Mihaela Ursuleasa: "Un interpret genial este cel a carui personalitate nu o depasete pe cea a creatorului"

Pianista Mihaela Ursuleasa a studiat opt ani la Conservatorul din Viena si a obtinut de-a lungul timpului numeroase premii, cele mai importante fiind premiul al II-lea la Concursul International de la Senigallia si premiul I la Concursul Clara Haskil. Mihaela Ursuleasa a sustinut concerte in Europa, Canada si Statele Unite, in compania celor mai prestigioase ansambluri si dirijori: Orchestra Regala Concertgebouw, Orchestra Nationala din Paris si Sir Colin Davis, Mozarteum-ul din Salzburg, Orchestrele Radio din Bucuresti si Berlin, Capela de stat (Staatskapelle) din Weimar, Filarmonicile din Rotterdam si Dresda, Orchestrele din Bamberg, Gotteburg, Cincinatti si Minnesota si Saint Paul Chamber Orchestra. Mihaela Ursuleasa s-a stabilit la Viena si participa la festivaluri de prestigiu, colaborand permanent cu muzicieni de elita ca Angela Gheorghiu, Lars Voght sau Vadim Repin. La sfarsitul lunii noiembrie, a fost invitata Cvartetului Belcea in cadrul recitalului sustinut la Ateneul Roman. Ea a interpretat impreuna cu Cvartetul Belcea: Cvartetul in do minor, D 703, Quartettsatz de Franz Schubert, Cvartetul in fa major de Maurice Ravel si Cvintetul in mi bemol major de Robert Schumann. Cu aceasta ocazie, am stat de vorba cu Mihaela despre muzica, cariera si pasiunile ei. De ce ai ales pianul?Tatal meu era si el pianist si canta impreuna cu mama la un hotel din Brasov. Noi aveam deja un pian acasa si am inceput sa invat intamplator, din placere. Aveam cinci ani cand l-am rugat pe tata sa imi arate sa cant la pian. Nu m-au obligat sa cant ci au vrut sa decopar singura daca imi place si am talent. Cu timpul, a devenit o chestie tot mai serioasa si au inceput orele de studiu in fiecare zi.Te-ai gandit sa schimbi instrumentul?Nu a existat niciun moment in care sa imi doresc acest lucru. Mi-ar fi placut sa invat sa cant la un al doilea instrument, dar din pacate nu am avut timp. In meseria asta trebuie sa fii consecvent si ai mult de lucru daca vrei sa nu ramai la acelasi nivel.Cum ar trebui muzica clasica ascultata pentru a fi inteleasa?Intra-adevar muzica clasica are nevoie de o anumita pregatire pentru a fi inteleasa spre deosebire de muzica pop, spre exemplu. Studiul ne ajuta sa intelegem care sunt diferentele intre Beethoven si Schumann, sau intre muzica secolului XX si cea baroca. Cunostinta acestea despre muzica ar trebui studiate in gimnaziu, dar din pacate nu se mai acorda atentie acestei materii.In ce masura se poate bucura de ea un necunoscator?Chiar daca este abordata intr-un mod intelectual de catre studenti si muzicieni, publicul ar trebui sa o abordeze in primul rand cu sufletul. Cine o asculta trebuie sa aiba un suflet si o inima deschisa pentru a auzi emotiile si culorile care se gasesc in aceasta muzica. Pana la urma ascultam muzica cu sufletul si nu cu creierul. Cu cat esti mai deschis esti in stare sa abordezi orice gen de muzica atata timp cat exista dorinta de a o cunoaste.Care este partitura ta preferata?Sunt mai multe pentru ca literatura pentru pian este atat de vasta incat cred ca nu ajunge o viata intreaga sa o inveti. Piesele mele preferate au legatura si cu un moment sau situatii preferate din viata mea, dintr-un anumit concert. De exemplu, imi aduc aminte ca la 15-16 ani am cantat pentru prima oara cu maestreul Claudio Abbado de la Viena si cu orchestra Gustav Mahler, un grup de tineri muzicieni foarte motivati si entuziasmati de a canta pe scena. Atunci am cantat Concertul numarul 3 de Beethoven si atat de mult m-am emotionat la introducerea orchestrei incat aproape am uitat sa intru si mi-am adus aminte in ultimul moment ca trebuie sa cant si eu. Atat de frumos si minunat cantau incat devenisem un ascultator. De aceea am poate mai multa legatura cu aceasta piesa decat cu alta si o interpretez cu mai mult drag.Dar compzitorul preferat?Sunt momente in care prefer muzica romantica ca cea a lui Chopin sau Schumann. Schumann este unul dintre preferatii mei alaturi de Brahms. Sufletul meu este insa Mozart pentru ca a scris niste lucrari pe cat de simple, pe atat de geniale.Care este cea mai dificila piesa din cate ai interpretat pana acum?Pentru mine depinde foarte mult si cat timp am la dispozitie pentru a invata o anumita piesa sau a-mi pregati un concert. Cateodata agenda este atat de incarcata incat nu ai timpul pe care ti l-ai dori sa pregatesti o piesa. De exemplu, concertele de Rahmaninov sau chiar orice piesa de Rahmaninov este extrem de pretentioasa pentru fiecare pianist. Dificile sunt si concertele de Barthow din punct de vedere tehnic. De ce le consideri dificile?Cu cat este mai grea tehnica, cu atat mai mult trebuie sa studiezi pentru a te simti sigur pe scena. Si lucrurile aparent simple sau cunoscute de public, cum ar fi Mozart, sunt dificile pentru ca te gandesti cum sa le interpretezi pentru a le da o nota de originalitate. Sunt mai multe aspecte care fac o piesa dificila. As putea sa o cant foarte bine dar nu este o reusita daca publicul nu este activ sau se plictiseste. Pentru noi ca pianisti este foarte important si instrumentul pe care il gasim pe scena. Trebuie sa fim foarte flexibili cu pianul pentru ca poate fi un instrument foarte bun sau foarte prost. Sunt si cazuri in care suferi ca pianist si simti ca nu poti canta la capacitate maxima din cauza pianului care nu iti ofera sunetele pe care le doresti. Incerci sa te adaptezi si sa faci tot ce poti mai bine in momentul respectiv.Cat tim iti petrecei zilnic repetand?In medie cam 3-4 ore pe zi. Daca este o piesa noua sau foarte grea repet chia si 5 ore zilnic.Dupa cate ore de repetitie poti interpreta o anumita piesa fara a gresi?Este un lucru relativ. Ca sa pot merge cu o piesa noua pe scena am nevoie de 2-3 luni. Depinde de fiecare piesa, de cat este de complicata. Pentru a te simti insa deplin familiarizat cu o piesa ai nevoie de ani de zile pentru ca nu conteaza doar studiatul de acasa ci si experienta cu publicul. O repetitie de acasa nu este similara cu o interpretare pe scena. Este o viata intreaga in care inveti.Care crezi ca a fost cea mai buna interpretare a ta de pana acum?Eu nu sunt nicodata suta la suta multumita, dar imi aduc aminte de Concursul Clara Haskil la care am participat in 1995. La concertul final, dupa ce fusesera acordate premiile, publicul m-a uimit desi elvetienii au reputatia ca sunt foarte reci. Aplauzele si reactiile lor m-au facut sa ma simt acasa. Conteaza cat esti de bine pregatit, dar si atmosfera, publicul, pianul si cum te simti in momentul in care interpretezi o piesa.Ce face diferenta intre un piansit genial si unul obisnuit?Aceasta diferenta se face simtita inca de la o varsta frageda, cand incepi sa canti. Muzicianul genial este acel talent numit si copil minune. Muzicianul normal canta exact ce scrie in note desi canta corect, muzica lui nu te atinge. Geniul implica si o anumita personalitate. Acesta este cel mai dificil lucru in muzica: sa ai personalitate dar sa nu o depaseti pe cea a compozitorului. Provocarea este sa imbini ceea ce scrie in partitura cu interpretarea personala, sa ai o anumita maniera de a aborda instrumentul.Ce amintiri ai din copilarie despre studiu si performanta?Am avut o profesoara extrem de dura. Intr-un anumit fel a fost foarte bine insa mai ales in ultimul an de studiu devenise o tortura. Un copil care studiaza trebuie in acelasi timp sustinut, laudat si criticat. Un profesor ideal trebuie sa aiba un anumit echilibru. Aveam impresie ca elevii nu erau subiectul principla ci o performanta personala. In timpul acela nu-mi dadeam seama pentru ca nu cunosteam altceva. Se obtineau performante dar pe baza talentului si mai putin a muncii.Dar din adolescenta?Profesorul meu de la Viena, Heinz Medjimoric, e un pedagog excelent. A lucrat cu o severitate enorma cu mine incat aveam un respect deosebit si ma gandeam mereu cand mergeam la lectie ca ii datorez ceva acelui om. In acelasi timp ne trimitea sa cantam in concert si fara el, convingandu-ne ca trebuie sa iesim muzicieni desavarsiti din acea scoala.Cum ai obtinut bursa la Viena?Prin intermediul profesoarei mele Stela Dragulin am ajuns intr-o auditie privata la Claudio Abbado. El a fost cel care m-a salvat si a hotarat sa primesc o bursa de studii. Aveam 12-13 ani cand am inceput studiile la Universitatea din Viena si le-am finalizat dupa aproape opt ani. Secretara lui Abbado a cautat permanent sponsori pentru a putea sa-mi continui studiile si sa nu am griji de natura financiara.Cum s-a ajuns la colaborarea cu Cvartetul Belcea?Pe Corina am intalnit-o prima oara in Bucuresti cand aveam 9 ani. Am cantat fiecare cate un concert la radio impreuna cu Orchestra Radio. Apoi ea a plecat cu bursa la Londra, iar eu la Viena. In 2001, agentul meu m-a sunat si mi-a spus ca a descoperit un cvartet fantastic cu care trebuie sa cant. Atunci am cantat primele concerte si acum ne-am intalnit aici.Cu cine ti-ai dori sa canti si nu ai avut ocazia pana acum?Un vis al meu este sa cant la doua piane cu Radu Lupu, dar nu se poate din punct de vedere al timpului pentru ca si el este foarte ocupat. Dirijorul meu favorit este Silvio Zava cu care nu am avut inca ocazia sa cant, dar imi doresc foarte mult si sper sa se realizeze. Vei avea concerte speciale de Craciun si Anul Nou?Nu am in niciun an astfel de concerte. Am spus ca nu cant decat daca este Filarmonia din Belin. De Craciun prefer sa stau acasa cu familia si cu fetita. Cum va arata agenda ta artistica in 2008?In ianuarie am doua concrete in Canada, la Vancouver si Montreal. In martie si aprilei am concerte in Italia si in Sania. Concertele se pregatesc cam cu un an, un an si jumatate inainte.Cum este sa fii mama si sa pleci in turneu timp de doua saptamani? Cum te descurci?De cand am fetita nu mai plec doua saptamani si drumurile sunt mai dese. Prefer sa plec 2-3 zilei, apoi sa ma intorc pentru cateva zile in Viena si sa plec iar. Incerc sa imi organizez drumurile in asa fel incat sa nu fiu plecata mai mult de patru zile. Mama s-a mutat cu noi in Viena si ma ajuta foarte mult. Cateodata calatorim si impreuna cu fetita daca nu este prea frig si trebuie sa plec pentru o perioada mai mare de timp. Cum iti petrecei timpul liber?Am multe hobby-uri. Imi place foarte mult sa citesc, sa merg la expozitiile de pictura, sa vad filme vechi, sa ascult jazz si sa imi petrec timpul cu prietenii. Am multi prieteni la Vinea care provin din tari diferite. Ador sa gatesc si de multe ori organizam

Orice e posibil in "Imperiul magic al domnului Magorium"

Cadou de Mos Nicolae, filmul "Imperiul Magic al Domnului Magorium" este o adevarata incantare pentru copiii de pretutindeni, fie ei mari sau mici. Universul uimitor al unui magazin de jucarii fermecat, surprize si intamplari inedite, toate se impletesc in aceasta poveste spusa cu mult suflet. Molly Mahoney (Natalie Portman) este directoarea tanara si lipsita de incredere in propria persoana a Imperiului Magic al Domnului Magorium, cel mai ciudat, fantastic si minunat magazin de jucarii din intreaga lume. Insa cand domnul Magorium (Dustin Hoffman), proprietarul excentric in varsta de 243 de ani, ii ofera magazinul lui Mahoney, totul se schimba - tristetea si intunericul iau locul veseliei permanente din remarcabilul Imperiu. Practic, magazinul intra intr-un neobisnuit acces de furie, din cauza mortii anuntate a proprietarului sau... Pentru a-si pune toata afacerea la punct, Magorium angajeaza un contabil, un personaj sceptic si "fara stralucire", pe nume Henry (Jason Bateman). Candva plin de culori vii, magazinul trece acum printr-o serie de schimbari dubioase. Frumoasele jucarii sunt inca acolo, dar au devenit gri si tacute - si numai Mahoney si Henry le-ar putea readuce la viata daca, cu ajutorul unui pusti de 9 ani foarte agil (Zach Mills), pot gasi sursa magiei in ei insisi.Filmul are parte de o distributie de exceptie: Natalie Portman, actrita nominalizata la Premiile Oscar si castigatoarea unui Glob de Aur, Dustin Hoffman, dublu castigator la Oscar, precum si castigatorul unui Glob de Aur, Jason Bateman. Alaturi de ei, il intalnim si pe tanarul in varsta de 10 ani, Zach Mills ("Santa Claus 3", "Hollywoodland").Despre Portman se stie ca poate intra cu usurinta in pielea unui personaj ingenuu si altruist. Sa nu mai spunem de faptul ca are un zambet minunat, pe care ar trebui sa ni-l arate mai des - aproape ca uitasem cat de frumos stie sa zambeasca. Rolul pare sa o fi incantat foarte mult pe actrita, iar acest lucru se vede din interpretarea ei foarte sincera. La fel putem spune si despre Hoffman, care arata inca o data ce inseamna sa pui suflet in tot ceea ce faci.Actorul este excelent in rolul sau de patron excentric al unui magazin de jucarii, "avid purtator de pantofi". Hoffman este unul dintre putinele staruri care stiu sa abordeze un asemenea rol cu inima deschisa si cu o sclipire strengareasca in privire. Iar ecranul si relatia care se creeaza intre personaje nu minte in acest sens...Contabilul nu este nici el un personaj negativ, desi, initial, pare cel mai "searbad" dintre toti. Filmul mizeaza pe aspectul uman si acest lucru ii reuseste de minune. Pana acum, nimeni nu i-a oferit lui Henry posibilitatea de a "lucra" cu magie... reala. Astfel, nu e de mirare ca reactia sa nu este cea dorita si ca, la inceput, pare extrem de rigid in gandire si chiar indiferent la lucrurile din jur. "Imperiul Magic al Domnului Magorium" este filmul perfect pentru intreaga familie, cu atat mai mult in prag de sarbatori de iarna. Chiar daca intreaga pelicula vorbeste despre acceptarea mortii domnului Magorium ("plecare", asa cum ii place acestuia sa spuna, un cuvant mai putin dur...), filmul are farmec si un parfum aparte, reusind sa transmita un mesaj optimist. Desi nici macar magazinul lui Magorium, un adevarat personaj al filmului, nu vrea sa accepte disparitia proprietarului sau, moartea este unul dintre lucrurile inevitabile ale... vietii. La fel cum sunt si finantele si taxele... Aparitia contabilului in lumea feerica si plina de jocuri a lui Magorium destabilizaeza felul in care s-a desfasurat viata acestuia pana acum.Intregul film incearca sa aduca logica fanteziei - introducerea unor lucruri atat de practice si... pamantene, cum ar fi taxele, asigurarile, politele si alte mici "nimicuri" functionaresti transforma povestea fantastica pentru copii intr-o istorie comica (si) pentru cei mari. Contabilul care incearca sa ia in evidenta clientii imaginari ai lui Magorium si patronul care se plange de legile naturale ("Legea gravitatiei incepe sa se aplice!") sau de faptul ca metaforele pot deveni reale fac dovada unui umor inteligent si a unei comedii de buna calitate.Efectele speciale sunt cu adevarat realiste si nu frizeaza imposibilul. Toate jucariile care prind viata par practice, chiar si cele create pe calculator. Totul urmareste sa incante ochiul intr-un mod subtil.Replicile lui Magorium sunt "ascutite" si suficient de scurte incat sa ii provoace pe parinti, iar copiii vor sti sa ia din acest personaj exact ce au nevoie. Totul este explicat cat se poate de simplu si pe gustul tuturor. Pana si genericele aduc explicatii logice pentru rolul sau functia indeplinita de fiecare membru al echipei de filmare. Iar poantele de pe parcursul filmului il fac cu atat mai adorabil.Desi pelicula vorbeste despre disparitia cuiva drag, regizorul si scenaristul Zach Helm aduce aceasta problema in discutie cu atat de multa simplitate si optimism, incat singurul sentiment care ramane in urma este bucuria unei vieti traite la maximum. De fapt, acesta este si mesajul: ai incredere in tine si traieste frumos si din plin, pentru ca viata este "o ocazie".

