i monitorizati tensiuneaarteriala si pulsul pe parcursul mai multor zile (exista un aparat -manseta OMRON electronic care masoara tensiunea arteriala si pulsul)si de 5-6 ori pe zi. Daca valorile tensiunii sunt constant marite,va trebui investigata pentru un potential Feocromocitom. Daca valorilesunt oscilante ajungand la 100 mmhg inseamna ca este o problema ce tinede un psihic labil, avand o emotivitate crescuta.Sfatul meu in acest caz ar fi sa consultati un psihiatru bun de copiisi sa intre intr-un program de terapie care sa inlature cauza si sa nutratam efectele "indopand" copilul cu pastile. As vrea sa cred ca suntetio persoana "deschisa", care intelege ca notiunea de psihiatrie nu esteechivalenta cu notiunea de nebunie si ca va trimit acolo pentru ca estesingurul in masura sa trateze eventuala cauza. Eu pot sa va mai recomandseara sa-i dati sa bea o cana de ceai de tei indulcit cu miere de albine(salcam).Daca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

Ce se intampla cu calciul din dinti de-a lungul vietii?

Dintele este format dintr-o parte dura, care cuprinde smaltul dentar,dentina si cemetul radicular si o parte de tesut moale, pulpa dentara,situate in interiorul partii dure, intr-o cavitate ce formeaza camerapulpara si canalul radicular.Formarea dintilor nostrii incepe inca de cand suntem in burtica mamei,si anume la sfarsitul primelor 6 saptamani de sarcina. La finele primelor10 saptamani ar trebui sa fie formati toti cei 20 de muguri ai dintilorde lapte. Apoi, usor, usor incep sa se formeze si mugurii dintilorpermanenti, fenomenul continuand si dupa nastere, pana in jurul varsteide 3-5 ani, cand apare mugurele molarului de minte. Acestia sunt doarmugurii, "bobocii" din care, la momentul potrivit, vor aparea dintiirespectivi.Posibilitatea de a creste rezistenta structurilor dentare se adreseaza,in mod special componentei minerale, iar obtinerea unor rezultate peaceasta cale este dependenta de urmatoarele caracteristici ale smaltului:structura smaltului nu isi modifica continutul de calciu si fosfor dupaincheierea perioadei de formare, ca atare nu beneficiaza de remodelaripe cale generala. In aceste conditii, doar suprafata smaltului poatefi usor "imbunatatita". Desi s-a incercat o suplimentare a calciului,a fosforului si a vitaminei D in perioada de formare a dintilor, efectula fost nul. Mai mult, copiii rahitici, ai caror dinti prezinta evidentedefecte de structura, au o vulnerabilitate scazuta la carie. Iata de cesuplimentarea alimentatiei (in special, a dulciurilor) cu diverse saruripentru a contracara efectele nocive ale zaharului - metoda folosita inspecial in tarile nordie - este discutabila.

