Virginitatea, apanajul celor care n-au altceva mai bun de oferit?

Rowan Atkinson a anuntat ca "Vacanta lui Mr. Bean" este filmul care va prezenta ultima patanie a celebrului sau personaj. Pe parcursul acestei pelicule, grimasele atat de cunoscute ale lui Mr. Bean "fura" ecranul de cateva ori, iar eroul reuseste sa declanseze cel putin o fatalitate. Cu toate acestea, comediantul nu convinge, nu mai este amuzant in rolul sau si acest lucru trebuie acceptat ca atare. Vacanta sa in Franta nu este deloc una reusita...Actorul cu chipul "ca de guma" se stramba in stilul sau caracteristic, in timp ce eroul filmului strabate Franta, in misiunea sa de a ajunge la Cannes, unde are loc celebrul Festival de Film. Totusi trucurile vechi ale comediantului nu mai au efectul pe care il aveau in urma cu zece ani, cand a fost lansat primul film cu Mr. Bean.Pelicula este inspirata de filmul "Mr. Hulot's Holiday", in care Jacques Tati a reusit sa prezinte comedie "muta", in mod echilibrat si fascinant, intr-o era a filmului vorbit. Varianta lui Atkinson este insa intesata de dialoguri lenese, intr-o intriga plictisitoare. Incurcaturile lui Mr. Bean...Mr. Bean a castigat cel mai mare premiu la tombola organizata de biserica din localitate, respectiv o vacanta in Franta si o camera de luat vederi nou-nouta. Nici ca se putea mai bine, din moment ce excursia il va "pozitiona" pe Mr. Bean chiar la Cannes, in timpul desfasurarii Festivalului de Film.Dupa ce s-a urcat in Eurostarul catre Paris, limba franceza s-a dovedit a fi o adevarata bariera pentru Mr. Bean. Personajul vrea sa ia un tren din Gare de Lyon, care sa il duca in sudul Frantei. Entuziasmat de tot ceea ce vede, Mr. Bean filmeaza totul. La Gare de Lyon il roaga pe un alt pasager sa-l filmeze in timp ce se urca in tren. Cel care il filmeaza este un regizor rus pe nume Emil Duchesvsky, care face parte din juriul festivalului. In timp ce filmeaza, trenul pleaca si Emil ramane pe dinafara...Bean incearca sa il inveseleasca pe fiul regizorului, in timp ce trenul isi continua calatoria, insa lucrurile devin si mai complicate, deoarece Emil a raportat politiei faptul ca Bean i-a rapit copilul. In plus, personajul principal al acestei incurcaturi nici nu poate dovedi cine este, din moment ce si-a pierdut portofelul si documentele esentiale pentru calatorie la un telefon public, de unde el si Stepan au incercat sa il contacteze pe Emil... Si lucrurile nu se opresc aici...In spatele filmului...Ca si in filmele mute, exista un fir rosu al actiunii - dorinta lui Bean de a-si face vacanta in Franta. El vrea sa ajunga acolo, dar o sumedenie de obstacole ii apar in cale..."Intotdeauna ne-am gandit ca trebuia facut un nou film cu Mr. Bean, dar ne doream sa fie foarte diferit de primul.", a spus Rowan Atkinson. "Primul film l-am facut in urma cu 10 ani si, daca doream un sequel, ar fi fost logic sa apara acum 8 sau 9 ani. Insa am avut la dispozitie tot acest timp pentru a concepe un alt tip de film."Filmarea a durat 12 saptamani, in timpul verii 2006, si s-a desfasurat in Londra, Paris, Luberon si Cannes, unde atat plaja, cat si Palatul, binecunoscute pentru gazduirea Festivalului de Film, au fost utilizate. Pentru prima data, echipa de filmare a fost primita sa filmeze pe covorul rosu in timpul festivalului, datorita bunavointei organizatorilor.Scenele filmate in Cannes si includerea festivalului in scenariu a fost de fapt un omagiu pe care scenaristul Simon McBurney a dorit sa-l aduca cinematografiei prin "Mr. Bean's Holiday". In film, Bean are o camera de filmat si o parte din povestea filmului este spusa prin imaginile filmate de el."Marii comici muti au cochetat intotdeauna cu aparatul de filmat.", a declarat Mc Burney. "In zilele noastre, cand cineva pleaca in concediu, ia intotdeauna o videocamera cu el. Noua ne-a dat prilejul de a ne juca cu pelicula. Cand Bean are o camera in mana, devine foarte interesant de vazut ce urmareste, la ce se uita, ce il intereseaza - filmul devine o fereastra catre gandurile si sentimentele lui. Si Bean ajunge la Cannes. Filmul se intalneste cu filmul. Ne-a furnizat posibilitatea de a ne juca cu realul si cu imaginatia.", a adaugat McBurney.Atkinson a precizat: "Faptul ca Bean are tot timpul o camera cu el ne face sa avem in final doua pelicule: un film pe care il face regizorul si un film pe care il face Bean si care cuprinde experienta lui de vacanta. Aceste doua pelicule converg, interfereaza si, astfel, 'filmul' si 'a face filme' sunt subiecte centrale."Intriga povestii reprezinta o serie de coincidente si incurcaturi, care au rolul de a produce amuzamentul publicului. Cu toate acestea, filmul reuseste, mai degraba, sa produca zambete pe alocuri, decat rasete in toata puterea cuvantului. Mr. Bean pare sa isi fi pierdut carisma?... Foarte posibil ca acest lucru sa se intample atunci cand bati moneda prea mult pe aceeasi idee... Cu siguranta, Mr. Bean este mult mai amuzant atunci cand nu vorbeste, ceea ce face ca eroul nostru sa nu se implice foarte mult in dialoguri "vorbite" - este aproape ca un film mut. Vocabularul sau limitat in limba franceza ofera totusi filmului cateva poante bune. Dialogurile sunt in franceza si engleza, iar Bean spune doar trei cuvinte in "franceza": "Oui", "Non" si "Gracias". Comparativ cu primul sau proiect cinematografic, in acesta Bean vorbeste mult mai putin. Totusi pelicula isi cam piede din tarie, iar intriga nu ajunge la sufletul spectatorului.De remarcat, ca de obicei, faptul ca tot ceea ce are de transmis, Atkinson o face prin limbaj non-verbal - corpul sau comunica prin miscari si gesturi, de care comediantul s-a obisnuit sa uzeze. Bratele, picioarele si chiar sprancenele sale sunt extrem de "vorbarete", aceasta latura a artei sale comice fiind exploatata la maximum. Probabil ca acesta este singurul motiv pentru care merita sa mergi la cinematograf pentru a viziona acest film - "nostalgia" filmelor de inceput ale lui Rowan Atkinson, cand personajul sau era original si cat se poate de interesant prin aparitia sa aproape "muta".Desi face apel la glume (mai mult un comic de situatie), iar strambaturile lui Bean ar trebui sa fie de efect, nici una dintre acestea nu isi atinge scopul propus. Filmul este "obosit" si destul de... trist pentru o comedie. Si spunem acest lucru in sensul in care la "Vacanta lui Mr. Bean" nu prea iti vine sa razi. De ce? Pentru ca partile amuzante ii lipsesc aproape cu desavarsire...Cu toate acestea, trebuie recunoscut un merit incontestabil al filmului: este greu sa realizezi in zilele noastre o pelicula pentru intreaga familie sau o comedie in care nu exista secvente si efecte speciale generate cu ajutorul computerului. Iar Mr. Bean nu are nevoie de nici unul dintre aceste artificii pentru a se "produce" pe marele ecran. In ciuda acestui merit de drept al peliculei, filmul cade totusi in plasa proiectelor cinematografice slabe si cu succes aproape zero. Publicul se simte mai apropiat de personajul britanic aparut pe marile ecrane in urma cu 10 ani decat de cel "transplantat" acum intr-o tara in care nimeni nu vorbeste engleza. Astfel, "Vacanta lui Mr. Bean" devine o tentativa slaba de readucere in prim-plan a unui erou pe care ar fi fost mai bine sa il lasam in pace in anii '90...

