Laura Stoica: "Nu am avut niciodata intentia de a renunta la muzica "

Ai fredonat de multe ori: "Un actor grabit, care spune replica si-apoi a plecat zambind..." sau "Focul, primul nostru legamant...". Melodii greu de uitat, la fel ca si timbrul vocii Laurei Stoica, cea care le-a lansat. O artista complexa, care place indiferent de varsta publicului, Laura poate aborda fara probleme genuri diferite de muzica. In luna iunie, cantareata, cu un palmares remarcabil si pasionata de motociclism, revine pe scena muzicii cu un nou album, intitulat "S-a schimbat". Ce anume s-a schimbat si care este noul look al Laurei Stoica?- Cum se numeste noul album? Care a fost factorul care v-a inspirat in realizarea sa? Albumul se numeste "S-a schimbat", este produs de TVR Media, iar lansarea este programata pentru data de 17 iunie. Una din contributiile mele la realizarea pieselor, in afara interpretarii, consta in faptul de-a ma fi implicat in scrierea a sapte texte din opt si, de asemenea, in compozitia catorva dintre acestea. Veti gasi, in special, cantece de dragoste pe acest album, dar si teme cu trimitere la ideea de feminitate (nu feminism!).- Cat timp ati lucrat la el? Abordati tot stilul rock sau se prefigureaza o schimbare? Un an de zile am lucrat la acest material. Si a durat atat, deoarece ideile inspirate se iveau mai greu. Iar dupa ce gaseam ideea potrivita, imi mai erau necesare intre 10 si 20 de minute pentru ca textul sau melodia sa fie gata. Pana si muzica trebuie sa porneasca de la un gand, un cuvant, sau o expresie anume! Stilul ramane tot rock, cu sound actualizat!- Care a fost acel "declic" care v-a dus la decizia de a reveni cu un nou look si un nou album pe piata muzicala? In perioada in care aparitiile mele au fost mult mai rare, nu am avut nici macar o data intentia de a renunta la muzica. Practic, aveam nevoie de idei mai bune, care mi-au permis sa fac o schimbare.- Cate piese contine noul album? Care este piesa cea mai reprezentativa si care este "povestea" ei? Este vorba de opt piese noi, dintre care va recomand, deocamdata, piesa care are deja videoclip: "Mereu ma ridic". Textul ii apartine Zoei Alecu si mi l-a scris in anul 2000. In urma acestei colaborari, eu si Zoe am devenit chiar bune prietene. Tin minte ca eu i-am propus sa-mi scrie un text care sa nu se refere neaparat la mine, ci sa exprime o stare. Mi-a placut ce a gasit ea si nu mi-a mai ramas decat sa ma adaptez din punct de vedere interpretativ. Bobita Stoica, la randul sau, a facut o treaba foarte buna, orchestrand-o diferit de ceea ce face el de obicei, cu trupa sa Voltaj, sau cu Krypton.- Va scrieti singura versurile? Daca da, care este acel "ceva" care va inspira? Ideile vin, de cele mai multe ori, din surse extrem de diferite. De exemplu, acela in care vorbesc la genul personal, despre o fata care se distreaza in weekend, pentru ca in timpul saptamanii munceste mult la birou, mi-a fost inspirat de doua prietene foarte apropiate, care ocupa functii importante in cadrul firmelor unde lucreaza. Alta idee mi-a "parvenit" in urma unor discutii despre prietenie, pe care le-am avut cu cativa prieteni. Evident ca in ceea ce priveste tema dragostei, am resimtit totul in plan personal si-am avut curajul sa-mi exprim sentimentele proprii.- Cum considerati ca v-ati schimbat, ca artist si ca om, de la primul album si pana la cel pe care va pregatiti sa-l lansati? Viata iti ofera multe motive pentru care in timp nu ramai acelasi. Ca artist, am trecut prin etape de tot felul. De la o persoana care s-a evidentiat prin vocea sa si prin interpretare, am inceput sa scriu versuri si muzica unora dintre piese. Am vrut apoi sa studiez si sa fac si altceva, respectiv actorie. Iar in momentul actual sunt cu mult mai sigura pe mine. Dar, cum niciodata nu voi putea spune ca stiu tot, cred ca ma vor ajuta in continuare curiozitatea si ceilalti. Autodefinirea se refera intotdeauna si la redefinirea intregului fenomen social si cultural. - Reveniti cu un nou look - care sunt stilistii cu care ati colaborat pentru acesta? Am urmat, cu mare placere, sfaturile lui Ciprian Sipos, unul dintre remarcatii consilieri pe teme de imagine. Nu am intentionat sa reiau in noul look nimic vechi. S-au pliat toate in functie de muzica mea actuala si pe aparitiile alaturi de trupa, formata din patru muzicieni foarte buni, carismatici, care vin din zona rock-ului. Am urmat pana la capat indicatiile lui Cip, care, de altfel, nu au facut decat sa ma bucure.- Care este cea mai pregnanta amintire din cariera dumneavoastra? Am multe amintiri. Momentul Cerbului de Aur, din 1992. Publicul m-a bisat, dupa ce mi s-a decernat premiul. Si in loc sa cant eu piesa solicitata, am tacut, in timp ce 10.000 de oameni cantau in cor, in piata de la Brasov, "Un actor grabit". Eu ma oprisem pentru o secunda sa-i ascult. Impresionata de acea mare de voci, am amutit si emotia a fost atat de puternica, incat mi-au dat spontan lacrimile. Altadata, am primit de la un fan o scrisoare in care nu incerca sa ma elogieze, ci isi argumenta admiratia cu o eleganta care m-a coplesit. Un moment pe care-l pastrez cu duiosie, palind si azi de emotie, este acela in care profesorul meu de actorie, domnul Constantin Codrescu, invitat fiind la o emisiune TV ca sa vorbeasca despre mine, nu s-a oprit din discursul domniei sale decat dupa o jumatate de ora. M-a descris atat de frumos incat imi vine si acum sa-i multumesc.- Ati sustinut o serie de concerte si in strainatate... Unde s-a intamplat si cum a decurs aceasta experienta? In iarna anului 1992, am fost invitata sa cant intr-un spectacol de Craciun, in Bulgaria, la Sala Sporturilor din Sofia. Am cantat in Israel in 1998, intr-un turneu alaturi de Nicu Alifantis. In 2001, am colaborat cu televiziunea din Malta, in doua show-uri, fiind invitata lor speciala. Intre anii 1999 si 2003, am facut mai multe turnee in America. Iar in toamna anului trecut am cantat in Kuweit, chiar inaintea aniversarii zilei mele de nastere. Dar cele mai multe aparitii in fata publicului strain au fost legate de participarile mele la festivaluri pop si rock internationale. Nu am ratat premiile din Austria, Finlanda, Bulgaria, Malta sau Turcia, asa cum nici calatoriile acestea nu s-au limitat la simple participari, ci au fost urmate de colaborari cu producatori din domeniul artistic, al tarilor respective.- Care a fost reactia romanilor din diaspora? Cum a fost intampinata acolo muzica dumneavoastra? Mi se cerea in mod constant sa cant cate o piesa. De la "Un actor grabit" si "Da, Doamne, cantec", la "Cartierul canta rock" si "Nici o stea". Surprize au fost insa din cele mai placute, pentru ca acolo imi intalneam, rand pe rand, fosti colegi de clasa, vecini, prieteni din copilarie, despre care nu mai stiam nimic, de ani de zile. Astfel de intalniri ma faceau sa-mi pierd cumpatul si sa le sar de gat. Nu o data i-am surprins tremurand de emotie, sau cuibarind in coltul ochiului o lacrima de bucurie. In alta ordine de idei, as mai adauga faptul ca oriunde am cantat pentru publicul roman, m-am simtit intre ei ca acasa, m-au inconjurat cu caldura si mi-am facut buni prieteni, cu care tin si acum legatura.- Daca ar fi sa sustineti din nou concerte in strainatate, unde v-ati dori sa se intample acest lucru? Si in America, in Malta, in Austria, de ce nu, inca odata. Si oriunde. Visez, de altfel, ca eu si trupa sa concertam in Spania, la un festival rock. Nu se stie niciodata.- Care este cel mai drag trofeu din cele pe care le-ati primit pana acum? Nu cred ca pot alege, din cauza emotiei pe care am simtit-o la fiecare festival in parte. Poate ultimul, pe care l-am primit in Bulgaria, la Varna, in 2001. Motivul ar fi acela ca am obtinut atunci, trei mari premii: Grand prix-ul, pentru cel mai bun cantec (compus chiar de mine: "l need love"), premiul din partea presei si premiul special al Juriului.- V-ati dori sa concurati la Eurovision? Daca da, ce gen de melodie considerati ca vi s-ar potrivi? Nu stiu! - Care a fost cea mai mare provocare din activitatea dumneavoastra? Au fost doua provocari aparte: trecerea de la genul pop, cu care m-am lansat, la rock, dupa numai un an. De asemenea, debutul de actrita, care s-a produs in anul 2000, imediat dupa ce am absolvit facultatea de teatru. Rolul lui Ahmed, din "Hammam/Prizonier in cutia toracica", l-am jucat in regia lui Mihai Mihalcea.- Care este, din punctul dumneavoastra de vedere, apogeul realizarii profesionale ca si cantaret? Nu as vrea sa supar pe nimeni, neraspunzand la o intrebarea aceasta. Este rugamintea mea calda, sa lasam timpul sa vorbeasca de acum inainte.- Ce gen de muzica v-ar mai placea sa abordati? Poate blues...- Cum va petreceti timpul liber? Citesc, calatoresc si imi frecventez prietenii cu o mare placere.- Care este persoana care va ofera intotdeauna un sfat bun, un cuvant de incurajare? O am pe mama mea, mereu dispusa sa ma asculte si sa ma incurajeze. De asemenea, il am pe Cristi (logodnicul meu) mai tot timpul alaturi. Il am pe Ady (chitarist in trupa Laura Stoica Band), un excelent prieten si coleg. Am o fire foarte deschisa. Pana la urma ascult sfaturile multora din jurul meu si uneori incerc sa-i impac pe cat mai multi, dupa ce selectez informatiile pe care ei mi le ofera.- Sunteti pasionata de motociclism... Iata o pasiune foarte interesanta si, in acelasi timp, inedita pentru o femeie. De cand v-ati descoperit acest hobby si cum vi-l cultivati? De mica mi-au placut motocicletele. Am avut parte, chiar pe scena Cerbului.. de 18 motoare. Imi plac atat de mult si fac uneori revista presei de specialitate. Am fost si voi ramane o mare admiratoare a acestor vehicule impresionante, atat prin formele, cat si prin capacitatile lor.- Ipotetic vorbind, v-ar interesa sa participati la un raliu? Nu neaparat.- Daca v-ati afla pe o insula pustie si ati avea posibilitatea sa luati cu dumneavoastra numai trei obiecte, care ar fi acestea si de ce? In primul rand l-as convinge pe Cristi sa mearga cu mine, altfel nu m-as duce. Si daca mi se va permite, voi lua totusi, ca obiecte: o carte, un pix si un caiet pentru insemnari!

"Star Wars: Episode III - Revenge of the Sith" - implinirea unui destin

Unul dintre cele mai asteptate filme din istoria cinematografiei, "Star Wars: Episode III - Revenge of the Sith", a ajuns, in sfarsit, pe ecranele din lumea intreaga in data de 19 mai. In acest moment, pelicula detine recordul pentru cele mai multe lansari simultane in intreaga lume... Isteria "Razboiului Stelelor" ia din nou proportii uriase... Regizorul George Lucas s-a intrecut pe sine in realizarea uneia dintre cele mai spectaculoase productii cinematografice hollywoodiene. Un adevarat festin pentru ochii insetati ai fanilor celebrei serii SF, in care joaca, printre altii, Hayden Christensen, Ewan McGregor, Natalie Portman, Ian McDiarmid, Samuel L. Jackson, Frank Oz, Anthony Daniels, Christopher Lee si Keisha Castle-Hughes. Este greu de crezut faptul ca aceasta saga SF a luat sfarsit. Este greu de crezut ca nu ii vom mai regasi pe marile ecrane, in noi povesti intergalactice, pe Anakin Skywalker/Darth Vader, Obi-Wan Kenobi, Maestrul Jedi Yoda, senatoarea Padme Amidala, printesa Leia Organa, Luke Skywalker, R2-D2, C-3PO si multe alte personaje care au bucurat sufletele si copilaria a milioane de fani "Star Wars" de pretutindeni. Desi George Lucas a precizat ca nu are de gand sa creeze nici un alt episod "Razboiul Stelelor" si ca, din punctul sau de vedere, seria de sase filme se incheie aici, presiunea din partea fanilor si, nu in ultimul rand, a Hollywoodului va fi extrem de mare pentru realizarea unor noi pelicule. In plus, regizorul insusi a declarat ca are deja in minte scenariul pentru episoadele VII, VIII si IX... Sa existe oare speranta pentru fani?... Nu stiu. Ceea ce stiu cu siguranta este ca acest ultim episod al noii trilogii (al treilea, in ordinea cronologica a povestii) ofera explicatiile pe care le asteptau toti spectatorii fideli ai lui George Lucas. Nu este un secret pentru fani faptul ca Anakin Skywalker abandoneaza Ordinul Jedi si se alatura partii intunecate a Fortei sau ca cei doi copii ai sai, gemenii Luke Skywalker si Printesa Leia, reusesc sa "rascumpere" numele familiei lor. Ceea ce aflam din acest episod este felul in care Republica devine Imperiu, felul in care senatoarea Padme Amidala ramane insarcinata si felul in care Anakin isi pierde drumul, motorul care il determina pe acest tanar curajos sa se transforme in cel mai de temut dusman al Galaxiei, monstrul cu masca neagra metalica. Sau, asa cum va spune Maestrul Jedi Yoda, in inimitabilul sau stil: "Baiatul care visa, pierdut este, inghitit de Darth Vader"... Distractia de aceasta data nu consta in a descoperi logica insiruirii evenimentelor, ci in a descoperi cum anume se leaga piesele jocului. Referirile la episoadele urmatoare sunt numeroase, ajungandu-se la un cerc complet: Padme Amidala poarta o coafura exact asa cum o vedem apoi pe Printesa Leia purtand in pelicula din 1977, "Star Wars: Episode IV - A New Hope" (urmatorul film, din punctul de vedere cronologic al actiunii), Obi-Wan Kenobi foloseste aceeasi sabie-laser pe care o va utiliza impotriva lui Darth Vader in confruntarea ulterioara de pe Death Star, ii avem din nou alaturi pe C-3PO si R2-D2... Cu acest din urma episod al sagai "Razboiul Stelelor", George Lucas rascumpara greselile filmelor sale anterioare, din noua trilogie... Adesea, regizorul a fost criticat chiar si de fanii sai pentru abundenta efectelor speciale, pentru jocul rigid si stanjenitor al actorilor, pentru lipsa consecventei, pentru personajul Jar Jar Binks, considerat de foarta multa lume ca fiind absolut penibil si inutil in trilogie... Nici in "Revenge of the Sith" nu lipsesc efectele speciale, ba chiar putem spune ca avem parte de mai multa actiune ca oricand - luptele cu sabii si nave spatiale sunt fantastice, iti iau rasuflarea, robotii si personajele care prind viata sunt realizate cu cea mai mare atentie pentru detaliu. La efecte speciale Lucas este cel mai bun... Jocul actoricesc lasa din nou de dorit - este un joc destul de rigid, dar, in definitiv, la ce ne puteam astepta de la un film "Star Wars"?.... Oricum, per total, fiecare actor in parte pare ceva mai in largul sau decat in episoadele anterioare, iar dialogurile au suferit, cu siguranta, imbunatatiri. George Lucas a vrut sa creeze un film real, ceea ce a si facut. A reusit sa populeze si sa dea viata unei lumi proprii, la care a visat dintotdeauna si care, dupa aproape 30 de ani de asteptare, a ajuns la final. Nu stiu daca exista vreun film care sa fi ramas atat de pregnant in sufletele si mintile cinefililor de pretutindeni ca "Star Wars"... Este una dintre peliculele ce au pus baza culturii pop americane, care au generat frenezie in intreaga lume, care si-a castigat un loc bine meritat in galeria povestilor si a modalitatii de realizare a filmelor... Nu stiu daca trebuie sa vezi acest film pentru ca este bun. Stiu ca trebuie sa vezi acest film pentru ca reprezinta o pagina de istorie, care te va emotiona gandindu-te la filmul micut din 1977 care a reprezentat inceputul a nesfarsite si nebanuite vise ale copilariei... Orice se va intampla de acum mai departe, Forta va fi alaturi de tine...Cum a inceput totul... Ce crede echipa despre poveste... Tot ce nu stiai despre "Star Wars: Episode III - Revenge of the Sith"

Ileana Pescariu: "Am nevoie intotdeauna de o provocare pentru a-mi depasi limitele"

Este frumoasa, inteligenta si ambitioasa. Ii plac provocarile iar situatiile dificile nu o descurajeaza niciodata, ci constituie o motivatie suplimentara in drumul ei. Iubeste animalele si are o chinchilla, care ii ofera mereu surprize. Considera ca, pentru o femeie, frumusetea reprezinta un atu in viata profesionala, daca insusirile fizice sunt asociate cu tenacitatea si munca sustinuta. Dupa ce a fost angajata ca Brand Manager la Phllip Morris Romania, a avut si momente mai neplacute la serviciu, pentru ca totul era foarte nou pentru ea si asteptarile celorlalti erau extrem de mari. De la lacrimile de atunci, la zambetul de astazi: Ileana Pescariu a fost recent promovata in functia de Managing Partner al agentiei Publicis Dialog. Si, cu siguranta, povestea ei este abia la inceput...- Felicitari pentru promovare! Cat de lung a fost drumul pana la functia de Managing Partner? Drumul nu a fost extrem de lung, daca tinem cont de faptul ca am 30 de ani si sunt Managing Partner. De altfel, in general, in sfera publicitatii oamenii aflati in posturile de conducere sunt tineri, pentru ca si domeniul este relativ tanar.- Ce schimbari majore implica noua functie? Schimbarile principale sunt cele la care ma asteptam. Dar nu realizasem cat de solicitante sunt, zilnic, sarcinile de ordin administrativ, care imi revin acum si care fac si ele parte din atributiile unui general manager. De exemplu, controlul costurilor, care include, printre altele, topurile de hartie necesare desfasurarii activitatii. Rolul tau, ca general manager, este sa faci in asa fel incat compania sa fie profitabila si pentru asta nu este suficient numai sa aduci clienti si sa gestionezi bine relatiile cu acestia. Pentru ca, pana la urma, profitul inseamna acea suma care iti ramane dupa ce au fost acoperite cheltuielile. Inclusiv cele pentru topurile de hartie, aspect de care nu m-am mai ocupat pana acum. Angajatul se asteapta ca tu, ca manager, sa-i solutionezi problemele de genul: benzina, telefoane mobile si fixe - acestea, si altele de acelasi gen, nu-l privesc pe el, dar este datoria ta sa i le pui la dispozitie. Nu este normal ca el sa fie cel care tine cont de aceste aspecte.- Ai inceput sa lucrezi cand erai inca studenta, in cadrul grupului Publicis Romania si te-ai remarcat inca de atunci, "castigand" un client pentru companie. Cine a fost clientul respectiv si cum s-a intamplat totul? La vremea respectiva, grupul Publicis Romania se numea Focus si echipa era formata din cei doi proprietari si doi angajati. Eu, care faceam practica, eram a treia persoana. Am gasit clientul respectiv - cred ca era vorba de o productie de spot - cautand in "Pagini Aurii", asa se gaseau clientii pe atunci. Tot astfel am procedat si ulterior, pentru ca atunci cand am revenit la Publicis, in anul 2000, pe postul de New Business Manager, mi s-a spus "Nu stiu! Gaseste clienti!".- Cred ca e o sarcina foarte dificila... Bineinteles, dar, pana la urma, exista o reteta si pentru asta. Mi-au fost de folos relatiile pe care mi le facusem pana atunci, iar pe alti clienti i-am gasit pur si simplu din "Pagini Aurii". Sigur ca am avut si multe esecuri - mi s-a intamplat de multe ori sa mi se inchida telefonul in nas sau sa nu trec de secretara. Un director este cautat zilnic de foarte multa lume si, daca nu te cunoaste, efectiv nu treci de secretara acestuia.- Cum te-ai adaptat schimbarii de directie pe care a implicat-o functia de Brand Manager al companiei Phillip Morris? Eu am fost angajata la Phillip Morris in urma unor interviuri extrem de dificile, pentru ca aceasta companie are, in general politica de a-si "creste" oameni din interior si foarte greu se decid sa aduca pe cineva din exterior. Evolutiile sunt foarte anevoioase, dar foarte solide. Ei sunt remarcabili in ceea ce priveste politica de resurse umane - ca si angajat, iti asigura programe de training si te sustin. Este normal sa-si "creasca" oamenii din interior, pentru ca ei investesc in acesti oameni, oferindu-le oportunitati de instruire remarcabile.- Cum ai ajuns la interviu? Cand m-au angajat pe mine a fost un context favorabil, pentru ca nu aveau pe cine promova din interiorul companiei si atunci au cautat in exterior. Initial, am fost contactata de o firma de head-hunting, iar la Phillip Morris am sustinut numeroase interviuri si teste, timp de sase luni. Pentru mine, interviul in sine a constituit un examen la fel de plin de emotii ca si admiterea la facultate. Mai ales ca domeniul de activitate al tigarilor este unul aparte, caracterizat intre altele de numeroase restrictii pe care trebuie sa le cunosti si sa le respecti.- De exemplu?... La unul dintre testele de atunci, mi s-a dat un buget, mi s-a spus care sunt obiectivele de marketing si cele de vanzari si mi s-a cerut sa construiesc o campanie de promovare - a unui brand-test - pentru un an de zile. Mi s-a parut relativ usor, dar ulterior mi s-a spus: "Nu ai voie sa promovezi pe televiziune, nu ai voie sa promovezi pe radio", precum si alte interdictii. Asa ca a trebuit sa concep o campanie, ca si cum as fi fost o agentie de profil. Am trecut cu bine de toate testele si am fost angajata in functia de Brand Manager.- Cat de dificile au fost acele inceputuri? Atunci cand esti angajat ca Brand Manager, oamenii se asteapta ca tu sa stii foarte multe lucruri, nu sa incepi atunci sa inveti. Sigur ca, in prima faza, ti se ofera niste traininguri, dar acestea sunt pentru acomodare, pentru a te familiariza cu brand-urile si cu politica companiei. Recunosc ca in primele trei luni (perioada de proba), am trait si momente mai dificile pentru ca nu stiam ce sa fac si nu aveam pe cine sa intreb. Dar niciodata nu m-am gandit sa renunt.- Cat timp ai lucrat la Phillip Morris? Trei ani. Si, dupa ce m-am acomodat, cel mai greu mi-a fost sa plec de acolo... De altfel, lucrez in continuare cu Phillip Morris, pentru ca aceasta companie mi-a ramas in suflet. Dupa ce m-am integrat acolo, eu fiind o fire foarte sociabila, am ajuns sa-i consider nu ca o a doua familie, ci chiar ca prima familie, pentru ca, in fond, petreci mult mai mult timp la birou decat acasa. Interactiunea cu cei de la birou este la fel de importanta ca si cea cu familia.- De la Senior Brand Manager, la televiziune... Ce a reprezentat pentru tine aceasta provocare? Intr-adevar, a fost o provocare, dar eu insami am solicitat sa plec, pentru ca eu cred ca, pentru meseria de moderator de televiziune, trebuie sa ai un anumit talent, pe care, recunosc cinstit, eu nu il am. Am considerat ca nu este suficient de bine ceea ce fac si am preferat sa plec, desi cei de acolo erau multumiti si dornici sa prelungim contractul. Am acceptat sa prezint acea emisiune (n.r. - Zona Publicitara, difuzata de postul TVR 1) pentru ca aborda aspecte din sfera publicitatii. Imi este drag acest domeniu, am considerat ca stapanesc subiectul si ca, pregatind o emisiune de specialitate, imi validez oarecum pozitia - este important sa te cunoasca lumea si sa fii cat mai credibil. Nu as fi acceptat sa prezint o emisiune de divertisment, de exemplu.- Daca ai lucra din nou in televiziune, pe cine ti-ai dori sa ai ca invitat si de ce? Depinde de tipul emisiunii. Presupunand ca as face tot o emisiune de publicitate, in mod firesc, mi-as dori sa am ca invitati pe cei mai interesanti oameni in domeniu, exponenti care au ceva de spus. Sunt foarte multi oameni interesanti: copywriteri, manageri, producatori si asa mai departe. Este foarte bine ca exista "Marca inregistrata", o emisiune interesanta si bine 'inchegata', este un fel de recunoastere a celor care lucreaza in acest domeniu.- Cum consideri ca te-a influentat activitatea in televiziune? Mi-au ramas multe amintiri placute, iar experienta aceasta mi-a demonstrat ca 'a face televiziune' nu este atat de usor precum pare. Niciodata nu am considerat ca este usor dar, nefiind in postura respectiva, de multe ori tindeam sa comentez cand moderatorul facea o greseala sau se adresa intr-un mod care mie mi se parea inadecvat. Am inteles, insa, cata munca implica aceasta meserie si cat de multi oameni sunt implicati. Asadar, experienta in televiziune m-a facut sa fiu mai toleranta fata de moderatori.- Ti-ai dori sa revii in televiziune? Daca da, ce gen de emisiune ti-ar placea? Nu stiu. Am invatat ca niciodata sa nu mai spun niciodata... Mi-ar placea sa fiu indrumata si sa lucrez cu specialisti, in contextul in care eu nu sunt specialist in domeniu. As accepta orice fel de training mi s-ar impune si orice indicatie, pentru ca totul sa iasa bine.- Care sunt lucrurile care ti-au influentat cel mai mult cariera? Dorinta de a reusi, ambitia si incapacitatea de a accepta faptul ca am o limita.- In decursul carierei, ai ocupat de mai multe ori - ca si acum - o functie de conducere. In Romania, este dificil pentru o femeie sa fie sef? In Romania de astazi a devenit ceva obisnuit ca o femeie sa ocupe un post de conducere. Femeile au reusit sa castige teren. In Romania anilor mei de inceput insa, acest aspect constituia o problema. De fapt, si acum este dificil pentru o femeie foarte tanara, pentru ca nu are credit. Mentalitatea romanilor nu acorda credibilitate tinerilor - cu atat mai mult cu cat tanarul despre care vorbim este o femeie care arata bine. Recunosc, la inceput mi-a fost foarte greu sa ma impun in fata unui auditoriu masculin, iar cei din componenta erau mai in varsta decat mine. Cu toate acestea, cred ca o femeie inteligenta reuseste, indiferent de varsta, sa imbine in mod fericit calitatile fizice cu acelea intelectuale.- Crezi ca frumusetea reprezinta un atu sau o povara? Categoric, un atu. Cine spune ca este o povara este ipocrit. Frumusetea a constituit din totdeauna un avantaj, atat timp cat nu te bazezi numai pe asta si esti bine pregatita din punct de vedere profesional.- Care a fost cea mai mare provocare profesionala de pana acum? Tot ce am facut a reprezentat o provocare - fiecare companie unde am lucrat si fiecare functie pe care am detinut-o. Daca nu m-as simti provocata, presupun ca m-as plafona si nici nu m-as mai chinui sa demonstrez ceva sau sa-mi depasesc limitele. Cred ca postul pe care il am acum si faptul ca sunt sefa intr-o astfel de companie reprezinta una dintre cele mai mari provocari profesionale.- Au existat momente in care ai avut indoieli? Cum le-ai alungat? Bineinteles ca au existat si astfel de situatii. Cred ca nu exista nici un om pe lume care sa nu aiba indoieli in legatura cu propria persoana, sau cu deciziile pe care le ia... iar faptul ca ai indoieli te ajuta oarecum sa te si validezi ulterior - vazand ca ai reusit sa depasesti aceste momente. In ceea ce ma priveste, am de multe ori indoieli si, in afara de faptul ca ma analizez, am un grup de prieteni foarte dragi, pe care-i cunosc de cand eram copil si cu care ma sfatuiesc in astfel de situatii.- Cum arata o zi de lucru din viata ta? Am un program obositor si indelungat. Incep dimineata, nu stiu niciodata cand termin, si agenda mea este plina de intalniri, iar in ciuda acestui fapt, intotdeauna apar si lucruri in plus, de care trebuie sa ma ocup. - Cum iti incarci bateriile dupa o zi istovitoare? Tocmai asta este problema - ca am senzatia ca nu mi le prea incarc! Eu sunt o persoana extrem de activa, permanent in alerta si as putea spune ca-mi incarc bateriile tot prin activitate. Nu sunt genul de om care sa se relaxeze stand in pat, ascultand muzica, dormind sau citind - acestea fiind, in general, formele agreate pentru destindere. Eu ma relaxez cumparand flori, mergand la cumparaturi, reparand masina, ducandu-ma la Circa Financiara pentru declaratii de venit, etc. Si, tot o metoda de relaxare o constituie animalele pe care le am - fiecare dintre ele trebuie dus la medic, spalat, pieptanat, plimbat... Pe mine ma destinde acest gen de activitati. Inainte faceam si sport - fitness, inot - dar acum nu mai am timp, iar seara, cand ajung acasa, sunt atat de obosita incat nu mai am energia fizica pentru astfel de activitati.- Esti o iubitoare a animalelor: catelus, pisica si o chinchilla. Aceasta din urma este inedita... Care este povestea ei? Chinchilla este mascul si se numeste Cinette. In urma cu trei ani, am fost la Barcelona cu niste prieteni. Acolo, la niste magazine de animale, am vazut pentru prima data o chinchilla, de care m-am indragostit si mi-am dorit sa o iau acasa. Ceea ce nu era posibil, din cauza numeroaselor demersuri care ar fi trebuit facute. Ulterior, nu-mi puteam scoate din minte acest mic animal si eram foarte trista pentru ca nu-l putusem lua cu mine. De aceea, un bun prieten de familie a cautat pe Internet si a reusit sa gaseasca in Romania o crescatorie de chinchilla - la Reghin - si astfel l-am primit cadou pe Cinette, de la acest prieten.- Cum il ingrijesti? Ma refer, intre altele, la blanita lui, care trebuie sa fie destul de "pretentioasa"... Blanita se spala intr-un nisip special, ce contine o serie de particule si care provine din Anzii Cordilieri. Il poti cumpara de la magazinele pentru animale, dar trebuie comandat in prealabil, pentru ca nu multi au chinchilla. Si face baie "scaldandu-se" in nisip, precum gainile, iar particulele din compozitie ii curata si ii degreseaza blanita.- Ce mananca o chinchilla? Mananca o hrana speciala: niste bilute din fan uscat, care contin tot felul de legume, porumb si vitamine. Mananca si mere, dar este foarte sensibil, ceea ce eu nu am stiut, pentru ca de trei ani nu am avut absolut nici o problema cu el. Insa, acum trei saptamani, a facut o toxiinfectie alimentara, a slabit foarte mult - in mod normal, acest animal cantareste 400 de grame iar acum ajunsese la 100. Credeam ca va muri. M-am dus la Facultatea de Medicina Veterinara si, incredibil: cei de acolo m-au intrebat "Ce e aia o chinchilla?". Mi s-a parut un fapt strigator la cer. Chinchilla este un animal din specia rozatoarelor, cum este posibil ca cei de la Facultatea de Medicina Veterinara sa nu fi auzit de el?- Cum ai reusit sa rezolvi problema? Am cautat un tratament corespunzator, impreuna cu medicul veterinar la care merg pentru celelalte animale pe care le am. Nu a reactionat la tratament. Am vorbit si cu medicul veterinar de la Gradina Zoologica... In final, l-am salvat cu un tratament recomandat de cei de la crescatoria din Reghin: otet de mere si floricele de porumb.- Acum se simte bine? Da, este bine, si, poate si pentru ca ii administrez vitamine (ca sa-si revina in urma bolii si a deshidratarii), are o energie incredibila: mi-a ros usa de la baie. Il inchisesem acolo si, la un moment dat, s-a auzit un zgomot foarte puternic: rosese usa, care efectiv s-a rupt in doua. Nu puteam sa cred ca un animal atat de mic a fost in stare de asa ceva.- Si celelalte animale? Cainele, un Golden Retriever, a murit recent - l-a calcat masina. Dar mi-am comandat deja altul, din aceeasi rasa, pe care il astept sa se nasca, pentru ca eu nu pot trai fara animale. Iar pisica se numeste Matilda si mai am inca o pisica aici, la birou. Am gasit-o pe strada si am adus-o aici. Prima data am aparut cu o pisica acasa cand aveam trei ani... Parintii mei, medici, au fost permanent impotriva ideii de a avea animale in casa si mereu a trebuit sa-i induplec, spunandu-le: "Daca iau 10 la matematica, pot sa tin pisica?"- Daca ai avea ocazia sa calatoresti in orice tara din lume, pe care ai alege-o si de ce? Nu am fost niciodata si mi-as dori sa merg in Asia si in Tibet. Am citit foarte mult despre Tibet si despre budhism. Voi merge in Tibet, dar am inteles ca trebuie sa te pregatesti pentru o excursie acolo. Am vorbit cu o agentie de turism si mi s-a spus ca se impun anumite conditii fizice pentru ca mergi foarte mult pe jos, cu o calauza, la altitudini mari.- Revistele mondene te dau de multe ori ca exemplu de eleganta si rafinament. Cum iti alegi tinutele? Ai un designer preferat? N-am un stilist anume. Eu sunt impotriva celor care spun ca poarta "brand-uri". Mi se pare o afirmatie de un snobism incredibil. Consider ca prestanta pe care o ai tu, ca persoana, se transmite si vestimentatiei. Nu haina te innobileaza pe tine, ci invers. Eu nu sunt o "fashion victim", nu ma imbrac intr-o culoare doar pentru ca se poarta in acel moment, ci imi aleg haine care ma avantajeaza, indiferent de marca.- Am inteles. Dar un parfum preferat? Paloma Picasso, cel clasic. A fost primul parfum pe care mi l-am cumparat singura, aveam vreo 16-17 ani si a ramas preferatul meu. Este un parfum de seara, fiind puternic.- Daca ar veni Alladin cu lampa lui fermecata, ce dorinta i-ai solicita sa-ti indeplineasca? Sa imi dea inteligenta sau bunul simt de a ma multumi cu ceea ce am.

