Cristina (Impact): "Muzica pe care o cant acum reprezinta un compromis"

A absolvit liceul de muzica si Conservatorul din Timisoara, la sectia de vioara. In adolescenta exersa cate sase ore zilnic, incat ajunsese sa aiba taieturi la degete din cauza corzilor viorii. Astazi Cristina ne provoaca, cu Impact, dansand in corset pe scena (ai vazut-o la Mamaia?) si, de cele mai multe ori, desculta. Pentru ea, muzica pe care o canta acum reprezinta un compromis; daca ar putea alege, stilul sau ar fi inspirat de cel al formatiei Queen. Daca vrei sa o cunosti mai bine, nu trebuie decat sa citesti interviul pe care ni l-a acordat si sa asculti "Babe" - versurile, scrise de ea, vorbesc despre sentimentele ei pentru omul pe care il iubeste... Mi-am dat intalnire cu Cristina Haios la Mall si ne-am dus sa mancam ceva. Maioul pe care il purta m-a lasat sa intuiesc foarte usor ca, probabil, merge frecvent la sala (intuitie pe care mi-a confirmat-o, putin mai tarziu). Am mers pe o pista falsa gandindu-ma ca talia ei trebuie sa fie rezultatul unei diete draconice, pentru ca si-a comandat un meniu destul de consistent. Trebuie sa recunosc ca, pe alocuri, a "pus umarul" la realizarea interviului Anca, de la formatia Class, buna ei prietena. Ne-am intalnit cu ea dupa masa, in parcare - astfel incat ultima parte a interviului s-a desfasurat in masina. Asa se explica faptul ca la unele dintre intrebari a raspuns Anca... - Care este povestea fondarii trupei Impact? Povestea a inceput in anul 1999, cand eu cantam solo la balurile bobocilor si alte asemenea manifestari (de exemplu, la Festivalul Berii) si Rares (n.r. - Rares Timis) era DJ la radio. Ne-am intalnit de mai multe ori si astfel ne-am cunoscut. Ulterior, el a organizat un casting in vederea constituirii trupei Impact, iar eu m-am prezentat si am fost admisa. - Cat de lung a fost drumul de la primul album, "Atinge-ma" si pana la "Babe"? Foarte lung... sunt totusi sase ani. Am luat-o treptat si am progresat incet, dar sigur. Nu am fost o explozie peste noapte, sa avem dintr-o data un succes fulminant precum formatiile Andre sau N&D - si sunt mai multe astfel de exemple. Dar cred ca este mai bine ca s-a intamplat asa, ca ne-am pus bazele succesului actual in timp, pentru ca nu riscam ca totul sa dispara. - In ce mod consideri ca s-a schimbat stilul de muzica pe care-l abordati? Categoric, s-a schimbat fundamental in bine. Am inceput sa fim mai comerciali, mai pe intelesul tuturor, ceea ce a fost benefic, pentru ca nu multa lume intelegea si aprecia muzica house, iar Rares a inteles ca nu putem ajunge departe daca am fi continuat in stilul acela. - Ai spune deci ca v-ati adaptat rigorilor de ordin comercial? Normal, dar nu imi pare deloc rau. Nu ai cum sa ai regrete in momentul in care esti solicitat, ai concerte si castigi bine. In afara de manele, as canta orice ar avea succes la public - inclusiv latino, cu toate ca nu-mi place prea mult. - Care consideri ca este elementul de noutate pe care il aduce muzica ta? Faptul ca noi am introdus genul de muzica house. De fapt, au mai fost si cei de la Activ, cu putin timp inaintea noastra, asa ca noi si ei am fost primii care am cantat house in Romania. Melodia noastra, "As da zile" constituie si astazi un reper pentru muzica house. Tin sa precizez ca nu este o manea, este o piesa lautareasca, preluata din folclorul nostru. In rest, nu cred ca am adus vreun element nou, pentru ca este foarte dificil, in momentul in care esti puternic influentat de muzica occidentala. Nici nu prea avem cum sa fim noi originali, pentru ca nu avem cultura muzicii dance, nu am format-o noi - muzica romanilor este cea usoara si cea populara. In rest, totul a fost importat: rock, house, dance, R & B - care nu prea merge - latino... - Ce anume te-a determinat sa alegi o cariera in domeniu? Intotdeauna am fost atrasa de muzica si am stiut de copil ca asta este ceea ce vreau sa fac in viata. Nu spuneam, ca alte fetite, ca vreau sa fiu medic, avocat sau profesor, ci cantareata. - Care a fost primul concert sustinut? Ce amintiri pastrezi de atunci? Un concert de care-mi amintesc intotdeauna cu placere - desi nu este primul - a avut loc in anul 2000, impreuna cu formatia 3 Sud-Est, care erau pe val atunci, aveau mare succes. Eram foarte emotionata si a fost o mare realizare pentru noi, tinand cont de popularitatea de care se bucurau atunci cei de la 3 Sud-Est. - Ai trac? Nu, am emotii numai la festivaluri gen Callatis, Mamaia, unde stiu ca publicul este mai matur, mai pretentios si te priveste cu totul altfel. - Daca tot a venit vorba... te-ar tenta sa participi la Eurovision? Nu, si n-as vrea ca argumentele mele sa sune ca o placa stricata... Dar am convingerea ca la asemenea festivaluri de anvergura - Callatis, Mamaia, Cerbul de Aur, Eurovision - cartile sunt deja facute de catre anumite persoane, care au interese... iar daca nu reprezinti un anumit interes, de orice natura ar fi el (nu neaparat fizic), nu te baga nimeni in seama. Asa ca nu vom participa prea curand. Cine stie, poate, intr-o buna zi, daca vom crede sau daca ni se va spune ca avem o sansa... - Care a fost prima distinctie obtinuta in muzica? Am participat la multe concursuri de viola, de corzi grave la Constanta... Nu am participat la multe concursuri pentru ca nu prea ma atragea latura instrumentala. Dar atunci studiam cate sase ore pe zi, incat ma taiasem la degete din cauza corzilor de vioara... Cu Impact am castigat o prima distinctie la Timisoara, iar acum am castigat la Callatis trofeul la sectiunea "Cea mai buna trupa dance". - Ai vreo superstitie? Nu, pentru ca eu consider ca, daca ai superstitii, devii vulnerabil. - Astazi, cand multe trupe se destrama uneori dupa numai cateva luni de la infiintare, care ai spune ca este secretul longevitatii trupei Impact? Multa seriozitate, multa intelegere intre noi, tolerarea defectelor inerente. Sigur ca se mai intampla ca eu si Rares sa ne mai certam, dar niciodata nu au fost scandaluri si nu s-au spus cuvinte grele sau injurii. Ne certam constructiv. Este o relatie asemanatoare cu o casnicie, si impartim totul in mod egal. Multe formatii au un lider si asta poate fi un dezastru, mai ales in cazul trupelor compuse din fete, insa la noi nici unul nu este mai presus. - Care sunt obiectivele tale pe termen scurt (studii, profesie, viata personala etc.)? Saptamana viitoare voi incepe scoala de soferi, vreau sa-mi iau apartament si masina. - Ce masina iti doresti? Pentru inceput vreau sa-mi iau una la mana a doua pentru ca nu as vrea sa risc, incepator fiind, sa lovesc o masina costisitoare. Am convingerea insa ca voi fi un sofer foarte bun. - Dar viata personala? Nu am de gand sa ma marit, daca asta ma intrebi. Eu nu cred in casnicie ca institutie. Este o contradictie aici pentru ca e culmea sa te duci la biserica si sa spui "pentru totdeauna", cand tu de fapt stii ca este posibil ca intr-un an sa divortezi. Nu este "pana la moarte", ci este "pana te plictisesti". Si atunci, de ce sa ma marit? Eu consider ca, daca doi oameni se inteleg foarte bine, nu au nevoie de contractul acela matrimonial. - E vorba ca majoritatea fetitelor se viseaza in rochie de mireasa... Nu se pune problema asa. Ma pot imbraca oricand intr-o astfel de rochie. Chiar am si facut-o de fapt, cand am fost la o expozitie de rochii de mireasa. Aratam superb iar rochia era extraordinara... - Care este cel mai mare compromis pe care ai fi dispusa sa-l faci pentru cariera ta? Muzica pe care o cant este un compromis suficient, pentru ca nu asta mi-as dori sa cant. Nu ca nu imi place sau ca urasc muzica asta, dar - daca ar fi dupa mine - as canta ceea ce interpreta Queen candva. - Dar ce nu ai face pentru cariera ta? Nu as fi in stare sa ofer favoruri sexuale, pentru ca nu am stomacul suficient de tare pentru asa ceva. Si in nici un caz nu as renunta la dragoste pentru muzica, pentru ca iubirea ma implineste in plan sufletesc. - Cum iti place sa-ti petreci timpul liber? Merg cu bicicleta, ies la film, in oras cu prietena mea Anca de la formatia Class... - Ce faci pentru a te mentine in forma? Fitness. Ma ajuta foarte mult, atat din punct de vedere mental, cat si fizic. Am inceput de cateva luni si merg zilnic la sala. Nu pot spune ca tin o dieta, dar incerc sa am grija sa nu mananc multe grasimi, prajeli, sau dulciuri. - In ce masura te regasesti in versurile melodiei "Babe"? In foarte mare masura... versurile sunt profund personale, eu le-am scris si sunt inspirate din ceea ce traiesc si simt eu. Este vorba de sentimentele mele pentru persoana pe care o iubesc. - Cum a fost primita de fani aceasta melodie? (N.R. - La aceasta intrebare a raspuns Anca). Asa cum s-a vazut, a fost foarte bine primita de fani. Este o piesa pentru toate categoriile de varsta si sunt convinsa ca va prinde si in strainatate. - Care a fost cel mai inedit concert sustinut / public de care ai avut parte? Cel din Viena. Am sustinut un concert nu pentru diaspora, ci pentru publicul vienez - care nu stia nimic, cine suntem noi, de unde venim, ce cantam si asa mai departe. Am mai cantat si la Chisinau, dar moldovenii ne cunosteau cat de cat - in special melodia "Ingerul meu" fusese foarte promovata. Insa am reusit sa-i cucerim pe toti, mai ales ca noi intepretam si melodii foarte cunoscute, cum ar fi "What's up" a celor de la 4 Non Blondes sau "We will rock you" a formatiei Queen. - Ce rol a avut familia in decizia ta de a deveni artista? Un rol major. Daca nu m-ar fi incurajat si sustinut parintii mei, nu stiu daca as fi ajuns unde sunt astazi. La liceu mi-au cumparat instrumente, tatal meu mi-a platit niste negative cand eram in liceu... Ai mei sunt foarte mandri de mine si ma sustin in permanenta.

Ford Fusion. Priveste lumea de sus.

Ford Fusion este automobilul perfect pentru activitati urbane, concentrand trasaturile cele mai reusite ale modelelor MPV (vehicule multifunctionale) si SUV (Sport Utility Vehicle - vehicule utilitare sport). Fusion se distinge de celelalte automobile de clasa mica prin pozitia inalta de condus ce confera o buna vizibilitate, ergonomie si accesibilitate. "Fusion este primul autovehicul special proiectat pentru a ajuta cuplurile tinere moderne sa circule in cele mai bune conditii in traficul urban", a declarat Martin Leach, Vicepresedintele Departamentului pentru Dezvoltarea Produselor de la Ford Europa. Fusion ofera unei familii urbane un mediu interior spatios si modulabil. Privita din exterior, masina seamna cu un autoturism de teren, beneficiind insa de avantajul unui consum redus de combustibil. Gama de motorizari permite alegerea intre propulsorul 1,4 l TDCi turbodiesel common-rail, ce dezvolta o putere de 68 CP si un cuplu 160 Nm, sau motoarele Duratec 16 V pe benzina, disponibile in varianta de 1.4 litri, 80 CP sau cea de 1.6 litri, 100 CP. Ca o noutate absoluta in domeniu, incepand cu 1 septembrie 2005, Romcar, importatorul oficial al autovehiculelor Ford in Romania, a anuntat extinderea perioadei de garantie pentru autoturisme la 4 ani, fara limita de kilometri. Aceasta garantie reprezinta o premiera pe piata auto din Romania, nici un alt importator neavand in prezent aceste conditii. Mai mult decat atat, Romcar va acorda gratuit aceste conditii, retoactiv, tuturor clientilor Ford care au achizitionat un autoturism in perioada 1 ian. - 31 august 2005 de la oricare dintre dealerii Romcar.

"Negutatorul din Venetia", un film care te va pune pe ganduri...

O ecranizare a unei piese scrise de William Shakespeare care iti va aduce pe buze gustul dulce-amarui al unei epoci trecute, in care oamenii traiau si gandeau altfel. Cu o distributie de exceptie, din care fac parte Al Pacino, Jeremy Irons, Joseph Fiennes si Lynn Collins, pelicula din 2004 regizata de Michael Radford va avea premiera romaneasca incepand cu data de 2 septembrie. Clasificata ca una dintre cele mai complexe piese ale lui Shakespeare, "Negutatorul din Venetia" a fost ocolita de foarte multi regizori, pentru realizarea de ecranizari. Desi a fost pusa in scena pentru teatru si au existat tentative de film pentru televiziune, productia cinematografica lui Michael Radford reprezinta cea mai importanta varianta a piesei pentru marele ecran din toate timpurile. Problemele legate de anti-semitism expuse in dialoguri, precum si complexitatea elementelor si a temelor prezente in piesa au fost cele care i-au impiedicat pe regizori sa se "apropie" prea mult de "Negutatorul din Venetia". Asa cum actrita Lynn Collins (Portia) a declarat, regizorilor le-a fost teama sa nu lezeze sentimentele sau sa nu ofenseze persoanele de religie iudaica din intreaga lume si, ca atare, au preferat sa se axeze asupra altor realizari de exceptie ale Bardului. Insa pelicula lui Radford reuseste sa surprinda cu multa acuratete nu doar esenta piesei lui Shakespeare, ci si stilul de viata al secolului al XVI-lea. Atmosfera venetiana - filmarile au fost realizate in celebrul "oras de sub ape" - sumbra si apasatoare pare sa se muleze perfect pe sentimentele si gandurile personajelor. O imbinare de comedie cu tragism uman, "Negutatorul din Venetia" pune pe tapet o serie de probleme si de teme extrem de sensibile chiar si in ziua de astazi. Actorul Kris Marshall (personajul secundar Gratiano) rezuma complexitatile piesei: "Este destul de paradoxal. Este o tragedie, dar este si o comedie in acelasi timp. Este o poveste de iubire, dar care vorbeste despre ura. In linii mari, acopera intreaga gama a emotiilor umane: invidie, gelozie, incredere, iubire, bani, rasism si frumusete. Discuta despre atatea lucruri diferite, printre care face slalom fara nici un efort. Iar Antonio, negutatorul din Venetia, este un fel de tema principala care leaga toate aceste povestiri la un loc. Cred ca el este punctul central al piesei." O astfel de distributie nu putea decat sa evidentieze si sa valorifice genialitatea si universalitatea operei lui Shakespeare. Piesa este la fel de actuala ca si in secolul al XVI-lea. Temele sale, cel putin, se regasesc in zilele noastre, iar spectatorii vor putea descoperi cu usurinta puncte de referinta, la care sa se raporteze. Mai mult decat atat, desi limba dulce a lui Shakespeare se poate dovedi adesea o piatra de incercare atat pentru actori, cat si pentru cinefilii care urmaresc pelicula, Radford a militat pentru o engleza colocviala, desi intru totul fidela limbajului din acea perioada. Practic, dialogurile nu sunt cu nimic modificate, iar graiul "leganat" poate fi usor urmarit datorita efortului urias al protagonistilor de a-l face sa para cat mai real cu putinta si cat mai natural. Jeremy Irons a precizat in acest sens: "Ceea ce noi, actorii, incercam sa facem este sa ne straduim ca limba sa sune colocvial. Acest lucru se intampla o data ce iti vei da seama care este sensul exact a ceea ce spui si nu ma refer la cuvintele pe care le rostesti, ci la semnificatia lor efectiva, pe care incerci sa o transmiti. Ceea ce mi s-a parut foarte important la aceasta adaptare a piesei este faptul ca publicul va intelege discursul, chiar daca Michael Radford nu a modificat cu nimic limbajul." In cateva cuvinte, este una dintre ecranizarile de succes ale operei Bardului, una dintre putinele care s-au mai vazut pe marele ecran de la retragerea din acest domeniu a celui mai de seama reprezentant al cinematografiei moderne, Kenneth Branagh. Desi te vei plange probabil ca este un film prea lung, nu te vei putea impotrivi valului ce te va atrage in povestea trista, plina de patos si tragism, plina de dragoste si ura in acelasi timp, cu accente comice, ce se deruleaza in fata ta. Iti garantez doua ore de splendoare, de imagini uluitoare, de integrare intr-o lume pe care nu ai cunoscut-o niciodata. Si, chiar daca subiectul piesei iti este cunoscut, iti recomand cu caldura acest film: vei (re)descoperi nuante ale dialogurilor pe care probabil nu le-ai intrezarit pana acum. Si, bineinteles, vei pleca din sala de cinematograf cu imaginea unui Al Pacino credibil si puternic, a unui Jeremy Irons aproape de perfectiune, a unei Lynn Collins (o actrita americanca cvasi-necunoscuta pana in acest moment) care se anunta a fi una dintre reprezentantele de seama ale generatiei sale, si a unui Joseph Fiennes care stie sa isi dozeze cu masura efortul actoricesc. Doar pentru a-ti reaminti... Natura duala a piesei - comedie si tragedie - rezulta din intrepatrunderea a doua sfere si a doua tipuri de scene si trairi: scenele calde, de dragoste, alterneaza cu disperarea, ura si vinovatia. Este "semnatura" lui Shakespeare... La fel se intampla si in aceasta piesa, al carei liant il reprezinta Antonio, negutatorul din Venetia secolului al XVI-lea. Un prolog scris este cel care ne infatiseaza, cu extrema claritate - caracteristica intregului film, conditiile grele in care traiau evreii in acea perioada, in "orasul inundat". Evreii erau obligati sa traiasca intr-un spatiu delimitat, numit ghetou, pe care nu aveau voie sa il paraseasca dupa lasarea intunericului, iar daca ziua erau zariti prin oras, erau nevoiti sa poarte pe cap o palarie rosie, astfel ca lumea sa stie ca sunt evrei si sa ii ocarasca "asa cum meritau". Evreii erau urati de catre crestini pentru ocupatia lor "amorala" - camata, dar necesari orasului si de aceea tolerati - crestinii nu aveau voie sa imprumute bani cu dobanda, lucru fara de care economia orasului nu putea functiona. Filmul se deschide cu vizualizarea unui eveniment care, in piesa, nu este redat decat in dialog. Negutatorul din Venetia, Antonio (Jeremy Irons) il scuipa pe Shylock (Al Pacino) in obraz, pe Podul Rialto din Venetia, ca semn al dispretului pe care i-l poarta lui, reprezentantul neamului sau. Insa imprejurarile ciudate ii aduc pe cei doi rivali fata in fata. Antonio se indreapta spre Shylock atunci cand bunul si tanarul sau prieten, nobilul Bassanio (Joseph Fiennes) ii cere 3.000 de ducati pentru a o putea cuceri si cere in casatorie pe frumoasa Portia (Lynn Collins). Durerea pe care Bassanio i-o pricinuieste spunandu-i pentru ce anume are nevoie de acesti bani este evidenta - chipul lui Antonio reprezinta un monument al tristetii traite, iar Jeremy Irons stie, cu siguranta, sa ilustreze acest lucru numai din priviri, mimica si gestica... Desi relatia lui Antonio cu Bassanio pare a fi ceva mai mult decat prietenie platonica (sarutul pe gura pe care cei doi il impartasesc ne lasa sa credem ca relatia lor insemna ceva mai mult), Antonio isi doreste foarte mult sa isi ajute prietenul indragostit, chiar daca acest lucru insemna, practic, sa isi finanteze esecul in dragoste. Insa, din nefercire, banii sai sunt deja investiti in afaceri, iar navele sale sunt plecate in porturi indepartate. Lui Antonio nu ii mai ramane decat sa apeleze la camatarul evreu Shylock. Poate si pentru ca stie ca nu mai are cum sa spere la dragostea prietenului sau... Shylock este constient de dispretul cu care il trateaza crestinii, atat pe el, cat si pe ceilalti conationali ai sai. Mai mult decat atat, atitudinea crestinilor i-a impietrit sufletul si l-a inrait peste masura. Cu toate acestea, ceea ce-i propune Antonio este o oportunitate de afaceri. Shylock se lasa convins, dar impune o conditie cruda si ciudata: daca Antonio nu restituie imprumutul in termen de trei luni, Shylock va lua o bucata din carnea acestuia drept plata. Antonio nu se indoieste nici o clipa ca va putea plati banii la timp, asa ca accepta. Mai mult, in semn de amicitie, il invita pe Shylock sa cineze cu el in aceeasi seara. In cele din urma, Shylock accepta, dupa rostirea unei replici impresionante: "Voi face afaceri cu tine, voi sta de vorba cu tine, voi merge alaturi de tine si asa mai departe; dar nu voi lua masa cu tine, nu voi bea cu tine si nu ma voi ruga cu tine." Dar Shylock nu stie ca fiica sa Jessica (Zuleikha Robinson) s-a indragostit de nobilul crestin Lorenzo (Charlie Cox). In timp ce Shylock este plecat la cina, ascunsi de intuneric si de masti, Lorenzo impreuna cu prietenii sai, Bassanio si Gratiano (Kris Marshall), o rapesc pe Jessica din casa tatalui sau. Jessica fura si o gramada de bani pentru a-si putea face un rost in noua sa viata. Lorenzo si Jessica fug apoi catre Belmont, unde locuieste Portia. Raposatul sau tata a lasat-o pe Portia, prin testament, un fel de premiu pentru petitori - ea nu se poate casatori decat cu acela care va sti sa rezolve o ghicitoare stranie. Fiecare pretendent trebuie sa isi incerce norocul si sa aleaga din trei cufere - de aur, de argint, de plumb - pe baza unor indicii scrise, pe acela care contine portretul prea frumoasei fete. Doar cel care face alegerea potrivita o va putea lua de sotie. Pana acum, nici unul dintre petitori nu a reusit sa dea raspunsul corect, spre fericirea Portiei, care nu este deloc incantata de pretendentii sai. In acest moment sosesc Bassanio si insotitorii sai. Se indragosteste la prima vedere de el si spera ca-i va fi destinat drept sot. Gratiano o zareste pe camerista Portiei, Nerissa (Heather Goldenhersh), si o alta poveste de dragoste este pe punctul de a se lega. Bassanio face alegerea corecta, castigand astfel mana fetei. Insa de la Venetia sosesc vesti sumbre: Antonio si-a pierdut toate corabiile si intreaga avere, iar acum incearca sa plateasca imprumutul pentru a scapa cu viata din ghearele lui Shylock. Bassanio se intoarce la Venetia impreuna cu Gratiano, pentru a-si salva prietenul. Portia ii da de doua ori suma pe care o datora, sperand ca astfel Shylock se va lasa induplecat. In tot acest timp, Shylock si-a pierdut mintile ca urmare a fugii fiicei sale, cu tot cu ducatii. Mai mult, aude tot felul de barfe despre comportamentul fetei si nici macar credinciosul sau Tubal (Allan Corduner) nu-l mai poate calma. Obsedat, Shlyock nu mai vrea nimic decat bucata de carne care-i apartine in urma imprumutului. Isi va capata dreptul, oricat de mult l-ar costa acest lucru. Pe masura ce procesul lui Antonio avanseaza, se pare ca acesta este condamnat, dar, din fericire, un avocat iscusit soseste pe neasteptate. Surprinzator de tanar, el impreuna cu grefierul sau intorc cazul pe toate partile. La prima vedere, se pare ca-i vor permite lui Shylock sa-si ia dobanda, dar mai apoi lucrurile iau o turnura neasteptata. I se permite sa ia carnea, dar nimic altceva, nici sange, nici piele, nici muschi. Mai mult, trebuie sa ia exact o livra de carne, asa cum a fost stipulat in contract, nimic in plus sau in minus. Este clar ca Shylock a pierdut si nu numai ca nu-si mai poate recupera imprumutul, dar acum tribunalul cauta la randul sau sa-l pedepseasca pe acest om necrutator fata de dusmanii sai. Shylock este silit sa renunte la jumatate din averea sa, iar restul ii va reveni fiicei sale prin testament; in plus, va trebui sa-si abandoneze religia si sa devina crestin, deci sa treaca in tabara dusmanului... Insistenta cu care Shylock isi cere "dreptul", livra de carne, il duce mai departe in comportamentul lui nebun si irational, aratand care este motorul care ii guverneaza actiunile. Punctul culminant al piesei si al filmului il reprezinta scena salii de tribunal, care, desi este impanata cu elemente clasice shakespeariene: travesti, impersonare etc., nu mai reprezinta doar o comedie inteligenta si un joc de cuvinte. Este momentul de tensiune maxima, in care Shylock realizeaza ca dorinta sa exasperanta, de a cauta si a obtine o forma ciudata de dreptate, l-a inselat si l-a costat totul in final. Bassanio nu mai stie cum sa-i multumeasca avocatului pentru pledoaria sa si este dispus sa ii daruiasca orice. Avocatul ii cere inelul pe care i l-a daruit Portia si pe care l-a rugat sa nu-l dea niciodata jos. Se lasa greu induplecat, dar ii este atat de recunoscator avocatului, incat nu-l poate refuza. Grefierul ia inelul lui Gratiano drept plata. In cele din urma se intorc toti la Belmont, impreuna cu Antonio. Dar atunci cand Bassanio si Gratiano sunt luati la intrebari de catre neveste, ei trebuie sa marturiseasca ca au dat inelele cuiva. Surprinzator, Portia si Nerissa le spun adevarul: s-au deghizat in avocat, respectiv grefier, si l-au salvat pe Antonio de la moarte. Odata lucrurile intrate pe fagasul normal, cuplurile se retrag. Iar Jessica ramane sa se lupte cu sentimentele pentru tatal sau, pe care l-a abandonat. O data ce vei vedea acest film si intensitatea cu care sunt jucate scenele dintre Shylock si Antonio, monologul lui Shylock sau scena tribunalului, vei avea senzatia ca scenele comice in care ceilalti se bucura de dragoste, regasire si impartasire a sentimentelor, par a fi ramasite ale altor piese. Elementele comice par a nu-si gasi locul intr-o pelicula ce aduce in discutie subiecte mult prea serioase pentru a mai pierde timpul cu "jocul cu inelele", "ghicitori" si "alegerea cufarului corect". Bucuria si fericirea tuturor nu este nici o clipa umbrita de tristetea uriasa a unui Shylock care, incrancenat in ura sa, a pierdut totul. Compatimirea si atentia ta se vor indrepta nu spre palatele somptuoase in care cuplurile isi traiesc, de acum incolo, fericirea, ci spre batranul evreu, transformat impotriva vointei sale in crestin, ramas singur si la fel de strain printre... straini. In aceasta consta puterea si magia piesei lui Shakespeare, regizata cu maiestrie de Radford: stie sa te poarte printr-un carusel de emotii si sentimente. Despre productie... Desi Shylock are un numar de replici mai putin semnificativ chiar si fata de Portia, cu siguranta acesta este personajul ce ramane intiparit in mintea tuturor. Dovada si faptul ca lucrul cel mai important pe care l-au considerat regizorul si producatorii a fost sa gaseasca actorul potrivit pentru acest rol. Si suntem convinsi ca l-au gasit... Interpretarea lui Al Pacino este exceptionala, incandescenta, dand viata unui personaj indoctrinat de ura, incriminat de catre semeni, parasit de propria fiica, dar ale carui motive le putem intelege si tocmai de aceea pana la urma simpatizam cu el. Este un personaj prea greu incercat de viata pentru a suporta si pedeapsa tribunalului, nedreapta pentru el. Pacino a fost prima alegere a producatorilor. Cay Brokaw a declarat: "Al si cu mine ne-am imprietenit in timp ce lucram la 'Ingeri in America'. Intr-o zi, in timp ce luam pranzul, i-am propus sa joace in 'Negutatorul din Venetia'. Al mi-a spus ca este foarte interesat de proiect si ca tocmai se gandea ca este destul de batran ca sa-l joace pe Shylock. Ca si mine, Al este de parere ca Shylock este unul dintre cele mai importante personaje shakespeariene." Odata ce Pacino si-a manifestat intentia de a participa la acest proiect, Brokaw a pus la cale o intalnire intre el, Radford si Pacino, la New York. "Al s-a imprietenit de la bun inceput cu Mike si i-a placut foarte mult excelenta adaptare dupa scenariu pe care Mike deja o scrisese", isi aminteste Brokaw. Pentru a contrabalansa energia lui Shylock, Jeremy Irons a fost distribuit in complexul rol al lui Antonio. Mike Radford spune: "Cred c-as fi fost foarte suparat daca ne-ar fi refuzat, pentru ca este perfect pentru rolul asta. Jeremy nu este doar un exceptional actor shakespearian, ci si un mare actor de cinematograf. Este pur si simplu minunat si bineinteles ca abordeaza lucrurile intr-o maniera total diferita de cea a lui Al. Al este foarte riguros, vede tragedia situatiei, dar la Jeremy totul se rezuma la tehnica pura." Irons a fost si el foarte multumit de alegerea facuta si si-a dorit foarte mult sa lucreze la acest film: "Am vrut sa fac acest lucru, deoarece Mike si cu mine am discutat in trecut despre multe proiecte si nici unul dintre ele nu s-a concretizat. Il cunosc pe Al, dar n-am lucrat niciodata cu el. Sunt un mare admirator al sau si cred ca este o mare sansa sa apar intr-un film inspirat de opera lui Shakespeare. Este cel mai complex dramaturg. Este un scriitor fantastic, care descrie perfect conditia umana, astfel incat alegerea mea a fost una usoara." Revelatia filmului si poate si a cinematografiei moderne ramane insa Lynn Collins, care i-a fermecat pe toti cei implicati in procesul de alegere a distributiei. In fapt, actrita a dat proba initial pentru rolul Jessica insa, dupa ce regizorul Michael Radford i-a vazut caseta, a decis ca este mult mai potrivita pentru rolul Portia. "Cred ca Lynn Collins este cea mai buna actrita shakespeariana din generatia ei. Este pur si simplu extraordinara. A dat proba pentru un rol mic, dar am realizat ca are niste capacitati fantastice." Collins si-a inceput cariera dramatica cu rolul Ofeliei, iar sansa de a interpreta una dintre cele mai interesante eroine ale lui Shakespeare, alaturi de unele dintre cele mai mari talente ale industriei de divertisment, a fost o onoare pe deplin meritata. Actrita a declarat: "Michael Radford a trebuit, la propriu, sa ma ia deoparte si sa imi spuna sa incetez sa ma mai minunez atat. Asa ca a existat o perioada in care a trebuit sa inteleg ca trebuie sa ma adun si sa arat ce pot face pentru acest film. A fost dificil, pentru ca, fiind femeie intr-un grup de barbati, a trebuit sa nu ma bazez pe nimeni si nimic, decat pe inteligenta mea si pe talentul meu. Si asta a fost o adevarata lectie pentru mine, care mi-a schimbat foarte mult viata." Rolul Bassanio a fost relativ usor de stabilit, deoarece Joseph Fiennes a fost de la bun inceput in mintea producatorilor: "Joe Fiennes a fost prima si singura noastra optiune penrtu rolul lui Bassanio, inca de la inceput. Din prima zi de repetitii, a folosit toate acele inflexiuni pe care ne doream sa le regasim in personaj." Fiennes a declarat despre actualitatea operei lui Shakespeare: "Sunt piese moderne, care expun probleme si de aceea Shakespeare supravietuieste si astazi, pentru ca se axeaza foarte mult asupra conditiei umane. Cu cat tehnologia avanseaza, credem ca si noi devenim mai sofisticati, insa cred ca oricine va vedea acest film isi va da seama ca aceste personaje sunt la fel de moderne ca si noi. Avem parte de razbunare, de dragoste, de ura, avem parte de aceste emotii simple care ne pun in miscare. Suntem umani si de aceea Shakespeare supravietuieste." Lucrul cu Al Pacino a fost o sansa unica pentru Fiennes de a invata cat mai multe lucruri de la un mare actor: "Al Pacino este extraordinar. Inainte de a incepe filmarea, repeta replicile. Imi placea la nebunie asta. Trebuie sa abuzezi putin de personaj pentru ca, inainte sa filmezi scenele, sa fii deja intrat in atmosfera. A fost extraordinar, pentru ca i-a implicat si pe ceilalti actori in acest proces, determinandu-i sa isi creeze legaturi si radacini, gasind in acelasi timp o metoda de lucru. Iti ofera inspiratie din plin..." Irons a marturisit ca, desi il cunoaste pe Al Pacino, nu a avut pana acum ocazia de a juca alaturi de el, fie intr-un film, fie intr-o piesa. Actorul a adaugat: "Inca mai invatam unul de la celalalt tot felul de lucruri, poti invata ceva nou de la orice actor. Am fost norosi cu 'Negutatorul din Venetia', pentru ca am avut la dispozitie o luna de repetitii, inainte de inceperea filmarilor, ceea ce este un lucru rar pentru un film. Am reusit sa discutam lucrurile ca un grup unitar si sa decidem cum personajele vor reusi sa se intrepatrunda si sa isi gaseasca jocul potrivit." Pacino a fost extrem de incantat de jocul alaturi de Jeremy Irons: "Trebuie sa spun, inca de la inceput, ca il iubesc. Imi place la nebunie faptul ca reprezinta si insumeaza atat de multe lucruri. Este atat de amuzant, extraordinar, pur si simplu imi place la nebunie sa lucrez cu el. Rareori ti se intampla sa iti doresti sa joci din nou cu cineva. Dar as fi cu adevarat fericit daca ne-am mai intersecta drumurile pentru un film. Este cu adevarat un artist si este extrem de mucalit, spiritual. Si un pic nebun, da." Radford a declarat, la randul sau, despre Pacino: "Cand lucrezi cu un actor exceptional, ai la dispozitia ta o masina superba si puternica. Este ca si cum ai conduce o astfel de masina. Trebuie sa ai curaj sa o conduci." Jocul sau este puternic, impresionant, convingator. Al Pacino este singurul care ne determina, prin jocul sau actoricesc, sa ne apropiem de Shylock, sa ii intelegem suferinta si sa simpatizam cu el. Intrebat cum s-a pregatit pentru rolul Shylock, Al Pacino a raspuns: "A te pregati pentru acest rol este ca si cum te-ai pregati pentru orice alt rol. Mai ales pentru ca nu prea ai ce pregatiri sa faci - este vorba de un secol si despre o lume despre care nu stii foarte multe lucruri. Asa ca am incercat sa ma documentez cat mai bine posibil. Am avut si mult timp inainte, pentru repetitii. Dar cel mai important lucru este felul in care Michael Radford a trasat evolutia personajului si felul in care acesta se 'misca' in film. Exista foarte multe versiuni de interpretare a rolului. Si simplul fapt ca incerci sa te transpui in lumea de atunci si vrei sa afli cum era sa traiesti in acele vremuri nu reprezinta decat o viziune limitata a imaginii de ansamblu pe care ti-o creezi. Te documentezi foarte mult, ceea ce iti ofera credibilitate si incredere in rolul tau. Insa nu poti juca 'documentarea'. Interpretezi un personaj care are sentimente, atitudini, gandire proprie." Despre faimosul monolog "Hath not a Jew eyes?" ("Oare Evreul nu are ochi?"), starul a precizat: "Este unul dintre cele mai frumoase discursuri. Ceea ce am simtit ca vrea Michael, prin felul in care a regizat monologul, si lucrul la care m-am raportat eu, este ca discursul este ceva ce se intampla pe strada. Nu mai era un discurs, era un adevarat incident care avea loc. Bineinteles ca este minunat, ai un monolog ca asta si vrei sa dai tot ce ai mai bun, sa faci dreptate, dar Michael ma indeparta de asta si imi spunea: 'asta este ceva ce vine din interiorul lui', 'este strigatul lui disperat'. Este genul de situatie care cred ca i s-a intamplat oricui - ai oportunitatea sa ii spui cuiva: 'Stii ceva? Du-te naibii!'. I s-au intamplat foarte multe lucruri in viata, si-a castigat dreptul de a spune aceste lucruri, intr-un fel. Si face acest lucru intr-o clipa si s-a dus totul. El vorbeste intr-o maniera chiar eleganta, mi-as dori sa pot si eu sa vorbesc astfel despre lucrurile care ma deranjeaza in asa hal. Dar o spune cumva, ca si cum i-ar fi iesit pur si simplu, si s-a terminat. Si pleaca, si lumea ramane cu asta. Imi place felul in care Michael Radford a lasat sa se intample lucrurile. Cred ca am tras vreo sapte duble la monologul asta..." Filmarile in Venetia au fost si ele destul de dificile, deoarece totul trebuia transportat pe apa. Irons a povestit: "Ceea ce este minunat la Venetia - care este, in acelasi timp, si locatie, si platou de filmare - este ca poti scapa de elementele descriptive. O mare parte din efortul lui Shakespeare de a transpune atmosfera in cuvinte, poate fi indepartat, pentru ca te afli deja in locul respectiv. Bineinteles, este frumos sa filmezi in Venetia, dar locatia a pus o sumedenie de probleme echipei de filmare, deoarece absolut toate echipamentele trebuie sa fie transportate pe apa." Exista sau nu o relatie homosexuala intre Bassanio si Antonio?... In ceea ce priveste relatia homosexuala presupusa intre personajul interpretat de Fiennes, Bassanio, si cel al lui Jeremy Irons, Antonio, actorul Joseph Fiennes a precizat: "Este ceva ciudat, pentru ca ne place la nebunie sa catalogam oamenii in functie de sexualitatea lor. Nu stiu daca asta este doar contributia presei sa nu, dar avem o obsesie legata de acest lucru. In perioada elizabetana nu cred ca problema se punea in acest fel. Cred ca filmul este in esenta sa o poveste de dragoste, dar autorul nu ne spune daca este o dragoste homosexuala sau pur si simplu o relatie tata-fiu; publicul crede ce vrea, esti liber sa citesti printre randuri. Nu as spune chiar relatie homosexuala. As spune ca exista o dragoste absoluta intre un barbat si un altul. As spune ca exista o manipulare, din punctul de vedere al lui Bassanio, un abuz al dragostei pe care i-o poarta Antonio, si este ceva ce Antonio stie si accepta pentru ca probabil ii place. La fel, este acelasi lucru si cu problema anti-semitismului pe care piesa o ridica - cred ca daca te axezi numai asupra acestui aspect, pierzi din vedere toate celelalte elemente umane infatisate in piesa." Jeremy Irons a adaugat cu privire la acelasi subiect: "Pare o relatie ambigua pentru noi, acum, dar nu si pentru publicul elizabetan, de atunci. Pentru ei, prietenia dintre barbati era privita ca suprema si cea mai puternica forma de dragoste si prietenie, insa era mai mult platonica. Era un lucru normal si traditional pentru un barbat ceva mai in varsta sa aiba grija de un tanar, sa ii ofere un inceput in viata. Astfel incat ne intalnim cu aceasta legatura ciudata, tip tata-fiu, in care un om mai in varsta este prieten cu unul mai tanar, de care se poate chiar indragosti, intr-un fel platonic, poate imprumta bani daca cel tanar are nevoie, il ajuta si intr-un fel se teme de ziua in care tanarul se va indragosti si-si va face propriul drum in viata. Asa se comporta tatii cu fiii lor. Noua ne pare o relatie confuza, pentru ca traim intr-o lume care nu vede lucrurile decat in alb si negru." Michael Radford a tinut sa precizeze: "Am vorbit mult despre relatia homo-erotica dintre Antonio si Bassanio. Nu stim cu siguranta daca au facut dragoste vreodata, dar este clar ca atunci cand Bassanio vine si spune ca are de gand sa se insoare, este ca si cum ar infige un pumnal in inima lui Antonio. Acesta nu mai are nici un motiv pentru care sa traiasca." Ambiguitatea scrisului lui Shakespeare permite ca aceasta scena sa fie interpretata in mai multe feluri, membrii distributiei avand pareri diferite asupra acestui fapt. Este o piesa anti-semita sau nu?... Parerile sunt impartite. Documentarea istorica a lui Radford este incredibil de meticuloasa, iar rezultatul final este unul remarcabil. Regizorul nu s-a temut sa evite aceste accente de anti-semitism ale piesei. In fapt, el nu a facut altceva decat sa respecte litera dialogurilor lui Shakespeare, care nu vorbesc despre o stare de lucruri de acum, ci infatiseaza situatia existenta in Venetia secolului al XVI-lea. Discursul lui Shakespeare este unul care se ridica impotriva anti-semitismului ce strabate secolele. Memorabilul monolog al lui Shylock, "Hath not a Jew eyes?" ("Oare Evreul nu are si el ochi?") este ilustrativ in acest sens. Practic, Shylock este primul evreu din literatura moderna caruia ii este permis sa isi exprime durerea si sa prezinte toate traumele si chinurile prin care poporul sau a trecut atata timp. Este primul evreu care isi reprezinta cauza si isi sustine punctul de vedere. Ura, dispretul si incapatanarea de care da dovada, desi poate condamnabile, sunt perfect de inteles daca sunt raportate la toate suferintele indurate de el insusi ani de zile, o viata de chinuri si umilinte. Razbunarea sa nu este motivata de lipsa si pierderea banilor, ci de viata traita ca un intrus printre straini. Shylock vede toate esecurile din viata sa ca o consecinta a acestor lucruri - fuga fiicei sale reprezinta si ea o infrangere in fata celor care l-au blamat, criticat si scuipat atatia ani, deoarece Jessica decide sa isi lege destinul de cel al unui crestin. Insa viziunea lui Shakespeare despre evrei nu reprezinta un comentariu personal, ci o descriere a felului in care Bardul vedea ca cei din jurul sau ii vedeau pe evrei. Michael Radford nu a ocolit aceste aspecte - trecutul nu trebuie repetat, dar nici ascuns. Experientele trecute au menirea de a ne invata mai multe si aducerea lor in atentie nu are decat acest scop. Insusi Pacino a fost atentionat asupra uneia dintre principalele probleme legate de aceasta piesa: "Am simtit mereu ca exista un punct slab al acestei piese, si anume anti-semitismul, si cred ca acest lucru se regaseste si in lumea contemporana. Am simtit ca are o amploare foarte mare in aceasta piesa, asa ca n-am stiut daca sa accept rolul, dar in acelasi timp mi-am dat seama ca piesa nu poate fi data deoparte. Apoi, pe masura ce am analizat piesa cu mai multa atentie, am vazut relatia dintre ea si lumea actuala, am realizat ca in centrul ei este acest personaj care a fost persecutat, si care are o reactie exagerata fata de aceasta pesecutie, la care oricine ar fi putut fi supus." Actorul considera ca mesajul filmului este toleranta: "Ceva se intampla in piesa asta. Exista tot felul de povestioare care incep si se termina si pana la urma filmul este ceea ce a rezultat. Este o piesa dificila, pentru ca iti este greu sa gasesti puncte fata de care sa te raportezi. Exista cu siguranta aspecte la care ma pot raporta. Conditia lui Shylock si dilema sa. Incurcatura sa. Ma pot raporta la asta. Nu pot vorbi decat din punctul de vedere al personajului. Nu pot spune prea multe despre sentimentele mele fata de piesa. Exista unele aspecte pe care, sincer sa fiu, nu le inteleg." "Aceasta este o piesa despre anti-semitism", afirma Brokaw. "Despre discriminare si despre prejudiciu, dar nu este si anti-semita. Shylock este un personaj cu care simpatizezi imediat. Ii intelegem durerea, simtim discriminarea cu care s-a confruntat de-a lungul intregii sale vieti si ne dam seama de ce se comporta intr-un fel atat de razbunator." In ceea ce-l priveste pe Michael Radford, el crede ca tot acest conflict a fost iscat de faptul ca Shakespeare face distinctia dintre evrei si crestini, deoarece, in ceea ce-l priveste, piesa nu se reduce la diferente religioase, ci vorbeste despre fiinte tarate. Producatorul Jason Piette vede lucrurile foarte simplu: "Este, in principal, o piesa care vorbeste despre iertare si nu despre faptul ca Shylock este sau nu evreu. Traim intr-o societate macinata de rasism, asa ca este normal ca acest aspect al piesei va fi extrem de comentat, dar, in ceea ce ma priveste, nu la asta se reduce totul. Este clar ca Shakespeare scrie despre rasism, dar el nu este rasist si nici piesa nu se inscrie in acest curent. Este o marturie despre o cultura care trece printr-o perioada specifica." Actrita Lynn Collins crede ca profunzimea piesei lui Shakespeare nu poate fi trivializata din prisma rasismului. "Vreau ca oamenii sa inteleaga ca este o poveste despre iertare, despre faptul ca ne putem depasi conditia, putem sa trecem dincolo de diferente. Nu sunt crestinii contra evreilor. Este o poveste umana si personala." Jeremy Irons a participat si el la discutia despre anti-semitismul piesei: "Cred ca iertarea este esentiala. Orice religie se hraneste din iertare. Daca nu ierti, atunci cu siguranta vei avea probleme. Cred ca este o piesa despre anti-semitism, nu o piesa anti-semita. Nu este genul de piesa care sa scoata lumea in strada sau sa ii determine pe oameni sa ii urasca pe evrei. Este extraordinara, pentru ca este relavanta pentru zilele noastre. Ceea ce cred ca ne invata aceasta piesa este ca fundamentalismul de orice tip nu functioneaza. Pentru ca Shylock devine nebun si razbunator, ajunge la un punct in care pana si prietenii nu sunt de acord cu ceea ce face. Trebuie sa fii rezonabil - este singura cale pentru a merge inainte." Stiai ca?... Ian McKellen trebuia sa interpreteze rolul Antonio, insa a fost nevoit sa renunte la acest proiect pe ultima suta de metri, din cauza neintelegerilor pe marginea programului. Cate Blanchett ar fi trebuit sa intre in pielea personajului Portia, dar a renuntat in ultimul moment, in clipa in care a aflat ca este insarcinata. Dustin Hoffman era interesat de rolul Shylock, insa, cand l-a contactat pe regizorul Michael Radford, pentru a discuta despre acest lucru, a aflat ca Al Pacino fusese deja distribuit in acest rol.