Baletul, reinventat prin creatiile lui Bejart

Despre un artist se spune in general ca ne face sa visam, dar Maurice Bejart a indraznit contrariul. Publicul sosea la spectacolele sale cufundat in problemele cotidiene si pleca inviorat de dansul divin ce iti ispira o pofta de viata nebuna, amintindu-ti de lucrurile esentiale ale vietii. Cel mai prolific coregraf al generatiei sale, ne-a parasit dupa mai bine de jumatate de secol de creatie. Bucurandu-se de un numeros public fidel, Bejart si-a consacrat viata schimbarii relatiei dintre public si arta dansului. Si a reusit. Decedat in noaptea de 22 noiembrie 2007, Bejart implinise in urma cu cateva luni 80 de ani. El repeta, impreuna cu cei 35 de danasatori din trupa Balet Bejarta, pentru un nou spectacol "Turul lumii in 80 de minute", a carei premiera va avea loc in ianuarie 2008 la Paris.Arhitect al baletului contemporan, Bejart a zdruncinat traditia. Prin capacitatea lui de creatie, baletul a descoperit surse noi, inspirandu-se din miturile hinduse, arta japoneza, legendele arabe si dansurile persane, fara insa a-l uita pe Wagner sau Shakespeare. A transformat dansul intr-un adevarat teatru popular, plasandu-l in locuri neconventionale. El ne-a invatat ca baletul este bun ata pentru scena, cat si pentru stadion sau arena. Bejart a reusit performanta de a realiza pentru spectacolele sale un montaj sonor de 90 de fragmete muzicale. Intreaga creatie si dragostea lui Bejart pentru dans, ii da dreptul de a-si atribui afirmatia lui Nietzsche: "Nu pot sa cred decat intr-un Dumnezeu care stie sa danseze". In luna septembrie a acestui an, ne-am putut bucura si noi de dansul trupei Balet Bejart, aceasta prezentand in cadrul Festivalului George Enescu spectacolul "L

Concediu pe cinste cu un buget limitat!

Ai cateva destinatii "de suflet", locuri in care iti doresti sa ajungi cat de curand posibil. Cu toate acestea, pretul piperat al pachetelor turistice te descurajeaza si te indeparteaza foarte mult de visul tau... Insa exista o sumedenie de atractii turistice pe care le poti vizita la preturi reduse sau chiar gratuit, indiferent ca este vorba despre Paris, Londra sau Roma. Sigur nu stiai ca te poti incadra intr-un buget limitat fara a face rabat de la distractie!Privind ParisulFoarte multi turisti se descurajeaza in momentul in care constata ca o vizita la Turnul Eiffel presupune nu doar o coada uriasa, dar si un pret pe masura cozii... Cu toate acestea, exista o alta posibilitate de a vedea Parisul fara a scoate un ban din buzunar - o perspectiva de vis din Bazilica Sacre Coeur din Montmartre. Pentru a urca in bazilica este necesara achitarea unei taxe modice si de-a dreptul nesemnificative comparativ cu peisajul care ti se infatiseaza in fata ochilor, o data ce privesti orasul de sus...Notre Dame din Paris este una dintre cele mai impresionante cladiri din intreaga lume, avand o arhitectura magnifica, recunoscuta de foarte multi turisti si specialisti ca fiind cea mai frumoasa din lume. Nu este nevoie sa achiti nici o taxa pentru a admira catedrala atat in exterior, cat si in interior. Tarife sunt percepute doar in cazul in care doresti sa urci in turnuri sau sa vizitezi muzeul.Experiente londoneze de visIn fiecare zi de vara si o data la doua zile in timpul lunile de iarna, la ora 11.30, are loc schimbarea Garzii Regale din interiorul Palatului Buckingham din Londra, un spectacol pe care il poti vedea gratuit. Chiar daca nu platesti nimic pentru acest lucru, este preferabil sa ai in plan o trezire matinala, pentru a prinde un loc bun in fata portilor. Aceasta este una dintre cele mai populare atractii gratuite ale Europei, motiv pentru care foarte multi oameni se strang la Palat.Muzeul Tate Modern pune la dispozitia turistilor, in mod gratuit, arta moderna interesanta si controversata, iar pietele sunt locuri excelente pentru a simti pulsul orasului, in special vinerea si sambata. In ceea ce priveste Catedrala Westminster Abbey, exista bilete puse in vanzare pentru public, insa pentru cei care aleg sa se roage aici, intrarea este gratuita. Slujbele de seara au loc la ora 17.00, in fiecare luni, marti, joi si vineri, si la ora 15.00 sambata si duminica, toate acestea fiind oportunitati excelente de a auzi Corul Abbey performand.Amsterdam dezvaluitTuristii ajunsi in Amsterdam sunt nevoiti sa taie Rijksmuseum (Muzeul Regal) de pe lista atractiilor care nu trebuie ratate - cel mai faimos muzeu olandez este inchis pentru renovari, urmand sa fie redeschis publicului in anul 2008. Chiar daca este necesar sa operezi o schimbare de plan, poti face o lunga plimbare prin gradinile care inconjoara celebrul muzeu. Un ghid ilustrat iti va indica unele dintre cele mai mari comori artistice care nu pot fi vazute in nici un alt loc, la nici un alt pret, cu atat mai putin gratuit... Gradinile nu sunt deschise in week-end - un lucru bine de stiut.In ceea ce priveste excursiile cu vaporasul, acestea pot fi destul de costisitoare in Amsterdam. Insa una dintre cele mai frumoase experiente de acest tip este accesibila fara taxe - poti traversa gratuit partea veche a orasului cu un bac pe care il poti lua din spatele garii Centraal. Este o cursa relativ scurta, dar care impune un ritm aparte zilelor de plimbari nesfarsite prin oras.Roma pentru tinePentru o vacanta de iarna la Roma, vei avea nevoie de echipament care sa te protejeze de ploaie, precum si de haine groase, care sa te fereasca de frig si umezeala. Cu toate acestea, iarna este un anotimp excelent de vizitare a orasului - nu vei avea parte de prea multa aglomeratie, zapezile nu sunt abundente, iar preturile sunt incomparabil mai mici decat vara. Unul dintre punctele turistice pe care este pacat sa nu il vizitezi este Forumul roman. Iti este familiar din cartile de istorie, dar il poti "atinge" cu adevarat, fara nici un cost, chiar in Roma. In antichitate, Forumul a fost principala piata si principalul punct comercial. Merita sa vizitezi zona, incercand sa iti imaginezi cum era viata in acele vremuri.

Anne Hathaway, o bomboana de fata

O tanara actrita talentata, pe care Hollywood-ul a imbratisat-o inca din perioada adolescentei sale. Modesta, inteligenta, cu valori bine inradacinate, vedeta demonstreaza ca arta cinematografica este pe maini bune. Marturie in acest sens sta si cea mai recenta productie in care joaca actrita, "Becoming Jane" (2007), in care o interpreteaza pe tanara romanciera Jane Austen.Anne Hathaway este o adevarata forta, atat pe scena de teatru, cat si pe marele ecran. A devenit cunoscuta datorita serialului de televiziune "Get Real" (1999) si filmului "The Princess Diaries" (2001), in care a jucat alaturi de Julie Andrews. Desi aceasta este pelicula care a lansat-o in industria cinematografica, Hathaway a declarat in repetate randuri ca filmul a reusit sa ii ridice probleme in cariera, din cauza "etichetei" pe care i-a adus-o.Si, pentru ca tot am amintit filmul care a consacrat-o la Hollywood, trebuie mentionat incidentul care i-a adus rolul principal in acest film: regizorul a acceptat sa o primeasca in echipa de filmari dupa ce Anne a cazut de pe scaun, chiar in timpul auditiei... Sa nu uitam ca rolul presupunea o tanara fermecatoare, dar extrem de stangace, pentru care Anne era perfecta...Desi atat de tanara, Anne face dovada unei gratii desavarsite, a unor maniere pe care le stapaneste ca nimeni alta, a unui stil deosebit si, mai mult decat orice, a devotamentului fata de profesia aleasa. Datorita acestui cumul de calitati, succesul pare sa ii vina manusa, aproape fara efort.Extrem de ambitioasa, actrita reprezinta o imbinare rara de inteligenta si dorinta de a reusi. Avand in vedere faptul ca, pana in prezent, s-a achitat cu brio de orice rol asumat, nu ar fi de mirare ca, in curand, vedeta isi va realiza visul din copilarie, si anume acela de a canta pe Broadway.O actrita completa, care viseaza la perfectionare permanenta, Hathaway arata ca orice este posibil cu multa munca si devotament. Vedeta nu se sfieste sa isi afirme crezul: "Sincera sa fiu, nu am devenit actrita pentru a fi vedeta de cinema. Nu am visat niciodata sa fiu cea mai faimoasa persoana de pe planeta. Pur si simplu, imi doresc sa fac o treaba buna."In ceea ce priveste stilul, desi a fost o prezenta constanta la Premiile Teen Choice, Anne nu s-a imbracat niciodata ca o adolescenta, ci mai degraba ca o domnisoara extrem de stilata. Cu chipul si zambetul sau angelic, ochii caprui si mari, parul brunet si buzele atat de senzuale, cu silueta sa zvelta, Anne a afisat mereu un gust impecabil in materie de moda, in special atunci cand a fost vorba despre evenimentele de pe covorul rosu. O cariera construita cu grijaFiica unei actrite de teatru si a unui avocat, Anne Hathaway s-a nascut pe 12 noiembrie 1982, in Brooklyn, New York. Ea si cei doi frati ai sai au crescut in New Jersey. Comportamentul de baietoi din perioada copilariei a dus la numeroase probleme de sanatate pentru micuta Anne, care a suferit in repetate randuri fracturi de mana si picior...In liceu insa, Anne s-a dedicat complet pasiunii sale pentru muzica si actorie. Actrita este singura adolescenta acceptata in prestigiosul Grup Barrow, un workshop de actorie din New York. In anul 1999, a sustinut un spectacol la Carnegie Hall, impreuna cu All Eastern U.S. High School Honors Chorus. Trei zile mai tarziu, era distribuita in serialul TV "Get Real", primul pas facut in promitatoarea sa cariera. Desi serialul a durat doar un sezon, actrita si-a facut foarte multi fani, iar tanara distributie a fost nominalizata la Young Star Artist Award. Dupa anularea show-ului, Anne s-a inscris la Colegiul Vassar, unde si-a continuat studiile in literatura, transferandu-se apoi la New York University.Recunoasterea mondiala a venit pentru Anne o data cu rolurile sale din "The Princess Diaries" (2001) si sequel-ul acestuia din 2004, cand descopera ca este membra a familiei regale. Actrita a jucat atunci alaturi de Julie Andrews si Heather Matarazzo.Roluri importante ale tinerei vedete au fost si cele din "Nicholas Nickleby" (2002), in care a facut echipa cu Charlie Hunnam si Jamie Bell, si cel din "Ella Enchanted" (2004). Fosta soprana de top din New York, Hathaway a fost una dintre optiunile de baza pentru rolul Christine din "The Phantom of the Opera" (2004). Insa, din cauza unor conflicte legate de programul de filmari extrem de aglomerat pe care Anne il avea in acea perioada - incepuse filmarile pentru "The Princess Diaries 2: Royal Engagement" (2004), nu a putut accepta rolul, care i-a fost acordat lui Emmy Rossum.Curand dupa aceea, vedeta a incercat desprinderea de filmele adresate, in special, familiei. Dupa sequel-ul la "The Princess Diaries" (2004), a aparut topless in filmele "Havoc" (2005), in care a jucat alaturi de Josh Peck, si "Brokeback Mountain" (2005), unde a fost colega cu Heath Ledger si Jake Gyllenhaal. Anne a declarat despre aceasta productie pentru marele ecran ca este mai mandra de ea decat de orice alt film realizat pana in prezent.Din dorinta de a scapa de eticheta pusa de filmul care a lansat-o, actrita a acceptat roluri din ce in ce mai diferite. In plus, in toate interviurile acordate, a afirmat nu se aseamana cu personajele pe care le-a intruchipat in filmele dedicate familiei si ca nu va refuza sa apara nud in alte proiecte cinematografice, daca acest lucru contureaza mai bine personajul si intriga.Filmele care au reusit sa atraga atentia in mod pozitiv atat publicului, cat si criticilor, sunt "The Devil Wears Prada" (2006), in care Hathaway a avut placerea de a face echipa cu Meryl Streep, una dintre actritele sale preferate, si "Becoming Jane" (2007), in care intra in pielea tinerei scriitoare Jane Austen.Stiai ca?... Toti prietenii o striga Annie. Are acelasi nume ca si sotia lui William Shakespeare. Are origini irlandeze, franceze si germane. Este vegetariana.In 2007, s-a clasat pe locul 6 in topul Celor mai stilate 10 vedete de la Hollywood, top realizat de revista "InStyle".In 2006 si 2007, a fost aleasa drept una dintre Cele mai frumoase 100 de persoane din lume, top realizat de revista "People".In iunie 2006, a fost numita, pentru a doua oara, una dintre cele mai "tari" vedete cu varsta sub 25 de ani, top realizat de "Teen People Magazine". Actrita s-a numarat printre vedetele acestui top si in anul 2002.S-a clasat pe locul 85 in topul FHM al Celor mai sexy femei din lume, din 2006.In 2006, si-a adjudecat pozitia 80 in topul 100 al Celor mai dorite femei din lume, realizat de Askmen.com.In iulie 2006, a petrecut o saptamana in Nicaragua, unde a ajutat la vaccinarea copiilor impotriva hepatitei A. Anne a numit aceasta experienta ca fiind "revelatoare" pentru ea.In 2005, a obtinut rolul Lureen Twist din "Brokeback Mountain" in locul actritei Sienna Miller, o foarte buna prietena a sa.Putea primi rolul Johanna din musicalul "Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street" (2007), daca ar fi fost mai putin... celebra. Regizorul Tim Burton si-a dorit o figura necunoscuta pentru acest rol, motiv pentru care a ales-o, in schimbul lui Hathaway, pe debutanta Jayne Wisener.A fost refractara la ideea de a juca rolul Jane Austen din "Becoming Jane" (2007), deoarece nu se considera potrivita. Cu toate acestea, Ang Lee, cel care a regizat-o pe Anne in "Brokeback Mountain" (2005) si care a regizat si filmul "Sense and Sensibility" (1995), a convins-o sa accepte provocarea.Pentru "Becoming Jane" (2007), a invatat sa cante la pian si a lucrat cu un profesor de dictie, pentru a stapani cat mai bine dialectul vorbit in film.Actritele sale preferate sunt Cate Blanchett, Sigourney Weaver si Michelle Pfeiffer.Femeile pe care le considera un adevarat model in viata sunt Emma Thompson, Kate Winslet si Meryl Streep.Filmele preferate sunt: "Elizabeth" (1998), "Stand by Me" (1986), "Le fabuleux destin d'Amelie Poulain" (2001), "Pretty Woman" (1990) si "Cidade de Deus" (2002).Actorii preferati sunt Joaquin Phoenix si Ralph Fiennes.Este o mare fana a actritelor Audrey Hepburn si Judy Garland.Romanul sau preferat este "The Fountainhead" (1943), al scriitoarei Ayn Rand.