Despre cartea motivationala practica sau ce mai citesc romanii...

Internet-ul castiga din ce in ce mai mult teren in viata noastra... Cu toate acestea, romanii sunt in continuare interesati de carti, urmarind cu atentie cele mai recente aparitii editoriale. Preferintele cititorilor s-au schimbat, in ultimii ani romanii indreptandu-se preponderent spre cartea motivationala practica. Dupa succesul avut cu lucrarea "Esti ceea ce mananci", editura Curtea Veche pregateste lansarea unei carti care a fost foarte bine primita in strainatate: "Scapa de singuratate, renunta la prejudecati". Despre aceasta lucrare, povestea titlului ei, strategiile de promovare ale unei carti, care sunt factorii care "vand", practic, o carte si despre multe altele, am stat de vorba cu Daniela Ivanov, PR manager al editurii Curtea Veche... Daniela Ivanov considera ca romanii nu au renuntat la lectura propriu-zisa, tocmai pentru ca a citi o carte iti ofera posibilitatea de a "evada" in alte lumi si de a te elibera de grijile cotidiene. "Cred ca totusi cartea iti confera o alta stare. Cand esti in fata computerului, tinzi sa te folosesti de informatii cat mai repede, scurt si la obiect, dar cand vrei sa 'plonjezi' in alta lume, iei cartea. In opinia mea, Internet-ul este echivalentul a doua pagini citite seara, dupa care adormi", considera Daniela Ivanov. In ultimii ani, cartea motivationala practica este foarte cautata si majoritatea editurilor a cautat sa-si formeze colectii de acest gen. Educatia nu se opreste, practic, niciodata - nu degeaba se spune ca omul, cat traieste, invata, nu-i asa? - iar cartile raspund nevoii acestei educatii de viata. "Daca ne referim, de exemplu, la cuplu, vom ajunge la concluzia ca acesta nu mai corespunde nici pe departe modelului parintilor sau bunicilor nostri. Apoi, acest gen de carti ne invata cum sa pornim propria afacere, cum sa ne imbunatatim abilitatile si asa mai departe - toate acestea, si multe altele, nu se invata la scoala...", mai spune managerul de PR al editurii Curtea Veche. Care sunt elementele care ajuta o carte sa se vanda? Pentru o carte, "avantajul unic de vanzare", despre care vorbesc toti specialistii in marketing, se evidentiaza grafic - prin coperta, prin titlu (care, de foarte multe ori, trebuie adaptat), precum si prin textul de pe coperta a patra. Titlul trebuie conceput intr-o maniera cat mai atractiva si incitanta. De foarte multe ori, in cazul publicatiilor straine, nu se pastreaza varianta originala, din cauza problemelor de ordin stilistic ce ar putea aparea. Daniela Ivanov ne relateaza "povestea" titlurilor a doua carti, dintre care una - "Fata in fata cu infidelitatea - continuam sau divortam?" a fost deja publicata - iar cealalta, "Scapa de singuratate, renunta la prejudecati", este in curs de aparitie. Varianta originala a titlului cartii "Scapa de singuratate, renunta la prejudecati", era "Sex And The Single Girl". Au fost propuse mai multe variante, iar cea mentionata a fost cea mai agreata si, in final, aleasa. "Ne-am gandit ca exista riscul ca femeile din Romania sa nu aprecieze o exprimare directa si de aceea am dorit sa nu socam. Titlul ales este apropiat de imaginea editurii Curtea Veche", spune Daniela Ivanov. In ceea ce priveste textul de pe coperta a patra, exista mai multe procedee de redactare a acestuia. Pentru cartea motivationala, se recurge la extragerea unei esente, care sa capteze pe cel care citeste textul. Daniela Ivanov este cea care se ocupa de redactarea copertei a patra si ne povesteste... "Pentru cartea 'Scapa de singuratate, renunta la prejudecati', am citit volumul si m-am gandit ca o femeie care vede acest titlu intoarce cartea si vrea sa stie la ce-i va folosi. Asa incat am vrut sa subliniez ca nu singuratatea este de fapt problema, ci prejudecatile care o intretin. Daca femeia reuseste sa scape de ele, va descoperi ca in jurul ei sunt mult mai multi barbati singuri decat credea... dar pe care nu-i putea vedea tocmai din cauza acestor prejudecati". Referitor la cartea "Fata in fata cu infidelitatea", titlul original a fost "After The Affaire". "Prin urmare, era dificil de tradus ad litteram si am trecut prin mai multe forme pana cand am ajuns la ceea ce s-a publicat. Subtitlul 'Continuam sau divortam?' a fost cel care ne-a placut cel mai mult si la care nu am renuntat, dar l-am considerat prea putin explicit pentru a-l lasa ca titlu, mai ales ca 'infidelitatea' era cuvantul cheie al titlului si subiectul principal al cartii", povesteste Daniela Ivanov. Cum se ia decizia de publicare a unei carti? Editura Curtea Veche are o serie de colectii, precum "Carti Cheie", "Sa fii sanatos", "Cate ceva despre", "Biblioterapia", "Familia la Curtea Veche" - si pentru fiecare dintre acestea exista cate un responsabil (coordonator de colectie). Daniela Ivanov ne spune ca, in sedintele periodice de redactie, fiecare coordonator avanseaza diferite propuneri. Pentru publicatiile straine se consulta cu regularitate site-ul Amazon.Com, unde sunt inregistrate cele mai recente aparitii editoriale, precum si cataloagele diferitelor edituri din strainatate. Propunerile fiecarui coordonator de colectie sunt analizate de conducerea editurii, impreuna cu managerul de copyright. Ulterior, cartea este solicitata fie editurii respective, fie agentului literar prin intermediul caruia se face contractul, iar dupa aceea cartea intra in procesul de prelucrare. "Atunci cand zici 'da' unei carti, o parte din acest 'da' consta in propunerea redactorului, o alta parte in modul cum se vinde, alta in unde a aparut si, nu in ultimul rand, in flerul editorului", precizeaza Daniela Ivanov. Cum se promoveaza o carte? Demersul de promovare a unei carti constituie una dintre cele mai interesante provocari pentru un manager de relatii publice. Metoda de promovare depinde de fiecare editura in parte, de bugetul pe care aceasta il aloca acestui scop, precum si de strategiile de promovare ale fiecareia. Daniela Ivanov ne spune ca exista doua metode de promovare: fie calea speciala (precum cea prin care va fi lansata cartea "Scapa de singuratate, renunta la prejudecati", in parteneriat cu firma Dada), fie cea obisnuita - ceea ce implica mentinerea unor relatii foarte bune cu presa (respectiv, publicatiile care difuzeaza materiale promotionale) si utilizarea acestor suporturi de comunicare. "De exemplu", precizeaza managerul de PR al editurii Curtea Veche, "noi incercam sa avem spatiu de publicare in brosura 'B-24-Fun', si in general colaboram cu reviste destinate publicului feminin, care sunt interesate de cele mai recente aparitii editoriale in materie de dieta si familie, de pilda. De asemenea, colaboram si prin intermediul concursurilor, oferind premii - concursuri organizate in revistele cu care avem parteneriate sau pe site-urile acestora". Pentru promovarea unei noi aparitii editoriale, editura Curtea Veche colaboreaza si cu o serie de posturi de televiziune. Criteriul de alegere consta in interesul pe care acestea il acorda promovarii cartii respective. Un astfel de caz este cel al postului B1 TV. "De un an, suntem parteneri cu acest post, in sensul ca, de doua ori pe luna, prezentam carti in cadrul matinalului 'Viata Dimineata' si colaboram extraordinar cu prezentatorii. Oferim premii telespectatorilor, iar oamenii se bucura cand afla noutati. S-a creat o obisnuinta, parteneriatul functioneaza si am obisnuit publicul astfel. In ziua aparitiei la televizor si imediat dupa aceea, traficul pe site-ul editurii este de 3 ori mai mare", mentioneaza Daniela Ivanov. Cand este vorba despre o noua lucrare a unui scriitor roman, se organizeaza lansare de carte. Oamenii care se gasesc atunci in libraria respectiva afla printre primii despre noua aparitie editoriala, eventual o cumpara, iar presa prezenta la eveniment va realiza o prezentare mai detaliata a cartii respective. De aceea, editura cultiva si relatiile cu presa literara, care este foarte interesata de astfel de evenimente. Esti scriitor debutant si vrei sa-ti publici cartea - la ce te poti astepta? "Fiecare scriitor care aduce la redactie un manuscris va primi un raspuns. Perioada de asteptare variaza in functie de cat de multe manuscrise sunt deja repartizate pentru citit - si, cum se primesc foarte multe, durata poate fi de aproximativ o luna sau chiar mai mult. Noi avem doi redactori de carte, care sunt si scriitori - Doina Jelea si Razvan Popescu, ei ocupandu-se de autorii romani. In decizia de publicare sau respingere a lucrarii conteaza opinia celor doi scriitori si, bineinteles, flerul editorului", explica Daniela Ivanov. Trebuie sa platesti pentru ca lucrarea ta sa vada lumina tiparului? Nu neaparat, dar, asa cum spune reprezentantul editurii Curtea Veche, "situatiile in care putem scapa de grija financiara (de exemplu, atunci cand scriitorul respectiv are un sponsor) constituie un factor de liniste pentru noi. Pentru ca, atunci cand spui 'da, public aceasta carte', implicit te si angajezi sa o vinzi. In ceea ce priveste cartile straine, le publicam singuri, pentru ca stim ca acestea se vor vinde". Ce ofera inedit editura Curtea Veche cititorilor sai? Colectiile editurii raspund unei nevoi actuale de informare a publicului, indiferent de varsta. Daniela Ivanov spune insa ca editura Curtea Veche a patruns pe aceasta piata atunci cand aceasta nevoie se afla inca in stadiu incipient. "Ne-am construit credibilitatea alegand cu atentie titlurile, raspunzand tuturor nevoilor, inclusiv celor de ordin personal. De asemenea, am publicat carti si din domeniul sanatatii, precum cele despre terapiile alternative. Am diversificat colectia 'Carti Cheie' intr-o serie gen ghid, care ofera raspunsuri pe scurt". De asemenea, o alta colectie interesanta a editurii este "Prometeu", unde sunt incluse carti care abordeaza probleme de stiinta, cele mai noi descoperiri - la inceput infricosatoare si ridicand probleme de ordin inclusiv etic, precum clonarea - sau "Sa-l cunoastem pe Dumnezeu", carte care propune o perspectiva total noua asupra ideii de Dumnezeu si care interfereaza cu stiinte precum fizica cuantica, neurochimia si psihologia.

"The Fire Of Anatolia" - dans la superlativ

80 de dansatori au creat magie miercuri seara, 11 mai, pe scena Salii Palatului din Bucuresti. Una dintre cele mai cunoscute trupe de dans din lume a revenit in Romania pentru o "portie" de dans, cultura, civilizatie, istorie, frumusete. Trupa The Fire Of Anatolia se inspira din mitologia si cultura anatoliana, prezentand publicului un spectacol inedit, ce imbina folclorul si dansul popular din toate regiunile Turciei, dar intr-o interpretare moderna. O Sala a Palatului plina de oameni nerabdatori sa asiste la minunea dansului. Un public cald si pregatit sa se lase coplesit de cele 3000 de figuri de dans folcloric executate cu precizie aproape matematica de catre "vrajitorii" lui Mustafa Erdogan, producatorul acestui proiect original si directorul artistic al trupei The Fire Of Anatolia. Conceptul acestui spectacol, "Focul Anatoliei", este acelasi care a incantat publicul roman si in data de 28 ianuarie, urmand ca in toamna trupa sa revina in tara noastra cu un nou concept. Showul a avut parte in iarna de o sala plina, dar si de data aceasta spectatorii romani au raspuns entuziasmati invitatiei trupei turcesti, foarte multi membri ai comunitatii turce din Romania fiind si acum prezenti in sala. Aplauzele din timpul showului si cele de la final au rasplatit din plin efortul dansatorilor... Trupa The Fire Of Anatolia, nominalizata la Cartea Recordurilor... Trupa, infiintata in 1999 si cunoscuta anterior sub denumirea de Sultanii Dansului (Sultans Of The Dance), a reusit sa bucure privirea si inimile a milioane de oameni in decursul celor 600 de spectacole avute pana acum. Aceste showuri au fost sustinute incepand cu anul 2001, in toata lumea, de la Japonia, Israel, Germania, China, Olanda, Belgia, Elvetia, Cipru, Austria, Rusia, Turcia - bineinteles, pana in tara noastra. Reprezentatia din 11 mai a fost inclusa in turneul international al grupului, care a inceput la 11 aprilie anul acesta, in Bulgaria, si se va incheia in decembrie, in China. Inceputul a ceea ce a devenit astazi un adevarat fenomen international a fost pe cat de simplu, pe atat de promitator: un anunt plasat in ziarele din Turcia preciza ca "se cauta dansatori" pentru infiintarea unei noi trupe. Din peste 750 de persoane care au raspuns acestui anunt, au fost selectati 90 de tineri dansatori, care au pus bazele trupei initiale, Sultanii Dansului. In prezent, The Fire Of Anatolia numara 120 de dansatori, impartiti in doua grupuri, ce sustin spectacole in toate tarile lumii. Turneul mondial inceput in anul 2002 a smuls aplauzele si aprecierea publicului de pretutindeni. Trupa reprezinta primul grup de dans din lume care a sustinut, pentru prima data dupa 2300 de ani, un spectacol in Teatrul Antic din Bodrum, a fost primul grup de dans ce a sustinut spectacole in Cladirea Parlamentului din China si a fost nominalizat la Cartea Recordurilor (Guiness Book) pentru numarul impresionant de spectatori care asista la showurile lor (400.000 de spectatori i-au aplaudat pe dansatori, in picioare, in iunie 2003, in Eregli). Repetitii de peste 8 ore zilnic... Efortul fantastic al dansatorilor are in spate ani de exercitii zilnice. Un program "draconic", cu repetitii de peste 8 ore pe zi (uneori chiar 16 ore zilnic...) a dus The Fire Of Anatolia in apropierea perfectiunii si pe culmile succesului... Pentru ca nu poate fi decat perfectiune dansul sincron a zeci de dansatori care isi pun sufletul, cu zambetul pe buze, in miscarile coregrafice si figurile de dans provenite din diferite regiuni ale Anatoliei, pe muzica traditionala turceasca, cu atentie aleasa si compusa pentru spectacolele lor de catre Taner Demiralp, intr-o orchestratie de exceptie. Lucrul dansatorilor este supravegheat indeaproape de o serie de coregrafi talentati, specialisti in etnografie si folclor, dieteticieni si maseuri, profesionisti care i-au initiat si in exercitii de yoga, pentru a atinge forma fizica optima pentru performanta. Dansatorii si-au concentrat studiul asupra pasilor de dans folcloric, balet si dans modern. De asemenea, acestora le-au fost predate lectii teoretice despre dinamica ritmurilor anatoliene. Focul creatiei in miscari de dans... Spectatorii romani au avut parte de o ora si jumatate de magie, un show de lumini si costume (1000 de costume s-au "perindat" pe scena), care i-au purtat printr-un mozaic de cultura si civilizatie. Pentru ca The Fire Of Anatolia reprezinta o impletire de dragoste, pace si lumina, infatisand momente din istoria Turciei. Showul "Focul Anatoliei" este impartit in doua acte, ilustrand episoade din istoria Mesopotamiei si Anatoliei, care se identifica nu numai cu focul, ci si cu libertatea. Este o expresie vizuala a luptei dintre libertate si sclavie, dintre lumina si intuneric. Tot ce apartine Anatoliei prinde viata in acest spectacol. Primul act vorbeste despre focul sfant de pe Muntele Nemrut si despre crearea Anatoliei. Povestea este cea a luptei dintre bine si rau, a puterii creatoare, a unui Prometeu anatolian care a adus oamenilor focul, a unui Zeus - Ahura Mazda care se razbuna pe oameni, trimitandu-le-o acestora pe Pandora, impreuna cu tot raul existent. Lumea este acum condusa de fortele intunericului, care il captureaza si intemniteaza pe Prometeu. Zeus - Ahura Mazda ii va hrani pe vulturi cu ficatul lui Prometeu inlantuit. Lupta dintre bine si rau incepe. Fortele binelui il elibereaza pe Prometeu, cel care a scos omenirea din intunericul necunoasterii, dar Zeus - Ahura Mazda trimite din nou fortele raului in lupta, cerandu-le victoria finala. In cel de-al doilea act al spectacolului, asistam din nou la lupta permanenta dintre bine si rau, dintre lumina si intuneric. Victoria apartine cand unei tabere, cand celeilalte. Moartea este o infrangere foarte dura, iar bocetele se inalta spre cer. Insa exista intotdeauna speranta, iar Prometeu este un personaj modern, care creeaza totul si renaste. Fortele Luminii incercuiesc fortele Intunericului, iar victoria binelui cuprinde pamantul Anatoliei. Acum in Anatolia se aude sunetul tobelor. 40 de tobe bat ritmic, in sincron, pe scena, intr-o feerie si o explozie de dans, costume si culori. Cele doua tabere adverse lupta in continuare. Dar de data aceasta lupta devine una constructiva - mai intai femeile sunt cele care instaureaza pacea in grupul lor, apoi barbatii. De data aceasta tobele bat pentru pace, omenirea fiind supusa in final de bunatatea sa interioara. Creatorul si creatiile sale isi dau mana si incheie lupta. Acum oamenii experimenteaza frumusetea si minunea pacii, a intelegerii, exprimate in dansurile lor vesele. Dansurile din primul act, asa cum sunt "Ceremonia Focului", "Rauri de Foc", "Copacul Vietii", au fost inspirate de dansurile din centrul Asiei si din sudul Turciei. Momentele "Pandora", "Armata Intunericului", "Dansul Renasterii lui Prometeu", "Triunghiul Dragostei", "Zilele Luminii", "Dansurile de Razboi", "Victoria Intunericului", "Oriental" sunt toate inspirate din dansurile din estul Anatoliei, din zona Marii Egee si Mediteraneene. In cel de-al doilea act facem cunostinta cu dansuri de inspiratie folclorica la fel de frumoase: "Bocetul", "Dansul Fantomelor", "Armata Luminii", "Razboiul", "Mozaicul" contin miscari coregrafice influentate de dansurile din estul Anatoliei, Istanbul si din zona Marii Negre. Dansuri cum ar fi "Tobele", "Copacul Vietii Reinnoit", "Chemarea" prezinta motive ale dansurilor balcanice si din vestul Turciei. Miscarile dansatorilor turci sunt aproape ireale. Spectacolul reprezinta o impletire de fantastic si frumos care te tine cu respiratia taiata pana la sfarsit. Jocul de lumini si costumele, piruetele, miscarile sincronizate, dansurile grupate, perechile care exceleaza in exprimare artistica, ritmicitatea unor tobe care creeaza mai mult decat muzica, dau nastere vietii, totul vibreaza in The Fire Of Anatolia... Sper ca nu ai ratat intalnirea cu acesti magicieni ai dansului... Daca da, atunci sper ca la urmatorul lor spectacol in Romania sa fii prezenta in sala, pregatita sa te lasi cucerita de tot ceea ce inseamna cultura, istoria si dansul Anatoliei...