Andreea Raicu: "Televiziunea m-a ales pe mine, si nu eu pe ea..."

O cunosti de cativa ani si te-ai obisnuit ca, indiferent de sezon sau de schimbarea grilei de programe, sa o vezi cateva ore saptamanal intr-o emisiune difuzata de postul de televiziune Prima TV. Spune ca televiziunea i-a dat multe insa, in acelasi timp, a pierdut din cauza ei cel putin o poveste de dragoste... Dupa doua editii Big Brother, "Reuniunea de clasa", "Ce vor fetele", "Totul pentru tine", incepand din aceasta toamna, Andreea va fi gazda unei noi emisiuni, "Mereu prieteni". Andreea ne-a povestit si despre preferintele sale in materie de moda, creatorii preferati fiind Irina Schrotter, Razvan Ciobanu si Maria Lucia Hohan. De curand, a descoperit un nou parfum, Eau d'Hadrien de la Annick Goutal, preferat si de Madonna sau Isabelle Adjani. Dar mai sunt multe aspecte despre care am stat de vorba si pe care ti-ai dori sa le cunosti... Care este povestea din spatele realizarii noii tale emisiuni? Titlul ales, "Mereu prieteni", este definitiv? E simplu, spun eu: e un show care va incerca sa convinga despre cat de important este sa ramanem "mereu prieteni". Emisiunea va aduce in studio vedete impreuna cu prietenii lor, oameni obisnuiti, care vor vorbi despre importanta prieteniei. Iar din cate stiu eu, da, acesta este titlul definitiv. In ce masura consideri ca aceasta emisiune se diferentiaza de altele, din peisajul mediatic romanesc? Care este elementul de noutate pe care il aduce? Dupa parerea mea, este singurul show de televiziune care invita vedetele sa apara alaturi de oameni care le sunt foarte apropiati, prietenii lor de suflet, fie ca acestia sunt tot persoane publice sau oameni obisnuiti. Pe de alta parte, le ofera telespectatorilor posibilitatea sa le cunoasca mai bine pe vedetele respective, sa le vada intr-o alta lumina, sa le inteleaga felul de-a fi si prin prisma prietenilor pe care ii au. Caracterul emotional al emisiunii e destul de puternic... Dar va fi, si o sa va convingeti de asta, si foarte multa distractie! Cum consideri ca te reprezinta noua emisiune? Ideea m-a cucerit instantaneu, pentru ca, pentru mine, prietenii, mai ales cei de suflet, sunt foarte importanti. Sunt parte din familie, ma doare daca pe ei ii doare si ma bucura fiecare bucurie a lor. Cred ca o persoana fara prieteni e un om sarac, indiferent de avutiile pe care le-a obtinut, indiferent de pozitia sociala pe care o are. Nu-mi va fi, deci, deloc greu sa fiu la carma unei emisiuni care vorbeste despre importanta prieteniei. Dimpotriva! Ce fel de probe vor sustine invitatii? In fiecare editie vor exista probe noi, create special pentru fiecare echipa in parte, probe prin care se vor dezvalui momente importante petrecute de vedeta si prietenii sai, in viata particulara. Testul de supravietuire va fi una din probele de foc ale emisiunii. Vor exista si probe in care prietenii vor trebui sa fie pe aceeasi lungime de unda cu vedeta. Spre exemplu, starurile vor povesti trei intamplari din care numai una este reala. Prietenii vor alege una dintre ele, dar aceasta trebuie sa fie si cea corecta. Unde si cum se vor desfasura filmarile exterioare? Filmarile exterioare se vor face in foarte multe locatii, care vor fi stabilite in functie de fiecare invitat. Poate fi vorba de un super-market, o cafenea, un salon de infrumusetare... Cum se desfasoara pregatirile pentru emisiune? Echipa de productie este aceeasi ca la "Ce vor fetele?"? Pregatirile sunt in plina desfasurare, se pun la punct ultimele detalii, decorul este in curs de finalizare si s-au filmat deja cateva materiale. Producatorul general al emisiunii este Adela Harnagea, cu care eu colaborez inca de la "Reuniunea de clasa", care are alaturi, desigur, echipa ei de la "Direct Target". A fost o mare bucurie faptul ca vom continua sa lucram impreuna, mai ales ca nu avem numai relatii profesionale, ci suntem si foarte bune prietene. La fel, sunt foarte apropiata si de restul echipei, imi face placere sa lucrez cu profesionisti adevarati si sunt sigura ca vom avea succesul scontat. Pentru noul proiect abordezi un nou look - care sunt stilistii cu care ai colaborat pentru acesta? Echipa cu care colaborez e aceeasi de foarte multa vreme. Vestimentatia va fi semnata, ca de obicei, de Irina Schrotter. De parul meu e "responsabil" Razvan Dobrescu, iar de machiaj ma ocup chiar eu, dar urmand indicatiile lui Alexandru Abagiu, un make-up artist care nu mai are nevoie de prezentare. Voi continua sa ma sfatuiesc si cu prietena mea, Ramona Voicu, pentru problemele de styling. Ti-a fost teama de schimbarea radicala a nuantei parului? Deloc! Am fost si mai blonda de atat si chiar mi-era dor de o nuanta mai deschisa. Oricum, am preferat sa ma joc cu culoarea parului, decat sa ma tund, desi, sigur, ar fi fost o transformare mai socanta. Mi-a luat insa ceva vreme sa ajung la aceasta lungime de par si nu m-am indurat sa-l tai. In ce masura s-au mulat emisiunile de pana acum pe personalitatea ta? Nu stiu daca termenul "mulat" e potrivit... In mod sigur, fiecare dintre ele a reprezentat o provocare, o ocazie de a mai invata ceva, de a capata experienta. Sunt fericita ca am avut posibilitatea de a prezenta emisiuni atat de diverse, pentru tipuri atat de diferite de public. Cred ca acest lucru m-a facut cunoscuta si placuta de catre oameni de toate varstele, ceea ce, pentru un om de televiziune, e foarte important. Daca insa vorbim despre preferinte, marturisesc ca ma motiveaza enorm emisiunile live, desi m-am temut multa vreme de ele. Au o emotie pe care nici un alt produs de televiziune nu ti-l da. Respecti cu strictete indicatiile primite in casca sau, in functie de context, ti se intampla sa mai si improvizezi? Daca da, in ce constau aceste interventii? Ma bucura intrebarea, pentru ca, sper eu, voi putea face lumina in aceasta problema. In casca nu-ti sopteste nimeni cuvant cu cuvant ce sa spui. Si nu-ti da nimeni indicatii despre cum sa reactionezi in fata unei anumite situatii. Rolul ei este acela de a putea mentine legatura cu regia pentru diversele detalii tehnice, cum ar fi, de exemplu, momentele de publicitate. Chiar daca unora le vine greu sa creada, vorbesc cu vorbele mele si reactionez asa cum simt de fiecare data. Imi asum si reusitele, si balbele, in egala masura. Un om de televiziune, mai ales unul care a facut emisiuni live, nu poate fi decat autentic, cu vorbele si cu reactiile care ii apartin si pe care le simte. Nici nu ar putea fi altfel, pentru ca publicul ar simti imediat despre ce e vorba. Imagineaza-ti! Cine crezi tu ca ar putea, in doar cateva fractiuni de secunda, sa si repete mot a mot ce aude in casca, sa si fie atent la cele ce se intampla in platou, sa si reactioneze in functie de situatia de acolo si sa si para relaxat sau firesc? Iti spun eu, NIMENI! Care este cea mai pregnanta amintire din cariera ta? Am multe amintiri frumoase, dar cele mai pregnante sunt, zic eu, cele legate de primul Big Brother. Am trait experiente de neuitat, iar show-ul acela a reprezentat un salt important pentru mine, din punct de vedere profesional. Care a fost momentul decisiv care te-a influentat in alegerea unei cariere in televiziune? Cariera in televiziune m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Asa ca, probabil, momentul decisiv este acela in care Adrian Sarbu m-a vazut intr-o prezentare de moda si a intuit ca am un anume potential pentru aceasta meserie. Care este cea mai inedita situatie cu care te-ai confruntat in direct? Eh, la BB2... Scena de sex in direct. A fost bulversant, trebuie sa recunosc, mai ales ca s-a intamplat dintr-o data, fara nici un semnal prealabil. In plus, exact atunci a existat si o defectiune tehnica, s-a intrerupt total legatura cu regia, unde oamenii erau la fel de bulversati, si a inceput nebunia! Ma straduiam sa raman cu un ochi la monitoare, sa vad daca mai avem legatura cu Casa, incercam, discret, sa comunic cu colegii mei si mai si comentam scenele, atat cat permitea minima decenta, cu invitatii din platou. Ce mai, a fost un balamuc de nedescris! Care a fost cel mai dificil invitat pe care l-ai avut? Nu am astfel de amintiri in legatura cu cei care, de-a lungul timpului, au venit la emisiunile prezentate de mine. Poate am avut eu noroc, nu stiu, dar toata lumea a venit cu toata placerea si s-a straduit ca emisiunea respectiva sa iasa bine. Ca unii au facut-o cu mai multa pricepere si altii cu mai putina, asta e, dar bunavointa a existat la toata lumea. Cititorii revistei FHM te-au pozitionat printre cele mai frumoase femei din lume. Ce faci pentru a te mentine in forma? Merg la sala, un obicei pe care l-am "capatat" in timpul primului Big Brother si pe care l-am pastrat, ca-mi si face bine, imi si place. Apoi, am grija de silueta, asa ca mananc sanatos si destul de supravegheat. Nu beau, am inceput sa si fumez mult mai putin... Ce a insemnat pentru tine experienta de a aparea in spoturi publicitare? In ce fel consideri ca te-a influentat aceasta? Nu stiu daca se poate vorbi despre influenta, dar, in mod cert, mi-a dat posibilitatea de a juca niste roluri. Mici, ce-i drept, dar e si asta o experienta, nu-i asa?! Cum se impaca munca in televiziune cu timpul tau liber? Prost, multumesc de intrebare! Glumesc, dar e si un adevar in gluma asta. In general, am un program destul de incarcat si-mi ramane putin timp doar pentru mine. Tocmai de aceea incerc sa profit in vacante, pentru ca sunt singurele momente in care imi permit luxul de a avea grija de mine. In restul timpului, incerc sa stau cat pot de mult cu familia mea si cu cei dragi mie, sa mai merg la un film sau in vreun club... Cam atat. Daca ai putea alege orice destinatie din lume pentru o vacanta, care ar fi aceasta? De ce? Orice destinatie cu nisip alb si mare de culoare turcoaz, aflata cat mai departe de casa. Asa cred eu ca arata Paradisul! Care este creatorul de moda preferat? In afara de Irina Schrotter, care stie perfect ce si cum imi place si imi vine bine, port cu mare placere tinute semnate Maria Lucia Hohan sau Razvan Ciobanu. Dintre creatorii straini, nu am preferinte constante. In general, port si imi cumpar lucruri care-mi plac si care cred ca mi se potrivesc. Cele mai noi achizitii, de exemplu, sunt semnate de Isabel Marant si Yohji Yamamoto. Ce parfum consideri ca te reprezinta? DKNY, parfumul pe care il folosesc de ani buni. Recent, am descoperit un parfum special, Eau d'Hadrien de la Annick Goutal, si am inceput sa-l folosesc in alternanta cu DKNY. Ulterior, am aflat ca Eau d'Hadrien este si parfumul preferat al Madonnei si al lui Isabelle Adjani. Care este cea mai mare ambitie a ta? Sa pot sa am grija de mine si de familia mea. Pana acum, am reusit! Cui ti-ar placea sa-i iei un interviu? De ce? Lui Brad Pitt. E singurul barbat trecut de 40 de ani despre care cred ca e atragator si as vrea sa pot constata ca e si in realitate asa, nu doar ca imagine publica. La ce a trebuit sa renunti in favoarea carierei in televiziune? La viata personala, deseori. Televiziunea mi-a dat multe, dar m-a facut sa pierd cel putin o poveste de dragoste.