Ion Bogdan Stefanescu a invatat sa iubeasca flautul

Desi initial a studiat pianul, in clasa a cincea s-a indreptat catre flaut, la sfatul mamei. Chiar daca si-ar fi dorit sa cante la trompeta sau sa devina un baterist celebru, flautul l-a cucerit in scurt timp. A descoperit magia acestui instrument de suflat si astazi activitatea sa artistica sta sub semnul lui. Nascut in 1969, la Campnia, Ion Bogdan Stefanescu a urmat cursurile Liceului de Muzica "George Enescu", iar apoi pe cele ala Academei de Muzica, sectia Flaut. In 1995 a absolvit un masterat la Universitatea Illinos S.U.A., iar in 2002 a obtinut doctoratul in muzica. Anul acesta a primit premiul Uniunii Compozitorilor pentru interpretare solistica, in urma cu trei ani fiindui acordata medalia "Meritul Cultural", conferita de presedintele Romaniei. Dintre dinstinctiile lui mai fac parte premiul I, obtinut in 1985 la Concursul national de Flaut, Bucuresti si tot premiul I, obtinut un an mai tarziu, la concursul "Concertino" de la Praga.Sot al actritei Emila Popescu, Ion Bogdan Stefanescu este din 1997 prim flautist in cadrul Filarmonicii "George Enescu". A debutat ca solist cu orchestra, in anul 1983, pe scena Ateneului Roman. In 2004, editura Libra a publicat prima sa carte "Joc de oglinzi", iar un an mai tarziu "Varstele flautului". In 2006 a aparut primul sau volum de poezie, "Despre pietre si pasar". Care sunt primele dumneavoastra amintiri legate de muzica? Am inceput sa studiez muzica la 5 ani. Acesta cred eu ca ar fi pragul de varsta al oricarui muzician. Incepi incet, incet, sa studiezi pianul sau vioara. Vioara este un instrument greu pentru ca iti da satisfactii foarte tarziu si reusesti sa canti o melodie care sa sune bine dupa multi ani de studiu. La pian satisfactia vine mai usor pentru ca pe orice clapa apesi, pianul suna bine. Daca ai ureche muzicala, poti interpreta orice melodioara. De fapt asa descopera parintele daca copilul sau are aptitudinin muzicale, acesta putand sa reproduca usor la pian orice melodie pe care o aude la radio. Eu asta faceam, cantam mult. De fapt asa imi spune mama. Cei din anturajul nostru au observat si i-au trezit mamei interesul pentru zona asta. Atunci mi-a luat o profesoara de pian cu care am inceput sa studiez usor, usor pana in clasa inai pentru ca atunci, daca te hotarasti sa mergi la Liceul de Muzica, trebuie sa dai o testare. Acea profesoara m-a pregatit pentru testare. Dar primele ganduri despre muzica si scoala?Am intrat la Liceul de Muzica, la clasa unei profesoare foarte bune, Ligia Pop. Numai ca am ajuns in clasa a cincea terorizat de ideea examenelor pe care ti le impune tipul acesta de scoala. Erau niste profesori foarte duri si nu dormeam cu doua saptamani inainte de examen. Era o atmosfera apasatoare, profesorii se certau intre ei si fiecare voia sa isi impuna materia, de fapt asta este greseala invatamantului romanesc. Strainii isi lasa copiii liberi, nu vor performante de la ei pana la 14 ani si atunci ei studiaza un instrument cu placere. Se joaca cu el, le devine cel mai bun prieten si invata usor sa se exprime cu ajutorul lui. Reprezinta muzica un element de distinctie al celui care o practica?Sigur, iesi in evidenta clar in anturaj cand stii sa canti la un instrument. Altfel ii faci curte unei fete cand stii sa canti la pian. Din grupul meu de prieteni, eu eram cel care pe langa alte preocupari comune cantam si la pian. Se purtau altfel cu mine, erau mai atenti si bucurosi ca stateam impreuna. Aveam cu totul altfel de povesti aduse de la scoala mea, din zona artistica. Povesteam istorioare cu profesori trasniti, artisti in felul lor. Era o lume interesanta, in care intalneam multi oameni. Cum ati trecut de la pian la flaut?Pana in clasa a cincea nu ai ca optiuni decat pianul sau vioara. Ajuns la acest prag, am refuzat sa cant la pian. Atunci cand mama m-a intrebat ce vreau sa fac, am zis ca voi canta la trompeta sau tobe pentru ca la vremea aia ascultam foarte mult jazz. Ma atrageau sunetele disonante si cel mai virtuos instrument mi se parea a fi trompeta, pusti fiind te atrag lucrurile astea. Mama a decisa ca dintre toate instrumentele de suflat, cel mai nobil este flautul. S-a gandit ca este un echivalent bun pentru pian pentru ca exista un repertoriu mare solistic pentru flaut. Eu nu am fost incantat ca visurile mele de a deveni mare trompetist se spulbera si voi ajunge flautist. Nu stiam ce inseamna flautul, nu mi-am dorit sa il studiez, dar in scurta vreme mi-a placut foarte mult. Copil fiind, reusesti sa scoti sunete foarte greu si atunci te prinde, te ambitionezi. Muzica presupune si sacrificii...Exista o latura sociala in muzica pe care trebuie sa stii sa o abordezi, sa nu devii un singuratic pentru ca studiul poate duce la asta. Exista pericolul acesta, vrand sa obtii performanta te inchizi in camaruta ta si studiezi multe ore. Din cauza presiunii pentru performanta poti deveni un taciturn. Parintii ar trebui sa observe, dar in cele mai multe cazuri ei cred foarte mult in profesori si isi indruma copiii spre studiu. Colegi ai mei au cedat presiunii din scoala si au renuntat. Era o concurenta foarte mare, iar examenele erau foarte dure. In clasa a saptea studiam opt ore pe zi cel putin la flaut. Este o munca apasatoare pentru ca pe langa scoala trebuie sa iti gasesti timp pentru studiat. Ceilalti profesori erau mai ingaduitori si foloseam timpul pentru flaut. Eram constient ca examenul va fi foarte dur si ca trebuie sa intru pentru ca pregatriea mea la alte materii era sub a celor care studiau tot timpul matematica sau fizica. Nu putem sa imi permit sa ratez o treapta la Liceul de Muzica si sa ma duc la unul de matematica pentru ca nu as fi intrat. De aceea munca mea s-a axat pe latura artistica. Ati participat la mai multe concursuri. Cum le-ati perceput?Senzatia de concurs este ingrozitoare pentru un interpret la un instrument de suflat. Exista si o latura buna a acestui antrenament pentru ca te obisnuiesti cu viata de interpret pe care o vei avea, cu publicul. Atunci cand ajungi la o varsta matura te obisnuiesti deja cu lucrurile astea si nu ai emotii. Ele te-ar impiedica sa fii un profesionist si nu poti fi relaxat. Emotia ar trebui sa te ajute, trebuie controlata. Ca artist nu trebuie sa te lasi prada emotiilor. Sunt mai apreciati actorii decat cantaretii?Un cantaret se poate exprima mai greu decat un actor. Este mai usor sa te faci inteles si apreciat prin cuvinte si mimica decat prin sunete. Transmiti mai usor anumite stari si de aceea publicul este mai atras de acest domeniu. Actorii devin astfel vedete si sunt un model de urmat pentru public. Acesta ajunge sa numeasca actorul cu numele personajului pe care il interpreteaza. La cate editii ale Festrivalului George Enescu ati participat?In 1985 am participat pentru prima oara, cu o piesa a Doinei Rotaru. Ca solist am participat din 2003, am avut recitalul meu, iar apoi pe cel impreuna cu trio Contraste. In 2005 am avut iar un recital cu trio, am fost solist si dirijor, aceasta fiind cea mai mare activitate din cadrul unei editii a Festivalului.

Eva.ro te pregateste pentru vacanta de iarna!

[fix_body]

Unde mergem in vacanta de iarna?

Iti doresti sa vezi lumea si sa te bucuri de frumusetea inedita a unor culturi pe care nu le-ai cunoscut decat la televizor. Si vrei sa pui in practica acest plan chiar in vacanta de iarna. Noi am ales pentru tine patru destinatii, pentru toate gusturile si buzunarele. Fie ca vrei sa mergi la schi, sa stai tolanita la plaja, sa ai parte de aventura si natura salbatica din Africa sau sa te plimbi in una dintre cele mai vechi si mai frumoase capitale europene, am pregatit pentru tine oferte atractive.Alege sa iti petreci acest concediu de sfarsit de an in Bansko, Bulgaria, pe partia de schi, in Kenya, printre lei si gazele, in Tenerife, alaturi de oceanul infinit, sau in Praga, pe strazile pline de istorie. Cu siguranta, nu vei regreta nici una dintre aceste optiuni! Afla care sunt ofertele agentiilor de turism si pregateste-te de vacanta!Revelion pe plajele din Tenerife Schi in BulgariaSfarsit de an in KenyaLa plimbare in Praga

Ioana Hartescu: "Cu inteligenta si spirit, poti face orice"

