Drenajul limfatic - intretinere, terapie, relaxare

Putem sa facem un exercitiu de imaginatie si sa incercam o comparatie: sistemul limfatic este asemeni unui rau, cu toti afluentii sai - un bazin hidrografic.

Tao si corpul fizic

Intrebarea cea mai frecventa care mi se pune este "cum ma ajuta practicile taoiste sa ma vindec?". Practica taoista ne ajuta sa ne vindecam, in primul rand, pentru ca ne ingrijim de noi si ne acordam mai mult timp.Pe masura ce avansam in practica invatam tot mai multe despre corpul nostru. Invatam ce-i face bine si ce-i face rau. In felul acesta vom sti cum sa actionam in viata, in asa fel incat sa nu ne facem rau propriului corp.Prin practica taoista noi ne reglam respiratia, ceea ce duce la o mai buna oxigenare a corpului. Prin reglarea respiratiei noi reglam multe alte procese fizico-chimice din interiorul organismului. Reglarea acestor procese duce la eliminarea disfunctiilor pe care noi le numim boli.Prin practica taoista ne reglam sistemul circulator si ne pastram fomula sangelui, datorita exercitiilor de miscare (taiji) sau meditatie (qigong). Invatam ce sa mancam, cum, cat si cand sa mancam in asa fel incat sa nu ne facem rau. Acest lucru duce la reglarea sistemului digestiv. Mai invatam sa bem multa apa si sa folosim apa pentru detoxifierea organismului. Rezultatul il vedem in reglarea sistemului uro-genital.Detoxifierea organismului si reglarea proceselor fizico-chimice din interior duc la cresterea imunitatii, imbunatatirea senzitivitatii si o rezistenta sporita la factorii stresanti din viata noastra. Reglarea sistemului nervos ne imbunatateste viteza de reactie, de gandire, de luare a deciziilor. Tot datorita reglarii sistemului nervos procesele de invatare sunt tot mai usoare, memorarea tot mai buna, creste atentia.Toate aceste rezultate duc la cresterea nivelului nostru energetic, cresterea energiei sexuale si atata timp cat avem energie sexuala suntem tineri.In ceea ce ma priveste, de mai bine de 6 ani de cand practic tehnicile taoiste, sanatatea mea s-a imbunatatit fara a merge la doctor, fara a sta la coada la medicamente compensate, fara a cheltui bani pe medicamente mai scumpe sau mai ieftine. Acest lucru l-am observat si la maestrul meu, profesorul meu, la colegii mei, la toti cei care aplica in viata de zi cu zi informatiile si tehnicile taoiste.Practica taoista nu inseamna doar detinerea informatiei ci si utilizarea ei, aplicarea ei in viata ta de zi cu zi. Sunt convins ca multi oameni cunosc foarte multe lucruri despre cum functioneaza corpul nostru fizic. Cati dintre ei folosesc aceste cunostinte? Nu este suficient sa stim, trebuie sa si facem.

Homeopatia

Asa cum deja este cunoscut, homeopatia este o specialitate medicala veche de peste 200 de ani si foloseste medicamente de origine vegetala, minerala si animala. Medicamentele homeopate, comparativ cu cele alopate (clasice), sunt intr-o concentratie foarte mica si de aici rezulta o caracteristica foarte importanta

Terapia prin acupunctura Su Jok

Su Jok este o sistematizare moderna a acupuncturii traditionale. A fost dezvoltata de prof. Park Jae Woo din Coreea. Cuvantul corean Su inseamna "mana", in timp ce Jok inseamna "picior". La inceput, metoda reprezenta o activare terapeutica a corespondentei mainilor si a picioarelor cu restul copului. Mai tarziu, prof. Park a reusit sa creeze un sistem bine echilibrat al stiintei metafizice si care reprezinta baza medicinei Onnuri. Su - mana, Jok - laba piciorului Corpul omenesc este o forma de viata asemanatoare unui Univers minuscul si bine organizat, avand tot necesarul pentru a-si mentine viata si a exista in natura ca un fenomen independent si integru. Sistemul corespunderii mainilor si labelor picioarelor reprezinta o telecomanda de dirijare a sanatatii omului. Analizand minutios faptul ca mainile si labele picioarelor reprezinta constructia corpului nostru, e lesne de inteles structura acestor sisteme curative si de determinat punctele si zonele care trebuie stimulate in cazul aparitiei bolii. Aceste sisteme curative functioneaza, in felul lor, ca niste mici clinici, tratand afectiunile organismului in mod natural. In om exista subtilul, suflul, lichidele organice, sangele, vasele sanguine si meridianele. Meridianele si colateralele formeaza sistemul de trecere al energiei care circula fara incetare in copul nostru. Este sistemul care pune in legatura si strabate dintr-un capat in celalalt toate partile corpului, care le armonizeaza toate functiile. Energia trece prin tot corpul, incalzeste, hraneste si stimuleaza functiile tuturor organelor si viscerelor. Sistemul de meridiane si colaterale asigura legatura, reprezinta trasatura de unire intre toate organele si viscerele. Ele reprezinta si locul de trecere al energiei care permite coordonarea tuturor functiilor acestora. Pentru a invinge bolile, este necesar ca energia sa se desfasoare liber, fara oprelisti. Corpul uman este sustinut de structura sa energetica, organizata pe meridiane. Accesul din exterior la aceste trasee energetice se face prin intermediul celor 365 de acupuncte. Prin acupunctura Su Jok putem ajuta ca energia sa parcurga linistita fiecare meridian in parte. Modul de aplicare Deoarece meridianele din corpul omenesc isi regasesc proiectia in degetele mainilor, acupunctura Su Jok se aplica doar pe degete. Scopul acupuncturii Su Jok Un avantaj important al terapiei Su Jok este efectul imediat al tratamentului, care poate fi castigat fara alte interventii, fara medicamente. La putin timp dupa ce incepe tratamentul, pacientul simte cum durerea incepe sa scada si sa se simta relaxat. Acupunctura Su Jok are o gama larga de boli pe care le poate trata: gastro-intestinale, hepato-biliare, cardiovasculare, ginecologice, pareze si hemiplegii, traume osteo-articulare, artrite, depresii, insomnii, migrene etc.

Electroterapia - puterea vindecatoare a curentului electric

Electroterapia consta in folosirea curentului electric pentru stimularea tesuturilor, cu scopul vindecarii diferitelor afectiuni sau al recuperarii anumitor functii pierdute ale organismului. S-a demonstrat ca oasele, cartilajele, ligamentele, tendoanele si diferite celule ale corpului sunt influentate pozitiv de electricitate. Se considera ca, prin stimularea electrica a celulelor, tesuturile afectate pot fi vindecate.

Ce stim despre magnetoterapie?

Magnetoterapia este un tratament natural si usor de suportat de organism. Aceasta terapie se bazeaza pe actionarea directa asupra tesuturilor a unui camp magnetic pulsatil (CMP). Este cunoscut faptul ca acest CMP lucreaza la nivelul celulelor, activand producerea enzimelor, transferul metabolic si avand un rol important in functionarea membranei celulare.

Cat mai multa lumina pentru sanatatea ta

Terapia prin lumina consta in expunerea corpului uman la diferite tipuri de lungimi de unda sau la o lumina alba foarte puternica, pentru o perioada de timp prescrisa dinainte de un specialist. Lumina si-a dovedit eficienta in tratarea depresiei, a acneei, a psoriazisului, a dermatitelor, a astmului bronsic si a aproximativ 25 de afectiuni ale pielii.

Vindecarea cu ajutorul tehnicii Shiatsu

Multi oameni sufera din cand in cand de lipsa poftei de mancare. Acesta nu este un motiv de ingrijorare. Chiar daca suferiti de raceli sau dereglari ale digestiei, gravitatea lipsei poftei de mancare nu trebuie exagerata.(...)

Autotratarea cu ajutorul tehnicii Shiatsu

Medicina Extremului Orient considera prevenirea foarte importanta, la fel ca si tratarea timpurie. Printr-un comportament cumpatat, influentele negative asupra sanatatii pot fi contracarate.(...) Se urmareste insanatosirea, eliminarea incordarii si destinderea corpului. Aplicarea regulata a acestei tehnici este foarte importanta. Se recomanda tratarea preventiva de trei pana la patru ori pe saptamana, 15-20 de minute.

Bazele tehnicii Shiatsu

Shiatsu, tehnica japoneza de vindecare prin masaj, se realizeaza cu ajutorul mainilor, mai exact a degetelor si palmelor, pentru a inlatura incordarea. Se doreste recastigarea echilibrului intre corp si suflet si activarea fortelor de autovindecare.