Eveniment muzical de notorietate internationala, Festivalul si Concursul George Enescu, septembrie 2005

Luminilor si umbrelor celor patru secole de pictura franceza li se alatura, incepand cu seara zilei de duminica, 4 septembrie, luminile stralucitoare ale celei de-a XVII-a editii a Festivalului si Concursului International George Enescu. Timp de doua saptamini si doua zile, pe marile scene bucurestene - Sala Palatului, Ateneul Roman, Opera Nationala si Teatrul National "I.L.Caragiale" din Bucuresti - ca si in cateva mari centre muzicale din tara - Cluj, Iasi, Timisoara si Brasov - nume mari ale vietii muzicale internationale vor cinsti personalitatea celui mai mare muzician roman prin aparitii ce merita din plin calificativul de extraordinare. Cum ar putea fi altfel, atunci cand este vorba de Orchestra Simfonica Kirov si dirijorul ei, Valery Gergiev, de Orchestra Filarmonica din Israel condusa de carismaticul Zubin Mehta, de ansamblul cameral Saint Martin in the Fields cu Murray Perahia in dubla ipostaza de dirijor si solist, de Capela de Stat din Dresda condusa de Myung - Whung Chung, de Orchestra Filarmonica din Londra avandu-l la pupitru pe Vladimir Jurowski, de Orchestra de camera din Lausanne, dirijor si solist Christian Zacharias, de Orchestra Simfonica Radio din Stuttgart in compania dirijorului Sir Roger Norrington si a solistelor Helene Grimaud si Aura Twarowska sau Orchestra Nationala a Frantei sub bagheta lui Kurt Masur - am numit doar marile orchestre la care se adauga, in recital, interpreti ca Barbara Hendricks, Nigel Kennedy, Julia Migenes, Marjana Lipovsek, Gerhard Opitz... Nu trebuie uitate cele doua reprezentatii cu Oedipe-ul enescian cu dirijorul Michael Boder la pupitru, in regia si decorurile semnate de Petrika Ionesco si in costumele imaginate de Catalin Ionescu Arbore, cu minunatul Esa Ruutunnen in rolul titular si nici demonstratia de virtuozitate pe care o vor face, pe scena Teatrului National din Bucuresti, Julia Migenes si colegii ei din formatia La Argentina - Tango... Mai sunt multe de vazut si de ascultat in acest septembrie 2005 la Bucuresti, evenimente inscrise tot sub sigla Festivalului si Concursului International George Enescu. Concursul se desfasoara pe trei sectiuni, compozitie, vioara si pian. La compozitie au fost inscrise 56 de lucrari reprezentind 23 de tari. La concursul de pian au fost admisi 30 de concurenti din 13 tari iar la sectiunea vioara, 23 de concurenti din 10 tari. Retineti, etapele de concurs permit accesul publicului si ele se desfasoara intre 4 si 9 septembrie in Sala " George Enescu" a Universitatii Nationale de Muzica si in Sala "Studio" din incinta Ateneului Roman. Va invitam sa nu ocoliti nici Piata Festivalului unde, seara de seara, tineri artisti romani vor incerca sa demonstreze ca au si ei un cuvant de spus. Programul de festival mai include proiectii de fim (tot in Piata Festivalului), lansari de carte, simpozionul international George Enescu, expozitii... Dar despre tot si despre toate amanuntele, puteti citi in programul de festival ce va sta la dispozitie, zilnic, la Biroul de presa ce activeaza in incinta Salii Palatului, la primul etaj.

Domnica Ghika Le Blay - Povestea unei cariere care dureaza de 30 de ani in industria cosmetica

Descendenta a familiei Ghika si purtatoare, alaturi de nume, a unui fragment din istoria unui blazon consacrat si respectat, si-a inceput cariera in industria cosmetica la Paris, in anul 1975. De-a lungul timpului s-a perfectionat in permanenta, la institute de profil prestigioase, atat din Franta, cat si din Canada. Treizeci de ani mai tarziu, Domnica Ghika Le Blay este la fel de energica si plina de initiativa, pregatind un nou proiect: lansarea in Romania a unei serii de produse revolutionare de ingrijire a pielii din gama Anti Age. - Cum au fost inceputurile in Franta? Care a fost primul serviciu pe care l-ati obtinut acolo si cum v-ati angajat? In anul 1965, cand eram manechin... deja regretam lipsa totala a produselor cosmetice de calitate si somptuos prezentate, a parfumurilor, articolelor de machiaj, in general a tot ceea ce vedeam printre lucrurile apartinand bunicii si mamei (venite din Franta, bineinteles) si pe care orice femeie si le doreste. De aceea, ajungand in Franta in anul 1975, am dorit sa lucrez in acest domeniu. Primul loc de munca mi-a fost propus de Anca Papaconstantin, directoarea laboratoarelor Rochas, care avea o mica fabrica de parfumuri, unde am inceput sa lucrez. Gratie ei, am cunoscut o alta persoana foarte importanta din viata mea, domnul Sabetay, de origine romana, patronul uneia dintre cele mai mari societati de materie prima pentru industria cosmetica si presedintele Academiei de Osmologie si Dermologie. - Cand ati plecat din Romania, aveati clar conturat in minte ceea ce va doriti sa faceti in Franta? Anca Papaconstantin si domnul Sabetay m-au ajutat si m-au sfatuit profesional, iar cosmetica a fost o alegere evidenta. - Cum ati ajuns sa va inscrieti la studiile de estetica din cadrul "Centre Prive d'enseignement esthetique Madeleine Maguin"? Ati sustinut un examen? In ce a constat acesta? Dupa ani de studii in Franta am obtinut o diploma, in urma unui examen complex care a inclus notiuni de anatomie, cosmetologie, fiziologie si biologie cutanata. - Ce curs a luat cariera dumneavoastra dupa absolvirea acestor studii? Dupa perioada petrecuta in Franta am decis sa plec in Canada. Aici am urmat, timp de un an, scoala de cosmetica "Edith Serei", lucrand in acelasi timp in institutul ei din Montreal. A fost o experienta minunata si necesara. In anul 1980, m-am intors la Paris si m-am casatorit cu Jacques Le Blay, care timp de 28 de ani a fost directorul Laboratoarelor si Cercetarilor Cosmetice la Guerlain, iar de doi ani a iesit la pensie. In prezent, este profesor la Institutul Superior International a Parfumului, Cosmeticii si a Aromei (ISIPCA) la Versailles, creat in anul 1970 de catre Jean Jacques Guerlain. - Care au fost etapele parcurse pana cand ati ajuns responsabila a celor patru institute Juventhera? In ce au constat atributiile dumneavoastra acolo? Am inceput sa lucrez la Paris ca estetician, dupa care am raspuns la un anunt si am fost angajata de catre Juventhera care, la momentul respectiv, nu avea decat un singur magazin. Dar, cum sefa mea era o femeie dinamica si plina de idei, iar eu la fel, dupa un an existau patru magazine Juventhera, axate pe problemele femeii mature - deci Anti-Age - dietetica, slabire si tratamente complexe pentru fata si corp. - Ce amintiri pastrati din acele timpuri? A fost o perioada pasionanta si plina de satisfactii profesionale, dar lucram sapte zile din sapte, fiind responsabila de toate activitatile, inclusiv angajarea personalului. Lucram cu 30 de esteticiene si ne ocupam de stabilirea metodelor institutului, planning-ul, contactul cu clientela, gestiune, etc... Acest lucru a insemnat un total abandon familial. Dar aveam de acum cam 36 de ani, imi doream un copil... Asa incat se impunea sa iau o decizie si nu am mai continuat sa lucrez in ritmul acesta. Baiatul meu, Stefan, s-a nascut in 1987. Astazi, are 17 ani si jumatate, a dat anul acesta bacalaureat-ul, urmand ca din septembrie sa inceapa studii de matematici superioare - sectia fizica-chimie, ca si tatal lui. - Cum ati descrie o cariera in industria cosmetica in Franta (cu provocarile ei, cu "secretele" de culise legate de realizarea produselor)? In Franta, produsele de frumusete sunt elaborate in secretul laboratoarelor, in stransa colaborare cu serviciile de marketing. Creatie, inovatie, noutate - acestea sunt obiectivele permanente ale industriei cosmetice, care lucreaza regulat cu mediul universitar al medicinei, biologiei, farmacologiei si dermatologiei. Fiecare marca supravegheaza ce face concurenta si cauta sa se diferenteze de aceasta printr-un discurs inovator. - Cum ati decis sa reveniti in Romania, deschizand aici o afacere? Cu ocazia calatoriilor mele in Romania, am putut sa studiez piata produselor cosmetice de aici si am constatat ca exista o mare posibilitate de dezvoltare a tratamentelor si a produselor Anti-Age in institutele de frumusete. Am selectionat marca Dr.Grandel dintre aproximativ 60 de marci diferite. Nu ne-am multumit cu argumentele publicitare ale marcii Dr.Grandel. De aceea, am studiat foarte in profunzime fisele tehnice si formula fiecarui articol (gratie competentei sotului meu), am fost amandoi in Germania, unde am vizitat fabrica si laboratoarele de cercetare apartinand firmei Dr.Grandel. Am fost imediat sedusi de conceptul si gama Anti-Age, care ma intereseaza in mod special, astazi fiind eu insami o utilizatoare a acestui gen de produse. Decizia mea este luata, acestea vor fi unele dintre produsele pe care le voi aduce in Romania.- Prin ce se diferentiaza aceste produse de cele ale altor mari producatori? Contrar anumitor produse de ingrijire a epidermei, care nu privilegiaza decat unul dintre multiplii factori ai imbatrinirii (pentru a raspunde unei tendinte aflate la moda de moment), diferitele linii ale gamei Anti-Age actioneaza asupra tuturor cauzelor, atat interne, cat si externe, ale imbatranirii pielii. Dr.Grandel utilizeaza in fabricatia produselor numai materii prime care sunt recunoscute de comunitatea stiintifica internationala. - Daca ar fi sa oferiti un sfat de ingrijire femeilor, care ar fi acesta? Femeile au tendinta de a alege produsele in functie de criterii de genul: parfumul, textura, senzatia imediata, publicitate, fara sa tina cont de adevaratele nevoi ale pielii. Numai esteticienele, prin competenta lor si avand o formatie in cosmetologie, sunt capabile sa evalueze adevaratele nevoi ale pielii si sa sfatuiasca o clienta in alegerea produselor. De aceea, produsele Dr.Grandel nu pot fi distribuite decat intr-un circuit unde calitatea sfaturilor este tot atat de importanta ca si calitatea produselor. Astfel am ales sa incepem activitatea din Romania cu profesionistii de la Cella Center. - V-ati pastrat titlul nobil? V-a influentat acesta cumva ascensiunea profesionala? Un titlu de noblete nu se pierde niciodata. Eu am avut norocul sa port numele uneia dintre celei mai mari si mai importante famili din istoria Romaniei, nume cunoscut si in Franta datorita numeroaselor personalitati ale familiei Ghika, ce au trait in aceasta tara, gen Monseniorul Vladimir Ghika. Sa port acest nume este pentru mine o cinste si o mare sansa. Sigur, aici m-a ajutat. - Cum va petreceti timpul liber? Ce hobby-uri aveti? Ma intrebati cum imi petrec timpul liber? Care timp? Am de lucru in permanenta, de citit, particip la toate congresele si conferintele - este obligatoriu daca vrei sa fii la curent cu tot ce apare nou in meserie, atat pentru mine cat si sotul meu. Vacante practic nu luam, poate doua saptamani pe an - si inca este un ritm care ne convine.

Matthew McConaughey, un tip bine si un actor la fel de bun...

Poate ca numele sau nu iti spune foarte multe lucruri... Imaginea sa insa da. Este un tip bine, pe care cu siguranta l-ai remarcat in comediile romantice "How To Lose A Guy In 10 Days" (2003), "The Wedding Planner" (2001) sau "Ed Tv" (1999). Este genul de barbat care arata bine orice i-ai face si oricum l-ai imbraca (sau dezbraca...). Desi rolurile sale nu sunt (inca) de Oscar, este apreciat de catre producatori, regizori si colegii de breasla ca fiind unul dintre actorii de renume de la Hollywood, considerat a fi "mostenitorul" lui Paul Newman. Zambetul cuceritor si ochii albastri cu siguranta i i-a "furat"... Te va mira sa afli ca nici macar nu si-a dorit sa devina actor. Prima lui alegere in cariera a fost avocatura, specialitate pe care, de altfel, a si urmat-o la Universitatea din Texas, la Austin. Pe ultima suta de metri si-a dat insa seama ca actoria este ceea ce isi doreste sa faca si si-a schimbat specializarea. Mai departe, drumul i-a fost deschis spre Cetatea Filmelor... Actorul povesteste despre aceasta schimbare de planuri: "Nu am visat sa ajung actor. Pana la 21 de ani nici macar nu stiam daca se pot scoate cu adevarat bani din meseria asta. Mi-a luat ceva sa ma conving ca se poate. Insa m-am distrat atat de mult realizand primul film, incat m-am simtit ca si cum as scapa nepedepsit de ceva de care nu meritam sa scap. Dupa ce mi-am terminat facultatea si mi-am luat licenta, am inceput sa lucrez ca asistent de productie si, in paralel, incercam actoria cu degetul. Parea sa mearga - am inceput sa fiu angajat si de aici a pornit totul...". A castigat rapid faima dupa ce a jucat in productia sa cinematografica de debut, "Dazed And Confused", regizat de Richard Linklater in anul 1993. Insa filmul care l-a propulsat cu adevarat spre celebritate este "A Time To Kill" din 1996, la care se adauga si "Lone Star", realizat in acelasi an. Succesul obtinut de aceste pelicule il indicau pe Matthew McConaughey ca fiind unul dintre cei mai "fierbinti" si charismatici tineri actori de la Hollywood. Un actor care a vrut sa devina avocat... Matthew David McConaughey s-a nascut in data de 4 noiembrie 1969 in Uvalde, Texas, dar a crescut in Longview, acelasi stat. Este cel mai mic dintre cei trei fii ai lui Kay, o profesoara suplinitoare, si ai lui Jim, un afacerist in domeniul petrolier. A absolvit liceul local in anul 1988, exceland in sport si fiind numit de catre colegii sai din ultimul an "Cel mai aratos baiat". Pentru ca nu a dat nici un semn ca l-ar interesa afacerea cu petrol a tatalui sau (la care s-au alaturat mai tarziu cei doi frati ai sai, Pat - devenit apoi reprezentant comercial si Michael Rooster - actual actor) si pentru ca simtea nevoia unei schimbari de peisaj, a plecat in Australia, unde a stat si a muncit timp de un an. Reintors in America, s-a inscris la cursurile Universitatii din Texas, la Austin, dorindu-si initial sa devina avocat. Dar, dupa ce a descoperit, inainte de unul dintre examenele finale, o carte inspirationala a lui Og Mandino, "The Greatest Salesman In The World", si-a dat seama ca trebuie sa se specializeze in cinematografie. Ceea ce a si facut... Si-a inceput cariera in anul 1991, facandu-si aparitia in filme studentesti si in reclame aparute la televiziunile locale. De asemenea, a regizat si scurt metraje, cum ar fi "Chicano Chariots", in 1992. La un moment dat, cand se afla in barul unui hotel din Austin, s-a intalnit cu directorul de casting si producatorul Don Phillips, caruia i-a solicitat o slujba de asistent de productie. Insa Phillips l-a prezentat regizorului Richard Linklater, pentru urmatorul sau proiect. La inceput, Linklater a crezut ca Matthew este mult prea aratos pentru a interpreta rolul unui tip care alearga dupa fete de liceu, in drama "Dazed And Confused" din 1993. Insa l-a distribuit in acest film dupa ce actorul si-a lasat sa creasca barba si mustata. La vremea respectiva, McConaughey era deja absolvent al Universitatii din Texas, avand "la mana" diploma de licentiat in productie de film. Personajul sau trebuia initial sa rosteasca numai trei replici, dar rolul a crescut pana la 300 de replici, dupa ce regizorul l-a incurajat sa improvizeze mai mult. Matthew a reusit sa "obtina" un oarecare grad de imoralitate cu replici de genul: "Asta imi place mie la liceence: eu tot imbatranesc, ele raman la aceeasi varsta."... Phillips a declarat despre McConaughey: "Sa recunoastem - Matthew are cele trei lucruri care te fac un adevarat star: trebuie sa fii destept, trebuie sa ai talent si fetele trebuie sa isi doreasca sa se culce cu tine. El inscrie la toate trei categoriile, dar, in acelasi timp, este un tip care isi pastreaza calmul si este extrem de modest." Dupa aceasta pelicula, Matthew a jucat roluri secundare in numeroase filme, mai mult sau mai putin de calitate, facandu-si aparitia si in "The Return Of The Chainsaw Massacre" (1994), unde a interpretat un ucigas sadic si nebun, insetat de sange, iar in "Boys On The Side" (1995) a fost iubitul lui Drew Barrymore. Acest din urma film i-a adus o oarecare recunoastere, pregatind terenul pentru filmul din 1996, "Lone Star", regizat de John Sayles. McConaughey a facut o buna impresie in acest rol mic, dar decisiv, al mult iubitului serif al orasului, Buddy Deeds, ceea ce a dus mai departe la distribuirea sa in filmul lui Joel Schumacher, "A Time To Kill", adaptarea din 1996 a romanului lui John Grisham. Aici a jucat rolul unui tanar si idealist avocat, alaturi de Sandra Bullock, Samuel L. Jackson si Kevin Spacey. Desi pelicula nu a primit critici grozave, Matthew a reusit sa atraga atentia asupra sa. La auditiile pentru acest rol i-a "batut" pe Woody Harrelson, Brad Pitt si Val Kilmer... Iar regizorul Joel Schumacher a afirmat la evenimentul de lansare a peliculei ca Matthew ii aminteste de tanarul Marlon Brando: "Este original suta la suta. Nu cunosc pe nimeni ca el. Are o integritate innascuta si, da, o eleganta care iti sare imediat in ochi. Cu toate acestea, se vede ca exista si o latura periculoasa si usor extravaganta a personalitatii sale." Succesul si atentia presei l-au luat prin surprindere. Ca sa scape de jurnalistii insistenti, a plecat 15 zile in Peru. Actorul povesteste: "Intotdeauna am visat la asta. Am vrut sa navighez pe Amazon inca inainte sa stiu unde se afla. In primele trei sau patru zile a trebuit sa ma lupt cu monstrii mei interiori, sa imi infrang temerile. Apoi am invatat sa ma bucur de calatorie, care poate fi destul de salbatica si neasteptata uneori." Filme din ce in ce mai multe si mai bune... Urmatoarea sa aparitie a fost cea din "Contact" (1997), regizat de Robert Zemeckis, in care a jucat alaturi de Jodie Foster (filmul a fost finalizat chiar inainte de trecerea in nefiinta a marelui astronom Carl Sagan, autorul cartii dupa care a fost realizata aceasta adaptare pentru marele ecran). Vazand ca este candidat la "postul" de Baiatul de Aur al Hollywood-ului, pozitie intarita si de aparitia sa din luna august 1996 pe coperta revistei "Vanity Fair", McConaughey a urmat aceasta linie de succes, in mod paradoxal, cu o serie de productii de mica amploare, filme aproape neobservate. Asta pana cand a obtinut un rol in pelicula lui Steven Spielberg, "Amistad" (1997), o poveste bazata pe fapte istorice reale, despre sclavii africani care s-au revoltat impotriva autoritatii in anul 1839. Pentru acest rol a primit suma de 1 milion $... In anul 1998 a facut din nou echipa cu Linklater pentru "The Newton Boys", un film despre faimoasa familie de spargatori de banci, realizat in orasul natal al lui Matthew, Uvalde. Din distributie au mai facut parte Ethan Hawke, Skeet Ulrich si Vincent D'Onofrio. De asemenea, in aceasta perioada a scris, regizat si a jucat in scurt metrajul de 20 de minute "The Rebel" (1998). Mai mult decat atat, starul a facut echipa cu iubita sa din viata de zi cu zi, Sandra Bullock, ajutand-o la debutul sau regizoral, scurt metrajul "Making Sandwiches", care a fost lansat in acelasi an. In clipa in care a fost distribuit in filmul lui Ron Howard, "Ed Tv" (1999), Matthew McConaughey se afla deja in atentia presei de ceva vreme... Criticii remarcasera ca, in ciuda faptului ca este extrem de atragator si ca, pe deasupra, mai are si foarte mult talent, totusi actorul nu reuseste sa isi aleaga rolurile care sa il puna cu adevarat in valoare. Insa decizia de a participa in filmul "Ed Tv", in care personajul sau, un barbat care nu iese cu nimic in evidenta, permite unei retele de televiziune sa realizeze un show reality tv cu el, filmandu-l non-stop, s-a dovedit a fi una ceva mai fericita. Filmul a avut un relativ succes la box-office, actorul fiind laudat pentru interpretarea sa extrem de haioasa si sensibila a barbatului care nu stie in ce se baga... Pelicula a fost apreciata cu critici pozitive si, pana la sfarsitul anului, starul era deja "curtat" pentru o serie de proiecte, inclusiv cele ale propriei companii de productie, J.K Livin'. In octombrie 1999, McConaughey a devenit faimos si intr-un alt mod, dupa ce s-a opus arestarii sale, efectuata de catre politia din Austin, Texas. Autoritatile au primit reclamatii din cauza zgomotului excesiv de puternic ce se auzea din resedinta actorului - acesta canta extrem de tare la tobe bango... Mai mult decat atat, politistii l-au gasit pe Matthew in casa oferind vecinilor un recital in... costumul lui Adam... Desi si-a petrecut o noapte in arest, autoritatile au renuntat la acuzatiile initiale de consum de droguri - marijuana, mai exact... Despre acest incident, Matthew isi aminteste amuzat: "Toata lumea a inteles si a acceptat partea haioasa a povestii. Orasul Austin cu siguranta s-a distrat pe cinste! Daca nu as fi fost dezbracat, nu ar mai fi fost amuzant. Am fost primul care am inceput sa rad. Dar, la fel, ma gandeam: 'La naiba, nu vreau sa stau in inchisoare. Asta o sa o enerveze la culme pe mama!'" A platit o amenda de 50 $ pentru tulburarea linistii publice, dar nu a renuntat sa cante la aceste instrumente, fie imbracat, fie dezbracat (chiar daca de data aceasta cu perdeaua trasa...). Spune ca il relaxeaza: "Nu stiu daca sunt bun la ceea ce fac, dar suna ok pentru urechile mele." Anii 2000 il gasesc mai ocupat ca niciodata... Dupa ce s-a angajat in misiunea de a-i infrange pe nazisti in thriller-ul despre cel de-Al Doilea Razboi Mondial, "U-571", regizat in 2000 de catre Jonathan Mostow, actorul si-a "indulcit" performantele, facandu-si aparitia in comedia romantica "The Wedding Planner" (2001), pentru care a primit 5 milioane $. O comedie usoara, in care a avut-o drept partenera pe Jennifer Lopez si care nu l-a ajutat foarte mult sa isi puna in valoare talentul de actor de comedie sau de tragedie. Chiar si asa, McConaughey a ramas in atentia publicului, iar un asemenea film a reusit sa atenueze parerea pe care oamenii deja incepusera sa si-o formeze despre comportamentul sau bizar. Presiunea de a lucra pentru filmul "U-571" a fost insa semnificativa. McConaughey a declarat: "Pelicula 'U-571' este una extrem de serioasa, iar responsabilitatea realizarii ei a fost una uriasa, deoarece se bazeaza pe evenimente reale si, ca atare, este de asteptat sa apara unele conflicte."In schimb, filmarile pentru "The Wedding Planner" au fost mult mai relaxante: "A fost un film mai usor si nu atat de structurat ca acela anterior. Am obtinut rolul iubitului, cavalerul pe cal alb. Fiind o comedie romantica, am avut mai mult spatiu pentru improvizatie. Personajul meu este doctor, dar nu este o persoana pe care profesia o defineste. Este un film in care este vorba mai degraba despre relatiile de dragoste si despre felul in care cei doi pot ramane prieteni dupa despartire." Si, da, Matthew a pastrat o foarte buna si frumoasa relatie de prietenie cu fosta sa iubita, Sandra Bullock, la a carei casatorie cu Jesse James, un star de televiziune, a si fost prezent. Ii place foarte mult aura care inconjoara nuntile, chiar daca nu are planuri pentru propria casatorie: "Cand preotul intreaba daca cineva are vreo obiectie cu privire la casatorie sau cunoaste vreun motiv pentru care cei doi nu pot fi uniti pe veci, intotdeauna am avut dorinta aceasta uriasa de a ridica mana. Pana acum, am reusit sa ma abtin. Nu am nici cea mai vaga idee ce fel de nunta as putea avea... Si, da, mai intai trebuie sa gasesc o fata care sa vrea sa se casatoreasca cu mine..." Credem ca acest punct al problemei a fost rezolvat, avand in vedere evolutia relatiei sale cu Penelope Cruz... Rolul unui avocat indraznet din pelicula din 2001, "13 Conversations About One Thing", l-a determinat sa isi reevalueze felul in care priveste viata. Iar criticii de film au fost nevoiti sa isi schimbe parerea despre actorul excentric... In acelasi an, Matthew a facut din nou echipa cu colegul sau din "U-571", Bill Paxton, in pelicula "Frailty". La sfarsitul anului 2001 si la inceputul lui 2002, starul a primit, in sfarsit, aprecieri favorabile din partea presei, dupa ce a sarit in ajutorul a doua femei care au lesinat la Festivalul de Film de la Toronto, precum si in ajutorul unui inginer de sunet care a suferit o criza in timpul realizarii unui interviu pentru emisiunea "Access Hollywood", avand ca tema participarea sa in filmul "Reign Of Fire" (2002). Acesta este un thriller SF, in care joaca rolul unui vanator de dragoni. Desi aceasta productie cinematografica nu a starnit decat un interes moderat din partea criticii si nici la box-office nu a facut valuri prea mari, actorul principal a revenit in bunele gratii ale publicului. Matthew a decis apoi sa revina pe marele ecran intr-o lumina ceva mai blanda, jucand alaturi de Kate Hudson in comedia romantica "How To Lose A Guy In 10 Days" (2003). Pana in acest moment, Matthew considera ca acesta este filmul sau care a avut cel mai mare succes la public. In 2005 a jucat impreuna cu Penelope Cruz in pelicula "Sahara". Acesta este, de fapt, si filmul care le-a "facut cunostinta" celor doi actori, in prezent iubiti. Planurile lui McConaughey pentru viitorul apropiat nu sunt de neglijat: pentru anul in curs a finalizat productia "2 For The Money", filmeaza pentru "Failure To Launch" (2006), filmele "Tishomingo Blues" (anuntat pentru 2005) si "The Loop" (lansare in 2006) - in care joaca tot alaturi de Penelope Cruz - se afla in stadiu de pre-productie, iar tot in acest an si-a anuntat participarea in "Hammer Down" si "Dear Deliah". Faima si iubite pe masura... Un barbat bine cum este Matthew McConaughey nu putea sa aiba decat relatii cu femei frumoase. Si nu a dus niciodata lipsa dragostei in viata sa... In prezent, se intalneste cu Penelope Cruz, inca din vara anului 2004, dar printre femeile care au avut un rol in viata sa sentimentala se numara si Ashley Judd, Sandra Bullock - au avut o relatie cu intreruperi timp de doi ani si au ramas prieteni buni, si Patricia Arquette - povestea lor de dragoste a avut loc in 1994. A avut o relatie si cu o chelnerita cu 10 ani mai tanara decat el - Michelle Smith a fost partenera sa la Premiile Oscar din 2003. Despre Penelope Cruz si relatia lor nu are decat cuvinte de lauda: "Traiesc si respir prin intermediul ei. Stiu ca fiecare clipa care trece ar fi mult mai frumoasa daca as fi alaturi de ea 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana... Nu poti sa dormi, pentru ca vrei sa te trezesti dimineata si sa o vezi sau nu poti sa dormi, pentru ca este langa tine, in pat, si nu vrei sa adormi si sa nu o mai vezi." Cei doi s-au cunoscut pe platoul de filmare a peliculei "Sahara", insa povestea lor romantica a inceput abia dupa finalizarea productiei. Cei doi au fost fotografiati impreuna in Maroc, unde au avut loc filmarile, insa Matthew a declarat ca erau doar prieteni buni la inceput. Au devenit iubiti abia dupa ce lucrul la film s-a incheiat: "Cand am devenit un cuplu? Asta s-a intamplat dupa film. Am lucrat impreuna si nu era nimic romantic la faza asta, apoi am devenit prieteni si am inceput sa iesim mai mult, iar asta s-a transformat intr-o relatie foarte frumoasa. Pana acum, toate bune." Chiar daca relatia lor merge asa de bine, Matthew nu se gandeste inca la insuratoare: "Deocamdata am cinci degete care nu poarta nici un fel de inel... Viata este frumoasa, iar Penelope si eu suntem bine asa cum suntem." Actorul recunoaste ca el si Cruz traiesc momente de exceptie, "dar ca termenul 'mariaj' nu a fost inca pus in discutie." Un barbat care intelege ca in viata exista si dezamagire... Este un tip care se descrie pe sine ca fiind "un fel de cowboy" - este un spirit rebel si liber si prefera sa aiba intotdeauna alternativa de a sari in masina si de a pleca in excursii in intreaga tara. Duce o viata relativ normala, iar texanii ii respecta spatiul si viata private. Cand se afla acasa, merge in locuri in care este considerat a fi un "localnic", astfel incat nu atrage atentia unor eventuali "intrusi". O poveste interesanta este si cea legata de numele sau. Matthew a crescut in spiritul religiei metodiste, iar mama sa a ales special pentru el un nume biblic. Actorul isi aminteste zambind: "Cand eram la gradinita, un baiat a venit la mine si mi-a spus: 'Hei, Matt, hai sa ne jucam.' Mama l-a auzit si mi-a spus sa nu mai raspund niciodata in viata la numele 'Matt'. Si nu am mai facut-o, pentru ca mamei nu i-ar fi placut." Mama sa este si acum uimita de alegerea profesionala facuta de fiul ei: "Este atat de onest in tot ceea ce face si cu propria persoana, incat faptul ca reuseste sa isi iasa din 'piele' si sa devina altcineva ma uimeste. Insa cand coboara in strafundurile sufletului sau, nu mai poti ajunge la el. Mi-e mila de femeia care il va avea pentru ea. Ochii lui pot fi atat de patrunzatori..." Fratele sau, Michael Rooster, este cu 17 ani mai mare decat el, iar Pat, celalalt frate, doar cu sapte ani mai mare. "Inca insista sa imi spuna cat de usor am obtinut eu totul", rade McConaughey. A invatat foarte multe despre schimbarea norocului. Si-a facut foarte mari sperante pentru "Ed Tv" (1999), o satira despre televiziune ce evoca temele din "The Truman Show" (1998). Aici a jucat rolul unui "nimeni" care devine subiectul unui documentar live: "Filmul asta a fost promovat, a avut un buget considerabil si cu totii am crezut ca va fi primit foarte foarte bine. Am experimentat eu insumi acest succes care iti pica pe cap peste noapte, care nu era cu nimic diferit fata de ceea ce a simtit Ed. Asa ca a fost si un rol interesant de jucat." Nici "Amistad" (1997) al lui Steven Spielberg nu a dat lovitura la box-office, asa cum se astepta. "Acestea au fost dezamagiri pentru ca noi am crezut ca am facut niste filme bune. Dar nu poti face nimic in asemenea situatii, asa ca de ce sa iti pierzi timpul ingrijorandu-te care va fi soarta productiilor in care joci?", a explicat actorul. De altfel, filosofia sa in ceea ce priveste cariera este urmatoarea: "Fii calul de cursa lunga. Eu ma aflu in cea de-a treia runda dintr-o lupta cu 15 runde." Regizorul John Sayles, care a realizat si pelicula "Lone Star" din 1996 a lui McConaughey, a confirmat despre Matthew: "Tipul este o prezenta extrem de puternica. Nu exista nimic histrionic la el. Nu poate fi usor intimidat." Avem nevoie de eroi. Iar Matthew McConaughey este unul dintre ei: are acel tip de masculinitate care nu te ofenseaza prin aroganta si o ambitie care nu este revoltator de exagerata. Este un tip care stie ca reusesti in viata numai pe cont propriu: "Cred ca, daca te bazezi pe Destin, soarta se intoarce impotriva ta si te musca de fund. Responsabilitatea apare atunci cand iti creezi propria lume. Fie ca este vorba despre oamenii care te inconjoara, fie ca este vorba despre locurile pe care alegi sa le vizitezi, lucrurile pe care decizi sa le faci, trebuie sa fii responsabil. Cu cat esti mai responsabil, cu atat norocul iti surade. Este ca un cerc. Se intoarce mereu la tine." Stiai ca?... Dupa ce a stat un an in Australia, a adoptat accentul specific, de care a reusit cu greu sa scape. Prima lui aparitie actoriceasca a fost intr-o reclama pentru un brand de bere. A fost prima alegere a producatorilor pentru rolul principal din "Titanic" (1997). In pelicula "A Time To Kill" (1996) a fost distribuit initial in rolul lui Kiefer Sutherland, Billy Ray Cobb, insa, dupa ce a citit scenariul, a decis ca prefera rolul Jake Brigance. Astfel ca i-a solicitat regizorului Joel Schumacher o auditie-test privata. A calatorit in Peru dupa ce a terminat de filmat "A Time To Kill" (1996). Sportul sau preferat este golful. In 2005, "In Touch Weekly" a publicat un sondaj in urma caruia McConaughey a fost ales starul cu pieptul cel mai bine lucrat... Are in proprietate un ranch de 1.600 de acri de pamant in Texas, pe care l-a achizitionat cu 500.000 $. Are o resedinta in Malibu, cu vedere la Oceanul Pacific, pe care o imparte cu Miss Hud, cainele sau de companie, o corcitura de Chow cu Labrador. Tatal sau a murit in urma unui infarct in august 1992. Este un fan al muzicii lui John Mellencamp. In pelicula "A Time To Kill" a purtat un tricou al turneului lui Mellencamp, "Whenever We Wanted". S-a nascut in aceeasi zi cu Sean 'P. Diddy' Combs. A fost insotit la Premiile Grammy din 2005 de catre Penelope Cruz. Cei doi s-au cunoscut pe platourile de filmare pentru "Sahara" (2005). A calatorit prin America timp de o luna in rulota sa, promovand filmul "Sahara". Matthew isi pretuieste foarte mult independenta si libertatea de miscare pe care i-o da aceasta rulota. Prefera sa calatoreasca astfel, avand tot confortul la dispozitie, chiar daca serviciile nu se compara cu cele ale unui hotel de cinci stele... Mai mult decat atat, a declarat ca uraste hotelurile si chiar a plecat impreuna cu Penelope intr-o excursie cu rulota. Pana la cinci luni, mama lui Matthew, Kay, nu a stiut ca este insarcinata si a crezut ca sarcina este, de fapt, o tumora!

