Ecografia

Este un examen neinvaziv al organelor din micul bazin. Acest tip de investigatie este foarte util in diagnosticarea afectiunilor ginecologice si obstetricale ale femeii.

Astmul bronsic

Clinic, astmul bronsic este o afectiune cronica a cailor aeriene, care se manifesta prin episoade recurente de wheezing (suieratura respiratorie acuta, intotdeauna pe aceeasi tonalitate, perceptibila la inspiratie si la expiratie sau doar la inspiratie), dispnee, constrictie toracica si tuse, in special noaptea sau dimineata devreme.

Histerectomia

Histerectomia este o procedura chirurgicala prin care uterul este indepartat. Este una dintre cele mai frecvente proceduri chirurgicale pe care femeile le efectueaza. Informatii generale Histerectomia este o procedura chirurgicala prin care uterul este indepartat. Este una dintre cele mai frecvente proceduri chirurgicale pe care femeile le efectueaza. Din ce motive este efectuata? Principala cauza pentru care este efectuata aceasta interventie este fibromul uterin. Dintre cauze mai fac parte: Sangerarile uterine anormale (sangerarea vaginala); Displazia cervicala; Endometrioza si prolapsul uterin. Doar 10% dintre aceste interventii sunt efectuate din cauza cancerului. Fibromul uterin (crestere benigna a uterului, cauzele aparitiei fiind necunoscute) este cea mai intalnita cauza pentru care se efectueaza histerectomia. Desi majoritatea acestor cresteri sunt benigne, deci necanceroase, fibroamele uterine pot duce la alte probleme medicale. Este indicata efectuarea histerectomiei cand fibromul uterin are o marime foarte mare, cauzeaza durere si sangerari puternice. Histerectomia mai poate fi necesara si in cazul relaxarii pelvice. Femeile care sufera de aceasta afectiune pot experimenta o slabire a muschilor si tesuturilor din zona pelviana. Aceasta afectiune poate duce la incontinenta urinara sau poate cauza probleme in timpul actului sexual. Histerectomia mai este efectuata si pentru tratarea cancerului uterin sau precancerelor severe. Teste efectuate inainte Femeia trebuie sa efectueze o examinare pelviana, testul Papanicolau si diagnosticarea afectiunii pentru care se va efectua histerectomia. O femeie aflata la premenopauza (are inca o menstruatie regulata) si careia fibroamele uterine ii produc sangerari dar nu si dureri, i se recomanda initial un tratament cu hormoni. Daca sangerarile nu au disparut sau daca aceste sangerari ii produc anemie si nu prezinta anomalii ale tesutului endometrial, femeii ii este recomandata histerectomia. O femeie aflata la postmenopauza (menstruatia a incetat) care nu prezinta anomalii ale uterului (analiza endometrului) si care inca are sangerari dupa ce a incercat tratamentul hormonal, i se va recomanda histerectomia. Cum este efectuata? In trecut, majoritatea acestor interventii erau efectuate sub forma unei incizii in abdomen (histerectomie abdominala). Astazi, in majoritatea interventiilor se foloseste laparoscopul (histerectomie laparoscopica) sau se efectueaza histerectomia vaginala (inlaturarea uterului se face prin vagin) pentru o recuperare rapida si usoara. Tipuri de histerectomie Exista o varietate de proceduri prin care se poate efectua histerectomia. Procedura potrivita depinde de afectiunea fiecarei femei. Tipul de procedura trebuie stabilit impreuna cu medicul. Inainte de efectuarea histerectomiei, trebuie efectuate urmatoarele teste: 1. Examen pelvian complet, inclusiv examinarea manuala a ovarelor si uterului; 2. Testul Papanicolau; 3. Ecografie pelvina, daca este recomandata de medic. Histerectomia abdominala In timpul unei histerectomii abdominala, se indeparteaza uterul si cervixul. Cicatricea ramasa poate fi orizantala sau verticala, depinde de motivul pentru care este efectuata procedura si de marimea zonei care necesita tratament. Cancerul ovarian si uterin, endometrioza si fibroamele uterine de dimensiuni mari sunt tratate prin histerectomie abdominala totala. Dupa o astfel de procedura, femeia nu va mai putea duce o sarcina si, din acest motiv, nu este efectuata la femei tinere, ci doar in cazuri grave, precum cancer. Histerectomia abdominala totala permite medicului sa examineze intreg abdomenul si pelvisul. Histerectomia vaginala In timpul acestei proceduri, uterul este scos prin vagin. Histerectomia vaginala este indicata in afectiuni precum prolapsul uterin, hiperplazia endometriala sau displazia cervicala. La aceste afectiuni uterul nu este de dimensiuni foarte mari. Femeile care nu au nascut, pot avea un canal vaginal prea ingust pentru acest tip de procedura. Histerectomia vaginala asistata laparoscopic Aceasta procedura este similara cu histerectomia vaginala dar cu folosirea laparoscopului. Laparoscopul este un tub foarte subtire cu un sistem optic si un sistem de iluminare. La cele mai multe femei, laparoscopul se foloseste in timpul histerectomiei vaginale, pentru ca ajuta la inspectarea amanuntita a partii superioare a abdomenului. Comparativ cu histerectomia vaginala simpla sau cu histerectomia abdominala, aceasta procedura este mai scumpa, predispusa la complicatii, necesita o perioada mai mare de timp pentru a fi efectuata si mai multe zile de spitalizare. Histerectomia supracervicala In timpul acestei proceduri este eliminat doar uterul, cervixul (colul uterin) fiind "crutat". Procedura nu elimina total posibilitatea de a dezvolta cancer (acesta poate cuprinde cervixul). Femeilor carora testul Papanicolau nu a iesit normal sau au cancer cervical nu le este recomandata aceasta procedura.   Interventia este indicata cand nu exista motive medicale pentru indepartarea cervixului. In unele cazuri (endometrioza severa), este mai bine ca cervixul sa fie lasat la locul lui. Histerectomia radicala Aceasta procedura include si indepartarea tesuturilor care inconjoara uterul si partea superioara a vaginului. In mod frecvent, aceasta interventie se face pentru cancerul cervical depistat din timp. Ovarectomia si salpingo-ovarectomia Ovarectomia este indepartarea pe cale chirurgicala a ovarelor, iar salpingo-ovarectomia este indepartarea ovarelor si a tubului falopian. Aceste proceduri sunt efectuate in caz de cancer ovarian, pentru inlaturarea unor posibile tumori ovariene sau in caz de cancer de tub falopian (foarte rar). Complicatii Printre complicatiile care pot aparea se numara si infectiile, durere si sangerare in zona operata. Histerectomia abdominala prezinta un risc mai mare de infectii si durere comparativ cu cea vaginala.