Anamaria Marinca - actrita care a adus Romaniei primul premiu BAFTA

Actrita Anamaria Marinca a castigat, pe 17 aprilie, la Londra, trofeul pentru "Cea mai buna actrita" la British Academy Film and Television Awards (BAFTA), cu rolul din filmul britanic turnat in Romania "Sex Traffic", care si-a adjudecat distinctia pentru "Cea mai buna drama in mai multe parti". Pelicula prezinta povestea a doua fete din Republica Moldova, care ajung in mainile unor traficanti de carne vie. Reprezentand echivalentul Oscarurilor de peste Ocean, premiul BAFTA intruchipeaza visul oricarui actor. Anamaria este prima actrita romanca in al carei palmares figureaza prestigioasa statueta, iar pelicula "Sex Traffic", primul film realizat in Romania (in studiourile Media Pro) care si-a adjudecat acest premiu. Am dorit sa aflu mai multe despre actrita si filmul care au adus Romania pe una dintre cele mai inalte culmi ale celei de a saptea arte...- Care este "povestea" distribuirii dumneavoastra in acest film? "Povestea" este destul de scurta: am fost chemata la probe de catre agentia de casting Talent Works, cu aproape 3 saptamani inainte de inceperea filmarilor. In scurt timp, i-am intalnit pe Derek Wax si David Yates (producatorul si, respectiv, regizorul), care, impreuna cu Wendy Brazington (directorul de casting) au considerat ca as fi potrivita pentru rolul Elenei Visinescu.- Cum ati reactionat cand ati aflat detalii despre rolul propus? V-ati gandit atunci ca va avea un asemenea impact, ca va fi atat de bine primit de critica? Scenariul a avut un impact puternic asupra mea. M-au impresionat profunzimea si seriozitatea cu care a fost abordat subiectul, dimensiunea lui sociala, politica si morala. Este un proiect in care mi-as fi dorit sa ma implic oricum, nu neaparat jucand unul dintre rolurile principale. In ceea ce priveste critica, ma bucur ca au fost atat de receptivi; insa nu cred ca ne-am pus aceasta problema. Pur si simplu am considerat ca e necesar sa spunem povestea celor doua surori - si implicit, a victimelor traficului de carne vie.- Cum v-ati pregatit pentru acest rol? Eram constienta de amploarea pe care traficul de fiinte umane o luase in ultimii ani, dar sursele noastre de informatie se limitau la articolele din ziare sau la jurnalele de televiziune. Este mult mai comod sa ignori o asemenea problema, cata vreme nu te atinge direct. Cand trebuie, insa, sa construiesti un personaj, sa te confrunti cu o realitate atat de dureroasa (chiar daca principala noastra unealta este imaginatia), perspectiva din care privesti lucrurile se schimba radical.In timpul ramas pana la inceperea filmarilor nu am avut posibilitatea sa ne intalnim cu fete care fusesera traficate, dar ne-am documentat citind, vizionand inregistrari cu interviuri, anchete sociale si reportaje despre acest subiect.- Ce parteneri ati avut in film si care a fost atmosfera pe platoul de filmare? A fost o anume sugestie din partea colegilor de platou pe care ati urmat-o? Sau un anume lucru pe care l-ati "furat" de la acestia? Pot spune ca am avut prieteni langa mine: cu Maria Popistasu si John Simm am filmat aproape in fiecare zi; Rodica Negrea, Emil Hostina, Dan Astilean, Andi Vasluianu, Florin Busuioc sunt actori minunati si parteneri generosi, ale caror sugestii nu m-am sfiit sa le urmez, cum nu ma sfiesc sa "fur meserie", ori de cate ori am ocazia; iar pe platou oricum trebuia sa prind totul din zbor, pentru ca eram la primul meu film, si transformam totul intr-o sursa de inspiratie.- Ce inseamna acest rol pentru cariera dumneavoastra? Ce anume ati castigat, atat profesional, cat si personal, pe parcursul turnarii filmului? "Sex Traffic" a fost o experienta care m-a maturizat ca artist, ca femeie, ca om.- Ati trait o anume experienta sau intamplare esentiala pentru dumneavoastra si cariera? "Intamplarea esentiala" este intalnirea cu Maria, sora mea din film, si cu John Simm. Termenul "cariera" ma sperie; nu vreau sa cred ca as juca intr-un spectacol sau intr-un film pentru a construi sau a consolida o "imagine" sau o "cariera". Pur si simplu ma intereseaza jocul acesta la granita dintre realitate si fictiune, spatiul acesta unde totul este posibil.- Care este mesajul principal al filmului? Sper ca filmul sa nu ne lase sa uitam.- Unde s-au desfasurat filmarile? Am filmat in Romania - la Constanta, in Bucuresti si in Studiourile MediaPro, precum si in Anglia, la Londra. - Cum arata o zi de lucru? La ce ora incepeau filmarile si cum s-au desfasurat acestea? Ma trezeam pe la 6 in fiecare dimineata si abia asteptam drumul pana la locatie, infrigurarea repetitiior, machiajul, luminile, toata agitatia acestei adevarate "orchestre" care se acorda si care inceta deodata, dupa ce se striga "Actiune!" Si asa o tineam cateodata si 12 ore. Frig, ploaie, zile insorite (parca cineva acolo sus avea grija ca vremea sa fie in armonie cu scenele filmate)... In fiecare zi ne astepta altceva, si "aventura" aceasta ne-a pastrat proaspeti, ne-a pastrat capacitatea de a ne mira, de a ne lasa uimiti de tot ceea ce ni se intampla.- Care este diferenta intre abordarea unui rol pe scena si unul din fata camerelor de luat vederi? Exista o diferenta, poate, care tine de forma, si nu de fond; am jucat si piese in care publicul era la mai putin de 2 metri distanta de noi. "Economia de mijloace", sintagma atat de des invocata in scoala, sau expresia "less is more" (n.r. - mai putin inseamna mai mult) sunt reguli, atat in teatru, cat si in film. Cred ca teatrul elisabethan e mai aproape, intr-un anume fel, de film. Cineva te priveste,intotdeauna, din unghiul din care te astepti mai putin.De fapt, cautam "forme noi", imprumutand din mijloacele de expresie ale celorlalte arte; influentele sunt reciproce.- Intentionati sa va continuati cariera in televiziune, eventual cinematografie ? Intentionez sa continui sa joc in proiecte interesante, fie ca e vorba de teatru sau film.- Ce rol v-ati dori sa interpretati? Aaaaaa... Urmatorul?- Alaturi de cine v-ar placea sa jucati? De ce? Gael Garcia Bernal... Dupa ce l-am vazut in "Amores Peros".- In urma prestatiei din film si a premiului acordat, ati primit oferte din strainatate? Da.- Ce simte o actrita potential castigatoare in clipa in care se anunta nominalizarile? Emotie. Si dor.- Tinand cont de faptul ca, pentru acest rol, ati castigat in martie si premiul oferit de Royal Television Society, v-ati asteptat sa castigati si acum? Nu m-am gandit la asta. Nu-mi plac pronosticurile, imi plac surprizele. - Jucati si pentru detinutii minori din penitenciare... Cum s-a nascut acest proiect? Grupul de Actiune Teatrala 05 s-a nascut in urma colaborarii cu actorul si regizorul francez Christian Benedetti, colaborare inceputa acum patru ani la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Suntem cinci: Christian, Olimpia Malai, Doru Catanescu, Constantin Lupescu si eu. Impreuna am tradus si am jucat textele lui Sarah Kane (Blasted, Crave, 4.48 Psychosis) in premiera in Romania, si intr-o micro-stagiune la Theatre-Studio din Paris.- Ce piese ati jucat pana acum pentru spectatorii din penitenciar? In ianuarie 2004, doi dintre colegii mei, Olimpia si Doru, cordonati de Christian Benedetti au jucat, impreuna cu minorii si tinerii din Centrul de reeducare din Satu Mare piesa "Copiii", de Edward Bond; cu sprijinul Unicef si al Directiei Penitenciarelor, am reluat acest proiect anul acesta la Craiova (Penitenciarul pentru minori si tineri) si la Targu Ocna (Centrul de reeducare).- In functie de ce criteriu va alegeti repertoriul si cum receptioneaza acesti copii teatrul si in general un act de cultura? Nu jucam pentru ei, ci jucam cu ei. Prin joc, prin improvizatie, se creeaza un dialog si incercam sa gasim impreuna un mecanism de gandire care ii va ajuta sa depaseasca blocajele, complexele, si sa iasa din cercul vicios al violentei. Invata sa-si foloseasca Imaginatia ca instrument de cunoastere. Raspunsul lor e prompt; sunt destepti, au umor, sunt creativi, si, de multe ori, mai buni si mai generosi decat noi.- In teatru, ce alte proiecte aveti in desfasurare? Afara, in "libertate", sunt actrita la Teatrul L.S. Bulandra, unde joc in "Anatomie. Titus. Caderea Romei" de Heiner Muler, in regia lui Alexandru Darie, si in "Tatal"(A. Strindberg), in regia Catalinei Buzoianu.

Unul pentru toti si toti pentru "Viata Dimineata"!

Ii vezi in fiecare dimineata, de luni pana vineri, timp de 3 ore. Ei sunt cei care iti transmit informatiile cele mai proaspete si "aburinde" pe teme de actualitate si interes public. Tot ei sunt cei care iti aduc un zambet pe buze, cu materiale de divertisment pline de culoare si energie. Si tot ei iti spun cum va fi vremea, care e starea drumurilor, ce iti prezic astrele pentru ziua in curs si multe altele... Pe scurt - Alina, Gina, Sorin si Adriana (producatorul emisiunii) iti spun tot ce vrei sa stii, despre toate! Dar nu te-ar tenta sa stii si... cine sunt ei de fapt? Care este momentul din cariera de care-si amintesc in mod pregnant? Sau cum se pregateste matinalul de la postul B1 TV? Afla tot ce-ti doreai sa stii despre emisiunea "Viata Dimineata", care pe 7 mai aniverseaza un an de existenta! ... 4, 3, 2, 1 - sunteti in direct! Cum se pregateste o astfel de emisiune? Alina spune ca nu este atat de complicat cum ar putea parea la prima vedere. "Zilnic, dupa fiecare emisiune, citim presa, ne documentam de pe Internet si ne uitam la jurnale, pentru a afla care sunt subiectele de maxim interes. Dupa ce stabilim care sunt acestea, incepem sa dam telefoane acelor persoane pe care le consideram cel mai potrivite pentru abordarea si discutarea problemelor respective", mentioneaza Alina. Fiecare dintre prezentatori isi are rolul sau bine definit in cadrul echipei. Emisiunea include atat momente de divertisment, cat si informatii, comentate cu invitati de marca din diferite domenii. Sorin se ocupa de aspectele utilitare, Gina - de divertisment, iar Alina spune ca ei ii revine "ingrata misiune de a fi excesiv de serioasa, dar imi place - asta este firea mea, desi Gina si Sorin ma mai critica de multe ori din acest motiv". Emisiunea "Viata dimineata" nu este una strict de divertisment, ci are caracter informativ. De aceea, subiectele trebuie pregatite cu o zi inainte, ceea ce face ca uneori lucrurile sa fie mai complicate. "Fiind o emisiune in direct, situatiile neprevazute apar in permanenta si, in cazul in care avem invitati al caror program este aglomerat si incert (cum ar fi personalitatile politice care se poate intampla ca in ziua si la ora programate pentru emisie sa fie retinute de o sedinta ori alte probleme de acest gen, sau artistii care ar putea fi in turneu), ii contactam cu 2 zile inainte", spune Alina. Una dintre calitatile esentiale ale oricarui prezentator este capacitatea de adaptare in orice context. Conceptul emisiunii "Viata dimineata" nu include existenta unui prompter, iar Alina spune ca, in eventualitatea aparitiei unui fapt neprevazut, dar de maxima importanta, nu este nici o problema sa schimbe macazul si sa se replieze. "De exemplu", intervine Adriana, "cand au fost funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, am terminat emisiunea la ora 9.40, in loc de 10.00, pentru ca reporterul trimis la Vatican sa intre in transmisiune directa". In alte cazuri, emisia este intrerupta pentru difuzarea unui buletin special de stiri. Exista insa situatii in care un invitat (a carui prezenta in emisie fusese initial confirmata) sa nu mai poata ajunge, din diverse motive. Ce se intampla atunci? In nici un caz, prezentatorii nu sunt surprinsi cu temele nefacute! "Pentru orice eventualitate, avem pregatite materiale de back-up - reportaje, interviuri care trateaza subiecte de interes public din timpul saptamanii, dar care sunt atemporale, adica nu-si pierd valabilitatea si gradul de importanta de la o zi la alta", spune Alina. Alteori, fie se prelungeste discutia cu un alt invitat, fie se acorda un premiu - iar profesionalismul si spontaneitatea prezentarilor face ca telespectatorul sa nu simta ca ar fi trebuit sa urmeze altceva. Cum comunica prezentatorii cu producatorul? Firesc, prin micutele casti, cu ajutorul carora Adriana le spune ca urmeaza buletinul de stiri, sau vestea proasta ca un invitat nu mai poate ajunge, si in general orice lucru pe care ei trebuie sa-l cunoasca imediat. Personal, m-am intrebat de multe ori cum reusesc prezentatorii sa-si reprime o tresarire, altminteri sesizabila, atunci cand li se comunica ceva. "Cu timpul se creeaza obisnuinta", spune Sorin, mentionand ca, in functie de context si de eventuala prezenta in studio a unui invitat, ei aleg sa o introduca si pe Adriana in emisiune. "Telespectatorul este curios sa stie ce se intampla in spatele camerelor, asa ca uneori mai spunem 'Da, da, Adriana...'. Sigur ca nu putem face asta intotdeauna - daca avem invitat un ministru, cu siguranta nu ne permitem sa procedam astfel". Stres? Agitatie? Nu, comunicare! Intrebarea urmatoare aproape ca se impune de la sine: cum reusesc sa-si pastreze calmul in mijlocul agitatiei generale si a stresului de fiecare zi? "Matinalul echivaleaza cu adrenalina - esti constient ca odata ce ai spus ceva, nu mai ai posibilitatea de a interveni sau a corecta", puncteaza Sorin. "Noi trei suntem foarte calmi, pentru ca lucram de mult timp impreuna si ne cunoastem foarte bine", subliniaza Alina. "La inceput, cu totii intram in panica, era firesc!", adauga Gina. Adriana este mai nou venita in echipa si uneori se mai impacienteaza, dar cei trei sunt linistiti. "Mai avem de lucru in ceea ce priveste comunicarea in noua formula, dar colaboram foarte bine", precizeaza Alina. Dulcele somn de dimineata... Atat Alina, Gina si Sorin, cat si Adriana, spun la unison ca pentru ei trezirea la ore extrem de matinale a devenit o obisnuinta. "In cazul meu, este valabila zicala 'de ce ti-e frica, de aceea nu scapi'", spune Alina. "Cand eram studenta, aveam cursuri dupa-amiaza, iar cand am lucrat la Pro TV, la emisiunea "Profit", aceasta se transmitea la ora 23.30... iar acum am ajuns sa ma trezesc la aceeasi ora la care ma culcam inainte. Toti ne-am obisnuit, insa, cu acest program. Pe 7 mai implinim un an de transmisii in direct - de luni pana vineri - asa incat ne-am adaptat". Dar la ce ora trebuie sa fie ei prezenti la studio in fiecare dimineata? "In principiu, fiecare stie de cat timp are nevoie pentru ca la intrarea in emisie sa fie in forma maxima", spune Sorin, mentionand ca, de regula, ei ajung la studio in jur de ora 6. O schimbare brusca a fost insa pentru Adriana, care s-a alaturat echipei de la "Viata dimineata" in urma cu 2 luni. "Inainte, ma trezeam pe la ora 9, iar acum ajung la studio cam la sase fara un sfert, ca sa ma ocup de toate detaliile de ordin tehnic si administrativ". Dar, asa cum mi-a spus ceva mai tarziu, isi iubeste munca, iar dragostea pentru profesie a inlesnit procesul de adaptare la noul program. "Televiziunea inseamna stres si mult timp dedicat. Daca nu-ti faci cu drag munca si lucrezi numai din obligatie, nu va merge", mai spune Adriana.Sa-i cunoastem mai bine!Alina Stancu Gina Ivascu Sorin Ganciu Adriana Mihail

Maria Radu - povestea unui album

Iti mai amintesti de finala preselectiei nationale pentru concursul Eurovision 2004? Sau de o tanara delicata, care a magnetizat juriul si telespectatorii interpretand piesa "All this time"? Maria Radu, fosta solista a formatiei Van Noizz, a fost considerata atunci o adevarata revelatie. In acest an, ea revine pe scena muzicii, cu primul sau album solo, care va fi lansat in aceasta primavara. Care este povestea acestui proiect si cat de lung a fost drumul Mariei de la primul concert sustinut in public si pana aici? - Iti mai amintesti cum a fost prima data pe scena? Am cantat cu formatia Solaris, 2 melodii de-ale lui Elvis, la 14 ani, pe stadionul Progresul, in fata a mii de oameni. Cand am vazut un public atat de numeros m-am speriat, dar dupa primele note cantate mi-am venit iute in fire si mi-am facut treaba bine. - In decursul carierei, ai colaborat cu multe formatii: Timpuri Noi, Directia 5, Vank... Incearca sa definesti ce a insemnat fiecare etapa... Fiecare trupa are personalitatea ei si este definita de modul de lucru, atmosfera din timpul repetitiilor, "diviziunea muncii" in interiorul grupului si asa mai departe... Eu m-am simtit bine colaborand cu toate formatiile, dar pot sa iti spun ca de exemplu la Timpuri Noi era vorba mai mult despre energie si atitudine, la Directia 5 - in componenta de atunci - era un amestec interesant de rock si sensibilitate, iar la Vank, cu hitul "Langa inima mea vine inima ta", despre o piesa care mi-a placut si care a placut foarte mult si publicului. Am avut norocul sa colaborez cu trupe care faceau fiecare, in felul sau, ceva nou in Romania. Atat Timpuri Noi, cat si Directia 5, Vank si Van Noizz aveau un sound si o abordare noua, proaspata la vremea aceea, comparativ cu ceea ce se canta in Romania. In Van Noizz, dat fiind succesele si colaborarea de lunga durata, m-am simtit cel mai "implicata". - Cum se numeste albumul la care lucrezi acum? Cat timp ai lucrat la el? Nu va pot spune cum se numeste deoarece sunt mai multe titluri propuse. Ramane sa decidem in urmatoarele 10 zile. Lucrez la el de aproximativ 6 luni. - Cum ai defini etapa in care te afli acum? Sunt intr-o etapa mai linistita, mai echilibrata, mai "asezata" din punct de vedere muzical si asta se va vedea pe album, unde vor fi prezente si piese pop, si piese electro, si piese mai ritmate. - Cum ti-a venit ideea acestui album... care a fost acel "ceva" de la care a pornit totul, inclusiv decizia de a-ti "reconstrui" propria formatie? Am fost foarte incantata de reactia publicului atunci cand m-am prezentat cu o piesa compusa de mine si de Fisa (Emanuel Gheorghe) la selectia nationala pentru Eurovision de anul trecut. Chiar daca nu m-am situat pe locul intai, numarul de voturi venite din partea publicului m-a incurajat fantastic si mi-a dat increderea necesara pentru a porni un proiect solo. Pentru mine a fost un castig enorm, mai ales ca m-am prezentat fara a avea asteptari marete si fara a avea in spate o casa mare de productie, manageri si o armata de stilisti si coregrafi. Dealtfel, piesa din concurs - "All this time" - a aparut de la sine, m-am trezit ca fredonam refrenul direct cu versurile in engleza! Am dat fuga la Fisa si, fiindca eram in criza de timp, am orchestrat, inregistrat si mixat totul in 3 zile! Am avut norocul sa colaborez si cu un om exceptional de talentat si dedicat, domnul Victor Pamfilov, inginer de sunet si muzician la randul lui, care de atunci ne-a devenit prieten. Ulterior, am filmat si videoclipul piesei, la Sulina, intr-un decor superb. - Ce a insemnat pentru tine "momentul" Eurovision - anul trecut ai fost considerata o adevarata revelatie... Ai mai incerca o data sa concurezi la Eurovision? Nu stiu, daca voi fi inspirata si voi considera ca am o piesa care merita sa fie in selectie, voi concura. - In ce masura simti ca te reprezinta acest album? Care este mesajul pe care vrei sa-l transmiti? Care crezi ca este importanta lui pentru cariera ta? Ma reprezinta suta la suta, din moment ce nu mi-a impus nimeni ce si cum sa cant. Ar fi pretentios si usor ipocrit sa afirm ca vreau sa "transmit" un mare mesaj. De altfel, consider ca daca esti sincer si macar o parte din emotia pe care o simti atunci cind canti este trasmisa catre cei care asculta, pariul e cistigat! Fiecare cintec are starea si individualitatea lui si probabil fiecare va rezona in functie de gusturi, dispozitie, temperament si asa mai departe.Veti asculta si cintece extrem de sensibile si unele mai "jucause". - Care sunt piesele in care simti ca te regasesti cel mai bine? Evident, ma regasesc mai mult in cantecele la a caror compozitie am participat si eu, dar si in piese pe care am ales sa le cant tocmai fiindca am simtit ca eu si ele (cantecele) avem ceva in comun. Nu am pus pe disc nici un cantec de umplutura sau care sa imi displaca. - Albumul contine si piese in limba straina? Daca da - ai sentimentul ca limba engleza, de pilda, este mai muzicala? Da, albumul va contine si cel putin 3 cantece in engleza. Limba romana este extrem de muzicala, poate prea muzicala daca ne gandim la genuri mai agresive de rock, spre exemplu. Limba engleza ne suna mai bine deseori fiindca de mici am ascultat atatea si atatea hituri, rockul si pop-ul au aparut in spatiul anglo-saxon, suntem intr-un fel conditionati de asta. La fel de adevarat este ca in engleza suna bine si cea mai lirica balada, dar si cel mai "greu" rock... - Ce stil abordezi acum? Se prefigureaza o schimbare? Este un album de interpret, genurile sunt destul de variate, dar va fi un album coerent. - Ce anume te inspira in scrierea versurilor? Sunt doua mari modalitati de a scrie versurile. Ori le imaginezi pe o linie deja compusa, ori ai cel mult o stare pe care incerci sa o exprimi in cuvinte si mai apoi definitivezi linia melodica, orchestratia etc. V-am spus, de exemplu, ca la piesa "All this time" am cintat refrenul direct cu versurile, la alte piese am compus textul in functie de ceea ce imi inspira melodia, iar la altele am apelat la colaboratori tocmai pentru a colora un pic albumul. - Ce parere ai despre artistii care se plang de "povara celebritatii?" Cei care se plang de povara celebritatii ar trebui sa renunte la ea, este simplu. Nu ar mai avea de ce sa se planga. Cred ca e putin rasfat sau ipocrizie la mijloc. - Daca ai avea sansa sa canti in duet cu un artist strain, cine ar fi alesul? Mi-ar placea sa cant cu foarte multi, dar am sa numesc doar 3 - Aretha Franklin, Annie Lennox si George Michael. - Care a fost cel mai inedit public pe care l-ai avut sau cel mai inedit concert sustinut? Am cantat, in Van Noizz (cu Romeo Vanica Jr.), in fata Hanului lui Manuc, o ora si trei sferturi, desi era programat sa stam pe scena doar o jumatate de ora. Am cantat tot repertoriul nostru in reluare, adica fiecare cantec de 3 ori! Nu de capul nostru, ci la cererea publicului... hihi. Daca vrei sa afli mai multe informatii despre Maria, sa asculti diverse melodii sau sa vezi cateva dintre fotografiile ei recente, nu trebuie decat sa accesezi site-ul ei, respectiv www.mariaradu.ro si tot aici ai posibilitatea de a-i scrie. Navigare placuta!

Lhasa de Sela canta pentru prima data in Romania

Cantareata mexicano-americana Lhasa de Sela va concerta pe 18 aprilie la Sala Palatului, in cadrul proiectului "Pour les connaisseurs", initiat de Fundatia Culturala Aurel Miran. Muzica Lhasei de Sela reprezinta o combinatie de stiluri precum blues, fado, ritmuri sud-americane si muzica de cabaret sau country. Prin cantece, Lhasa isi povesteste viata ei nomada care i-a marcat adolescenta si, concomitent, i-a schimbat viziunea asupra lumii. Concertul, nelipsit de peripetii (o parte dintre instrumentele esentiale au fost pierdute de catre cursa aeriana si se incearca procurarea unor inlocuitori de calitate), face parte intr-un turneu european, desfasurat in intervalul 16 martie - 10 mai, in cadrul caruia artista va sustine 33 de concerte. Cantareata este insotita de cinci instrumentisti: Mario Legare (bass), Rick Haworth (chitara), Marc-Andre Larocque (percutie), Melanie Auclair (violoncel) si Valerie Cormier (pian). Lhasa de Sela se afla pentru prima data in Romania si ii place ceea ce a vazut pana acum. "Cu siguranta, este foarte diferit de celelalte locuri unde am fost si sunt deosebit de curioasa", a spus artista, mentionand ca i-ar face placere sa interpreteze un cantec in limba romana, care se aseamana mult cu spaniola. Lhasa canta atat in limba engleza, cat si in franceza si spaniola, ultimul ei album fiind "The Living Road", lansat in anul 2003. In acest album, Lhasa se detaseaza de toate influentele si propune texte profund personale, accentuate de un bogat aranjament acustic, cu discrete interventii electronice. Supranumita de presa franceza "femeia vulcan", Lhasa spune ca se recunoaste in aceasta denumire, comparand forta pe care o simte cand se afla pe scena cu forta lavei emanate de vulcan in timpul eruptiei. Datorita vocii ei pline de forta, febrila dar si melancolica sau vesela, Lhasa este comparata si alaturata unor mari nume ale muzicii mondiale: Billie Holiday, Chavela Vargas, Bjork, Tom Waits sau Jacques Brel. Cine este Lhasa de Sela? Lhasa de Sela s-a nascut in 1972 intr-un mic orasel, Big Indian, aflat la poalele muntilor Catskill, in apropierea metropolei new-yorkeze. Parintii sai - mama actrita si tatal scriitor, idealistici si neconventionali, au respins dintotdeauna rutina si stabilitatea, preferand sa-si traiasca viata pur si simplu dupa cum aceasta isi urma cursul. Astfel, Lhasa si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei in rulota familiala care se afla in permanenta pe drumuri intre Statele Unite si Mexic. Experienta nomada din copilarie i-a inspirat piesele in care tema calatoriei este adesea amintita. Cantece despre plecare si imposibila reintoarcere ("Abro la ventana") sau despre eternele frontiere ("La frontera") releva predilectia artistei pentru itinerariu, mai degraba decat pentru destinatia propriu-zisa, Lhasa prevenind de altfel mereu: "There is no way to stop" (n.r. - nu exista nici o posibilitate de a te opri). Rezultatul este un soundtrack care i-a insotit Lhasei aceasta perioada a vietii si care este format dintr-un melanj de piese clasice americane si mexicane indragite de tatal sau si de piese cu influente latine, arabe, est-europene si asiatice pe care mama acesteia le asculta cu predilectie. Aflata in San Francisco la mijlocul anilor '80, Lhasa, care avea numai 13 ani, a urcat pe scena intr-o cafenea greceasca, unde a cantat balade semnate de Billie Holliday, precum si ritmuri a capella mexicane. Lhasa incepea sa descopere puterea vocii sale de a exprima ganduri si sentimente pe care artista abia incepea sa le traiasca. Periplul muzical al Lhasei incepe in 1998, an in care se naste albumul intitulat "La Llorona" in urma intalnirii pe care artista l-a avut in Montreal cu chitaristul Yves Desrosiers. "La Llorona" a starnit reactii evident contrariate. Criticii nu aveau pur si simplu nici o idee in ceea ce priveste modul in care artista ar trebui categorisita. Acestora le lipseau cuvintele atunci cand erau solicitati sa descrie piesele pline de lirism, in care ritmuri de blues se intrepatrundeau cu muzica tiganeasca, cu ritmuri sud-americane, de cabaret si de muzica country. Timp de cinci ani, Lhasa a concertat alaturi de acesta intr-o serie de localuri din Canada, aceasta colaborare concretizandu-se apoi intr-un album, La Llorona, avand ca personaj central o sirena din mitologia azteca. Plin de o noua nostalgie, acest album este incarcat de senzualitate si de o instrumentatie iesita din comun. Vocea acesteia, avand parca o rezonanta matriarhala dintr-un roman al lui Gabriel Garcia Marquez, da nastere unor cantece sfasietoare despre pelerinajul si dragostea pierduta a artistei. Incepand din acel moment, in universul sau si-au facut aparitia si alti muzicieni, Fran

Dezvaluiri "In familie"...

Fie ca il urmarim, fie ca nu, cam in fiecare saptamana mai aflam cevadespre cei ce joaca in serialul "In familie". Si nu atat despre evolutialor in film cat despre mici secrete din viata lor. Secrete pe care chiarei ni le dezvaluie.Cosmin Selesi a fost candva "ratusca cea urata"Cosmin Selesi este aprigul om de afceri Adrian Oprea din serialul "Infamilie" de la Prima TV. Secretul pe care el ni-l dezvaluie este legat de primele sale zile deviata, cand a fost ratusca cea urata a familiei."Nu stiu daca este o amintire placuta sau neplacuta, pentru mine acume foarte hazlie. Eu mai am un frate mai mare. Asadar, mama isi doreafoarte mult sa aiba o fetita. Surpriza! M-am nascut eu - un baietel de3.200 kg. (dupa spusele mamei) si urat. Extrem de urat. Drept urmare,mama mea nu a vrut sa ma vada doua saptamani. Binenteles, in acestedoua saptamani nici nu m-a alaptat. M-a pus in pat in toate pozitiile,ba chiar m-a tinut si cu capul in jos, ca sa vada si ea ceva frumos lamine. Dar n-a observat nimic frumos - eram urat. Ce sa fac?! Normal cadupa o luna de zile am inceput sa-mi arat adevarata fata - de o frumuseteincontestabila!"Ana Maria Moldovan este o romantica incurabilaAna Maria Moldovan joaca rolul Iuliei Toma in serialul "In familie". Ne-adevaluit si ea o intamplare legata de romantismul ei."Una din cele mai placute amintiri este si amuzanta in acelasi timp:Atunci cand eram abia indragostiti, el m-a condus la gara si dupa lungiimbratisari si sarutari trenul a plecat. Uitandu-ma pe geam, l-am vazutalergand si citeam pe chipul lui disperarea. Se facea din ce in ce maimic, iar distanta nu avea importanta. Eram trista pentru ca vom sta catevazile despartiti. M-am asezat pe bancheta acceleratului urat-mirositorsi prafuit, care mi se parea minunat. Totul in jurul meu consimtea lastarea mea de fericire. Eram tineri si ne iubeam. Controlorul ma priveain ochi ca un parinte: . Acum intelegeamdisperarea de pe chipul iubitului meu, biletul meu ramasese la el."