Remediile florale Bach in lupta cu anxietatea

Anxietatea este o stare emotionala cuprinzand, in proportii variabile, teama, neliniste, ingrijorare si tensiune nervoasa. Cauzele pot fi diferite: fie ca este vorba de o pregatire mentala pentru a face fata unei imprejurari cu care nu suntem familiarizati, fie ca ne confruntam cu o situatie care implica un grad de risc sau de amenintare. Alteori de vina este anticiparea repetarii unei experiente neplacute, iar lista nu se incheie aici...Oricare ar fi calea prin care anxietatea reuseste sa se strecoare in sufletele noastre, ea ramane o emotie nedorita, care ne tine departe de starea de armonie si pace interioara in care ar trebui sa ne traim viata.Remediile florale Bach, preparate din plante salbatice, neotravitoare si avand calitati vindecatoare, pot fi un ajutor pretios si de multe ori greu de egalat, in lupta impotriva anxietatii. Dr Edward Bach (1886-1936), cunoscut medic si bacteriolog britanic, a descoperit acest sistem de terapie: 38 de esente florale individuale si o combinatie din cinci remedii - Rescue Remedy, ne stau la dispozitie pentru a ne redresa psihic si emotional, in concordanta cu principiul "trateaza persoana si nu boala".Alegerea combinatiei optime de remedii florale Bach, atunci cand suferim de anxietate, se face individual, pe baza unei discutii cu terapeutul, pentru a putea intelege toate valentele acestei trairi. Desigur ca exista cateva remedii la care ne putem gandi ca fiind probabile la prima vedere. Raspunsurile noastre emotionale sunt complexe si de aceea uneori avem nevoie de mai multe remedii pentru a trata o anumita stare. Cateva exemple ne ajuta sa intelegem mai usor modul de prescriere si actiune al remediilor florale Bach: Aspen (Plop tremurator): o stare de alerta permanenta, difuza, care uneori poate lua proportii, fara a putea preciza, spre exemplu, de ce avem un acces de teama intensa si incep sa ne tremure mainile, ne trec fiori, avem palpitatii sau transpiram "rece". Mimulus (Cretisoara): teama apare ca urmare a unei experiente neplacute si a carei amintire provoaca o reactie de fuga. Un exemplu foarte la indemana este teama de injectii, de consultatii medicale, de durere. Exista si alte motive pentru care sa ne temem, dar de cate ori putem numi ceea ce ne streseaza, cretiosara este remediul indicat. White Chestnut (Castan alb): anxietatea este provocata de ingrijorare exagerata si ganduri repetitive, care ne invadeaza planul mental si pe care nu reusim sa le alungam. Asociate acestei stari, adeseori apar tulburari de somn. Red Chestnut (Castan rosu): anxietatea provine din preocuparea excesiva pentru siguranta si bunastarea celor dragi. Walnut (Nuc): anxietatea este consecutiva sentimentului de nesiguranta, ca urmare a unei schimbari sau situatii noi la care trebuie sa ne adaptam. Agrimony (Turtita mare): anxietatea este ascunsa in spatele unei infatisari vesele sau zambitoare, fiind cauzata de probleme, conflicte sau neintelegeri. Remediile florale Bach se administreaza in putina apa plata sau ceai, nu au contraindicatii, sunt complet lipsite de toxicitate, nu produc reactii adverse sau agravari. In stari trecatoare, efectul poate fi resimtit imediat, dar pentru probleme adanc inradacinate, este necesar un tratament mai indelungat.Clinica AquamarinBd. Decebal nr. 6, sect. 3, BucurestiTel.: 021.326.52.90; 0745.633.474; 0724.222.522www.aquamarin.rocontact@aquamarin.ro

Ce este reflexoterapia?

"Sanatatea nu se cumpara, se merita. Oricine isi poate conserva si ameliora capitalul de sanatate printr-o alimentatie echilibrata, exercitiu fizic si gandire pozitiva. Aceste metode traditionale se pot completa cu reflexoterapia, o tehnica noua, care are drept scop reechilibrarea energiei vitale a organismului." (Madeleine Turgeon) Fie ca aveti o problema de sanatate, acuta sau cronica, fie ca doriti doar o modalitate de a va relaxa si de a va imbunatati starea de sanatate, reflexoterapia poate fi raspunsul la intrebarea dumneavoastra. Reflexoterapia are radacini orientale, fiind practicata in China, dar si in Egiptul Antic si de catre triburile de africani, de peste 4000 de ani. In prezent, este folosita cu rezultate foarte bune in toata Europa Occidentala si America de Nord. Reflexoterapia are rol profilactic, mentinand sanatatea celor care o intrebuinteaza periodic, dar si curativ, ducand la ameliorarea si vindecarea multor afectiuni, fara a fi nevoie de medicamente. De asemenea, poate fi folosita si in scop diagnostic. Oricine poate apela la reflexoterapie daca intentioneaza sa-si ajute propriul corp sa se mentina intr-o stare de echilibru. Cum actioneaza reflexoterapia? Exista mai multe teorii care incearca sa explice mecanismele prin care functioneaza acest tip de masaj. Le vom enumera pe cele mai cunoscute, incercand astfel sa explicam cum actioneaza reflexoterapia asupra corpului nostru. Stimularea nervoasa Este o teorie foarte plauzibila. Intre terminatiile nervoase si locul unde se inregistreaza disfunctia pare sa existe o relatie exacta si clara. Presiunea exercitata pe zona reflexa transmite mesaje de natura nervoasa catre creier, ordonandu-i sa rezolve problema prin mobilizarea tuturor resurselor disponibile. Zonele reflexe care trebuie masate cu predilectie sunt cele dureroase, durerea fiind o indicatie ca organele aflate in legatura cu aceste puncte se afla in dificultate. Chiar daca zonele reflexe sunt raspandite pe tot corpul, majoritatea acestora sunt localizate la extremitati, mai ales la nivelul picioarelor. De aceea masajul este foarte eficient daca se insista pe aceste zone bogate in terminatii nervoase. Dislocarea cristalelor Este o teorie indragita de pionierii reflexoterapiei. Cand sistemul muscular este slabit, muschii membrelor inferioare isi pierd tonusul; cei 26 de muschi ai fiecarui picior se deplaseaza, exercitand o presiune mare asupra unor terminatii nervoase. In acest moment, transmiterea nervoasa si circulatia sanguina la nivelul piciorului sunt incetinite. Congestia care se instaleaza favorizeaza formarea unor cristale, compuse din sarurile minerale rezultate din disolutia sau din deseurile toxice. Prin greutatea lor, aceste cristale sunt atrase spre extremitati (picioare, maini), asa cum firele de nisip se depun pe fundul vasului in care se fierbe apa. Masajul mobilizeaza aceste cristale si permite circulatiei sanguine si impulsurilor nervoase sa actioneze din nou cu eficacitate. Reluarea circulatiei determina raspandirea cristalelor in tot corpul, ele urmand sa fie eliminate pe cale naturala. Maseurii si reflexoterapeutii identifica deseori prezenta acestor cristale la nivelul pielii. Prin masarea picioarelor, aceste cristale, care au aspectul si structura grauntelor de sare din solnita, se dizolva si dispar, fiind eliminate din corp. Prezenta acestor cristale este evidenta. Existenta lor explica eficacitatea reflexoterapiei, dar nu reprezinta singura explicatie in acest sens. Eliberarea hormonilor din creier Creierul mentine echilibrul endocrin prin secretia de substante simple (peptide), care actioneaza asupra glandei hipofize si asupra celulelor-tinta din tesuturi si glandele endocrine. Printre cei mai importanti hormoni se numara si endorfinele. Forme de morfina naturala produse de anumite zone din creier, endorfinele par sa fie cea mai eficienta arma in lupta organismului pentru mentinerea homeostaziei, adica a echilibrului intern. Considerate a fi de 200 de ori mai puternice decat morfina, endorfinele sunt, prin intermediul reflexoterapiei, la indemana dumneavoastra. Este suficienta masarea zonelor reflexe dureroase pana in momentul in care creierul va elibera cantitatea necesara de endorfine. Nu va temeti: creierul stie exact ce doza de hormoni sa elibereze si nu veti deveni dependenti de aceasta substanta! Stimularea sistemului limfatic Vasele de sange si capilarele limfatice transporta atat substantele nutritive catre celule, dar si deseurile toxice, in sens invers, pentru a fi eliminate din corp. Pe traiectul vaselor limfatice se gasesc ganglionii limfatici, unde iau nastere limfocitele cu rol in apararea anti-infectioasa. In mod normal, circulatia limfatica este foarte lenta, dar prin masarea anumitor zone ea poate fi accelerata, ceea ce contribuie la mentinerea echilibrului biochimic. Stimularea sistemului circulator Sangele circula prin corp cu o viteza mare. In marea circulatie (inima - tesuturi), sangele face 3 circuite complete intr-un minut. Astfel se asigura transportul oxigenului si al substantelor nutritive catre tesuturi, dar si eliminarea eficienta a dioxidului de carbon si a altor metaboliti toxici. O circulatie incetinita favorizeaza acumularea subtantelor indezirabile in tesuturi. Prin reflexoterapie, circulatia este stimulata suficient de mult pentru a asigura o dezintoxicare eficienta a corpului. Potentialul electric anormal S-a observat de multa vreme ca diferenta de potential electric intre anumite parti ale corpului semnaleaza o disfunctie prezenta in alta zona. In prezent, oamenii de stiinta au demonstrat, cu ajutorul unor instrumente extrem de complexe, ca acest fapt este cat se poate de adevarat. Se pare ca organele sunt acumulatori de energie, iar zonele reflexe pot fi comparate cu niste intrerupatoare. Se poate vorbi de sanatate atunci cand exista un echilibru de energie intre diferite organe. Intr-o stare de dezechilibru, energia (curentul) nu circula cum trebuie si nu ajunge unde trebuie. Pentru a reface echilibrul, trebuie sa actionam asupra "intrerupatoarelor". Corpul nostru functioneaza ca o baterie prin transferul ionic dinspre partea sanatoasa catre partea afectata, energia fiind directionata spre zona cu probleme. Masarea zonelor reflexe ajuta la restabilirea echilibrului energetic (electric) intre partile componente ale organismului. Unde este un deficit, va fi redirectionata o cantitate corespunzatoare de energie; unde este un surplus, va fi drenat excesul. Influenta psihologica Reflexoterapia are beneficii deosebite pentru oameni. Increderea in virtutile acestei terapii aduce o destindere binevenita pentru masajul zonelor reflexe si aparitia mai rapida a rezultatelor. Dar si cei neincrezatori se vor bucura de o ameliorare a sanatatii. Sa nu uitam ca majoritatea problemelor au origine sau cel putin o componenta psihica. Marele specialist Hans Selye, cunoscut pentru studiile sale in domeniul stresului, spunea ca 60-80% din tulburarile psihice au originea in mintea noastra. Consecutiv, destinderea, relaxarea sau gandirea pozitiva au un rol important in redobandirea sanatatii. Intr-o stare de relaxare ne putem conecta mai eficient la subconstientul nostru, care are intotdeauna solutii pentru problemele cu care ne confruntam. Reflexoterapia ne poate ajuta sa intram intr-o astfel de stare in mod natural si sa descoperim cheia care ne va deschide poarta catre sanatate. Practica a demostrat ca tulburarile functionale se pot ameliora prin reflexoterapie in proportie de 85-90%, iar cele organice, in peste 60% din cazuri. Rezultate foarte bune se obtin in afectiuni gastro-intestinale, hepato-biliare, renale, reumatice, cardio-vasculare, osteo-articulare, endocrine, oftalmologice, ORL, deficite imunitare, tulburari de menstruatie sau de menopauza, frigiditate, impotenta etc. Reflexoterapia face parte, fara indoiala, din ansamblul mijloacelor la care putem apela cu incredere pentru a redobandi starea de sanatate. Nu trebuie insa sa uitam de respectarea masurilor de bun simt: alimentatia echilibrata, exercitiul fizic in aer liber, somnul, respiratia profunda, ingerarea unor cantitati mari de apa, igiena, baile de soare, gandirea pozitiva.