Hipertensiunea arteriala, un "ucigas silentios"

Hipertensiunea arteriala este a doua cauza a mortalitatii in lume si principala cauza a aparitiei handicapului fizic si a celui mental, determinate de accidentele vasculare cerebrale.

Analize esentiale pentru tine

Trebuie sa ai mereu grija de santataea ta, dar este adesea dificil sa tii contul tuturor examenelor medicale pe care trebuie sa ti le faci. Pentru a nu scapa ceva...

Totul despre hepatita B

Hepatita B este cea mai comuna si grava forma de infectie a ficatului in intreaga lume. Virusul hepatitei B poate fi transmis direct prin contactul cu sange infectat, prin sex neprotejat...

Prostatita sau inflamatia prostatei

Doctorii pot intampina dificultati in diagnosticarea prostatitei deoarece simptomele nu sunt aceleasi la toti pacientii, iar majoritatea simptomelor - cum ar fi durerea sau urinarea usturatoare si vezica goala - pot fi semnele altor afectiuni.

Ce trebuie sa stii despre sanatatea oaselor tale

Sanatatea oaselor tale este esentiala. Scheletul este "structura de baza" a corpului tau, iar problemele la nivelul acestuia afecteaza sanatatea intregului organism.

Durerile abdominale

Cu toate ca durerile abdominale apar la nivelul tesuturilor peretelui abdominal care inconjoaca cavitatea abdominala, de obicei, notiunea de durere abdominala este folosita pentru descrierea si altor dureri care provin de la organele din cavitatea abdominala.

Ajuta-ti fiica sa invinga bulimia

Trei adolescente din zece se confrunta cu cel putin o criza de bulimie. Ea este cauzata de depresie, de un traumatism sau, cel mai adesea, de dorinta de a fi la fel de slaba ca un manechin.

Energie pentru intreaga zi

In fiecare zi, realizarile tale depind de felul in care te simti. Intre ceea ce iti doresti sa obtii in fiecare zi si nivelul de energie pe care il ai se afla o stransa legatura.

Drepturile fundamentale ale pacientilor

Ziua Europeana a Drepturilor Pacientului, sarbatorita pe 18 aprilie, este o initiativa a Parlamentului Europei, Comisiei Europene si a Comertului Economic si Social Europeana, cu scopul de a informa si a pune in discutie modalitatile de imbunatatire a promovarii si apararii drepturilor pacientului in Europa.

Sfaturi practice pentru un Paste sanatos

Este foarte important sa iti cunosti limitele si ai grija de tine in aceasta perioada a sarbatorilor. Daca tu stii ce este bine si ce nu pentru tine, este posibil ca micutul tau sa nu stie.