Herpesul genital

Herpesul genital este o afectiune frecventa, uneori invalidanta prinmanifestarile clinice, care afecteaza in aceeasi masura barbatii sifemeile. Este determinat cel mai frecvent de virusul herpex simplex -2 (HSV-2). Aceasta familie de virusuri are o caracteristica importantasi prin aceea ca poate ramane in stare de latenta, si provoaca astfelo infectie persistenta.Omul reprezinta singurul rezervor de virus. Se transmite prin contactintim, cel mai adesea sexual. Perioada de incubatie variaza intre 3 si 7zile. De obicei, prima infectie este mai severa si cu evolutie prelungitasau poate fi asimptomatica, in functie de reactivitatea pacientului side raspunsul imun individual.Inainte de aparitia leziunilor clinice pot aparea local parestezii(prurit, arsuri, furnicaturi etc.). Leziunile initiale sunt reprezentatede vezicule grupate, situate pe o baza eritematoasa, care se rup rapid(in 2-4 zile), dand nastere unor ulceratii superficiale, adeseoridureroase, avand un halou rosietic; ulceratiile dispersate, de micidimensiuni, pot conflua, formand ulceratii mari, extensive. La nivelultegumentelor veziculele se transforma in pustule si apoi in ulcereacoperite de cruste. Vindecarea completa se produce in aproximativ2-3 saptamani. La barbati se pot localiza mai ales pe preput, glandsi teaca penisului, iar la femei pe labii, clitoris, perineu, vaginsi colul uterin; la cei care practica sexul anal, leziunile pot apareasi la nivelul anusului sau rectului. La femeie se poate insoti de edemimportant al labiilor. Localizarea la nivelul uretrei determina usturimisevere la mictiune si disurie importanta, ajungand pana la retentie deurina; de asemenea se poate manifesta ca uretrita cu scurgeri uretralemucoase. Adeseori se insoteste de frison, febra, astenie, cefalee si deadenopatie locoregionala sau chiar generalizata. Uneori pot aparea sileziuni extragenitale, indeosebi pe coapse, fese, inghinal.Printre factorii care pot reactiva infectia se numara traumatismele locale(mai ales actul sexual), alte boli infectioase, febra, menstruatia,stresul emotional etc. In general (mai putin la imunodeprimati),datorita faptului ca raspunsul imun al gazdei limiteaza rapid replicareavirala, evolutia este mai putin severa si mai scurta decat in cazulprimoinfectiei; in multe cazuri recidivele sunt asimptomatice. Sindromulprodromal apare mai frecvent si este mai sever. Veziculele se rup rapid(pot trece chiar neobservate), ulceratiile superficiale sunt mai putindureroase si se vindeca in 7-10 zile; adenopatia, ca si semnele, generalepot lipsi. La bolnavii cu imunodepresie celulara (de exemplu infectiaHIV/SIDA), evolutia este indelungata, ulceratiile putand persista(uneori chiar se maresc progresiv) timp de saptamani sau chiar luni.O problema importanta este reprezentata de infectiile asimptomaticedeoarece in aceasta perioada bolnavii sunt contagiosi. Se apreciaza capeste 4% din femeile si 1% din barbatii asimptomatici pot transmiteinfectia; rezervorul principal este reprezentat de colul uterin sirespectiv de uretra.TratamentIn prezent nu este disponibil nici un chimioterapic antiretroviral caresa previna instalarea starii de latenta sau care sa asigure eradicareainfectiei herpetice latente; de asemenea, nu influenteaza risculde aparitie, frecventa sau severitatea recidivelor dupa intrerupereatratamentului. In schimb, tratamentul antiviral s-a dovedit a fi eficientin scurtarea evolutiei, reducerea severitatii si a infectiozitatiiprimoinfectiei herpetice, si, intr-o mai mica masura, a recidivelorde herpes genital, atat la bolnavii imunocompetenti, cat si la ceiimunodeprimati; mai mult, tratamentul indelungat poate contribuila scaderea frecventei recidivelor si la reducerea infectiozitatii(inclusiv din infectia asimptomatica).Principalul chimioterapic antiviral utilizat in tratamentul herpesuluigenital este aciclovirul cu multiplele sale denumiri comerciale. Derivateale acestuia, cu efecte similare, dar regimuri de dozaj diferite suntvalaciclovir si famciclovir. Tratamentul antiviral se continua 14zile, iar daca dupa acest interval de timp leziunile nu s-au vindecat,tratamentul poate fi prelungit cu inca 7 zile.In cazul bolnavilor cu recidive de herpes genital (peste 5-10 recidive pean) se recomanda inceperea tratamentului antiviral in faza prodromala sauin prima zi de la aparitia leziunilor pentru ameliorarea simptomatologieisi scurtarea duratei de evolutie. Acest tratament profilactic s-adovedit eficient la peste 75% din bolnavii cu herpes recidivant,reducand frecventa recidivelor, perioada de vindecare a leziunilor sicontagiozitatea. De obicei, tratamentul cu aciclovir in scop profilacticse poate continua pe o perioada variabila intre 6 luni si 6 ani. Totusi,desi tratamentul profilactic reduce contagiozitatea, el nu o eliminacomplet.Nu a fost inca stabilita siguranta administrarii tratamentuluiantiherpetic la gravide. Riscul de transmitere perinatala al herpesuluigenital de la mama la nou-nascut este mai mare atunci cand mama seinfecteaza cu putin timp inaintea nasterii (30-50%), decat atunci cand seinfecteaza in prima jumatate a sarcinii sau are herpes genital recidivant(3%). De aceea, gravidelor care nu au avut herpes genital in antecedentesi ai caror parteneri sexuali au herpes genital sau oro-labial li seva recomanda evitarea contactelor sexuale genitale sau oro-genitaleneprotejate. Toate gravidele vor fi examinate la inceputul travaliuluipentru a decela prezenta eventualelor leziuni de herpes genital. Gravidelecare nu au semne sau simptome de herpes genital pot naste normal. Totusi,cezariana la gravidele cu leziuni active de herpes genital nu eliminariscul transmiterii la nou-nascut.Alaturi de terapia antivirala specifica, bolnavii trebuie informatidespre:- evolutia naturala, insistand asupra potentialului recidivant, ainfectiilor asimptomatice (si a contagiozitatii din aceasta perioada)si a transmiterii sexuale a infectiei;- masurile necesare pentru reducerea transmiterii infectiei: abstinentasexuala in perioada prodromala si cat timp persista leziunile; folosireaprezervativului in cazul contactului sexual cu parteneri noi sauneinfectati;- posibilitatea de transmitere a infectiei si in perioada asimptomatica(mai ales la bolnavii infectati cu HSV-2 si in primul an dupa primulepisod);- riscul de infectie neonatala;- beneficiile tratamentului antiviral.