Totul despre homeopatie

Homeopatia este o metoda de terapie complementara (o alternativa la tratamentul clasic, alopatic), care urmareste stimularea capacitatii naturale a organismului de a se vindeca. De multe ori un organism aflat in suferinta are nevoie de un stimul din afara pentru a redobandi starea de echilibru pe care o avea inainte de boala. Cu cat aceasta stimulare se face mai bland si in concordanta cu legile naturii, cu atat este mai bine, rezultatul venind "de la sine" si fara reactii adverse. Homeopatia reuseste sa faca acest lucru cu ajutorul unor medicamente numite remedii homeopate, preparate din substante naturale din regnul mineral, vegetal si animal. Cu ajutorul homeopatiei puteti atinge un nivel mai bun de sanatate, puteti depasi limitarile impuse de boala, atingand o stare de echilibru atat din punct de vedere fizic, cat si mental-emotional. Numele de homeopatie vine din limba greaca prin alaturarea a doua cuvinte: "homoios" care inseamna "similar"/"asemanator" si "pathos" care inseamna "boala"/"suferinta". Ce inseamna acest lucru? In mod uzual, simptomele sunt privite ca rezultat al bolii. In homeopatie insa, se considera ca simptomele pe care le manifesta un organism aflat in suferinta apar, de fapt, ca rezultat al eforturilor pe care acest organism le face pentru a restabili homeostazia, echilibrul. Tratamentul homeopatic incearca sa sustina si sa stimuleze aceasta reactie si nu sa o combata. Remediul homeopatic induce astfel o "stare patologica asemanatoare" bolii naturale, dar ceva mai puternica decat aceasta. In plus, actiunea remediului este limitata in timp; o data ce energia remediului se consuma, organismul este eliberat atat de boala naturala (vindecata), cat si de cea "artificiala". In tratamentul alopatic ("allos" inseamna diferit, altceva), actiunea medicamentului este "alta" decat reactia pe care organismul incearca sa o produca, deseori opusa. La prima vedere, este logic sa incercam sa actionam in acest fel. De exemplu, febra este combatuta cu antitermice, varsaturile cu antiemetice, durerile cu antialgice etc. In homeopatie, febra poate fi tratata, de exemplu, cu remediul Belladonna (sau multe alte remedii), daca simptomele pe care le produce organismul in timpul febrei sunt asemanatoare cu cele caracteristice ale acestui remediu (fata rosie, congestionata, capul fierbinte, dar extremitatile reci, pielea fierbinte si uscata, dorinta de apa cu lamaie etc). Paradoxal, la prima vedere, Belladonna "combate" (vindeca) febra printr-o actiune "similara", deci homeopatica. In acest exemplu, puterea remediului Belladonna de a combate febra se datoreaza capacitatii lui de a produce febra la un subiect sanatos, acesta fiind principiul similaritatii (principiul asemanarilor) care sta la baza homeopatiei. In limbaj popular, "cui pe cui se scoate". De la teorie la practica... A venit sezonul rece si problemele respiratorii sunt "la moda", incepand cu un banal guturai si putand ajunge pana la afectiuni pulmonare serioase. Frigul, umezeala, aportul mai scazut de vitamine si minerale din legume si fructe proaspete ne fac mai susceptibili la actiunea agentilor patogeni cu care, vrand nevrand, venim permanent in contact. In primul rand, este bine sa ne reamintim ca majoritatea acestor infectii de tract respirator superior sunt cauzate de virusuri si ca antibioticele nu actioneaza asupra lor; de aceea tratamentul cu antibiotice nu trebuie nicidecum sa fie prima optiune pe care sa o luam. De altfel, antibioticele n-ar trebui sa se administreze decat de medic, dupa o consultatie prealabila, daca este absolut necesar. In al doilea rand, ar trebui sa ne punem intrebarea: cine este de vina pentru o raceala, virusul pe care l-am contactat intr-un autobuz aglomerat sau organismul nostru, prins pe picior gresit, care i-a permis acestui virus sa se inmulteasca nepermis de mult si sa produca simptomele neplacute de care dorim sa scapam: secretie nazala, durere in gat, temperatura, dureri musculare etc. Daca incercam sa combatem numai aceste efecte si sa distrugem agentul patogen, nu avem nici o garantie ca saptamana/luna viitoare nu se va intampla la fel, cu o tulpina asemanatoare de virus la care inca nu avem imunitate (virusurile gripale si paragripale isi modifica foarte usor proprietatile antigenice). Este poate mai util sa incercam sa imbunatatim si imunitatea generala a organismului, sa ne "ridicam pe o treapta superioara de sanatate", unde corpul nostru poate sa lupte mai eficient impotriva agentilor biologici nocivi. Intotdeauna este mai usor si mai eficient sa previi decat sa tratezi. Aici tratamentul homeopatic este de un mare ajutor. Remediul "constitutional" care se potriveste fiecaruia in parte si care este ales tinand cont de toate elementele caracteristice care particularizeaza un anume individ, amelioreaza si raspunsul imunitar general. Astfel, organismul devine, printre altele, mai rezistent la infectii. Un astfel de tratament nu se poate face decat sub indrumarea unui medic homeopat. Gasirea acestui remediu unic nu este o munca usoara, dar este urmata de satisfactii pentru medic si de beneficii pentru pacient. Nu se poate recomanda un anume remediu homeopatic pentru o infectie respiratorie (si nici pentru orice alta afectiune). Chiar daca este vorba de un acelasi agent patogen, manifestarile bolii sunt, de cele mai multe ori, diferite la indivizi diferiti. Fiecare reactioneaza intr-un anume fel - daca face febra, o face la o anumita ora si insotita de anumite simptome; daca tuseste, tusea se agraveaza sau se calmeaza in anumite situatii; in plus, dispozitia, starea generala, somnul, apetitul si setea sunt si ele diferite. De aceea remediul va fi diferit, in functie de toti acesti factori (si altii, de asemenea). Astfel, tratamentul homeopatic este strict individualizat si nu exista scheme de tratament. Fiecare caz nou este cu adevarat nou, posibil complet diferit de un alt caz, aparent foarte asemanator. Echinaceea purpurea Exista insa si preparate care ajusteaza imunitatea fara o astfel de individualizare stricta a tratamentului, printr-o actiune nespecifica, dar benefica asupra sistemului imunitar. Echinaceea purpurea este o planta minunata care ne poate ajuta in acest sens. Sucul proaspat, stabilizat sau capsulele de Echinaceea duc la cresterea rezistentei generale in toate starile cu imunitate scazuta care favorizeaza infectiile de tract respirator si ORL (in primul rand). Pentru o eficienta maxima, sucul trebuie administrat intr-un anumit ritm si anume patru zile la rand, urmate de patru zile de pauza, dupa care se poate repeta de doua, trei, patru ori la sfatul medicului. Este util atat profilactic, cat si curativ, eventual in asociere cu alte tratamente naturiste. Continutul de alcool face ca sugarii si copiii sub doi ani sa nu poata beneficia de acest preparat; sucul proaspat poate fi folosit, dar este aproape inaccesibil, nu poti avea planta proaspata tot timpul la dispozitie. Un supliment de vitamina C este si el binevenit, circa 7-10 zile pe luna. Sa nu uitam insa ca vitamina C din produsele naturale (lamai, grapefruit, catina, macese etc.) este mai buna decat orice produs de sinteza. Propolisul este, de asemenea, foarte util, mai ales profilactic, pentru astfel de afectiuni (si nu numai). Ca si echinaceea, exista si sub forma de tableta (eventual cu vitamina C) si sub forma de tinctura. In functie de varsta, se poate administra intre 10 si 20 de picaturi de doua-trei ori pe zi, in putina miere (doar cu mierea se amesteca foarte bine - nu se administreaza tinctura ca atare), inainte de mesele principale. Daca stomacul nu-l suporta, se poate lua si dupa masa. Tratamentul homeopatic insa nu are nici o restrictie de varsta sau de vreun alt fel, iar stimularea organismului se face pe toate nivelele. Este superior fata de alte tratamente pentru ca are o actiune complexa, imbunatateste la nivel global capacitatea de reactie a organismului, facandu-l mai rezistent la agresiunile de orice fel din mediul inconjurator. Este o cale simpla si eficienta, fara reactii adverse, catre o stare de sanatate mai buna.