Galactoreea - secretie lactata patologica

Galactoreea este curgerea laptelui (la nivelul sanilor), intr-o perioada care nu este asociata cu producerea normala a laptelui, si anume in perioada alaptatului. Cand sa mergi la medic? Galactoreea poate fi semnul unei afectiuni medicale ascunse care necesita tratament. Daca ai scurgeri permanente de la unul sau ambii sani, nu esti insarcinata, ci este un motiv sa te duci la medic pentru o consultatie de specialitate. Cauze Adesea galactoreea este cauzata de o cantitate ridicata de prolactina - hormonul responsabil pentru producerea laptelui (lactatia), cand ai un copil. Prolactina este produsa de glanda pituitara, o glande de marimea unui bob de mazare, localizata la baza creierului si care secreta si regularizeaza activitatea mai multor hormoni. Cauze posibile: medicamente, cum sunt unele tranchilizante, antidepresante dar si cele pentru presiune sanguina ridicata; suplimente din plante, cum ar fi cele din fenel, anason, fenugreek (trigonella); medicamente pentru controlarea nasterii; o tumora necanceroasa pituitara sau alte afectiuni ale glandei pituitare; stimularea excesiva a sanilor in timpul actului sexual, in urma frecarii hainelor de sani sau a examinarilor frecvante ale sanilor; afectiuni cronice ale rinichilor; hipotiroidism. Cu toate aceste exista posibilitatea ca medicii ca nu depisteze cauza care declanseaza afectiunea. In aceste situatie este vorba despre galactoree idiopatica, ceea ce inseamna ca tesuturile sanilor sunt sensibile la producerea prolactinei. Semne si simptome Galactoreea afecteaza mai ales femeile cu varsta cuprinsa intre 20 si 35 de ani, care au avut cel putin o sarcina. Semnul principal este curgerea unui lichid asemanator laptelui (prin sani). De obicei, acest lichid este de culoare alba, limpede, dar poate fii si galbena sau verde. Daca apare o scurgere cu sange, atunci nu mai poate fi vorba despre galactoree. Lichidul poate aparea la unul sau ambii sani, spontan sau atunci cand sanul este masat si poate fii o scurgere permanenta sau temporara. Scurgerile de culoarea sangelui, spontate sau persistente, printr-un singur canal poate fii un prim indiciu al cancerului de san. Scurgerea care implica ambele canale si apare dupa stimularea sanului, dar nu in mod spontan, poate indica o afectiune necanceroasa (benigna). Informatii generale Galactoreea este curgerea laptelui (la nivelul sanilor), intr-o perioada care nu este asociata cu producerea normala a laptelui, si anume in perioada alaptatului.  Adesea aceasta afectiune apare in randul femeilor, insa au existat si cazuri de galactoree la barbati. La femei, galactoreea poate fi asociata cu stimularea excesiva a sanilor, efectele secundare ale unor medicamente sau afectiuni ale hipotalamusului sau glandei pituitara. La barbati, poate fi asociata cu disfunctii sexulale si erectile cauzate de deficienta testosteronului (hipogonadism la barbati). Uneori cauzele acestei afectiuni nu pot fi determinate, dar adesea rezulta din cauza nivelului ridicat de prolactina, hormonul care stimuleaza producerea laptelui. De asemenea, uneori galactoreea apare la nou nascuti, cand nivelul ridicat de estrogen maternal traverseaza placenta ai ajunge in sangele copilului. Astfel, se ajunge la cresterea tesuturile la nivelul sanilor, lucru care poate fi asociat cu galactoreea.    Optiuni de tratament Pentru tratarea galactoreei nu este nevoie intotdeauna de tratament, deoarece aceasta afectiune dispare si de la sine. In cazul in care este prescris un tratament, menirea acestuia este sa vindece cauzele ascunse, care pot declansa ale afectiuni. In cazul persoanelor care sufera de hipotiroida, tratamentul specific de obicei vindeca si galactoreea. Galactoreea, cauzata de existenta unei tumori la nivelul glandei pituitare, se vindeca odata cu tratamentul pentru micsorarea tumorii sau dupa interventia chirurgicala. Exista si situatii in care doctorii nu pot determina cauza exacta care declanseaza galactoreea, dar oricum aceasta problema trebuie tratata deaorece in timp sfarcurile se intaresc si devin dureroase.   In aceste circumstante vei avea nevoie de medicamanete pentru a bloca efectul prolactinei sau pentru a scadea cantitatea de prolactina din organismul tau. Medicamentele folosite pentru tratarea galactoreei sunt: bromocriptine (Parlodel) si cabergoline (Dostinex). Cum este diagnosticata? Pentru descoperirea cauzelor care produc galactoreea este nevoie de un set de analize, deoarece sunt atatea cauze posibile incat doctorul trebuie sa le excluda treptat. Prima data, doctorul te va intreba despre prezenta unor cazuri asemanatoare in familie. Apoi va urma o examinare fizica, cand se va incerca obtinerea unei mostre de lichid prin strangerea usoara sau presarea zonei din jurul sfarcului. De asemenea, medicul te poate intreba: daca mentruatia iti vine la termen; daca ai avut probleme cand ai ramas insarcinata; ce medicamente ai luat in ultimul timp; daca ai dureri de cap sau probleme cu vederea. Daca doctorul reuseste sa colecteze putin din lichidul, acesta va fi dus in laborator pentru analiza detaliate. Se poate sa fie nevoie si de o mostra de sange pentru verificarea nivelului de hormoni din sange. Un test de sarcina este la fel de indicat. Daca este descoperita vreo anormalitate in timpul testului fizic, medicul iti va recomanda un test de specialitate, incluzand: mamografia sau ultrasunete. Daca analizele la sange scot la suprafata existenta unui nivel ridicat de prolactina in sange, va trebui sa faci o radiografie cu rezonanta magnetica pentru a verifica existenta unei tumori sau a altor nereguli ale glandei pituitare. In cazul in care galactoreea a fost declansata de anumite medicamente, va trebui sa intrerupi temporar orice tratament, pentru ca medicul sa se asigura ca medicamentele respective sunt cauza. Ghid de ingrijire acasa Adesea, nu este necesar vreun tratament impotriva galactoreei, deoarece scurgerea apare si dispare de la sine. Pana atunci, poti reduce sau evita stimularea sanilor. Urmatoarele sfaturi iti pot fii de ajutor: nu iti atinge sfarcurile in timpul actului sexual; examineaza-ti sanii cel mult o data pe luna; poate haine mai largi, pentru a evita frecerea sanilor de haine. De asemenea, poti folosi tampoane pentru sani, astfel, lichidul nu va curge pe haine si nu te vei simti jenata.

O alimentatie echilibrata te fereste de anemie

Atunci cand ai ales o dieta, ai tinut cont de ceea ce ii este necesar organismului tau si de ce iti asigura ea? Daca nu, este momentul sa iti revizuiesti atitudinea fata de alimentele bogate in fier...