Katie Holmes, o actrita cu un viitor promitator...

A intrat din ce in ce mai mult in atentia presei si a publicului de cand ea si actorul Tom Cruise si-au anuntat logodna. S-a spus despre povestea lor de dragoste ca ar fi o schema pentru atragerea publicitatii, avand in vedere ca amandoi actorii au lansat recent doua pelicule: Cruise - "War Of The Worlds", iar Holmes "Batman Begins". Insa cei doi par a fi cu adevarat indragostiti, dovada numeroasele manifestari publice de devotament reciproce. Oricum ar fi, este clar ca Holmes este una dintre actritele tinerei generatii care mai are inca foarte multe de aratat in show-biz... Katie Holmes a reusit sa atraga atentia gratie talentului ei actoricesc, dar si datorita impresiei placute pe care o lasa publicului larg. Este una dintre putinele vedete relativ "normale" in gesturi si comportament. Nu iese in evidenta prin atitudini exagerate sau extravagante si ramane aceeasi persoana decenta care si-a imaginat mereu ca este. Si-a pastrat legaturile cu prietenii - celebritatea nu pare sa ii afecteze stilul de viata: "Am pastrat legatura cu foarte multi dintre prietenii mei din liceu. Cand sunt acasa, ne intalnim. Este foarte ca lumea!" Desi nu putem spune ca este o frumusete iesita din comun, are acel ceva care te face sa iti doresti sa o vezi mai des. O frumusete subtila, naturala, sarmanta, pusa in valoare de un stil vestimentar simplu si clasic. Desi colectia ei de jeansi si topuri este impresionanta, actrita simtindu-se cel mai bine in haine lejere, Holmes stie sa fie feminina si atragatoare. Celebritatea i-a dat ocazia sa isi puna in valoare trasaturile si corpul cu ajutorul unor tinute ale unor case de moda de prestigiu, asa cum sunt Calvin Klein, Prada, Dolce & Gabbana si DKNY. Insa Holmes nu este doar un "chip dragut". Desi iti lasa senzatia ca ar putea poza oricand intr-o revista dedicata mireselor, Katie are cateva trasaturi care lasa impresia de nehotarare permanenta - poate ca anii in care a filmat pentru serialul de succes dedicat adolescentilor, "Dawson's Creek" (tradus la noi prin "Cei mai frumosi ani"), si-au pus amprenta asupra vedetei. In film, Holmes interpreta rolul baietoaicei Joey Potter, o foarte buna si silitoare eleva si studenta, care isi doreste foarte mult sa atinga succesul prin forte proprii, avand insa o fire indecisa, conservatoare si adesea rigida. In fapt, acesta este serialul care a propulsat-o pe Holmes in lumea celebritatilor. "Dawson's Creek" s-a filmat timp de sase sezoane, insa putini dintre colegii ei din distributie au reusit, asa cum a facut ea, sa se mentina in preferintele publicului si ale producatorilor. Katie a castigat prin munca grea increderea acestora, care i-au acordat credit si pentru alte productii cinematografice, de data aceasta pentru marele ecran. Asa se face ca actrita a ajuns sa joace in unele filme destul de bune, care, desi nu au avut un foarte mare succes la box-office, cel putin au asigurat cinefilii ca "fata asta mai are multe de spus"... La numai 26 de ani, Katie Holmes afiseaza o maturitate adesea socanta. Are in fata ei o cariera promitatoare si traieste o poveste de dragoste de care se bucura cu toata fiinta. In fapt, numai asa stie Katie sa se bucure de viata... Devotamentul pentru cariera... Katherine Noelle Holmes s-a nascut prematur, cu doua luni mai devreme decat era "programata", in data de 18 decembrie 1978, in Toledo, Ohio. Parintii ei, Martin (avocat) si Kathleen (gospodina) cred ca personalitatea puternica si ambitia care o caracterizeaza pe fiica lor provine probabil din lupta pe care a dus-o inca din pantecele mamei, pentru a sosi pe lume. Fiind cel mai mic membru al familiei - Katie mai are trei surori si un frate (tot avocat) - statutul ei de "alintata" familiei era asigurat. Vedeta a declarat in acest sens: "Este chiar amuzant sa fiu cea mai draguta si cea mai mica. Imi este destul de greu sa ma dezobisnuiesc sa nu mai fiu tratata asa." Sprijinul familiei sale a fost si este inca extrem de important. Katie pretuieste sfaturile familiei si tine intotdeauna cont de parerile parintilor sai: "Familia are grija mereu de mine. Am trei surori mai mari, care muncesc de le sar capacele. Cu totii ma sprijina in cariera, dar stiu ca ceea ce conteaza cel mai mult in viata sunt copiii si familia." In adolescenta a urmat cursurile unei scoli de modeling. La varsta de 16 ani, profesoara ei a invitat-o sa participe la o competitie de modeling, impreuna cu alte cateva colege din clasa ei (Holmes a urmat cursurile unei scoli catolice, de fete - educatia ei, din acest punct de vedere, este conservatoare, actrita precizand ca este extrem de credincioasa). A participat la o conventie de modeling din New York, unde a cantat si a recitat un monolog din "To Kill A Mockingbird", din 1962. La sfarsitul perioadei petrecute in New York, Holmes castigase deja mai multe premii. Insa a renuntat la modeling, deoarece nu i s-a parut o meserie suficient de provocatoare. Astfel incat, la varsta de 17 ani, Katie a plecat in Los Angeles, unde a sustinut auditii pentru mai multe filme - adolescenta fusese remarcata la conventia respectiva de catre un "cautator de talente" care i-a propus sa urmeze o cariera actoriceasca. Katie a fost incurajata de mama sa in acest sens, in ciuda scepticismului tatalui ei. Din fericire, dupa numai o auditie ratata, a fost distribuita in pelicula "The Ice Storm" (1997), regizata de Ang Lee, in care a jucat alaturi de Tobey Maguire. Personajul pe care l-a interpretat a fost Libbets Casey, o bogatasa din New York, care este urmarita de doua dintre personajele principale. A fost un rol mic, dar care a reprezentat debutul in cariera ei actoriceasca. Dupa ce entuziasmul realizarii primului film s-a mai stins, Katie a inceput sa trimita casete demo pentru serialele-pilot aflate in plan de productie. La acea vreme, juca intr-o piesa pusa in scena la liceul catolic de fete pe care il urma, piesa "Damn Yankees" - personajul ei era Lola. Regizorul Kevin Williamson a intrat in posesia casetei ei demo si, impresionat de performanta tinerei (caseta fusese realizata in beciul familiei Holmes, cu mama lui Katie interpretand personajul masculin Dawson Leery din serialul "Dawson's Creek"...), i-a cerut sa vina imediat la Hollywood, pentru o proba live. Katie a refuzat insa - nu a vrut sa isi lase colegele in "pom" exact in seara premierei proiectului teatral pentru care lucrasera atat de mult, astfel incat le-a cerut producatorilor o amanare. Greu de crezut ca un incepator in ale meseriei de actor isi permite luxul de a da cu piciorul unei asemenea sanse... Insa Holmes si-a asumat acest risc. Spre norocul ei, interpretarea data personajului Joey Potter placuse atat de mult, incat echipa din spatele serialului a decis sa o astepte pe Katie sa finalizeze participarea in piesa "Damn Yankees". Ca urmare, actrita a primit rolul. Regizorul a declarat chiar ca era perfect convins ca si-a gasit, in sfarsit, actrita pe care o cauta de atata timp... Acesta a descris prima intalnire cu Holmes: "Nu voi uita niciodata ziua in care, dupa saptamani de cautari a actritei potrivite pentru rolul Joey, am gasit caseta lui Katie. Dupa ce am vizionat-o, toata lumea din incapere a ramas fara cuvinte..." In perioada primului an de filmari pentru serialul tv, respectiv in 1998, Katie a mai jucat in trei filme: "Disturbing Behavior", "Teaching Mrs. Tingle" (1999), regizat tot de Kevin Williamson, si "Go" (finalizat in 1999). Cu acest din urma film a obtinut premiul pentru categoria Cea mai buna actrita debutanta la premiile MTV Awards din 1999. In anul urmator, 2000, a jucat alaturi de Michael Douglas in "Wonder Boys", un film care a prins foarte bine la public si a placut, de asemenea, si criticilor. Katie a interpretat personajul Hannah Green, o autoare publicata si o femeie indragostita de Douglas, pe care incearca sa il seduca. Tot in 2000 a mai jucat in "The Gift", iar in 2002 a avut un rol mic in "Phone Booth", unde si-a facut aparitia alaturi de Colin Farrell. Primul sau rol principal a venit in anul 2002, o data cu "Abandon", unde a jucat rolul unei studente, Katie Burke, care este bantuita de misterioasa disparitie a iubitului ei, in urma cu doi ani. In mai 2003, serialul "Dawson's Creek" se apropia de final, dupa sase ani. A fost o despartire dulce-amara pentru toti membrii distributiei. Obisnuita sa se afle in Carolina de Nord zece luni pe an, pe durata filmarilor - actrita chiar si-a cumparat o casa in acest stat - tranzitia spre o alta "viata" parea destul de greu de realizat. Insa fiecare actor avea acum posibilitatea sa arate mai mult. Holmes a povestit: "Am avut niste circumstante minunate in Wilmington. Da, am devenit celebri aproape peste noapte, dar ne aflam intr-un orasel si intotdeauna am stiut cum sa ne comportam. In restul timpului, in afara filmarilor, ne simteam bine impreuna, cu adevarat. Timp de sase ani am stat ca intr-un balon - mergeam la lucru in fiecare zi, cumva izolati de restul lumii. Nu eram fotografiati sau ceva de genul asta. Puteam sa ne certam, sa ne jucam, sa mergem la pub-urile locale imbracati in pijamale..." Katie a demonstrat ca poate mai mult in luna octombrie, cand a realizat doua filme: "Pieces Of April" si "The Singing Detective", doua proiecte duse la bun sfarsit in numai o luna. "Pieces Of April" este un film minunat despre April (Holmes), oaia neagra a familiei, care vrea sa organizeze o masa perfecta cu ocazia Zilei Recunostintei, inainte de trecerea in nefiinta a mamei sale. Lucrul pentru "Pieces Of April" i s-a parut extrem de recompensator vedetei: "Intotdeauna mi-a placut o poveste buna. Imi plac filmele care ma fac sa simt, care ma pun sa gandesc, filmele care au speranta. Simt ca pelicula aceasta lasa loc pentru multa speranta la final. In fiecare scena se petrec foarte multe lucruri, mai ales la nivel emotional, asa ca filmarile ma tin 'agatata' de poveste. Asta este ceea ce caut in proiectele pentru marele ecran." "The Singing Detective" este un musical "negru" in care personajul principal (Robert Downey Jr.) este un scriitor internat intr-un spital pentru afectiuni dermatologice si care "scrie" in minte un adevarat roman despre seductie si crima. Katie Holmes o interpreteaza pe asistenta Mills, care are grija de toate toanele si nevoile pacientului. Avand in vedere ca este un musical, actrita danseaza si face play-back in foarte multe dintre scenele peliculei. "The Singing Detective" a fost extrem de distractiv de realizat, cel putin pentru tanara Katie: "Era ca si cum nu as avea nici o povara pe umeri. Trebuia sa port haine si halat de asistenta, sa fac play-back si sa ma 'giugiulesc' cu Robert Downey Jr., asa ca a fost distractiv suta la suta! A fost minunat. A fost grozav sa joc cu el. Am avut ocazia sa stau in preajma unor dansatori de pe Broadway, care au experienta de 20 de ani in meseria lor, asa ca imi spuneau povestile lor. A fost o experienta minunata si amuzanta, de vara." In anul 2004, Holmes a aparut in filmul "First Daughter", in care este fiica presedintelui american (Michael Keaton), Samantha. Cea mai mare dorinta a personajului este aceea de a merge la colegiu fara supravegherea permanenta a garzilor de corp si a serviciilor secrete... Ce spune Katie despre aceasta experienta? "Filmul acesta a venit imediat dupa ce terminasem de filmat 'Dawson's Creek'. Am simtit ca este genul de pelicula care ii 'alimenteaza' pe fanii serialului. M-am gandit: 'Ei bine, ar putea fi o idee buna.' Imi place ideea de poveste de basm. Sunt destul de 'fraiera' atunci cand este vorba despre lucruri din acestea, romantice. Imi place sa am roluri mai intunecate sau extreme, dar uneori este chiar dragut sa mergi la filme frumoase, care te lasa sa evadezi, sa fii fericit si... atat." "Batman Begins", regizat de Christopher Nolan, este cel mai recent lansat proiect al vedetei, care infatiseaza inceputurile seriei cu acest super-erou. Personajul lui Katie nici macar nu exista in cartea de benzi desenate originala. Insa acest lucru nu a impiedicat-o pe tanara talentata sa isi realizeze personajul cu mult devotament - Rachel Dawes, o prietena din copilarie a lui Batman: "Nu am avut personajul de benzi desenate din care sa ma inspir, dar a fost ca si cum as fi creat orice alt personaj 'scris'. Si scenariul a fost atat de bine realizat, incat aproape ca tot ce aveam nevoie era acolo." Despre personajul sau, Holmes crede ca este extraordionar: "Este o femeie extrem de puternica. Este dura, sincera, spune exact ceea ce simte si nu isi cere scuze pentru acest lucru. Vrea sa faca ceva, sa schimbe lucrurile si imi place sa vad personaje de acest tip. Imi place sa vad si sa joc femei puternice." In film joaca alaturi de Christian Bale, Michael Caine si Liam Neeson. Nu are de-a face cu nici un fel de cascadorie in aceasta productie cinematografica: "Este mai mult un rol bazat pe dialog. Nu imi place sa fac cascadorii. Nu sunt genul acesta de fata. Imi place sa fie mai usor..." Pentru anul 2005, la CV-ul actritei s-a adaugat si pelicula "Thank You For Smoking", aflata in stadiu de post-productie, iar anul 2006 o va gasi pe Holmes in postura personajului Ella Mae din pelicula "Shame On You". Holmes nu a renuntat definitiv la cariera in televiziune. Ba, mai mult decat atat, acest episod al vietii ei i s-a parut fascinant. Actrita a promis ca, daca proiectul potrivit ii va aparea in cale, nu va ezita sa mearga mai departe cu acesta in televiziune: "Cu siguranta m-as intoarce. Nu chiar acum, pentru ca inca imi mai revin. Este extrem de obositor sa faci un serial de televiziune. M-am distrat de minune jucand in 'Dawson's Creek', dar am plecat de pe platou gandindu-ma: ce mi-ar placea sa fac acum? Nu imi aduc aminte. Nu am avut hobby-uri timp de sase ani..." Cariera inseamna enorm pentru tanara actrita, ea precizand in acest sens: "Stiu ca suna aiurea, dar intotdeauna mi s-a parut ca imi privesc cariera din afara corpului meu, cumva... Nu pot pune pe hartie ceea ce simt si abia astept sa le povestesc nepotilor mei! Este extraordinar." Despre relatia cu Tom Cruise... Au curs valuri de cerneala in intreaga lume despre aceasta poveste de dragoste... Actori, celebritati, jurnalisti, oameni obisnuiti, toti au avut cate ceva de spus despre cei doi actori... Insa ei continua sa fie la fel de fericiti si indragostiti, indiferent daca s-a spus despre ei ca se afiseaza in ipostaza de cuplu doar pentru a atrage atentia asupra filmelor pe care le-au lansat recent. Actrita a precizat ca incearca sa treaca cu vederea aceste lucruri, deoarece este "atat de fericita": "Criticile acestea nu ma ating deloc. Exista atatia oameni care se bucura cu adevarat pentru noi, incat este minunat. Suntem atat de fericiti, incat nu imi pasa deloc de critici." "Ce iti place la Tom?", a fost intrebata actrita. "Este cel mai uimitor barbat pe care l-am intalnit. Cel mai inteligent, cel mai generos. In afara de asta... Extraordinar. Il iubesc", a declarat entuziasmata vedeta. Gesturile de afectiune publica pentru care Cruise a fost aspru criticat (asa cum a fost "topaiala" pe canapeaua din talk showul lui Oprah Winfrey, luna trecuta, cand starul striga ca este indragostit de Katie...) i se par extrem de romantice lui Holmes. In fapt, actrita recunoaste ca asemenea gesturi o emotioneaza profund... Relatia lor nu pare sa tina cont de diferenta de varsta de 16 ani (Cruise are 42, iar Holmes doar 26)... Nici macar de diferenta de inaltime, stiut fiind faptul ca actrita este cu mult mai inalta decat starul hollywoodian. Colegii de breasla ai celor doi au spus ca, daca vor reusi sa treaca peste acest din urma aspect, atunci frumoasa lor poveste are toate sansele sa supravietuiasca... Dragostea vedetei pentru starul din "War Of The Worlds" merge si mai departe: "Imi plac toate filmele lui Tom. Imi plac toate filmele lui. Il iubesc pe Tom." Nu am vrea sa credem ca iubirea este atat de oarba, deoarece nu chiar toate aparitiile pe marele ecran ale actorului au fost atat de fericit alese... Insa cei doi sunt fericiti si asta este tot ceea ce conteaza. Si probabil ca ne vom astepta cat de curand la anuntarea nuntii lor. In definitiv si la urma urmei, dupa ce Cruise a cerut-o de sotie in decorul fantastic al Turnului Eiffel din Paris la atat de scurt timp dupa ce se cunoscusera, nu ne-ar mira sa avem de-a face si cu o nunta-fulger!... Stiai ca?... A refuzat rolul principal din "40 Days And 40 Nights" (2002), din cauza unor neintelegeri pe marginea programului de filmare. A dat proba pentru rolul Ellie Christianson din "Wicked" (1998), dar Julia Stiles este cea care a castigat auditia, pana la urma. Ar fi trebuit sa apara in trei episoade din sitcom-ul "Friends", in 1994, dar a fost nevoita sa renunte din cauza unor neintelegeri pe marginea programului de filmare. A dat proba pentru rolul Buffy Summers din serialul tv "Buffy The Vampire Slayer" (1997), dar era prea tanara pentru a juca in film. Rolul pe care si-ar fi dorit sa il joace: Sydney, in "Scream 3" (2000). A fost votata "Papusa anului 1998" de catre publicatia "Expressen Fredag" din Suedia. In 1999 a fost aleasa una dintre "Cele mai tari 21 de vedete sub varsta de 21 de ani". A intrat pe locul 35 in topul "Cele mai sexi 102 femei din lume", realizat de revista "Stuff" in anul 2002. A absolvit Academia Notre Dame, o scoala romano-catolica din Toledo, Ohio. A avut o relatie cu actorul si colegul ei din "Dawson's Creek", Joshua Jackson, pe durata filmarilor din primul sezon al serialului si o parte din cel de-al doilea. Il considera ca fiind prima ei dragoste si au ramas in continuare foarte buni prieteni. In decembrie 2003, ea si actorul Chris Klein s-au logodit. Logodna a tinut pana in martie 2005. Cei doi au avut o relatie timp de cinci ani... S-a logodit cu Tom Cruise in data de 17 iunie 2005. Holmes declara la un moment dat: "Orice fetita viseaza la nunta ei. Obisnuiam sa visez ca ma voi marita cu Tom Cruise"... Si-a cumparat o casa in Wilmington, Carolina de Nord, locatia unde s-a filmat serialul "Cei mai frumosi ani". Aici si-a petrecut, timp de sase ani, cate zece luni pe an. O mica trupa din Japonia a compus o piesa despre ea, intitulata "Katie". A cantat cantecul "On My Own" din "Les Miserables" intr-un episod din "Dawson's Creek". Artistul britanic de muzica underground Firexit are doua cantece care fac referire la Katie: unul intitulat "K H" (initialele numelui ei) si un altul intitulat "The Reason I Can't Have Her", care contine si fragmente din piesa "On My Own", interpretata in serialul care a consacrat-o. Ii place sa alerge intre 5 si 6 km de cateva ori pe saptamana, pentru a-si limpezi gandurile. Insa, in ciuda acestui lucru si a faptului ca provine dintr-o familie "atletica", recunoaste ca a fost intotdeauna "groaznica" la sport... Primul film pe care l-a vazut a fost "E.T." (1982). Primul concert pe care l-a vazut a fost unul al solistei Whitney Houston. Filmul ei preferat: "My Best Friend's Wedding" (1997). Ii place sa fie ocupata si isi gaseste mereu pasiuni: "Este important sa fii creativ. Pictez, iar mama o sa ma invete sa creez haine. Cred ca este important ca oamenii sa aiba pasiuni." Are trei surori mai mari: Tamera, Holly, Nancy, si un frate mai mare, avocat: Martin Jr. "Imparte" ziua de nastere cu Brad Pitt, Casper Van Dien, Christina Aguilera, DMX, criticul de film Leonard Maltin si legendarul regizor Steven Spielberg.

Umbre si lumini - un fascinant periplu de-a lungul a patru secole de pictura franceza

"Umbre si lumini. Patru secole de pictura franceza. Secolele XVII - XX" este cea mai mare expozitie de pictura franceza prezentata in Europa Centrala si de Est dupa 1945 si reprezinta un periplu original in peisajul pictural francez, prin intermediul a saptezeci si sapte de lucrari reprezentative atat prin nivelul artistic, cat si prin semnaturile faimoase pe care le poarta. Expozitia poate fi admirata, pana pe 2 octombrie 2005, la Muzeul National de Arta. Georges de la Tour, Nicolas Poussin, Jean-Baptiste Chardin, Jean-Honor

Tot ce nu stiai despre obiceiurile de Paste...