Tratamente homeopate pentru o sanatate excelenta

Cercetarile de paleontologie au aratat ca boala este la fel de veche ca si omul. Impotriva bolii si a amenintarii mortii, omul a luptat la inceput instinctiv, precum animalele, apoi empiric, folosind experienta de viata si invatand astfel ce ii este folositor si ce daunator, iar, in final, rational, utilizind gandirea, observatia si experimentul. Radacinile medicinei le gasim astfel in practica empirica a epocii de piatra, continuand apoi cu medicina sacerdotala a antichitatii. Cultura greaca a lasat posteritatii pe Hipocrate, considerat parintele medicinei. Cunostintele medicale bazate pe observatie si experiment i-au condus pe adeptii sai la o viziune integralista asupra omului pe care il analizeaza in totalitatea sa; medicina hipocratica este considerata ca fiind primul sistem medical stiintific. Sanatatea era privita de acestia ca o stare de echilibru intre umorile corpului, iar boala ca un dezechilibru al acestora; terapia promovata era in principal naturista, acordandu-se multa incredere fortelor proprii de regenerare ale organismului. Contributiile medicale ale lumii greco-romane sunt partial abandonate in Evul Mediu, dar incepand cu Renasterea ele sunt reactualizate si duse mai departe, concretizate in descoperiri importante in domeniul anatomiei, fiziologiei, patologiei si terapiei. Incepand cu secolul al XVII-lea, se poate vorbi de medicina moderna; metodele de cercetare din domeniul matematicii si fizicii sunt extinse in domeniul biologiei, apar instrumente noi de cercetare si incepe sa se puna accent pe experimente. Curand insa iatromecanica si iatrochimia devin insuficiente si in secolul urmator apar mai multe sisteme medicale care incearca sa ofere solutii noi privind natura bolilor si posibilitatile de tratare a lor. Unul din aceste sisteme, aparut la inceputul secolul al XIX-lea, este si homeopatia, ale carei baze sunt puse de medicul german Samuel Christian Hahnemann (1755-1843). Homeopatia s-a nascut astfel intr-o perioada framantata, plina de cautari si de sperante. In prezent, chiar daca homeopatia este inclusa in cadrul sistemelor heterodoxe, bazate pe terapii neconventionale, fiind oarecum desconsiderata in randul medicilor de formatie clasica, ea si-a dovedit eficacitatea intr-un numar foarte mare de afectiuni, ceea ce face ca popularitatea ei sa se inscrie pe o panta ascendenta. Un inceput dificil... Intelegerea contextului, mai mult sau mai putin stiintific, al anilor de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, este important pentru a intelege motivele care l-au dus pe Hahnemann la stabilirea unor noi concepte privind sanatatea si boala. Acesti ani se aflau la cumpana dintre gandirea medicala medievala si cea moderna, care lua nastere pe baza noilor achizitii din domeniul fizicii, chimiei, biologiei. Metodele terapeutice practicate de medici in acele timpuri erau pe cat de neeficiente, pe atat de "barbare". Sangerarea (folosita pe scara larga), prin incizie sau folosind lipitori, infometarea, purgatia, sudatia, cantitatile mari de substante toxice, nu faceau decat sa slabeasca treptat fortele pacientului care, practic, nu mai avea putere sa exprime simptomele bolii si, aparent, se simtea mai bine. Necunoscandu-se cauzele bolilor, nici tratamentele nu erau mai mult decat empirice. Majoritatea medicilor se multumeau cu astfel de practici nu numai din lipsa unui sistem coerent, dar si pentru ca erau simple si ii scuteau sa gandeasca, "cea mai grea munca sub soare" (Hahnemann). Nu este de mirare ca Hahnemann (si, cu siguranta, n-a fost singurul) n-a fost multumit de astfel de metode pe care, practic, nu le-a aplicat pacientilor sai. "Era o tortura pentru mine sa inaintez mereu in obscuritate atunci cand aveam de tratat un bolnav si sa prescriu, conform uneia sau altei ipoteze medicale, substante care nu-si aveau locul in materia medica decat gratie unor teorii arbitrare..." "Intamplarea" a facut ca in 1790 sa faca un experiment pe propria lui persoana cu scoarta arborelui de Cincona (din care mai tarziu se va izola chinina), folosita pentru tratamentul malariei, despre care insa nu se stia de ce este buna pentru acest lucru. Administrandu-si substanta respectiva, a observat ca dezvolta simptome ca si cum ar avea malarie, simptome care dispar dupa ce opreste administrarea. A repetat experimentul de mai multe ori si de fiecare data s-a intamplat la fel. Astfel, in mintea lui Hahnemann a incoltit ideea ca o substanta capabila sa produca anumite simptome la un individ sanatos poate eradica simptomele similare ale unui individ suferind. Ceea ce nu este altceva decat principiul de baza al homeopatiei, "Similia Similibus Curantur". Au urmat ani lungi de experimente si cautari si de-abia in 1796 Hahnemann a publicat o lucrare mai degraba teoretica, neavand inca posibilitatea de a testa tratamentul pe bolnavi. A testat pe propria lui persoana aproape o suta de substante pana la sfarsitul vietii, aceasta neavand nicidecum efecte negative asupra sanatatii, ci ajutandu-l, probabil, sa-si pastreze luciditatea mentala pana in ultimele clipe. Intr-un articol din 1806, intitulat "Medicina experimentala" el ofera o idee generala despre principiile si practica homeopatiei: • medicamentele trebuie alese numai in functie de simptomele pacientului;• efectele medicamentelor pot fi cunoscute doar prin experimente pe oameni sanatosi, altfel nu se pot distinge simptomele bolii de cele ale remediului respectiv;• alegerea remediului trebuie facuta in functie de principiul similaritatii;• doza administrata este unica si dintr-un singur remediu;• dozele administrate sunt mici pentru a evita agravarile;• repetarea dozei se face in functie de evolutia simptomelor pacientului. Punerea in practica a acestor principii, atat de diferite de cele ale medicinei ortodoxe ale acelui timp, i-au adus faima lui Hahnemann. In 1799 el publicase deja istoria unui caz de scarlatina tratat cu Belladonna. Dupa exemplul sau, mai multi doctori germani au folosit acest remediu in scop profilactic si curativ; din 3747 pacienti mentionati intr-un articol, doar 91 au decedat. In 1812 in timpul razboiului cu Rusia, Hahnemann a tratat 180 cazuri de febra tifoida, din care unul singur a murit. In 1831 propune folosirea camforului contra epidemiei de holera care a bantuit Europa de est. Unul din elevii sai din Leipzig a tratat 150 de cazuri avand doar 6 decese, in timp ce din 1500 pacienti tratati alopatic au murit 821. Acestea sunt doar cateva exemple care-l indreptatesc pe Cleave sa scrie in "Enciclopedia biografica a doctorilor si chirurgilor homeopati", in 1873, despre Hahnemann: "Si-a petrecut intreaga viata, dupa varsta de 45 de ani, intr-o extrema daruire de sine, cedand totul, refuzandu-si totul pentru cauza umanitatii... Unii doctori isi otravesc pacientii prin experimente in interesul stiintei, dar Hahnemann s-a otravit el insusi pentru a-si perfecta sistemul pe care il promova. A lasat inregistrarea a nu mai putin de 106 substante pe care le-a experimentat pe el insusi". Cele mai importante lucrari care ne-au ramas de la Hahnemann sunt "Organonul artei vindecarii", in care homeopatia este prezentata pe parcursul a 291 de paragrafe, "Materia Medica Pura" o colectie de date experimentale si de toxicologie despre remedii, si "Bolile cronice", unde este explicata originea si abordarea terapeutica a afectiunilor cronice, precum si remediile utile in acest scop. Hahnemann s-a stins din viata la Paris in 1843, la varsta de 88 de ani, in deplinatatea facultatilor mentale; a lucrat pana in ultimele zile ale vietii sale, cand a definitivat editia a 6-a a Organon-ului, in care prezinta o noua modalitate de preparare a remediilor homeopate. De la istorie la practica... Trusa de vacanta Administrarea remediului homeopatic nu se poate face decat in urma unei consultatii. Sunt multe aspecte care trebuie luate in consideratie, fapt care necesita sprijinul unui specialist. Exista totusi si situatii in care putem folosi remedii pentru primul ajutor, pana ajungem sa cerem sfatul unui medic homeopat. Arnica este unul din remediile care n-ar trebui sa ne lipseasca din casa. Arnica montana (potbal de munte, carul zanelor, carul padurilor) este o planta din familia Compositelor, de circa 30-50 cm inaltime, cu flori galbene, care se deschid in iunie-iulie. Dupa cum ii spune si numele, creste mai ales la munte. Tinctura care se foloseste pentru prepararea potentelor homeopatice, se prepara din planta proaspata, intreaga. In fitoterapie nu se foloseste decat extern, avand rol cicatrizant, antiseptic si decongestiv. Administrata intern, produce tulburari gastro-intestinale si hipertensiune. Ca remediu homeopatic insa, aplicatiile practice sunt mult mai variate. Arnica se foloseste pentru orice fel de traumatisme urmate de extravazare de sange (hematoame, cucuie, vanatai dureroase). Daca exista solutii de continuitate la nivelul tegumentului (pielea taiata sau zdrobita), sunt preferate alte remedii (de exemplu, Calendula sau Hypericum). Arnica favorizeaza absorbtia hematomului si duce la o vindecare mai rapida si cu dureri mai mici. Senzatia de durere caracteristica este cea de lovitura (cu un obiect contondent), "ca si cum ar fi batut". Din aceasta cauza poate sa apara senzatia ca "patul sau perna este prea tare", ceea ce duce la o oarecare neliniste fizica, in cautarea unei pozitii confortabile. Pacientul doreste sa fie singur, este morocanos si inchis, pentru ca durerile sunt accentuate daca cineva il atinge din greseala. Remediul este util mai ales pentru traumatisme ale partilor periferice: membre (lovituri sau fracturi), cap (cu sau fara pierderea cunostintei), peretele abdominal sau toracic. In astfel de situatii se poate administra potenta 30CH, repetata de 2-3 ori pe zi timp de 2-3 zile (intre timp insa este necesar sa mergeti si la medic, mai ales dupa o lovitura la cap, abdomen sau torace). Hematomul cranian al nou-nascutului, dupa un travaliu dificil sau aplicarea forcepsului, se resoarbe mai repede cu ajutorul remediului (remediile homeopate se pot folosi fara nici un pericol si la copiii foarte mici). Daca insa sunt afectate organele interne, eventual cu hemoragie/hematom intern, se foloseste mai degraba Bellis perennis. Febra musculara instalata dupa un efort intens si prelungit poate fi ameliorata de Arnica. Desi remediile nu se folosesc extern (daca remediul este corect este suficienta administrarea interna), in acest caz particular se poate folosi si tinctura de Arnica in apa de baie (relaxeaza muschii). In nici un caz insa nu se aplica tinctura extern, pe piele, mai ales daca pielea este zgariata; este foarte iritanta, pot rezulta eruptii asemanatoare cu erizipelul. Pentru leziuni cutanate, se poate folosi tinctura de Calendula (galbenele), care are efect local antiseptic si cicatrizant. Arnica se poate folosi si postoperator, daca persista durerea si/sau sangerarea. Remediul este util atat in situatiile acute, cat si pentru problemele care pot persista dupa un traumatism, uneori chiar ani de zile; daca legatura cauzala este clara, remediul poate produce adevarate minuni. Afara de astfel de situatii, Arnica se poate folosi si pentru alte afectiuni, atunci cand pacientul are simptome caracateristice remediului, lucru valabil de altfel pentru orice remediu. Nu uitati insa ca dupa orice traumatism important trebuie sa mergeti la medic pentru o evaluare.