Infectiile urechii - infectia urechii medii

Infectiile urechii sunt printre cele mai intalnite afectiuni care apar la copii. Trei din patru copii sufera cel putin de o infectie a urechii pana la varsta de 3 ani. Informatii generale Infectiile urechii sunt printre cele mai intalnite afectiuni care apar la copii. Trei din patru copii sufera cel putin de o infectie a urechii pana la varsta de 3 ani. Termenul medical folosit pentru infectia urechii medii este de otita medie. Majoritatea infectiilor urechii se vindeca in cateva zile si majoritatea copiilor inceteaza sa mai aiba astfel de infectii odata ce ajung la varsta de scoala. Semne si simptome Infectiile urechii pot fi dificil de detectat, in special la copiii prea mici pentru a spune cand ii doare urechea. Copiii cu infectii ale urechii: plang mai des decat de obicei; au probleme cu somnul; reactioneaza mai greu la sunete; se trag de urechi; sunt mai iritabili; apare febra; formeaza lichid in urechi, care se scurge; au de dureri de cap.                                         Cauze 1. De obicei, aceste infectii apar ca urmare a unei infectii virale, precum raceala. Urechea medie se inflameaza datorita infectiei si apare un lichid in spatele timpanului. 2. Infectiile urechii mai sunt asociate si cu umflarea si inchiderea tubului de legatura dintre urechea medie si gat, tub numit trompa lui Eustache. 3. Un alt factor care contribuie la aparitia acestor infectii este si inflamarea polipilor, care sunt localizati aproape de trompa lui Eustache. Polipii, datorita infectiei, se umfla si blocheaza trompa lui Eustache. Factori de risc Varsta. Copiii cu varsta cuprinsa intre 6 si 18 luni sunt mai predispusi la infectii ale urechii, desi acestea sunt mai frecvente la copii cu varsta cuprinsa intre 4 luni si 4 ani; Calitatea aerului (copiii care sunt expusi la fum de tigare sau la un aer cu un nivel crescut de poluare); Cazuri de infectii ale urechii in familie. Riscul creste daca au mai existat astfel de cazuri in familie; Pozitia in care sunt hraniti (bebelusii care se hranesc cu biberonul, in timp ce sunt intinsi pe spate); Sezon. Infectiile urechii sunt mai frecvente in perioada de toamna si ierna. Cand sa mergi la doctor? Aceste infectii, de obicei, nu reprezinta o urgenta, insa pot crea disconfort micutului tau.  Daca simptomele dureaza mai mult de o zi, mergi la medic. In cazul in care copilul tau este mai mic de 2 ani si a suferit o infectie respiratorie (raceala), observa daca a devenit mai iritabil si are probleme cu somnul; Mergi imediat la doctor daca observi o scurgere cu sange si puroi din ureche. Poate fi un semn ca timpanul este perforat; Daca a fost diagnosticat cu o infectie a urechii si simptomele nu dispar sau se inrautatesc, mergi imediat la doctor. Cum este diagnosticata? Exista doua tipuri principale de infectii ale urechii: 1. Otita medie acuta (OMA). In acest caz, parti ale urechii sunt infectate si umflate, iar lichidul si mucusul sunt inchise in interiorul urechii. 2. Otita medie supurata. In acest caz, secretia ramane in ureche dupa ce infectia s-a vindecat. Prezenta acestei secretii creste riscul aparitiei unei noi infectii. Aceste infectii sunt diagnosticate pe baza istoricului medical si a examenului fizic. In timpul examinarii, medicul va cauta inflamatia din urechea medie cu ajutorul unui instrument numit otoscop. Un alt instrument care se foloseste este otoscopul pneumatic, care ii permite doctorului sa sufle aer in timpan. In mod normal, acest lucru duce la miscarea timpanului. Orice lichid prezent in urechea mijlocie va impiedica aceasta miscare. Uneori, este nevoie sa se faca si alte teste (in special daca exista scurgeri in ureche de timp indelungat): 1. Timpanometria. Acest test masoara miscarile timpanului. Un instrument este introdus in ureche si modifica presiunea aerului din interiorul urechii. 2. Reflectometrie acustica. In timpul acestui test, doctorul foloseste un instrument care produce sunete la diferite frecvente in ureche. Modul de reactionare a timpanului la aceste sunete indica prezenta sau absenta unui lichid. Complicatii Multe dintre aceste infectii se vindeca fara aparitie unei complicatii. Insa infectiile repetate sau de durata lunga pot duce la: 1. Pierderea auzului pe termen scurt. Acumularea secretiei poate afecta temporar auzul copilului. Asta pentru ca este mai dificil pentru timpan si micile oase aflate in urechea medie sa trimita vibratiile sunetelor prin acest lichid. 2. Pierderea auzului pe termen lung. De obicei, secretia dispare singura in cateva saptamani. Uneori insa, se intampla sa ramana in urechea medie timp de luni, fapt ce afecteaza timpanul si oasele din urechea medie. 3. Timpan perforat. In timpul acestor infectii, lichidul si puroiul pot apasa pe timpan, provocand dureri. Rareori se intampla ca aceasta presiune sa duca la perforarea timpanului. Daca acest lucru se intampla, vei observa o scurgere cu sange si puroi din ureche. Aceasta ruptura poate ameliora durerile si timpanul se poate vindeca fara ajutor. Daca aceasta ruptura se repeta si nu se vindeca este nevoie de o interventie chirurgicala. 4. Netratate, aceste infectii pot duce si la un tip de sinuzita numita mastoidita, care afecteaza osul mastoid. Optiuni de tratament Exista multe metode de tratament pentru infectiile urechii. Ce i se potriveste copilului tau depinde de mai multi factori (varsta, istoricul medical). Informatiile de mai jos sunt pur informative si nu inlocuiesc un consult specialist. Nu administra medicamentele dupa bunul tau plac, ci consulta-te cu medicul tau! 1. Abordarea "asteptam si vedem ce se intampla" Expertii recomanda sa astepti 72 de ore si sa observi ce se intampla, daca micutul tau: are mai mult de 6 luni; nu are alte probleme de sanatate; prezinta usoare simptome sau nu are un diagnostic clar. Majoritatea acestor infectii se vindeca, fara ajutor, in cateva zile, iar antibioticele nu ajuta in cazul infectiilor provocate de un virus. Aproximativ 80% dintre copiii cu otita medie acuta se insanatosesc fara antibiotice. Daca copilul tau prezinta disconfort, medicul iti poate recomanda medicamente pentru ameliorarea durerii precum acetaminophen (Tylenol si Tempra) sau ibuprofen (Advil sau Motrin). Daca nu prezinta scurgeri sau tub in ureche, picaturile pentru ameliorarea durerii pot fi o solutie, desi nu vindeca infectia. Incalzeste putin aceste picaturi, plasand sticluta care le contine in apa calda. Apoi aseaza copilul pe o parte, cu urechea infectata in sus. Nu-i pune aceste picaturi cand el se afla in bratele tale. 2. Tratament cu antibiotice Daca varsta copilului tau este mai mica de 6 luni sau daca a mai suferit astfel de infectii in ultimele 30 de zile, doctorul iti poate recomanda antibiotice. Rezultatele trebuie sa apara in cateva zile. Tratamentul trebuie urmat dupa recomandarile medicului. Daca opresti tratamentul prea devreme, infectia poate reveni. Nu uita ca antibioticele nu sunt eficiente in tratarea unei infectii cauzate de un virus. Efecte secundare: reactii alergice, voma, diaree. 3. Interventii chirugicale Daca lichidul din ureche afecteaza auzul sau daca infectia nu reactioneaza la antibiotice, medicul iti poate recomanda o interventie chirurgicala. Cea mai des folosita procedura este miringotomia. In timpul acestei proceduri, care necesita anestezie generala, este introdus un tub de drenaj in timpanul copilului. Aceasta procedura ajuta la scurgerea lichidului din urechea medie. Rezultatele vor aparea imediat si auzul va fi imbunatatit. Uneori se intampla ca infectiile sa ramana si dupa interventie. Daca infectia continua, medicul iti poate recomanda inlaturarea polipilor.   Prevenire Tine-ti copilul la distanta fata de alti copii bolnavi; Protejeaza-l de fumul de tigara. Nu fuma sau nu lasa pe nimeni sa fumeze in casa sau in apropierea copilului; Alapteaza-l vreme de cel putin 6 luni. Laptele de la san contine anticorpi care-l protejeaza de infectii; Daca-l hranesti cu biberonul, nu-l aseza culcat; Intreaba medicul despre vaccinul pneumococic (Prevenar). Ghid de ingrijire acasa Daca copilul tau prezinta disconfort, medicul iti poate recomanda medicamente pentru ameliorarea durerii precum acetaminophen (Tylenol si Tempra) sau ibuprofen (Advil sau Motrin). Foloseste dozajul corect pentru varsta si greutatea copilului tau. Nu administra aspirina copiilor sub 16 ani. Aspirina creste riscul aparitiei sindromului Reye.                   