Alimentatia si sanatatea dintilor tai

Dulciuri, fructe, legume, branzeturi... Stii sa mananci sanatos, astfelincat si gura ta sa fie sanatoasa? Articolul de mai jos iti prezintacateva aspecte ale influentei alimentatiei asupra sanatatii cavitatiibucale.In ultimul deceniu, in geneza cariei dentare s-au selectionat 3 factoricauzali, si anume: flora microbiana bucala, unele componente alimentaresi calitatea structurilor dentare. In aceste conditii, pentru declansarealeziunilor carioase este necesara interferenta obligatorie a acestor 3cauze.Limitarea dezvoltarii florei microbiene se poate face de fiecare dintrenoi, aplicind masurile de igiena orala despre care am vorbit intr-unarticol mai vechi.Alimentatia este al doilea factor determinant in producerea carieidentare, implicatiile ei fiind dominate de rolul decisiv cariogenal hidratilor de carbon si de lipsa de nocivitate a lipidelor siproteinelor. Efectul nociv al hidratilor de carbon a fost probat deobsevatiile efectuate pe populatii care au o alimentatie exclusive deorigine vegetala (asa cum sunt locuitorii din insulele polineziene) sauexclusive animala (eschimosii) si care au dintii perfect sanatosi, atattimp cat nu consuma hidrati de carbon. O data cu introducerea acestorain alimentatie, asa cum s-a intamplat dupa instalarea porturilor si abazelor militare, caria apare cu o frecventa mai mare.Acelasi lucru s-a observat si in timpul perioadelor de restrictiialimentare, cum a fost cel de-al doilea Razboi Mondial, cand consumulde hidrati de carbon a scazut foarte mult, antrenand dupa sine siscaderea proportionala a numarului de carii dentare, iar dupa terminareaostilitatilor, reluarea unei vieti normale, a fost insotita si dereaparitia in proportie importanta a degradarii dentare.Efectul cariogen al hidrocarbonatelor nu depinde numai de contactullor cu dintele, ci si de durata acestui contact. Un rol important inacest sens il are consistenta alimentatiei, alimentele moi fiind maicariogene decat cele tari, ca si cele sub forma de pulberi fine fatade cele lichide. De asemenea, adezivitatea si viscozitatea unor produsezaharoase (caramele, jeleuri, rahat) favorizeaza in mod deosebit aparitiacariei prin stationarea lor indelungata in cavitatea bucala, indeosebiin locurile retentive, greu accesibile. Asocierea lipidelor (grasimilor)in produsele zaharoase le reduce timpul de retentie pe dinte si, deci,nocivitatea.Aprecierea potentialului cariogen al alimentelor se face si in functie deproportia diferitelor tipuri de zaharuri din compozita lor. De exemplu,amidonul crud din plante, coboara foarte putin ph-ul, in timp ce amidonulpreparat termic poate fi la fel de periculos ca zaharul. Astfel, paineasi combinatia de amidon si zahar (fursecuri, prajituri, cereale indulcite)au un efect cariogen mult mai puternic decit al zaharului.Pe de alta parte, glucoza si fructoza, zaharul din fructe si miere esteaproape la fel de nociv ca si zaharoza.Rolul pe care il joaca hidratii de carbon in geneza cariei dentare afost stabilit pe baza unor largi experimente umane, ale caror concluziisunt urmatoarele:- totalul de zahar consumat zilnic joaca un rol mai putin important,in raport cu forma consumata si orarul consumului;- consumul frecvent, intre mese, format din portii mici, este mult maipericulos decat consumarea intregii cantitati intr-o singura portie,cu ocazia unei mese principale;- formele lipicioase sunt de 10 ori mai periculoase decat bauturileindulcite. Contramasurile practice, cariopreventive, de scurtare atimpului de stationare a glucidelor in gura se bazeaza pe:1. inducerea unei secretii salivare rapide si masive prin folosirea unoralimente de consistenta crescuta sau puternic aromatizate la sfarsitulmesei;2. utilizarea unor alimente "detergente" (legume, fructe crude);3. consumarea de alune sau branzeturi la sfarsitul mesei, dar nu si amerelor, compenseaza scaderea pH-ului indusa de dulciuri;4. folosirea gumei de mestecat dupa consumul de dulciuri, dar nu maimult de 15 min., spre deosebire de clatirea cu apa, stimuleaza secretiasalivara, si tamponeaza pH-ul;5. periajul dentar, imediat dupa mese.Incearca sa tii cont de sfaturile noastre si mai mult ca sigur ca viziteletale la stomatolog se vor rari. Depinde doar de tine sa ai nu doar o gurafrumoasa, cu un zambet stralucitor, ci si o gura vesela si multumita caai grija de sanatatea ei.