Ceea ce nu stiai despre magnetismul curativ sau bioenergie

Metoda de tratare a bolnavilor cu biocamp, magnetism intern sau, stiintific spus, prin metoda bioenergetica, este cunoscuta din timpuri stravechi. Magnetismul curativ era cunoscut in Europa Evului Mediu. In acea vreme, astfel de calitati detineau, de regula, unele fete sfinte. Calugarii credeau cu tarie in puterea vindecatoare a mainilor, unii dintre ei avand ei insisi puterea de a o vindeca. Acest remediu miraculos avea o forma oarecum diferita in Asia si mai ales in India si Orientul Mijlociu. Caracteristic este insa un lucru - doar biserica si fetele ei sfinte puteau stabili daca acest dar al sufletului uman era de la Dumnezeu sau diavol. Motiv pentru care multi extrasenzori au actionat in acele timpuri in conditii de "ilegalitate". La sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea, stiinta magnetismului curativ inceteaza sa mai fie o taina. Ce se cunoaste, la ora actuala, in stiinta moderna despre tratamentul magnetic... Functionarea normala a organismului uman este asigurata nu numai de patrunderea din afara a diferitilor compusi chimici si a elementelor de origine organica si anorganica, ci si de alimentarea permanenta din exterior, cu energia Pamantului, a Soarelui si a celorlalte corpuri cosmice. Aceasta energie este principiul fundamental al lumii materiale si este prezenta in orice obiect si fenomen. Fiecare organism viu este purtatorul unui sistem bioenergetic dezvoltat in sine, cu intrarile si iesirile sale, capacitatea de a absorbi, a raspandi si a acumula energie, de a o repartiza de la nivelele organelor la cele ale celulelor. Fiecare celula, organ, sistem si organismul, in intregul sau, genereaza un biocamp, ce formeaza pentru fiecare individ, o structura specifica si caracteristica doar acestuia. Cu ajutorul biocampului, in functie de dereglarile sale energetice, se poate determina starea de sanatate a pacientului. Avand o sensibilitate ridicata fata de biocampul celorlalti, senzitivii, prin apropierea mainilor de corpul bolnavului simt, chiar la o oarecare distanta, biocampul manifestandu-se slab, sub diferite forme: caldura, frig, intepaturi, usoara opozitie la miscarea mainilor. Senzitivii aflati intr-o anumita stare pot vedea chiar aura (biocampul) omului. Senzatiile obtinute prin contact cu campul iti indica organele bolnave, iar prin terapie se actioneaza energetic asupra lor, imbunatatindu-se starea sanatatii organelor respective. Terapia bioenergetica (magnetica) consta in stapanirea metodei de acumulare a energiei si transmiterea acesteia organului bolnav sau organismului ca tot unitar. Acest tratament este aplicat pe scara larga si are un grad ridicat de eficienta. Cateva afectiuni ce pot fi tratate cu ajutorul bioenergiei: • radiculita;• migrena;• bolile endocrine;• miopia;• prezbitismul;• diversele tipuri de inflamatii;• paralizia si congestiile;• astmul;• gripei;• tulburarile psihice;• ulcerele trofice;• reumatismul articular;• in cazul ranilor, accelereaza coagularea sangelui.

Ce sunt remediile homeopatice?

Remediile homeopatice se prepara din substante naturale: plante, minerale si produse de origine animala. Uneori se folosesc si substante toxice (fosfor, arsenic), veninuri de serpi (vipera) sau paianjeni (tarantula), alteori substante inerte din punct de vedere chimic, care nu reactioneaza in mod normal cu organismul uman si se elimina asa cum se ingera, de exemplu nisipul (dioxid de siliciu - remediul Silica). Cum este posibil ca astfel de substante sa fie utile in tratarea unor afectiuni?... Raspunsul este dat de metoda prin care se prepara remediile. Este un proces numit dinamizare, care presupune diluarea progresiva intr-o solutie de alcool si apa. Scara de dilutie poate fi de 1:10, 1:100, de obicei, sau 1:50.000. Solutia respectiva se foloseste ulterior pentru impregnarea unor granule de lactoza sau se foloseste ca atare. Daca ar fi insa doar o simpla diluare, nu s-ar obtine mare lucru; conform legilor chimiei, la o dilutie care depaseste numarul lui Avogadro (10 la puterea minus 24), practic nu mai exista nici o molecula din substanta de la care s-a pornit, ci numai diluantul care s-a folosit. Aceasta din punct de vedere strict chimic. Dinamizarea insa presupune ca, o data cu fiecare etapa de dilutie, solutia sa fie si sucusionata (agitata) de un numar de pana la 100 de ori (manual sau in masini speciale). Repetand acest proces de multe ori, se pare ca amprenta informationala si energetica a substantei diluate se transmite diluantului. In ultimii ani se vorbeste tot mai mult de "memoria apei"; se pare ca apa este capabila sa stocheze informatii intr-un mod care nu poate fi explicat de fizica si chimia clasica, prin aranjarea intr-un mod specific a moleculelor de apa dupa anumite modele. Cert este ca, in acest proces, solutia nu doar se dilueaza progresiv, dar dobandeste si proprietati terapeutice, unele chiar noi, comparativ cu substanta de la care s-a pornit. Asa se explica de ce remediile sunt mai eficiente decat, de exemplu, ceaiurile preparate din aceleasi plante. Chiar daca nu se cunoaste in totalitate mecanismul intim prin care iau nastere remediile homeopatice, eficacitatea lor este certa, dovedita de studii de laborator, fotografii Kirlian, studii clinice si, nu in ultimul rand, de efectele benefice asupra bolnavilor. De la teorie la practica... Atropa Belladonna este o planta otravitoare cunoscuta in popor sub denumirea de Matraguna, Cireasa lupului, Doamna mare sau Imparateasa. Numele Atropos provine de la una dintre cele trei Parce (zeite ale destinului la greci, alaturi de Clotho si Lachesis), care taia firul vietii. Belladonna inseamna "femeie frumoasa" in limba italiana; in Evul Mediu femeile obisnuiau sa-si toarne in ochi sucul obtinut din aceasta planta, care facea ochii stralucitori si frumosi; insa atropina produce si midriaza (pupile marite), astfel ca frumoasele doamne nu vedeau prea bine! Ingerata in cantitate mare, planta poate provoca moartea si a fost folosita pentru otraviri criminale, dar au existat si intoxicatii accidentale, mai ales la copii. Atat frunzele, radacinile, dar mai ales fructele sunt toxice, toxicitatea datorandu-se celor 3 alcaloizi, atropina, hiosciamina si scopolamina. Ca remediu homeopatic insa, Belladonna este lipsita de toxicitate si de reactii adverse, ca oricare alt remediu homeopatic. Prepararea remediului prin dinamizare face ca toxicitatea sa dispara si alte proprietati, existente doar in stare latenta in planta, sa devina evidente. Pacientul care poate beneficia de ajutorul remediului Belladonna este un individ cu o constitutie robusta, vitala, sanatoasa. Este echilibrat din punct de vedere emotional dar, in situatii acute (de exemplu febra mare), poate avea un delir violent si/sau halucinatii. Remediul este util mai ales in stari acute cu debut brusc si acuze intense. Simptomele se manifesta in general pe dreapta si sunt agravate la 3 PM, agravate la miscare si trepidatii. Belladonna este un remediu congestiv si foarte bun pentru durerile de cap. Durerile de cap sunt de obicei foarte puternice, innebunitoare, cu un caracter pulsatil. Incep in zona occipitala si se extind catre tampla dreapta sau frunte, deasupra ochiului drept. Sunt agravate de lumina, zgomote, trepidatii, miscare, soare, caldura, atingere. Sunt ameliorate de aplicatii reci, presiune, intuneric si liniste. Uneori, astfel de dureri apar in crizele de hipertensiune; remediul va poate ajuta sa treceti peste o astfel de durere si scade tensiune arteriala, dar trebuie sa va adresati medicului daca se repeta. O alta situatie in care remediul este nepretuit este febra mare. Indiferent daca apare intr-un context infectios sau nu, remediul scade temperatura corpului si reduce si inflamatia care a produs situatia respectiva... daca pacientul are simptome de Belladonna: fata este rosie, fierbinte si congestionata, pupilele dilatate, intreg capul fierbinte dar extremitatile (maini, picioare) reci. Zona inflamata este de obicei rosie, calda, cu dureri pulsatile ameliorate de aplicatii reci. Senzatia de sete este mica, dar poate exista dorinta de a bea limonada. La copii, febra poate fi insotita de halucinatii foarte vii. Afectiunile pe care Belladonna le poate vindeca sunt foarte variate, dar, fie ca este amigdalita, otita, sinuzita, criza hipertensiva, dureri menstruale, de cap, de bila sau orice altceva, ceea ce conteaza sunt simptomele prin care se manifesta. Daca exista generalitatile mentionate, remediul poate fi administrat dar, nu uitati, intotdeauna trebuie sa va adresati si medicului homeopat care va poate recomanda si un tratament constitutional adecvat.