Rinita alergica

Rinita alergica are simptome asemanatoare cu raceala (nas infundat, congestie sau stranuturi). Insa, spre deosebire de raceala, rinita alergica nu este cauzata de un virus, ci este un raspuns alergic la anumite substante aflate in mediul inconjurator. Simptomele rinitei alergice apar la expunerea acestor substante. Informatii generale Rinita alergica are simptome asemanatoare cu raceala (nas infundat, congestie sau stranuturi). Insa, spre deosebire de raceala, rinita alergica nu este cauzata de un virus, ci este un raspuns alergic la anumite substante aflate in mediul inconjurator. Simptomele rinitei alergice apar la expunerea acestor substante. Poti avea simptomele unei alergii sezoniere care apar sau se inrautatesc intr-o anumita perioada a anului si sunt cauzate de polen, iarba sau alte plante. Daca suferi de acesta afectiune, afla ca nu esti singurul/a, fiind des intalnita. Este posibil sa nu scapi complet de aceste simptome, dar tratamentul si prevenirea lor iti pot fi de mare folos. Semne si simptome Simptomele rinitei alergice pot trece de la cele usoare la severe. Daca ai o forma usoara poti suferi episoade scurte, ocazionale in care iti curge nasul, ochii iti lacrimeaza si iti dau o senzatie de mancarime. Dar poti avea si o forma mai severa, iar simptomele sa dureze de la 4 zile la 4 saptamani. Congestia cronica poate cauza presiune si durere faciala, iti poate afecta simturi precum mirosul sau gustul si modul in care arati. Pielea de sub ochi se poate umfla si inrosi. De obicei, simptomele apar imediat dupa ce expunerea la anumite substante care cauzeaza alergii (alergeni). Alergenii comuni includ: polenul, praful, gandacii sau anumite animale. Uneori, expunerea la anumite substante precum parfumul sau fumul de tigara poate declansa sau inrautati simptomele. Simptomele rinitei alergice pot include: Nas infundat; Lacrimarea ochilor; Congestie; Stranuturi frecvente; Senzatie de mancarime la ochi, nas, cerul gurii sau gat; Pielea de sub ochi se umfla si capata o culoare albastruie; Tuse; Presiune si durere faciala. Rinita alergica mai poate cauza: Somnolenta; Oboseala; Iritabilitate. Cauzele Daca ai rinita alergica poti reactiona la unul sau mai multi alergeni comuni. Indiferent de alergen, urmarile sunt aceleasi. In timpul procesului de sensibilizare, sistemul imunitar face o greseala si identifica alergenii drept invadatori, producand un anticorp numit imunoglobulina E (IgE). Urmatoarea data cand esti expus la alergeni, sistemul imunitar lanseaza o reactie alergica. IgE declanseaza substantele care produc inflamatia, histamina, cauzand umflarea mucoasei membranelor din nas, sinusuri si ochi. Alergiile sezoniere pot fi cauzate de: Polenul florilor din copaci, primavara; Polenul ierbii, primavara tarziu si vara; Polenul buruienilor, toamna. Alergiile perene pot fi cauzate de: Praf; Animale (matreata, par si piele); Gandacii de bucatarie; Mucegai. Mostenirea genetica joaca un rol important in stabilirea persoanelor cu alergii, inclusiv a rinitei alergice. Vei fi mai predispus la rinita alergica, daca in familia ta au fost cazuri de alergii sau astm. Desi aceasta afectiune poate aparea la orice varsta, este mai probabil sa apara in timpul copilariei sau in tinerete. Pe masura ce inaintezi in varsta, simptomele se pot accentua sau disparea. Factori de risc Existenta unor cazuri de rinita alergica in familie; Sexul masculin; Nasterea in sezonul cu polen; Primul copil nascut din famile; Expunerea la fumul de tutun in primul an de viata; Expunerea la praf. Cand sa mergi la doctor? Daca ai simptome care apar ocazional, dar care nu au disparut cu ajutorul medicamentelor recomandate de farmacist, mergi la doctor pentru tratament. Mergi la doctor daca: Simptomele persista; Medicamentele luate nu au avut efect sau au efecte secundare; Pe langa rinita alergica mai suferi si de afectiuni precum polipi nazali, astm sau infectii ale sinusurilor; Daca copilul tau are rinita alergica, imunoterapia il poate ajuta sa previna aparitia astmului. Cum este diagnosticata? Doctorul iti va cere detalii depre istoria medicala a ta si a familiei tale, simptomele si metodele prin care obisnuiai sa le tratezi. De asemenea, doctorul va face si o examinare fizica pentru a determina cauzele. Daca aceste informatii nu sunt suficiente, medicul iti va sugera si un test de piele. Si testul de sange este folosit uneori. Complicatii Aceasta actiune iti poate afecta calitatea vietii. Sangerarile nazale frecvente, stranuturile sau alte simptome pot deveni deranjante. Rinita alergica poate cauza somnolenta, oboseala, iritabilitate si iti poate afecta activitatea zilnica. Poate fi insotita si de alte afectiuni precum astmul. Daca ai astm vei avea probleme cu respiratia, tuse si stranuturi frecvente. La persoanele cu rinita alergica poate aparea si eczema sau dermatita (inflamarea pielii - pielea se umfla, inroseste si provoaca mancarimi).   