Viata ca o piesa de teatru sau... "Being Julia"

Fiecare dintre noi poarta cel putin o masca in relatia cu ceilalti, incercand sa se protejeze. Ce se intampla insa cand tot ceea ce faci este sa joci in fiecare clipa a vietii tale, aproape fara sa faci diferenta dintre realitate si "scena"? Aceasta problema o are Julia Lambert, eroina filmului "Being Julia", in regia lui Istvan Szabo.Annette Bening interpreteaza rolul unei dive britanice din anii '30, o actrita de teatru ce amesteca replici din celebrele ei piese si dramatismul specific scenei chiar si in viata personala... Asa cum insusi Istvan Szabo a afirmat, aceasta pelicula nu urmareste sa ilustreze in mod fidel realitatea, pentru ca Julia nu face altceva decat sa "joace" tot timpul: "Annette Bening o interpreteaza pe Julia Lambert, care o interpreteaza pe Julia Lambert. Astfel ca - si aici ar putea fi o asemanare cu filmele mele anterioare - si acest proiect este tot despre masti. Oamenii sunt provocati sa joace diferite roluri de catre societate, de sistemul de clase, de prieteni si de iubiti. Ea joaca toata ziua. Poarta o masca - ba chiar mai multe masti. Fiecare personaj din film are, intr-un fel sau altul, o masca, iar intreaga pelicula este intesata de oglinzi: exista oglinzi peste tot, pentru ca profesia asta are nevoie de ele..." Regizorul a explicat mai departe: "In filmul 'Being Julia', ca in toate celelate filme ale mele, prim-planurile au fost cele care ne-au atras cel mai mult atentia: am vrut sa ne concentram pe fetele actorilor. In aceasta poveste, in care toti vor sa fie la nivelul asteptarilor celorlalti si in care se adopta un anumit tip de comportament, mai degraba formal, am incercat sa gasim un mod de a vedea dincolo de 'masti'. Povestea se desfasoara printre masti imaginare si oglinzi din viata reala. Mastile sunt acolo pentru eventualele revelatii, iar oglinzile ne servesc pentru a ne confrunta cu noi insine. Si aceasta este o lupta. Lupta are loc in noi insine. Iar campul de bataie este figura fiecarui actor." Ronald Harwood, scenaristul acestei pelicule (si scenaristul filmului "The Pianist"), a pastrat esenta romanului din care se inspira filmul, respectiv "Theatre" din 1937, semnat de W. Somerset Maugham - o adevarata fresca a jocurilor de culise si a imaginii teatrului din acea perioada. Despre personajul Julia, Harwood a declarat: "Julia este o femie extrem de frumoasa, celebra pentru aspectul ei fizic. Dar ea se teme ca in curand isi va pierde frumusetea. Acesta trebuie sa fie un sentiment cu adevarat cumplit, si incepe sa se simta disperata. Este intr-adevar o poveste universala. Multe femei trecute de 40 de ani simt ca viata lor incepe sa se apropie de sfarsit, au crize de depresie si devin anxioase. Se poate ca ele sa nu fie celebre, cum este Julia, asa ca nu stii nimic despre drama lor. Dar li se intampla multora." Annette Bening reuseste, pe toata durata peliculei, sa "tina" filmul. Nu te plictisesti nici o secunda, iar decorurile si atmosfera anilor '30, de la costume pana la muzica, impresioneaza. Este unul dintre acele roluri care apar o data in cariera si pe care Bening le duce la bun sfarsit aproape fara efort. Nu este de mirare ca a castigat Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol principal si a fost nominalizata la Oscar pentru aceeasi categorie... Titlul, "Being Julia", sugereaza ca filmul are in prim-plan un personaj central, respectiv Julia Lambert. Insa, dupa felul in care se desfasoara actiunea pe marele ecran, ajungi sa iti dai seama ca este vorba despre "mai multe Julii"... Si asta pentru ca Julia nu inceteaza niciodata sa joace. De fapt, ea are un rol pentru fiecare situatie si pentru fiecare persoana care intra in contact cu ea. Asa cum ii spune divei chiar fiul ei, Roger (Tom Sturridge), "Tu ai o interpretare pentru fiecare. Nu cred ca existi cu adevarat. Chiar si lucrurile pe care le spui sunt la mana a doua." Intr-adevar, pentru Julia lumea intreaga este o scena, iar ea este un actor. Sau, asa cum se referea mentorul ei, Jimmie Langton (Michael Gambon), la viata reala: "Ceea ce 'civilii' numesc lumea reala...", "civili", in viziunea acestui om de teatru reprezentand orice persoana din afara acestei profesii... Povestea Juliei... Nimic nu poate fi mai infricosator decat o actrita furioasa... Iar Julia Lambert se infatiseaza publicului in toata splendoarea sa: este dura si capricioasa, dar atat de vulnerabila in intimitate, stralucitoare si frumoasa, insa atat de singura. Nici macar placerile simple ale vietii nu par sa ii fie accesibile, asa cum este berea la care ravneste dupa fiecare reprezentatie... In 1938, eroina este o superba si talentata actrita trecuta de 40 de ani, care troneaza peste West End-ul londonez. Apreciata pentru minunatele roluri si povesti de dragoste pe care le interpreteaza admirabil, Julia face furori atat pe scena, cat si in societate. Desi se afla la o varsta respectabila, inca mai are puterea de a interpreta si de a juca personaje-femei de 20 sau 30 de ani... Sotul ei, fostul actor Michael Gosselyn (Jeremy Irons), este un stralucit producator dramatic, director de teatru si cel mai sincer fan si critic al Juliei. Un barbat extrem de vanitos si unul dintre cei mai frumosi barbati ai Londrei acelor timpuri. Mariajul lor indelungat este mai degraba platonic - si ironic - decat romantic. In plus, casnicia lor nu mai este de foarte mult timp guvernata de pasiune, devenind "o casnicie numai cu numele", pe hartie, ceea ce le permite ambilor parteneri sa aiba o relatie "teribil de moderna" si deschisa altor... perspective. A se vedea cat de usor cade Michael ulterior in ispita, inselandu-si sotia (in spiritul aceleiasi "casnicii teribil de moderne") chiar cu cea care ravnea sa ii ocupe locul pe scena. Insa nici Julia nu se lasa mai prejos... Desi focul pasiunii s-a stins, intre Julia si Michael persista un respect reciproc (izvorat, mai degraba, din cunoasterea si intelegerea profesiei comune...), interesele comune si prietenia, precum si o liniste care pare sa contrabalanseze "dramele" ce vor urma. Michael isi cunoaste foarte bine sotia si mai ales toanele acesteia si stie cand anume trebuie sa insiste, pentru a o impulsiona, si cand sa renunte. Julia pare a fi una dintre acele femei care le au pe toate - bogatie, talent si celebritate. Dar in teatru, ca si in viata, aparentele pot fi inselatoare... Diva se apropie de un moment delicat al vietii sale. Desi nimic nu pare sa o ameninte si se bucura in continuare de succes, iar frumusetea si faima ii aduc aplauze oriunde ar merge, chiar si la restaurant, Julia este suficient de desteapta incat sa isi dea seama ca se transforma cu rapiditate intr-o "femeie care are o anumita varsta". In curand, rolurile pe care le interpreteaza - atat pe scena, cat si in afara acesteia - vor incepe sa se schimbe. Rolurile principale vor deveni secundare, pe masura ce tineretea si celebritatea Juliei se vor ofili. Fiul ei, in varsta de 17 ani, Roger (Tom Sturridge), este pe cale de a deveni adult, ceea ce nu face decat sa-i aduca aminte ca cei mai frumosi ani ai sai nu se vor mai intoarce. In timp ce face reflectii din ce in ce mai amare asupra destinului sau, nemultumita de tot ceea ce traieste, un nou barbat isi face aparitia in viata Juliei. Tom Fennell (Shaun Evans) este un tanar american aratos si fermecator, care se prezinta ca fiind cel mai mare admirator al Juliei, afirmand ca a vazut piesele ei inca de pe cand avea 14 ani. Paradoxal, acest lucru, desi flatant, ii lasa actritei un gust amar, pentru ca accentueaza si mai mult ideea ca deja a atins "o anumita varsta" si ca acest baiat este mult prea tanar pentru ea... Chiar daca ar putea sa-i fie fiu, el pare a gandi ca Julia este femeia ideala si ii face curte cu o candoare al carei farmec nu poate fi negat. Diva cade prada farmecului sau si se trezeste prinsa in mrejele unei povesti de dragoste pasionale, care o face sa se simta frumoasa si plina de viata in fiecare zi. Aceasta noua iubire ii da aripi, Tom este pentru ea o gura de aer proaspat, care ii certifica faptul ca inca mai poate frange inimi, ca este frumoasa si seducatoare. Chiar si viata ei profesionala renaste, impulsionata de minunatele sentimente pe care ajunge sa le traiasca. Insa Julia este atat de fericita incat pierde din vedere un lucru evident: dragostea ei este condamnata inca de la inceput. Interesant este si felul in care Julia vorbeste despre relatia ei de dragoste, confesandu-se unui prieten bun: diva se distanteaza de aceasta si povesteste in termeni teatrali, de parca istoria ar fi extrasa dintr-o piesa de teatru. Iar cand confidentul ei, Lordul Charles (Bruce Greenwood) reflecta asupra lucrurilor care i se spun si concluzioneaza "Este o farsa", ne dam seama, o data in plus, ca fiecare clipa a vietii Juliei este o productie scenica, in care ea este starul. Tom este, la urma urmei, un pustan, si inca unul deosebit de abil. Dupa ce o face pe Julia sa-i cada la picioare si se bucura de avantajul banilor acesteia si de pozitia ei sociala, el isi indreapta atentia catre o femeie mai tanara - actrita debutanta Avice Crichton (Lucy Punch) - si are nerusinarea de a-i cere Juliei sa-si ajute rivala sa se lanseze. Cu o abnegatie si o umilinta care nu-i stau in fire, Julia accepta si o distribuie pe tanara in noua sa piesa. In timpul repetitiilor, Julia pare ca se pregateste sa se retraga, tratand-o pe tanara actrita ca pe o potentiala inlocuitoare. Dar in noaptea premierei, Julia demonstreaza ca este o actrita de exceptie, mai buna decat si-ar fi imaginat cei din jur - amantul, familia, criticii. Rolul actritei care se pregateste sa-si ia ramas bun a fost cel mai mare succes al ei. Atunci cand urca pe scena si joaca asa cum nu a facut-o niciodata, facand-o pe rivala ei sa izbucneasca in plans, Julia le arata tuturor ca ea este cea care-si controleaza cariera si viata. Mai frumoasa, mai convingatoare si mai implinita ca oricand, este gata sa-si accepte si sa-si sarbatoreasca maturitatea redescoperita. Surprinzatoare este insa contradictia intre felul in care joaca aceste ultime scene ale filmului: spre deosebire de toate situatiile anterioare, cand in viata personala se interpuneau replici si atitudini din piesele jucate, de data aceasta, pe scena, Julia isi ia toata energia din viata personala, "rasucind" totul intr-o adevarata tirada la adresa celor care au incercat sa o insele si transformand totul intr-o farsa. Practic, Julia scoate drama din viata ei si o expune in teatru. Razbunarea Juliei este crunta si atat de delicios de urmarit... Multi ar putea spune ca este chiar prea cruda. O farsa bine pusa la punct, premeditata, iar Julia arata ca este aici pentru a ramane si ca nu are de gand sa cedeze in fata mai tinerelor talente. Pe scena, ea straluceste ca niciodata si isi eclipseaza rivala, care, in naivitatea ei, chiar credea ca i se lasa posibilitatea de a dovedi ca poate fi o actrita cel putin la fel de buna ca marea diva. In definitiv, Julia nici nu putea gasi un loc mai bun pentru a-si pune in aplicare razbunarea - scena este viata ei, locul in care se simte in siguranta si in largul ei. Le da tuturor o lectie de viata, iesind din tipare, improvizand si punand pe tapet toate problemele care au macinat-o pana acum: povestea de dragoste in care isi pusese mari sperante, tradata - amantul infidel, care a profitat de ea, un prieten care ii arata iubire, desi "joaca pentru echipa adversa", fiind homosexual (iata cum ideea de teatru revine mereu pe parcursul filmului...), un sot care o insala cu cea care i-a devenit rivala pe scena si, bineinteles, micuta si aparent inofensiva actrita debutanta Avice Crichton, pe care o nimiceste sub privirile necunoscatoare ale spectatorilor. Despre atmosfera filmului... Anii '30 au fost adusi la viata de designerul Luciana Arrighi, castigatoare a unui Oscar pentru "Howards End": "Am lucrat de multe ori cu aceasta perioada. Anii '30 sunt epoca mea preferata, atat din punct de vedere arhitectural, cat si artistic." Arrighi s-a confruntat cu o provocare interesanta in "Being Julia": a trebuit sa creeze atmosfera luxoasa si atragatoare a lumii teatrului, dar in acelasi timp a trebuit sa sugereze realitatea unei Anglii care traia sub amenintarea razboiului. "A trebuit sa cream o lume a anilor '30 care pare iluzorie, genul de univers fantastic care sa-i atraga pe oamenii obisnuiti, care vor sa-si uite viata monotona si plina de greutati cu ajutorul Juliei si al prietenilor acesteia", a explicat ea. "Dar, de regula, am folosit ziare pe care le imprastiam prin platou, pentru a arata ce se intampla in lumea reala in acele vremuri." O mare parte din pelicula a fost filmata in Ungaria, unde echipa de productie a cautat locatii opulente, in care sa existe elemente cum ar fi lambriuri de lemn, seminee impozante si ferestre mari, camere spatioase si candelabre bogat ornamentate. Acest stil este tipic atat pentru Londra, cat si pentru Budapesta. Cladiri precum Hotelul Astoria sau Moulin Rouge s-au dovedit a fi fundaluri impresionante pentru decorurile lui Arrighi. Au existat insa elemente care au trebuit importate din Anglia, pentru a certifica simtul estetic britanic. "Ma refer la clantele de la usi, intrerupatoarele, cutitele, furculitele - lucrurile pe care le folosim in viata de zi cu zi, detalii aparent nesemnificative, dar care sar in ochi si, in cele din urma, conteaza foarte mult", a observat Arrighi. Spre exemplu, cearceafurile de la patul Juliei au fost cumparate din Anglia, pentru ca in Ungaria nu exista asternuturi de acest gen. De asemenea, o adevarata provocare pentru designer l-a reprezentat si ilustrarea faptului ca Julia este in permanenta inconjurata de oglinzi - aceasta pentru ca diva este foarte preocupata de aspectul ei fizic si vrea mereu sa vada daca mai este frumoasa si atragatoare. "Dormitorul Juliei, bazat pe schitele lui Syrie Maugham, sotia lui W. Somerset Maugham si celebru decorator de interioare din anii '30, a fost un cosmar pentru orice production designer", isi aminteste Arrighi. "Erau 60 de oglinzi in acea camera! Este un caz extrem, dar sunt oglinzi pretutindeni, pentru a accentua preocuparea Juliei pentru imaginea sa, care tinde sa devina obsesiva. Si, de fiecare data cand trece pe langa o oglinda, se uita la imaginea reflectata." Despre productie... Filmul este un adevarat sonet pentru dragostea de teatru si actorii minunati ai acestuia, care pun trup si suflet in profesia lor. Distributia in ansamblul ei este una eleganta, ce se comporta ca atare, ornamentand cu succes jocul de diva, tragicomic al lui Bening. Remarcabila este aparitia actorului Michael Gambon in rolul mentorului Juliei, Jimmie Langton, care, intr-o imbinare a realitatii cu fictiunea si magia, pare sa o insoteasca in continuare pe diva pe bratele celebritatii (desi acesta a murit de 15 ani...), oferindu-i directive si indicatii scenice care sa o ajute sa isi imbunatateasca performanta si interpretarile. Astfel se creeaza senzatia ca Julia este mereu "activata" in rolul actritei, fie ca se afla pe scena, fie ca se afla in situatii din viata personala. Mai mult decat atat, mentorul ei ii aduce mereu in amintire faptul ca "Singura ta realitate este teatrul"... Jimmie joaca, intr-un anumit fel, dublul rol al ingerului pazitor sau, dupa caz, al diavolului, care ii da sfaturi si indicatii scenice. Am putea spune chiar ca Julia se justifica pentru deciziile si atitudinile sale datorita acestor directive pe care le primeste si pe care, de cele mai multe ori, le urmeaza intocmai. Despre lucrul in echipa cu Michael Gambon, Bening a precizat: "Este un om extraordinar, absolut extraordinar. A fost facut cavaler. L-am cunoscut cand am filmat 'Open Range', unde el a jucat rolul ticalosului. Este extrem de amuzant. Are un caracter minunat si lucreaza ca nebunul - merge din film in film. Cred ca lucra deja la trei filme cand se realiza 'Being Julia'. Este tipul de om pe care iti face placere sa il iei intr-un colt si sa stai de vorba cu el. Are o gramada de povesti de spus. Este un tip care nu a devenit faimos cu adevarat. Era foarte cunoscut in lumea teatrului, dar nu a devenit celebru decat o data cu 'Singing Detective'. Dar poate tocmai de aceea, pentru ca nu a avut de-a face cu faima de cand era foarte tanar, se simte atat de confortabil cu propria persoana. Ii plac oamenii foarte mult. Ii place sa iasa la un pahar de bautura si de vorba. Ii place sa iasa in oras, la masa. Si este extrem de muncitor. Pur si simplu imi place la nebunie ce a facut in acest film. Este atat de prezent. Si a fost distribuit perfect pentru acest rol, asa ca am fost foarte norocosi ca am reusit sa il avem cu noi in acest proiect." Un alt rol de exceptie face si Juliet Stevenson, in rolul Evie, menajera si asistenta divei, prietena ei nedespartita, care a ajuns sa ii cunoasca "repertoriul" pe dinafara, inganandu-i replicile si reactiile. "Cortina a cazut dupa primul act, iar eu nu am nici cea mai vaga idee ce se intampla in actul al doilea", se plange vedeta, obosita si nemultumita de viata ei, iar Evie recita o data cu ea aceste replici pe care, evident, le-a auzit de nenumarate ori... Raspunsurile Juliei sunt atat de previzibile pentru fidela ei confidenta, ca si obisnuinta divei de a "da drumul" la suvoiul lacrimilor, de parca ar apasa pe un buton. Amuzanta si mereu pregatita sa ii "tina spatele" si sa o acopere cu micile ei secrete, Evie reuseste sa construiasca un personaj extrem de realist. Jeremy Irons (Michael Gosselyn) infatiseaza cu maiestrie un personaj care reuseste sa ne introduca in atmosfera londoneza a anilor '30. Desi aparitiile sale sunt relativ scurte si poate ca ne-am fi dorit sa il vedem mai mult si mai des, replicile si jocul sau compenseaza din plin... Construieste relatia cu sotia sa in asa fel incat ne dam seama exact care este statutul celor doi si cum stau lucrurile intre ei: sotii traiesc "vieti separate" si sunt, paradoxal, mai mult sau mai putin fericiti... Insa, atunci cand este vorba despre performanta teatrala, Julia stie ca are in sotul ei un critic foarte bun, care nu ezita sa o indrume pe directia potrivita, atunci cand greseste. Irons este foarte incantat de felul in care s-a desfasurat lucrul la acest film si il apreciaza foarte mult pe Szabo: "Te simti tot timpul in largul tau pe platou si este grozav sa poti lucra asa, deoarece iti permite sa fii relaxat ca actor, sa te lasi in voia imaginatiei. Poti sa-i sugerezi ceva, iar el va spune: 'Da, e o idee foarte buna, hai sa incercam'. Iar mie imi place cel mai mult sa lucrez asa." De asemenea, Bening are numai cuvinte de lauda pentru regizorul ungur - Istvan Szabo i-a facut pe actori sa se simta creativi, dar in acelasi timp a stiut sa-i mentina pe calea cea buna. "Istvan este extrem de dragut si tine mult la actori", a explicat ea. "In cinematografia moderna, majoritatea regizorilor stau intr-o alta camera, cu monitoarele lor, si vad ceea ce vede si camera, asa ca actorii sunt lasati de capul lor. Dar Istvan sta langa tine, alaturi de camera, ceea ce te face sa te simti legata de el." Irons crede ca publicul este fascinat de viata interioara a actorilor si ca-i face placere sa vada povesti care se desfasoara intr-un alt spatiu temporal. "Anii '30 sunt deja istorie, oamenii traiau cu totul altfel in acele vremuri", a spus el. "Viata moderna este vazuta prin contrast. Si, bineinteles, totul este foarte elegant si frumos si nu-i nimic rau in a te uita la filme frumoase, atata timp cat actiunea lor este cu adevarat interesanta." Regizorul ungur a povestit despre film, care, spre deosebire de peliculele sale anterioare, nu a beneficiat de scenariul sau, ci s-a bazat pe romanul lui W. Somerset Maugham: "A fost o experienta extraordinara, cel mai frumos lucru, ca, macar o data in viata mea, sa fiu un regizor de film a carui treaba este sa ii lase pe actori sa joace, sa mute camera si sa se gandeasca la lumini, la jocul actorilor, la stilul de interpretare si ritm, fara sa fiu ocupat toata ziua si noaptea de dialog! Mi-a placut sa fiu regizor de film pentru prima data in viata mea!" Proiectul peliculei este extrem de... englezesc - ritmul dialogurilor este englezesc, stilul de joc la fel, precum si umorul (exceptionale replicile dintre Julia si Michael: Julia ii spune, printre lacrimi, sotului sau: "Sunt o scorpie, de la inceput pana la sfarsit!", iar acesta ii raspunde "consolator": "Chiar si asa..."). Totusi Annette Bening este din Kansas, iar Szabo din Ungaria. Cum s-a reusit crearea atmosferei londoneze, fara a se observa nici o diferenta culturala sau de ritm? Regizorul a explicat: "Annette este o actrita minunata. Si-a inceput cariera initial in teatru si a facut niste roluri fantastice, de la Shakespeare la Ibsen. Este o actrita in adevaratul sens al cuvantului, nu doar o vedeta de film, asa ca a lucra pe scena cu ea nu a fost deloc o problema. Problema mea a fost cum sa fac sa gasesc acel stil englezesc specific si aici am avut un ajutor considerabil: Jeremy Irons, care, de la prima zi de filmare pana la ultima mi-a spus daca ceva nu era bine sau daca apareau greseli. Ii sunt foarte recunoscator. Dar, ca sa fiu cinstit, in cazul lui Annette nu a fost nevoie de corecturi, pentru ca era atat de pregatita si stia exact ce are de facut." Despre "englezism"-ul filmului, Annette Bening a declarat: "Ei bine, accentul era cel mai important lucru. Dar cred ca am petrecut suficient timp in Anglia pentru a invata asta... Nu mi-am facut griji ca nu voi putea reda caracterul englezesc al filmului. Am lucrat foarte mult in ceea ce priveste accentul si l-am abordat intr-o maniera foarte serioasa. Ca actor, asta este ceva ce inveti de cand esti la scoala de actorie. Toata lumea invata accente, schimbari de sunete, mereu. Si, bineinteles, aproape toti ceilalti actori erau britanici. Au fost in distributie si doi actori canadieni, dar, de fapt, majoritatea sunt englezi, asa ca asta a ajutat." Julia Lambert nu este o diva "clasica". Desi temperamentul capricios si toanele frecvente lasa aceasta impresie, ea poate fi mai mult decat atat: este inteligenta, abila, isteata, glumeste cu cei din breasla ei, care cunosc si inteleg subterfugiile profesiei, isi face griji pentru fiul ei adolescent. Bening a recunoscut de la inceput personajul si a inteles psihologia din spatele situatiei acestuia. "Cred ca este o poveste despre o femeie ca toate celelalte femei, care a ajuns la un moment in viata in care trebuie sa-si reevalueze pozitia, sa se regaseasca pe sine - si toate aceste lucruri transpar in munca ei, in relatiile cu cei din jur", a observat actrita. Annette Bening a adaugat: "Nu este o poveste despre o actrita in devenire. A fost cu adevarat o actrita foarte buna, profesionista, dar si-a pierdut drumul la inceput. Este o femeie care a jucat opt reprezentatii pe saptamana inca de cand era foarte tanara si asta fara nici un fel de probleme. Stii, opt reprezentatii pe saptmana, asta este calitatea si punctul ei forte. Este ca un atlet care alearga pentru o cursa lunga, stie cum merg lucrurile. Dar a ajuns intr-un moment din viata sa in care se opreste, se gandeste, reconsidera si reevalueaza ceea ce traieste, pentru ca toate aceste lucruri nu ii mai sunt la indemana..." Szabo este cu adevarat indragostit de acest film: "O iubesc pe Julia. Viata mea este sa fiu in preajma actorilor si a actritelor si ii iubesc pe toti! Ceea ce imi place cel mai mult in viata este sa vad cum actorii si actritele 'absorb' energia unul de la celalalt." De asemenea, regizorul ii gaseste Juliei si circumstante atenuante: "Este cruda pentru ca lupta pentru viata ei; lupta pentru a se mentine tanara; lupta pentru a se mentine talentata; lupta pentru a ramane pe scena mai mult, tot mai mult. Asta este lupta fiecaruia dintre noi. Eu lupt pentru urmatorul meu film si pentru a pastra calitatea si standardul ridicat al distributiei, al ritmului si al jocului actoricesc. Daca vrei, Julia Lambert sunt eu! Important este sa lupti, sa te mentii in competitie. Este atat de usor sa fii dat afara in zilele noastre. Lumea este acum atat de... in viteza: exista atata talent, atatea idei noi. Aceasta este lupta suprema, nu numai pentru o actrita cum este Julia sau pentru un regizor ca mine, care se regaseste in Julia, ci pentru fiecare persoana care trebuie sa lupte pentru a se mentine in top si in competitie." Filmul reprezinta o portretizare a eroinei principale, asa cum spune si titlul peliculei, fiind un studiu de personaj. Bening interpreteaza cu bucurie, inteligenta si simt al umorului un personaj care ii este extrem de drag. Pasiunile Juliei? Pe langa bere, ca orice diva, Julia este indragostita de complimente, tanjeste dupa admiratori si atitudinea teatrala. Iar Bening stie sa arate ca are aceste pasiuni... Annette Bening straluceste in fiecare moment in care apare, practic "fura" fiecare scena. Julia stie sa ii eclipseze pe toti cei din jurul ei, iar aceasta stralucire care i se observa pe chip, zambetul cuceritor, cu siguranta au necesitat un efort considerabil din partea actritei, desi ea pare atat de naturala... Bening intruchipeaza si umanizeaza acest personaj, ii ofera o dimensiune eroica prin lupta pe care o duce, pentru a-si mentine statutul atat de greu dobandit. Actrita reuseste sa poarte spectatorii intr-o calatorie minunata si "leaga" intregul film. Bening face un adevarat tur de forta in acest film, iar sarmul ei extraordinar si accentul englezesc (aproape ca uiti ca actrita este, de fapt, americanca...) o pun in valoare. Mai mult decat atat, "devine" Julia si ajunge sa "locuiasca" trup si suflet in acest personaj, pe care il aduce la viata ca nimeni alta. Julia poate ca nu este experta in dragoste sau in auto-analiza, dar cu siguranta, ca actrita, se descurca excelent. Scena de final, in care Julia savureaza victoria de una singura, cu berea in mana, fara masti si prefacatorii, arata maturitatea la care a ajuns acest personaj. Din toate punctele de vedere, acesta este un film pe care trebuie sa il vezi...