Ioana Hartescu este vocea calda a unei trupe care canta cu suflet de jazz si blues: Joanna and The Band. O trupa care este prezenta de ani buni in cluburi si pe scenele festivalurilor din tara. Cu toate acestea, a trebuit sa fie aleasa de Deep Purple sa cante in deschiderea concertului lor din Bucuresti pentru a primi atentia pe care o merita, in general, valoarea si talentul. Joanna and The Band inseamna: Raul Kusak – pian si clape, Nicu Patoi – chitara, Adrian Tetrade – tobe, Shebi – bass, Rares Totu – chitara si Ioana Hartescu – voce, "the blues babe". Daca nu ai fost prezenta la "cantarea" din data de 31 octombrie 2007, cand Deep Purple ne-a onorat cu prezenta, probabil te aflai in fata Stadionului Cotroceni din Bucuresti, alaturi de alti 6.000 de fani, incercand sa iti asiguri accesul la un concert de zile mari... Indiferent de motivele pentru care ai absentat de la show, este bine de stiut, pentru viitor, ca orice concert Joanna and The Band este o bucurie care nu trebuie ratata - o trupa care se respecta si isi respecta publicul, care lucreaza si canta cu profesionalism, o trupa pasionata de muzica, lucru vizibil din coerenta scenica a intregului lor spectacol. Am stat de vorba cu Ioana Hartescu si am descoperit, in spatele unui artist complet si integru, un om cu o coloana vertebrala intacta si principii sanatoase de viata de la care nu se abate, un suflet cald, o personalitate puternica, o femeie care traieste, iubeste si are grija de sotul si cei doi copii ai sai cu aceeasi pasiune care o caracterizeaza atunci cand creeaza muzica. Te invit in lumea ei, sa o cunoastem mai bine.- Sa cante in deschiderea concertului Deep Purple este o onoare pentru orice trupa, cu atat mai mult pentru o trupa formata exclusiv din romani. Ce a insemnat pentru tine acest lucru?A fost un punct maxim al experientei mele de scena, o bucurie neasteptata, venita intr-un moment de repaus al meu, dupa sosirea pe lume a celui de-al doilea copil al meu. A fost o experienta pur pozitiva si extraordinara pentru noi toti. Sa fim felicitati si invitati sa deschidem si alte concerte ad-hoc nu este putin lucru si cred ca ne vom lauda multi ani de acum inainte cu acest lucru. Suntem mandri si fericiti ca ne-am intalnit din nou, ca trupa, si este o mare implinire pentru noi.- Cum te-ai simtit pe scena in seara zilei de 31 octombrie 2007? Ce te-a deranjat si ce ti-a placut cel mai mult (din punct de vedere tehnic, dar si afectiv)?Cu toate emotiile de rigoare si avand in vedere faptul ca, in general, concertele de deschidere sunt de sacrificiu, nu a existat nimic care sa ma deranjeze - sunetul a fost minunat, noi ne-am inteles excelent pe scena, ca de fiecare data, ne-am mobilizat unul pe altul. In plus, un lucru care ma bucura este si acela ca spectacolul a fost primit foarte bine de criticii de specialitate si am avut recenzii foarte bune in presa. - Deep Purple a venit inclusiv cu trupa de deschidere, Joanna and The Band. Cum anume v-au ales si ce anume i-a convins sa faca acest lucru? Ati discutat pe marginea acestui subiect?Totul s-a desfasurat la nivel de manageri. Am trimis o mapa de prezentare realizata dupa cele mai noi standarde profesionale, insotita de fotografii si CV-uri si patru piese pe care le-am ales astfel incat sa se potriveasca felului in care ne-am imaginat ca si-ar dori cei de la Deep Purple sa sune concertul din deschiderea lor. Totul a fost realizat la nivel occidental, cu un sound pe masura, desi totul a fost realizat in Romania, cu band-ul de aici. Diferenta este insa de mentalitate - aceea de a sti sa te prezenti, iar aceasta cred ca este o lectie care trebuie invatata de toate casele de productie din Romania. Stiu ca echipa manageriala Deep Purple a primit astfel de prezentari si din partea altor trupe din tara, dar ei ne-au ales pe noi. Este un lucru de care ne mandrim si care ne bucura foarte mult. - In ce masura ati interactionat, ca trupa, cu membrii Deep Purple?Bineinteles, a existat momentul de intalnire dinaintea concertului, in care am stat putin de vorba si ne-am felicitat reciproc. A fost prima oara cand ne-am intalnit fata in fata. A fost un moment in care fiecare dintre noi a avut ocazia de a sta de vorba cateva minute cu "omologul" sau in trupa Deep Purple, iar eu am discutat cu Ian Gillan si cu sunetistul lor. - Cum ti s-au parut, ca artisti, dar si ca oameni?Sunt niste artisti extrem de disciplinati - este clar ca stilul rock'n'roll nu mai functioneaza la ei, acum sunt "cuminti". Disciplina este un lucru de care ai nevoie in viata de zi cu zi, dar si in cea profesionala, daca vrei sa reusesti. Este bine sa se stie acest lucru, pentru ca cei de la Deep Purple pot fi un model pentru trupele din Romania - acest tip de mentalitate trebuie invatat si aici.- Ce tip de colaborare ti-ai dori sa existe intre Joanna and The Band si Deep Purple? In ce ar consta aceasta?Ni s-a propus sa deschidem si alte concerte ale lor si este o frustrare pentru mine faptul ca nu s-a putut realiza acest lucru in acest moment, din cauza angajamentelor pe care le are fiecare membru al trupei. Nu este o sansa care apare zilnic. Nu as putea spune care sunt intentiile lor, dar poate ca vor dori sa prelucram niste teme folclorice. Cei de la Deep Purple au lucrat in trecut cu Filarmonica din Cluj, iar semnul ca astfel de experimente le sunt pe plac este si faptul ca au interpretat si in concertul de la Bucuresti un fragment din "Ciocarlia".- Fiecare dintre membrii trupei Joanna and The Band are cariere si interese proprii, fiind dificila pastrarea legaturii, cu atat mai mult cu cat tu locuiesti in Quatar de trei ani. Care este liantul care a facut ca voi sa functionati atat de bine?Anii de prietenie care ne leaga - sunt peste 10 ani de cand lucram in aceasta formula, respectul reciproc si faptul ca tinem foarte mult unul la celalalt. Avem idealuri comune, suntem pasionati de ceea ce facem si as putea spune ca fiecare dintre noi este un adevarat fanatic atunci cand vine vorba despre "bucatica" lui si despre muzica.Noi chiar avem o gluma intre noi: "Sa-i dea Dumnezeu sanatate internetului!". Si spunem asta la propriu, pentru ca este unul dintre lucrurile care ne tin aproape, in contact permanent. Imi petrec foarte mult timp navigand pe internet, iar fiica mea se numeste Eva-Leeloo, astfel incat salut cititoarele site-ului Eva.ro!Revenind la trupa si la conceptul de "band" - "Joanna and The Band" este bandul meu ideal, utopic, cu muzicienii si artistii pe care am vrut sa ii strang impreuna, lucru care se face foarte greu, din cauza programului aglomerat al fiecaruia dintre noi. Tocmai de aceea, este o adevarata bucurie atunci cand suntem din nou impreuna, pe scena. - Desi activitatea voastra impreuna, ca trupa, este considerabila, aici gandindu-ma la numeroasele concerte sustinute in cluburile si festivalurile din Romania, cum iti explici faptul ca publicul de aici nu este familiarizat cu voi? Sunt mai multi factori care se cumuleaza: timpul si, implicit, concertele rare este unul dintre factori. Orizontul de asteptare al pietii muzicale romanesti este un alt motiv pentru care publicul - la scara larga - nu ne cunoaste. Insa avem segmentul nostru de public, fidel, care reprezinta 2-3% din totalul amatorilor de muzica. Oamenii care ne stiu nu ne-au uitat, ne cauta si am avut placuta surpriza de a vedea la toate cantarile noastre, din cluburi, chipuri pe care le-am vazut in urma cu 10-12 ani, oameni care vin si ne asculta cu aceeasi bucurie ca si atunci. In plus, fiecare dintre noi este caracterizat de un dezinteres fata de tot ce inseamna comercial. Ceea ce ne-a interesat intotdeauna este sa fim recunoscuti si apreciati de colegi, de cunoscatori - individual, dar si ca grup, fara sa incercam sa impunem acest lucru. Suntem foarte realisti, constienti si inteligenti si stim ca genul de muzica pe care il cream noi nu este pentru toate gusturile. - In ce masura consideri ca va va influenta cariera faptul ca ati fost trupa de deschidere la Deep Purple? Sunt realista si sperantele mele sunt minime - nu cred ca acest lucru ne va schimba viata profesionala in mod radical, insa a fost o ocazie de a ne intalni, de a fi apreciati de unii dintre colegii nostri si de public. Eu sunt deschisa la orice fel de propruneri. Toti suntem pregatiti pentru orice fel de proiect - intern sau international, insa avem nevoie si de putin noroc si de oamenii potriviti care sa faciliteze acest lucru.   - Avand in vedere toate aceste lucruri, care este solutia pentru ca o trupa sa fie apreciata la adevarata sa valoare? Sa reusim dincolo, in Occident. Intr-o situatie de non-compromis muzical, aici nu poti face altceva decat sa sapi cu o lopatica foarte mica, inaintand... mai mult pe loc. Singura solutie este sa reusesti acolo unde sunt apreciate valoarea, munca si profesionalismul, adica munca absoluta, cu partitura in fata, munca inteleasa la modul cel mai rece, fara abateri si glume. - Stilurile care te caracterizeaza sunt jazz-ul si bluesul. Ce anume a determinat abordarea acestor stiluri muzicale? Asta simt dintotdeauna, iar de la varsta de 14 ani este ceea ce fac - am transformat o vocatie intr-o profesie. Cantarile de jazz si blues mi se potrivesc cel mai mult si sunt cel mai bine croite dupa sufletul meu, desi cant si gospel, funk si soul. - Care este cel mai mare compromis pe care l-ai facut in cariera, pana acum? Consider ca nici un compromis nu merita a fi facut, pentru ca orice compromis atrage dupa sine un altul. Mizez intotdeauna pe incapatanarea mea si definitia pe care o dau eu succesului, respectiv satisfactia lucrului bine facut, implinirea sufleteasca. Nu am facut niciodata compromisuri si nici nu o sa fac vreodata - din cauza lor, ajungi sa uiti cine esti. Pentru mine, a face doi copii in mijlocul vietii profesionale este o bucurie si o implinire, nu un compromis. A pleca din tara intr-un moment in care totul mergea bine si a lua viata de la zero, intr-un tinut arid din punct de vedere cultural, este curaj, nu compromis. In plus, tot ceea ce fac are si o latura pedagogica, sa ii spunem - ma intereseaza sa ofer publicului un produs care sa il deschida si sa il eleveze. Aceasta este regula mea numarul unu in viata si fac acest lucru cu gandul la cei doi copii ai mei, pentru ca ma intereseaza lumea in care vor trai. Daca poti face ceva concret pentru a schimba macar un centimetru din jurul tau, atunci trebuie sa faci asta, de dragul copiilor. - Povesteste-ne mai mult despre o oportunitate de afirmare ratata pentru a nu-ti compromite integritatea profesionala. Nu regret si nu imi amintesc astfel de oportunitati - probabil nu au fost foarte importante pentru mine. Spre exemplu, in anul 2002 am inregistrat discul "Amazed" - o combinatie de jazz, blues si gospel, un album pe care ni l-au refuzat toate casele de productie din Romania. Incercand sa vand materialul, am primit tot felul de propuneri si sugestii de schimbare a genului muzical abordat, eventual spre latino... Am refuzat din start si programatic orice astfel de oferte. Si iata ca exista artisti care ofera un produs de calitate, fara sa faca nici un compromis la nivel artistic, asa cum sunt Aretha Franklin, Diana Krall sau Norah Jones. Se poate... - Care este trupa sau artistul alaturi de care este un adevarat vis sa canti - din tara si din strainatate? Am cantat cu toti artistii de jazz din tara, dar pe Aura Urziceanu o admir din copilarie si mi-as dori foarte mult sa facem un duet impreuna. Cu Gil Dobrica am avut cateva concerte minunate. Exista foarte multe trupe extraordinare - mi-ar placea un cafe concert cu Tonny Bennett, sa imi scrie Sting niste piese, mi-ar fi placut sa cant alaturi de Queen sau Nina Simone. Ok, sa revenim la realitate acum... - Daca nu ai fi cantareata, spre ce alt domeniu ti-ai fi indreptat interesul si talentul? Am crescut si m-am maturizat facand muzica. In nici un caz nu as aborda un alt domeniu artistic, pentru ca nu cred ca sunt inzestrata pentru asa ceva. Probabil ca as fi scris, ceea ce fac si acum - cu siguranta, as fi ales o profesie la fel de non-profit ca si cea actuala. Nu imi pot imagina viata mea altfel, in ciuda faptului ca, in paralel, sunt absolventa a Facultatii de Filosofie. - Cat de greu este pentru o voce feminina sa se integreze si/sau sa se impuna intr-o trupa de barbati? Cat de greu ii este pestelui in apa? Ma simt cel mai bine intre barbati si cel mai important lucru este ca nu am incercat si nu incerc niciodata sa ma impun. Nimeni nu vrea sa iasa in evidenta, ci sa colaboram. In trupa, toti suntem orgoliosi, avem personalitati puternice, insa am ajuns la maturizare personala si profesionala si stim ca doar cu motorul orgoliului turat la minimum putem face o treaba buna. - Te consideri o femeie de succes? Ce inseamna succesul pentru tine, ca artista? Nu m-au interesat niciodata succesele de casa sau vanzarile si de fiecare data am facut ceea ce mi-am dorit, cu incapatanare, un lucru care cred ca ma caracterizeaza foarte mult. De 16 ani fac profesia asta si, de-a lungul timpului, am invatat foarte multe lucruri de la oamenii alaturi de care am lucrat sau de la cei care m-au inspirat: Billie Holiday, Nina Simone si altii. Pentru mine, succesul inseamna multumire si implinire personala, dar nu in sensul egoist al suficientei de sine, ci satisfactia lucrului bine facut. Ca femeie artist, nimic nu se face fara efort, implicare, ambitie si determinare. Trebuie sa fii mereu optimista si sa mergi mai departe. Este un efort dublu, dar si o satisfactie pe masura, pentru ca iti demonstrezi ca iti poti depasi limitele. - Care este motto-ul care te calauzeste in viata? "What a man can do, another man can do", "Daca te tradezi pe tine, totul este in van", "Fara dragoste, totul este inutil", "Cu inteligenta si spirit, poti face orice" si "Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor"... Scrie-ne despre ce vedete ai vrea sa citesti pe site-ul Eva.ro la adresa vedete@eva.ro.

Deep Purple a impus respect la Bucuresti

Anul 2007 a adus in Romania trupe legendare, pe care, pana acum, nu ai fi sperat sa le vezi in propria tara. Am avut parte de adevarate regaluri muzicale, in compania lui Robert Plant, a rockerilor de la Rolling Stones si a celor de la Uriah Heep. De aceasta data, a fost randul britanicilor de la Deep Purple sa ne onoreze cu prezenta, intr-o racoroasa, dar minunata seara de 31 octombrie, pe Stadionul Cotroceni din Bucuresti. Romania a fost alegerea trupei pentru startul turneului international de promovare a celui mai recent material discografic, al 18-lea din cariera, "The Rapture of the Deep"."Lorzii" din "Cea mai zgomotoasa trupa din lume", asa cum au fost "inregistrati" englezii in Cartea Recordurilor, au adus cu ei muzica de calitate, entuziasm, bucurie de a canta si o lejeritate in crearea actului muzical din ce in ce mai rar intalnita pe scena. La aproape 40 de ani de cariera (Deep Purple va aniversa aceasta frumoasa varsta anul viitor), trupa ne-a demonstrat, pe viu, ca este nevoie de ani de experienta pentru a ajunge la sincronizarea perfecta de care au dat dovada pe scena toti componentii trupei. Sa simti cu adevarat muzica si fiecare schimbare de ritm nu este la indemana oricui. Cu toate acestea, felul incredibil de usor in care au reusit sa mentina atmosfera de pe stadion, fiind aplaudati cu admiratie si caldura de peste 10.000 de persoane, ne-a aratat ce inseamna anii petrecuti impreuna, in aproape aceeasi formula: Ian Gillan - voce, Steve Morse - chitara, Roger Glover - bas si Ian Paice - baterie, alaturi de Don Airey

Filme celebre, actori inediti si scenarii pe masura

Daca inca te mai intrebi cum pot deveni oamenii obisnuiti actori peste noapte, afla ca acest lucru nu mai este de mult timp un secret. Noutatea consta in faptul ca ei sunt si celebri. 24 de companii au raspuns provocarii lansate de cea de-a doua editie a Teacher's Film Festival, si au acceptat sa isi transforme angajatii in Carrie Bradshaw, Mirandei Priestly sau Lester Burnham. Rezultatul? 7 minute de film pe bune, versiunea romaneasca a celor mai bune seriale si filme. Am ales pentru tine trei dintre filmele care te-au cucerit: Sex and the City, The Devil Wears Prada si American Beauty. Protagonistii sunt angajatii Dacia, Oriflame si ING Bank.Carrie barbat?Iti mai amintesti de jurnalista new-yorkeza Carrie Bradshaw, considerata specialista in problemele legate de sexualitate si in relatiile dintre o femeie si un barbat? Te-ai gandit vreodata ca rolul ei ar putea fi interpretat cu succes de un barbat? Cel putin asta incearca sa ne convinga timp de 7 minute Liviu Ion, Director Executiv de Comunicare Dacia. Alaturi de colegii sai Silviu Sepciu, Sef serviciu relatii cu presa (Charlotte), Marius Manea, Sef serviciu Comunicare Interna (Samantha) si Dragos Tirlea, Responsabil IT, mediateca si videoteca (Miranda), a realizat varianta romaneasca si masculina a celebrului serial de comedie. Desigur este vorba despre o varianta parodie, de 7 minute. "Amantu", interpretat de Marius Manea, trebuie sa organizeze o conferinta pe tema "Sexul in mediul urban" si ii roaga pe cei trei prieteni ai sai sa il ajute. El cauta locatii, speakeri si teme interesante. "Cariera" (Liviu Ion) are misiunea de a scrie un articol pe aceasta tema si ii ofere organizatorului sugestii de abordari pentru conferinta. "Cariera" gaseste doua VIP-uri carora le propune sa discute despre viata lor sexuala. "Sarlota" (Silviu Sepciu) este rugata sa organizeze o expozitie pe tema sexului urban care sa fie deschisa in holul salii in care are loc conferinta. "Miratu" (Dragos Tirlea) va fi speaker, sustinand un discurs bazat pe ultimele date oferite de institutele de specialitate. Conferinta se dovedeste a fi un real succes, iar distractia pe masura.Cum orice film celebru are si o poveste, l-am intrebat pe Liviu Ion de ce au ales acest serial si cum s-au desfasurat filmarile. "Colegele noastre au ales acest serial. Noi am facut versiunea masculina pentru ca ni s-a parut amuzant sa aratam ca exista si partea cealalta a monedei. Am intitulat acest film "Strexity", nume care comprima cuvintele stres, sex si city intr-un story urban modern, "orasul sexului stresat". In filmulet este vorba despre influenta negativa a stresului asupra vietii sexuale din mediul urban modern." Filmarile au avut loc duminica, 9 septembrie 2007 la terasa Ambiance din Dorobanti, la libraria Noi de la Sala Dalles, la fantina de la Universitate, la sediul Dacia din Calea Floreasca si acasa la Liviu Ion. Gazda ne marturiseste: "A fost obositor, am inteles cat de greu e sa fii actor. Jucam prost, repetam, uitam replicile, radeam, oboseam, ne era foame, o luam de la capat. Actoria nu este o meserie usoara, presupune un efort permanent. La sfirsitul zilei abia am mai avut energie sa ne bucuram. Ne-am amuzat dupa doua saptamini, cand am vazut versiunea lunga, de 14 minute, care era foarte haioasa. Noi credem ca a fost totusi o performanta sa filmam doar 10 ore pentru atatea minute de film. Am dorit sa aparem in costume inchise la culoare ca sa parodiem una din fotografiile de prezentare a celor patru personaje din serail. Costumele provin din garderoba personala." Fun for FunCei de la Cosmetics Oriflame Romania au ales "Diavolul se imbraca de la Prada", numindu-si versiunea "Fun for Fun". Scenariul acesteia, realizat de Maria Sendrea, General manager assistant, ii prezinta pe angajatii Oriflame discutand despre festivalul Teacher's. Directoarea de marketing subliniaza importanta transmiterii mesajului firmei. Aici incepe filmul propriu- zis. Condusa de o sefa cu mana de fier compania la care lucreaza superba Izabela trebuie sa pregateasca o prezentare de moda pentru sezonul viitor. Printre soapte, rautati, demisii si incidente picante, angajatii companiei reusesc sa organizeze parada, care are un mare succes. La final, Izabela Iacob, Key Account Manager (Andy Sachs) este promovata, dar, spre deosebire de filmul original, isi gaseste si un partener.Maria Sendrea ne-a spus ca au ales acest film "Pentru ca este cu oameni de succes, toalete sic si cu un mesaj apropiat de cel al firmei noastre. De ce am schimbat finalul? Pentru ca, noi toti, am facut eforturi si am reusit sa combinam cariera cu viata personala, astfel incat ambele sa mearga bine." In ceea ce priveste munca de actor, ea ne spun: "La filmari ne-am simtit ca niste profesionisti. Ne-am demonstrat noua insine ca putem sa facem si altceva, dar nu oricum, ci foarte bine. Am terminat filmarile intr-o noapte pe la ora doua, dupa doua luni de scenarii si trei zile de filmari.American BeautyAngajatii ING Bank au mizat pe "American Beauty", regia versiunii autohtone fiind semnata de Dorin Dragomirescu, Chief Operating Officer Wholesale Banking, iar productia de Cristina Rotaru, HR Controller. Rolul lui Lester a fost interpretat de Dan Moscu, Security System Assistant Wholesale Banking, din distributie mai facand parte: Lorena Cojocaru, Junior Customer Contact Center Officer, Denisa Marinescu, Retail Settlements Clerk (Jane), Cristi Becski, ATM Co-ordinator, Cosmin Mitea, Project Manager, si Cristi Selaru, Help Desk Officer ING Offices. Secventa interpretata prezinta ziua de dinainte de American Beauty si descrie viata lui Lester, un om obisnuit, cu o viata banala, un om care a uitat sa traiasca si se bucure de viata dar care incepe sa-si dea seama de acest lucru. Participarea de anul acesta a ING Bank la TFF nu este prima experienta de acest gen. "Anul trecut ne-am inscris pe ultima suta de metri, dorindu-ne foarte mult sa facem parte din acest proiect inedit si sa aratam ca si bancherii pot avea veleitati artistice. Experienta de anul trecut ne-a placut foarte mult, asa ca anul acesta ne-am propus sa investim mai mult timp si sa implicam cit mai multi colegi in aceasta activitate extra profesionala. Productia acestui filmulet a adunat sefi si subalterni, colegi din departamente diverse - unii recent cooptati in organizatie, altii de foarte multi ani alaturi de ING, care au format o echipa in adevaratul sens al cuvintului.", ne-a marturisit Cristina Rotaru. "Am ales filmul