Terapiile neconventionale

Remediile naturiste, in special bazate pe plante, sunt utilizate de multe persoane pentru a combate insomniile. Sunt in general sigure, dar este important de stiut ca nu au fost testate, iar beneficiile in utilizarea lor nu au fost dovedite, iar uneori pot produce neplaceri. Spre exemplu o doza crescuta de valeriana (extraveral) poate cauza tulburari de vedere, iritabilitate, modificari de ritm cardiac, iar dozele mici nu s-au dovedit a fi utile. De asemenea, au fost raportate cazuri de hepatita acuta aparute la utilizatorii de Jin Bu Huan, o planta originara din China, utilizata pentru tratamentul durerilor si al insomniilor. Este indicata consultarea unui medic inaintea utilizarii de produse netestate. Recomandarea noastra este ca in cazul aparitiei tulburarilor de somn, sa va adresati cat mai devreme unui medic si sa nu utilizati automedicatia. Pentru consultatii de specialitate si analize de laborator, American Medical Center va sta la dispozitie de luni pana vineri intre 8 - 20. Programari la telefoanele: 210.49.23, 210.27.06, 094.342.903. Dr. Catalin Gavrila, medic specialist medicina generala: 092.641.845. Conditii care produc insomnie permanenta Modificarile hormonale asociate procesului de imbatranire Insomnia psihofiziologica Tratamentul insomnieiTotul despre insomnii

Conditii care produc insomnie permanenta

Antecedentele patologice. Starea de sanatate, afectiunile prezente, durerea, disconfortul pot afecta somnul la 22% dintre adulti. Afectiunile si unele medicamente utilizate in tratamentul lor, care pot provoca insomnii, sunt: alergii, artrite, bolile de inima, HTA, astmul, afectiunile reumatismale, boala Parkinson si Alzheimer, hipertiroidismul, tulburarile de comportament. Tulburarile emotionale. S-a dovedit ca un numar mare dintre insomniile cronice au la baza disfunctii psihologice. Afectiunile care produc de cele mai multe ori insomnie sunt: depresia anxioasa si maniaco-depresia. Cel putin 70% dintre oamenii cu depresie se plang de insomnii. Aceasta este asociata cu nivele anormale ale unor hormoni legati de stres care pot afecta somnul. Trebuie sa observam de asemenea ca insomnia poate provoca probleme emotionale si este inca neclar care dintre ele este cauza initiala. Variatiile hormonilor feminini. Variatiile hormonilor sexuali feminini si ale hormonilor de stres joaca un rol major in insomnia la femei. Progesteronul induce somnul si nivelele scazute ale acestui hormon in timpul menstruatiei cauzeaza insomnii. In timpul sarcinii, nivelele de progesteron in primul si ultimul trimestru pot afecta somnul normal. Insomnia poate fi o problema majora in prima faza a menopauzei, cand hormonii prezinta fluctuatii mari si frecvente. Valurile de caldura, transpiratiile, starile de anxietate pot provoca trezirea brusca si frecventa a femeii in cursul noptii in primele saptamani de menopauza. Insomnia poate fi de asemenea intretinuta de stresul psihologic provocat de aceasta perioada din viata. Pentru consultatii de specialitate si analize de laborator, American Medical Center va sta la dispozitie de luni pana vineri intre 8 - 20. Programari la telefoanele: 210.49.23, 210.27.06, 094.342.903. Dr. Catalin Gavrila, medic specialist medicina generala: 092.641.845. Modificarile hormonale asociate procesului de imbatranire Insomnia psihofiziologica Tratamentul insomniei Terapiile neconventionale Totul despre insomnii