Corina Dumitrescu: "Dansul este ceea ce ma tine in viata"

Am vazut-o de multe ori pe scena... Odette (Odile) din "Lacul Lebedelor", Clara din "Spargatorul de nuci", Carmen din spectacolul cu acelasi nume, Julieta in nemuritoarea poveste a celor doi indragostiti nefericiti si multe altele... Iar acum am avut privilegiul de a sta de vorba cu Corina Dumitrescu, prim-solista a Operei Nationale din Bucuresti. Nu stiam la ce sa ma astept si eram curioasa: cine este Corina Dumitrescu dupa ce cortina cade si ropotele de aplauze se sting? M-a intampinat o femeie frumoasa, delicata dar puternica si animata de o vointa iesita din comun. Vointa de a face performanta, de a se auto-depasi, de a oferi mereu altceva si mereu mai mult publicului care vine sa o vada, sa-i admire tehnica si gratia desavarsite... - La ce varsta ati urcat prima data pe poante si cand ati realizat ca viata dumneavoastra va fi indisolubil legata de balet? Atasamentul meu fata de dans nu a inceput o data cu primii pasi, ci mult mai tarziu. Aveam 13 ani cand am urcat prima data pe poante. Mama mea a fost cea care m-a orientat in aceasta directie, atat cat s-a priceput, nefiind de meserie si deci cu unele greseli inevitabile in context. Ea a fost primul meu critic, iar astazi este un spectator permanent. In acea perioada, poantele erau foarte greu de gasit si le procuram cu dificultate, prin bunavointa unor balerine care ne cedau poantele care le apartinusera si pe care nu le mai foloseau. - Va mai amintiti spectacolul de debut ca prim balerina? Am debutat la varsta de 19 ani intr-o coregrafie a Doinei Andronache, numita "Alba ca Zapada". Acesta a fost inceputul, dar din nefericire pentru mine, am decis imediat dupa aceea sa renunt la Opera si am trecut la o companie de dans contemporan. Abia la 21 de ani m-am reintors si am reluat pasii, de la ansamblu pana la solista, dar intr-un interval mult mai scurt: intr-un an am parcurs toate etapele si au inceput sa apara rolurile de prim balerina. - Probabil fiecare spectacol este diferit, chiar daca ati mai interpretat rolul respectiv in repetate randuri... Care este elementul care face diferenta? Fiecare spectacol reprezinta o provocare in sine, chiar daca se repeta, iar tu esti cel care iti stabilesti nivelul. Puterea vine din noi, stiti cum se spune - daca iti doresti, poti muta si muntii din loc. In mine exista un foc launtric ce arde la fiecare spectacol si ma implic total. Iubesc dansul, gasesc in permanenta noi provocari, iar acest lucru ma tine in viata. De asemenea, imi respect publicul si cred ca acesta trebuie sa vada mereu aceeasi balerina, dar de fiecare data alta. - Cum abordati constructia unui personaj pe care-l interpretati pentru prima data? Ca si in teatru sau in cinematografie, exista un scenariu pe care il citesc. Daca este adaptat dupa un roman, citesc si lucrarea respectiva. Incerc sa ma apropii de acel personaj nu numai prin intermediul pasilor creati de coregraf, ci si prin cuvantul scris. Cartea iti completeaza si intregeste personajul, explicandu-ti cum este acesta, cum se imbraca, cum gandeste, detalii de comportament si asa mai departe - iar toate acestea trebuie sa apara in spectacol. Inevitabil, imprumuti ceva din personalitatea acestuia. - Si totusi, ramaneti dumneavoastra... Stiti, eu sunt de parere ca in fiecare dintre noi exista cate un pic din Julieta, din Carmen, din Maria Magdalena... toti avem ascuns undeva, in sufletul nostru, acel sentiment, acea traire care nu trebuie decat sa fie stimulata pentru a iesi la suprafata. - Cum arata o zi de lucru? Uneori poate parea anost, insa mie imi place sa am un ritm constant. In general, imi incep ziua la ora 6.30, am o viata foarte organizata. Nu pierd noptile decat foarte rar... ultima data cand s-a intamplat asta a fost acum cativa ani. Incerc sa-mi mentin un ritm de viata adaptat cu ceea ce fac. Pentru a atinge performanta trebuie sa ai grija de tine, in masura in care iti permite societatea. Ma pregatesc zilnic, avand saptamanal o zi libera - de obicei luni, dar intervin modificari in functie de program. De exemplu, daca am spectacol miercuri, nu imi permit sa imi iau liber luni. - In medie, cat timp alocati zilnic antrenamentului? In general, cate 6 ore in fiecare zi. Depinde de importanta si frecventa spectacolului pentru ca, daca este vorba de un rol pe care il interpretez foarte des, nu mai sunt necesare atat de multe repetitii. In cazul in care urmeaza un spectacol pe care il joc ceva mai rar, aloc mai mult timp si imi place sa ma pregatesc singura pe scena. - Ce va place sa faceti in timpul liber? Imi place mult lectura, de exemplu am inceput acum sa citesc "Codul lui Da Vinci" a lui Dan Brown, care pana acum mi se pare extraordinara. In timpul sezonului citesc lucrari mai usoare, ca un fel de exercitiu al lecturii, canalizandu-mi energia in vederea spectacolelor. In vacanta abordez lucrari complexe. - Cum va adaptati cu un partener nou? Depinde de experienta acestuia... fie repetam mult impreuna, fie, daca este un dansator experimentat, ne sunt de ajuns cateva repetitii pentru a ne putea sincroniza. - In decursul carierei ati abordat o paleta extrem de variata de personaje, atat clasice, cat si moderne... Care este, in opinia dvs, relatia dintre clasic si modern in balet? Cred ca miscarea este punctul comun al celor doua... dansul este pentru un corp bine antrenat, care se poate adapta oricarui tip de abordare. Spre deosebire de teatru, unde te poti exprima prin cuvinte, in dans nu vorbesti decat prin miscare. Dansul inseamna a exprima idei sau a spune o istorie, exclusiv prin intermediul miscarii, al pasilor de dans. - Care au fost cele mai importante colaborari pe scenele din afara tarii, din punct de vedere al experientei in sine? Am avut cate ceva de invatat din fiecare colaborare avuta in strainatate, indiferent de gradul sau de importanta. Nu cred ca poti trece prin acest gen de experienta fara a fi influentat. - Comparativ cu Romania, vi se pare ca in strainatate exista conceptii si mentalitati distincte referitoare la balet? Cu siguranta. Eu cred ca diferenta pleaca de la nivelul social. Este o distinctie asemanatoare cu aceea dintre Romania si Elvetia. Neavand griji de ordin material, oamenii sunt mult mai relaxati, mai deschisi catre arta, abordand mult mai serios manifestarile acesteia si implicandu-se. In Romania este dificil de trait si de facut arta, pentru ca nu ai liniste si confort spiritual. Chiar si atunci cand esti pe strada, esti supus unei anumite agresiuni. Ma refer la micile detalii... Permanent esti in pericol de a se lega cineva de tine, la coltul strazii vezi un vagabond care urineaza, traficul este foarte aglomerat si stresant, vecinii tai asculta muzica la maximum, iar tu ai nevoie de liniste pentru a te odihni si a fi in forma pentru repetiile de a doua zi... Sunt chestiuni aparent insignifiante, dar de fapt sunt surse de stres care nu te lasa sa traiesti si sa ai liniste pentru a putea crea. - In prezent de unde va procurati poantele? Teatrul nostru are cizmari angajati care lucreaza pantofi pentru membrii corpului de balet, dar dupa o tehnologie destul de veche. Dansul a inregistrat un progres considerabil si, pentru ca noi sa ajungem la nivelul celor din strainatate, ar trebui sa folosim poante de calitate superioara. Sunt foarte scumpe, dar preferam sa ni le cumparam din banii proprii. Alina Cojocaru (n.r. - prim-solista a baletului Operei Regale din Londra) a avut bunavointa si generozitatea de a face un fel de sponsorizare, daca se poate spune asa. Respectiv, ea a facut o publicitate gratuita, folosind aceeasi marca de poante ca si noi si fiind platita de firma prin 50 de perechi de poante care ne-au fost donate. Dar acesta este un caz, iar genul acesta de poante, care costa 90 de euro perechea, te tin circa 3 luni. - Numai atat? Vi se pare putin? Ganditi-va ca poantele realizate la Opera tin o zi. Tocmai de aceea am apelat la aceasta firma, pentru ca poantele produse de ei au fiabilitate substantiala. Va dati seama ce a insemnat pentru mine inainte: plecam in turneu, aveam spectacole in fiecare seara si zilnic trebuia sa cos poante pentru ca la un spectacol nu foloseam o singura pereche, ci cate doua sau chiar trei perechi. Important este insa ca ne aflam pe drumul cel bun. - Care este relatia dumneavoastra cu publicul, cum il simtiti si cum ii percepeti reactia? In timpul spectacolului esti singura pe scena sau eventual doar impreuna cu partenerul. Te concentrezi, gandesti pasul urmator, gandesti personajul... Reactia publicului se simte la sfarsit. Oamenii vin cu placere la spectacol si avem, de asemenea, un public permanent constand in personalul ambasadelor. De exemplu, Ambasada Statelor Unite ale Americii a fost atat de aproape de noi, ne-a sprijinit foarte mult si as dori sa-i multumesc si pe aceasta cale, in special familiei Delare. - A existat in decursul carierei dumneavoastra vreun moment dificil, in care sa va doriti sa renuntati la balet? Da, asa cum va spuneam si mai devreme, am abandonat pentru doi ani. Cred ca acest lucru a fost urmarea unei false impresii pe care o aveam la acea vreme. In momentul in care am terminat scoala credeam ca voi intra in Opera si voi primi imediat un anumit statut. Aceasta conceptie se perpetueaza din pacate si astazi... Mi-au fost necesari doi ani pentru a intelege ca nu asa se procedeaza si ca de fapt esti pe propriile tale picioare. Nimeni nu te ia sub "aripa ocrotitoare" si trebuie ca mai intai sa demonstrezi ca iti doresti sa faci performanta. Nu am invatat acest lucru atunci. Scoala nu a inteles ca nu trebuie sa formeze stele, ci dansatori pregatiti din toate punctele de vedere sa faca fata concurentei. - A fi prim balerina reprezinta o imensa responsabilitate... Absolut. Nu oricine poate ajunge sa stea prima, in fata tuturor si diferenta aceasta se observa cu usurinta. Cea care sta singura pe scena trebuie sa aiba o anumita potenta, carisma si inteligenta a scenei, avand raspunderea intregului spectacol. - Aveti vreun model? Nu, insa am fost inconjurata permanent de oameni deosebiti, de la care am avut multe de invatat si care m-au deprins sa gasesc in forul meu interior taria de a rezista presiunilor de ordin fizic si psihic, sa privesc mereu inainte si de la care am invatat ca puterea se afla in mine insami, acolo trebuie sa o caut. In decursul carierei am avut si momente dificile ca urmare a unor accidentari, am suferit si o interventie chirurgicala la genunchi... Sunt probleme intalnite in cazul multor dansatori. Revenirea poate fi foarte dificila, depinde ce sechele au ramas, dar si de puterea ta de a depasi aceste momente. Pe cat posibil, trebuie sa ai grija de tine, pentru ca baletul se practica pana la varsta de 40 de ani si ti se cere performanta. Aceasta este deosebirea dintre noi si alti sportivi - de exemplu, fotbalistii isi incheie cariera in jurul varstei de 30 de ani, iar gimnastii, mult mai devreme, in jur de 25 de ani. - V-ati gandit ce veti face dupa ce va veti incheia cariera de balerina? Intr-un fel am inceput deja sa ma ocup si de alte aspecte - predau si sunt asistent coregraf. Voi incerca, pe cat posibil, sa-mi dezvolt si o alta latura, poate voi reusi sa-mi deschid o scoala proprie si sa incep sa lucrez inclusiv in domeniul managerial. Cunosc deja cateva lucruri in acest sens, am o privire critica, avand in vedere ca am suficienta experienta. Nu se stie niciodata ce-ti ofera viitorul si trebuie sa fii pregatit pentru orice eventualitate. - Cum va simtiti ca pedagog, de cealalta parte a baricadei, dupa ce ati fost elev si discipol? Este cu siguranta o situatie distincta... eu lucrez cu oameni foarte tineri si in aceste situatii ti-ai dori sa le trasmiti cumva cunostintele si experienta ta. Ca pedagog, cand il vezi pe balerin pe scena, ai emotii incomparabil mai mari decat atunci cand esti tu insati si ai posibilitatea de a controla cat de cat lucrurile. - Daca ar veni pestisorul de aur si v-ar putea indeplini 3 dorinte in plan profesional, care ar fi acestea? Eu sunt o persoana foarte realista, care de foarte putine ori viseaza - contrar conceptiilor despre artisti, despre care se considera ca ar fi visatori. As putea spune ca-mi doresc sa am mintea de acum si cu zece ani mai putin. As vrea sa pot regasi ocaziile pe care le-am pierdut... sa se mai opreasca o data trenul in gara mea. - Ce repere include agenda dvs. pentru urmatoarele luni? In general nu-mi place sa vorbesc despre proiectele mele, dintr-un fel de superstitie. In cazul in care intervine ceva si proiectul nu se mai realizeaza, va parea ca m-am laudat. - Daca ati avea o fetita care si-ar dori sa devina balerina, ati incuraja-o in aceasta directie? Nu cred ca as indemna-o sa aleaga acest drum... Dar daca isi doreste cu adevarat, este determinata si are toate calitatile care se cer in aceasta profesie, voi avea grija sa-i asigur posibilitatea de a studia intr-un mediu adecvat. Important este sa inteleaga faptul ca totul porneste din ea si ca decizia ii apartine. Daca nu esti dispus sa te implici in totalitate, nu poti ajunge la performanta.

Hitch iti face "lipeala"!

Stii momentele acelea penibile, la o intalnire, cand nimic nu pare sa mearga asa cum iti doresti? Desi ai acceptat sa ii dai o sansa unui tip simpatic, acesta se dovedeste a fi un mare neindemanatic, nu te asculta, nu stie ce sa faca si iti pare rau ca ai decis sa te vezi cu el? Ei bine, cu Hitch in preajma, asemenea momente nu vor mai exista! Pentru ca el este Doctorul Intalnirilor, cel care reuseste sa ii transforme pe tipii de treaba in ceva mai mult decat atat, sporindu-le increderea in propria persoana si ajutandu-i sa isi descopere potentialul. O comedie romantica extrem de haioasa, care te va binedispune si nu te va solicita intelectual aproape deloc... Cu alte cuvinte, un film relaxant, pentru week-end! Pelicula "Hitch" ii are in distributie pe Will Smith (care isi face aparitia pentru prima oara intr-un film de gen, lucru asteptat cu mare nerabdare de toti fanii sai, "plictisiti" sa il vada numai in filme de actiune), Eva Mendes, Kevin James si Amber Valletta. Filmul este regizat de Andy Tennant (care a realizat de curand comedia romantica "Sweet Home Alabama"), pe baza unui scenariu de Kevin Bisch, debutant in acest domeniu. Probabil ca imi vei spune ca este inca una dintre "dulcegariile" acelea de filme, bagate la inaintare de Hollywood pentru a-si asigura succesul si vanzarile... Desi ai dreptate sa consideri ca filmul este suficient de previzibil incat sa nu iti rezerve nici un fel de surpriza, totusi momentele amuzante pe care ti le ofera sunt numeroase si te vei trezi razand cu mare pofta. Un film usurel, care incearca sa mearga si pe panta sociologica, fara a avea pretentia de a aprofunda prea mult subiectul. Insa "Hitch" poate fi interpretat si ca o metafora: femeile incearca sa saboteze relatiile minunate pe care le au, vrand sa isi protejeze inima si sentimentele, in timp ce barbatii nu reusesc niciodata sa inteleaga ce anume isi doresc sau au nevoie cu adevarat femeile. Dar in clipa in care dragostea ii "trasneste", si unii si altii stiu sa vorbeasca aceeasi limba... Este o comedie romantica spusa din punctul de vedere al unui barbat, ceea ce este un lucru rar intalnit, mai ales la Hollywood, iar "Hitch" reuseste sa se ridice deasupra filmelor de gen obisnuite. Poate ca nu iti ofera suspansul pe care il astepti, dar are din plin un umor molipsitor si, sa fim seriosi, din cand in cand avem nevoie de filme care sunt exact asa cum par: simple, "curate" si, inevitabil, cu final fericit. Totusi pelicula pune pe tapet si cateva adevaruri sociale. Este un instantaneu a ceea ce a devenit viata si "piata" intalnirilor din metropolele americane. In zilele noastre, a face curte unei femei nu mai inseamna pentru barbati a face tot ce le sta in putere pentru a o fermeca pe aleasa lor, ci inseamna mai ales sa faca tot ce pot sa nu para neatractivi, superficiali sau "vanatori" in ochii celei pe care o vor alaturi poate pentru toata viata. Tot ce ii ramane unui barbat sa faca in aceasta era a tehnologiei este sa banuiasca ce anume isi doreste femeia de langa el si sa spere ca va reusi sa atinga acel nivel al sinceritatii la care aspira. O perspectiva interesanta, privita prin ochii unui barbat care se dovedeste a fi unul dintre "baietii buni", in a caror existenta ni se pare foarte greu sa mai credem astazi... Cine este Hitch?... Actiunea se petrece in orasul New York (a se remarca peisajele absolut spectaculoase, filmul fiind realizat aproape exclusiv in oras, cu imagini uluitoare din Manhattan si Insula Ellis), o metropola in care, prin niste coincidente relativ ridicole, ai senzatia ca nu exista decat o mana de locuitori, care, inevitabil au legatura unii cu altii si se tot intalnesc prin oras... New York-ul este evidentiat drept acel centru-cheie al nesigurantei masculine: barbatii se tem sa fie ei insisi si apeleaza la ajutor profesionist - angajeaza un consultant care sa ii "invete" sa isi descopere propria personalitate. Acest consultant este Alex Hitchens (Hitch), interpretat de Will Smith, supra-numit Doctorul Intalnirilor. El este dispus, in schimbul unui onorariu substantial, bineinteles (apartamentul in care locuieste nu este chiar ultima cocioaba...), sa ii invete pe barbatii nesiguri, dar convinsi ca si-au gasit iubirea vietii, cum sa danseze, cum sa se imbrace, cum sa asculte, cum sa sarute, cum sa se comporte... El este salvatorul tuturor celor neindemanatici, care nu stiu cum sa atraga atentia femeii speciale pe care o doresc (de cele mai multe ori, mult mai aratoasa si mai plina de succes decat ei). De fapt, Hitch nu face decat sa le ofere oportunitati acestora si ii ajuta sa se descopere, sa treaca de la prima intalnire pana la cea de-a treia (cand are loc, conform unei reguli nescrise, dar stiute... primul sarut). Hitch va ramane alaturi de clientii sai pana in clipa in care se asigura ca relatia va merge bine si ca misiunea pentru care a fost angajat a fost indeplinita. Acest Doctor al Intalnirilor nu isi face reclama, sistemul in care actioneaza este unul bazat numai pe referinte, din vorba in vorba, Hitch devenind un fel de mit urban. Nimeni nu ii cunoaste numele, dar in oras umbla zvonuri despre acest barbat care ii "vindeca" pe toti de neindemanare... Sa nu uitam ca Hitch are un cod al onoarei pe care il respecta cu strasnicie. Nu ii ajuta pe cei care vor doar sa "bage in pat" femeia pe care au pus ochii, ci crede cu sinceritate in puterea dragostei si vrea sa isi vada clientii fericiti, alaturi de aleasa inimii. Nu lucreaza cu subterfugii si minciuni, ii ajuta cinstit si ii transforma intr-o versiune mai buna a ceea ce sunt, de fapt. "90% din ceea ce spui nu exprimi prin cuvinte", cel putin asta spune Hitch. De aceea, el este specializat in mesajele nonverbale, limbajul corpului, atitudine, postura, mimica. Toate acestea conteaza foarte mult, mai ales la inceputul unei relatii, cand cei doi implicati sunt, practic, niste necunoscuti unul pentru celalalt. Hitch intelege foarte bine situatiile si stie intotdeauna ce trebuie sa faci mai departe. Asta atunci cand este vorba de alti barbati... Desi este un adevarat magnet pentru femei, pe care le vrajeste in cel mai fermecator mod posibil, totusi nu si-a gasit inca pe acel cineva special din viata lui. Acest lucru urmeaza insa sa se schimbe, iar Hitch descopera ca, in fata dragostei, este la fel de nesigur si nervos ca oricare dintre clientii lui... Desi a suferit in dragoste (imaginile din trecut, in care se arata experienta care i-a marcat viata sentimentala, in colegiu, sunt extrem de haioase si ne arata un Will Smith in elementul lui, in rolul prostanacului dulce si amuzant), Hitch are un respect deosebit pentru femei, pe care le trateaza cu cea mai mare consideratie si atentie. Insa viata lui romantica este un adevarat dezastru, pana in momentul in care o cunoaste pe Sara Melas (Eva Mendes), redactor la un ziar de scandal, "The New York Standard", o adevarata carierista, cinica si, bineinteles, singura. Genul infumurat, foarte inteligenta, satula de "schemele" clasice de agatat, Sara se concentreaza mai mult asupra carierei. Pana si seful ei (Adam Arkin) crede ca Sara munceste prea mult si este ingrijorat ca isi pune viata personala pe locul doi - cand se intoarce mai devreme din vacanta, el este cel care ii spune sa se intoarca la distractie... Este o tipa "nemiloasa" in meseria ei, dar care poate fi foarte draguta atunci cand nu se poarta ca o scorpie... Cu un zambet nemaipomenit, Sara este un suport moral pentru mult mai nesigura si influentabila sa prietena, Casey (Julie Ann Emery). Felul in care se intalnesc cei doi este foarte amuzant - scena din bar, in care Hitch o "agata" pe Sara cu replici brici, apoi pleaca fara sa insiste, asigurandu-se ca astfel i-a starnit interesul. Fara sa ii fi cerut numarul de telefon, dar stiind unde lucreaza Sara, Hitch gaseste o modalitate foarte interesanta de a o invita la o intalnire - un curier ii aduce Sarei, la birou, un pachet in care se afla un walkie-talkie. Urmeaza o conversatie foarte amuzanta intre cei doi, cu Hitch propunandu-i mai multe variante de intalnire. Cand Sara accepta pana la urma o intalnire in una dintre zilele propuse de Hitch, curierul ii lasa un cadou, in care se afla un costum impermeabil, pentru "aventuri" marine ... Mirarea Sarei nu are margini in momentul in care realizeaza ca intalnirea urma sa aiba loc in North Cove Yacht Harbor, la 7.00 dimineata, iar Hitch o duce intr-un loc surpriza... Insula Ellis. De aici apar foarte multe situatii haioase (a se vedea piciorul in cap pe care Sara il primeste, din greseala, de la Hitch, cand se afla pe scuter...), dar in acelasi timp dezastruoase (scena in care Hitch face alergie la mancare este pe cat de amuzanta, pe atat de tragica in situatia data...), care vor parca sa spuna ca o asemenea relatie nu are cum sa mearga... Dar atunci cand stii ca ai intalnit dragostea vietii tale, faci orice sa o pastrezi... Filmul are si o intriga secundara: Doctorul Intalnirilor il intalneste pe Albert (Kevin James, comediantul care are un serial de succes, "The King Of Queens"), iar relatia de prietenie care se infiripa intre cei doi ofera cele mai savuroase momente ale filmului. Albert este un contabil dolofan, absolut "impiedicat", genul care poarta sosete albe la costumele business si care, orice ar face, reuseste sa isi "aranjeze" hainele cu pete din intregul meniu... El este insa indragostit nebuneste de Allegra (Amber Valletta, supermodel), o milionara foarte greu abordabila. Albert este contabil la firma care gestioneaza averea impresionanta a "alesei" lui. Constient ca nu are nici o sansa in a-i atrage atentia, Albert apeleaza la serviciile lui Hitch. Desi acesta considera initial ca Albert nu are nici o sansa, avand in vedere gradul avansat de nesiguranta pe care il are si statutul social al celei care "ii lumineaza viata", totusi accepta provocarea. Albert se dovedeste a fi unul dintre cele mai spumoase personaje. Umorul de situatie si replicile foarte bine scrise aduc viata filmului, iar Kevin James se achita cu mare clasa de indatoririle sale din acest film. Scena in care Hitch il invata sa danseze (faza clasica cu "albii nu stiu sa danseze"...) sau cea in care ii da lectii pentru primul sarut (definitoriu, de altfel, pentru ca "8 din 10 femei cred ca primul sarut le va spune totul despre relatia respectiva") te vor face sa razi cu lacrimi... Este meritul incontestabil al ambilor actori, care realizeaza una dintre cele mai frumoase relatii din intreaga pelicula. In paralel cu aceasta poveste de dragoste pe care incearca sa o puna pe roate, Hitch isi vede de viata lui... Respectiv de Sara... Dar, jurnalista de profesie, Sara devine din ce in ce mai interesata de acest Doctor al Intalnirilor despre care tot aude zvonuri si vrea sa il demaste. Lucru care devine din ce in ce mai dificil in momentul in care isi da seama ca acesta este nimeni altul decat Hitch, cel de care incepuse sa se indragosteasca... Demascarea are loc, in paginile ziarului la care lucreaza Sara, iar povestea pare sa se sfarseasca, pentru ca Sara isi imagineaza ca a fost victima unui manipulator care nu si-a aratat niciodata adevarata fata. Dar, dupa multe si previzibile neintelegeri si explicatii, finalul fericit apare si totul se incheie cu personajele dansand pe cinste la nunta lui Albert si Allegra... Despre distributie... "Hitch" este unul dintre acele filme care nu se bazeaza pe intriga sau pe povestea in sine. Pana la urma, asemenea povesti am tot auzit si sunt destul de previzibile. Insa reteta succesului este data de distributie (felul in care actorii joaca si construiesc relatiile, precum si situatiile inedite care se dezvolta merita atentia) si de dialogul extrem de bine scris si amuzant. Will Smith face un rol de zile mari, iar magnetismul pe care il emana prezenta sa pe marele ecran, ii asigura succesul in orice pelicula ar juca. Sau in aproape orice pelicula... Oricum, demonstreaza ca are o capacitate de adaptabilitate ridicata si ca poate juca aproape orice fel de rol. De mult timp asteptam sa il vedem pe Smith punand la bataie farmecul de care da dovada, iar felul extrem de natural si degajat in care isi interpreteaza personajul te face sa crezi ca asa este el si in viata de zi cu zi. Este teribil de amuzant, sarmant si confortabil cu el insusi. Actorul a declarat despre personajul pe care il interpreteaza: "Ei bine, stii, Hitch este un maestru. Este tipul care studiaza relatiile, studiaza femeile si intelege dinamica tehnica a atractiei si a seductiei. Insa a pierdut din vedere elementul esential - dragostea. Si-a construit un adevarat zid in jurul inimii si acesta este, de fapt, elementul care duce la concretizarea acestor reguli si principii." Smith a adaugat: "El este un fel de alchimist. El ia ceea ce exista si transforma in ceea ce ar putea fi. Are nevoie doar de dragoste. Atunci cand ii intalneste pe barbati prima oara, ii intreaba daca sunt intr-adevar indragostiti de femeia pe care incearca sa o cucereasca, deoarece fara asta nu ii poate ajuta." Despre farmecul deosebit al relatiei dintre el si Albert (Kevin James), Smith a precizat: "O, cu siguranta, aici este vorba de potrivire. Nu o poti planui, nu o poti cumpara. Doi oameni fie vibreaza, fie nu. Si Kevin, ca si Martin Lawrence, de altfel, intelege matematica unei comedii. Tocmai de aceea putem vorbi si intelege o limba care ne ajuta sa cream niste scene extrem de ilare." Din punctul de vedere al lui Will Smith, mesajul filmului este urmatorul: "Poti formula si pune cap la cap toate lucrurile asa cum vrei, iti poti crea directia in viata asa cum vrei, dar, pana la urma, totul se rezuma la tine. Este vorba despre cine esti la sfarsitul zilei, te simti suficient de confortabil in propria piele, ai creat o persoana care sa merite sa aiba alaturi persoana pe care o doresti?" Eva Mendes considera ca atat barbatii, cat si femeile au ce invata din acest film: "Imi place la nebunie faptul ca aceasta poveste vine din perspectiva unui barbat, asa ca este complet diferita de majoritatea comediilor romantice de pana acum, dar arata, in acelasi timp, si framantarile prin care trec barbatii si femeile. Si, da, la sfarsit este foarte interesant, pentru ca, pana la urma, este vorba de principii de baza - nu exista asa ceva. Si asta este atat de adevarat, mai ales cand este vorba de relatii..." Despre personajul ei, Mendes a marturisit: "O interpretez pe Sara Melas, redactor la un ziar de scandal si o femeie foarte, foarte prudenta, dar care este o romantica incurabila in adancul sufletului. A fost insa ranita inainte si nu ar mai suporta o experienta asemanatoare. Insa lasa garda jos, incet-incet, gheata se topeste, si este chiar amuzant, pentru ca, dupa ce am vazut filmul, mi-am spus: 'Am prieteni asa si eu insami am facut acelasi lucru.' Este foarte interesant ca facem asta incercand sa ne punem la adapost, sa nu mai suferim. Insa nu realizam ca suferinta provine din faptul ca inchidem toate usile..." Intrebata cum a fost sa intre in pielea acestui personaj, Eva Mendes a declarat: "Am fost ceva de genul: 'Ok, cum justific ceea ce face acest personaj?'. Asa ca am inceput sa citesc o gramada despre asemenea jurnalisti si unul dintre ei a spus - nu imi aduc aminte numele lui - 'Nu abuzez, ma amuz.' M-am gandit: 'Ei bine, asta e chiar interesant.' Stiu ca este o linie subtire de demarcatie, dar, cu acest gand in minte, am abordat personajul in acest fel. Ca si cum nu urmarea sa faca rau nimanui." Mendes a fost si ea martora magnetismului dintre Smith si James, caruia ii recunoaste meritele: "Sunt atat de minunati, atat de minunati... Dar cred ca si ceea ce am reusit sa cream noi doi, Will si eu, este la fel de frumos. Sunt subiectiva, dar prefer sa vad aceasta parte a filmului..." Tocmai de aceea i s-a parut o sansa extraordinara sa lucreze cu Smith: "Este nemaipomenit. O, Doamne, pur si simplu parca nu juca... Are atatea de facut si de aratat, incat devenisem publicul lui. Ma gandeam: 'O, Doamne, sunt in scena cu el!'. Nu poti primi pe nimeni mai bun decat Will. Este cel mai bun. Absolut." Pelicula poate avea succes, pentru ca este in asa fel construita incat atinge toate punctele care ii pot asigura succesul: Hitch este fermecator, Albert este prostut si amuzant, Sara este inteligenta si intepata, si nici o femeie nu este tratata ca un obiect sexual. Comedia romantica a lui Andy Tennant se dovedeste a fi un film usor de vizionat si usor de placut atat de catre barbati, cat si de catre femei. Filmul imbina in mod reusit povestea cu intriga, astfel incat, atunci cand Hitch le da sfaturi clientilor sai (mai ales la inceput, cand priveste direct in camera - asta iti aduce aminte de "Alfie" cumva?...), mereu ai sentimentul ca iti face cu ochiul si tie, spectatorului. Smith este incantator si adorabil, asa cum stie el sa fie, iar rolul pare a fi special scris pentru el (ceea ce nu este departe de adevar, pentru ca ani de zile s-a incercat sa se gaseasca scenariul unei comedii romatice "perfecte" care sa il aiba in distributie), James este extraordinar in rolul grasanului neindemanatic, Mendes este foarte buna in rolul "scorpiei imblanzite", iar Valletta, un supermodel devenit actrita, se descurca relativ ok pentru acest film usurel... Stiai ca?... Remiza de pompieri care apare la inceputul filmului, cand Hitch consiliaza un client, este Hook and Ladder #8, cea folosita in "Ghostbusters" (1984). Will Smith a fost cel care l-a sugerat pe Kevin James pentru rolul lui Albert, fiind un fan al serialului de mare succes al comediantului, "The King Of Queens".