Congestia sinusurilor cauzata de rinita alergica poate creste sansele aparitiei sinuzitei (inflamatia sau infectia mucoasei de invelis a sinusurilor). Sinuzita cauzeaza durere, sensibilitate si umflarea zonei din jurul ochilor, obrajilor, nasului si a fruntii. La copii, rinita alergica reprezinta unul dintre factorii care cauzeaza infectia urechii medii (otita medie) si provoaca durere, febra, secretie in urechea medie. Optiuni de tratament Dupa ce doctorul a identificat cauzele, impreuna cu acesta vei stabili un plan pentru a evita aceste substante. Uneori, doar evitarea acestora te poate scapa de problemele provocate de rinita alergica. Doctorul iti poate prescrie o medicamentatie orala, spray-uri nazale, picaturi pentru ochi (simple sau in combinatie). Daca iei alte medicamente sau suferi de o boala cronica, discuta cu doctorul tau inainte de a incepe un tratament pentru rinita alergica. Informatiile de mai jos sunt pur informative si nu inlocuiesc un consult specialist. Nu administra medicamentele dupa bunul tau plac, ci consulta-te cu medicul tau! Tratamentele pentru rinita alergica includ: 1. Corticosteroizi nazali. Datorita eficacitatii, acestea sunt prescrise prima data, in special pacientilor cu simptome mai neplacute. Printre acestea se numara si: beclometazona (Beconase), fluticasone (Flonase), budesonid (Rhinocort), flunisolid (Nasarel) sau mometasonum (Nasonex). Desi aceste medicamente pot avea efect in cateva zile de tratament, se poate sa nu observi nicio imbunatatire decat dupa o saptamana sau mai mult. In general, corticosteroizii nazali pot fi folositi in siguranta pe o perioada mai mare. Efectele secundare usoare ale corticosteroizilor pot include un gust neplacut sau miros. Uneori pot cauza si iritatii sau sangerari nazale, mai ales in timpul iernii. 2. Antihistaminice. Aceste medicamente orale si spay-uri nazale ajuta la ameliorarea mancarimilor, stranuturilor si a nasului infundat, insa nu au un efect mare asupra congestiei.       Aceastea blocheaza histamina, substanta inflamatorie care este eliberata de sistemul imunitar in timpul reactiei alergice. Pot provoca somnolenta si, din acest motiv, evita sa le iei inainte de a conduce sau alte activitati importante. Unele dintre cele mai noi antihistaminice aparute (precum loratadine, Claritin) nu are acest efect. 2. Decongestionantele. Aceste medicamente, de obicei folosite in combinatie cu antihistaminicele, sunt disponibile sub forma atat ca tablete cat si ca spray-uri nazale. Cele orale includ medicamente care contin pseudoefedrina (Sudafed, Actifed si altele). Daca ai hipertensiune, evita decongestionantele orale pentru ca pot mari tensiunea. Acestea pot inrautati si simptomele unei prostate marite, ingreunand si mai mult urinarea. Nu folosi spray-urile nazale mai mult de doua - trei zile la rand, acestea pot ajuta la revenirea congestiei. 3. Cromolyn sodium. Acest medicament (Nasalcrom) se foloseste de mai multe ori pe zi. Ajuta la ameliorarea simptomelor rinitei alergice, prevenind eliberarea histaminei. 4. Atropina nazala. Disponibila intr-un spray nazal, bromura de ipratropium (Atrovent) este folosita pentru nasul infundat, impiedicand glandele din nas sa mai produca lichid in exces. Nu este eficient in tratarea congestiei sau stranutului. Printre efectele secundare se numara sangerarile nazale, dureri in gat si uscarea nasului. Rareori se intampla ca aceasta sa cauzeze ameteluri, vedere incetosata sau dificultati la urinare. Nu este recomandata pentru persoanele cu prostata marita sau glaucom. 5. Imunoterapia. Daca medicamentele nu te ajuta, medicul tau iti poate recomanda vaccinurile alergenice. Pe o perioada cuprinsa intre 3 si 5 ani, vei face vaccinuri alergenice in mod regulat. Scopul il reprezinta desensibilizarea ta la anumiti alergeni, reducerea simptomelor si a nevoii tale de medicamente. Imunoterapia poate fi foarte eficienta daca esti alergic/a la praf, pisici sau polen. La copii, imunoterapia ajuta la prevenirea astmului. Prevenire Limitand numarul de expuneri ale copilului tau la substante alergene poti preveni sau amana aparitia rinetei alergice. Copilul tau este mai predispus acestei afectiuni, daca au mai existat cazuri de alergii in familie. Studiile efectuate au aratat ca un risc mai mic de dezvoltare al acestei boli il au copiii care cresc la internate, alaturi de persoane mai in varsta sau in mediul rural. In asemenea medii, copiii sunt mai expusi la microbi si au un sistem imunitar mai puternic. Ghid de ingrijire acasa Nu este posibil sa eviti complet alergenii, insa poti reduce simptomele limitand numarul de expuneri. Pentru a reduce expunerea la polen: inchide usile si ferestrele in sezonul cu mai mult polen; nu usca rufele in aer liber (polenul se poate aseza pe lenjeria de pat sau prosoape); foloseste aerul conditionat in casa sau masina; evita activitatile in aer liber, dimineata (nivelul de polen din aer este mai ridicat); stai in casa in zilele uscate si cu vant; foloseste un dezumidificator pentru camera; evita sa tunzi iarba sau sa maturi frunzele. Pentru a limita expunerile la praf: foloseste paturi, saltele si perne antialergice; spala asternuturile si paturile la temperaturi ridicate; foloseste un dezumidificator sau aer conditionat;   aspira covoarele, saptamanal, cu un aspirator cu filtru HEPA.