Ii vezi in fiecare dimineata, de luni pana vineri, timp de 3 ore. Ei sunt cei care iti transmit informatiile cele mai proaspete si "aburinde" pe teme de actualitate si interes public. Tot ei sunt cei care iti aduc un zambet pe buze, cu materiale de divertisment pline de culoare si energie. Si tot ei iti spun cum va fi vremea, care e starea drumurilor, ce iti prezic astrele pentru ziua in curs si multe altele... Pe scurt - Alina, Gina, Sorin si Adriana (producatorul emisiunii) iti spun tot ce vrei sa stii, despre toate! Dar nu te-ar tenta sa stii si... cine sunt ei de fapt? Care este momentul din cariera de care-si amintesc in mod pregnant? Sau cum se pregateste matinalul de la postul B1 TV? Afla tot ce-ti doreai sa stii despre emisiunea "Viata Dimineata", care pe 7 mai aniverseaza un an de existenta! ... 4, 3, 2, 1 - sunteti in direct! Cum se pregateste o astfel de emisiune? Alina spune ca nu este atat de complicat cum ar putea parea la prima vedere. "Zilnic, dupa fiecare emisiune, citim presa, ne documentam de pe Internet si ne uitam la jurnale, pentru a afla care sunt subiectele de maxim interes. Dupa ce stabilim care sunt acestea, incepem sa dam telefoane acelor persoane pe care le consideram cel mai potrivite pentru abordarea si discutarea problemelor respective", mentioneaza Alina. Fiecare dintre prezentatori isi are rolul sau bine definit in cadrul echipei. Emisiunea include atat momente de divertisment, cat si informatii, comentate cu invitati de marca din diferite domenii. Sorin se ocupa de aspectele utilitare, Gina - de divertisment, iar Alina spune ca ei ii revine "ingrata misiune de a fi excesiv de serioasa, dar imi place - asta este firea mea, desi Gina si Sorin ma mai critica de multe ori din acest motiv". Emisiunea "Viata dimineata" nu este una strict de divertisment, ci are caracter informativ. De aceea, subiectele trebuie pregatite cu o zi inainte, ceea ce face ca uneori lucrurile sa fie mai complicate. "Fiind o emisiune in direct, situatiile neprevazute apar in permanenta si, in cazul in care avem invitati al caror program este aglomerat si incert (cum ar fi personalitatile politice care se poate intampla ca in ziua si la ora programate pentru emisie sa fie retinute de o sedinta ori alte probleme de acest gen, sau artistii care ar putea fi in turneu), ii contactam cu 2 zile inainte", spune Alina. Una dintre calitatile esentiale ale oricarui prezentator este capacitatea de adaptare in orice context. Conceptul emisiunii "Viata dimineata" nu include existenta unui prompter, iar Alina spune ca, in eventualitatea aparitiei unui fapt neprevazut, dar de maxima importanta, nu este nici o problema sa schimbe macazul si sa se replieze. "De exemplu", intervine Adriana, "cand au fost funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, am terminat emisiunea la ora 9.40, in loc de 10.00, pentru ca reporterul trimis la Vatican sa intre in transmisiune directa". In alte cazuri, emisia este intrerupta pentru difuzarea unui buletin special de stiri. Exista insa situatii in care un invitat (a carui prezenta in emisie fusese initial confirmata) sa nu mai poata ajunge, din diverse motive. Ce se intampla atunci? In nici un caz, prezentatorii nu sunt surprinsi cu temele nefacute! "Pentru orice eventualitate, avem pregatite materiale de back-up - reportaje, interviuri care trateaza subiecte de interes public din timpul saptamanii, dar care sunt atemporale, adica nu-si pierd valabilitatea si gradul de importanta de la o zi la alta", spune Alina. Alteori, fie se prelungeste discutia cu un alt invitat, fie se acorda un premiu - iar profesionalismul si spontaneitatea prezentarilor face ca telespectatorul sa nu simta ca ar fi trebuit sa urmeze altceva. Cum comunica prezentatorii cu producatorul? Firesc, prin micutele casti, cu ajutorul carora Adriana le spune ca urmeaza buletinul de stiri, sau vestea proasta ca un invitat nu mai poate ajunge, si in general orice lucru pe care ei trebuie sa-l cunoasca imediat. Personal, m-am intrebat de multe ori cum reusesc prezentatorii sa-si reprime o tresarire, altminteri sesizabila, atunci cand li se comunica ceva. "Cu timpul se creeaza obisnuinta", spune Sorin, mentionand ca, in functie de context si de eventuala prezenta in studio a unui invitat, ei aleg sa o introduca si pe Adriana in emisiune. "Telespectatorul este curios sa stie ce se intampla in spatele camerelor, asa ca uneori mai spunem 'Da, da, Adriana...'. Sigur ca nu putem face asta intotdeauna - daca avem invitat un ministru, cu siguranta nu ne permitem sa procedam astfel". Stres? Agitatie? Nu, comunicare! Intrebarea urmatoare aproape ca se impune de la sine: cum reusesc sa-si pastreze calmul in mijlocul agitatiei generale si a stresului de fiecare zi? "Matinalul echivaleaza cu adrenalina - esti constient ca odata ce ai spus ceva, nu mai ai posibilitatea de a interveni sau a corecta", puncteaza Sorin. "Noi trei suntem foarte calmi, pentru ca lucram de mult timp impreuna si ne cunoastem foarte bine", subliniaza Alina. "La inceput, cu totii intram in panica, era firesc!", adauga Gina. Adriana este mai nou venita in echipa si uneori se mai impacienteaza, dar cei trei sunt linistiti. "Mai avem de lucru in ceea ce priveste comunicarea in noua formula, dar colaboram foarte bine", precizeaza Alina. Dulcele somn de dimineata... Atat Alina, Gina si Sorin, cat si Adriana, spun la unison ca pentru ei trezirea la ore extrem de matinale a devenit o obisnuinta. "In cazul meu, este valabila zicala 'de ce ti-e frica, de aceea nu scapi'", spune Alina. "Cand eram studenta, aveam cursuri dupa-amiaza, iar cand am lucrat la Pro TV, la emisiunea "Profit", aceasta se transmitea la ora 23.30... iar acum am ajuns sa ma trezesc la aceeasi ora la care ma culcam inainte. Toti ne-am obisnuit, insa, cu acest program. Pe 7 mai implinim un an de transmisii in direct - de luni pana vineri - asa incat ne-am adaptat". Dar la ce ora trebuie sa fie ei prezenti la studio in fiecare dimineata? "In principiu, fiecare stie de cat timp are nevoie pentru ca la intrarea in emisie sa fie in forma maxima", spune Sorin, mentionand ca, de regula, ei ajung la studio in jur de ora 6. O schimbare brusca a fost insa pentru Adriana, care s-a alaturat echipei de la "Viata dimineata" in urma cu 2 luni. "Inainte, ma trezeam pe la ora 9, iar acum ajung la studio cam la sase fara un sfert, ca sa ma ocup de toate detaliile de ordin tehnic si administrativ". Dar, asa cum mi-a spus ceva mai tarziu, isi iubeste munca, iar dragostea pentru profesie a inlesnit procesul de adaptare la noul program. "Televiziunea inseamna stres si mult timp dedicat. Daca nu-ti faci cu drag munca si lucrezi numai din obligatie, nu va merge", mai spune Adriana.Sa-i cunoastem mai bine!Alina Stancu Gina Ivascu Sorin Ganciu Adriana Mihail

Nu-ti refuza placerea de a conduce masini puternice, confortabile, elegante si rafinate!

De la 1 iulie 2005, LANCIA si-a facut oficial intrarea in Romania, prin AUTOITALIA GROUP, cu patru modele reprezentative: Ypsilon, Musa, Phedra si Thesis. Distinse, elegante, niciodata exagerate. Acestea sunt calitatile atribuite dintotdeauna masinilor purtand emblema scutului albastru. LANCIA te trimite imediat cu gandul la inovatie perfect armonizata cu traditia; in acest echilibru deloc usor de mentinut, LANCIA a stiut sa-si pastreze pana astazi nealterata identitatea, regasind insa mereu acea vitalitate care i-a permis reinnoirea continua a gamei. LANCIA reprezinta placerea de a conduce la volanul unor masini puternice, confortabile, elegante si rafinate. LANCIA este adepta unui stil impecabil, dar care nu se expune, ci prefera discretia. Este adepta unei tehnici studiate pentru a garanta performante, concomitent cu siguranta si placerea sofatului. LANCIA acorda o atentie speciala exigentelor de maxima personalizare a masinii, care transforma productia de serie intr-o productie "individualizata de serie". YPSILON. Placerea este numai a ta! Este interpretarea data de Lancia masinii perfecte de oras, agila si compacta, dar in acelasi timp spatioasa si sofisticata precum o limuzina, ce reuseste sa combine stilul dinamic cu interioarele de inalta clasa, confortabile, intr-un mod tipic italian. Cu materialele rafinate si dotarile generoase, este unica in clasa. Acoperisul panoramic Skydome inunda de lumina interiorul Ypsilon, care poate deveni propria sala de concerte datorita sistemul audio Bose

Diana Dondoe: "Pretul celebritatii este foarte scump pentru cei dispusi sa-l plateasca"

Se afla pe locul cinci in Top 50 al modelelor din lumea intreaga. A defilat pentru creatori de renume mondial precum Miu-Miu, Donna Karan, Sonia Rykiel, Ungaro sau Prada. A pozat pentru prestigiosul calendar "Pirelli 2005", unde apare alaturi de alte celebritati, precum Naomi Campbell sau Adriana Lima. Cine este Diana Dondoe dupa ce coboara de pe podiumul de prezentare? Exista oare vreun secret al profesiei de manechin, eventual o potiune miraculoasa care iti confera credibilitate si atrage dupa sine ofertele marilor creatori de moda? Ori acestea sunt mituri? Luminile rampei si aplauzele celor din jur isi cer tributul? Daca da, in ce consta acesta? - Multi oameni, care nu lucreaza in domeniu, au tendinta sa considere profesia de manechin drept ceva superficial... Dupa parerea ta, in ce consta profunzimea acestei meserii? Profesia de manechin nu are nimic superficial, nu cred ca se poate spune despre o meserie ca este superficiala. In fiecare domeniu exista persoane si persoane. Sunt manechinele superficiale? Sunt proaste? Sunt inculte?... Fiecare e liber sa creada ce vrea, dar ganditi-va ca majoritatea sunt fete care intra in aceasta lume foarte tinere. Moda, in general, este ceva superficial, efemer, cred ca asta e chiar definitia modei. Si totusi, in aceasta meserie sunt sau au fost oameni ca Helmut Newton, Miuccia Prada, Karl Lagerfeld, Irving Penn, etc... Oamenii de genul lor, impreuna cu manechinele, au facut o arta din aceasta meserie. Profunzimea artei este ceva subiectiv.... - A fi manechin inseamna mult mai mult decat defilare pe podium. Care sunt calitatile, mai ales cele de ordin psihologic, pe care trebuie sa le indeplineasca o femeie pentru a fi un manechin de talie internationala? A fi manechin de talie internationala nu este un statut pe care il dobandesti in urma unui concurs. Criteriile nu sunt batute in cuie, standardele de frumusete se schimba uneori de la un sezon la altul. Calitatile de ordin psihologic au un foarte mare rol; rabdarea, forta psihica in general, pentru a face fata privirii scrutatoare a fotografilor, a stilistilor si uneori a multor altor personaje care nu au neaparat o legatura cu aspectul creativ al modei... - Care este ritmul de pregatire asteptat la acest nivel? Cum te perfectionezi pentru a fi tot mai bun in domeniu? Nu exista un ritm de pregatire, daca o fata are un potential de la bun inceput. Dupa... va fi doar o chestiune de mentinere. Unele fete au nevoie de sport, altele nu, unele au nevoie de tratamente cosmetice, altele au nevoie doar de un somn bun. Mitul scolilor de manechine este unul prefabricat si dupa mine este o mare inselaciune, nu este absolut nici o nevoie de asa ceva. - Care sunt sugestiile primite de la alte modele celebre / designeri, pe care le-ai urmat sau au fost importante pentru tine? Nu am cerut niciodata sfaturi de la manechine celebre sau designeri. In discutiile pe care le am avut cu diverse persoane, singurul lucru care s-a detasat tot timpul a fost "Ramaneti naturale". Cred ca toate femeile sunt frumoase, fiecare in felul ei. - Se intampla sa iti achizitionezi din hainele pe care le porti pe podium? Uneori aceste haine ne sunt facute cadou. - Care a fost cel mai provocator proiect la care ai lucrat? Cea mai provocatoare prezentare a fost a Soniei Rykiel, care ne-a cerut sa dansam. Credeti-ma ca nu e usor cand te priveste toata "creme de la creme" a modei internationale, unul mai "binevoitor" decat altul. Cea mai dificila si provocatoare campanie a fost anul acesta pentru Rolex; pozele au fost facute in Islanda, pe un iceberg, la minus 20 de grade, unde eu purtam sandalute, o rochita scurta, o blanita, asa... cazuta de pe umeri si un ceas... - Exista anumite exigente cerute de la un model, care difera de la un creator la altul (dintre cei cu care ai lucrat)? Care sunt acestea? Fiecare designer sau fotograf are o viziune diferita. Un manechin interpreteaza diverse personaje de-a lungul carierei sale, este un fel de actorie... - Cum arata viata unui manechin dupa ce luminile se sting? Depinde... A mea este foarte normala... Cand se sting luminile, redevii un pic fetita care a plecat de mult de acasa... - Care sunt sacrificiile pe care le-ai facut pentru a ajunge unde esti acum? Nu le-as numi sacrificii, le-as numi mai degraba decizii. Am inceput un drum si am fost tot timpul constienta de ceea ce fac si de ceea ce nu voi mai putea sa fac sau la ce renunt. Am plecat de acasa, mi-am lasat prietenii, am renuntat la o facultate... Am avut insa intotdeauna grija ca aceste sacrificii sa nu se preschimbe in pierderi absolute. - Ce amintiri pastrezi de la prima defilare pentru un creator international? Cine a fost acesta si cum te-ai pregatit pentru momentul defilarii? Cum ti-ai gestionat emotiile inerente? Prima mea prezentare importanta a fost pentru Prada, in Milano. Norocul meu a fost ca nu prea mi-am dat seama la momentul respectiv de importanta acestei prezentari, asa ca am iesit imediat dupa Gisele Bundchen ca o floare, cu emotii, dar nimic special... - Cat de scump ti se pare pretul celebritatii? Foarte scump pentru cei care sunt dispusi sa-l plateasca... - Ce compromis nu ai fi dispusa sa faci de dragul carierei? Sa ma siliconez pentru un contract de lenjerie... - Cariera de manechin nu dureaza o vesnicie... Cu toate ca ziua aceea este inca departe, te-ai gandit ce vei face cand nu vei mai urca pe catwalk? Voi face o alta facultate... - Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit? Milla Jovovich mi-a spus ca-i plac foarte mult sanii mei...... - Te-ar tenta o cariera in cinematografie sau te-ai gandit ca mai tarziu sa incepi o afacere proprie? Daca da - in ce domeniu ar fi aceasta? Am avut cateva propuneri pentru filme, dar astept un scenariu care sa ma impresioneze.- Ti s-a intamplat vreodata sa te impiedici la o defilare sau, pur si simplu, lucrurile sa nu decurga asa cum planuiai? Daca da, cum ai gestionat momentul respectiv? O singura data mi s-a intamplat sa-mi pierd pantofii... i-am luat in mana, am zambit cu zambetul cel mai larg pe care-l aveam, am fost aplaudata si am continuat desculta... nu am cazut niciodata, dar mi-ar placea...

A calca apa

Viitorul este limpede si propulsat de hidrogen. Tom Ford s-a intalnit cu ingerii celulelor de combustibil de la Intelligent Energy, care au creat o motocicleta cu o constiinta curata si o imagine misto. Declaratiile referitoare la vehiculele cu "emisii neutre" sunt la fel de efemere si incalcite precum orice discurs care se respecta al vreunui partid politic, in care limbajul de lemn este omniprezent. Daca priviti inapoi la potiunile ce vindecau orice boala si la vehiculele miraculoase ce functionau cu hidrogen (Alimentati-va masina cu apa! Serios!), veti gasi echivalentul, cu buget marit, al vechilor vanzatori ambulanti de uleiuri de sarpe, ce cautau un sponsor pentru noua lor inventie, toate aceste lucruri reflectandu-se in lumina emanata de problemele ecologice. Dar nu putem nega ca, la un moment dat, va trebui sa renuntam la utilizarea combustibililor fosili si sa ne implicam in alte domenii, iar aici intra in scena motocicletele Intelligent Energy ENV. Nu este greu sa vezi de ce aceste chestii atrag. Spre deosebire de incercarile precedente de implementare a pilelor de combustibil la motociclete, care, in general, implicau adaptarea unei pile de combustibil pe un mountain-bike, rezultatul fiind relativ urat, ENV arata ca o piesa scoasa de un designer, in stilul iPod. Proiectat si produs de Seymour Powell, utilizand tehnologia celor de la Intelligent Energy, ENV-ul arata ca un hibrid intre Streethawk si un BMX. Si nu seamana cu un pampalau. Nu arata de parca ar vrea sa salveze lumea. Este misto. Dincolo de exteriorul fluid din plastic, se gaseste inima tehnologiei; o celula de combustibil compacta, de forma unei mici serviete, care poate fi detasata lejer, numita de Intelligent Energy drept "Nucleul". IE produce cinci tipuri diferite de Nuclee PEM (Proton Exchange Membrane), toate pentru aplicatii aparent diferite. Daca reducem totul la esenta, "Nucleul "este alcatuit din cateva pile de combustibil, un sandvis cu multe straturi compuse din placi metalice (sau din grafit) si MEA-uri (Membrane Electrode Assembly - Ansamblu Membrana Electrod). Apa, caldura si electricitatea sunt invocate ca produse secundare din adancurile unei reactii care se desfasoara fara combustie, iar MEA-urile actioneaza cu rolul de catalizator. Bineinteles ca trebuie sa produceti hidrogenul pur, care nu este tocmai usor de scos din perechea de atomi ai unei molecule de apa de la robinet. Exista deja statii de alimentare cu hidrogen, dar scopul celor de la Intelligent Energy este de a oferi tuturor posibilitatea folosirii unui "reformator" de hidrogen la baza proprie de operatiuni, fie aceasta acasa ori la serviciu. Teoria lor este ca un reformator de hidrogen, de marimea unei cutii de pantofi, poate transforma diferite surse de combustibil in hidrogenul necesar "Nucleului" si, implicit, motocicletei. Diesel murdar, bio-etanol, alcool produs din trestie de zahar - toate pot fi folosite in procesul de transformare. Intr-adevar, in Brazilia se gaseste un lichior numit "cachasa" (care este pentru trestia de zahar ceea ce este votca pentru cereale), ce poate fi convertit perfect. O sursa de combustibil disponibila deja cu o infrastructura de rafinare. Nu este un proces lipsit de emisii poluante - sa fie clar acest lucru - dar echilibrul intre ce intra in proces si ce iese, in termeni energetici si in comparatie cu utilizarea combustibililor fosili. CEO-ul Intelligent Energy, Harry Bradbury, pare a fi foarte incantat de acest proiect, dar nu este un evanghelist. "S-au mai facut scootere cu hidrogen in trecut", spune acesta, "dar noi am proiectat aceasta motocicleta sa fie compacta si utilizabila, nu doar un vehicul extrem de specializat. Ideea de baza este aceea ca sursa de energie este compacta si detasabila ("Nucleul"), iar motocicleta este usor de utilizat si de inteles. Nu am vrut sa ne aruncam cu capul inainte, dar cred ca avem un vehicul pentru clientii de scootere urbane si off-road-ere de placere, care poate impresiona placut". Privind fisa tehnica, motocicleta aceasta nu incearca sa bata recordurile de performanta, cu o viteza maxima de doar 80 km/h, atinsa in 12,1 secunde, in ciuda greutatii de doar 80 kg (inclusiv "Nucleul"). Raza de actiune este destul de buna, apropiindu-se de 100 km. "Intentionat am calculat aceasta autonomie", explica Bradbury. "Avem disponibile cinci versiuni ale "Nucleului", care poate fi adaptat sa producem un superbike, dar a trebuit sa fim atenti la raportul putere/greutate si la design si am decis ca motocicleta asta mica este mai relevanta in acest moment." Este realist? Ei bine, Bradbury recunoaste ca, daca ar putea produce 10.000 de unitati, pretul va scadea undeva intre 4.000 si 5.500 de euro, cu orientarea spre pietele urbane de transport si "fun". Toate acestea, insa, depind de cum se vor descurca reformatoarele de hidrogen si cat de rapid vor aparea statiile de realimentare cu hidrogen. "Noi suntem de parere ca avem un loz castigator aici" - spune Bradbury - "si ne-am orientat interesul spre crearea unui vehicul complet si disponibil. Curand."

Ronan Keating, un artist si un familist de exceptie...