Care este sensul vietii, Alfie?...

In 2004 a jucat in nu mai putin de sase filme, demonstrand astfel inca o data ca Hollywoodul ii acorda tot mai multe sanse in a deveni un adevarat "star"... Da-mi voie sa ti-l prezint pe Alfie, alias Jude Law, un playboy englez naturalizat in SUA, care cucereste femeile din jurul sau de parca aceasta este singura lui ratiune de a fi si care le paraseste la fel de repede cum spui "Buna!"... Trebuie sa iti spun, de asemenea, ca filmul este un remake al peliculei cu acelasi nume din 1966, datorita careia Michael Caine si-a lansat cu succes cariera cinematografica.Deviza de viata a lui Alfie Elkins este: "Subscriu la filozofia europeana - prioritatile mele sunt vinul, femeile si... ei bine, de fapt doar acestea sunt: vinul si femeile. Dar femeile si femeile sunt totdeauna o alegere amuzanta"... Asa se prezinta englezul irezistibil care si-a mutat resedinta in Manhattan, New York, unde spera sa se lanseze in afaceri si sa intalneasca un numar impresionant de femei, fara exceptie, toate neaparat frumoase...

"Balciul desertaciunilor" sau despre vanitate

In luna martie a fost adus in Bucuresti, cadou de Martisor, filmul "Vanity Fair" ("Balciul desertaciunilor"). Daca ai citit deja romanul omonim al lui William Makepeace Thackeray, este foarte posibil sa fii dezamagita de ecranizarea regizata de Mira Nair... Aceasta deoarece, desi filmul este extraordinar din punct de vedere vizual, infatisand decoruri si locatii luxuriante, costume minunate de epoca si coafuri extravagante, nu reuseste sa surprinda sensul adevarat al satirei pe care autorul a facut-o in opera sa, referitoare la ipocrizia societatii aristocratice britanice din secolului al XIX-lea. Celebra replica a autorului din finalul romanului sau de aproape 900 de pagini, "Ah! Vanitas Vanitatum! (Vanitate a vanitatilor) Cine oare este fericit in aceasta lume? Cine isi indeplineste dorintele? Sau este satisfacut de reusita sa?" ramane oarecum fara raspuns dupa vizionarea acestui film... Cele mai mari scapari ale ecranizarii le reprezinta poate faptul ca productia cinematografica nu reuseste sa ofere spectatorilor imaginea reala a unei Becky Sharp, devenita emblema aspirantului la un statut social mai bun, care nu se da in laturi de la nimic pentru a obtine ceea ce isi doreste. Rautatea, viclenia si capacitatea de a infrunta si de a dobori absolut orice obstacol intalnit in cale nu transpar cu claritate din drama usor romantata a regizoarei. Becky este vazuta in film ca fiind o "femeie moderna", poate prima feminista a literaturii engleze, care se lupta sa isi croiasca propriul drum intr-o lume a barbatilor. Stim cu toii (sau vei afla, citind aceasta carte minunata, din pacate mult prea uitata de cititorii zilelor noastre...) ca domnisoara Sharp nu este victima societatii in care traieste, asa cum par sa o vizualizeze Mira Nair si echipa ei de scenaristi, Matthew Faulk, Mark Skeet si Julian Fellowes. Becky Sharp este o "adevarata alpinista pe scara sociala", asa cum foarte bine o descrie unul dintre personaje. Inteligenta, manipulatoare, extrem de indiferenta fata de tot ceea ce nu intra in sfera ei de interese (a nu se uita faptul ca, in romanul lui Thackeray, anti-eroina afiseaza un dispret total fata de sotul si copilul ei, da dovada de o cruzime, de o rautate excesiva in tot ceea ce face, de pragmatism si calcule "la sange"), aceasta este "vedeta" romanului din 1847... Insa filmul "Vanity Fair" ("Balciul desertaciunilor") ne infatiseaza o Becky Sharp... draguta, care stie sa se foloseasca de farmecul ei irezistibil pentru a reusi "in lumea buna", un personaj pe care, daca nu ajungi sa il iubesti, cel putin ajungi sa il intelegi si sa il simpatizezi... Este foarte dificil de urmarit o pelicula care concentreaza, in 137 de minute, un roman de o asemenea amploare si dimensiune. Practic, intriga si povestea oferita de autor cuprinde o perioada de 30 de ani, pe care scenaristii au reusit sa o comprime in pelicula de fata. De aici si greselile inerente - din dorinta de a oferi cat mai multe elemente spectatorului, filmul pare sa se "grabeasca", ingramadind personaje si evenimente, creand confuzie. Faptul ca personajele, pe toata durata celor 30 de ani, nu "imbatranesc" deloc, este un motiv suplimentar de neintelegere si de "zapaceala" pentru spectatori. Dialogurile sunt insa spumoase si extrem de amuzante, ilustrand cu deosebita atentie pentru detaliu ipocrizia, fatarnicia si artificialitatea unor personaje si a unor situatii de prea mult timp uitate... Te vor incanta schimburile de replici, care vor reusi sa te introduca in atmosfera somptuoasa a aristocratiei. Iar daca te gandeai ca filmul respecta suta la suta "buchia" cartii, te-ai inselat! Poate cele mai nepotrivite sunt scenele cu atmosfera indiana - a se vedea scena dansului oriental interpretat de Becky, o secventa putin probabil a se petrece in acea perioada, cand un asemenea gest ar fi fost considerat mai mult decat indecent si ofensator... Insa explicatia pentru prezenta numeroaselor scene ale opulentei indiene ese evidenta daca tinem cont de originile regizoarei Mira Nair. Regizoarea interpreteaza materialul clasic conform unei viziuni proprii. Trecutul sau indian il completeaza pe cel al lui Thackeray (britanicul si-a petrecut primii ani ai copilariei in Calcutta). Aceasta coincidenta neasteptata este creativa, dar si extrem de personala, iar noua versiune a filmlui este o meditatie pe tema legaturii intre Anglia imperiala si culturile straine de dincolo de mare. James Purefoy, distribuit in rolul junelui prim Rawdon Crawley, comenteaza: "Experienta Mirei in cinematografia indiana, atentia pe care o acorda culturii indiene, care-si facea simtita prezenta in Anglia secolului al XIX-lea, toate acestea sunt aspecte care dau tonul intregii pelicule". Povestea vanitoasa a vanitatii... Fiica unui artist englez muritor de foame si a unei cantarete frantuzoaice de cor, Rebecca (Becky) Sharp ramane orfana de la o varsta frageda. Inca din copilarie, fetita isi doreste o viata luxoasa, lipsita de griji, mult peste nivelul social caruia ii apartinea prin nastere. Dupa ce paraseste Academia doamnei Pinkerton din Chiswick (momentul in care arunca la picioarele doamnei Pinkerton dictionarul primit in dar la plecarea de la Academie este definitoriu pentru viata pe care tanara femeie o incepe pe cont propriu), Becky se hotaraste sa cucereasca inalta societate engleza prin orice mijloace. Se va folosi de intreaga ei inteligenta, de farmecul si de sexualitatea sa, pe masura ce se va impune in arisotcratia engleza de la mijlocul secolului al XIX-lea. Ascensiunea lui Becky catre inalta societate incepe atunci cand se angajeaza ca guvernatoare a fetelor excentricului Sir Pitt Crawley (Bob Hoskins). Becky castiga simpatia copiilor, ca si pe cea a bogatei matusi Matilda (Eileen Atkins). Fata devine indispensabila gospodariei din Hampshire-ul rural, iar Matilda capata incredere in sclipitoarea tanara. Dar Becky stie ca nu poate face cu adevarat parte din inalta societate britanica pana nu se muta la oras. Atunci cand Matilda o invita sa locuiasca cu ea la Londra, Becky accepta cu nerabdare. Acolo, tanara se reintalneste cu cea mai buna prietena a sa de la Academie, Amelia Sedley (Romola Garai) care, crescuta in lux si confort, nu impartaseste ambitiile mai terestre ale lui Becky. Manipuland familia pe care deja o cunoaste atat de bine, Becky se marita in secret cu bogatul Rawdon Crawley (James Purefoy), dar cand Matilda afla despre aceasta casatorie, ii da afara pe tinerii insuratei si il dezmosteneste pe Rawdon. Napoleon invadeaza Europa, iar Rawdon se ofera drept voluntar pentru a pleca pe front. Insarcinata, Becky ii tine companie Ameliei, distrusa de inrolarea propriului sau sot, George Osborne (Jonathan Rhys Meyers). Cum George nu supravietuieste bataliei de la Waterloo, prietenia dintre Becky si Amelia este pusa la grea incercare. Becky se muta impreuna cu Rawdon si da nastere unui baiat, dar dupa razboi banii si mentinerea unui standard minim de viata devin o adevarata problema pentru proaspata familie. Mai hotarata ca niciodata sa fie acceptata in inalta societate britanica si sa-si asigure un trai decent, Becky isi gaseste un sprijin in persoana puternicului Marchiz de Steyne (Gabriel Byrne). Legaturile acestuia ii pemit lui Becky sa-si realizeze toare ambitiile, dar pretul pe care trebuie sa-l plateasca risca sa fie prea mare.... Despre productie si actori... Distributia este una de exceptie: in rolul frumoasei, pasionalei si rapacei Rebecca (Becky) Sharp, joaca Reese Whiterspoon, o actrita ale carei performante de pana acum nu au convins foarte mult. Dar actrita se straduieste sa creeze un personaj credibil (accentul ei britanic este de mare ajutor in acest sens) in incercarea sa de a-si schimba destinul. Lui Whiterspoon ii lipseste insa forta si "veninul" necesare pentru a da viata unei Becky Sharp cu adevarat puternice, manipulatoare si... reale. Si, din aceasta cauza, personajului principal ii lipseste o parte din farmecul pe care il emana in romanul lui Thackeray. Stralucitoare in rochiile de epoca, Whiterspoon ramane o prezenta agreabila pe marele ecran, interpretarea ei este buna, dar atat. Nu "aprinde" ecranul, nu creeaza pasiunile nebune pe care le genera personajul omonim din romanul "Vanity Fair". Oricum, este apreciabila trecerea actritei de la filmele "usurele" de comedie romantica, ce i-au deschis drumul in cinematografie: "Legally Blonde" si "Sweet Home Alabama". Whiterspoon isi aminteste despre inceputul colaborarii ei cu regizoarea: "Am fost atat de incantata cand m-a sunat Mira si mi-a spus ca vrea sa lucram impreuna! Ne-am intalnit pentru prima oara acum vreo doi ani si am descoperit ca aveam o viziune comuna asupra femeilor. M-am gandit ca abordeaza intr-un fel cu totul nou acest material, incercand sa exploreze radacinile culturii indiene in societatea britanica. Are un fel aparte de a explica lucrurile, de a le aduce la viata." Vedeta a afirmat despre personajul pe care il interpreteaza: "Dupa parerea mea, Becky Sharp este una dintre precursoarele feminismului. Este cu adevarat un personaj extrem de modern. A ramas orfana si n-are nici un loc al sau pe lume - dar cu toate acestea va reusi sa se impuna. Tot ce a reusit in viata se datoreaza meritelor personale, ceea ce este o idee moderna pentru povestile din epoca. Cred ca este o femeie sensibila, chiar si intr-un mediu in care oamenii sunt destul de nepasatori, intr-o societate in care poti fi cumparat cu usurinta. Poti sa-ti cumperi drumul catre aristocratie si apoi sa pici in dizgratie deoarece ai pierdut banii. Intr-o lume in care e atat de greu sa te impui, ea se descurca cu succes. Isi da seama cum se poate strecura cu gratie printre obstacole." Scenaristul Fellowes are numai cuvinte de lauda pentru Whiterspoon: "Reese are o calitate extrem de importanta la o actrita: este capabila sa exprime o gama variata de emotii. Becky Sharp, asa cum o interpreteaza ea, este mereu interesanta, inteligenta, complicata. La un anumit nivel, este ambitioasa, practica si incapatanata, dar cu toate acestea stim ca este in acelasi timp si o persoana cu adevarat sufletista."Nair este si ea foarte multumita de colaborarea cu actrita: "Reeese a fost extrem de implicata in acest proiect si ma simt foarte datoare fata de ea. Si-a dorit cu adevarat s-o interpreteze pe Becky. Are cu adevarat acel tip de inteligenta, de farmec, care sunt autentica amprenta a vedetelor. A vazut-o pe Becky la adevarata ei valoare, ceea ce a fost extrem de important pentru mine, deoarece n-am vrut sa iasa un film in care personajul principal sa fie negativ - si e usor sa n-o placi pe Becky, deoarece ii manipuleaza cu usurinta pe cei din jur, este extrem de intriganta. Astfel incat actrita care o interpreteaza trebuie sa fie irezistibila, pentru ca publicul sa se implice cu adevarat in problemele lui Becky. Reese va putea fi vazuta intr-o lumina cu totul noua - senzuala, feminina. Reese si cu mine am colaborat la un proiect cu adevarat exceptional." Jim Broadbent, castigator al Premiului Academiei, il interpreteaza pe incapatanatul domn Osborne, si este un admirator al lui Becky Sharp: "Este o tipa inteligenta care s-a impus in literatura britanica drept emblema fetei atragatoare, puse pe fapte mari. Este un personaj extreme de modern, care stie foarte bine cum sa manipuleze barbatii si, in general, pe toti cei din jur - daca s-ar fi nascut in zilele noastre, ar fi ajuns sa manipuleze pana si opinia publica!" Faulk si Skeet sunt de aceeasi parere: "Am fost incantati atunci cand am auzit ca Reese Whiterspoonn a fost distribuita in rolul principal. Exista o asemanare perfecta intre ea si acea Becky pe care Thackeray, un desenator iscusit, a schitat-o ca ilustratie pentru romanul sau". Gabriel Byrne (Marchizul de Steyne) are "parte" de unul dintre cele mai complexe personaje din aceasta ecranizare. Byrne reuseste sa intruchipeze cu foarte multa substanta rolul protectorului lui Becky, un personaj care ii cere foarte multe in schimb pentru favorurile pe care i le face (un adevarat tiran si "stapan" acasa, care isi dispretuieste si isi trateaza cu superioritate familia si mai ales membrele de sex feminin ale acesteia). Gabriel Byrne povesteste despre relatia profesionala pe care a avut-o pe platoul de filmare cu regizoarea: "Am lucrat cu niste regizori de exceptie si as putea spune ca Mira Nair este una dintre cele mai bune profesioniste, mai ales atunci cand vine vorba despre colaborarea cu actorii. Mi-au placut toate filmele ei si este una dintre persoanele cu care mi-am dorit mereu sa colaborez. A fost si ea actrita si este destul de perfectionista, in sensul ca mereu ma face sa incerc lucruri noi. Mira este unul dintre putinii regizori care le spune figurantilor ce se intampla in film. Isi da seama ca fiecare secventa a filmului este importanta si ca toate detaliile contribuie la imaginea de ansamblu. Nu numai ca este extrem de competenta din punct de vedere tehnic, dar mai este si foarte atenta la detaliile si la momentele care dau intensitate dramei, este foarte constienta de toate aceste aspecte - de importanta unei priviri, a unei pauze, a unei accelerari a ritmului." Exceptionala in rolul ei, Eileen Atkins (Matilda - sarcastica si dominatoare, constienta de puterea pe care o are in cadrul familiei, putere pe care i-o dau banii...) - a mai jucat in "Upstairs, Downstairs" si "Gosford Park", este "sarea si piperul" filmului. Senzatia clara pe care ti-o lasa dupa ce personajul sau dispare din peisaj este ca, fara ea, filmul se prabuseste... Umorul fin, replicile spirituale si interpretarea spumoasa merita sa fie tinute minte. De asemenea, aparitii foarte bune, desi destul de scurte, au avut si Bob Hoskins (Sir Pitt Crawley - un arivist rautacios si cam libidinos, fratele Matildei si tatal lui Rawdon), care considera ca personajul sau este "un tip dintr-o bucata", precum si Jim Broadbent (Mr. Osborne - tatal unui soldat desfranat, care nu ezita sa isi dezmosteneasca fiul in clipa in care acesta nu i se supune si nu vrea sa faca cea mai profitabila miscare a vremii, respectiv insuratoarea din interes). Rhys Ifans (William Dobbin) este destul de credibil in rolul protectorului Ameliei Sedley, prietenul de o viata al acesteia, care nu a incetat sa o iubeasca de-a lungul deceniilor, chiar daca femeia a ramas mereu fidela amintirii sotului ei, George Osborne, barbatul care nici macar nu a iubit-o. Fara sa isi exteriorizeze in mod excesiv emotiile si sentimentele, Ifans isi poarta personajul prin toata gama de stari dureroase ale barbatului respins, care iubeste o femeie ce nu are ochi pentru el. De asemenea, dispretul pe care il simte fata de "rivalul" sau si pe care il lasa sa se intrevada din timp in timp, il face un personaj cu atat mai uman, caruia publicul ii va da dreptate, cel putin din acest punct de vedere... Dobbin este mai mult decat un admirator secret al Ameliei, "bolnav" de dragoste, este, in acelasi timp, un personaj puternic, care nu se sfieste sa arate si aceasta latura a sa. Regizoarea Mira Nair a explicat care sunt motivele pentru care a decis sa isi indrepte atentia spre acest roman al lui Thackeray (in fapt, Nair este o admiratoare fidela a autorului inca de la varsta de 16 ani): "Motivele care m-au indemnat sa aleg acest roman sunt legate de intrebarile esentiale (si extrem de spirituale) ale lui Thackeray - cati dintre noi au vise, si sunt cu adevarat fericiti atunci cand reusesc sa le indeplineasca? Ce inseamna sa fii multumit de tine insuti? Ce este asipratia? Care este adevaratul scop al vietii? In romanul sau, Thackeray a prezentat cu lux de amanunte societatea contemporoana. Relatarea sa cu privire la ce se intampla in Anglia acelor zile este extrem de veridica, cu toate acestea intrebarile pe care le pune nu sunt constranse de temporal. Personajele extrem de pertinent conturate au ecou si in zilele noastre, iar Becky este una dintre figurile emblematice ale literaturii mondiale." Producatoarea Janette Day a adaugat: "Am simtit dintotdeauna ca acesta este filmul de epoca pe care-mi doresc sa-l fac; nu este nimic perimat la el, iar Becky Sharp este o eroina moderna, care a nimerit intr-un context social nepotrivit, intr-o lume nebuna si capricioasa in care ea este deosebita, altfel decat toti ceilalti. Influenta pe care o exercita acest personaj este una de lunga durata, care a rezistat trecerii anilor." Pentru scenaristii si producatorii asociati Matthew Faulk si Mark Skeet, adaptarea romanului este "un vis realizat si un adevarat privilegiu. Bogatia comica neasteptata pe care o dovedesc personajele lui Thackeray este visul oricarui scenarist. Acesta este un roman despre noi toti." Scenaristul Julian Fellowes a afirmat: "Cu Becky Sharp, Thackeray a creat o eroina emblematica, vie, proaspata si relevanta pentru orice perioada sau categorie de varsta." Stiai ca?... Dupa ce i-a "cerut" actritei principale, Reese Whiterspoon, sa ramana insarcinata pentru a putea intra mai bine in pielea personajului (ca o gluma, pentru ca silueta vedetei era mult prea subtire), Mira Nair a fost incantata in momentul in care Whiterspoon a anuntat ca, pana la urma, va deveni mama... Natasha Little, care interpreteaza rolul Lady Jane Sheepshanks, a fost, in mini-seria "Vanity Fair" din 1998, Becky. Cea mai mare parte dintre costumele de epoca purtate de actori au fost croite special putin mai mici decat ar fi fost necesar, pentru a altera oarecum aspectul lor general de "salopeta"... Ceea ce trebuie sa retii despre acest film este ca, desi este o creatie cinematografica "placuta", mai ales din punct de vedere vizual, intentia autorului William Makepeace Thackeray nu a fost sa creeze o opera "placuta". Acesta a precizat candva despre romanul sau cinic din 1847: "Vreau ca sentimentul pe care il las fiecarui cititor la sfarsitul acestui roman sa fie unul de nefericire si de nemultumire." Si, chiar daca nu stiai acest lucru, romanul are si un subtitlu: "Un roman fara erou", care spune totul despre anti-eroina sa, Becky Sharp...

Mai aproape decat crezi...