Insomnia psihofiziologica

Aceasta afecteaza 5% din populatie. Cel care sufera de aceasta boala ajunge sa asocieze dormitorul nu cu starea de odihna si relaxare pe care ar trebui sa o simta ci cu extenuarea si incercarile disperate de a adormi. O data ce s-a intamplat acest lucru, insomnia ajunge sa fie autointretinuta si poate persista. Dorinta de a dormi conduce la anxietate care, in consecinta, perpetueaza lipsa de somn sau somnul agitat. Unele studii indica ca oamenii susceptibil de a avea insomnie psihofiziologica sunt caracterizati prin frecventa crescuta a batailor cordului, temperatura mai ridicata a corpului, tendinte de a se trezi mai usor. Pentru consultatii de specialitate si analize de laborator, American Medical Center va sta la dispozitie de luni pana vineri intre 8 - 20. Programari la telefoanele: 210.49.23, 210.27.06, 094.342.903. Dr. Catalin Gavrila, medic specialist medicina generala: 092.641.845. Conditii care produc insomnie permanenta Modificarile hormonale asociate procesului de imbatranireTratamentul insomniei Terapiile neconventionale Totul despre insomnii

Tratamentul insomniei

Daca insomnia este tranzitorie sau de scurta durata se instituie in primul rand un program corect de somn: ora de culcare aproximativ in jurul orelor 21.00-22.00, in asa fel incat somnul sa fie de aproximativ 7-8 ore. De asemenea, tot ceea ce contribuie la relaxarea pacientului si crearea unor conditii optime de somn sunt bine venite. Alcoolul se recomanda in cantitati reduse (un pahar de vin) pentru efectul sau anxiolitic si sedativ numai daca nu exista contraindicatii si niciodata in combinatie cu pilule de somn. Daca aceste metode nu dau rezultate, se va apela la sfatul unui medic pentru a recomanda in functie de pacient doze reduse de medicamente care induc/produc somn, pentru a preveni ciclul vicios al insomniei psihofiziologice. Pentru inceput trebuie incercate, in cazul insomniilor trazitorii si de scurta durata, medicamentele care produc usoara sedare. Pentru insmoniile cronice de lunga durata aceste medicamente sunt rareori utile. In prezent se considera ca doar schimbarea comportamentului, a stilului de viata sau/si psihoterapia pot vindeca insomniile si ca doar utilizarea singura si prelungita a pilulelor de somn poate avea ca rezultat doar dependenta de acestea. In cele mai multe cazuri aceste pilule devin in timp mai putin eficiente si necesita cresterea dozelor. De asemenea pot provoca fenomenul de rebound, adica reaparitia insomniei (uneori mai accentuata) la intreruperea brusca a medicatiei pentru somn. In general administrarea de medicamente pentru somn fara consultul unui medic nu trebuie sa se faca mai mult de 3-4 zile pe saptamana si nu in zile consecutive. Daca dupa oprirea lor si cu un program corect de somn, insomnia persista sau reapare, se poate repeta administrarea de medicamente, dupa aceleasi reguli, inca 3-4 saptamani. Alcoolul creste intensitatea si frecventa efectelor secundare si trebuie evitat. Daca insomnia se insoteste de probleme psihiatrice (ex.: anxietate sau depresie), tratamentul se va adresa acestor afectiuni care sunt frecvent cauza insomniilor. Medicatia fara prescriptie medicala Aceste medicamente au ca efect secundar in primul rand, senzatia de cap greu (mahmureala), a doua zi dupa administrare. Ele au risc scazut de dependenta si nu prezinta riscul supradozarii. Alte efecte secundare sunt ametelile, tulburarile de vedere, uscaciunea gurii. Nu trebuie utilizate de persoane care sufera de aritmii cardiace, glaucom, prostata sau probleme urinare. Cele mai utilizate sunt difenhidramina, doxilamina, pirilamina. Daca insomnia este cauzata de dureri usoare/medii antialgicele obisnuite (paracetamol, aspirina, indometacinul, algocalminul) pot fi extrem de utile fara a provoca somnolenta in timpul zilei. Medicatia cu prescriptie medicala Medicamentele utilizate in tratamentul insomniile se numesc hipnotice. Acestea prezinta efecte secundare si riscul de dependenta. Ele trebuie luate in doze cat mai mici posibile. Benzodiazepinele sunt cele mai prescrise hipnotice. Principalele efecte secundare sunt: somnolenta de peste zi, riscul de dependenta daca sunt utilizate incorect, accentuarea depresiei daca aceasta este prezenta. De asemenea, se contraindica la gravide (pot afecta fatul), la cei care conduc