A fost liderul trupei irlandeze Boyzone, din care a facut parte inca de la varsta de 16 ani. Practic, a abandonat scoala pentru a face parte din aceasta formatie de baieti, care a vandut peste 17 milioane de albume, in toata lumea... In anul 2000 a inceput o cariera solo incununata de acelasi succes, de vreme ce vocea sa placuta si stilul de muzica abordat - un pop romantic - nu s-au schimbat o data cu aceasta noua etapa din cariera sa. Mai mult decat atat, Ronan Keating este un familist convins la cei 28 de ani ai sai, un sot extraordinar si un tata minunat pentru cei doi copii pe care ii are, asa cum va fi si pentru cel de-al treilea, a carui sosire pe lume este asteptata in luna septembrie a acestui an... In urma cu cinci ani a scos pe piata primul sau album solo, intitulat simplu - "Ronan". Primul sau single, "When You Say Nothing At All", a smuls suspine tuturor fanelor sale, mai ales ca piesa a fost inclusa pe coloana sonora a unui film romantic, "Notting Hill", avandu-i in distributie pe Julia Roberts si Hugh Grant... La sfarsitul anului 2004, a lansat cel mai recent album al sau, "10 Years Of Hits", si, in ciuda succesului de care nu duce lipsa, Ronan Keating a ramas acelasi tip linistit, cu picioarele pe pamant care a fost intotdeauna. O cariera impresionanta pentru un un barbat extrem de tanar, care se afla pe scenele muzicale inca de la varsta de 16 ani... O cariera care a trecut si prin etapa televiziunii, cand Ronan a fost prezentatorul unor emisiuni si concursuri tv de succes. Poate ca nimic nu ar fi prevestit aceasta faima, mai ales ca a abandonat studiile pentru a incepe o viata muzicala, iar mai tarziu s-a angajat ca vanzator de pantofi intr-un magazin din Dublin... Despre aceasta experienta, artistul si-a amintit: "Am avut de-a face cu destule... mirosuri la vremea respectiva!" O copilarie... sportiva si muzicala Ronan Keating s-a nascut in data de 3 martie 1977, numele sau de botez fiind Ronan Patrick John Keating. Este cel mai mic dintre cei cinci frati - Linda, Ciaran, Gerard si Gary - ai parintilor Marie si Gerry Keating. Inca de mic a fost preferatul si alintatul mamei, care l-a protejat pana in clipa trecerii ei in nefiinta, la varsta de 51 de ani, din cauza cancerului de san. Copilaria si-a petrecut-o in zona Kilbarrack din partea nordica a orasului Dublin, aflata la numai cateva minute distanta de plaja. A fost intotdeauna pasionat de muzica - canta si mormaia in permanenta cantece. A fost influentat in acest sens de fratele sau, Gary, cu patru ani mai mare decat el, care i-a fost si "coleg de camera". A crescut ascultand muzica lui Ben E. King si Cat Stevens, "Father And Son" fiind una dintre priesele sale favorite de pe aceste albume vechi. Aceasta este si melodia care i-a adus foarte mare succes in cariera, clasandu-se pe locuri fruntase in topurile muzicale din Marea Britanie, in interpretarea trupei Boyzone. La varsta de 14 ani, Gary si-a cumparat o chitara electrica albastra, pe care micutul Ronan, in varsta de numai 10 ani, abia putea sa o tina... Perseverent inca de la aceasta varsta frageda, Ronan a reusit sa invete sa cante la ea si, in decurs de numai o luna, cu ajutorul lui Gary, a invatat sa cante piesa lui Ben E. King, "Stand By Me". In perioada scolii, Ronan s-a dovedit a fi un foarte bun atlet, castigand toate competitiile sportive de acest gen la care a participat. A obtinut un timp foarte bun la aceste curse si chiar a reusit sa invinga competitori din grupe de varste mai mari decat a sa. Era un baiat popular la scoala, insa la varsta de 13 ani, parintii sai au decis sa se mute in oraselul Dunshaughlin, aflat la 50 de mile distanta de Dublin. Mutarea in acest oras micut, nou si, in acelasi timp, plictisitor, a fost o incercare grea pentru adolescentul Ronan. Colegii nu l-au primit cu bratele deschise si l-au poreclit "The Dub", prescurtarea de la dublinez. O mica bucurie s-a intamplat insa tanarului tot la aceasta varsta - primul sarut... Ronan isi aminteste: "Imi amintesc cand s-a intamplat. Aveam 13 ani si ea stia exact ce trebuie facut, dar eu nu aveam nici o idee si m-am speriat de moarte!" Pe de alta parte, colegiul din Dunshaughlin ii oferea tanarului atlet mai multe oportunitati pentru antrenamentul sau. Curand, Ronan a primit porecla de "Blond Bomber" din cauza vitezei de care dadea dovada pe pista de antrenament si in competitii. Antrenorii sai il considerau suficient de bun pentru a participa la Olimpiada, Olimpiada de la Sydney, din 2000, fiind telul pe care si l-ar fi dorit atins... Insa nu a fost sa fie. Dragostea sa pentru muzica a concurat cu dragostea pentru sport. Deja acomodat in noua scoala, a pus bazele primei sale trupe, impreuna cu cativa prieteni, formatie pe care au intitulat-o Nameste. Repertoriul lor era format mai mult din cover-uri. Ronan, cu vocea sa puternica, nu putea avea alt rol decat cel de solist principal. Baietii din trupa au castigat chiar si un premiu important, de 1.000 de lire, ceea ce i-a transformat in mici vedete locale. Intrarea in trupa Boyzone... Desi Ronan incepuse sa se obisnuiasca cu stilul de viata din Dunshaughlin, parintii sai au hotarat ca este mai bine sa se mute din nou in Dublin, ceea ce l-a incantat foarte tare pe viitorul star. Viata din regiunea Swords a Dublin-ului i-a placut lui Ronan, iar studiile si le-a continuat la Liceul Bayside. La varsta de 15 ani, Ronan a aflat despre organizarea unor auditii pentru prima trupa de baieti irlandeza, un fel de Take That in varianta "irish". Interesat de acest lucru, tanarul s-a inscris imediat pentru auditii. Acestea au avut loc la Great Ormond Centre din Dublin, fiind coordonate de catre managerul Louis Walsh. Ronan l-a fermecat la propriu pe acesta cu interpretarea sa a piesei "Father And Son", care l-a ajutat sa "infranga in lupta cinstita" peste 300 de alti candidati la "postul" de membru al trupei. Mai tarziu, Boyzone au facut un cover dupa aceasta piesa, care a stationat in topurile britanice timp de 14 saptamani... Astfel, Ronan Keating s-a alaturat trupei Boyzone, din care mai faceau parte Stephen Gately, Keith Duffy, Shane Lynch, Richie Rock (care mai tarziu a fost data afara din formatie) si Mark (acesta a parasit trupa si a fost inlocuit de catre Mickey Graham). O decizie dificila... Intrarea in trupa Boyzone insemna insa finalul carierei sale de atlet. Mai mult decat atat, parintii adolescentului au fost ingroziti in clipa in care managerul Louis Walsh i-a cerut lui Ronan sa renunte definitiv la scoala pentru a se putea dedica exclusiv formatiei. Nu au fost deloc de acord cu acest lucru. In apararea lui Ronan a sarit insa sora sa, Linda, care le-a spus parintilor ca, in cazul in care ceva nu va merge bine cu trupa, baiatul se va putea apuca oricand de cursuri, la seral. Debutul a fost unul plin de obstacole - prima aparitie tv a trupei a fost un dezastru. A doua zi dupa formarea Boyzone, baietii au avut o aparitie televizata la "The Late, Late Show", talk-show-ul cu cea mai mare audienta din Irlanda... Baietii abia se cunosteau si nu avusesera timp sa repete dansurile sincron atunci cand si-au facut aparitia in platoul emisiunii. A fost un dezastru complet, iar presa i-a catalogat drept o trupa lipsita de talent si mult prea ingamfata pentru ceea ce au dovedit. Lunile care au urmat i-a pus la incercare la maximum. Au fost refuzati de catre toate casele de discuri importante. Lui Ronan si celorlalti baieti le-a fost dificil sa isi convinga parintii ca fac ceea ce trebuie. Ronan si-a gasit o slujba de vanzator de pantofi in Dublin, lucru care i-a mai linistit putin parintii... Toata lumea a rasuflat usurata in clipa in care Louis Walsh a reusit sa incheie un contract cu casa de discuri Polygram Ireland. O cariera stralucita... De aici mai departe, lucrurile au intrat pe un fagas normal... Daca putem numi "normal" succesul urias de care s-a bucurat trupa de-a lungul existentei sale. Ronan, blondul cu ochii albastri de la Boyzone, a cucerit imediat inimile fetelor. Si topurile britanice, de unde piesele Boyzone au refuzat "sa se dea jos"... Sase dintre piesele formatiei si patru albume s-au clasat pe primul loc in topurile britanice, iar peste 15 single-uri s-au clasat pe primele trei pozitii. Ronan Keating are la activ patru albume solo: "Ronan" - 2000, "Destination" - 2002, "Turn It On" - 2003 si "10 Years Of Hits". In cariera solo, zece dintre single-urile sale au intrat in primele zece pozitii in topurile englezesti, dintre acestea trei clasandu-se pe primul loc ("When You Say Nothing At All" - 1999, "Life Is A Rollercoaster" - 2000 si "If Tomorrow Never Comes" - 2002). De asemenea, trei dintre albumele sale au fost de number 1 ("Ronan", "Destination" si "10 Years Of Hits"). In 2004 a concertat in Marea Britanie, Germania si in alte tari din Europa. A participat la foarte multe spectacole organizate in scop caritabil si, de asemenea, a facut o calatorie in Ghana, la sfarsitul lunii mai 2004, pentru Campania Christian Aid Trade Justice. Are in plan realizarea unui nou album, ale carui piese sunt deja in proces de... compunere - cu un sound nou, mai proaspat, abordand insa un stil asemanator celui pe care fanii sai il iubesc atat de mult. In plus, Keating va juca si intr-un film, despre care a refuzat sa dezvaluie prea multe detalii. Este o pelicula despre gangsteri, "Guns, Money And Homecooking", care va aparea la sfarsitul acestui an: "Va fi ceva amuzant. Nimic foarte serios. Voi incerca macar de dragul provocarii. Vom vedea ce se va intampla mai departe." De asemenea, starul va mai fi implicat si intr-o serie de desene animate pentru copii, intitulata "Shelltown". Ronan isi va imprumuta vocea unui... ou desenat! Un barbat cum nu credeai ca mai exista pe Pamant... Firea sa placuta este apreciata si de colegii de breasla, cei care spun despre Ro (asa cum este adesea alintat) ca este "cel mai simpatic tip din show-biz". Dar a fost nevoie de foarte multa vointa si tarie de caracter pentru a ajunge acolo unde se afla astazi. El insusi se autocaracterizeaza ca fiind "sensibil, paranoic, sincer, fericit si linistit". In concordanta cu aceste trasaturi ale sale, Ronan a declarat ca unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care i le-a spus cineva a fost ca este "o persoana decenta, onesta si deschisa, cu inima buna". Faima nu l-a speriat catusi de putin pe starul care a cucerit inimile a milioane de femei din intreaga lume: "Mi-am schimbat coafura si port haine frumoase. Mai am niste bani pusi deoparte, la banca, dar imi place sa cred ca sunt inca un tip bun si ca nu mi-am luat-o in cap. In plus, daca vreodata o sa am aere de vedeta, sunt sigur ca cei dragi imi vor da una peste ceafa!" Relatia cu parintii... Viata de familie inseamna totul pentru Ronan, lucru dovedit de spusele sale: "Sa fiu acasa, alaturi de copii si de sotia mea, sa ii vad luand cina. Asta este fericire pentru mine. Lucrurile marunte ale vietii sunt cele care ma fac fericit: o plimbare prin parc cu copiii, sa fiu acasa cu familia mea." Lucrurile nu s-au schimbat pentru Ronan o data cu faima, el a ramas fidel prietenilor pe care i-a avut alaturi din copilarie: "Cea mai buna prietena a mea este Yvonne, sotia mea, bineinteles, insa nu ii pot uita pe Glynn si Trevor din Dublin - am crescut impreuna si suntem de nedespartit." Valorile familiei i-au fost extrem de bine trasate in minte inca din perioada copilariei. Mama sa a avut o influenta extraordinara asupra vietii lui Ronan. Decesul ei, din cauza cancerului de san, in anul 1998, a fost o adevarata lovitura pentru solist, care a trecut cu greu peste aceasta pierdere. Ronan a marturisit: "Mama m-a sfatuit si ea este motivul pentru care am ajuns aici. A murit acum sapte ani, dar cred in continuare ca a fost cea mai importanta persoana din viata mea. Timpul care trece nu ma ajuta sa accept ca nu o mai am langa mine. Dar imi tin fruntea sus si merg mai departe, muncind din greu, si asta ma tine in picioare. La fiecare pas pe care il fac, este alaturi de mine. Inca mai vorbesc cu ea si merg des la mormantul ei." Artistul a adaugat: "Am fost binecuvantat cu prezenta ei timp de 21 de ani si toti cei care au cunoscut-o, care au avut onoarea de a o cunoaste, au spus ca a fost o femeie minunata. Cuvintele nu pot exprima ce a insemnat ea pentru mine, caldura, dragostea si grija ei, zambetul, bucuria, lacrimile - tot ceea ce a facut. Nici nu pot incepe sa va spun cat de mult imi lipseste. Sper sa pot lua de la ea tot ce este mai bun si sa merg mai departe. Sa daruiesc celor din jurul meu, ajutandu-i, asa cum si ea mi-a daruit mie. Asta este foarte important - cred ca, de fapt, din acest motiv ne si aflam aici. Sa ne bucuram de vietile noastre cat de mult putem si sa transmitem acest mesaj mai departe. Daca pot fi pentru oameni macar a mia parte din cat a insemnat ea pentru mine, intr-un anumit fel simt ca viata mea a meritat." In amintirea mamei sale si pentru a lupta impotriva acestei boli necrutatoare, care este cancerul de san - de fapt, este una dintre formele de cancer care poate fi tratata cu succes daca este depistata, diagnosticata si tratata la timp - cantaretul si familia acestuia au infiintat Fundatia Marie Keating Cancer Awarness, pentru a veni in ajutorul altor persoane care sufera de aceasta boala. Probabil ca acesta este si motivul pentru care viata de familie inseamna atat de mult pentru el - acesta este modelul pe care l-a avut in viata, insuflat de o mama care a stiut sa ii arate cat de mult il iubeste. Ronan a marturisit insa ca isi doreste sa fie mai sensibil, mai atent si mai putin dur, ca tata, decat a fost, in copilaria sa, propriul tata... Familist convins... Ronan crede ca este un tip romantic si de moda veche: "M-am alaturat trupei Boyzone cand aveam 16 ani si am calatorit de vreo trei sau patru ori in jurul lumii, unde am intalnit o sumedenie de oameni noi si diferiti. Simt ca am facut tot ceea ce majoritatea oamenilor nu face pana la 30-40 de ani... Asa ca, pasul urmator pentru mine a fost sa ma casatoresc cu femeia pe care o iubesc, alaturi de care vreau sa imi petrec toata viata." S-a casatorit cu blonda Yvonne Connelly, fost model, in data de 30 aprilie 1998, pe o plaja din insula caraibiana Nevis, la cateva luni de la moartea mamei sale. La ceremonie nu au fost prezenti decat fratele sau, Gary, si o prietena, ca martori. Ulterior, cei doi si-au innoit juramintele de credinta, in prezenta familiei si a prietenilor. Sotia sa, in varsta de 31 de ani, si-a abandonat cariera pentru a se dedica unei vieti de familie armonioase. Iar Ronan stie cat este de norocos sa aiba alaturi o femeie precum Yvonne: "As fi pierdut fara Yvonne. Nu stiu ce m-as face fara ea. Ii datorez totul." Artistul considera ca solutia pentru o casnicie fericita este devotamentul: "Trebuie sa o iei cu pasi marunti, fiecare zi in parte. M-am casatorit cu sotia mea pentru a fi cu ea tot restul vietii si pentru a ne intemeia o familie. Intotdeauna iau ultimul avion spre casa, seara, si primul dimineata, pentru a fi alaturi de familie, chiar daca asta inseamna sa petrecem numai cinci sau sase ore impreuna." Artistul a recunoscut ca, daca nu ar fi avut parte de dragostea si sprijinul sotiei sale, probabil ca ar fi ajuns dependent de alcool - solutia sa pentru a trece peste disparitia mamei sale a fost refugiul in bautura: "Totul s-a schimbat pentru mine cand am intalnit-o pe Yvonne. M-am indragostit si viata mea s-a schimbat. Am gasit femeia potrivita. Am fost foarte norocos. Inca mai avem de invatat, ca si cuplu, dar ne acordam foarte multa atentie. O sun foarte des, in fiecare zi, uneori chiar de zece ori." Fiul sau, Jack Ronan, s-a nascut in data de 15 martie 1999, iar fetita sa, Marie Yvonne - numele ei este dat de cel al mamei si al sotiei sale, in data de 18 februarie 2001. Cel de-al treilea copil al cuplului este asteptat sa soseasca pe lume in luna septembrie a acestui an. Starul a declarat: "Suntem extrem de fericiti, iar Jack si Marie abia asteapta sa aiba un fratior sau o surioara." Rolul de tata si l-a luat in serios, Ronan declarand: "Am incetat sa ma mai gandesc la mine si am inceput sa ma gandesc la cineva cu mult mai important. Nu mai lucrez atat de mult ca inainte, pentru ca vreau sa fiu mai mult timp acasa, alaturi de familia mea. Deja doua saptamani departe de ei inseamna prea mult. Vreau sa fiu acolo, sa ii vad crescand." Week-end-urile libere si le petrece acasa, cand se trezeste la ora 6 si jumatate dimineata... Se joaca cu cei mici, plimba cainele in parc... "Nu este cine stie ce, dar asta ne face fericiti", a mai adaugat solistul. Isi respecta cu strictete viata privata - nu isi face aparitia la premiere sau lansari impreuna cu cei mici, deoarece considera ca este de datoria sa, ca parinte, sa ii protejeze de intruziunea presei pana in clipa in care vor decide singuri daca vor sa fie in atentia publicului. Imaginea de "baiat bun"... Despre imaginea sa de "baiat bun", Ronan a dezvaluit ca este un lucru de care nu a reusit sa "scape", orice a facut. Insa artistul declara ca este "un tip normal, ca oricine altcineva. Ies in oras si ma imbat. Ma distrez si ma bucur de compania celor dragi si a prietenilor. Nu ma droghez. Nu imi dau viata peste cap. Nu ma bat... prea des!". Cantaretul recunoaste ca traim intr-o epoca in care imaginea conteaza foarte mult - hainele pe care le porti, coafura, machiajul, atitudinea, dar ca muzica ar trebui sa fie cel mai important lucru. Cel putin, in cazul sau, muzica si mesajul pe care il transmite prin intermediul pieselor sale primeaza. Este un tip perfectionist, care isi reproseaza prea multe lucruri. In fapt, acesta este si "demonul" sau declarat: "Sunt prea dur cu mine insumi, ma ingrijorez prea mult, ma stresez prea repede si devin foarte usor nervos. Chiar vreau sa fac ceva in privinta asta, asa ca acum ma gandesc sa ma apuc de yoga sau ceva de genul asta, care sa ma invete sa ma relaxez mai mult." Oamenii sunt surprinsi adesea de firea sa deschisa, pentru ca se asteapta ca o vedeta de "calibrul" sau sa aiba toane specifice acestei categorii sociale... Insa Keating nu a uitat de unde a plecat. Este un tip despre care fanii care l-au intalnit spun, inevitabil, ca este altfel decat "la televizor": lumea crede ca este "flancat" de garzi de corp, insa, atunci cand il intalnesc, isi dau seama ca este un barbat normal, care sta de vorba cu ei. "Cred ca asta este ceea ce ii surprinde cel mai mult pe oameni, pentru ca mereu imi spun ca nu sunt deloc asa cum se asteptau sa fiu..." Ce anume nu ii place insa lui Ronan? "Oamenii neciopliti si lipsiti de respect fata de alte fiinte umane. Oamenii care nu stiu sa spuna 'Te rog' sau 'Multumesc'... Din pacate, sunt foarte multe persoane de felul acesta in zilele noastre. Cred ca traim intr-o vreme si facem parte dintr-o generatie care nu mai are respect pentru cei aflati in preajma noastra." A, si inca ceva ce ii displace total: tunsoarea pe care a avut-o la sfarsitul perioadei din Boyzone, respectiv atunci cand purta parul lung: "Doamne, am avut o sumedenie de tunsori complet aiurea, dar asta cred ca a fost cea mai urata. Era prin 1996. Aveam parul aproape pana la umeri. Atat de urat! De fapt, arata mai degraba ca si cum as fi avut draperii!..." Ii place foarte mult sa citeasca: "Citesc mult, cu adevarat. Daca pun mana pe o carte buna, o devorez imediat. Cateodata insa nu gasesc o carte care sa ma intereseze. Cand calatoresc, am destul timp la dispozitie pentru lectura. Una dintre cartile care mi-a placut foarte mult in ultima vreme este cea semnata de Dan Brown, 'Ingeri si Demoni'." Pe lista preferintelor sale se afla vinul bun si compania buna. Ronan chiar a declarat ca ar putea "baga sub masa" foarte multi amatori de bauturi alcoolice - la varsta de 13 ani s-a imbatat atat de tare, incat fratii sai au fost nevoiti sa il care pe brate acasa... "Jurnalistii ma fac sa par un fel de inger, dar am si eu o parte nebuna in mine si sunt sigur ca i-as putea baga sub masa pe foarte multi! Chiar as arunca televizoare de la fereastra, in camerele de hotel, daca nu ar fi atat de grele!" Artistul chiar a declarat ca viata de grup, atunci cand facea parte din Boyzone, a fost una extrem de agitata - in fiecare noapte exista (sau se "facea rost"...) de cate o petrecere, "asezonata" cu multa bautura. Insa Ronan a adaugat: "Slava Domnului ca nu mai pot face asta acum, ca nu as fi rezistat!" Tot ce nu stiai despre Ronan Keating... Poreclele lui Ronan sunt Tintin si Ro. Numele sau inseamna "Pui de Foca". Cele mai dragi "posesii": sotia si copiii. Cea mai mare dorinta: ca sotia si copiii sai sa traiasca mult si sa fie sanatosi. "La nivel personal, sanatatea este viata ta. Asa vad eu lucrurile. Din punct de vedere profesional, vreau sa fiu un artist de succes atata timp cat pot face acest lucru." Profesoara de muzica din scoala l-a dat afara din cor, pentru ca nu canta... cu voce de opera! Prima sa iubita a fost Rebecca. Artistul isi aminteste: "Nu ne-am sarutat sau ceva de genul asta... Ne tineam de mana, discutam mult, radeam, dar ne placea sa spunem ca suntem prieteni. Cred ca aveam vreo zece ani..." Despre viata lui amoroasa s-a scris destul de mult... S-a spus ca ar fi avut relatii cu actrita Claire Danes, Gabrielle - un VJ de la MTV si Vernie de la Eternal. Tara care ii place cel mai mult: Irlanda - "Scuze, dar o iubim atat de mult! Irlanda este un loc minunat sa iti cresti copiii. Este casa mea si intotdeauna va fi asa. Intotdeauna exista posibilitatea de a pleca cu avionul pentru cateva saptamani sau luni, in alta parte a lumii. Ne-am cumparat o casuta in Portugalia si mergem vara acolo." Videoclipul si piesa care ii plac cel mai mult de la Boyzone: "Isn't It A Wonder" - clipul a fost filmat in Australia. Este putin cunoscut faptul ca motorul avionului lor privat aproape ca a cedat in timpul zborului spre locatie... Albumul Boyzone preferat: "Where We Belong". Mancarea preferata: cea japoneza si pastele. Ii plac motocicletele Harley Davidson, golful si calaria, mirosul florilor proaspete si cel al ierbii proaspat taiate. Crede in existenta fantomelor si a OZN-urilor, insa a declarat: "Nu cred in prezicatori. Cred in Dumnezeu. Sunt religios, nu superstitios..." Cel mai mult se teme de serpi... Albumul preferat: "Listen Without Prejudice" al lui George Michael, care este, de altfel, si artistul sau preferat. Primul album cumparat: "Last Christmas", al trupei Wham!. Grupul sau trupa preferata: "Grupul meu preferat este... oricare, de la Beatles pana la Rolling Stones. Oricine, omule. The Jacksons... oricine." Printre prietenii lui Ronan se numara Gary Barlow, fost component al trupei Take That, si, bineinteles, idolul sau dintotdeauna, George Michael. Una dintre cele mai mari petreceri pe care le-a organizat a fost cea de la implinirea varstei de 21 de ani, care a avut loc in Dublin. Artistul a castigat prestigiosul premiu Ivor Novello pentru piesa de succes "Picture Of You". Aceasta distinctie a mai fost acordata lui Elton John si lui George Michael. A mai primit premii, alaturi de Boyzone, pentru Best Band On The Road - 1994, Best Album in 1995 - albumul "Said And Done", Best Album in 1996 - "A Different Beat", Best Single in 1996 - "Words", Best International Group in 1996, Song Of The Year in 1998 - "No Matter What". In 1996, Ronan a castigat trei premii la categoriile: Best Haircut, Most Fanciable Male, Best Dressed Male. A cantat impreuna cu Luciano Pavarotti la concertul din 1998, "Pavarotti And Friends". A prezentat show-ul MTV Europe Music Awards in Rotterdam, in anul 1997, si in Dublin, in 1999. Alte spectacole a caror gazda a fost: Eurovision Song Contest, Top Of The Pops, Get Your Act Together - o emisiune in cautare de talente muzicale, prezentata la BBC, World Music Awards in 1999, MTV Asia Awards 2002. A cantat alaturi de Gary Barlow la concertul in memoria Printesei Diana. Baietii de la Boyzone au aparut in videoclipul piesei trupei U2, "The Sweetest Thing". Melodia este o scuza a solistului Bono de la U2, pentru ca a uitat de ziua de nastere a sotiei sale. Trupa Boyzone este una dintre preferatele sotiei lui Bono, ca atare prezenta lor in clip a fost un cadou pentru aceasta. A cantat alaturi de Elton John in concertul din Madison Square Garden din New York, in anul 2000. A concertat in 2003, in Shepherd's Bush Empire, Londra, in cadrul spectacolului sustinut impotriva razboiului, "One Big No". Mai mult decat o cariera intr-o trupa de baieti sau o cariera muzicala solo, Ronan s-a implicat si in activitati de manageriat. In faza initiala de lansare a trupei Westlife, Keating s-a implicat, impreuna cu managerul Louis Walsh, in sustinerea si promovarea formatiei. Membrii Boyzone, ca si cei ai trupei U2, au niste sosii... de ceara intr-un muzeu din orasul lor natal, Dublin. Baietii de la Boyzone au fost invitati sa isi lase amprentele pe Zidul Mainilor din Rock Circus, Londra, acolo unde se afla si celebrele... maini ale lui Michael Jackson. "Cel mai bun sfat pe care l-am primit a fost: 'Poarta-te frumos cu toti cei din jurul tau atunci cand avansezi in cariera, pentru ca ii vei intalni pe toti atunci cand vei cobori'. Singurul sfat pe care l-as putea da cuiva este: 'Bucura-te de viata, pentru Dumnezeu!'" Un tip optimist, un artist implinit, un sot si un tata de exceptie... Ce isi mai poate dori Ronan Keating de la viata? Poate doar sa traiasca 100 de ani... Oricum ar fi, sper ca melodiile sale sa devina (daca nu sunt deja) unele dintre preferatele tale. Recunosc, ale mele sunt. Poate si pentru ca ceva din personalitatea lui atat de placuta patrunde in versurile pieselor scrise cu mult suflet si daruire. Asculta-le si spune-mi dupa aceea daca am avut dreptate!

Sapte idei pentru un week-end in care nu ai nici un program

In timpul saptamanii astepti cu nerabdare week-end-ul si, incepand de joi, aproape ca nu mai ai rabdare sa fie vineri seara si sa ai, din nou, perspectiva a doua zile numai pentru tine. Departe de birou, telefoane, fax-uri, e-mail-uri, proiecte... Ei bine, iata ca este sambata, dar intamplarea face ca tu sa nu ai nici un program stabilit. Partenerul este nevoit sa lucreze astazi (nu e atat de norocos ca tine...), iar prietenii au alte planuri. Se intampla si la case mai mari si nu este cazul ca acest lucru sa te deprime sau sa te simti singura. De fapt, asa cum vei vedea, sunt atat de multe lucruri pe care le poti face numai tu si cu tine...! Cella Center iti arata cum sa te pregatesti pentru vara! Suntem deja in luna iulie si probabil mult visatul concediu este din ce in ce mai aproape. Dar, asa cum cu siguranta stii deja, este contraindicat sa te expui la soare fara o minima pregatire prealabila. Cu Radiant Bronze, de la Cella Center, poti face acest lucru... in seara asta, in care pari sa nu-ti gasesti locul! Prima zi de plaja, la care ai visat tot anul, poate sa fie un prilej de amintiri "usturatoare" daca te aventurezi la mare fara o pregatire a pielii. Alba ca branza, incerci sa obtii culoarea aurie a verii, dar cu ce pret...?! Roseata, arsuri, zile de vacanta pierdute in "umbra" camerei. De aceea, Cella Center iti propune un tratament corporal care pregateste pielea pentru expunerea la soare, favorizand bronzarea si prelungind intensitatea bronzului fara o expunere excesiva. Tratamentul incepe cu un gomaj corporal care va inlatura celulele moarte si va reda prospetimea pielii. Pasul urmator consta in aplicarea de autobronzant ce va auri pielea, conferindu-ti un aer de prospetime si de vacanta. Mai mult, poti alege tu insati intensitatea bronzului, de la auriu la ciocolatiu. Bronzul obtinut pe aceasta cale iti va proteja pielea de razele solare, asa ca nu-ti ramane decat sa te bucuri de vara...! Ce-ar fi sa-ti astepti partenerul cu o surpriza? Daca tot ai ramas singura acasa sambata pentru ca el este nevoit sa raspunda unor obligatii profesionale, l-ai putea astepta cu o surpriza care sa-l consoleze pentru ca si-a petrecut jumatate din week-end la birou. O cina romantica ar fi o idee in aceasta directie... insa, pentru ca surpriza sa fie si mai mare, ce-ar fi sa-i oferi si un cadou? Iti propunem noua apa de toaleta Yachtman, disponibila in trei variante - Blue (nuanta linistii si a echilibrului), Red (culoarea pasiunii) si Dark (negrul - neutru, dar mereu de actualitate...). Produsul se gaseste in varianta 100 ml, la pretul de 515.000 lei (51,5 lei noi). Asa ca, in loc sa te uiti la ceas, asteptand sa auzi cheia in usa, imbraca-te si iesi la cumparaturi! Reactia lui iti va depasi, cu siguranta, asteptarile... Redescopera bucuria lecturii... Pascal Bruckner, autorul cartilor "Luni de fiere" si "Hotii de frumusete", a lansat in luna iunie 2005 o noua provocare la lectura: "Iubirea fata de aproapele". In acest roman, scriitorul-filosof descrie viata unui barbat de treizeci de ani, diplomat de cariera, casatorit cu o femeie frumoasa si bogata, tata a trei copii, care aluneca intr-o viata de gigolo, pentru placerea de a oferi iubire. "Iubirea fata de aproapele" este o sinteza a gandirii lui Bruckner, o povestire bine temperata, care foloseste un vocabular erotic impresionant. Editorul francez a taiat scenele cele mai scabroase, dar textul ii face si asa sa roseasca... pe barbati. Cartea a aparut la Editura Trei, in traducerea lui Vasile Zincenco si este disponibila la pretul de 249.000 lei (24.90 lei noi). Asadar, instaleaza-te confortabil in fotoliu ori in pat, ia-ti un suc sau o cafea si evadeaza in universul acestei carti... Nici nu vei simti cum a trecut timpul! Convoaca-ti prietenii la piscina! Chiar asa, de ce nu? Suna-ti 2-3 prietene (in speranta ca nu esti singura din grup care nu are program sambata... in caz contrar, te poti duce numai tu) si propune-le sa iesiti la piscina. Va puteti duce la Marriott, Crowne Plazza, Howard Johnson, Floreasca... optiuni, din fericire, sunt! Asa incat nu mai sta pe ganduri - ia-ti costumul de baie (casca ti se va oferi, probabil, de acolo, daca nu ai) si daruieste-ti o dupa-amiaza in care sa fii, practic, numai tu si apa... Lasa-te in voia apei, pluteste, exerseaza diferite stiluri de inot si vei vedea cum, treptat, organismul se detensioneaza si ai senzatia ca ai renascut. Cand faci o pauza, poti sta pe marginea piscinei si savura un suc natural si racoritor de fructe, discutand cu prietenele tale. Asta ca sa nu mai spun ca, daca nu ai un partener in acest moment, piscina este un mediu propice pentru a-ti face noi cunostinte si, cine stie... Rasfata-te cu o cina delicioasa... nu, n-am spus sa gatesti tu! O masa apetisanta poate salva o seara altminteri banala... si, din moment ce ti-ai propus sa te simti foarte bine singura, de ce nu ai incerca un meniu deosebit, cu tenta exotica? Este un moment favorabil unui experiment culinar. De vreme ce am stabilit ca este o seara a rasfatului, nu te voi trimite in bucatarie, ci la telefon... sunand la o firma de catering! Ai putea incerca un meniu chinezesc. Bucataria acestui popor este uimitor de variata si, practic, este imposibil sa nu gasesti ceva pe gustul tau. Poti opta pentru preparate din carne tocata, peste si fructe de mare, pasare, vita, porc sau oaie. Daca esti vegetariana, exista diferite optiuni - salate, ciuperci preparate in cele mai inedite combinatii, precum si alte legume asortate sau orez. De asemenea, iti poti comanda diferite deserturi - fructe caramel (mere, banane, ananas), fructe cu miere de albine, salata de fructe... Restaurantul Pekin iti poate oferi asemenea delicatese, iar intervalul de preparare si livrare este de aproximativ doua ore. Daca vrei o cina "clasica", exista numeroase firme de catering ce furnizeaza pizza si diferite produse alimentare din gama fast food. Singura la restaurant? De ce nu? Nu e nimic rau in asta si te asigur ca poti petrece o seara agreabila. Ce poate fi mai placut decat sa fii servita si sa savurezi o mancare apetisanta, intr-o ambianta eleganta si selecta? Te poti duce la o terasa eleganta, de exemplu una din cele aflate pe malul lacului Herastrau sau Tei. Comanda orice iti pofteste inima - o seara de rasfat nu-ti va compromite silueta! - si, de preferinta, nu lua masina. Ar fi pacat sa nu poti savura o bautura doar pentru ca trebuie sa te urci la volan dupa aceea. O seara la spectacol... In timpul saptamanii nu-ti poti gasi ragazul necesar pentru un spectacol de opera, teatru sau un concert. Inca mai poti merge la spectacole, chiar daca stagiunea 2004-2005 se apropie de sfarsit. Daca tot e sambata seara si nu ai alt program, poti beneficia de un adevarat "regal" dramatic - de exemplu, la teatrul Odeon se joaca, sambata, incepand cu ora 19.00, piesa "Veronika se hotaraste sa moara", dupa romanul omonim al lui Paulo Coelho. Daca iti place actrita Maia Morgenstern, o poti vedea tot sambata, la aceeasi ora, dar la teatrul Bulandra, in piesa lui Luigi Pirandello - "Sase personaje in cautarea unui autor". O astfel de seara te va ajuta sa-ti reincarci bateriile, iar o piesa de teatru te face sa-ti pui intrebari... sa reflectezi, sa-ti aduci aminte, sa interpretezi in viziunea proprie... si sa petreci o seara minunata, incepand saptamana urmatoare cu un zambet!

Zece lucruri pe care niciodata nu este prea tarziu sa le faci

Pe fiecare piatra de mormant se pot citi data nasterii si cea cand o persoana a trecut in eternitate. Dar priveste cu mai multa atentie. Intre cele doua date se afla... o liniuta. O liniuta care reprezinta o viata de om. O viata cu toate visele, iluziile, implinirile si deceptiile sale. Oare liniuta ta ce va semnifica si ce va include? Exista ceva ce ti-ai dori sa faci, te simti neimplinita - dar crezi ca este mult prea tarziu? Mai gandeste-te. Uneori, trenul se opreste de doua ori in aceeasi gara. Depinde numai de tine daca de data aceasta te vei urca sau il vei lasa din nou sa plece, multumindu-te sa-l privesti pana cand se pierde in zare si dispare la linia orizontului... Iata o lista cu zece lucruri despre care crezi ca este prea tarziu sa le mai faci - dar, surpriza! - nu este asa. Dimpotriva, poate chiar este momentul optim sa-ti indeplinesti o veche dorinta. Nu ai nevoie decat de curajul de a spera si de incredere in tine. Traieste miracolul maternitatii Prinsa in caruselul obligatiilor profesionale si al ambitiei de a urca pe scara ierarhica, nu ai reusit sa gasesti inca intervalul potrivit pentru a deveni mama. Acum simti ca parca nu ai trait cu adevarat, din acest punct de vedere... Nu-ti pierde speranta. Este adevarat ca, pe masura ce inaintezi in varsta, capacitatea organismului de a procrea scade. Dar medicina progeseaza, iar tehnologiile moderne in domeniu sunt mult mai permisive in acest sens. Specialistii americani in probleme de fertilitate afirma ca orice femeie are, practic, doua ceasuri biologice: unul care "masoara" capacitatea de ovulatie si un altul "responsabil" de functionalitatea normala a uterului. Pana in jurul varstei de 45 de ani, ovulele pot fi conservate in mediu steril si inseminate, prin procedura de fertilizare in vitro, pana in jurul varstei de 55 de ani. Organismul tau inca poate suporta o sarcina - sub supravegherea atenta a medicului. Potrivit unor studii realizate in Statele Unite ale Americii, sansele de a da astfel nastere unui copil sanatos sunt de aproximativ 50 la suta. Straduieste-te sa obtii silueta pe care ti-o doresti Chiar daca toata viata ai fost un pic mai "plinuta" si te-ai resemnat, sa stii ca niciodata nu este prea tarziu pentru a avea silueta la care ai visat intotdeauna. Si asta nu inseamna neaparat sa recurgi la chirurgia plastica sau sa te infometezi. Redu numarul caloriilor din alimentatia zilnica, axeaza-te in principal pe legume, fructe, peste si salate si fa cat mai multa miscare. Exercitiul fizic nu te ajuta sa pierzi kilogramele acumulate - aceasta este o problema care tine de metabolismul fiecarei femei - insa cu siguranta vor contribui la mentinerea siluetei. Desavarseste-ti studiile Ti-ai dorit mereu sa urmezi un master in domeniu. Sau chiar - de ce nu - titlul de doctor. Dar nu mai ai timp sa frecventezi cursurile normale la o universitate de profil. Vestea buna este ca astazi ai posibilitatea de a obtine diploma pe care ti-o doresti prin intermediul cursurilor on line. Tot mai multe centre de invatamant superior ofera aceasta alternativa. Asigura-te ca programul respectiv este recunoscut de ministerul de resort si informeaza-te din cat mai multe surse, pentru a te asigura ca este cea mai buna optiune. Cultiva-ti hobby-urile Fie ca esti medic si iti doresti sa fii pilot de karting, fie ca esti inginera si iti doresti sa fii scriitoare - niciodata nu este prea tarziu sa-ti cultivi o pasiune. In timp, acest lucru iti va aduce mai multe satisfactii decat ti-ai putea imagina. Multi oameni au preocupari adiacente, care in fapt nu au nici o legatura cu domeniul in care si-au obtinut diploma si in care profeseaza. Te poti inscrie in organizatii si cluburi, lucreaza singura, cere sfatul unui specialist pentru a afla daca esti pe drumul cel bun, intra in legatura cu persoane care au preocupari similare. In afara de cazul in care colectionezi degetare, este imposibil sa nu gasesti oameni cu aceleasi afinitati. Viata ta se va imbogati cum n-ai fi crezut ca e posibil... Invata sa canti la un instrument In copilarie, iti doreai sa inveti sa canti la pian. Te-a fascinat intotdeauna instrumentul acesta, poate cel mai nobil si spectaculos (din punct de vedere auditiv) dintre toate. Insa nu ai considerat niciodata ca esti suficient de talentata si ai preferat sa "depozitezi" undeva acest vis, dandu-i un numar de ordine si incadrandu-l in categoria iluziilor neimplinite. Ce-ar fi sa schimbi ceva? Este nevoie de multa rabdare - in mod rezonabil, nu te poti astepta sa-i patrunzi tainele cu aceeasi usurinta ca la 15 ani, dar cu siguranta poti invata. Stabileste-ti un interval cat mai frecvent in care sa exersezi, mergi la o scoala de arta sau - daca poti - angajeaza-ti un profesor particular. Sa nu crezi ca dupa o luna de studiu vei putea sustine un concert. Dar persevereaza... Cercetarile efectuate au aratat ca adultii pot invata sa cante profesionist la orice instrument, chiar daca nu au urmat studii de specialitate. Invata o limba straina A invata o limba straina constituie una dintre cele mai solicitante si, in acelasi timp, benefice modalitati de a-ti folosi intelectul. Asta ca sa nu mai spun de avantajele pe care ti le-ar putea aduce in viitor - nu numai din punct de vedere profesional, dar si cand vei calatori. Iti va fi mult mai usor sa intelegi minunatele substraturi ale unei civilizatii straine daca ii cunosti limba. Urmeaza un curs on line, cumpara-ti casete si carti. Ideal, din acest punct de vedere, ar fi comunici pe Internet cu vorbitori nativi ai limbii respective. Calatoreste in strainatate Ar fi nerealist sa crezi ca-ti poti lua un an de vacanta pentru a calatori impreuna cu cei dragi acolo unde iti doresti. Dar anual, nu este deloc imposibil. Fie si zece zile in tari pe care nu le-ai vazut pana acum decat la televizor si despre care nu ai citit decat in carti... Chiar daca, din motive obiective, nu vei petrece in tara respectiva decat un interval redus de timp, experientele se vor constitui in amintiri de neuitat. Uite, iti ofer un exemplu. Esti pasionata de Grecia? Imagineaza-ti fiorul de fericire si emotie indescriptibila care iti vor inunda fiinta in clipa in care te vei afla in fata Parthenonului din Atena.... Ce zici, te-am convins? Nu-ti mai place serviciul actual? Nu-ti fie teama de schimbare! Ai un serviciu satisfacator, care iti ofera garantia unui trai multumitor, dar, din diferite motive, simti ca nu mai esti implinita in actuala functie sau companie. Nu este bine sa te complaci. Schimbarea incepe cu tine! Ai curajul de a cauta un alt loc de munca, potrivit aptitudinilor si aspiratiilor tale. Chiar daca acest lucru implica o abordare dintr-un unghi diferit, nu-ti fie teama de schimbare. Poti incepe printr-un al doilea serviciu, in regim part-time - astfel iti vei putea da seama cel mai bine daca ti se potriveste sau nu. Discuta cu alti oameni care lucreaza in domeniu si asigura-te ca este ceea ce iti doresti - inainte de a demisiona din postul actual! Esti implicata intr-o relatie care nu-ti aduce fericire? Pune-i capat! Daca relatia cu partenerul de viata sau cu unul dintre prietenii apropiati a ajuns intr-un punct mort, nu mai are rost sa lupti pentru o himera. Simti ca vremurile fericite au apus iremediabil? Orienteaza-te spre alte zari... fericirea si multumirea de sine pot fi langa tine si tu, vorba unui poet englez, nu vezi padurea din cauza copacilor. Nu-ti spun sa iei o astfel de decizie singura... cu siguranta nu este usor. Consulta-te cu rudele, alti prieteni si asculta-le punctul de vedere, chiar daca, poate, nu esti in asentimentul lor. Iti va fi mult mai usor sa iei o hotarare atunci cand te detasezi putin si privesti lucrurile mai de la distanta. Un zambet poate veni din... bucatarie Sa-ti largesti "orizonturile culinare" nu inseamna sa-ti fixezi ca obiectiv sa ajungi mare maestru bucatar. Sau sa inventezi o reteta care va revolutiona gastronomia la nivel mondial. Dar poti experimenta mereu noi mancaruri, din bucataria internationala, noi ingrediente, sau mirodenii pe care nu le-ai mai folosit niciodata. Pune-ti in valoare astfel creativitatea si, de ce nu, talentul, iar cei dragi vor fi mai mult decat incantati sa luati masa impreuna!