Te loveste atunci cand nu te astepti... Sau atunci cand stii sa te uiti in jurul tau... Dragostea te "inhata" si te poarta prin labirintul de sentimente si de emotii pe care le genereaza. Tradare, minciuna, dragoste la prima vedere, carusel al naturii umane, radiografie a relatiei moderne. Vei regasi toate acestea in filmul "Closer", regizat de Mike Nichols, cu o distributie de exceptie (Julia Roberts, Jude Law, Natalie Portman - a obtinut un Glob de Aur pentru Cea mai buna actrita in rol secundar si a fost nominalizata la Oscar pentru aceeasi categorie, Clive Owen - castigator al Globului de Aur pentru Cel mai bun actor in rol secundar si nominalizat la Oscar pentru aceeasi categorie). Este un film pe care nu trebuie sa il pierzi. Asa cum spune si motto-ul productiei, daca esti una dintre persoanele care crede in dragostea la prima vedere, nu vei inceta niciodata sa o cauti in jurul tau, in ochii fiecarui strain care trece pe langa tine... Povestea este simpla si poate tocmai de aceea atat de dureros de frumoasa. Este genul de film pe care fie il urasti de la bun inceput, fie il iubesti. Singurul lucru pe care ti-l promit este ca vei pleca din sala de cinematograf cu nenumarate intrebari legate de subiectul abordat - pentru ca este, de asemenea, genul de pelicula, ce ridica intrebari si genereaza controverse. Fii putin mai atenta la propria viata!... Te va face sa te gandesti mai mult la relatia ta de dragoste: esti sigura ca stii cine este omul de langa tine?... Povestea unor iubiri accidentale... Actorii cu siguranta dau tot ceea ce au mai bun. Fiecare dintre personajele pe care le interpreteaza este caracterizat de dualitate. Dan (Jude Law) este "un fel de jurnalist", care isi castiga existenta scriind necrologuri, si un romancier ratat, care reuseste sa se auto-distruga dupa ce intra in relatie cu doua femei din alta lume decat a lui... Un personaj vanitos, din a carui perspectiva sunt prezentate toate celelalte personaje din film. Law a povestit despre personajul sau: "Dan este o persoana care traieste intr-un fel de carapace, un romancier frustrat, pana in momentul in care o intalneste pe Alice, care devine muza lui. Prin ea, infloreste. Priveste relatia cu ea cu mare responsibilitate, incurajandu-l sa fie suficient de increzator ca va gasi femeia pe care crede ca o iubeste cu adevarat, Anna. Din nefericire, acea relatie pare a fi condamnata chiar de la inceput, si, desi ii ofera unele dintre cele mai fericite zile din viata lui, pana la urma renunta la sine, implicandu-se cu tot sufletul in aceasta relatie." Natalie Portman joaca rolul Alice, o stripteusa care este, poate, cel mai pervers personaj si cel mai inocent, in acelasi timp, din intregul film. Portman considera ca "Alice este cu adevarat singura atunci cand vine in Londra, asa ca isi fabrica propria ei lume, se re-creeaza complet. Totusi, are si o parte copilaroasa. Este foarte corecta si directa in ceea ce priveste sentimentele sale, lucru care o deosebeste de celelalte personaje. Asa ca, desi minte cand vorbeste despre persoana ei, este cel mai direct si cinstit personaj din film." La inceputul filmului, Anna (Julia Roberts) este o fotografa de succes, o femeie divortata, care isi doreste ordine si control in viata, dar care "invita" haosul in tot ceea ce cunoaste. Recent divortata, dupa ce s-a intalnit si a flirtat cu Dan, s-a casatorit cu Larry (Clive Owen), avand mai departe o aventura secreta cu Dan. Si, in sfarsit, exista si doctorul dermatolog Larry, un britanic suta la suta, un adevarat salbatic "dulce", intr-un fel... Owen este fascinat de scenariul lui Patrick Marber: "Nu te intalnesti foarte des cu un dialog de acest gen in filme. Este minunat sa te poti infrupta cu un astfel de dialog fantastic. Este plin de substanta, avand patru roluri fantastice. Interpretarea oricarui rol ar fi minunata." Ce spune povestea insa?... Firul narativ este simplu: pe o strada aglomerata din Londra, inconjurata de straini, o tanara fata (Natalie Portman) reuseste sa atraga atentia si sa captiveze un barbat (Jude Law), aflat de cealalta parte a strazii. Dragoste la prima vedere? Poate ca da. Simpla atractie? La fel de posibil. Pana la urma, toate povestile de iubire incep cu acea scanteie unica, pe care nu stii cum sa o definesti... Proaspat venita din New York, Alice (Natalie Portman) nu este obisnuita cu traficul londonez si se uita dupa masini exact in directia opusa. Un taximetrist o loveste si fata isi pierde cunostinta pentru cateva momente. In clipa in care isi revine, il vede pe Dan (Jude Law) stand langa ea si incercand sa o ajute. Replica de inceput a filmului, rostita de Alice: "Buna, straine!", te va introduce in atmosfera generala a peliculei: intalniri absolut accidentale, care reusesc sa genereze conflicte incredibile in sufletele personajelor implicate. Ce este foarte interesant la acest film este felul in care a fost realizat. Inlantuirea de evenimente sare peste bucati importante de timp, firul cronologic fiind spart. Se trece peste luni si chiar ani, fara nici o explicatie prealabila, un montaj care tradeaza faptul ca filmul este tratat in spiritul unei piese de teatru. Astfel, povestea sare peste un an, cand il vedem pe Dan in studioul foto al Annei (Julia Roberts), pregatit pentru o sedinta foto profesionista pentru cartea pe care a reusit sa o scrie pana la urma, inspirat de viata lui Alice, femeia care i-a stat alaturi din momentul accidentului. Dar intre Dan si Anna se infiripa brusc aceeasi atractie - doi necunoscuti loviti de fiorul dragostei... De aici mai departe urmeaza o intreaga inlantuire de evenimente. In peisaj apare si Larry (Clive Owen), care face cunostinta cu Anna prin intermediul unei intamplari haioase, care tine mai mult de destin decat de vointa: intamplator, Dan si Larry "discuta" pe internet (o scena absolut amuzanta si spumoasa, daca reusesti sa treci peste limbajul "colorat"). Dan "imprumuta" identitatea Annei si ii da intalnire lui Larry intr-un loc pe care Anna il frecventeaza. Ceea ce parea la inceput o situatie absolut penibila si stanjenitoare ajunge sa fie inceputul unei noi povesti de dragoste, facilitata de "Cupidonul" Dan... Lucrurile nu se opresc insa aici. Dan nu renunta la Anna, iar intre cei doi se infiripa o relatie pe care nici macar casatoria Annei cu Larry si convietuirea lui Dan cu Alice nu o impiedica sa se desfasoare... O poveste despre patru oameni nefericiti, care practica tortura emotionala in cea mai pura forma a ei, pe parcursul a patru ani de infidelitati... Replicile sunt absolut incredibile, filmul aducand in prim-plan arta conversatiei: "Minciuna este tot ceea ce poate fi mai interesant si mai distractiv pentru o fata, fara sa isi dea hainele jos. Desi este mai bine sa o faca...", ii spune Alice lui Larry, in timp ce ii danseaza in poala intr-un club de striptease. "Ce este atat de minunat sa spui adevarul?", o intreaba Dan pe Anna, dupa ce aceasta divorteaza pana la urma de Larry. "Incearca sa minti. Este moneda de schimb a zilelor noastre." Cum "arata" filmul... Autorul Patrick Marber, scenaristul acestui film, care a adaptat pentru productia cinematografica propria piesa cu acelasi nume din anul 1997, dovedeste o dorinta nebuna de a explora vulnerabilitatea naturii umane moderne. Omul secolului nostru este vazut aproape integral drept o creatura obsedata de sex... Este un tip de film rar incercat la Hollywood. Limbajul destul de dur, chiar si pentru experientele cinematografice anterioare, il recomanda drept o piatra de temelie in categoria productiilor cu subiect centrat asupra relatiilor de dragoste. Asa cum sunt majoritatea filmelor interesante despre sex, si in acesta se vorbeste foarte mult. Inca exista foarte putini regizori - care sa nu fie francezi - care sa fie capabili sa impleteasca expresiile corporale ale dorintei erotice cu forta dramatica si semnificatiile psihologice ale filmului. In ciuda faptului ca este un film despre sex, imaginile arata foarte putin comparativ cu ceea ce se spune si se subintelege din pelicula. Memorabila este scena in care se vede cel mai clar contrastul dintre nuditatea aproape totala a personajului lui Natalie Portman, in clubul de striptease in care lucreaza, si expunerea emotionala a mult prea "imbracatului" Clive Owen, in aceeasi secventa... Scenaristul Patrick Marber a descris "Closer" ca fiind: "o poveste de dragoste, dar ea abordeaza, desigur, si alte probleme - gelozia, optica barbatilor, minciunile pe care ni le spunem noua, dar si celorlati cu care suntem foarte intimi, caile prin care oamenii se regasesc folosindu-se de altii. Dar, la final, este o poveste de dragoste agreabila si simpla. Si, ca in toate povestile de dragoste, lucrurile nu decurg intotdeauna bine..." De asemenea, filmul nu isi propune sa dea judecati de valoare, spectatorul fiind invitat sa "aleaga" povestea asa cum doreste, sa interpreteze si sa evalueze gesturile potrivit propriei scari de valori: "Nu ma preocupa notiunile de 'bun' sau 'rau' aici", a afirmat Marber, "si nici de a judeca personajele. Asta au spus. Asta au facut. Modul in care s-au comportat nu ma priveste pe mine. Publicul ii va vedea asa cum va dori si probabil nu vor fi de acord unii cu ceilalti, dar speram ca vor recunoaste adevarul. Si vor rade la cateva glume pe parcurs." Despre productie... Nici unul dintre personajele interpretate nu poate naste simpatii printre spectatori. Caracterele si actiunile fiecaruia in parte sunt reprobabile, gradul de uratenie la care ajung face imposibila apropierea spectatorului de asemenea personaje. Si totusi, filmul nu iti va da voie sa te dezlipesti de ecran... Si totusi, vei incerca sa empatizezi cu fiecare in parte, sperand in acelasi timp ca nu vei ajunge niciodata ca ei... Jocul actorilor este absolut incredibil. Natalie Portman si Clive Owen sunt marii castigatori ai acestui proiect, cei doi obtinand cate un Glob de Aur pentru categoriile Cel mai bun actor, respectiv Cea mai buna actrita in rol secundar, precum si cate o nominalizare la Oscar la aceleasi categorii. Este, probabil, cel mai bun rol al lui Portman de pana acum si primul rol cu adevarat matur din intreaga ei cariera. Alice, personajul pe care il interpreteaza, este in acelasi timp distanta si extrem de neajutorata, impulsiva si manipulatoare - poate unul dintre cele mai grele personaje de "apucat" si de inteles din acest film. Portman a declarat despre personajul ei: "Nu am incercat, in mod constient, sa imi schimb imaginea deja creata despre mine, respectiv aceea de 'fata draguta'. Nu am mai jucat un rol atat de interesant si diferit pana acum si mi s-a parut ca este o provocare foarte buna. Inca nu ma simt adult, asa ca nu cred ca pot juca roluri 'de adulti'. Felul in care am vazut personajul este felul in care l-am jucat. Oamenii pot lua din el tot ceea ce vor. Eu cred ca am surprins ceea ce trebuia sa transpara din Alice. Nu stiu. Am avut o gramada de idei si o gramada de oameni de la care am 'furat'." Owen straluceste in fiecare scena in care isi face aparitia, devenind centrul fiecarei secvente in care joaca. Este convingator si puternic, desi personajul sau nu este unul care are foarte multe lucruri de care sa se mandreasca. Un adevarat invingator al peliculei, atat din punctul de vedere al actiunii jucate, cat si din punctul de vedere al interpretarii actoricesti. Este dur, hotarat, temperamental, purtat de impulsuri sexuale, primare, pe care nu si le neaga si nu le ascunde. Poate singurul personaj din film care reuseste sa "taie in carne vie" si sa ajunga la esenta lucrurilor. Clive Owen a jucat si in drama cu acelasi nume din 1997 si a povestit despre experienta sa teatrala: "Cred ca a fost ceva total diferit. Cand faci o productie originala, cand joci o piesa ca asta, este foarte greu sa iti imaginezi ce impact va avea asupra publicului. Cea mai puternica amintire este faptul ca piesa incepe atat de frumos, este foarte romantica, este plina de posibilitati si de sperante. Iar, cand joci piesa asta pe scena, in a doua jumatate, incepi sa te intrebi: 'O, Doamne, cum au ajuns aici?!' Iar acest lucru este extrem de puternic in teatru. O data ce ai trecut peste asta, in a doua parte te simti liber sa explorezi tot felul de lucruri, in timp ce oamenii se trezesc in tot felul de locuri stranii. Dar, in ceea ce priveste diferenta dintre piesa si film, eu sunt unul dintre acei actori ciudati care, de fiecare data cand joaca o piesa, isi spun: 'O, ar trebui sa filmam asta.' Iar filmul imi pare acum mult mai puternic decat piesa, pentru ca iti lasa un sentiment de intimitate, iar scenele dintre doua personaje care au o istorie comuna si isi impartasesc anumite lucruri, sunt foarte intense. Astfel incat mi se pare o experienta cumva mai intima decat cea teatrala." In ceea ce priveste felul in care Larry, personajul lui Owen, iese cel mai "castigat" din toata situatia, actorul a precizat: "Cred ca aici este vorba mai mult de o perspectiva masculina surprinsa de Patrick Marber in piesa sa: barbatul nu numai ca obtine fata, dar se asigura ca 'celalalt', contracandidatul sau, nu se va mai ridica de la pamant dupa aceea..." Clive Owen a jucat, in piesa de teatru din 1997, rolul Dan. Intrebat de ce nu a interpretat acelasi personaj si in film, actorul a explicat: "Sunt cu mult mai in varsta decat Dan, asa ca nu cred ca era, oricum, o varianta pentru mine. Iar Jude era deja distribuit in acest rol, asa ca am fost foarte incantat. Cred ca sunt patru roluri fantastice, care au parte de replici extrem de bine scrise. A fi implicat in aceasta productie, a insemnat enorm pentru mine si a fost o experienta minunata. Mi-a placut sa joc rolul Dan, dar sa schimb si sa joc rolul Larry a fost o adevarata placere. Practic, aceste patru persoane iubesc si apoi urasc si arata cat de brutal si dificil poate fi acest lucru. Pana la final, te gandesti: 'De ce ne facem asta?'" Interpretarea Juliei Roberts, desi isi duce rolul pana la capat foarte bine, nu ofera convingerea de care avem nevoie. Rolurile "usurele" din ultima vreme, in comedii romantice, i-au creat o reputatie de actrita "glamorous" si atat. Insa in aceasta pelicula, Roberts demonstreaza ca stie sa se plieze pe "sufletul" personajului sau (o femeie care nu stie sa isi infraneze slabiciunile si pentru care notiunea de loialitate nu isi prea are sensul...). In acest film, Julia reuseste sa treaca de la statutul de "vedeta" la cel de "actrita", ceea ce reprezinta un pas inainte in cariera ei. Din punctul de vedere al producatorului John Calley, "Julia este o actrita uimitoare, care face intotdeauna ceea ce face minunat. Insa, in acest caz, a fost o provocare pentru ea de a explora idei referitoare la o femeie puternica, inteligenta intr-un fel care demonstreaza foarte frumos modul in care talentul ei deosebit a evoluat de-a lungul anilor." Roberts a fost foarte interesata sa exploreze atat punctele forte ale persoanjului sau, cat si pe cele slabe: "Mi-a fost extrem de greu sa creez o femeie cu atatea defecte... Consider ca face unele lucruri ingrozitoare, iar eu, in cele mai rele momente ale mele, as fi o amatoare in comparatie cu ea... Este foarte prefacuta, dar nu cred ca isi face prea multe calcule dinainte." Dan, in a carui "piele" a intrat Jude Law, este tipul de personaj care, in ciuda chipului sau angelic si atragator, este un manipulator, un barbat care actioneaza dupa primul impuls si se lasa purtat de val, macinat apoi de gelozii si de principii neintelese. Un personaj care isi doreste sa afle adevarul (pentru ca el si Anna si-au promis ca nu se vor minti niciodata unul pe celalalt), dar aceasta pana in clipa in care adevarul i se infatiseaza in toata splendoarea sau uratenia lui... Jude a jucat deja in sase filme anul trecut - un actor extrem de talentat, care a pastrat una dintre cele mai bune interpretari pentru "Closer"... Din punctul de vedere al lui Law, aceste patru personaje nu sunt viciate prin natura lor: "Nu cred acest lucru. Ceea ce subestimezi este ceea ce nu vezi. Este un film care condenseaza patru ani din vietile oamenilor astora! Intre aceste momente, intre clipele in care se indragostesc si apoi se despart, exista foarte multe alte lucruri, asa cum si noua ni se intampla sa experimentam fericirea si durerea. Astfel ca nu poti subestima acest lucru. Este un amalgam de suisuri si coborasuri, de drame care se petrec in viata. Imi amintesc felul in care a descris Mike Nichols aceasta situatie: daca privesti in urma cu 10 ani si incerci sa vorbesti despre o relatie trecuta, spui ceva de genul: 'Ei bine, da, am cunoscut-o la o petrecere si, ce sa mai spun, dupa patru ani ne-am despartit.' Nu vei trece, in povestirea ta, peste cei patru ani de amintiri, emotii si sentimente, peste felul in care v-ati cunoscut si v-ati despartit. Asa ca a-i numi niste oameni viciati si fundamental rai, este putin nedrept. Atunci inseamna ca fiecare dintre noi suntem exact la fel... Actiunile lor, intr-adevar, sunt fundamental gresite si viciate. Despre acest lucru este vorba." Intrebat daca are vreo scena preferata in film, Jude Law a raspuns: "Cred ca scena lui Clive cu Julia, cand Larry se intoarce din New York, este extraordinara. Pentru ca este o piesa atat de intima, probabil ca este evident, nici unul dintre noi nu a fost prezent in momentul in care ceilalti aveau de filmat scenele. Stiam aceasta scena si mi-a placut la nebunie, dar rezultatul final mi-a depasit total asteptarile. Cred ca este absolut geniala! Si cred ca Natalie este minunata in secventa in care eu vin acasa si ii spun ca o parasesc. Pur si simplu mi s-a rupt sufletul in ziua filmarii si, mult mai mult dupa aceea, cand am vazut-o..." Actorul a continuat: "Mi-a placut scenariul pentru onestitatea lui. Mi-a placut faptul ca este o calatorie interioara extrem de condensata pentru fiecare in parte, asa ca erau nenumarate posibilitati pentru fiecare dintre noi sa aratam foarte multe stari si sentimente: vulnerabilitate, putere, furie, inocenta, cinism. Si mi-au placut foarte mult cuvintele. Uneori sunt foarte dramatice, alteori foarte realiste. Pentru mine, asta este tot ceea ce conteaza... cuvintele extraordinare. Mi-a placut scenariul, extrem de bun." Desi filmarile nu au fost intotdeauna comode si usor de realizat, dupa cum insasi Natalie Portman a recunoscut, totusi repetitiile au fost minunate: "Ca la orele de engleza", a glumit actrita. Jude Law a adaugat: "Au reprezentat sansa noastra de a ne cunoaste cu adevarat. Au existat numeroase conversatii care au pornit cumva de la scenariu si care s-au infiripat in mod firesc. A fost un proces de invatare, de intelegere a piesei si a felului in care Mike Nichols vede intregul. Oportunitati de a intelege parerile celorlalti, de a pune intrebari, de a impartasi exeperiente, de a asculta muzica..." Ce este interesant la acest film, in care personajele sunt prezentate exact asa cum sunt (si in care poate putini dintre spectatori se vor regasi sau vor refuza sa se regaseasca...), este faptul ca se face o adevarata radiografie a relatiilor de dragoste moderne. Patru personaje care isi "scaneaza" inimile si sentimentele, sunt analizate la microscop de catre un regizor mult apreciat la Hollywood. Exista doua niveluri de intelegere a acestei povesti: unul pe care il vedem - actiunea propriu-zisa, si un altul pe care il percepem si pe care il simtim - respectiv ceea ce se intampla intre aceste personaje in "golurile" de timp ale filmului. Nu este un film moralist, ci unul fascinant, care ne arata ca onestitatea, deceptia, bunatatea si lasitatea nu sunt neaparat compatibile, ca dragostea este o sabie cu doua taisuri: te poate distruge sau te poate inspira... Este mai degraba un film subtil si inteligent, cu replici brici, cu un scenariu extrem de bine scris, care te va face sa iti pui intrebari ore intregi dupa vizionare... O pelicula pe care ar trebui sa o revezi, pentru a "absorbi" toate ideile si sentimentele pe care le radiografiaza... Un film brutal de onest, care iti lasa un gust amar, ilustrand un cerc perfect al infidelitatii. Stiai ca?... Cate Blanchett trebuia sa joace, initial, rolul Anna, dar, pentru ca actrita a ramas insarcinata pentru a doua oara, a fost nevoita sa renunte la participarea in acest film. Clive Owen a jucat, in piesa originala, exact rolul opus celui interpretat in productia cinematografica, respectiv Dan. Initial, au fost filmate scene nud cu Natalie Portman, care au cazut la montaj pe ultima suta de metri. De ce? "Am facut un fel de pact cu Mike Nichols", a explicat actrita, "si am hotarat ca, in timpul filmarilor, sa facem tot ce este necesar pentru pelicula si apoi sa vedem ce anume ramane la montaj si ce nu. El a 'taiat' in felul acesta scenele, mi-a aratat ce a iesit, sa imi dau acordul, si asta este ceea ce s-a intamplat. Amandoi am respectat intelegerea. In plus, nu am crezut ca era crucial ca scenele nud sa intre in film. Distrageau atentia de la ceea ce era mai important..." La inceputul filmarilor, Natalie Portman i-a daruit colegei sale, Julia Roberts, un lantisor care avea inscriptionat un cuvant... mai "colorat", in spiritul limbajului indecent in care se desfasoara intreaga intriga a peliculei. O data cu terminarea productiei, Julia Roberts i-a oferit lui Natalie un simbol asemanator... Piesa "Caramel" a solistei Suzanne Vega se aude in intregime pe durata trailer-elor realizate pentru film, dar nu apare pe coloana sonora a peliculei propriu-zise. Opera la care Dan si Anna au intarziat si ale carei acorduri se pot auzi in fundal este "Cosi Fan Tutte" - subiectul acesteia trateaza, de asemenea, relatiile a doua cupluri care fac schimb de parteneri... Jude si Natalie se plimba in film prin Parcul Postman's din Londra, aflat in apropierea Catedralei St. Paul. Placa de portelan a lui Alice Ayers chiar exista si se afla in partea de sus a randului din mijloc. Placile comemoreaza actele eroice si altruiste ale unor oameni obisnuiti, care au salvat vietile semenilor lor. Aceste placi au fost plasate in secolul al XIX-lea. Pe placa lui Alice Ayers sta scris: "Alice Ayers. Fiica unui zidar, care, printr-un comportament neinfricat, a salvat trei copii dintr-o casa in flacari, cu pretul propriei vieti. 24 Aprilie 1885."...

Hilary Swank, Jamie Foxx si Clint Eastwood au stralucit in noaptea Oscarurilor

Cea de-a 77-a editie a Premiilor Academiei Americane de Film s-a aflat sub semnul incertitudinii, putini fiind aceia care s-au hazardat sa indice un posibil castigator la principalele categorii. Aceasta cu atat mai mult cu cat cele cinci pelicule care au concurat pentru categoria cel mai bun film al anului au constituit subiectul unei aprinse controverse, nici unul dintre ele nefiind considerat de critici demn de a primi mult ravnita statueta."The Aviator"? Nu se ridica nici pe departe la nivelul altor productii regizate de celebrul Martin Scorsese. "Million Dollar Baby"? Unii l-au considerat cliseu, iar in opinia altora finalul a fost lamentabil. "Sideways"? Nu atat de bun precum se spune. "Ray"? Prestatia lui Jamie Foxx este memorabila, dar filmul in sine nu a fost considerat o capodopera a genului. Cat despre "Finding Neverland"... sa fim seriosi, criticii au apreciat ca nici nu merita sa vorbim despre el, cu atat mai putin sa fie considerat un posibil castigator!Mai mult decat atat, nici una dintre peliculele nominalizate nu a avut incasari mai mari de 100 de milioane de dolari, ceea ce a constituit o sursa serioasa de ingrijorare pentru producatorii spectacolului, referitor la audienta de care se va bucura gala de decernare a premiilor Oscar. Este un fapt stiut ca audienta Oscarurilor depinde in mod proportional de succesul de box-office si de profitul inregistrat de peliculele nominalizate...Cu toate acestea, festivitatea din acest an a fost asteptata cu nerabdare pentru a se vedea care dintre cei doi titani ai cinematografiei mondiale isi va adjudeca statueta pentru cel mai bun film si pentru cel mai bun regizor. Martin Scorsese sau Clint Eastwood?Cu cateva zile in urma, pelicula "Million Dollar Baby" era considerata principalul favorit. Astfel, potrivit site-ului de pariuri GoldDerby.com, filmul despre o jucatoare de box avea patru sanse din cinci sa castige Oscarul pentru cel mai bun film - si pe buna dreptate, Eastwood obtinand cele doua prestigioase premii: atat pentru regie, cat si pentru cea mai buna pelicula a lui 2004. De asemenea, pelicula a mai primit doua statuete - cea mai buna actrita in rol principal (Hilary Swank) si cel mai bun actor in rol secundar (Morgan Freeman). Pelicula "Aviatorul" a primit cinci statuete, dar la categorii mai putin importante, cu toate ca a avut 11 nominalizari. Astfel, filmul lui Martin Scorsese si-a adjudecat Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Cate Blanchett), cele mai bune costume, cea mai buna imagine, montaj si scenografie. Jamie Foxx a obtinut Oscarul readucandu-l la viata pe Ray Charles La categoria Cel mai bun actor in rol principal, geniul regretatului Ray Charles l-a inspirat pe Jamie Foxx si i-a purtat noroc, acesta fiind marele invingator al serii, in detrimentul lui Clint Eastwood ("Million Dollar Baby"), Leonardo DiCaprio ("The Aviator"), Johnny Depp ("Finding Neverland") si Don Cheadle ("Hotel Rwanda"). Demn de mentionat este faptul ca Jamie Foxx a fost nominalizat si la categoria Cel mai bun actor intr-un rol secundar, pentru prestatia sa din pelicula "Collateral". Altfel spus, dintre doua Oscaruri, si l-a adjudecat pe cel mai bun! Cu siguranta, spun criticii, Foxx a meritat sa castige. "Ray Charles"-ul sau, din filmul biografic ce reda viata si activitatea marelui pianist, este atat de real, incat Quincy Jones si fiul lui Charles spun ca este foarte greu de facut diferenta intre personaj si realitate. Pentru acest rol, Jamie Foxx a mai castigat Globul de Aur si un premiu la gala Screen Actor Guild Awards. Pentru a doua oara, Hilary Swank a castigat in detrimentul lui Annette Bening In ceea ce priveste Oscarul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal, istoria se repeta... dupa cinci ani, Hilary Swank si Annette Bening s-au reintalnit in competitie si, la fel ca in anul 2000, mult ravnita statueta i-a revenit lui Hilary Swank, pentru rolul lui Maggie Fitzgerald din pelicula "Million Dollar Baby". Considerata principala favorita, Swank a obtinut cel de-al doilea Oscar din cariera, dupa cel primit in urma cu cinci ani pentru prestatia din filmul "Boys Don't Cry". Annette Bening, nominalizata pentru rolul interpretat in "Being Julia", si-a adaugat in palmares cea de a treia nominalizare, dar a ratat din nou prestigioasa statueta. In anul 2000, ea fusese principala favorita pentru rolul din "American Beauty", iar Hilary Swank a fost considerata surpriza absoluta a celei de a 72-a editii a premiilor Oscar. Morgan Freeman si Cate Blanchett, secundarii de aur Morgan Freeman, castigator la categoria Cel mai bun actor in rol secundar pentru rolul lui Eddie "Scrap Iron" Dupris, interpretat in filmul "Million Dollar Baby", nu a constituit nici o surpriza, fiind considerat principalul favorit la aceasta categorie. Aflat la cea de patra nominalizare din cariera, Freeman afirmase inainte de festivitate ca, mai mult decat un eventual premiu, pentru el important este faptul ca se afla in elita celor 5 nominalizati. Actrita Cate Blanchett, aflata la primul Oscar din cariera pentru rolul Katharinei Hepburn din filmul "The Aviator", a reprezentat prima alegere a lui Martin Scorsese - si iata ca instinctul nu l-a inselat! Pentru acest rol, Blanchett a studiat primele 15 filme ale lui Hepburn, pentru a se familiariza pe deplin cu jocul dramatic al acesteia si a lucrat cu un logoped, reusind astfel sa adopte perfect accentul cu totul deosebit al marii actrite. In discursul de acceptare a premiului, Blanchett i-a multumit, printre altii, regizorului Martin Scorsese, spunandu-i: "Sper ca fiul meu se va casatori cu fiica ta". Simplitate, stil si eleganta pe covorul rosu In afara de negru, care ramane un etern arbitru al elegantei, principalele culori care au predominat in tinutele afisate in acest an la festivitatea de decernare a premiilor Oscar au fost albastru si galben. Tom Julian, criticul de moda al site-ului Oscar.com, a apreciat ca anul acesta au fost preferate modelele simple, dar cu accesorii pretioase aplicate, in detrimentul bijuteriilor "grele". Rezultatul este, considera Julian, o combinatie fastuoasa, moderna si sofisticata. Actrita Hilary Swank a fost apreciata de majoritatea criticilor de moda drept cea mai eleganta si moderna aparitie. Ea a optat pentru o rochie simpla, de culoare albastru inchis, creata de designerul Guy Laroche, fara decolteu si cu maneci lungi, care i-a subliniat in mod ideal liniile fine ale corpului. Rochia a avut si o nota de extravaganta, Swank fiind cu spatele gol. "Stiam ca astazi vremea va fi ceva mai racoroasa si rochia mi s-a parut deosebit de frumoasa", a spus Hilary Swank la intrarea in Kodak Theatre, unde a avut loc festivitatea. La sfatul stilistului sau, Hilary Swank a ales un machiaj in care ochii au fost foarte bine evidentiati. Vedeta a optat pentru nuante de culoarea prunei si mult mascara, prin care s-a urmarit crearea unei aparitii in stilul anilor 1940 si realizarea unui echilibru armonios in raport cu tinuta aleasa de actrita. Principala ei contracandidata, Annette Bening, a ales o tinuta din ultima colectie Armani, o creatie simpla, dar foarte eleganta, din jerseu negru, fara umeri, cu maneci lungi si cu trena, a carei simplitate a fost in mod fericit contracarata de un colier. Cate Blanchett a ales o rochie cu trena creata de Valentino, de culoare galben-pal si prinsa pe un singur umar. Iata ca nuanta a constituit un fel de prevestire fericita a statuetei Oscar pe care si-a adjudecat-o Blanchett. "Valentino a creat-o special pentru mine. Pur si simplu iubesc aceasta tinuta", a spus actrita. Tot pentru galben a optat si Penelope Cruz, care a ales o creatie decoltata si cu trena a lui Oscar de la Renta, de care s-a declarat foarte multumita. "Este eleganta si confortabila", a spus actrita. Kate Winslet, nominalizata la categoria Cea mai buna actrita in rol principal pentru prestatia din "Eternal Sunshine Of The Spotless Mind", a ales o rochie albastra creata de Badgley Mischka, la care a asortat diamante Neil Lane. Alegerea unei tinute de Oscar (si nu numai) este intotdeauna mai usoara pentru barbati. Un smoking sau un frac sunt elegante si stilate, avantajand orice barbat, iar singura dificultate o constituie optiunea pentru casa de moda. Spre exemplu, Clive Owen - nominalizat la categoria Cel mai bun actor in rol secundar pentru interpretarea din filmul "Closer", a optat pentru o tinuta semnata Giorgio Armani. "Este intotdeauna o alegere fericita", a spus Owen. Aceasta a fost cea de-a 77-a noapte a Oscarurilor, cea mai asteptata festivitate cinematografica anuala, care dateaza din 1929... Cortina a cazut pana anul viitor, cu explozie de fericire si lacrimi pentru castigatori, tristete pentru "marii invinsi", dar, dincolo de acestea, ramane bucuria inegalabila pe care numai manifestarea artei o poate conferi.