autotomobile sau desfasoara o activitate ce necesita concetrare (operatori industriali, controlori de trafic). Combinate cu alcoolul efectele secundare cresc in intensitate si frecventa. Fenomenele de rebound pot fi severe la intreruperea brusca cu reaparitia insomniilor. Se recomanda benzodiazepinele cu actiune scurta (alprazolam) care au efecte secundare mai putin intense. Hipnoticele nonbenzodiazepinice. Prezinta un risc de dependenta mai mic decit benzodiazepinele cu actiune lunga si sunt mai bine tolerate. Nu trebuie administrate mai mult de 7-10 zile. Sunt utile la batrani si in situatiile in care benzodiazepinele sunt contraindicate: la pacientii cu depresie, afectiuni respiratorii, etc. Pot prezenta fenomenul de rebound. Antidepresivele. Sunt prescrise in cazul cand insomnia insoteste depresia. Barbituricele. Au fost medicatia standard inainte de introducerea benzodiazepinelor. Supradozarea este periculoasa. In prezent sunt foarte rar prescrise in tratamentul insomniilor. Antihistaminicele. Pot fi utilizate pentru inducerea somnului in insomniile usoare. Pentru consultatii de specialitate si analize de laborator, American Medical Center va sta la dispozitie de luni pana vineri intre 8 - 20. Programari la telefoanele: 210.49.23, 210.27.06, 094.342.903. Dr. Catalin Gavrila, medic specialist medicina generala: 092.641.845. Conditii care produc insomnie permanenta Modificarile hormonale asociate procesului de imbatranire Insomnia psihofiziologicaTerapiile neconventionale Totul despre insomnii

Bronzul

Dupa cele doua zile de chin, pielea e adaptata la radiatia solara si incepe pigmentarea. Abia acum apare "bronzul" cel frumos: anumite celule specializate fabrica un pigment numit melanina. Radiatiile UVA au efect bronzant mai puternic decat cele UVB, adica e mai bine sa ne bronzam dimineata si dupa-amiaza tarziu, nu cand soarele e sus pe cer. Pigmentul se disperseaza treptat si uniform in celulele tesuturilor vecine, formand un strat protector. Asta ar fi vestea buna. Vestea proasta este ca intra in actiune un al doilea mecanism de protectie care duce la aparitia ridurilor. Stratul cornos (un strat superficial al epidermei) sufera o hiperkeratinizare (ingrosare) care ajuta la apararea pielii prin reflectarea razelor solare. Pielea astfel ingrosata se rideaza usor si duce la o imbatranire prematura numita fotosenescenta actinica. Alterarea structurii cutanate inseamna uscarea si reducerea elasticitatii pielii. Cele mai afectate sunt tegumentele expuse cel mai mult la soare. Fata si mainile sunt de altfel cele care ne tradeaza varsta biologica. Uneori pielea poate reactiona anormal la radiatiile ultraviolete. Creme pentru plaja Ce fac oare Pamela Anderson si fetele din "Baywatch" de arata atat de bronzate, cu o piele atat de frumoasa si fara probleme? Mai mult ca sigur ca folosesc produsele cu protectie antisolara. Cosmetica medicala moderna ofera o gama foarte bogata de produse care garanteaza o fotoprotectie moderata sau totala la expunerea la soare, crearea unui bronz artificial si o buna ingrijire a pielii dupa plaja. Rezultatul este o piele frumoasa, elastica si uniform pigmentata. Produsele fotoprotectoare sub forma de emulsii, solutii, geluri, creme, batoane sau spray-uri au invadat piata cosmeticelor. Principiile lor active sunt de doua tipuri: filtrele organice, molecule capabile sa absoarba fotonii razelor ultraviolete, si pigmentii, pudre minerale care reflecta razele solare. Pe langa fotoprotectie, majoritatea produselor cosmetice asigura in plus si hidratarea, emolierea si nutritia tegumentelor. Ele sunt rezistente la apa si impiedica formarea radicalilor liberi. Cifra de pe ambalaj reprezinta indicele de protectie, adica gradul de eficacitate a produsului in apararea de razele soarelui. In general, indicele de protectie se alege dupa dorinta, insa, daca aveti probleme medicale, este bine sa optati pentru un produs farmaceutic cu foto- protectie totala. Autobronzantele contin substante oxidante ale acizilor aminati din piele, care au drept efect colorarea acesteia. Acceleratoarele de bronzare actioneaza asupra mecanismului de sinteza a melaninei si sunt in general produse medicale (Oxoralene, Psoralene), care se administreaza numai cu recomandarea medicului. Combaterea arsurilor solare O, sole mio... ©Romanian Publishing Group