Apa la genunchi

"Apa la genunchi" este un termen general care este folosit pentru a descrie excesul de fluid care se acumuleaza in articulatiile genunchiului. Acest lichid poate sa se adune in urma unui traumatism, a unor leziuni ale ligamentelor sau poate fi cauza unei boli reumatismale. De asemenea, tipul de lichid acumulat depinde de factorul declansator. Informatii generale "Apa la genunchi" este un termen general care este folosit pentru a descrie excesul de fluid care se acumuleaza in articulatiile genunchiului. Acest lichid poate sa se adune in urma unui traumatism, a unor leziuni ale ligamentelor sau poate fi cauza unei boli reumatismale. De asemenea, tipul de lichid acumulat depinde de factorul declansator. Durerea si inflamatia produsa nu trebuie sa-ti limiteze mobilitatea. Prin urmare, un tratament adecvat si cateva reguli de ingirjire te pot ajuta sa te pui din nou pe picioare. Semne si simptome Semnele si simptomele asociate cu apa la genunchi depind numai de cauza care a declansat acumularea lichidului in exces. Poti sa simti: 1. Durere: cu cat lichidul acumulat este mai mult, cu atat creste si intensitatea durerii; 2. Inflamare: un genunchi pare mai umflat decat celalalt, iar zona "pufoasa" din jurul articulatiilor pare a fi mai proeminenta la genuncgiul afectat; 3. Rigiditate: cand apa se acumuleaza in articulatiile genunchiului, capacitatea de miscare este limitata. Cu alte cuvinte, nu te poti apleca si nu-ti poti intinde perfect genunchiul; 4. Vanataie/julitura: daca apa la genunchi a aparut in urma unui traumatism se poate sa apara vanatai sau julituri care se intind in jurul genunchiului. Cauzele Apa la genunchi din cauza unei lovituri Trebuie sa retii ca genunchiul reprezinta cea mai complexa articulatie din organism. Functioneaza ca o balama, permitand genunchiului sa se indoaie si sa se intinda. Indiferent de partea genunchiului afectata, acest lucru poate sa determine acumularea in exces a fluidului din articulatii (sinovial). Cateva exemple de traumatisme care declanseaza retinerea apei in genunchi: fracturile, ruptura de menisc, ruptura ligamentelor. Apa la genunchi din cauza unei afectiuni Cea mai frecventa cauza a problemelor la genunchi este osteoartrita. Se caracterizeaza prin deteriorarea cartilajului care protejeaza si inveleste suprafetele articulare. Cateva afectiuni care determina acumularea apei la genunchi: osteoartrita; artrita reumatoida; infectiile; guta; pseudoguta; bursitele; tumorile; chisturile. Cand sa mergi la doctor? Apa la genunchi cauzata de o anumita afectiune cu care te confrunti nu presupune neaparat o mobilitate limitata si o diminuare a calitatii vietii. Insa, iata cateva situatii in care trebuie sa te duci la un consult: cand te lovesti la genunchi; daca medicatia prescrisa sau masurile de ingrijire nu diminueaza durerea si inflamatia genunchiului; cand un genunchi se inroseste si este mai cald la atingere, in comparatie cu celalalt genunchi. Cum este diagnosticata? Doctorul va examina cu atentie genunchiul si va recomanda testele necesare pentru obtinerea unui diagnostic corect. Daca nu se poate depista cauza care a declansat depozitarea apei in genunchi, trebuie sa te ajute sa-ti amintesti o anume perioada care coincide cu aparitia afectiunii. Testele de diagnostic includ: 1. raze X - pentru a verifica daca nu ai rupturi sau articulatii dislocate sau daca nu cumva suferi de artrita; 2. MRI - detecteaza posibilele deformatii la nivelul oaselor si articulatiilor, cum ar fi ruptura de ligamente, tendoane sau cartilaj; 3. artrocenteza (aspiratia de lichid articular) - prin care medicul cu ajutorul unui ac si o seringa sterile recolteaza lichid din articulatie pentru analiza de laborator. Aceste ajuta la depistarea culturilor de bacterii, o examinare a cristalelor precum cele de acid uric sau de pirofosfat de calciu; 4. test de sange - daca genunchiul este inflamat, inrosit si mai cald la atingere comparativ cu celalalt, medicul va fi ingrijorat de o posibila inflamatie cauzata de artrita reumatoida, infectii articulare. In afara de trimiterea mostrei cu fluid arterial pentru analiza de laborator, medicul poate sa-ti propuna si un test de sange pentru a verifica numarul globulelor albe, rata de sedimentare a eritrocitelor si nivelul proteinei C reactiva sau a acidului uric. Complicatii Apa la genunchi poate sa iti afecteze mobilitatea daca nu iei masurile de rigoare si sa incepi un tratament corect. Daca articulatiile sunt afectate de o infectie se poate ajunge la deteriorarea lor sau la o extindere la oase, provocand inflamatia oaselor (osteomielita). Optiuni de tratament In principiu, tratamentul pentru apa la genunchi vizeaza vindecarea afectiunii sau a leziunii declansatoare. Informatiile de mai jos sunt pur informative si nu inlocuiesc un consult specialist. Nu administra medicamentele dupa bunul tau plac, ci consulta-te cu medicul tau! Osteoartrita. Aspirarea fluidului in exces poate atenua presiunea resimtita de acumularea lui. Dupa efectuarea aspiratiei, medicul poate sa faca o injectie cu corticosteroizi in articulatii pentru a trata inflamatia. Guta si pseudoguta. In cazul acestor afectiuni, cristalele de acidul uric sau pirofosfatul de calciu se depoziteaza in articulatii si pot cauza inflamarea acestora si a zonelor de tesut moale din jur. Injectarea corticosteroizilor, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sau colchicina pot fi folosite pentru tratarea atacurilor severe de guta sau pseudoguta. Allopurinolul sau probenecidul trebuie administrate dupa ce atacul de guta este mai scazut in intensitate. Allopurinolul scade productia acidului uric si previne un nou atac de guta; Infectiile. Medicul iti va prescrie antibiotice pentru tratarea infectiei respective. S-ar putea sa fie nevoie de aspiratii periodice ale fluidului articular sau de o interventie chirurgicala. Interventia chirurgicala artroscopica. Cu ajutorul unui artroscop (un mic tub optic la care se ataseaza o camera si se introduce printr-un mic orificiu pentru a vizualiza locul afectat), chirurgul ortoped examineaza interiorul genunchiului pentru a depista eventualele leziuni. Exista si posibilitatea de a trata unele distrugeri ale articulatiilor cu ajutorul acestui dispozitiv. Multe persoane care sufera de osteoartrita la nivelul genunchiului nu necesita o interventie chirurgicala. Insa, daca sustinerea corpului este insuportabila pentru genunchiul tau, medicul te va indruma spre o operatie de inlocuire a articulatiilor. Prevenire Apa la genunchi este rezultatul unei boli cronice sau a unui traumatism. Pentru a preveni aceasta problema trebuie sa cauti ajutor specializat pentru a tine sub control boala care ar putea-o declansa. Prevenirea traumatismelor nu este posibila de cele mai multe ori, dar cine spune ca nu poti sa-ti iei niste masuri de precautie. Poti sa porti o banda elastica pentru a-ti proteja genunchiul daca practici sporturi mai solicitante. 1. Vizite regulate la medic; 2. Urmeaza cu rigurozitate sfaturile medicului; 3. Ai grija de genunchiul tau si menajeaza-l pe cat posibil: daca ai probleme cu greutatea si planuiesti sa incepi o activitate sportiva ia in considerare aerobicul. Insa, atentie mare este de preferat sa eviti aerobicul acvatic si inotul pentru ca solicita prea mult genunchii. Ghid de ingrijire acasa Cum sa te ingrijesti singur/a daca te confrunti cu aceasta problema? 1. Odihna este esentiala - evita activitatile care iti solicita genunchii atunci cand durerea si inflamatia sunt mai intense; 2. Gheata si suspendarea piciorului - terapia cu gheata controleaza durerea si inflamatia. Aplica gheata din 2 in 2 sau din 4 in 4 ore si lasa-le sa actioneze 15-20 de minute. Poti sa aplici pungile cu gheata, o punga de legume inghetate sau un prosop umed si tinut in prealabil in frigider. Cand aplici aceasta terapie este foarte util sa-ti tii piciorul ridicat, folosind mai multe perne suprapuse; 3. Medicamente pentru durere - antiinflamatoarele nesteroidiene si acetaminofenul diminueaza durerea si inflamatia. Daca nu actioneaza deloc, vorbeste cu medicul tau sa-ti recomande altceva; 4. Exercitii pentru tonifierea musculaturii - daca tendoanele sau muschii coapselor sunt uzate, trebuie sa faci exercitii pentru intarirea musculaturii. 5. Controleaza-ti greutatea corporala - kilogramele in minus vor diminua din greutatea pe care genunchii sunt nevoiti sa o suporte cand faci o activitate.