"Modigliani", o pictura cinematografica...

Premiera filmului "Modigliani", realizat in Romania, in studiourile MediaPro Pictures - Buftea, in vara anului 2003, va avea loc vineri, 17 iunie, la CinemaPro. Desi povestea pictorului Amedeo Modigliani este bine cunoscuta de foarte multi amatori de arta, te invit sa patrunzi din nou in lumea anilor '20, in Parisul de odinioara, cu cafenele literare si viata artistica debordanta... Regizorul si scenaristul Mick Davis reuseste sa recreeze un univers de mult apus, dar atat de bogat din punct de vedere artistic. In rolul principal il vei putea admira pe Andy Garcia, care se achita de sarcina cu extrem de multa pasiune. In aceasta coproductie SUA - Franta - Germania - Italia - Romania - Marea Britanie ii vei mai putea vedea pe Elsa Zylberstein, Omid Djalili, Hippolyte Girardot, Eva Herzigova, Udo Kier. Nu lipsesc nici actorii romani, dar in roluri mici: Teodor Danetti (exceptional in rolul lui Auguste Renoir), Dorina Lazar, Irina Dinescu, Sandu Mihai Gruia, Dan Astilean, George Ivascu (pictorul Kisling), Oana Zavoranu (mama lui Modigliani), Andrei Boncea si Loredana Groza, care interpreteaza cantecul de inceput al filmului, "Ionel, Ionelule". Povestea unui geniu... Actiunea se petrece in Parisul anului 1919, dupa primul razboi mondial. Capitala debordeaza de pofta de viata, de pasiuni tumultuoase, de arta. Montparnasse avea sa fie de acum inainte locul intalnirii artei cu literatura. La cafeneaua "La Rotonde", se intalneau Picasso si Modigliani; intre ei exista rivalitatea a doua genii care se admirau si se respectau, rivalitate plina de aroganta intre Pablo Picasso, deja recunoscut, si Amedeo Modigliani, ale carui tablouri nu erau cautate in perioada razboiului. Regizorul a declarat despre aceasta rivalitate dintre cele doua mari genii: "Am fost incitat inca de la inceput de rivalitatea dintre Modigliani si Picasso. Cu toate ca ador opera lui Picasso, in film am incercat mai mult sa surprind acest conflict care statea la baza relatiei dintre cei doi. Picasso, pe care il stim mai degraba catre sfarsitul vietii sale, nu este acelasi cu cel al anilor Montparnasse... Am dorit sa patrund si sa surprind viata artistilor din acea vreme, atmosfera si universul vietii lor, in contextul istoric de atunci. In inima Parisului, dupa primul razboi mondial, mai cu seama in zona "La Rotonde", se intampla totul. Cand spun asta, ma refer in primul rand la prezenta artistilor si scriitorilor ca: Modigliani, Picasso, Cocteau, Jacob, Soutine, Utrillo, Stein, Apollinaire, Rivera... Va imaginati? Toti acesti imensi artisti reuniti nu numai in aceeasi tara sau acelasi oras, ci chiar in aceeasi cafenea!" Frumoasa Jeanne Hebuterne se indragosteste de Modigliani. Tatal ei, catolic fervent, condamna legatura fiicei sale cu pictorul evreu. Copilul nascut din dragostea celor doi, o fetita, este trimis la o manastire, spre a fi crescut de maicute. Devorata de dragostea pe care i-o poarta, Jeanne ii ramane fidela pictorului, pana la sacrificiul suprem. In acelasi timp, Parisul se pregateste pentru concursul anului. Castigatorul urma sa primeasca o suma frumoasa de bani si avea perspectiva unei cariere prestigioase. Nici Picasso, nici Modigliani nu ar fi acceptat vreodata sa concureze, considerand sub demnitatea unor artisti de renume participarea la aceasta competitie. Disperat, Modigliani incearca sa faca rost de bani pentru a-si recastiga copilul. Beat si drogat, Modigliani se inscrie in competitie, alaturi de alti pictori. Picasso il urmeaza, iar Parisul priveste cu frenezie competitia dintre cei doi mari artisti ai vremii. Pe buzele tuturor staruie aceeasi intrebare: "Cine va castiga?". Modigliani spera ca va crea o capodopera si stie ca, in noaptea dinaintea competitiei, fiecare artist va fi inarmat cu aceeasi dorinta... Sursa de inspiratie a lui Picasso, pentru crearea operei sale, va fi sotia sa, Olga, iar pentru Modigliani, Jeanne. Rivalitatea dintre cei doi este impresionanta si dramatica. Este o poveste dureros de frumoasa, cu o imagine de exceptie si o coloana sonora interesanta, pe care se integreaza extrem de bine Edith Piaf (in ciuda nesincronizarii de timp...) si un Ave Maria in varianta moderna, cantata de un rapper francez. Regizorul Mick Davis a precizat in cadrul conferintei de presa organizata la CinemaPro, cu ocazia lansarii filmului in Romania: "Am fost crescut in religia catolica, asa ca am trait cu muzica in cap... Cliseul despre artisti este ca se drogau, beau foarte mult, aveau o sumedenie de vicii. Insa tot ceea ce conteaza si ceea ce este minunat este momentul in care ei picteaza. Astfel incat muzica trebuia sa ii ridice la un alt nivel, la o experienta paradisiaca, redand insa si acea idee a 'rock'n'roll-ului anilor '20', pe care am vrut sa o ilustrez in film. Am folosit o noua versiune a melodiei Ave Maria, pentru care am lucrat cu un rapper francez. O poveste amuzanta este ca un critic a fost nemultumit pentru ca am folosit si cantecul lui Edith Piaf. El a obiectat ca piesa este din anii '40, in timp ce actiunea filmului se incadreaza in jurul anilor '20. Insa acelasi critic a aplaudat frenetic folosirea melodiei Ave Maria, cantata de un rapper francez... Ceea ce inseamna ca nu ii poti multumi pe toti..." Filmul a fost realizat in Romania, iar Davis are numai cuvinte de lauda la adresa actorilor romani. Regizorul i-a apreciat pe toti cei 1800 de figuranti romani care apar in acest film, considerand ca "figurant" nu este un termen corect utilizat - actorii joaca cu adevarat, contributia lor fiind esentiala la realizarea peliculei. Din punctul sau de vedere, cel mai frumos moment al filmului il reprezinta intalnirea dintre Amedeo Modigliani (Andy Garcia), Pablo Picasso (Omid Djalili) si Auguste Renoir (Teodor Danetti). Davis a precizat: "Domnul Danetti este un actor de aur, care cu siguranta va fi descoperit in toata lumea. Performanta sa a fost apreciata si de Andy Garcia. Scena nu dureaza decat cateva minute, dar impactul ei este uluitor." O documentare laborioasa... De unde ideea realizarii unui film despre acest artist? Davis a auzit prima oara de Modigliani la varsta de 12 ani si de atunci a ramas uimit de prietenia creata intre el si pictorii Soutine si Utrillo. "Am vrut sa ma axez pe aceasta relatie de prietenie, fara sa intru in polemica relatiei cu Brancusi. Nu am filmat nici o scena intre Modigliani si Brancusi (n.r.: se stie ca cei doi artisti au lucrat impreuna). Am gasit un barbat care ii semana foarte bine, dar, la momentul filmarilor, nu a mai venit, fiind bolnav. In plus, exista si un alt conflict: se pare ca Modigliani i-a copiat stilul lui Brancusi in pictura si aceasta era, deja, o cu totul alta poveste", a adaugat regizorul. De asemenea, exista si alti artisti din cercul lui Modigliani care nu au fost prezentati in aceasta pelicula, deoarece Davis si-a dorit sa evidentieze mai mult prietenia sa cu acesti artisti care i-au stat alaturi in toate momentele grele. Pa patul de moarte, langa el nu se afla decat o mana de oameni, toti cei care tin cu adevarat la el. Scenariul, dupa cum afirma regizorul, a fost realizat inca de acum 14 ani. Insa a fost nevoie de ani buni pentru ca filmul sa ia forma dorita si sa ajunga exact in punctul in care el isi dorea sa fie. "Pentru un film de actiune poti scrie scenariul in cateva saptamani, pentru ca nu este o mare provocare, in schimb pentru o pelicula de acest tip a fost nevoie de foarte multa munca. Filmul a avut o perioada de gestatie foarte lunga. Inca din copilarie ma gandesc la el, personajele inca de atunci incepusera sa danseze in mintea mea...". Documentarea pentru acest film a fost impresionanta: "Sunt un mare admirator al operei lui Modigliani. Mi-a cucerit imediat sufletul, motiv pentru care am devorat toate arhivele la care am avut acces. Am vrut cu orice pret sa ma cufund in universul sau. Atunci am inceput sa pun bazele filmului. Am fost de-a dreptul fascinat de formidabila creativitate a Montparnasse-ului anilor 1910-1920, pe care am putut sa o descopar pana la cele mai mici detalii. De asemenea, avem de-a face cu perioada imediat urmatoare primului razboi mondial, dominata de rivalitatea dintre artisti si intretinuta de comerciantii de arta recunoscuti sau oportunisti. Ce poate fi mai fascinant decat atat?! Cel mai mult, trebuie sa recunosc ca m-a impresionat frumoasa poveste de dragoste dintre Amedeo Modigliani si Jeanne Hebuterne. Ea avea sa renunte la tot pentru el, urma sa traiasca prin si pentru el, daruindu-i o fiica. Ii va impartasi arta si creatiile sale, pana cand va sfarsi sinucigandu-se in ziua urmatoare mortii artistului." Viata unui artist atat de complex nu poate fi usor de cuprins in "filele de poveste" ale unei pelicule... Si totusi, filmul "Modigliani" pare sa reuseasca sa ii introduca pe spectatori in universul lumii pictorului. Povestea te captiveaza, te poarta pe bratele boeme ale unei arte pe care, astazi, in epoca tehnologiei, pare ca nimeni nu o mai apreciaza la adevarata valoare... "Sa patrunzi in viata lui Modigliani inseamna sa descoperi un artist modern, stapanit de o nebunie pasionala. Totul in jurul lui, opera sau relatiile amoroase, prietenii, dusmanii, totul era trait foarte intens. Marea majoritate a artistilor, care l-au intalnit, vorbesc despre Modigliani 'dinainte' si 'dupa'. In acest context, Andy Garcia si Elsa Zylberstein sunt un cuplu magic. Primordial pentru mine a fost miza realizarii, sa pot reda cat mai bine emotia si pasiunea relatiei de cuplu. Pe langa sesizarea asemanarilor fizice dintre actori si personajele interpretate, am vrut sa permit spectatorilor sa faca diferenta intre intimitate si drama unei relatii de dragoste; sa realizeze contextul in care aceasta are loc." Despre productie... Cea dintai scena a peliculei, care il prezinta pe Modigliani dansand in cafeneaua "La Rotonde", renumita pentru intalnirile artistilor din Montparnasse-ul parizian, este definitorie pentru spiritul liber al pictorului. Modi este printul Parisului, canta si danseaza, aclamat de public. Desi se prezinta astfel in ochii lumii, artistul era recunoscut pentru viata sa retrasa. Modigliani nu putea fi vazut decat in aceasta cafenea, unde se intalnea cu artisti apreciati ai momentului, dupa cum insusi Pablo Picasso avea sa declare despre el. Intre cei doi pictori exista o admiratie reciproca, flancata de orgoliile puternice ale celor doua genii care se aflau mereu in competitie. Desi danseaza si canta, destinul lui Modigliani este trasat de o drama morala. "Am vrut sa arat o imagine fidela a acelor ani, ideea unui rock'n'roll al anilor '20. Artistii de atunci au trait o viata minunata, canta, danseaza, practic, au trait un univers paralel, fiind macinati in acelasi timp de vicii." Prima alegere a lui Davis pentru rolul lui Amedeo Modigliani a fost Al Pacino, "dar actorul vroia sa creeze un alt Modi. In plus, era destul de in varsta pentru un Modigliani de 35 de ani..." Primul contact al lui Andy Garcia cu scenariul filmului s-a petrecut in urma cu sapte ani. Starului i-a placut foarte mult povestea. Davis a marturisit: "Am fost de-a dreptul rasfatat sa lucrez cu el, a fost una dintre cele mai minunate experiente ale vietii mele." Filmul a fost realizat in numai sapte saptamani, in peste 50 de locatii diferite, avand un buget de aproximativ 12 milioane $. A fost deja prezentat in intreaga lume - practic, premiera sa cinematografica in America a avut loc in urma cu o luna si jumatate. De atunci si pana in prezent, filmul a circulat la festivaluri de profil si urmeaza sa mai ia drumul altor evenimente de acelasi tip. "Modigliani" (cunoscut in Italia sub numele de "Culoarea sufletului", iar in Japonia sub titulatura "Modi") a fost prezentat anul trecut la Cannes, unde a avut loc o vizionare privata, la care au participat si actorii din rolurile principale. Festivalurile din Toronto, Florida, Mexic au primit cu inimile deschise aceasta productie cinematografica, iar luna aceasta filmul va avea premiera si in Japonia si Scandinavia. Regizorul a fost extrem de incantat de filmarile realizate in Romania. Mai mult decat atat, Davis a precizat ca, daca ar putea, toate filmele din restul carierei sale le-ar face aici: "Cinicii ar putea spune ca vreau asta pentru ca este mai ieftin... Da, este adevarat si acest aspect, dar sunt si altele mai importante. Aici sunt departe de toate mandriile si ambitiile de la Hollywood, departe de contabilul care vine pe capul meu, sa imi analizeze munca. In plus, oamenilor le place sa danseze, sa se simta bine. Spiritul oamenilor mi-a placut cel mai mult." Povestea filmarilor realizate in Romania este una extrem de simpla - regizorului i se oferisera trei variante de locatii: Cehia, Portugalia si Romania. "M-am uitat pe harta si am vazut cum este situata, geografic, fiecare tara", a explicat Davis. "Am zis ca incep din capat si le iau pe toate la rand. Am ajuns in Bucuresti, i-am cunoscut pe toti cei din echipa, am vazut studioul de filmare, care este extraordinar, am vizitat Bucurestiul, micul Paris, m-am plimbat pe strazi. Intr-o singura zi de plimbare, am gasit toate locatiile de care aveam nevoie - studiourile pictorilor si strazile pietruite... Asa ca le-am spus: 'Uitati de Portugalia, uitati de Cehia, ramanem aici!'" Filmarile au fost realizate la Buftea (in studiourile din interior si in exterior, unde a fost "construit" Parisul cu cartierul Montparnasse, renumit pentru intalnirile artistilor in cafenelele de aici si pentru atelierele lor de pictura), dar si in unele locatii din Bucuresti (Casa Dragan, o vila din strada I.L. Caragiale). Mai mult decat atat, Davis a realizat si mixajul sunetului in Romania. A refuzat sa "puna sunetul" in Londra, in studiouri profesioniste, pentru ca a gasit tot ce avea nevoie la noi... "Aici era spiritul de care aveam nevoie", a adaugat regizorul scotian. Mick Davis a militat pentru competitia dintre actori. Au existat si pretentii excentrice ale acestora, in special axate pe rolurile si secventele pe care urmau sa le joace. "Fiecare artist trebuie sa se intreaca cu el insusi. Pentru mine, acesta este inceputul, nu sfarsitul", a afirmat regizorul. "Modigliani este unul dintre eroii mei si am avut privilegiul de a spune aceasta poveste inaintea oricui. Fiecare actor din rolurile principale a avut 'momentul lui'. Sunt roluri de genii, astfel incat ambitiile au fost puternice. Dar ideea mea a fost ca ei sa se intreaca in domeniul actoriei. Ii tachinam uneori, spunandu-le: 'Nu ai foarte multe de aratat in secventa asta, nu iti pot oferi mai mult!'. Dar ei se ambitionau apoi si dadeau tot ce au mai bun." Vei fi surprinsa sa vezi pe genericul filmului faptul ca ii sunt adresate multumiri actritei Winona Ryder, desi aceasta nu apare in pelicula... Davis a precizat ca Ryder ar fi trebuit sa interpreteze rolul lui Jeanne. Citind insa scenariul, aceasta i-a marturisit regizorului ca nu merita sa se arunce de la fereastra. "'Nu exista suficienta legatura emotionala intre mine si Modigliani pentru a ma sinucide', mi-a spus Winona. Ii multumesc Winonei", a declarat Davis, "pentru ca, daca nu ar fi venit la mine sa imi spuna acest lucru, probabil ca nu as fi inteles profunzimea perspectivei unei femei. Este extrem de dificil sa ii determini pe spectatori sa empatizeze cu Jeanne - o femeie insarcinata in opt luni, care decide sa se sinucida a doua zi dupa moartea lui Modigliani. Insa nici unul dintre spectatorii filmului nu a venit la mine sa imi spuna ca nu a inteles gestul ei..." Ce ramane dupa vizionare?... Care este starea sufleteasca pe care o simti la finalul acestei productii cinematografice? "Ar trebui sa te simti coplesit, pentru ca ai aflat adevarul - asa a murit Modigliani, asa a murit Jeanne", a precizat scenaristul si regizorul Mick Davis. Experienta a fost la fel de puternica si pentru actorii care au jucat in acest film. Davis a dezvaluit: "Impreuna cu actorii, am pasit pe pavajul strazilor din Montparnasse si am regasit locuri pe care personajele le-au frecventat. Pentru mine, a realiza filmul alaturi de acesti oameni minunati a constituit o experienta profesionala fantastica. La sfarsitul filmarilor, citeam tristetea pe chipul fiecaruia. Imi amintesc ca l-am surprins pe Andy ridicandu-si pentru ultima data palaria, atat de romantica. El m-a privit la fel, cu ochii resemnati. A fost o imagine atat de puternica, incat si acum retraiesc aceeasi emotie. Dar amintirile noastre nu raman niciodata pe pelicula." Daca iti plac filmele de actiune, atunci trebuie sa ocolesti cinematograful CinemaPro pana in data de 23 iunie, cat ruleaza "Modigliani"... Chiar si asa, iti recomand din suflet un film care se incadreaza mai degraba la categoria film de arta... Desi poate cunosti povestea vietii pictorului si esti familiarizata cu felul in care a trecut in nefiinta acest artist, la varsta de numai 36 de ani, pelicula "Modigliani" merita sa fie vazuta. Pentru ca aduce o perspectiva noua, idei noi, un parfum al epocii asa cum rar mai intalnesti. Este un film creat din pasiune, jucat cu pasiune si acest lucru se vede. Iti atinge sufletul in moduri in care nu ai crezut ca poate fi posibil... Vei pleca din sala de cinematograf cu sufletul mai plin si, in acelasi timp, golit, o senzatie care te va insoti mult timp dupa aceea... Un Andy Garcia minunat, un actor versatil pe care il simti capabil de pasiuni tulburatoare, un Modi pe care poate nu ti-l vei mai putea inchipui altfel decat in interpretarea actorului. O actrita frantuzoaica mai putin cunoscuta, Elsa Zylberstein, care da viata devotatei sotii a pictorului, Jeanne. Un Omid Djalili care realizeaza o performanta minunata in rolul lui Pablo Picasso. Actori romani de exceptie care, desi apar in roluri mici, reusesc sa faca o impresie puternica, asa cum este Teodor Danetti, pe care speram sa il vedem cat mai mult in roluri care sa ii puna in valoare talentul... O poveste de rivalitate si de iubire posibila numai intr-un context istoric ca acela al anilor '20, intr-un Paris devenit catalizatorul creatiei artistice la nivel mondial. Dialoguri puternice, imagine la fel, coloana sonora care ilustreaza minunat fiecare secventa, o poveste care te va captiva de la inceput si pana la sfarsit, care te va "trage" dupa ea. Poate ca vei avea obiectii si vei spune ca filmul este prea lung, ca poate nu reda cu acuratete atmosfera de atunci, ca nu iti explica motivatia lui Modigliani de a picta in acest fel si nici modul sau de viata, ca se axeaza prea mult asupra viciilor artistilor, asupra nebuniei si pasiunii extreme care ii determina sa actioneze atat de intens... Insa trebuie apreciat pentru ceea ce este "Modigliani" - un film bun, inteligent, sensibil, dramatic, amuzant, profund, despre dragoste si ura, despre loialitate si despre viata traita la intensitate maxima.

"Nu pe gura!", o comedie muzicala frantuzeasca "delicioasa"