Cine poate aplica terapia prin bioenergie?

Inainte de a prezenta conditiile necesare terapiei prin bioenergie, trebuie sa vedem cine si in ce masura isi poate insusi si folosi aceasta metoda de vindecare. Trebuie stiut ca stapanirea bioenergiei este data doar celor capabili sa depaseasca obstacolul intern al neincrederii in existenta acestui tip de energie si in posibilitatea dirijarii lui. Cei care pot aplica aceasta terapie sunt persoane inzestrate cu spirit creator, cu spiritul cautarii independente, caracterizate de dezinteres si dragoste de oameni.Fara aceste calitati, stapanirea bioenergiei este imposibila si poate deveni periculoasa. Cel aflat in suferinta, care apeleaza la terapeut, vede in el salvarea. Pacientul are incredere in terapeutul din fata lui. Astfel, nu ai voie sa inseli increderea celui ce isi pune toata speranta in tine, prin ganduri si atitudini vadite in interesul tau.Pentru oamenii ce tind sa devina bioradiologi (biomagnetizatori) profesionisti sunt necesare:• o sanatate buna si absenta unei ereditati defectuoase;• o varsta intre 30 si 50 de ani, adica varsta intermediara intre incheierea perioadei de formare a organismului si inceputul imbatranirii acestuia.Tuturor celor carora starea sanatatii nu le permite sa se ocupe cu terapia bioradiativa la nivel profesionist, consider ca este necesar sa le recomand totusi insusirea acestei metode de tratament, dar sa o aplice cu multa grija, limitat, in special in scop autoterapeutic.Astfel, pot fi mobilizate la maximum fortele interne ale organismului, putandu-se obtine o imbunatatire substantiala a propriei stari de sanatate. Acordarea unui ajutor celorlalti trebuie limitata, in acest caz, la cercul restrans al prietenilor si rudelor. Chiar si in acest caz se recomanda tratarea bolilor ce nu necesita un consum ridicat de energie, in conditiile in care alte metode nu pot fi aplicate din diverse motive, sau limitarea la diagnosticare.Conditia de baza pentru stapanirea acestei metode terapeutice o constituie stapanirea unor cunostinte cat mai complete de medicina si fiziologie umana.Lectia nr. 1 Antrenamentul psihologic este etapa cea mai importanta pe calea insusirii artei de a dirija energia prin efortul propriei vointe. Elibereaza-ti gandirea de balastul neincrederii in propriile forte si in posibilitatile psihologice ale organismului. Mediteaza asupra imenselor posibilitati ce se deschid in fata unui om care stapaneste bioenergia. Educa-ti bunatatea si calmul. Enervarea duce la o pierdere mare de energie. Nu sta in compania celor ce o declanseaza. Incearca sa nu auzi si sa nu vezi decat ceea ce doresti. "Vezi ceea ce vrei sa vezi si auzi ceea ce vrei sa auzi, esti ceea ce vrei sa fii!", spune un dicton celebru. Lasa-ti ca spiritul sa iti fie echilibrat, disciplinat, retine-ti sentimentele. Relaxeaza-te! Intinde-ti si relaxeaza-ti toti muschii. Indeparteaza energia si tensiunea acumulata in acestia. Straduieste-te sa nu te gandesti la nimic. Daca ajungi pe punctul de a adormi, aceasta stare echivaleaza cu somnul unei nopti intregi. Este foarte bine, exerseaza zilnic. Cand vrei sa reusesti, apeleaza la continuitate si vei reusi. Nimic nu este intamplator, asa trebuie sa fie. Exersand vei fi din ce in ce mai bun!