Scapa de aerofagie!

Abdomenul umflat si senzatia de balonare sunt doua siptome care iti indica faptul ca ai o problema de digestie sau ca te confrunti cu aerofagia.

Iti faci prea multe griji pentru sanatatea ta?

Iti "monitorizezi" cu foarte mare atentie fiecare alunita, in fiecare zi, iti iei temperatura cat se poate de des, iar daca tusesti de cateva ori deja ai intrat in panica... Nu inseamna neaparat ca esti ipohondra, ci doar ca iti faci prea multe griji cu privire la sanatatea ta.

5 legume pe care le poți crește în interior, indiferent de vreme

Descoperire șocantă: 3 oameni au murit de cancer după ce au primit organe de la același donator

„Explozie“ de cancer în toată lumea: Extinderea bolii este alarmantă

6 greșeli care afectează strălucirea părului tău

Magicianul din spital: Doctorul care dansează, prietenul copiilor bolnavi

9 idei ca să folosești mierea în tratamentele de înfrumusețare

Dureri ciudate în timpul sarcinii care sunt total normale

9 alimente care au mai multă vitamina C decât portocalele

Cum să folosești oțetul de mere pentru piele frumoasă și păr strălucitor

Chinul din spatele cortinei: Lady Gaga are dureri cronice în fiecare zi

5 alimente care pot creşte riscul de cancer

Adio insomnie! Metoda secretă folosită de militarii americani care te ajută să adormi în două minute

Ce să faci dacă îți cad genele. Trucuri care le stimulează creșterea

Olivia Newton-John, diagnosticată cu cancer pentru a treia oară: „Cred că voi învinge“

Ce trebuie să mănânci pentru articulații sănătoase

De ce ar trebui să mănânci cât mai des afine

Miso - Ce beneficii are pentru sănătate această pastă

Ananas - Ce beneficii are pentru sănătate?

Robbie Williams, din nou tătic: Are o fetiță născută de o mamă surogat

Nucile - Ce beneficii au pentru sănătate?

8 sfaturi pentru a găti mai sănătos mâncarea marocană

Când cancerul nu mai e un capăt de drum: Încă o vedetă vorbește despre boala care i-a schimbat viața

Murele - Ce beneficii au pentru sănătate?

Keanu Reeves strânge bani pentru spitalele de copii. De ce nu vorbește despre asta

Cum vor arăta Meghan Markle și Kate Middleton la 60 de ani: Cu riduri și părul alb, dar tot frumoase!

Alimentația în timpul examenelor - Ce trebuie să mănânci pentru concentrare

10 cauze ascunse ale acneei şi modalităţi de a scăpa de ea

Păpușa vie: Fetița cu părul strălucitor cucerește lumea

Ce se întâmplă dacă te tunzi scurt? 7 beneficii neașteptate

Ce se întamplă de fapt atunci când îți trosnești degetele?

;