Filme de Oscar sau cine este marele castigator al serii...

Nu stiu daca esti o mare "devoratoare" de filme, nu stiu nici daca duminica noaptea te vei trezi si vei sta "lipita" de televizor, vizionand cea de-a 77-a editie a Premiilor Oscar, dar ceea ce iti pot spune este ca, daca nu vei "participa" la aceasta festivitate, vei avea mult de pierdut. Dupa cum spune gazda showului (mai mult ironic...), Chris Rock, nu vei vedea ultimele tendinte in moda, vedetele stralucind in toata splendoarea lor, si nici nu vei afla prima cine sunt marii castigatori ai serii... Iti propun pentru astazi o incursiune in lumea filmelor care concureaza pentru categoria Cel mai bun film al anului! Se pot spune multe lucruri despre productiile cinematografice ale anului 2004. Dar poate cel mai definitoriu este faptul ca subiectele abordate graviteaza in jurul biografiilor. Aceasta sa fie oare tendinta Hollywoodului? Asa se obtine acum succesul - aducand in prim-plan vietile unor personalitati? Ramane sa vedem impreuna... Peliculele care s-au inscris in competitia de anul acesta au primit aprecierea publicului si a criticii din lumea intreaga. Cu siguranta nu vor fi "gustate" chiar de fiecare spectator in parte si, asa cum spune regula de aur a oricarei competitii, nu poate exista decat un singur castigator... Un singur film dintre cele cinci nominalizate va deveni cea mai buna creatie a anului 2004! Doamnelor si domnilor, va prezentam cele cinci "aspirante" la prestigiosul premiu:"The Aviator" "Finding Neverland" "Million Dollar Baby" "Ray" "Sideways"

Filme de Oscar sau cine este marele castigator al serii...

Nu stiu daca esti o mare "devoratoare" de filme, nu stiu nici daca duminica noaptea te vei trezi si vei sta "lipita" de televizor, vizionand cea de-a 77-a editie a Premiilor Oscar, dar ceea ce iti pot spune este ca, daca nu vei "participa" la aceasta festivitate, vei avea mult de pierdut. Dupa cum spune gazda showului (mai mult ironic...), Chris Rock, nu vei vedea ultimele tendinte in moda, vedetele stralucind in toata splendoarea lor, si nici nu vei afla prima cine sunt marii castigatori ai serii... Iti propun pentru astazi o incursiune in lumea filmelor care concureaza pentru categoria Cel mai bun film al anului! Se pot spune multe lucruri despre productiile cinematografice ale anului 2004. Dar poate cel mai definitoriu este faptul ca subiectele abordate graviteaza in jurul biografiilor. Aceasta sa fie oare tendinta Hollywoodului? Asa se obtine acum succesul - aducand in prim-plan vietile unor personalitati? Ramane sa vedem impreuna... Peliculele care s-au inscris in competitia de anul acesta au primit aprecierea publicului si a criticii din lumea intreaga. Cu siguranta nu vor fi "gustate" chiar de fiecare spectator in parte si, asa cum spune regula de aur a oricarei competitii, nu poate exista decat un singur castigator... Un singur film dintre cele cinci nominalizate va deveni cea mai buna creatie a anului 2004! Doamnelor si domnilor, va prezentam cele cinci "aspirante" la prestigiosul premiu:"The Aviator" "Finding Neverland" "Million Dollar Baby" "Ray" "Sideways"

Viata in roz alaturi de... Pink!

Alicia Moore si-a castigat dreptul de a face ce vrea in industria muzicala... Albumul ei de debut, "Can't Take Me Home" (2000), pe care artista l-a inregistrat la varsta de numai 18 ani, i-a adus trei piese de Top 10: "There You Go", "Most Girls" si "You Make Me Sick". Albumele ulterioare, "Missundaztood" (2001) si "Try This" (2003) au certificat faptul ca aceasta cantareata nu va pleca nicaieri din peisajul muzicii pop-rock... Si, daca inca numele ei nu iti spune nimic, probabil ca numele de scena pe care il "poarta" de o viata, iti va clarifica cine anume este personajul care se bucura de acest succes urias. Doamnelor si domnilor... Pink! Este o tipa nonconformista, rebela - "Imi place neprevazutul. Fac ceea ce mi se spune ca nu am voie sa fac; este o adevarata provocare. Asta este, sunt o mare visatoare." O artista cu o voce extraordinara, care a reusit sa obtina ceea ce si-a dorit de la viata. Si-a dorit intotdeauna sa devina cantareata si este genul care nu renunta usor. "Stiu ce vreau si obtin ceea ce vreau. Fac totul pentru lucrurile in care cred cu adevarat, pentru lucrurile care ma tin in viata, vie. Este inteligent din partea mea? Cine stie?... Poate ca nu. Dar inca mai exista temeri in adancul fiintei mele - vreau sa fiu inteleasa, vreau sa fiu auzita." Iar Pink stie sa se faca auzita... Albumul "Missundaztood" s-a vandut in aproape 5 milioane de exemplare numai in Statele Unite, ceea ce inseamna de doua ori mai mult decat vanzarile albumului sau de debut... "M-am luptat pentru a avea credibilitate in lumea muzicii pop", a marturisit cantareata. "Am hotarat cand aveam 15 ani ca nu vreau sa fiu unul dintre acei artisti care se ridica si canta piese de dragoste in care nici macar nu cred. Am decis ca voi fi eu pana la capat, la maximum, ca piesele mele vor reflecta relatii pe care le-am avut, lucruri prin care am trecut si chiar si situatiile de care imi este rusine." Succesul aduce insa cu sine si dezavantaje, pe care cantareata le cunoaste foarte bine... Din fericire, a invatat sa treaca peste ele, deoarece recompensele sunt pe masura asteptarilor atunci cand faci ceea ce iti place: "Cateodata te simti epuizat, golit pe dinauntru, obosit si ti-e dor de casa. Si cateodata mi-e dor de tata... Dar asta este cu siguranta tot ceea ce mi-am dorit sa fac si nu as da muzica pentru nimic in lume." Lumea spune ca tot ceea ce face si creeaza Pink inseamna "belea", exact asa cum se si numeste una dintre piesele ei de succes, "Trouble". A ramas aceeasi fata cu tatuaje, petrecareata si... dintr-o bucata. "Da, chiar asa sunt. Intri in necazuri daca esti o persoana cinstita si vrei sa te simti bine fara sa te gandesti o mie de ani la consecinte. Mie imi place, pur si simplu, sa 'sparg' regulile", a explicat Pink. Nu are nici un fel de regrete si nu ar dori sa isi schimbe trecutul, daca ar exista aceasta posibilitate: "Ca sa schimb asta, ar insemna sa ma schimb pe mine." Crede ca toate dificultatile pe care le-a avut de infruntat in perioada copilariei si adolescentei au reprezentat, pana la urma, un lucru bun: "Ca sa poti experimenta partea placuta a vietii, inseamna sa poti vedea raul. Asta te ajuta sa apreciezi mai mult ceea ce exista frumos in viata ta." De asemenea, considera ca momentele dificile te invata sa fii mai puternic: "M-au invatat sa fiu o adevarata luptatoare, iar asta este o lectie importanta daca vrei sa intri in industria muzicala." Cu timpul, a invatat sa devina mai "inteleapta" si chiar sa isi cenzureze limbajul si remarcele uneori. Spre exemplu, nu va mai face comentarii referitoare la "rivala" ei, Christina Aguilera, o femeie despre care a spus candva ca are nevoie de "medicatie"... Probabil ca a ajuns, treptat, sa urmeze sfatul tatuat pe incheietura mainii ei: "Roata se invarteste" ("What goes around, comes around"). Cine este Pink, de fapt?... De unde i se "trage" numele Pink? "Este doar o porecla care m-a urmarit toata viata. A fost, la inceput, o rautate din partea copiilor: cand am fost in tabara, mi-au dat jos pantalonii si eu m-am inrosit atat de tare, incat toti radeau de mine: 'Ha ha! Uitati-va la ea! Toata fata ei e roz!'. Asa a inceput povestea, apoi, dupa ce a iesit filmul 'Reservoir Dogs' al lui Quentin Tarantino, personajul Mr. Pink, interpretat de Steve Buscemi, era atat de colorat in limbaj si avea atatea replici destepte, incat porecla mi-a mers mai departe." Abia mai tarziu, cand a devenit faimoasa, artista s-a gandit ca ar fi dragut ca si culoarea parului ei sa corespunda numelui... Practic, vopsitul parului in aceasta culoare - roz, a venit mai mult ca o gluma: "Era singura culoare pe care nu a avut-o parul meu, care, de fapt si de drept, este blond...". Alicia Beth "Pink" Moore s-a nascut in Doylestown, Pennsylvania, la 8 septembrie 1979. Copilaria si-a petrecut-o in Philadelphia. Parintii ei, James si Judy Moore, au divortat cand Alicia avea numai sapte ani. "Am fost probabil cel mai 'batran' adolescent care a existat vreodata. Nu am avut niciodata prieteni de varsta mea. Cea mai buna prietena a mea era o femeie in varsta de 85 de ani, care locuia peste drum de noi. Asta pana cand parintii mei s-au despartit cand aveam sapte ani. Tatal meu este un veteran al razboiului din Vietnam si m-a invatat sa fiu cu picioarele pe pamant. De-asta am renuntat la liceu. Cum puteam sa stau intr-un loc in care cel mai important lucru era de unde iti cumparai pantofii?!" A fost catalogata drept scandalagioaica in liceu: "Mi-au spus ca sunt o adevarata pacoste - asa ca eu am fost ceva de genul: 'Pacoste'?! Va arat eu pacoste. Vreti scandal, atunci va dau eu scandal!" Insa, treptat, Pink a ajuns sa fie exact asa cum o vedeau initial profesorii si astfel a inceput un adevarat cerc vicios: "Este ca si cum incepi sa 'cresti' in eticheta pe care ti-o pun, ajunge sa ti se potriveasca la fel ca o manusa. Te trateaza urat, asa ca te porti urat. Am meritat asta? Pana la urma, da, dar consider si acum ca m-am conformat etichetei pe care mi-au pus-o ei." Astfel incat nu a fost o surpriza ca Alicia si-a dezvoltat in acest fel o problema cu autoritatea: "Cand mi se spunea ca ceva trebuie facut intr-un anumit mod, intrebam 'De ce?'. Mi se spunea: 'Pentru ca asa s-a facut mereu', asa ca incercam sa fac exact contrariul si sa le demonstrez ca se insala." A renuntat sa mai scrie in jurnal, dupa ce o colega "binevoitoare" i-a furat jurnalul intim si a lipit foile pe dulapurile din liceu. Insa a continuat sa scrie poezii, incercand sa inteleaga ce anume se petrece in sufletul ei: "Eram pierduta in spatiu si extrem de nefericita." Inspirata de muzica unor staruri ca Madonna, Mary J. Blige, 4 Non-Blondes (Linda Perry, solista acestei trupe a fost, practic, idolul ei dintotdeauna...), Janis Joplin, Billy Joel, Whitney Houston, Jimi Hendrix, Guns N' Roses, Green Day, a stiut mereu ca va fi cantareata: "Inca dinainte sa pot vorbi, cantam. Ma fataiam prin casa si imi cream propria lume fantastica. Toata ziua cantam, peste tot pe unde mergeam asta faceam." Mai mult decat atat, in copilarie a fost pedepsita pentru ca se uita la MTV... "Ceea ce aveam nevoie in adolescenta era sa o aud pe Janis Joplin spunandu-mi ca totul va fi bine si sa ii ascult pe baietii de la Nirvana spunandu-mi ca pot sa imi exprim personalitatea", a adaugat solista. Cum a inceput povestea carierei lui Pink... A trecut prin diferite faze in adolescenta - a fost un adevarat skateboarder, i-a placut foarte mult hip-hop-ul si chiar a cochetat cu gimnastica. Si-a petrecut foarte mult timp prin cluburile din Philadelphia, cantand mai ales in serile create special pentru "poducerea" clientilor pe scena. A lucrat la Pizza Hut, McDonald's, Wendy's si chiar intr-o benzinarie. Dar nu ii placea sa ia comenzile clientilor si intarzia mereu la serviciu. Mai tarziu, dupa ce statutul ei de vedeta incepuse sa se contureze, Pink a declarat: "Pur si simplu ma bucur ca nu mai trebuie sa lucrez in locuri de genul asta." La varsta de 13 ani, Alicia a fost rugata de un DJ din Philadelphia sa cante backing-vocals pentru trupa lui rap, School Of Though: "L-am cunoscut pe tipul asta, Skratch, care era cel mai bun dansator din Philly. Am inceput sa dansez cu el si pana la urma am ajuns sa cant in trupa lui de rap. Am scris si niste piese, despre cum e sa cresti si sa traiesti in Philly. Stateam prin cluburi, cantam pe scena si speram sa ne remarce cineva de la vreun studio si sa inregistram niste piese." La putin timp dupa aceea, sansa i-a suras: "Mergeam in mod regulat vinerea in Clubul Fever, iar DJ-ul mi-a dat voie intr-o seara sa cant timp de cinci minute. Cele cinci minute de live, vineri seara, in Fever, erau tot ceea ce imi doream mai mult de la viata. Mi-a placut la nebunie fiorul care te cuprinde cand esti pe scena. A fost singurul loc in care m-am simtit in largul meu, ca si cum, ok, asta este, aici trebuie sa fiu..." In acest fel, vedeta in devenire a fost remarcata de un reprezentant al casei de discuri LaFace, care i-a propus sa se alature unui nou grup de fete R&B, numit Basic Instinct. Insa aceasta colaborare nu a tinut prea mult, desi Pink a fost admisa in grup, practic, pe loc: "Nu ma integram, dar nu imi pasa. Trebuie sa stii sa razi de asemenea lucruri si sa treci peste ele. Si, oricum, nu ma vad apartinand unui grup." Imediat dupa aceasta experienta lipsita de succesul la care spera Alicia in acel moment, un alt grup a luat fiinta, Choice, avand-o intre cele trei componente si pe ea. Trupa a semnat imediat un contract cu aceeasi casa de inregistrari, LaFace. Nici aceasta formula nu a durat prea mult - una dintre fete isi dorea sa cante piese Broadway, o alta sa faca piese alternative, iar Pink vroia totul... Totusi LaFace nu a renuntat la Alicia, care deja se facuse remarcata in domeniu. De fapt, in timpul inregistrarilor de studio cu Choice, in Atlanta, cantareata si-a redescoperit abilitatile de a scrie si a facut echipa cu Darryl Simmons. "Mi-a spus sa scriu o piesa si mi s-a parut extraordinar, pentru ca nimeni pana atunci nu ma intrebase daca scriu ceva. Asa ca am inchis ochii si... piesa a aparut. Am scris 'Just To Be Loving You' si asta a fost inceputul carierei mele." Artista isi aminteste de aceasta experienta: "Ajunsesem sa imit foarte bine sound-ul altora, in perioada in care mergeam foarte mult in cluburi. Dar ziua in care am inregistrat 'Just To Be Loving You' in studio, a fost nemaipomenita. Cantecul era atat de frumos, incat pur si simplu am cantat. Nu imi pasa cum suna. Pur si simplu a iesit asa de bine si m-a socat..." Iar de aici mai departe, lucrurile au mers pe o panta ascendenta pentru Pink... Primul album, "Can't Take Me Home", din 2000, a atras atentia intregii lumi asupra fetei rebele cu o voce matura si complexa, care socheaza prin atitudine. Pink a inregistrat apoi piesa si videoclipul de la "Lady Marmelade", de pe coloana sonora a filmului "Moulin Rouge", alaturi de vedetele Christina Aguilera, Maya si Lil Kim. Un album personal... La al doilea album, "Missundaztood" (noiembrie 2001), Alicia schimba casa de productie si trece la Arista Records. Sound-ul se indreapta acum mai mult spre rock decat spre R&B, o contributie importanta avand colaborarea cu Steve Tyler de la Aerosmith, precum si cea cu Linda Perry, solista si compozitoarea trupei 4 Non-Blondes, idolul lui Pink dintotdeauna. Felul in care aceasta colaborare cu Perry s-a "pus pe roate" este una extrem de amuzanta, cu siguranta "marca" Pink... Chiar inainte de a incepe lucrul la acest album, s-a intamplat ca Alicia sa "dea" peste numarul de telefon al Lindei, in agenda make-up artistului ei. "M-am descurcat in aceasta situatie in singurul fel in care stiam sa o fac", a povestit ea. "Am furat numarul de telefon si am sunat-o. Cred foarte mult in semne si sunt sigura ca orice lucru se intampla cu un motiv." Cum nu i-a raspuns nimeni, Pink a lasat un mesaj pe robotul telefonic, un mesaj de 15 minute, in care i-a povestit si o patanie a ei legata de trupa 4 Non-Blondes - in adolescenta, Alicia a fost arestata pentru tulburarea linistii publice ("Ce inseamna asta, 'tulburarea linistii publice'?!", avea sa spuna artista. "Nu inteleg acest concept!"), pentru ca, la ora 4 si jumatate dimineata, canta piesele trupei ei preferate. Pink a continuat: "I-am spus in mesaj ca, daca nu ma suna inapoi, voi incepe sa o urmaresc. M-a sunat si mi-a spus: 'Esti nebuna, mai bine vii pe la mine.'" Iar Perry a adaugat: "I-am spus ca nu sunt la moda. Iar ea a spus: 'Stiu, tocmai asta si vreau, ceva adevarat.'" Ajunsa in apartamentul din Los Angeles al lui Perry, cele doua cantarete au stat pe podea si au compus piesa "Eventually" in doar cateva minute. In luna urmatoare, au discutat, au scris piese impreuna si si-au facut tatuaje. O prietenie frumoasa care a dus si la crearea albumului "Missundaztood". "Extraordinara, eliberatoare, plina de inspiratie, asa ar trebui sa fie muzica", a declarat Pink. Participarea la piesa "Lady Marmelade" i-a adus lui Pink un premiu Grammy la MTV Video Music Awards, iar intregul album "Missundaztood" a devenit o adevarata declaratie a talentului cantaretei. Piesa "Get The Party Started" a devenit imnul anului 2002 - a fost primul single dintre alte patru melodii care au fost scoase in fata de pe acest album, celelalte trei fiind: "Don't Let Me Get Me", "Just Like A Pill" si "Family Portrait". Aceasta din urma melodie este una dintre cele mai personale de pe acest album. Imaginea pe care o prezinta nu este una dintre cele mai fericite: un copil crescut de ambii parinti, care se cearta in permanenta si pana la urma divorteaza - in fapt, povestea vietii ei... Cand a cantat piesa in studio, sentimentele au coplesit-o si a simtit ca trebuie sa iasa din camera. Pink a explicat: "Am realizat cum toate aceste lucruri mi-au afectat viata. A canta aceasta piesa este ca si cum as sta goala in fata unei sali intregi, plina cu oameni. Am lasat-o pe mama sa asculte piesa si a plans zile de-a randul; tata la fel. Ma intristeaza, dar m-a ajutat sa ii determin sa scoata la iveala ceea ce simteau si ei fata de toata povestea copilariei mele. Suferinta nu este intotdeauna un lucru rau, uneori poate sa fie o lectie..." Relatia cu parintii ei este insa acum una foarte buna: artista a venit cu mama ei la una dintre festivitatile de decernare a premiilor Grammy si s-a amuzat teribil ascultand-o pe mama sa cantand in masina versurile: "Mama was a lunatic / She liked to push my buttons" ("Mama era cam nebuna / Ii placea sa ma calce pe nervi"). Este foarte apropiata de tatal ei, de la care marturiseste ca a invatat cele mai multe lectii de viata: "Sunt foarte apropiata de tata. Este adevarat, cu picioarele pe pamant si spune lucrurilor pe nume. Are aceleasi conceptii de viata dintotdeauna si nu se schimba." "Missundaztood" ramane pentru Pink cea mai draga creatie a ei: "'Missundaztood' mi-a dat libertate si un scop in viata. M-a ajutat sa exorcizez o gramada de demoni... Lumea intreaga a devenit terapia mea. Si m-a ajutat sa ma simt bine in postura de proscris - stiu ca exista atat de multi oameni in aceasta lume care imi impartasesc durerea. Acest album reprezinta o acumulare a tot ceea ce inseamna fiinta mea." Iar aprecierea lumii intregi i-a aratat ca nu mai este un nimeni: "Inainte, vroiam sa arunc succesul meu in fata fiecarui profesor care mi-a spus in liceu ca o sa fiu o ratata toata viata. Acum insa e mai mult ceva de genul: 'Sunt atat de fericita ca pot sa fac ceea ce imi place la nebunie si nu trebuie sa dau socoteala unui sef nesuferit.' Daca nu ar exista muzica, as avea probleme mereu. Muzica mi-a salvat viata. Si inca face acest lucru. Acest album m-a salvat." In noiembrie 2003, si-a lansat cel de-al treilea album, "Try This", care a reusit sa satisfaca nevoia de rock a fanilor ei. "Am numit albumul 'Try This', pentru ca eu consider ca pe lumea asta exista lideri si exista discipoli. Este foarte bine sa fii lider si sa incerci lucruri noi. As vrea ca tot mai multi oameni sa faca acest lucru." "Trouble" este primul single de pe acest album, care ignora total liniile trasate in lumea muzicii pop... Pink, asa cum nu stiai ca este... Intotdeauna rebela... La patru luni de la semnarea contractului cu LaFace, in 1996, solistei (care adesea statea cu baietii de cartier, iar la un moment dat a locuit in Philadelphia, intr-un apartament de trei camere, in care mai stateau alte 17 persoane...) i s-a cerut sa urmeze niste cursuri de relatii cu presa si norme de eticheta. Dupa cinci minute, instructorul a anuntat ca Pink nu are nici o sansa in acest sens si a renuntat la "provocare"... In ceea ce priveste normele de eticheta, Pink isi aminteste "Le-am refuzat. Le-am spus celor de la casa de inregistrari ca este o insulta la adresa mamei mele si ca ar trebui sa o sune si sa ii ceara scuze." Pink si Printul Albert In 2004, Pink a vizitat Regatul Monaco, participand la World Music Awards. Cantareata a povestit: "Cineva m-a intrebat daca vreau sa iau cina cu Printul Albert de Monaco. Eu eram ceva de genul: 'A, da, sigur. Da-o incolo de treaba, o sa fie o poveste grozava pentru nepoti.' Era o cina sofisticata, erau o gramada de oameni la masa si... eram si eu. Ma simteam ca naiba, parca eram un extraterestru. Si, in mijlocul cinei, am spus: 'Hei, Albert! Stiai ca exista un piercing pentru penis care iti poarta numele?' Toti cei de la masa au inlemnit. Iar el a spus: 'Nu stiam asta. Vorbesti serios?' Eu am comentat: 'Fac pariu ca ai si tu unul.' Iar el mi-a raspuns: 'Nu am, iti jur. Iti arat...'". In picioarele goale... Cu cinci minute inainte de a-si face aparitia pe scena in cadrul unui show de decernare a unor premii muzicale, Pink a ramas extrem de uimita in momentul in care a vazut ca un artist care tocmai cantase era incaltat cu exact aceleasi cizme rosii pe care le purta si ea. Astfel incat, in mod foarte prompt, solista si-a scos incaltarile si a umblat desculta intreaga seara. Numele ei - o problema pentru P. Diddy In primele sase dati cand Pink s-a intalnit cu faimosul rapper P. Diddy, acesta nu a reusit sa tina minte numele ei. Vedeta s-a plans mai tarziu: "Si e atat de evident... E suficient sa te uiti la culoarea parului meu!" Solutia ei? "Am inceput sa-l strig 'Fluffy', iar el a inceput sa isi aduca aminte cum ma cheama..." Pink si P. Diddy "Urasc anturajele si garzile de corp", a marturisit artista. "Eram intr-un club in New York si m-am dus la Dallas Austin, care este unul dintre producatorii albumului meu. El statea langa Puff Daddy. Nici macar nu il vazusem pe Puffy. Nici nu imi pasa de el. Iar body guard-ul lui Puffy pur si simplu m-a impins cativa metri in spate. M-am simtit ca ultimul prost. Iar Puffy era ceva de genul: 'Nu, e ok, ea este Pink.' Si asta nu e deloc ok. Iar Dallas, mai mult in gluma, a spus: 'Nu stiai ca el este presedintele Statelor Unite?' Iar eu, de colo: 'Ei bine, nu stiai ca eu sunt Prima Doamna?'". Educatie... "Cand eram in clasa a saptea, mama m-a prins fumand. S-a gandit sa ma pedepseasca punandu-ma sa fumez intreg pachetul de tigari. Tot ceea ce a reusit a fost sa ma enerveze la culme, pentru ca am ramas repede fara tigari..." "Tata mi-a dat un sfat bun in viata: 'Intotdeauna sa spui adevarul. Probabil ca asta nu iti va aduce prea multi prieteni, dar cu siguranta niciodata nu vei avea dusmani, pentru ca oamenii vor sti intotdeauna la ce sa se astepte din partea ta si de unde vii...'." Relatiile lui Pink... "Sunt fidela in ceea ce priveste relatiile. Asta nu pentru ca as fi o persoana buna si de treaba, ci pentru ca urasc sa cunosc persoane noi." Insa Pink nu are probleme in "departamentul" cunostinte si relatii. In lunile care au urmat despartirii ei de iubitul ei de doi ani, campion la motocross, Carey Hart (cei doi au pus punct relatiei lor in 2003), Pink a fost vazuta avand o atitudine foarte prietenoasa fata de Lars Frederiksen de la Rancid. Mai mult decat atat, a sarutat-o in mod public pe actrita Kristanna Loken (a jucat in "Terminator 3") la un eveniment in Monaco si a avut o relatie cu bateristul de la Motley Crue, Tommy Lee. Stiai ca?... A fost eleva Liceului Central Bucks West, promotia 1997, insa nu si-a finalizat studiile. Este o mare sustinatoare a organizatiei PETA, care se ocupa de apararea drepturilor animalelor. Are numeroase tatuaje... Pe umar - ingerul ei protector, pe incheietura mainii - "What goes around comes around", pe glezna stanga - un simbol asiatic, pe glezna dreapta - o bratara ornamentala, pe partea interioara a coapsei stangi - "Mr. Pink" sau "Pink", pe mana - o stea rosie intre degetul mare si aratator, pe ceafa - un cod de bare al albumului "Missundaztood". Culoarea ei preferata este verde. Culoarea naturala a parului ei este blond. A fost clasata pe locul 36 in topul din 2002 realizat de revista "Stuff", "Cele mai sexy 102 femei din lume". Este foarte buna prietena cu Avril Lavigne. Lumea Aliciei "Pink" Moore este infinit de frumoasa si sunt sigura ca o cantareata cu un asemenea talent nu si-a spus ultimul cuvant in industria muzicala... Probabil ca, de-a lungul timpului, va schimba genurile, va face experimente. Poate ca nu va fi pe gustul oricui. Pink stie si reuseste sa fie incomoda... Dar vocea ei si ambitia care o caracterizeaza sunt demne de luat in seama. Atitudinea pe care o afiseaza, viata traita la maximum, cu fiecare clipa care trece, te face sa te gandesti ca, asa cum ea insasi spune "In definitiv, toti suntem roz in adancul sufletului...".