Printesa Diana, o legenda vie

Nu demult s-au implinit zece ani de la moartea celei care a fost supranumita Regina inimilor. Diana, Printesa de Wales, a decedat intr-un grav accident rutier care a avut loc in noaptea zilei de 31 august 1997, la Paris. In masina se afla si prietenul printesei, Dodi Al-Fayed, decedand si el in urma impactului dintre limuzina Mercedes si pilonii ce sustin tunelul de sub Pont de l'Alma, din apropierea Pietei Concorde.Cei doi tocmai se intorsesera dintr-o vacanta petrecuta in Sardinia si s-au oprit pentru o noapte in Paris. Dupa cina de la hotelul Riz, Dodi si-a trimis soferul personal la vila pentru a scapa de paparazzi. Masina in care pleca cuplul urma sa fie condusa de Henri Paul, bodyguard al hotelului care consumase alcool. Acesta a incercat sa scape de ziaristi, conducand cu o viteza de aproximativ 200 kilometri pe ora intr-un pasaj in care viteza era restrictionata la 50 de kilometri pe ora.In luna iunie a acetui an a fost publicata cartea lui Christopher Andersen, "After Diana: William, Harry, Charles And The Royal House of Windsor" (Dupa Diana: William, Harry, Charles si Casa Regala de Windsor), care dezvaluie faptul ca Diana si-ar fi prezis moartea. Autorul sustine ca "Cei de la Scotland Yard au descoperit, in cadrul anchetei ce a urmat accidentului, ca Diana a discutat cu multi prieteni apropiati, de numeroase ori, despre teama ei ca va fi victima unui asasinat prin inscenarea unui accident de masina sau de avion. Cu doar opt luni inainte de moartea sa, ea a scris o nota in care descrie o astfel de tentativa de asasinat asupra sa, ce seamana izbitor cu circumstantele producerii accidentului de masina in care si-a pierdut viata." La moartea printesei, cei care au iubit-o pe Diana au adus in memoria acesteia peste doua milioane de buchete de flori la palatele regale si au asteptat 12 ore pentru a se semna in cartea de condoleante. Aproximativ 3.500 de linii telefonice au fost deschise pentru donatii intr-un fond comemorativ. In memoria printesei a luat fiinta o fundatie caritabila care a adunat 133 de milioane de dolari intr-un singur an. 48 de milioane de dolari au provenit din vanzarea discului lui Elton John "Candle in the Wind 1997" si alte 20 de milioane au fost stransi in urma vanzarilor unor suveniruri oficiale cu Diana.Diana, nascuta Spencer, a fost prima sotie a printului Charles, Print de Wales, mostenitorul tronului Regatului Unit. Mariajul celor doi a durat 15 ani, ceremonia casatoriei avand loc pe 29 iulie 1981, la catedrala Sfantul Paul. Evenimentul a fost intens mediatizat, aproape un miliard de telespectatori din 74 de tari urmarindu-l. Atunci cand a inceput povestea de dragoste dintre Lady D si Print, Diana, in varsta de doar 19 ani, era educatoare intr-unul din cartierele Londrei. Nu a trecut mult timp de la casatorie si in 1982 a venit pe lume primul fiu al familiei regale, printul William. Doi ani mai tarziu, in 1984 s-a nascut si fratele sau, Henry. La doar opt ani de la nasterea celui de-al doilea fiu al lor, cuplul s-a despartit oficial, divortul pronuntandu-se abia in august 1996. Diana s-a nascut pe 1 iulie 1961, la Park House, casa pe care parintii sai o inchiriasera pe mosia Sandringham, proprietate a reginei Elisabeta a II-a. In anul 1975 tatal Dianei a dobandit titlul de Earl de Spencer, Diana devenind Lady Diana Spencer. Dupa divort, Diana si-a pastrat titulatura de Printesa de Wales si s-a dedicat actiunilor umanitare. Printesa iubea foarte mult copii, una dintre dovezi fiind aceea ca fusese educatoare. Ea a sustinut lupta impotriva virusului HIV si a fost prima personalitate a Casei Regale care s-a apropiat de copiii ce sufereau de SIDA. Simbol al elegantei si generozitatii, printesa este si astazi adorata de britanici. Chiar daca istoria vietii sale pare desprinsa dintr-o poveste, in realitate, Diana a suferit de depresie si a avut mai multe tentative de sinucidere. Potrivit presei, cat timp a fost casatorita cu Charles, cei doi au avut mai multe relatii extraconjugale. Se pare ca singura bucurie a Dianei erau cei doi fii. Printul William a urmat prestigioasa scoala Eton si cursurile Universitatii Sfantul Andrews, din Scotia. Aici a studiat istoria artei si geografia si a cunoscut-o pe iubita sa Kate Middleton de care s-a despartit in luna aprilie a acestui an. Cel de-al doilea fiu, printul Harry, mai putin inclinat spre studiu, a facut cateva greseli in urma carora nu si-a castigat un renume tocmai bun. A fost acuzat de consum de droguri si alcool, familia regala hotarand sa il trimita intr-un tur al lumii. Cand s-a intors in Marea Britanie s-a inscris la academia militara Sandhurst, in urma absolvirii acesteia obtinand titlul de ofiter regal. Pe 1 iulie 2007, cei doi fii ai printesei Diana au organizat un concert in memoria mamei lor. Sustinut pe stadionul Wembley din Londra, concertul a fost urmarit de 63.000 de persoane. Printre celebritatile care au cantat se numara Elton John, Rod Stewart, Duran Duran si Nelly Furtado.

Mika, o "reteta" sigura in lumea muzicala

Nu este usor sa "spargi" topurile muzicale avand la activ un singur album pop. Solistul Mika a reusit acest lucru cu materialul discografic "Life in Cartoon Motion" si a "corupt" publicul cu ajutorul unor piese pline de energie. Sa fie acesta un succes de moment sau de durata? Ramane sa vedem ce urmeaza sa ne mai ofere artistul britanic nascut in Beirut...Desi i s-a reprosat in repetate randuri faptul ca imita in mod evident stilul unor artisti celebri, cum ar fi Elton John, Queen, Scissor Sisters si chiar Robbie Williams, Mika nu neaga aceste influente, ba mai mult, reuseste sa imbine in mod armonios ritmurile pop si funk, reusind sa aduca din nou in prim-plan exuberanta specifica muzicii anilor '70 si '80. "Am crescut ascultand orice fel de muzica, de la Joan Baez si Dylan pana la Serge Gainsbourg si Flamenco.", a declarat cantaretul, compozitorul si producatorul Mika - pe numele sau real Michael Holbrook Penniman, in varsta de 24 de ani. "Gusturile mele muzicale au devenit tot mai eclectice o data cu inaintarea in varsta, dar intotdeauna ma intorc la marii compozitori, oamenii care compun muzica extraordinara, conform propriei viziuni artistice. Prince, Harry Nillson, Elton John, chiar si Michael Jackson. Acesti oameni stiu sa faca albume pop minunate, care nu pot fi realizate sau reproduse de altcineva si asta este ceea ce mi-am dorit intotdeauna sa fac si eu."Cele 13 piese de pe albumul "Life in Cartoon Motion" sunt atat amuzante, inteligente, cat si provocatoare din punct de vedere muzical si tematic, combinand euforia si armonia cu elemente si accente melancolice neasteptate: melodrame pe note sau povesti de dragoste, istorii care vorbesc despre abandon, pierdere, dezamagire, speranta si fericire. Dupa cum afirma Mika, toate sunt melodii despre tranzitie, despre oameni aflati in plin proces de a deveni ceea ce isi doresc sa fie. Acesta a explicat: "Tranzitiile sunt importante, pentru ca acela este momentul in care totul se naruieste si te determina sa iti reevaluezi viata. In ceea ce priveste compunerea de piese, tranzitiile reprezinta o sursa nesfarsita de inspiratie, pentru ca te obliga sa privesti lucrurile cu mult mai multa atentie. Nu poti lua nimic de-a gata in viata."Tanarul este un autodidact in ceea ce priveste arta pianului, vocea sa poate urca pana la patru octave (lucru uneori suparator in melodiile interpretate, din cauza efectului de "falsetto"), iar despre prezenta sa scenica nu putem spune decat ca este un entertainer desavarsit si innascut.Single-ul sau de debut, "Relax (Take It Easy)", a aparut in toamna anului 2006, insa melodia care i-a urmat, "Grace Kelly", este cea care a uimit lumea intreaga, aducandu-i lui Mika succesul si faima pe care le cauta si astepta de atata vreme. Lansat in ianuarie 2007, hit-ul a ajuns pe locul 1 in topul single-urilor, gratie download-arii masive, situatie asemanatoare celei in care s-a aflat Gnarls Barkley, cu piesa "Crazy".Succesului inregistrat cu aceasta melodie vin sa i se alature cantecele "Love Today", care celebreaza bucuriile simple ale vietii, "Big Girl (You Are Beautiful)", "Lollipop" (al carei refren seamana izbitor de mult cu cel al piesei "Hollaback Girl" a lui Gwen Stefani) sau "Billy Brown", in care este descrisa calatoria unui barbat care descopera ca este atras de barbati. Albumul de debut al lui Mika s-a descurcat la fel de bine in momentul lansarii, in luna februarie, iar in luna martie, cand a fost lansat in SUA, ajunsese deja pe primul loc in topurile britanice.Indiferent de piesele pe care le interpreteaza, Mika stie sa arate cat de fericit il face muzica: "Am compus 'Love Today' intr-o perioada in care eram fericit, cu adevarat fericit. Atunci cand simti aceste lucruri, ai senzatia ca intreaga lume simte la fel ca tine. Asa ca am pus toate astea intr-un cantec."Atmosfera intregului album trece cu usurinta de la "agonie" la "extaz", iar sentimentul neprevazutului si al surprizei permanente se insereaza, partial, si datorita titlului albumului. Mika a declarat in legatura cu acest aspect: "In mod inevitabil, atunci cand intr-un cantec pop abordezi anumite subiecte, reiese ceva asemanator desenelor animate. Este ca si cum personajul serialului animat 'Familia Simpson', Homer Simpson, ar putea vorbi despre absolut orice subiect, de la politica la ciudatenia lui Michael Jackson si homosexualitate, si ar scapa basma curata tocmai pentru ca este un personaj animat. De aici a aparut si titlul materialului discografic."In ciuda faptului ca Mika afiseaza si induce o stare de relaxare, optimism si veselie, viata sa nu a fost intotdeauna atat de usoara. Mika s-a nascut in Beirut, mama sa fiind libaneza, iar tatal sau, american. La scurt timp dupa aceea, familia s-a mutat la Paris si, in final, s-a stabilit la Londra, pe cand tanarul avea 9 ani. Mutarile frecvente, traumatizanta experienta prin care a trecut tatal sau, tinut ostatic la Ambasada Americana din Kuwait, precum si faptul ca era agresat de colegi, la scoala, l-au afectat pe tanarul Michael in asa maniera, incat a incetat sa mai vorbeasca si, timp de sase luni, a fost retras de la scoala. In acea perioada, Mika a descoperit ca muzica este viata sa si, la scurt timp dupa aceea, a inceput orele si lectiile de canto. A urmat cursurile Royal College of Music si, la varsta de 20 de ani, Mika a inregistrat impreuna cu Royal Opera House. Artistul a renuntat insa la scoala pentru a se concentra asupra carierei sale muzicale.Iar stradaniile sale au dat roade - Mika a primit 6 nominalizari pana in prezent, datorita primului sau album din cariera: Cel mai bun debut masculin - Teen Choice Awards; Cel mai bun cantaret - Nickelodeon Kids' Choice Award, din Marea Britanie; Cel mai bun debutant la nivel international - Nickelodeon Kids' Choice Award; Cel mai bun artist debutant - Q Awards; categoria "Single-ul care creeaza cea mai mare dependenta" - "Grace Kelly", la MTV Europe Music Award; categoria "Solo" - MTV Europe Music Award.Fie ca vocea sa stridenta, usor "sparta" si falsa, sau "copierea" stilului unor artisti celebri devin deranjante, fie ca, dimpotriva, te vei indragosti de ritmurile inedite si surprinzatoare ale lui Mika, mai mult decat sigur ca acesta este un artist pe care nu il vei putea ignora - hit-urile sale sunt prezente in play-list-ul tuturor posturilor de radio si de televiziune.Mika este una dintre cele mai mari surprize ale scenei pop din ultima vreme, atat prin stilul muzical abordat, cat si prin imaginea sa "colorata" si usor nebuna. "Nu trebuie sa te temi sa iesi in evidenta." este unul dintre motto-urile lui Mika. Iar artistul stie sa traiasca din plin potrivit acestei idei.

Gina Pistol: "Nu regret nimic din trecutul meu"

La doar 26 de ani, Gina Pistol este celebra, se mandrese cu propia afacere si cu o cariera in televiziune de invidiat. In ultimul timp, Gina este tot mai prezenta pe micile ecrane. In aceasta vara a prezentat, alaturi de actorul Bogdan Talasman, "Campionatul Suporterilor", o emisiune de divertisment difuzata de Prima Tv. Colaborarea ei cu acest post de televiziune continua si o vom putea vedea din 9 octombrie prezentand "Santier in lucru", in compania lui Daniel Iancu. Gina si Daniel vor fi gazdele a patru cupluri care, timp de doisprezece saptamani, vor incerca sa amenajeze o casa "la rosu", mergand zilnic la serviciu. Gina ne-a vorbit despre aceasta emisiune, despre munca ei in televiziunea si despre dragoste. Am mai aflat care este cel mai mare vis al ei si ca adora pisicile si creatiile vestimentare ale lui Elie Saab. Ce te-a determinat sa prezinti "Santier in lucru"?Cine nu ar vrea sa prezinte un format de succes? Mi s-a prezentat formatul, mi-a placut foarte mult si am acceptat fara nicio ezitare.Cum ti se pare ideea acestei emisiuni? Crezi ca va avea succes?Cu siguranta o sa fie o emisiune vizionata si comentata. Cat despre succes, ar trebui doar sa ne gandim cum a fost vazuta in Australia unde practic "a spart" audientele.Ai vreo preferinta pentru un anumit cuplu concurent?Nu chiar. Tot ce pot sa va spun este ca toti imi sunt simpatici. O sa-i vedeti. Sunt foarte diferiti, dar fiecare are ceva al lui, care te face sa-l indragesti.Cum ti se pare munca in televiziune?Pana acum cateva luni nu pot spune ca-mi placea ideea de-a mai lucra in televiziune. Doream sa fac altceva, dar am inceput sa colaberez cu un site unde prezint stiri din muzica. Cand mi s-a propus prima oara, am cam stat pe ganduri daca sa accept sau nu oferta, dar am luat-o ca pe o provocare si zic ca ma descurc chiar binisor.Ce ne poti spune despre colaborarea ta cu Prima Tv?Pentru ca am o parere buna despre acest post de televiziune, pentru mine este o mare realizare sa lucrez cu ei.Am aflat ca ai o firma de hostess. Cum este sa fii femeie de afaceri?Da, am impreuna cu o prietena o agentie de BTL. In ceea ce priveste viata mea ca "femeie de afaceri" nu stiu ce sa va spun... va voi raspunde dupa ce fac prima suta de mii de euro. Tot ce pot sa afirm acum este ca imi place sa fiu independenta.Arati foarte bine. Cum te mentii?In ultima vreme aud asta tot mai des. Nu am un program special de intretinere si nici nu tin vreun regim alimentar. In cazul meu, pot spune ca totul vine din interior pentru ca sunt fericita.Cata importanta acorzi tinutei tale?Depinde de eveniment. In general, incerc sa nu ma neglijez. Pentru mine cel mai important lucru este sa am o tinuta ingrijita si nu ma refer doar la a asorta hainele cu gust. Prefer stilul simplu, dar am grija sa imi aleg tinuta in functie de eveniment. Care este creatorul de moda preferat?Imi plac foarte mult tinutele create de Elie Saab pentru ca ma reprezinta. In ceea ce priveste magazinele, prefer hainele de la H&M, Zara, Mango, Miss Sixty si, bineinteles, Reapley.Locuiesti cu mama si fratele tau. Cum te sustine familia?Familiea mea ma sprijina in primul rand moral. Am avut mereu o relatie buna cu mama si fratele meu care m-au sustiunt in tot ceea ce am facut si m-au incurajat in toate deciziile pe care le-am luat pana acum.Ai avut mai multe relatii care s-au finalizat. Cum ai trecut peste despartiri? Prefer sa nu vorbesc desre viata mea sentimentala, dar va pot spune ca niciodata nu ma uit in urma, de aici vine puterea de a trece cu bine peste despartiri. Nu tin legatura cu fostii parteneri si nu regret absolut nimic din trecutul meu.Acum esti implinita? Da si voi fi si mai multumita cand voi avea casa si familia mea.Care este cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care ti-a facut-o iubitul tau?Doar faptul ca ma trezesc in bratele lui imi spune multe. Am invatat ca uneori un gest sau un mic compromis pe care il faci pentru persoana iubita spun mult mai multe decat daca ai striga cat te tin plamanii "Te iubesc".Care este cel mai mare vis al tau?O familie mare... O casa, o gradina cu flori si multi copaci, o pisica care sa-mi stea in poala si sa toarca, o lume mai buna pentru copiii mei si un sot cu care sa impart toate astea.Cati copii vrei sa ai? Te-ai gandit cum ii vei boteza?Nu m-am hotarat inca. In ceea ce priveste numele lor cred ca o sa-mi dea ceva batai de cap.Unde ti-ar placea sa calatoresti?Peste tot in lume dar imi doresc mult sa vizitez Japonia, Noua Zeelanda si Australia. Daca ar fi sa ma intorc undeva unde am mai fost, as alege Grecia. Pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. Mi-ar placea sa revad si Libanul pentru ca toate cuvintele frumoase pe care le-am auzit despre aceasta tara nu sunt de-ajuns ca sa pot descrie un loc divin.Ce faci in timpul liber?Il petrec alaturi de oamenii dragi. Am momente cand imi place sa stau in camera mea sa citesc o carte, sa rasfoiesc o revista sau sa bantui pe internet. Cand nu fac asta, sigur sunt ori cu fetele la o sueta, ori ma uit la un film cu iubitul si motanul nostru.