Diagnosticarea

Primii care pot descoperi ceva anormal in comportamentul micutilor sunt parintii. Avand in vedere faptul ca fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, aceasta este o sarcina destul de dificila. Cei care pot da verdictul final sunt specialistii. Poate te intrebi ce ramura a medicinii se ocupa de aceasta problema. In prima faza, este indicat sa te prezinti cu puiul tau la medicul pediatru sau la medicul de familie. Acestia sunt cei care te pot indruma, cel mai probabil, sa consulti un psihiatru, psiholog sau neurolog. Psihiatrii pot diagnostica si prescrie tratamentul medicamentos adecvat, psihologii te pot ajuta cu sedinte de terapie, iar neurologii se ocupa exclusiv de functionarea corecta a creierului uman si care pot, de asemenea, sa diagnosticheze aceasta boala. Cauze Atunci cand un parinte afla ca prichindelul lui are o suferinta, se intreaba daca a gresit cu ceva. Specialistii sustin ca motivele pentru care apar aceste dezechilibre sunt multiple. Studiile arata ca tigarile si alcoolul consumat de mama in timpul sarcinii au legatura cu ADHD-ul. S-a descoperit o incidenta mare de ADHD la copiii care au intrat in contact cu o cantitate mare de plumb. O alta cauza ar fi posibilele leziuni de la nivelul creierului, provocate de caderi sau diverse accidente. Nu sunt de neglijat nici aditivii alimentari sau zaharul care, cu siguranta, nu au un efect pozitiv asupra sanatatii copilului. Un alt domeniu incriminat in aparitia sindromul ADHD este genetica. Studiile au aratat ca 25% dintre cei diagnosticati cu ADHD, au avut in familie cel putin inca un caz. Tratament Copiii cu ADHD au nevoie de tratamente complexe. Uneori copilul poate avea reactii adverse in urma tratamentului cu un anumit medicament. Mai mult decat atat, daca prichindelul trece si prin stari depresive sau anxioase, tratamentul medicamentos trebuie neaparat combinat cu sedintele de terapie. Fiecare copil trebuie tratat separat, studiindu-se istoricul bolii asa cum s-a manifestat in cazul lui. O procedura corecta il va ajuta pe micut sa-si controleze toate problemele specifice bolii de care sufera. Sfaturi pentru a-ti ajuta copilul cu ADHD: Acest copil are nevoie de un program bine stabilit, valabil pentru fiecare zi. Programul trebuie sa includa timp pentru studiu, dar si pentru joaca; Pune fiecare lucru la locul lui si ai grija ca acesta sa nu se schimbe; Inventeaza si formuleaza reguli pe care sa le poate intelege. Daca regulele sunt respectate ofera-i mici recompense; In general, acesti copii asteapta si accepta critici sau laude. Cand a facut ceva bine, arata-te multumita si incurajaza-l; Tu esti "avocatul" copilului tau, de aceea trebuie sa cunosti totul despre ADHD, ca sa-l poti reprezenta in societate, la scoala, chiar si acasa; In primele zile de scoala din viata lui, stai de vorba cu invatatoarea si pune-o la curent cu problemele copilului. Ce este ADHD si cum poti sa-l ajuti pe copilul care are acest sindrom?