Experimentele in homeopatie

In 1790, Hahnemann a avut curiozitatea sa faca un experiment pe propria lui persoana cu scoarta arborelui de Cinchona (din care mai tarziu se va izola chinina), folosita pentru tratamentul malariei, despre care insa nu se stia cum actioneaza in acest scop. Administrandu-si substanta respectiva, a observat ca dezvolta simptome ca si cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp dupa ce opreste administrarea. A repetat experimentul de mai multe ori si de fiecare data s-a intamplat la fel. Astfel, in mintea lui Hahnemann a incoltit ideea ca o substanta capabila sa produca anumite simptome la un individ sanatos poate eradica simptomele similare ale unui individ suferind, ceea ce nu este altceva decat principiul de baza al homeopatiei, Similia Similibus Curantur". Experimentul i-a permis lui Hahnemann sa formuleze doua concluzii importante: posibila importanta a principiului similaritatii in practica si necesitatea realizarii experimentelor pe voluntari pentru a vedea efectele remediilor. Pentru a obtine o vindecare ideala, adica permanenta, rapida si blanda (dupa cum spune Hahnemann in "Organon"), este necesara alegerea corecta a remediului, care se face prin suprapunerea simptomelor bolii cu cele ale remediului. Cu cat aceasta se realizeaza mai bine, cu atat homeopatul se apropie de similimum, remediul cel mai indicat, de unde necesitatea de a cunoaste cat mai exact simptomele caracteristice remediilor. Acestea sunt consemnate in "Materia Medica", lucrare fundamentala in homeopatie, realizata prin colectarea datelor obtinute prin experimente pe voluntari si a celor din cartile de toxicologie. Aceste experimente se numesc proving-uri (din engleza, "to prove" = a demonstra si germana "Prufung" = a testa, a investiga). De ce se fac aceste experimente pe oameni si nu pe animale? Raspunsul cel mai simplu este pentru ca remediile se folosesc pentru oameni. Efectele in plan fizic pot sa fie foarte diferite la oameni fata de animale. De exemplu, iepurii mananca matraguna (care pentru om este foarte toxica) si aricii cantaride, morfina face cainii sa vomite si-i adoarme, dar excita pisicile, sobolanii sunt imuni la difterie etc. Astfel de informatii nu ne-ar fi de nici un folos in "Materia Medica". In plus, pentru alegerea remediului, sunt importante senzatiile particulare care sunt subiective si nu s-ar putea obtine de la nici un animal. Este important sa cunoastem felul particular in care se manifesta o durere, de exemplu, daca este pulsatila, intepatoare, taietoare, ca o apasare, sfasiere, lovitura etc., daca si unde iradiaza si ce alte simptome o insotesc. De asemenea, simptomele emotionale si mentale n-ar fi fost cunoscute, ca de exemplu indiferenta fata de cei iubiti la Sepia, senzatia de superioritate la Platina, suspiciunea si nelinistea la Arsenicum album, gelozia nebuna la Lachesis sau Hyosciamus, depresia profunda mergand pana la suicid la Aurum metallicum etc. Hahnemann descrie in "Organon" conditiile necesare pentru realizarea unui proving. Astfel, subiectii trebuie sa aiba o sanatate buna, sa duca o viata simpla, ferita de emotii sau pasiuni puternice, sa aiba o dieta simpla, dar hranitoare, sa fie persoane de incredere si suficient de inteligente pentru a avea siguranta ca simptomele relatate sunt corecte. Initial, Hahnemann a folosit, pe el insusi si pe prieteni, substante in stare cruda si tincturi-mama, dar a observat ca reactia determinata era fie prea slaba, fie prea puternica in cazul toxicelor. Folosind insa doze mici, preparate prin dinamizare, se obtin mult mai multe simptome, chiar in plan psihic si mental. De aceea, el recomanda sa se inceapa cu potenta 30 CH, zilnic, pana cand incep sa apara primele simptome, dupa care remediul nu se mai administreaza. Subiectul are datoria sa noteze cu acuratete toate simptomele, localizarea exacta, timpul de aparitie si evolutia lor in timp, factorii de agravare si ameliorare, fenomenele asociate, senzatiile exacte pe care le are, cauza determinanta, daca este posibil. Chiar daca simptomele care apar sunt neplacute, ele au o durata limitata in timp si dispar de la sine incetul cu incetul. La cei sensibili, cu o susceptibilitate mai mare la remediu, simptomele apar mai repede si cu o intensitate mai mare. Dintre acestia, se selectioneaza cei care vor continua proving-ul cu potente mai mari pentru a afla si alte simptome, cat mai deosebite si particulare, care apar mai ales la potente inalte. Uneori, subiectul sufera destul de mult si se poate pune intrebarea daca este etic sa administrezi unui om sanatos astfel de substante, potential toxice. Intr-un proving cu remedii dinamizate nu se poate vorbi de toxicitate, efectul in timp este limitat, iar subiectii sunt voluntari. Este oare mai etic sa faci experimente pe animale care in fata omului nu pot spune nici da, nici nu? Oricum, pe termen lung, sanatatea subiectilor nu este afectata, ci, dimpotriva, vitalitatea lor creste. Hahnemann insusi a facut aproape 100 proving-uri pe propria persoana si a murit la varsta de 88 de ani, lucrand si scriind pana in ultimele clipe ale vietii! De aceea, el a recomandat ca proving-urile sa fie facute de tineri, pentru efectele lor benefice si mai ales de medici, pentru ca acuratetea informatiilor sa fie maxima. Au existat insa si "pasionati" care au exagerat, mergand poate prea departe cu experimentele facute pe ei insisi, din dorinta de a cunoaste cat mai multe lucruri despre remediile folosite. Insa informatiile pe care le-au obtinut au ajutat atatia oameni aflati in suferinta! De la teorie la practica... Traumatismele sunt o categorie de afectiuni care pot beneficia de ajutorul remediilor homeopatice. Unele dintre cele mai neplacute si incapacitante accidente sunt fracturile. La oamenii in varsta, de exemplu, o fractura de col femural (care apare frecvent la traumatisme relativ usoare, pe fondul inerent al osteoporozei) se soldeaza de multe ori cu imobilizarea prelungita la pat si o suferinta indelungata. Dar si la persoanele tinere, active, fracturile au consecinte neplacute. Nu uitati ca intotdeauna este necesar consultul medical de specialitate si, daca este cazul, imobilizarea fracturii in gips de catre medicul ortoped. Folosirea remediilor homeopatice ajuta la o vindecare mai rapida si cu mai putine dureri. Primul remediu care trebuie administrat dupa o fractura este Arnica, mai ales daca este o fractura simpla, fara solutii de continuitate (pielea este intacta). Sunt suficiente cateva doze de Arnica 30 CH in primele 1-2 zile, chiar din ora in ora la inceput, daca simptomele sunt foarte intense, in cazul unui traumatism puternic. Administrat imediat, remediul previne socul traumatic, ajuta la reducerea edemului post-traumatic, a durerilor aferente si la resorbtia mai rapida a hematomului. Daca durerea este foarte accentuata la cea mai mica miscare, nu numai a membrului afectat ci chiar a altor parti ale corpului, fara o legatura directa cu membrul fracturat, este utila o doza de Bryonia alba. Daca este vorba de o fractura cominutiva (cu multe aschii osoase), in special in vecinatatea unei articulatii sau a unor terminatii nervoase, cu dureri care iradiaza de-a lungul filetelor nervoase, Hypericum este remediul de selectie. Dupa ce osul a fost imobilizat corect de catre medicul ortoped, formarea calusului poate fi accelerata prin folosirea remediului Calcarea phosphorica in potenta mica, 5/6/7 CH de 2-3 ori pe zi, timp de 10-14 zile, in functie de gravitatea fracturii. Remediul este foarte util, mai ales in situatiile in care calusul nu se formeaza si extremitatile osoase nu au tendinta sa se sudeze la loc. O alta optiune in astfel de situatii este Symphitum, administrat in acelasi mod. Desi sunt lipsite de reactii adverse, este indicat sa nu folositi timp indelungat remedii homeopatice fara sfatul unui medic specialist. Daca dupa mai multe doze de remediu sesizati simptome noi sau amplificarea celor existente, trebuie sa opriti administrarea remediului, pentru a evita aparitia unui proving si sa cereti sfatul unui medic homeopat.

A doua lectie de... bioenergie

Am vorbit despre relaxarea muschilor. Acum vom vorbi despre Concentrare. O minte bine antrenata poate fi concentrata la cea mai mica dorinta asupra oricarui punct experior si interior. Concentrarea profunda asupra unor obiecte abstracte se numeste Meditatie. Forma superioara a meditatiei o constituie absenta totala a gandurilor.Concentrarea trebuie sa se faca fara oboseala, fara tensiune. Concentrarea poate fi obtinuta si in pozitie sezand pe scaun: spatele drept, mainile pe genunchi, picioarele incrucisate - dreptul peste stangul. Muschii sunt relaxati.Trebuie sa retineti ca principalul factor in realizarea concentrarii este excluderea tuturor factori iritanti, a tot ceea ce va poate distrage gandurile. Antrenandu-va treptat, aduceti timpul de concentrare asupra unei forme mentale la 30 de minute, plecand initial de la 30 de secunde.Concentrarea se poate face in orice moment temporal, seara fiind intervalul cel mai comod, iar dimineata dinaintea rasaritului - intervalul cel mai benefic. Nu incercati sa va concentrati asupra razelor soarelui, pentru ca va veti irita retina.La inceput, concentrati-va asupra obiectelor exterioare, iar apoi asupra obiectelor subtile si a ideilor abstracte.Concentrarea asupra obiectelor exterioareConcentrati-va cu ochii deschisi asupra unui punct de pe perete, asupra flacarii unei lumanari, a unei stele stralucitoare, a lunii, a zgomotelor rotilor, a ticaitul ceasului. Priviti obiectul concentrarii mai multe minute, fara sa clipiti. Priviti obiectul si meditati asupra unei teme abstracte. Spre exemplu, privind stelele, ganditi-va la infinitul Universului.Concentrarea asupra Chackrelor In pozitia de concentrare, inchideti ochii si concentrati-va atentia asupra uneia dintre chackre. Concentrarea asupra radacinii nasului, unde se afla al treilea ochisau adjna chackra, linisteste mental si ajuta concentrarii, permite controlul gandirii. Peste un timp oarecare, in procesul unei astfel de concentrari, veti vedea o lumina. Concentrarea asupra varfului nasului ascute gandirea si mareste forta de concentrare. Daca va este greu sa va concentrati asupra unei chackre sau incepe sa va doara capul, comutati-va atentia asupra unei alte chackre sau asupra unui obiect exterior - cerul albastru, eterul. Meditatia Meditatia este o activitate interna indreptata asupra autoperfectionarii gandirii profunde. Asezati-va in pozitia de meditatie. Tema de meditatie trebuie aleasa dinainte si formulata scurt, sub o forma apropiata aforismului. Tematica este libera, dar directionata obligatatoriu spre inaltare spirituala: bunatate, caritate, perseverenta si tenacitate, rabdare in atingerea scopului. La inceput, pare greu sa atingi arta concentrarii superioare, dar nu va descurajati. Veti reusi! Totul necesita experienta si antrenament. Exersati zilnic si rezultatele nu se vor lasa asteptate. Ne vom mai auzi si vom mai vorbi...