"Ratatouille", o poveste animata despre reusita

Un decor neconventional - bucataria. Un subiect inedit - mancarea. Un personaj simpatic, ambitios si... mustacios - un sobolan. Mai mult decat atat, un sobolan care isi doreste sa devina bucatar si care isi petrece cea mai mare parte a timpului exact in locul in care nu am vrea sa il vedem - in bucatarie... Bine ati venit in lumea animata din "Ratatouille", cea mai recenta productie semnata Disney si Pixar! Povestea unui sobolan care reuseste sa devina un bucatar faimos, datorita calitatilor sale exceptionale, nu se adreseaza doar copiilor si publicului tanar. Filmul este o incantare si pentru adultii care invata - o data in plus - ca oricine poate reusi in ceea ce isi propune, atata timp cat va avea curajul sa accepte ceea ce este si va face totul pentru a-si atinge scopul.Productia este excelenta, dovada entuziasmul criticilor si al publicului. Extrem de ingenioasa, pelicula tese o poveste coerenta, plina de intorsaturi de situatie care te iau prin surprindere si te uimesc prin inovatie. Inutil a mai spune ca "Ratatouille" este deosebit de amuzant. Daca alte filme "reusesc" sa te plictiseasca, ei bine, povestea soricelului Remy, bucatar aspirant (dar care ajunge sa isi implineasca dorinta), te tine in priza pe tot parcursul ei si nu te lasa nici macar o clipa sa te intrebi cat mai dureaza pana la finalul peliculei... Scenariul este inteligent, minunat conceput, iar vocile personajelor sunt distincte si incanta prin naturalete, fara sa fie usor recunoscute de catre public, asa cum se intampla in cazul celebritatilor care dau viata personajelor animate. Filmul este o combinatie de replici spirituale, pozne acrobatice, sincronizari comice atent cronometrate si teme emotionante, pline de rezonanta.Remy este un tanar soarece al carui vis este sa devina maestru bucatar. Nu este descurajat nici de piedicile pe care i le pune familia, puternic ancorata in "meseria" de "rozatoare-gunoier" care traiesc din resturile gasite in tomberoane, nici de faptul ca profesia de gastronom este una care uraste soarecii prin excelenta...Micul Remy (Patton Oswalt) este gata de orice pentru a-si indeplini visul, iar faptul ca locuieste in canalizarea unui restaurant foarte bine cotat ii aduce visul extrem de aproape. In ciuda pericolelor si a capcanelor, ispita este mare, astfel incat se aventureaza in acest univers interzis. Sfasiat intre conditia sa si visul neindeplinit, Remy va descoperi curand adevaratul sens al aventurii, al prieteniei, al familiei si va intelege ca trebuie sa aiba curajul de a fi ceea ce este: un soarece care vrea sa fie mare bucatar.Insa micul Remy are un drum lung de parcurs pentru a-si atinge telul, iar viata si "cariera" nu ii vor fi deloc usoare - pentru a putea "profesa", Remy face un parteneriat cu Linguini (Lou Romano), un tanar neexperimentat si deloc talentat in ale bucatariei, pe care il ghideaza la fiecare miscare, ascuns in chipiul de bucatar.In timp, soricelul va fi nevoit sa faca fata atat solicitarilor din ce in ce mai numeroase din partea familiei, care il "exploateaza" pentru faptul ca lucreaza intr-un renumit restaurant frantuzesc, unde are acces la proviziile de mancare, cat si cronicilor "criminale" ale lui Anton Ego (Peter O'Toole), care si-a pus in gand sa distruga pentru totdeauna localul.Manat insa de firea sa ambitioasa si dornic sa realizeze propriile retete si "capodopere" gastronomice, Remy face fata tuturor provocarilor cu brio, exceland in meseria sa si "dovedindu-l" chiar si pe temutul Ego cu o reteta care ii aminteste acestuia de copilarie, topindu-i sufletul. Ca orice alt film de animatie, nici acestuia nu ii putea lipsi partea moralizatoare, in care copiilor (si nu numai...) li se atrage atentia asupra importantei familiei, a prieteniei si a respectarii propriilor valori. Fara acestea, viata nu este deloc simpla, iar Remy invata pe "blana" sa cat de greu este sa fii singur. Desi un film de animatie adresat celor mici, comedia "Ratatouille" se dovedeste a fi un film ideal pentru intreaga familie, balansand echilibrat intre perspectiva umana si cea a micilor rozatoare. Productia cinematografica este o capodopera la nivel vizual, iar reusitele in materie de animatie computerizata asigura succesul indiscutabil al acestei comedii. Imaginea este foarte sensibila la variatiile de culoare, lumini si umbre, o combinatie de-a dreptul surprinzatoare. Fiecare gest al ineditelor personaje rozatoare transmite o emotie, atat de atent detaliata, incat chipul este extrem de expresiv si pare real.Pana si retetele deosebite au personalitate, unul dintre consultantii care si-au dat concursul pentru acest film fiind Thomas Keller, legendarul bucatar-sef al unui celebru restaurant din Napa, French Laundry. El este cel care a desenat unele dintre felurile de mancare apetisante din film.Atentia pentru detaliu si pasiunea pentru mancare par sa atraga mai degraba adultii decat copiii - acestia vor intelege mai bine "expeditia" lui Remy in cautarea perfectiunii gastronomice. Aceasta deoarece telul lui este atat de usor comparabil cu orice alt scop din viata fiecaruia dintre noi. Ambitios si fara sa se poata conforma standardelor, Remy nu se multumeste decat cu ce este mai bun. Un deziderat la care ar trebui sa aspiram si noi. Sau, cel putin, de care ar trebui sa ne amintim... "Oricine poate gati" este motto-ul care il inspira pe Remy. "Oricine poate face orice" este motto-ul pe care trebuie sa il retinem. O lectie pretioasa (re)invatata de la un mic rozator dintr-un film animat...Stiai ca?... Echipa de animatie a lucrat impreuna cu bucatarul-sef Thomas Keller la restaurantul acestuia, French Laundry, pentru a invata fascinanta arta a gatitului. Keller are si un rol episodic in film - el imprumuta vocea unui client din restaurantul Gusteau in care lucreaza Remy. Cateva schimbari in ceea ce priveste infatisarea sobolanilor (in special a nasului si a urechilor) au fost facute dupa ce Debbie Ducommun, experta in sobolani, si-a adus propriile animale de companie in departamentele de arta si animatie, pentru ca acestea sa fie observate, iar desenele ulterioare sa corespunda intocmai realitatii. Pentru a da un aspect cat mai real gunoiului, artistii au cercetat si apoi au fotografiat felul in care legumele si fructele putrezesc in realitate. 15 tipuri diferite de produse au fost lasate sa putrezeasca, dupa care au fost fotografiate, cum ar fi: mere, fructe de padure, banane, ciuperci, portocale, broccoli si salata. In timpul procesului de realizare a personajelor, sculptorul a creat manual noua mulaje din lut infatisand protagonistul peliculei, Remy. Sase dintre acestea au reprezentat diferite viziuni in materie de design, iar trei au reprezentat diferite ipostaze ale designului final. Pe fundalul unei scene care se petrece pe strada, se afla un mim. Acesta este personajul "Bomb Voyage" din filmul animat "The Incredibles" (2004), regizat de Brad Bird, cel care este si realizatorul productiei "Ratatouille". In momentul in care Remy ar trebui sa il "controleze" pe Linguini, acesta face o miscare brusca, in urma careia ii cad pantalonii. Pe lenjeria intima astfel expusa se poate vedea logo-ul "The Incredibles" (2004). Marca motocicletei pe care o foloseste Colette (Janeane Garofalo), iubita lui Linguini, este "Calahan", asa cum arata logo-ul desenat pe rezervor - aceasta este o referinta la regizoarea de lumini Sharon Calahan. Incaperea in care Anton Ego isi scrie cronica are forma unui sicriu, iar spatele masinii sale de scris seamana cu un craniu - cat se poate de adecvat, avand in vedere faptul ca Ego scrie cronici "criminale"... Personajul negativ din acest film este Skinner, cel care incearca sa il prinda intr-o capcana pe micul Remy. In fapt, psihologul comportamental B.F. Skinner este cunoscut pentru "Cutia Skinner", in care sobolanii erau inchisi si invatati sa apese un buton pentru a primi hrana. Tatal lui Remy, Django (a carui voce este Brian Dennehy), si-a primit numele in onoarea lui Django Reinhardt, faimosul chitarist de jazz belgian, de etnie roma. Acesta a trait in perioada 1910-1953. Aproape toate filmele Pixar infatiseaza camionul Pizza Planet din "Toy Story" (1995). Camionul se poate vedea pe podul de peste Sena, in secventa in care Skinner il urmareste pe Remy. Vitrina in care sunt infatisati sobolani morti, prinsi in capcane, chiar exista. Este vitrina "Destruction des Animaux Nuisibles", un centru de exterminare a rozatoarelor care exista inca din anul 1872. "Colonelul Remy" a fost "numele de razboi" al lui Gilbert Renault, un erou al Rezistentei Franceze din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

O seara cu Sherezada

In seara zilei de 11 septembrie, in cadrul "Festivalului International George Enescu", a concertat la Sala Mare a Palatului Filarmonica Arturo Toscanini dirijata de Emmanuel Krivin. Repertoriul orchestrei a inclus o selectie din Sherezada, compozite a lui Nikolai Rimsky-Korsakov, si Simfonia numarul 2 a lui Johannes Bramhs. Cu o seara in urma, Filarmonica italiana a interpretat lucrari ale compozitorului roman George Enescu si ale lui Maurice Ravel, in compania dirijorului Lawrence Foster.Aceste doua concerete au reprezentat prima prezenta a Filarmonicii Arturo Toscanini in Romania. Infiintata in urma cu cinci ani, Filarmonica ce poarta numele marelui dirijor italian a sustinut spectacole, pana in prezent, in Franta, Spania, Germania, Rusia, Ungaria, Turcia, Elvetia, China, Japonia, Statele Unite si Israel. Arturo Toscanini (1867-1957) a fost director artistic si dirijor principal la Scala din Milano intre anii 1898 si 1908.Prezent in Romania pentru mai putin de doua zile Emmanuel Krivin a avut amabilitatea de a raspunde intrebarilor jurnalistilor cateva minute inainte de repetitia generala. "Sunt foarte onorat sa particip la acest festival a carei reputatie o cunosc. Din pacate nu am timp sa vizitez orasul deoarece sunt nevoit sa plec pentru ca am inca o serie de concerte. Voi reveni ca turist pentru ca vreau sa cunosc aceste locuri. Si eu, ca majoritatea europenilor, cunosc Romania doar din auzite.", a spus marele dirijor francez celor prezenti. Emmanuel Krivin s-a aratat un cunoscator al marilor nume romanesti, reprezentanti ai muzicii clasice. El i-a amintit pe Sivlia Moarcovici, Anton Lupu, Angela Ghiorghiu si Cristian Badea. "In perioada in care am fost violonist, am avut multi prieteni romani, ei fiind cunoscuti mai ales pentru cantelcele transilvanene", a adaugat Krivin. De origine rusa, dupa tatal sau, si polonez, dupa mama, Emmanuel Krivine s-a nascut la Grenoble in 1947. Desi a fost atras de mic de orga si muzica simfonica, a debutat ca violonist. La doar 16 ani a primit premiul Conservatorului din Paris si a urmat cursurile Capelei muzicale Reine-Elisabeth unde a studiat cu Szeryng si Menuhin. In aceasta perioada a participat si s-a facut remarcat la competitiile de renume international de la Napole, Londra si Paganini.In anul 1965, l-a intalnit pe Karl Bohm la Salzbourg, fapt ce a determinat o schimbare in cariera sa. In urma unui accident, a renuntat la arcus si s-a indragostit de bagheta. In perioada 1976-1983, a fost invitat permanent al Noii Orchestre Filarmonice a Radio-France la Paris, timp in care a acompaniat pe unii dintre cei mai mari artisti de renume international si a participat la numeroase concerte televizate. Recunoasterea sa internationala a venit abia in 1983, in urma unui concert in Germania cand a fost aclamat de public.Apoi au urmat numeroase concerte, in compania formatiilor celebre ca: Berliner Philharmoniker, NDR Hambourg, Gewandhaus din Leipzig, Chamber Orchestra of Europe, Tonhalle din Zurich, London Symphony Orchestra, Olso Philarmonic, Orchestre de Paris, Orchestre National de France, RAI de Turin, Filarmonica Ceha si Wiener Symphoniker. Timp de sapte ani a fost director artistic al Orchestrei Franceze a Tineretului, iar din 1987 a devenit si director artistic pentru Orchestra Nationala din Lyon. Repertoriul sau discografic cu Simfonia Varsovia, Bamberger Symphoniker si filarmonica, include opere ale lui Mozart, Richard Strauss si Schoenberg. Cu Orchestra Nationala din Lyon a interpretat mai ales opere din repertoriul francez: Debussy, Ravel, Faur