In data de 10 iunie are loc premiera romaneasca a filmului "Pas sur la bouche!" ("Nu pe gura!"), 2003, in regia lui Alain Resnais, avandu-i in distributie pe Audrey Tautou, Sabine Azema, Isabelle Nanty, Pierre Arditi, Jalil Lespert, Daniel Prevost, Lambert Wilson si Darry Cowl. O distributie de exceptie, care asigura succesul peliculei nominalizata la noua premii Cesar, dintre care a castigat trei... Bazata pe opereta din anul 1925, cu texte scrise de Andre Barde si muzica realizata de Maurice Yvain, "Pas sur la bouche!" este exemplul cel mai clar al unei adaptari cinematografice somptuoase, al unei comedii clasice pariziene, intesate de farse, cantece, decoruri ravisante si avand, bineinteles, un final fericit... Trebuie sa iti spun, de la bun inceput, ca acesta este un gen care fie te va exaspera, fie te va incanta peste masura... Si aceasta deoarece depinde extrem de mult de gustul fiecarui cinefil in parte. Alain Resnais este un regizor apreciat nu doar in tara sa natala, ci si la nivel mondial. "Nu pe gura!" este una dintre creatiile care il recomanda drept un cineast de calibru. Iata cum a aparut ideea realizarii acestui film "a la parisienne": "M-au interesat mereu filmele si piesele pe care, din nefericire, n-am apucat sa le vad, operetele din anii '20-'30, pe care mi-as fi dorit sa le pot cunoaste, dar al caror text nu a fost niciodata publicat. Am fost uimit de fantezia din 'Pas sur la bouche!', de dezvoltarea muzicala a absurdului. Este un text bogat din punct de vedere lingvistic si m-a atras felul in care se joaca cu sunetele, cuvintele sau repeta vocalele." Pelicula "vorbita si cantata" a avut un real succes in Franta, fiind nominalizata in 2004 la noua premii Cesar - echivalentul francez al Oscarului - respectiv la categoriile: Cel mai bun film frantuzesc, Cel mai bun regizor pentru Alain Resnais, Cel mai bun actor in rol secundar pentru Darry Cowl - premiu castigat, Cea mai buna actrita in rol secundar pentru Isabelle Nanty (ai putut-o vedea si in "Amelie", ca si pe Audrey Tautou, celebra, de atunci, datorita acestui rol), Cel mai bun design pentru costume - trofeu obtinut, Cel mai bun sunet - premiu castigat, Cea mai buna muzica, Cea mai buna regie artistica, Cel mai bun montaj. O poveste care surprinde prin simplitate si dezvoltarea absurdului... Gilberte Valandray (Sabine Azema), o doamna din inalta societate, se bucura de o viata plina de lux, traita la Paris. Cea mai mare parte a timpului si-o petrece in compania prietenilor si a admiratorilor, de care nu duce lipsa. Gilberte este casatorita cu Georges Valandray (Pierre Arditi), un industrialist bogat, care presupune ca este cel dintai iubit al sotiei sale. De altfel, Georges are o teorie absconsa legata de mariaj - Valandray considera ca o casnicie nu poate fi durabila decat in masura in care barbatul "isi pune amprenta" asupra sotiei sale, fiind cel dintai barbat din viata ei... Expunerea acestei teorii absurde este facuta admirabil, autorul textului realizand un dialog suculent, prin care se face apel la metafore din domeniul metalurgiei, comparatie ce sporeste si mai mult absurdul ideii... Insa Georges nu stie foarte multe lucruri, care probabil l-ar face sa se razgandeasca cu privire la relatia sa matrimoniala, pe care o crede, de altfel, perfecta... Spre exemplu, domnul Valandray nu stie ca este, in fapt, cel de-al doilea sot al lui Gilberte - in perioada in care iubita sa nevasta a trait in America, aceasta s-a casatorit cu un american, Eric Thomson (Lambert Wilson). Casnicia insa nu a mers foarte bine - din cauza unui motiv foarte simplu: Thomson considera ca sarutul pe gura nu este igienic si estetic - astfel incat Gilberte s-a mutat din nou la Paris. Ideea farsei vine din faptul ca aceasta uniune a avut loc in America, nefiind validata in Franta... Iar Georges nu este altceva decat sotul "incornorat" (in viziunea sa...), un motiv bine intalnit in comediile de acest tip. Totul decurge bine pana in clipa in care Thomson, printr-o coincidenta, intra in afaceri cu Georges si chiar devine prietenul sau. Gilberte si sora ei, o "fata batrana", Arlette Poumaillac, incearca din rasputeri sa tina departe de actualul sot secretul primului mariaj, dar situatia incepe sa se complice. Gilberte primeste tot mai multa atentie din partea admiratorilor sai - Faradel (Daniel Prevost) si Charley (Jalil Lespert), un tanar artist "modern", inventator al unei noi miscari de pictura, "cucuismul", respectiv arta "cubisto-cuneiforma", menita sa concureze "dadaismul"... Flirturile acestea nu par sa o deranjeze absolut deloc pe doamna Valandray, ba chiar o flateaza, desi ii marturiseste surorii sale ca isi iubeste sincer sotul. Huguette Verberie (Audrey Tautou) pune si ea paie pe foc la toate aceste complicatii... Indragostita de Charley, tanara fata apeleaza la ajutorul lui Arlette, pe care o roaga sa vorbeasca in numele ei cu bonomul artist care ii face "ochi dulci" lui Gilberte... De aici mai departe, totul devine o increngatura de relatii si de neintelegeri. Doamna Valandray se simte amenintata si isi da seama ca secretul ei este pe cale de a fi dezvaluit si reputatia ei ruinata. Insa toate cele sase personaje sfarsesc prin a se intalni intr-o garsoniera, "cuibusor de nebunii", unde situatiile incurcate vor avea, evident, un final fericit: Gilberte si Georges isi continua casnicia fericita, Huguette il seduce pe Charley, iar Eric Thomson se indragosteste de Arlette... Despre productia filmului... Interesant este faptul ca filmul este realizat aproape exclusiv in interior, avand decoruri intr-un rosu profund, mov si verde, somptuoase, dar fara a crea dizarmonii. Resnais a declarat: "N-am vrut sa obtin decorul tipic pentru o comedie, minimalist si perfectionist care, dupa parerea mea, poate prejudicia textul, deoarece nu-i evidentiaza profunzimea." Una dintre putinele iluzii ale vietii desfasurate in aer liber este data de curtea proprietarei garsonierei, doamna Foin (Darry Cowl, in travesti, un rol excelent pentru care a primit premiul Cesar pentru Cel mai bun actor in rol secundar). Acesta este aproape singurul contact pe care personajele si, implicit, spectatorul, il au cu lumina soarelui... De altfel, acesta este un aspect obisnuit in acest tip al comediei farselor. Este unul dintre cele mai usoare si mai "delicioase" musicaluri create vreodata, aducand un omagiu stilului operetelor anilor '20: culori abundente, diamante sclipitoare, cantece minunate, chiar daca uneori prea lungi pentru gustul publicului... Regizorul a pastrat structura operetei - trei acte, desfasurand povestea in functie de acestea. Intalnim numeroase artificii vizuale moderne, ce ne duc cu gandul, pana la urma, tot la ideea de teatru, asa cum sunt iesirile "pierdute" ale actorilor, printr-un artificiu al camerei de luat vederi, care se aseamana foarte mult cu iesirile actorilor de pe scena. In plus, aceste efecte vizuale pot avea si o alta interpretare, care vine sa confirme oarecum ideea regizorului insusi, care a simtit ca a trait "printre fantome" in timpul realizarii acestui film: "Personajele care rationeaza pana la absurd, precum Valandray, cu toate teoriile sale nebune, par a avea o latura oarecum fantastica. Atunci cand am filmat pelicula, am simtit ca suntem toti fantome care bantuie orasul Neuilly, repetand la nesfarsit aceleasi gesturi, noapte dupa noapte." Efectul care face sa "dispara" personajele din cadru ne arata ca regizorul insusi pare a considera ca aceste tipuri de personalitati absurde si superficiale nu pot exista in lumea reala. Lambert Wilson a declarat in acest context: "Cele mai multe filme ale lui Resnais sunt despre fantome, personaje care plutesc pe scena si dispar brusc." Modernismul peliculei este dat si de adresarile directe ale personajelor - cu ochii indreptati direct in camera de luat vederi, acestea iau partas publicul la actiune. Aceasta idee accentueaza farsa si faptul ca fiecare in parte are multe lucruri de ascuns, dar si multe cu care sa se laude, transformandu-se in narator... Scena de final, in care personajele multumesc, in versuri, publicului pentru ca a ramas pana la finalul "piesei", face parte tot din categoria elementelor ce amintesc de punerea in scena teatrala. Totodata, ea atrage atentia spectatorilor ca aceasta a fost o comedie si nu viata reala, o comedie ce spera sa ii fi distrat. Resnais a respectat cu strictete si textul scris de Andre Barde, precizand despre felul in care a manipulat scenariul: "Ma opun taieturilor, dar sunt in favoarea reducerilor ca dimensiune. Am scurtat putin cateva cantece. Am sacrificat patru, care mi s-a parut ca ar incetini actiunea, in cazul unui public de cinema care nu dispune de antract. Am mai rezumat dialogul pe alocuri. Dar n-am schimbat nici un singur cuvant. N-am vrut sa falsific ritmul si sunetele unui limbaj teatral. Existau vreo 15 expresii care nu se mai folosesc in zilele noastre, dar scriitura lui Barde este atat de precisa incat daca le-as fi inlocuit cu termeni mai actuali, rezultatul final ar fi fost mai rau decat varianta originala." In ceea ce priveste cantecele din productia cinematografica, probabil ca nu stiai, dar vocile le apartin actorilor. La acest rezultat a contribuit decisiv dorinta regizorului de a avea in film "actori care canta si nu cantareti care joaca": "Cea mai mare placere a mea atunci cand ma aflu intr-un teatru de musical, fie ca este pe Broadway, in Londra sau Paris, este sa vad actorii care canta, si nu cantaretii care joaca. Am vrut sa vad daca este posibil sa folosesc actori francezi, pe care sa nu-i dublez. Lambert Wilson este cantaret profesionist, spre deosebire de ceilalti. Dar s-au implicat cu totii in acest joc. Mi-am spus inca de la inceput: nu conteaza daca nu este perfect din punct de vedere muzical, atata timp cat vocile sunt reale. Prefer existenta catorva imperfectiuni minore, atata timp cat actorii se misca cu naturalete de la cantec la discurs si vice-versa." Munca depusa pentru realizarea acestui lucru a fost uriasa. Emotiile actorilor pusi sa cante, multi dintre ei pentru prima data in viata pe marele ecran (spre deosebire de Wilson si Prevost, a carui experienta in cabaret l-a exclus din categoria "incepatorilor"), au fost depasite treptat. S-a ajuns pana la urma la un entuziasm general, iar cele 20 de cantece din film au fost inregistrate inainte de inceperea filmarilor. In final, rezultatul a fost cel asteptat: nici unul dintre actori nu a fost dublat in nici una dintre secventele filmului. O alta provocare a fost faptul ca Resnais si-a dorit ca actorii sa cante ca si cum ar vorbi... Practic, melodiile sa se desfasoare cu naturalete, lucru extrem de dificil de pus in practica, mai ales in cazul melodiilor care presupun un cvartet sau chiar octet. Fiecare tranzitie discurs-cantec are loc intr-un singur cadru, regizorul precizand: "Am evitat sa folosesc intreruperile pentru a incepe un cantec sau a reveni la dialog. Am vrut sa pastram firul, ceea ce a fost o provocare deosebita pentru actorii din platou: scena trebuia jucata, si odata terminata, totul trebuia continuat fara a se pierde ritmul. Era un lucru cu atat mai riscant atunci cand lucram cu un trio, cvartet sau cvintet sau cu septetul si octetul de la finalul celui de-al doilea act." Lambert Wilson, desi a mai cantat in spectacole de teatru si chiar a inregistrat cateva albume proprii, a avut de infruntat dificultati de alta natura: rolul sau presupunea sa vorbeasca si sa cante cu accent american, lucru pe care nu l-a mai avut de facut pana acum. Wilson a declarat: "De fapt, a fost destul de dificil din punct de vedere tehnic, dar extrem de placut, cu adevarat distractiv." Pentru el, provocarea a fost de a "crea un accent american asa cum francezii anilor '20 (si de astazi) isi imaginau ca trebuie sa 'sune' un american. Alain Resnais mi-a spus ca trebuie sa creez un accent american, dar unul care sa nu fie veridic, trebuia sa fie ideea de accent american, asa cum era perceputa de cineva din anii '20." Actorul s-a achitat de aceasta sarcina cu brio. El da viata unui personaj care este, fara indoiala, american, dar vazut din perspectiva... europeana. Accentul are o falsitate naturala a tonului, iar personajul este rezervat si plin de importanta. Totusi actorul are si cateva nemultumiri legate de interpretarea sa: "M-am concentrat atat de mult asupra accentului american in limba franceza, incat de fiecare data cand spuneam cateva cuvinte in engleza, parea ca vorbesc cu accent britanic, nu american. Si nu am decat cateva cuvinte de spus, am esuat mizerabil..." In ciuda acestei pareri a actorului, Wilson reuseste sa aduca profunzime unui personaj complet superficial. Si Sabine Azema a intampinat dificultati la partea de interpretare a melodiilor. Bruno Fontaine, compozitor, a luat fiecare actor in parte de la zero, urmand sa ii aduca pe toti la acelasi nivel muzical, asa cum si-a dorit, de altfel, regizorul. Cand Azema si-a luat rolul in primire, a inceput misiunea lui Fontaine si a lui Yann Molenat, profesor de canto. Experienta cantatului a fost la inceput de-a dreptul ingrozitoare, dar Azema a povestit ceea ce i-a explicat Resnais: faptul ca "actorii sunt de fapt cantareti" si ca "a canta este un act intuitiv, care porneste din interiorul fiecaruia". Insa actrita nu a considerat niciodata ca dansul si cantatul fac parte din "mostenirea" ei culturala, vazand aceste "obiceiuri" apartinand mai degraba culturii englezesti: "Cantam mai putin in Franta. Cand ajung in hotelurile din Anglia, lumea canta si danseaza. Asta nu prea se intampla in Franta." Astfel, interpretarea pieselor nu a fost un gest venit in mod natural, a necesitat foarte multa munca pentru a se dezvolta. Personajul lui Azema este extrem de vibrant si de viu, "fura" ecranul. Pasiunea ei pentru actorie este evidenta inca din primele scene. Insa acest rol nu trebuia sa o solicite deloc la nivel de dans, in ciuda faptului ca aceasta este o comedie muzicala... Cum a reusit actrita sa suplineasca aceste inconveniente? Azema a dezvaluit: "Mi-am folosit corpul pentru a ma exprima." Practic, actorii interpreteaza niste caricaturi, nu niste personaje reale. Georges Valandray are accente rasiste, xenofobe, este un tip absurd, sotia sa, Gilberte, este incantata de flirturile in bratele carora se abandoneaza, Eric Thomson este straniu (dar extrem de amuzant) in refuzul sau de a fi sarutat pe gura, pentru ca "nu este estetic si igienic" - "Gura este pentru vorbit, nu pentru sarutat", Charley este reprezentantul unei arte inexistente, curentul numit "cucuism", ce frizeaza putin nebunia, absurdul dus pana la extrem... Decorurile si costumele ravisante, cantecele minunate, dialogul inteligent si intesat de aluzii, umorul subtil, finalul fericit merg mana in mana cu aceasta farsa sofisticata si foarte amuzanta. De remarcat si discursul despre sexe, care nu mai este unul ascuns, ci exprimat direct, in cea mai plastica imagine posibila: metafora "metalurgica" a femeii "insemnate" de primul ei barbat intr-un mod asemanator cu cel al unei "amprente metalice"... Desi poate ti se va parea o poveste cu o actiune previzibila, poate un discurs destul de obositor de urmarit in versuri, transpuse muzical, (si) in limba franceza, ai rabdare cu aceasta productie cinematografica. Este savuroasa la nivelul dialogului, al realizarii vizuale, te va fermeca si te va distra. Stiai ca?... Afisul acestei productii cinematografice a fost realizat de desenatorul Stephane Floc'h. "Pas sur la bouche!" reprezinta cea de-a treia incursiune a cineastului Alain Resnais in acest gen particular al comediei muzicale. Regizorul a mai incercat acest gen o data cu "La Vie est un roman" (1983, o istorie fantastica ce se desfasoara de-a lungul a trei epoci distincte) si "On connait la chanson" (1997, utilizarea clasica a cantecului frantuzesc). Acest film marcheaza reintalnirea regizorului cu Sabine Azema si Pierre Arditi, doi dintre actorii sai de comedie preferati. Cel mai adesea, Resnais a facut echipa cu acestia pe marele ecran, in acest sens stand dovada peliculele "Melo", "La Vie este un roman", "L'amour a mort", "Smoking/No Smoking" sau "On connait la chanson".

Surprize, surprize... in concediu

"Ne cerem scuze, bagajele dumneavoastra au fost expediate din greseala in alt oras. Dar nu va ingrijorati, va vor fi returnate in maximum 48 de ore." Sau... "Ne pare rau, la noi nu figureaza nici o rezervare pe acest nume, sunteti sigura ca acesta este hotelul pe care il cautati?"Sunt multe surprize care iti pot strica concediul. Si un singur lucru care te poate ajuta: cardul de credit. Cardul de credit este acceptat oriunde in lume si poti achita cu el aproape orice, de la nota la hotel pana la cumparaturile din magazinul de suveniruri. In plus, poti obtine oricand cash de la ATM-uri, in orice loc din lume. Dar cel mai important este ca face fata la orice surpriza: iti imprumuta banii de care ai nevoie ca sa platesti hotelul, sa iti cumperi costumul de baie care ti-a placut atat de mult sau pur si simplu sa-ti prelungesti vacanta cu cateva zile. Sa il obtii e chiar mai simplu decat sa hotarasti cate perechi de pantofi pui in bagaje! Doar cu o adeverinta de salariu tipizata, pe care o completeaza angajatorul tau, aplici pentru cardul tau de credit. Nu trebuie sa faci un dosar gros de documente justificative si nici sa pierzi prea mult timp completand teancuri de formulare. Nici nu te mai intereseaza care este moneda tarii in care te afli. Ai nevoie doar de limita de credit atasata cardului si... toata lumea e a ta. Oriunde ai ajunge, poti achita cumparaturi direct cu cardul sau poti retrage bani la ATM-uri direct in moneda tarii respective. Banca va face automat conversia la un curs care poate fi mai avantajos decat cursul pe care il gasesti la casele de schimb. Asa este mult mai simplu decat sa alergi sa cumperi valuta inainte de a pleca de acasa, atunci cand aranjarea bagajelor, planificarea vacantei si ultimele cumparaturi pentru drum iti consuma oricum foarte mult timp. In fiecare an vacanta visurilor tale se transforma in vacanta pe care ti-o permiti... De data asta, fa-o asa cum iti place! Un card de credit este util si daca vrei sa pastrezi cheltuielile sub control, dar si daca iti schimbi planurile pe nepregatite. Daca ai gasit hotelul perfect si vrei sa iti prelungesti vacanta cu 2 zile, cardul de credit iti imprumuta banii de care ai nevoie, chiar fara dobanda. Aplici pentru el si primesti acces la un credit pe perioada nelimitata pe care il poti folosi cum si cand vrei tu, fara ca banca sa iti ceara documente justificative sau giranti. Daca folosesti imprumutul ca sa platesti direct cu cardul, nu platesti dobanda pentru o perioada de gratie de pana la 50 de zile. Iar, dupa ce achiti suma lunara minima, ai din nou acces la suma neutilizata. Te mai grabesti undeva? Macar vacanta ar trebui sa ti-o petreci in ritmul tau propriu. Si cardul de credit te ajuta sa iti castigi independenta. Te imprumuta oricand ai nevoie fara sa conteze destinatia banilor. Si nu iti impune conditii stricte de returnare a creditului. Poti alege sa dai banii inapoi intr-o singura transa, la intoarcerea din concediu sau intr-o perioada mai indelungata. Singura conditie este sa achiti lunar minim 10% din valoarea creditului utilizat, dupa care vei avea din nou acces la disponibilul din cont. Cand incepi sa iti faci planurile de vacanta, include in plan si 5 minute ca sa aplici pentru cardul tau de credit. Nu iti ia mai mult de atat!Aplica aici!

Audrey Tautou, micuta "Amelie" care a cucerit lumea...

Desi o actrita remarcabila, cu numeroase realizari profesionale pana la momentul lansarii filmului "Fabulosul destin al lui Amelie Poulain" (pe scurt, "Amelie"), din 2001, performantele ei actoricesti nu erau cunoscute publicului de pretutindeni. "Amelie" ramane insa pelicula care a prezentat-o pe Audrey Tautou lumii intregi. Chipul ei s-a identificat de atunci cu personajul sublim din filmul regizat de Jean-Pierre Jeunet. Actrita frantuzoaica, cu trasaturi delicate si valori morale foarte clar conturate, a reusit sa isi construiasca o reputatie exceptionala. O vei putea revedea intr-un nou rol, in productia cinematografica "Pas sur la Bouche" ("Nu pe gura"), din 2003, in regia lui Alain Resnais, ce va avea premiera in Romania in data de 10 iunie. Pe langa premiile obtinute la festivitati cinematografice prestigioase si aprecierea criticilor, Audrey Tautou este si o persoana deosebita. Poate cel mai important lucru de spus despre ea este ca nu intra in categoria a ceea ce am putea numi "vedete". Este extrem de practica, cu picioarele bine infipte in pamant si a stiut sa faca alegerile potrivite chiar si dupa ce a atins faima mondiala. Este usor pentru un artist cvasi-necunoscut sa se piarda cu firea odata ajuns in top. Exemplele ar putea fi numeroase in acest sens... Dar acest lucru nu a fost valabil si pentru Audrey Tautou. Desi "Amelie" i-a deschis porti pana atunci inchise si a primit oferte si roluri de la Hollywood, actrita a preferat sa lucreze mai departe in Franta, tara ei de origine, dedicandu-se exclusiv filmelor in care crede sincer. Declaratia ei este sugestiva in acest context: "Nu m-ar deranja sa joc intr-un film american, asa, de distractie, dar cu siguranta nu as vrea sa apar in 'Chestiuta Bla Bla 3', daca intelegeti ce vreau sa spun"... Un inceput promitator... Audrey s-a nascut in micutul oras Beaumont, in data de 9 august 1978, dar a fost crescuta in zona rurala a Montlucon, din centrul Frantei. Inca din adolescenta isi dorea sa devina actrita sau comedianta. Dupa ce a terminat liceul si a obtinut note excelente la bacalaureat, s-a mutat in Paris, orasul francez al tuturor posibilitatilor... Aici a urmat cursurile scolii de actorie Cours Florent si a obtinut o diploma in literatura franceza, la universitate. La putin timp dupa absolvire, a primit roluri in filme realizate pentru televiziunea franceza TF1 si, de asemenea, in doua scurt-metraje care i-au pus in valoare talentul si frumusetea. Unul dintre aceste proiecte, intitulat "Casting: Archi-degueulasse", a fost prezentat la Festivalul de Film de la Cannes din 1998. In acelasi an, a primit premiul pentru Cea mai buna tanara actrita la cea de-a noua editie a festivalului "Jeune Comedien de Cinema", din Bezier. In 1999, a fost desemnata castigatoarea unei competitii de tipul "in cautare de vedete", realizata de Canal +, primind premiul pentru Cel mai bun debut. Primele semne ale unei maturitati actoricesti incepeau deja sa se vada, iar aprecierea publicului si a criticii a dus-o mai departe pe tanara actrita. Tautou a fost invitata la o auditie pentru un nou film, "Venus Beaute (Institut)" (1999). Insa nu a avut prea mare noroc - in acea zi s-a ratacit pe strazile Parisului si a intarziat mai bine de o ora la auditie. Audrey a declarat despre aceasta experienta ca a plans cu "lacrimi de crocodil" pentru prima oara in viata, auzind ca nu mai este acceptata sa dea proba... Insa regizorul Tonie Marshall a fost cucerit de sarmul actritei, astfel incat i-a mai acordat o sansa. Acesta isi aminteste: "A venit, a trecut prin furcile caudine, s-a facut rosie la fata, avea urechi foarte haioase si parul... relaxat. In cinci minute, mi-a oferit 'inima' personajului, o fetita care isi dorea sa fie o doamna si va deveni femeie." Bineinteles, rolul era al ei... Insa Tautou nu a fost convinsa de acest lucru nici macar in clipa in care a primit telefonul de felicitare: "Eram atat de sigura ca nu pot fi aleasa, incat i-am spus persoanei care ma sunase ca probabil formase gresit numarul." Pentru acest film, actrita a obtinut primul premiu Cesar (echivalentul francez al Oscarului) din cariera, pentru Cea mai buna actrita debutanta. De aici mai departe, drumul ei nu putea fi decat incununat de succese. A jucat in mai multe filme in anul 2000: alaturi de Vincent Perez in "Epouse-Moi" si in comedia despre sex "Le Libertin", a interpretat rolul unei adolescente fugare in "Voyous Voyelles", si si-a demonstrat talentul si sarmul pentru filmele romantice in pelicula "Le Battement d'Ailes du Papillon". "Amelie", rolul potrivit pentru o actrita de exceptie... Nu a fost insa remarcata, la nivel mondial, decat o data cu rolul din filmul regizat de Jean-Pierre Jeunet, "Le Fabuleux Destin d'Amelie Poulain" (2001). O productie cinematografica ce avea sa ii schimbe existenta. Dupa ce actrita Emily Watson a renuntat la rolul principal (ea a fost prima alegere a regizorului), Tautou l-a fermecat pe Jeunet, care a rugat-o sa citeasca scenariul. Se pare ca atat regizorul, cat si producatorul au fost atat de incantati de prestatia actritei, incat i-au cerut sa rejoace anumite scene doar pentru placerea de a o privi... Rolul unei chelnerite din Monmartre, care decide sa "repare" vietile celor din jurul ei, in timp ce isi neglijeaza propria viata, a devenit un succes de box-office in tara de origine a actritei. De asemenea, este filmul francez care a avut cel mai mare succes in SUA, reusind sa incante publicul american destul de "carcotas" atunci cand este vorba de filme europene... Pelicula a fost nominalizata la cinci premii Oscar, iar Tautou a fost nominalizata la opt premii pentru portretizarea acestui personaj, doua dintre acestea fiind castigate. Sa nu uitam faptul ca, pentru acest rol, Audrey a fost nominalizata din nou pentru Cesar... Iata ce spune actrita, in general, despre realizarile ei actoricesti: "Arat, prin filmele mele, ca pot face si altceva. Dar intotdeauna interpretez personaje cu o vointa si o putere launtrica deosebite. Cred ca acest lucru se intampla pentru ca asa sunt si eu. Imi place la nebunie sa fiu eu insami." Sper ca ai vazut filmul "Amelie"... Daca nu l-ai vazut, ti-l recomand cu foarte multa caldura. Audrey Tautou iti va ramane extrem de bine intiparita in minte, iar aceasta pelicula chiar s-ar putea sa iti afecteze viata, daca o lasi sa iti patrunda in suflet... Este o poveste de dragoste minunata, fantastica si aproape ireala si, mai mult decat atat, este un film despre bucuria lucrurilor mici ale vietii. Toate acele "nimicuri" pe care le-ai luat drept bune pana acum, fara sa zabovesti asupra lor, dar care fac deliciul fiecarei zile. Toate acele lucruri care te bucura si le duci dorul, pentru ca esti acaparat de teluri "mai inalte"... Un film care iti va improspata viata si iti va reda increderea in omenire. Pentru ca, atata timp cat exista persoane pe acest pamant care simt si creeaza asemenea filme, atunci inca mai exista speranta ca nu am murit sufleteste... O pelicula ce iti va schimba perspectiva si te va "obliga" sa iti indrepti privirea si asupra celor din jurul tau, incercand sentimentul altruismului. Intr-o lume in care altruismul este doar un cuvant uzat... O cariera in continua dezvoltare... O data cu succesul fenomenal al lui "Amelie", Audrey Tautou a primit oferte de lucru de la Hollywood, preferand insa sa lucreze in Franta. In 2001 in "Dieu Est Grand, Je Suis Toute Petite", iar in 2002 si-a facut aparitia intr-un alt succes international, in rolul prietenei plangacioase a protagonistului din "L'Auberge Espagnole". Referitor la titlul filmului din 2001 si la credinta in Dumnezeu, actrita a declarat: "Cred in Dumnezeu, dar nu sunt sigura daca trebuie sa am incredere in El atat de mult." Tautou avea sa spuna despre mirajul Hollywood-ului: "Hollywood-ul nu are nevoie de mine. Dupa 'Amelie', nu am primit oferte care sa ma intereseze. Am gusturi extrem de eclectice, dar este important pentru mine ca un film sa fie sensibil, inteligent si subtil." Anul 2002 i-a adus si primul rol jucat in limba engleza, in pelicula nominalizata la Oscar a lui Stephen Frears, "Dirty Pretty Things". Filmul britanic ofera o imagine cu totul diferita despre Anglia anilor 2000, vorbind despre lumea imigrantilor din Londra, despre dependenta de droguri, prostitutie si vanzarea ilegala de organe. In 2003 a jucat in "Nowhere To Go But Up" (de asemenea, un film englezesc) si in pelicula ce va avea premiera in Romania pe data de 10 iunie, "Pas sur la Bouche". 2004 este anul care reuneste echipa de la "Amelie", respectiv Audrey Tautou si regizorul Jean-Pierre Jeunet. Rezultatul muncii acestei echipe este "Un Long Dimanche de Fiancailles" ("A Very Long Engagement"), un film pentru care talentata actrita a fost rasplatita cu salariul de 885.000 euro... De asemenea, realizarea acestui proiect i-a oferit sansa de a lucra alaturi de unul dintre idolii sai, Jodie Foster, intr-o revenire de exceptie pe marile ecrane. In 2005, a jucat in "Les Poupees Russes", iar 2006 va fi un an de real succes pentru Tautou, o data cu aparitia sa in mult asteptatul si controversatul film "The Da Vinci Code", ecranizarea romanului omonim al lui Dan Brown. Farmec si personalitate... Faptul ca are o frumusete aparte a fost remarcat de toata lumea. Se spune chiar ca ar putea deveni urmatoarea Audrey Hepburn a cinematografiei... Sarmul ei il are, cu siguranta... Alura, look-ul si privirea patrunzatoare cuceresc pe oricine. "Toata lumea crede ca am o origine etnica si ca as avea trasaturi trase de undeva, din Africa de Nord sau din Asia, Italia sau Spania. Dar, din cate stiu eu, sunt suta la suta frantuzoaica", a precizat actrita. In ceea ce priveste unul dintre aspectele cele mai importante pentru o femeie, imaginea, Audrey obtine punctaj maxim. Ei i se potriveste extrem de bine ideea ca "frantuzoaicele arata bine, oricum s-ar imbraca"... Silueta ei delicata este pusa in evidenta de negru, care ii accentueaza ochii mari, negri si parul de aceeasi culoare. Stilul vestimentar adoptat este distins si discret, nonconformist de cele mai multe ori. Rochiile lungi, cu dantele si broderii sunt, din nou, unele dintre preferatele sale. Traieste viata la maximum, cu aceeasi candoare si prospetime pe care le infatiseaza publicului in filmele sale. O persoana optimista, care stie sa se bucure de familie si de prieteni, excluzandu-se categoric din nebunia mediatica: "Sunt un adevarat mormant cand este vorba despre viata mea privata. Nu as dezvalui nimic din viata mea personala, nici cat un fir de praf." Premiile obtinute - un premiu Cesar si o nominalizare, 5 nominalizari la Oscar pentru filmul "Amelie", 8 nominalizari pentru Tautou pentru Cea mai buna actrita, dintre care doua castigate, un premiu BAFTA, un premiu Lumiere la categoria Cea mai buna actrita si un premiu Sant Jordi pentru Cea mai buna actrita straina, acestea doua din urma in 2002 - nu fac decat sa dovedeasca o data in plus ca Audrey Tautou mai are multe de aratat in actorie, pe marele ecran. Criticii si publicul o apreciaza pentru devotamentul pe care il arata fata de rolurile jucate, pentru sufletul pe care il pune in conturarea fiecarui personaj. S-a spus chiar despre ea ca joaca atat de bine incat "dispare" in personaj... Valori morale clar stabilite si un talent recunoscut de critica internationala. Aceasta este Audrey Tautou, o actrita care a intrat in inimile cinefililor si promite sa ramana acolo. Urmareste-i filmele si te asigur ca va fi imposibil sa nu te indragostesti de ochii ei mari si frumosi, de stilul ei de a da viata unor personaje si de a te "trage" dupa ea intr-o poveste care te va emotiona, intr-un fel sau altul... Stiai ca?... In copilarie, ii placeau foarte mult maimutele, iar prima ei alegere de cariera a fost aceea de a deveni cercetator stiintific al acestei specii de animale! A fost interesata de genul comedie inca de la inceputurile carierei sale. "Amelie" este filmul francez care a avut cel mai mare succes in Statele Unite ale Americii. Aproape ca era sa piarda sansa de a interpreta minunatul personaj Amelie Poulain din filmul din 2001, avand in vedere faptul ca regizorul Jean-Pierre Jeunet "vedea" acest rol potrivit pentru actrita britanica Emily Watson. Dupa ce Emily Watson a renuntat la acest rol, Jeunet a distribuit-o pe Tautou in pelicula dupa ce a vazut in Paris, in apropierea locuintei sale, un afis al filmului "Venus Beaute (Institut)" (1999), in care actrita a facut un rol exceptional, ce i-a adus primul premiu Cesar pentru Cel mai promitator debut. Desi a fost invitata sa participe la vizionarea privata pentru "Fabulosul destin al lui Amelie Poulain", organizata de presedintele Jacques Chirac, Tautou nu a onorat invitatia. De ce? Avea un program stabilit anterior cu fratele ei... Dupa lansarea acestui film, Audrey si sora ei au facut o excursie in Indonezia, fara sa fie recunoscuta de nimeni. Este logodita cu scriitorul Lance Mazmanian. A fost invitata sa se alature Academiei Artelor si Stiintelor Cinematografice (AMPAS) in iunie 2004. In prezent, este membra a acestei prestigioase institutii. O mare parte dintre rolurile pe care le-a interpretat au fost obtinute fara ca macar sa mai dea proba pentru ele... Agentul care o reprezinta este acelasi si pentru actorii francezi de renume international Catherine Deneuve si Gerard Depardieu. Vorbeste excelent limba engleza si fluent germana. A intrat pe locul 29 in topul revistei "Stuff" din 2002, "Cele mai sexy 102 femei din lume". Candva, un clarvazator i-a spus ca va fi mama a doi gemeni la varsta de 30 de ani... Mama ei este profesoara, iar tatal ei chirurg stomatolog. A declarat ca idolii ei sunt Meryl Streep, Paul Newman, Juliette Lewis, Jodie Foster si Julianne Moore. Autorii ei preferati sunt: Victor Hugo, Oscar Wilde si Paul Auster. Poetii sai preferati: Charles Baudelaire si Tristan Tzara. Compozitorii preferati: Ravel, Mozart si Frederic Chopin.