Modificarile hormonale asociate procesului de imbatranire

Este asociat cu variatii ale hormonului de crestere, o substanta asociata cu somnul. In contrast, nivelul crescut de cortizol (hormonul cel mai important legat de stres) a fost observat in cateva studii dar nu in cazul tuturor. Contrar primelor banuieli, nivelele de melatonina, un hormon secretat de glanda pineala care este asociat cu somnul, nu apar scazute la aceasta varsta. Sindromul somnului tardiv (Delayed Sleep-Phase Syndrome). Persoanele care sufera de aceasta boala adorm foarte tarziu seara sau spre dimineata la primele ore, dar ei dorm normal. Afectiuni ale picioarelor. Problemele legate de picioare care apar in timpul noptii, cum ar fi sindromul picioarelor obosite sau crampele musculaturii picioarelor,sunt o cauza obisnuita a insomniei, mai ales la persoanele in varsta. Factori genetici. Problemele de somn ale gemenilor univitelini (identici genetic) sunt frecvent aceleasi, in comparatie cu gemenii bivitelini (diferiti genetic) ceea ce indica ca tulburarile de somn au probabil si o componenta genetica. Insomnia din copilarie. Parintii care nu au un program de somn stabil pot obtine acelasi efect in cazul copiilor lor. In aceste cazuri totusi insomnia este usoara si ocazionala. Tulburarile grave de somn ale copilui sunt asociate cu temperamentul. Copiii cu asemenea probleme sunt mai incordati si mai irascibili decat altii. Aceste probleme pot aparea si ca o consecinta a starilor conflictuale din familie. Pentru consultatii de specialitate si analize de laborator, American Medical Center va sta la dispozitie de luni pana vineri intre 8 - 20. Programari la telefoanele: 210.49.23, 210.27.06, 094.342.903. Dr. Catalin Gavrila, medic specialist medicina generala: 092.641.845. Conditii care produc insomnie permanentaInsomnia psihofiziologica Tratamentul insomniei Terapiile neconventionale Totul despre insomnii

20 de oameni care nu știau că pot fi atât de sexy. Transformările sunt incredibile!

Înapoi la viața normală: Shannen Doherty face Pilates după ce s-a vindecat de cancer

De la burtă la pătrățele în 8 luni: Transformarea uimitoare a unui bărbat după ce a devenit tată

15 vedete care au învins anxietatea

Cum a ajuns un copil de doi ani să fumeze două pachete de țigări pe zi - VIDEO

11 băuturi care au la fel de multe calorii ca sucurile acidulate

Diabetul în sarcină - simptome la care trebuie să fii atentă

Căţeluşi surprinşi la momentul potrivit! 15 situaţii amuzante

8 lucruri care se întâmplă după naștere - La ce să te aștepți

Sarcina pe săptămâni. La ce să te aștepți în fiecare săptămână

De ce este foarte important somnul de frumusețe

Spectacol pe Instagram: Salma Hayek și Halle Berry, două apariții hot la 51 de ani

Pericolul din jar: Toxinele din fumul de grătar pot ajunge în piele

13 alimente care scad tensiunea arterială - ce să mănânci

Moda îți distruge sănătatea. 5 haine și accesorii care te îmbolnăvesc

Lucrezi noaptea? Consecințele pot să fie grave asupra organismului - studiu

15 idei de condimente pentru popcorn - Sunt mai bune decât untul

Cum îți afectează sănătatea mintală dacă vrei „să ai totul”

12 greșeli care distrug părul vopsit

De ce este importantă vitamina E pentru piele și cum să o folosești

Cum să-ți faci tratamente cosmetice acasă. Trucuri pentru masaj facial și măști naturale eficiente

Aretha Franklin, în stare gravă: Marea cântăreață e pe moarte

7 tipuri de semințe sănătoase și cum să le folosești

Prinț pentru o zi: Povestea băiatului de 7 ani care s-a căsătorit în glumă cu mama sa

Cum să scapi de pofta de ciocolată

De ce ți se rărește părul și ce poți face pentru a preveni căderea

5 alimente care produc reacții ciudate în corp

Tot ce trebuie să știi despre albirea dinților

13 gustări sărace în carbohidrați. Nu-ți sabotează dieta!

Zâmbetul care a cucerit lumea: Julia Roberts, fermecătoare și la 50 de ani

;