Principiile homeopatiei - principiul similaritatii

In domeniul medicinei s-au facut si se vor mai face numeroase descoperiri, dar metodele de tratament existente se pot grupa in doar doua mari categorii, dupa cum sunt bazate pe principiul contrariilor sau, respectiv, principiul similaritatii. Primul a stat la baza a aproape intregii practici medicale din antichitate pana in prezent, tratamentul constand in combaterea simptomelor prin diverse mijloace - de exemplu, antitermice pentru febra, antiemetice pentru varsaturi, colecistokinetice pentru staza biliara, antibiotice pentru infectii etc. Principiul similaritatii este si el cunoscut din antichitate. Este mentionat in medicina veche indiana (in lucrarea "Charaka-Samhita") si de catre Hipocrat, parintele medicinei, in lucrarea sa "Despre vechea medicina". Adeptii lui Hipocrat au respins insa ideea administrarii unor remedii "magice", conform teoriei signaturilor, bazata pe asemanari morfologice, de culoare, consistenta etc. intre organul bolnav si substanta folosita. Principiul asemanarilor a fost preluat in aceasta forma de medicina spagirica, intre sec. XIV-XVII, in care alchimia este aplicata sistematic in terapie. Astfel, alchimia admitea ca unirea in anumite proportii a unor principii fundamentale - sulful, mercurul si sarea - determina viata, boala si moartea. Ele pot fi influentate de medicamente dinamice adecvate, care pot fi recunoscute prin "signaturi", asemanari intre organul bolnav si planta sau mineralul folosit, din care se extrage esenta cu rol curativ prin procedee alchimice - de exemplu, cicatricele se pot trata cu scoarta unor copaci, bolile de rinichi cu plante ale caror frunze sunt reniforme, icterul si bolile de ficat cu plante cu flori sau seva galbena etc. Preotul-medic Athanasius Kircher (1602-1680), cu un secol inaintea lui Hahnemann, sustinea ca fiecare otrava este propriul ei antidot daca este folosita in doze foarte mici. Administrarea dilutiilor din agentul patogen reprezinta insa o abordare izopatica si nu una homeopatica. Desi principiul similaritatii a fost cunoscut inaintea sa, este meritul lui Hahnemann ca l-a revalorizat si ca a construit, pe aceasta baza, o metoda coerenta de tratament. Experimentul facut in anul 1970 cu scoarta arborelui de Cinchona l-a convins ca o substanta capabila sa produca anumite simptome la un om sanatos poate eradica simptomele similare ale unui om bolnav, acesta fiind tocmai principiul similaritatii. In lucrarea "Organon", el spune ca "experimentele veritabile - singurul ghid infailibil in arta vindecarii - ne invata, prin toate testele conduse constiincios, ca medicamentul care a produs la un corp uman sanatos cel mai mare numar de simptome similare celor ale bolii, este singurul care o va vindeca." Pentru confirmarea acestui principiu, Hahnemann aduce numeroase dovezi din literatura medicala a timpului referitoare la vindecari aparente sau reale observate de medici pe parcursul evolutiei naturale a bolilor (acest lucru fiind posibil datorita mijloacelor terapeutice foarte modeste in acel timp, bolile urmandu-si de cele mai multe ori cursul lor natural). El vorbeste, astfel, de boli similare si disimilare, din punct de vedere al simptomelor prin care se manifesta (indiferent de clasificarea lor din punct de vedere medical) si despre modul in care ele se influenteaza si coexista sau nu in acelasi organism. Despre bolile disimilare el spune ca "cea mai puternica o suspenda pe cea mai slaba - doar daca nu se complica una cu cealalta, cum rar se intampla in afectiunile acute - dar niciodata nu se vindeca una pe cealalta." De ce este important acest lucru? Pentru ca, in general, efectul unui tratament alopatic este asemanator unei boli naturale disimilare - nu face decat sa remita temporar simptomele, dar nu vindeca boala cu adevarat. Si, daca in natura nu se intampla acest lucru, de ce sa-l facem noi, folosind medicamente alopate, conform principiului contrariilor? Alta este situatia in cazul bolilor similare. In "Organon", Hahnemann spune ca "doua boli, diferite in natura lor, dar foarte asemanatoare in manifestarile si efectele lor, respectiv suferinte si simptome, intotdeauna si in mod inevitabil se anihileaza una pe cealalta de indata ce ele se intalnesc in organism. Nu este greu de inteles de ce cea mai puternica o distruge pe cea mai slaba: are o actiune similara si, fiind predominanta, ea ocupa exact acele parti ale organismului pana atunci afectate de cea slaba, care, din moment ce nu mai poate actiona, dispare...". In sprijinul acestei afirmatii, el aduce mai multe exemple de vindecari homeopatice naturale, multe dintre ele la bolnavii de variola care supravietuisera acestei boli, dar care, cu aceasta ocazie, se vindecasera si de alte afectiuni eliminate de variola prin similaritate: "... o persoana oarba de 2 ani dupa supresia unei eruptii a scalpului si-a recapatat complet vederea dupa variola... Tumefierea testiculelor, chiar foarte severa, este un simptom comun al variolei; de aceea ea a putut, prin similaritate, sa vindece o tumefactie mare si dureroasa a testicolului stang cauzata de un traumatism..." etc. Efectul remediului homeopatic ar fi acela ca induce "o boala artificiala", foarte asemanatoare celei naturale pe care o are pacientul (dar putin mai puternica) si pe care astfel o elimina. Avand o durata limitata in timp, aceasta "boala artificiala" dispare de la sine si, o data cu ea, si cea naturala. Astfel se explica de ce uneori dupa remediul homeopatic pacientul poate experimenta o crestere temporara in intensitate a simptomelor (desi acest lucru nu este obligatoriu si poate fi evitat prin folosirea unor potente adecvate). Rezultatul experimentelor facute de Hahnemann si al observatiilor multor medici referitor la evolutia naturala a bolilor, este ca exista doua principale terapii: "... prima, bazata in orice privinta, pe observarea exacta a naturii, pe experimente precise si experienta autentica - metoda homeopata, niciodata folosita pe scara larga inaintea mea, si a doua, care nu indeplineste aceste conditii, metoda alopata...". Sigur ca multi medici din zilele noastre ar combate cele spuse de Hahnemann, dar sa nu uitam, pe de o parte, starea precara a medicinei la inceputul sec. XIX, fata de care homeopatia a fost un mare pas inainte si, pe de alta parte, rezultatele bune pe care homeopatii le obtin in multe situatii, ghidandu-se dupa invataturile lui Hahnemann de acum aproape 200 ani! De la teorie la practica... O categorie de situatii acute neplacute cu care ne putem confrunta oricand si oriunde sunt arsurile. Sigur ca asistenta medicala este obligatorie, mai ales in cazul unor arsuri grave, intinse, care pot pune chiar viata in pericol. Dar remediile homeopatice pot fi de folos pana ajungem la medic si chiar si dupa aceea, in procesul vindecarii. Este foarte important ca zona arsa sa nu se infecteze. Se spala bine si se acopera cu un bandaj steril umezit intr-o solutie formata din zece parti apa (distilata sau fiarta si racita, daca avem la indemana) si o parte tinctura de Calendula sau Urtica (eventual, impreuna); gura oparita dupa ingestia de lichide fierbinti se clateste frecvent cu aceeasi solutie. Calendula are efect antiseptic, initiaza si sustine procesul de vindecare a tegumentelor, amelioreaza durerile si este util mai ales pentru arsuri superficiale. Se poate administra in potente joase, 5/6/7 CH, la 1-2-3 ore, in functie de intensitatea simptomelor, timp de 1-2 zile. Dupa aceea, cateva potente mai mari, la sfatul medicului homeopat, sustin acest proces. Urtica urens este remediul de electie pentru arsurile "obisnuite, casnice" (gradul 1/2, in care tegumentele nu sunt distruse foarte profund), mai ales dupa apa fiarta cu senzatie de arsura, prurit intens si tumefiere locala accentuata. Administrarea locala sub forma de tinctura este augmentata de folosirea remediului ca atare, in potente mici repetate. Daca simptomele (de exemplu, durerea) sunt foarte intense, potentele inalte au efect mai rapid si de durata, dar nu este indicat sa repetati prea mult o potenta inalta fara sa va sfatuiti cu medicul dumneavoastra homeopat. Cantharis are o actiune agresiva asupra tesuturilor si ca atare este util in arsuri mai grave (gradul 2/3). Administrat imediat, in potente inalte, remediul poate preveni aparitia veziculelor; daca acestea s-au format deja sau tegumentele sunt distruse in profunzime, remediul sustine procesul de vindecare si atenueaza durerile. Cantharis este remediul de electie pentru arsurile cu dureri foarte mari si aparitia rapida a veziculelor. Kali muriaticum (ca si Cantharis) previne formarea veziculelor. Administrat in potente mici, decimale (dizolvat in apa) amelioreaza dramatic durerile din arsura. Causticum este un alt remediu util in arsurile profunde, atat pentru starea acuta, cat si pentru efectele neplacute (fizice sau emotionale) care persista mult timp dupa ce arsura s-a vindecat. Arsurile provocate de soare pot fi ameliorate de Urtica urens, Cantharis, Sol sau de alte remedii, daca sunt si alte simptome asociate (dureri de cap, greata, ameteli, etc). Arsurile provocate de radiatii pot beneficia, de la caz la caz, de Phosphorus, Radium bromatum, Sol, X ray.

Cum poți folosi mierea pentru a scăpa de riduri

Te-ai născut cu abilități supranaturale, dar le blochezi cu aceste lucruri

De ce ar trebui să consumi sare de Himalaya

Cele mai bune 10 filme romantice pe care să le vezi împreună cu iubitul tău

Smoothie pentru slăbit cu țelină și ananas

Cum a intrat şi a ieşit din coafor o fată care a renunţat să se mai pieptene

De ce ai uneori senzația că te doare părul și scalpul

Masca naturală din 3 ingrediente, pe care o poți face cadou de Crăciun

Care este diferența între merele organice și cele normale

10 trucuri rapide şi simple pentru creşterea sprâncenelor

Meghan Markle l-a făcut pe Prinţul Harry să se lase de fumat

Sophia, primul robot cu cetățenie vrea un copil

Părul de culoarea vinului fiert, un trend perfect pentru iarnă

Ce se întâmplă dacă folosești suc de ceapă pentru sprâncene

Cum să îți exfoliezi picioarele folosind bicarbonat de sodiu

Masca pentru corp care îți va face pielea frumoasă și catifelată. Cum să o prepari

Prinţul Harry are o iubită frumoasă şi puternică: Meghan Markle e dependentă de yoga

Draga mea, nu uita de tine!

Primul spital privat de dermatologie-venerologie din România

8 femei neobișnuite. Arată ca niște păpuși!

12 imagini care dezvăluie adevărul despre cumpărăturile online

Femeile își împodobesc sprâncenele ca un brad de Crăciun. De ce să faci așa ceva?

Ce este untul clarificat ghee și ce beneficii are pentru păr

Ce culori de haine se potrivesc brunetelor

Corelația dintre depresia postpartum și perioada nașterii

Exemplul unei femei puternice: A slăbit 136 de kilograme în 18 luni şi îşi reface pozele vechi

Cum arată sandvişul în 17 ţări diferite

Cum să-ți faci balsam de păr acasă? 4 rețete pe care trebuie să le încerci

Pericolul din sucurile îndulcite: obezitate şi diabet la sticlă. Situaţia din România e alarmantă

Cum se consumă laptele de capră?

;