Carmen sau istoria unei tragedii

In cadrul Festivalului "George Enescu", UNITER a prezentat in seara zilei de 3 septembrie, in Sala Mare a TNB spectacolul "Tragedia lui Carmen" in regia lui Ion Caramitru. Din distributie fac parte Ioana Andra - Carmen, Vlad Mirita - Don Jose, Iordache Basalic - Escamillo, Mihaela Stancu - Michaela, Eugen Cristea - Pastia, Silviu Biris - Zuniga si Vasile Calofir - Garcia. Jocul actorilor a fost acompaniat de Orchestra Metropolitana de Camera Bucuresti, dirijata de Tiberiu Soare. Spectacolul produs de UNITER este un mix intre teatru si opera, intre romana si franceza. Momentele de proza au fost interpretate in romana. "Tragedia lui Carmen" propusa de Caramitru are o durata de o ora si jumatate, durata acestei opere fiind insa de patru ore. Regizorul spectacolului a redus si concentrat insa opera in mod eficient si inteligent. Scenografia spectacolului a fost creata de Maria Miu, iar luminile de Chris Jaeger.Presedintele UNITER a avut ca punct de pornire pentru regia spectacolului sau varianta moderna a tragediei semnata de Peter Brook, Marius Constant si Jean-Claude Carriere in 1981 si nu compozitia lui Georges Bizet inspirata de nuvela lui Prosper Merimee. Regizorul Peter Brook a realizat o creatie cinematografica dupa versiunea scenica adaptata a operei lui Georges Bizet.Ion Caramitru a realizat astfel un spectacol desprins de clisee, cu o pregnanta nota de autenticitate. Adevarata provocarea a fost imbinarea dintre teatru si opera. El a ales varianta lui Peter Brook deoarece acesta a reusit sa redescopere virtutiile ascunse ale unei capodopere. "Daca ar fi trait in secolul nostru, Bizet ar fi fost bucuros sa-si recunoasca opera in substanta ei cea mai intima in care personajele sunt vii si zbuciumate ca niste autentice creaturi si nu agitate fals si obsedate numai de performantele vocale...Peste tot insa Muzica divina cu care Bizet isi inzestreaza personajele este purtatoare de mesaj ceresc in incrancenarea ei de a canta iubirea si suferinta omului", afirma Ion Caramitru."Tragedia lui Carmen", in regia lui Ion Caramitru s-a jucat si la Sibiu, in cadrul Programului "Sibiu - Capitala Culturala Europeana 2007" si a avut premiera la 12 iulie, in curtea interioara a Muzeului de Istorie din Sibiu. Apoi au urmat alte sase reprezentatii in iulie si in august. Spectacolul din Sibiu a fost produs in parteneriat cu Muzeul Brukenthal, Opera Nationala din Bucuresti, Teatrul National de Opereta "Ion Dacian" si Filarmonica "George Enescu" din Bucuresti.In anul 1993, Ion Caramitru a montat la Belfast, Irlanda, o varianta a "Tragediei lui Carmen" care s-a jucat cu casa de bilete inchisa. "Tragedia lui Carmen" pastreaza o parte a ariilor originale din "Carmen", acestea fiind insa presarate cu insertii de proza, menite sa imbogateasca si sa faca actiunea mai dinamica. Regizorul si-a pus amprenta personala asupra spectacolului. Spre exemplu, pentru spectacolele de la Sibiu "Spre deosebire de libretul initial, am inventat niste personaje noi, un grup de copii, care o insotesc pe Carmen", spune Ion Caramitru.Opera "Carmen", una dintre cele mai populare din lume, a dat nastere la numeroase spectacole de opera, dar si multe filme. Prima oara opera a fost jucata pe 3 martie 1875 la Opera Comica din Paris, spre deceptia lui Georges Bizet. Livretul a fost adaptat de Henri Meilhac si Ludovic Hal

Fiecare zi este o viata

In goana dupa articole si stresata de dead-line-uri am sapat si am dat cateva zeci de telefoane bune pana sa ajung sa dau de cel care avea sa fie subiectul urmatorului meu articol. Are o poveste de viata nu interesanta, ci foarte. A trecut prin multe si a acceptat sa priveasca cu detasare si, in acelasi timp, regrete pasagere trecutul, deloc usor, al vietii lui. Adrian Ticala, aparent un simplu jurist, este mai presus de toate un invingator. Are un Cv impresionant pentru un tanar de numai 26 de ani. Este

Week-end cu premiere una si una

Lumea muzicala ii simte deja lipsa si, cu siguranta, va fi mult mai saraca de acum inainte. Luciano Pavarotti a pierdut lupta in fata cancerului pancreatic de care suferea si s-a stins din viata la resedinta sa din Modena, Italia, in data de 6 septembrie 2007, la varsta de 71 de ani. Pavarotti a fost cel mai popular cantaret de opera si va ramane in amintirea tuturor drept tenorul datorita caruia distanta dintre muzica pop si cea clasica s-a micsorat.A trait o viata plina, din care nu au lipsit controversele si speculatiile. Modestul Pavarotti a incercat sa se tina cat mai departe de vizorul presei, preferand sa se exprime prin muzica - concertele sale au bucurat sufletele amatorilor de muzica clasica si de opera din intreaga lume.De indata ce s-a raspandit vestea trecerii in nefiinta a marelui artist, atat celebritatile, cat si oamenii obisnuiti au tinut sa ii aduca un ultim omagiu artistului apreciat pentru stilul sau inedit de a reinventa si de a aduce un suflu nou operei clasice. Dupa cum a afirmat criticul muzical Mario Luzzato Fegiz, "La fel ca Ferrari, Pavarotti a fost simbolul Italiei in lume. Luciano a fost admirat pentru talentul sau, pentru abilitatile sale de tenor fara pretentii si pentru usurinta cu care se putea apropia de oameni."Spre deosebire de alti artisti de opera, Pavarotti a stiut sa isi "vanda" meseria si sa o faca accesibila si celor mai putin initiati. Iubea spectacolul si acest lucru se vedea pe scena cu fiecare reprezentatie in parte. Artistul a fost admirat pentru vocea sa pura si splendida, pentru timbrul vocal deosebit. Placido Domingo avea sa spuna despre el, dupa aflarea vestii nefericite a mortii cantaretului: "Intotdeauna am admirat vocea lui incredibila, harul acesta pe care i l-a dat Dumnezeu, timbrul inconfundabil si special pentru un tenor. De asemenea, mi-a placut la nebunie minunatul sau simt al umorului si, in unele dintre concertele noastre cu Jose Carreras - asa numitele concerte ale 'celor trei tenori' - am avut probleme in a ne aminti ca ofeream un spectacol unui public care platise biletul, tocmai pentru ca ne simteam atat de bine impreuna."Ministrul italian al Culturii, Francesco Rutelli, si-a exprimat, la randul sau, regretul pentru nedreapta disparitie a starului: "Luciano Pavarotti a fost un gigant al secolului XX. Vocea sa impunatoare, la fel ca si prezenta scenica, l-au transformat intr-unul dintre protagonistii de top ai traditiei italiene de opera."Cum incep povestile de succes...Luciano Pavarotti s-a nascut in Modena, Italia, in data de 12 octombrie 1935. In copilarie, fotbalul era preocuparea sa majora, motiv pentru care a tinut sa isi afiseze talentul si in echipa de fotbal a orasului. Mama sa, Adele, muncitoare intr-o fabrica de tutun, si tatal sau, Fernando, brutar, i-au insuflat tanarului dragostea pentru muzica, inca din primii ani ai vietii. Fernando a fost si el un talentat cantaret de opera, amator insa, indemnandu-si fiul sa cante alaturi de el in corul Corale Rossi din Modena. Luciano a inceput sa fie mai interesat de opera decat de fotbal, in special dupa ce corul din care facea parte a obtinut un premiu international in Tara Galilor.In ciuda inclinatiei spre muzica a fiului lor, parintii lui Luciano au vrut sa il stie pe tanar cu viitorul asigurat, motiv pentru care Pavarotti a studiat pentru a deveni profesor de scoala generala si, mai tarziu, de angajat in industria de asigurari. Luciano s-a descurcat in ambele domenii si s-a simtit bine facand aceste meserii, insa dorinta sa cea mai mare a fost sa devina tenor.Debutul sau italian s-a produs in aprilie 1961, cu rolul Rodolfo din "La Boheme". Curand, sustinea concerte in toata Europa de Vest si si-a facut debutul si in Londra, in anul 1963. Tot aici a avut loc si debutul sau international in televiziune, cand a aparut in "Sunday Night at the London Palladium". Pavarotti a avut parte de sansa vietii sale la mijlocul anilor '60, cand a ajuns pe scena americana. Povestea sa de succes este una tipica, de genul "omul potrivit, la momentul potrivit" - in anul 1965, tenorul a urcat pe scena de la Miami - Dade County Auditorium alaturi de diva Joan Sutherland, inlocuindu-l pe artistul care ar fi trebuit sa cante in acea seara, daca nu s-ar fi imbolnavit.La doar trei luni de la acest eveniment, Pavarotti a debutat in San Francisco si New York, prestatii care au ajutat la consolidarea renumelui sau de unul dintre cei mai promitatori tenori ai generatiei sale. De aici mai departe, traseul carierei sale a fost stabilit. In anii '70 si '80, tenorul a devenit din ce in ce mai faimos, datorita aparitiilor sale televizate. A facut parte din asa numitul grup al "celor trei tenori", alaturi de Placido Domingo si Jose Carreras, si impreuna au sustinut spectacole de mare succes, cu casa inchisa.In anul 1978, Pavarotti a primit primul dintre cele cinci Grammy castigate pentru Cea mai buna interpretare vocala clasica a unui artist solo. In anul 1980, tenorul a inregistrat primul sau album cu piese care nu apartin genului clasic. "O Sole Mio - Favorite Neapolitan Songs" a avut vanzari uriase si a "spart" topul 100 Billboard. Materialul a fost urmat de o colectie dubla "Greatest Hits", care a obtinut un succes similar.In anul 1982, artistul a facut saltul de la scena la marele ecran, interpretand rolul unui tenor faimos in pelicula "Yes, Giorgio". Filmul nu a reusit sa atraga publicul in cinematografe si nici nu i-a adus premii. Cu tot acest insucces din domeniul cinematografic, starul a obtinut un premiu Emmy pentru aparitia sa din 1985 in serialul "Great Performances", difuzat de postul de televiziune PBS.Faima si popularitatea artistului au crescut in anii '90, cand a avut loc debutul alaturi de Placido Domingo si Jose Carreras, la Roma, in timpul Campionatului Mondial de Fotbal din 1990. In timpul ceremoniei de deschidere, Pavarotti a interpretat "Nessun Dorma", "semnatura" sa muzicala. Aceasta este, conform mai multor topuri, cea mai vizionata inregistrare a sa - sute de milioane de telespectatori au vizionat respectivul show de atunci si pana in prezent. Ultima sa aparitie majora in public a fost cea de la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarna de la Torino, din 2006, pentru care publicul l-a aplaudat si ovationat in picioare, minute intregi.In anul 1992, tenorul a inaugurat proiectul Pavarotti & Friends, evenimente concertistice speciale, care urmareau strangerea de fonduri pentru victimele razboiului si ale violentei. Publicul sau a devenit din ce in ce mai numeros, iar in 1993, tenorul a sustinut un spectacol in Central Park din New York, in fata a peste 500.000 de persoane. Tenorul a cantat in duet cu foarte multi dintre prietenii sai, artisti de muzica pop sau rock, cum ar fi Sting, U2, Stevie Wonder, Mariah Carey, Bon Jovi, Spice Girls, James Brown sau Celine Dion.In 1994, "Cei trei tenori" au lansat un album care le poarta numele si care a ajuns pe primul loc in topuri. Materialul s-a vandut in milioane de exemplare in intreaga lume. "Ti Adoro", album lansat in septembrie 2003, este primul album solo de studio al starului dupa mai bine de 15 ani. Colectia de melodii noi este primul si singurul album pop al lui Pavarotti, devenit rapid best-seller.O viata personala plina de dragosteLa mijlocul anilor '90, viata lui Pavarotti a intrat in atentia lumii, dupa ce tenorul a fost fotografiat in pozitii compromitatoare cu secretara sa personala, Nicoletta Mantovani, in timpul unei vacante petrecute in Barbados. Aceasta aventura a dus la destramarea casniciei de 35 de ani a starului cu Adua Veroni, sotie si manager, in acelasi timp. Trei fiice s-au nascut in urma acestui mariaj - Lorenza, nascuta in 1962, Cristina, in 1964, si Giuliana, in 1967. Nicoletta Mantovani, desi are jumatate din varsta tenorului, a fost alaturi de cantaret pana la sfarsitul vietii acestuia. In ianuarie 2003, Mantovani i-a oferit tenorului o a patra fiica, Alice. Micuta, primul copil pentru Nicoletta, s-a nascut prematur si, din pacate, un frate geaman al fetitei s-a nascut mort, in urma complicatiilor.Mantovani si Pavarotti s-au casatorit in data de 13 decembrie 2003, la resedinta lor din Italia. Printre invitatii la nunta, s-au numarat foarte multe celebritati, cum ar fi Donatella Versace, Sting si Bono (U2). Prietenul artistului, Andrea Bocelli, a cantat "Ave Maria".Vis intrerupt...In iulie 2006, starul de opera a fost diagnosticat cu cancer pancreatic si a fost supus unei interventii chirurgicale pentru indepartarea tumorii. In ciuda afirmatiilor reprezentantilor sai, potrivit carora starea sa de sanatate era foarte buna, Pavarotti a fost nevoit sa suporte cel putin cinci sedinte de chimioterapie si sa anuleze mai multe concerte. Lupta sa cu aceasta boala necrutatoare s-a incheiat in data de 6 septembrie 2007, dupa suferinte indelungate.A fost un perfectionist si un showman innascut, care s-a folosit de talentul si renumele sau pentru a atrage atentia lumii asupra unor crize umanitare. Statutul sau de icon cultural a fost pecetluit pentru totdeauna de duetele fara precedent pe care le-a realizat cu staruri incontestabile din lumea rock si pop, diminuand astfel distanta dintre muzica de opera si cea "usoara".Cu toate acestea, unele persoane il critica pentru concertele Pavarotti & Friends, reprosandu-i faptul ca a redus opera la un act comercial si "profan". Pavarotti a recunoscut aceste discutii si critici in unul dintre ultimele sale interviuri, acordate anul trecut: "Au existat polemici - mi s-a spus ca ma 'arunc' intr-un gen complet diferit." Insa in acelasi interviu, acordat la cateva luni dupa interventia chirurgicala, tenorul afirma: "Sunt si am fost un barbat norocos. Voi fi un optimist pana la moarte."In ultimii ani, viata lui Pavarotti, mai degraba decat cariera, a fost cea expusa in presa. In anul 1999, tenorul a fost acuzat de evaziune fiscala, motiv pentru care a acceptat sa returneze statului italian mai mult de 11 milioane $, suma reprezentand taxe si penalizari. In 2001, renumele starului a fost reabilitat si toate acuzatile impotriva sa au fost retrase. In ciuda tuturor acestor probleme existente in viata sa personala, tenorul a primit in acelasi an premiul World Social Award, pentru eforturile sale umanitare si caritabile. Pavarotti s-a implicat si a luptat pentru respectarea drepturilor copilului, pentru ajutorarea victimelor unor catastrofe naturale si a refugiatilor din intreaga lume, precum si impotriva HIV/SIDA si a saraciei. A primit numeroase distinctii pentru activitatea sa umanitara si culturala, atat din partea Natiunilor Unite, cat si a guvernelor italian, austriac si american.Stiai ca?... Pe 27 octombrie 1997, a primit premiul Special Achievement Award pentru strangerea sumei de 8.2 milioane $ pentru copiii afectati de razboiul din Bosnia. In decembrie 2004, a anuntat un turneu de retragere de pe scena muzicala - acesta urma sa aiba loc in 40 de orase. In data de 9 martie 2005, a fost internat la Spitalul Lenox Hill din New York, pentru o operatie de refacere a doua vertebre de la gat. A fost externat la doua zile de la aceasta interventie chirurgicala de rutina. Numele sau este mentionat in piesa rap-rock "Mope" a celor de la Bloodhound Gang, alaturi de personalitati cum ar fi The Notorious B.I.G., Tupac Shakur, Falco, Tori Spelling, Bo Jackson si Wolfgang Amadeus Mozart. A sustinut 373 de spectacole la Metropolitan Opera House din New York, de la debutul sau pe aceasta scena, din 1968.Luciano Pavarotti declara candva: "Vreau sa fiu faimos peste tot in lume". Putem spune ca tenorul a realizat ceea ce si-a dorit. Chiar si cei care nu au ascultat vreodata o arie de opera reactioneaza la auzul numelui artistului, devenit celebru pentru vocea extraordinara, prezenta scenica, zambetul minunat si pofta nebuna de viata care l-au caracterizat.

Dragos Bucur alearga "Dupa Ea"

Este unul dintre actorii emblematici ai generatiei sale. A jucat in filme de actiune, apreciate atat de public, cat si de critici, cum ar fi "Marfa si banii", "Furia" sau serialul de televiziune "Baieti buni". Dragos Bucur a renuntat la filmele cu focuri de arma pentru o drama obsesiva, debutul regizoral al Cristinei Ionescu, "Dupa Ea". In aceasta pelicula, alaturi de el joaca intr-un rol secundar sotia sa, cantareata Dana Nalbaru, precum si Anca Florea, Victor Rebengiuc, Mimi Branescu si Valentina Pelinel, fotomodel de succes pe continentul american.Povestea filmului este aparent obisnuita si, desi echipa de filmare a mizat pe faptul ca aceasta se poate intampla oricui, mai mult tinerii vor fi atrasi de ea, in cinematografe. Stefan Robescu (Dragos Bucur) este un barbat tanar, cu o viata de familie fericita si o cariera promitatoare - lucreaza intr-o agentie de publicitate, unde tocmai a fost promovat. Isi iubeste sotia, Elvira (Anca Florea), si afla ca va fi din nou tata. Insa o intamplare banala ii va schimba cu totul viata. Prins in trafic, pe drumul spre casa, Stefan vede intr-o cabina telefonica o femeie (Valentina Pelinel) de care se simte atras intr-un mod bizar, desi cei doi nu schimba nici un cuvant. O atractie de moment - dintre acelea care sunt sortite sa dispara la o clipa dupa ce apar - se transforma, in mod inexplicabil, intr-o obsesie de care nu mai poate scapa."Dupa Ea" este o premiera asteptata a toamnei si unul dintre putinele filme de dupa 1989 care nu vorbeste despre Revolutie, dorindu-se a fi un film de stare. Dupa cum a afirmat regizoarea Cristina Ionescu in cadrul conferintei de presa, filmul este puternic ancorat in realitate: "Este o poveste de actualitate, de viata, care incearca sa se apropie de ceea ce se intampla in mintea unui barbat care trece printr-o situatie asemanatoare, o poveste in care nu exista granite intre real si ireal.E o poveste despre cat de simplu se poate schimba totul si cum poti sa cazi in obsesie, sa aluneci catre aventura si iluzie. Si asta i se poate intampla celui mai premiant dintre noi, asa cum este Stefan, eroul meu din film, un barbat cu o viata personala fericita si o cariera de succes." In plus, Cristina Ionescu si-a dorit ca acest film sa prezinte publicului o lume mai putin cunoscuta, cum este cea a agentiilor de publicitate, lumea in care "se invarte" personajul principal.Scenariul peliculei, bogat in detalii vizuale, este semnat de Lia Bugnar, iar "Dupa Ea" a fost unul dintre cele 10 proiecte castigatoare in sesiunea din 2004, sectiunea lungmetraj, a concursului Centrului National al Cinematografiei. Productia sa a inceput un an mai tarziu, marcand debutul regizoral al Cristinei Ionescu, dar si debutul cinematografic al Ancai Florea, al Danei Nalbaru si al Valentinei Pelinel. Bugetul filmului a fost de 21 de miliarde de lei vechi. Filmarile au durat 35 de zile, fiind realizate in diverse locatii din Bucuresti, insa post-productia peliculei a durat aproape doi ani. "Intarzierea" aparitiei pe marile ecrane s-a datorat coloanei sonore, extrem de dificil de realizat pentru un film cu un astfel de subiect, care nu isi propune neaparat o actiune sustinuta, ci mai degraba oglindirea trairilor personajelor.Cristina Ionescu a declarat: "Piatra de incercare a acestei post-productii s-a datorat muzicii de film. Era o provocare pentru orice tanar compozitor, pentru ca 'Dupa Ea' este un film de stare, care trebuia lucrat cu multa subtilitate si cu o dozare atenta. Am facut nenumarate incercari pana sa gasim persoana potrivita, care sa inteleaga ce anume cautam. S-a lucrat, efectiv, patru luni pentru muzica filmului, dar alaturi de mine debuteaza un tanar compozitor, Cristian Matei, care cred va avea ceva de spus in acest domeniu."A fost dificila si gasirea formulei optime sau a caii de mijloc pentru ilustrarea muzicala a peliculei, avand in vedere faptul ca, initial, atat regizoarea, cat si compozitorul si-au dorit realizarea coloanei sonore cu orchestra. Ionescu a afirmat in legatura cu acest aspect: "Nu s-au mai facut de mult filme de stare si a fost greu sa gasim elementele exacte care sa puna in evidenta si mai bine trairile personajelor. Atunci cand te indragostesti, totul se amesteca, este un melanj, asociezi o imagine cu un sunet si asa mai departe. De acest lucru aveam si noi nevoie."Potrivit afirmatiilor regizoarei, scenariul Liei Bugnar a fost pastrat in proportie de 80%, doar finalul suferind modificari ceva mai consistente, in scopul imbunatatirii acestuia. In cadrul conferintei de presa, Dragos Bucur si-a caracterizat personajul: "Stefan - desi are o sotie si un copil care il asteapta acasa, si alti doi pe drum - cade prada obsesiei, iar aceasta femeie il subjuga total. Daca femeia pe care o vede si de care se indragosteste este o simpla necunoscuta pentru el, atunci inseamna ca Stefan este un fraier. Dar pare sa o cunoasca de undeva pe femeia-himera din viata lui, iar indragostirea pe care o traieste nu este o simpla indragostire. Stefan are o nevasta frumoasa si un copil la fel si, la final, isi da seama ca toti pasii urmati pana in acest moment au fost gresiti si ca a alergat dupa ceva care nu ii trebuie. In viata reala, eu sunt un tip fericit, linistit si impacat cu viata pe care o am. Nu alerg dupa himere."Filmul o prezinta pe cantareata Dana Nalbaru in ipostaza de actrita, acesta fiind debutul sau pe marele ecran. Pelicula a reprezentat inceputul relatiei dintre artista si Dragos Bucur - cei doi sunt acum casatoriti si au un copil. Dana Nalbaru a afirmat: "Mi s-a parut ca Dragos este sexy intre doua femei frumoase, Anca Florea si Valentina Pelinel. Eu fiind a treia, bineinteles. Nu eram impreuna atunci, asa ca nu m-a afectat in nici un fel prezenta sa constanta intre cele doua femei. Imi amintesc ca filmarile s-au incheiat pe 3 august, iar noi ne-am casatorit pe 4. Pe 5 am plecat in luna de miere si, inainte de asta cu trei zile, am tot cautat un loc in care sa ne-o petrecem." "A fost dragoste la prima vedere.", a adaugat Dragos.Dana a afirmat despre intalnirea sa cu lumea filmului: "Este dificil sa fii actor. Pentru mine, a fost o experienta interesanta, pe care insa nu stiu daca o s-o repet, pentru ca am proiecte artistice care mi se potrivesc mai bine si vreau sa revin pe scena muzicala. Actoria trebuie sa ramana actorilor, asa cum muzica trebuie sa ramana celor care stiu sa cante."O atitudine asemanatoare a avut si Valentina Pelinel, femeia-obsesie din film: "Am acceptat acest rol tocmai pentru ca nu am nici o replica, pentru ca nu sunt actrita si mi-a fost teama de acest lucru - nu am vrut sa ma bag in ceva la care, poate, nu ma pricep. Mi-a placut de Cristina - a fost mereu alaturi de mine, foarte deschisa, m-a incurajat si mi-a explicat ce trebuie sa fac si ce inseamna sa fiu actrita. Mi-e teama sa spun ca nu voi mai juca niciodata, pentru ca este posibil sa fiu atrasa de un alt film, in viitor. Dar daca cineva mi-ar propune astazi sa joc, cred ca trebuie sa mai invat cu ce se mananca actoria."Celebrul fotomodel a adaugat: "In principiu, am fost eu si am facut ce fac de obicei - m-am bazat pe mimica, gestica. M-am simtit ca atunci cand filmez reclame pentru diferite produse si m-am distrat. Este un rol de stare si cel mai mult mi-a placut, cred, scena filmata in cabina telefonica. A fost cea mai ok - mi s-a parut ca am un aer misterios... In cazul meu, filmarile au durat doar trei zile si am lucrat doar cu Dragos."In ceea ce priveste conditiile de lucru de pe platoul de filmare, Bucur a tinut sa precizeze: "Am fost platit decent, am lucrat in conditii bune, m-am inteles bine cu Cristina, nu am de ce sa ma plang. Eu sunt mai carcotas din fire si mi s-a dus buhul de fitos sau tip care are pretentii mai mari decat e cazul. Insa a fost totul in regula."Regizoarea a adaugat: "Este important ca pentru un debut sa ai un actor mare - te ajuta. Eu am avut noroc de doi actori foarte buni - Dragos Bucur si Victor Rebengiuc, care este exceptional. Scena jucata de amandoi, in carciuma, arata ca un dialog al generatiilor si este o dovada a calitatii ambilor actori. Este una dintre secventele mele preferate, desi a fost si una dintre cele mai dificile, pentru ca a fost filmata contra timp. Am colaborat foarte bine cu Victor Rebengiuc. Este un actor pe care il convingi relativ usor de aparitia intr-un anumit film - singura conditie este sa il convinga rolul propus. Se stie ca Rebengiuc nu accepta orice colaborare, iar indicatiile si parerile sale sunt binevenite - stie ce spune, stie ce vrea, stie ce ar fi bine de pastrat intr-un scenariu sau ce ar putea fi scos, fara ca povestea sa aiba de suferit."Dupa cum au aratat toti cei implicati in realizarea proiectului cinematografic, filmarile nu au fost deloc usoare cu un copil aflat pe platou, astfel incat s-a incercat restrangerea timpului de filmare pentru secventele cu fetita cuplului Stefan si Elvira Robescu - acestea s-au realizat in maximum doua ore si jumatate pe zi. Dupa entuziasmul de la inceput, fetita pare ca si-a pierdut interesul pentru ceea ce face, motiv pentru care replicile suna usor fals. Este un handicap al filmului - replicile sale nu conving, insa regizoarea a tinut sa precizeze ca a mizat in acest caz pe doua lucruri: dragalasenia fetitei si relatia dintre ea si tatal sau din film, Stefan.Cum au fost gasiti si alesi actorii din filmPentru a obtine rolul Stefan Robescu, Dragos Bucur a dat numeroase probe si auditii, in ciuda faptului ca a fost prima alegere a regizoarei. In plus, este unul dintre cei mai cunoscuti actori din generatia tanara - la cei 30 de ani ai sai, a jucat in 11 filme, in care, in mare parte, a avut rolul principal. Cristina Ionescu a povestit: "Dragos a fost primul pe lista mea, chiar daca el nu corespundea intru totul tipologiei din scenariu. Dar, cu toate astea, a fost o lista lunga de actori care au dat probe pentru acest rol, ca pana la urma sa ma intorc la prima optiune."Cautarea actritei care sa interpreteze rolul femeii de care devine obsedat Stefan a fost o adevarata aventura pentru regizoare si, dupa cum a afirmat aceasta, "demersul de a o gasi si apoi de a o convinge sa accepte propunerea mea poate avea similitudini cu aventura lui Stefan din film".In urma cu doi ani, cand a inceput productia filmului, Valentina isi petrecea cea mai mare parte a timpului la New York si nu era interesata absolut deloc de actorie. Regizoarea a ales-o in mod special pe Valentina pentru acest rol, datorita privirii sale: "Pe Valentina am descoperit-o intamplator intr-o revista si am zis ca ea este cea pe care o cautam, pentru ca nu vroiam doar o femeie frumoasa, ci pe cineva care sa aiba o anumita expresivitate a privirii."La randul sau, fotomodelul a povestit traseul parcurs pana la distribuirea sa in acest rol: "Am fost sunata direct de Cristina Ionescu, ne-am intalnit si mi-a explicat de ce ma vroia neaparat pe mine. Personajul meu nu are nici o replica in film, dar este foarte important in constructia povestii si in evolutia personajului principal. Cristina avea nevoie de ceva care sa suplineasca lipsa de replici si care sa fie, in acelasi timp, foarte puternic - ea a gasit acel ceva in privirea mea. Cel putin, asta mi-a spus. Mai primisem pana atunci propuneri pe aceeasi directie, dar le-am refuzat, din simplul motiv ca nu mi-am dorit niciodata sa devin actrita. Pe aceasta am acceptat-o datorita Cristinei - mi-a placut stilul ei, felul direct in care mi-a explicat ce-si doreste de la mine." In ceea ce o priveste pe Anca Florea (Elvira), actrita debutanta in lungmetraj a reusit sa gaseasca foarte multe asemanari intre ea si personajul sau: "Din anumite puncte de vedere, cred ca seman cu Elvira - sunt la fel de echilibrata ca ea si, desi nu am inca un copil, sunt convinsa ca voi fi o mama foarte buna. Cred ca mi-am repetat rolul de la cap la coada cu ocazia castingului.", a glumit Anca.Intamplari inedite de la filmariDesi filmarile au durat doar 35 de zile, nu inseamna ca au fost si foarte usoare. Dragos a afirmat ca i-a fost destul de greu sa se odihneasca in acea perioada: "Ziua de filmare dura 10-12 ore si majoritatea cadrelor ma includeau si pe mine. De obicei, la filmari mai ai cate o ora, doua de odihna, timp in care se filmeaza cu alti actori, dar la 'Dupa Ea' am cam filmat non-stop."In ceea ce priveste dificultatile intampinate de Valentina la filmari, celebrul fotomodel a trebuit sa-si invinga teama de apa si sa (re)invete sa mearga pe bicicleta: "Pentru mine, cea mai dificila secventa a fost cea de la piscina - pe vremea aia mi-era foarte frica sa inot sub apa, aveam niste probleme de respiratie. Ca sa pot face asta, un tip din echipa statea pe fundul piscinei si ma tragea sub apa, pentru ca eu singura nu reuseam sa ma scufund, si ma impingea pana in partea cealalta, pe unde puteam iesi. Intre timp, am scapat de aceasta frica si imi vine sa rad cand imi amintesc cate batai de cap le-am dat pentru secventa asta."Mai amuzant a fost cand a trebuit sa filmeze secventa pe bicicleta: "Cristina m-a intrebat de la inceput daca stiu sa fac asta. I-am raspuns - foarte sigura pe mine - ca da, pentru ca in copilarie chiar mersesem pe bicicleta, insa n-am luat in calcul faptul ca trecusera cativa ani buni de atunci. Bineinteles ca, atunci cand m-am urcat pe bicicleta, nu reuseam sa-mi tin echilibrul deloc, asa ca s-a intrerupt filmarea, iar cei din echipa m-au ajutat sa-mi recapat abilitatile. Recunosc ca am fost stresata, dat fiind ca eram pe strada si trebuia sa ne miscam repede - circulatia era intrerupta cat timp se trageau dublele. Mi-era frica sa nu cad si sa-i incurc."Secventa de la piscina a fost cea mai dificila dintre toate si pentru Cristina Ionescu: "Mi s-a parut dificila din mai multe puncte de vedere: o data pentru ca a necesitat un anumit tip de decupaj si misanscene, apoi pentru ca am avut nevoie de un echipament performant pentru filmarea subacvatica, dar mai ales pentru ca era o filmare de noapte, in care trebuia sa se lucreze cu un copil care trebuia sa ramana treaz si apt de lucru."Cristina a inscris la capitolul provocari si secventa cu delegatia de japonezi: "I-am cautat pe acesti japonezi timp de doua luni, prin intermediul consulatelor, prin restaurante si tot felul de cunoscuti. Cert este ca, in dimineata filmarii, doi dintre ei ne-au anuntat ca nu pot veni si in urmatoarea zi de filmare. In disperare de cauza, tot prin intermediul lor, am reusit ceea ce nu reusisem in doua luni, adica sa-i inlocuim cu alti doi japonezi, cu varstele pe care le doream. Pe scurt, unul dintre ei era un business man important, care isi anulase, se pare, toate intalnirile in acea dimineata si, cu seriozitatea care-i caracterizeaza, se oferea acum sa joace acest rol.Aveam acordul sa filmam o singura ora in perimetrul aeroportului. Cert este ca am facut sensul giratoriu din zona Sosiri de vreo 40 de ori pentru a filma scena cu ei si, la sfarsitul zilei, nu-mi puteam scoate din cap intrebarea: 'Oare ce tranzactii o fi ratat bietul om ca sa vina sa-l plimb in giratoriu o zi intreaga?'. Anecdotica sau nu, filmarea cu delegatia de japonezi a fost o lectie de mare seriozitate si profesionalism pe care ei ne-au dat-o noua."