Medeea Marinescu: "Inca nu mi-am gasit locul in filmul romanesc"

O aparitie incantatoare: miniona, fragila si cu un zambet fermecator. Ne retragem intr-o cabina a Teatrului National, unde nimic nu ne tulbura linistea discutiei, si stam de vorba. As avea foarte multe intrebari sa-i adresez, pentru ca performanta ei actoriceasca a facut valuri atat in intreaga Europa, cat si in America de Sud si sunt nerabdatoare sa aflu cat de lung a fost drumul Medeei Marinescu pana aici. Aceasta cu atat mai mult cu cat o putem vedea mai mult la teatru si mai putin intr-un film. Pelicula "Je Vous Trouve Tres Beau", realizata in Franta si in care a jucat alaturi de actorul Michel Blanc, s-a bucurat de un succes imens pretutindeni, iar celebra revista "Paris Match" a spus despre Medeea ca este "divina". Automat, calificativul acesta ne duce cu gandul la Greta Garbo... Medeea Marinescu mi-a povestit despre acest film, personajul pe care l-a interpretat, impactul pe care l-a avut asupra ei, dar si despre provocarea pe care o reprezinta profesia pentru viata de familie a unui actor. Si cu siguranta ar mai fi avut multe de povestit...- Care este povestea distribuirii in filmul "Je Vous Trouve Tres Beau"?Initial, era in productie un film denumit "La fille de l'est" ("Fata din est"). Regizoarea, care era si scenarista filmului (aflata la debutul sau regizoral), cauta o actrita in Europa de Est. A vazut actrite rusoaice, iugoslave, unguroaice, a ajuns si in Romania, unde a organizat un casting. Nu m-am prezentat, pentru ca nu vorbeam deloc limba franceza si nu mi s-a parut just sa ma duc la un casting unde nici nu aveam sanse si unde nici nu credeam ca ar fi locul meu. A vazut diferite actrite si a cerut fotografii. De multe ori, o prima faza a castingului se decide in momentul vizualizarii fotografiilor, in functie de care regizorul va hotara pe cine vrea sa vada. De multe ori e nedrept, dar cate lucruri sunt cu adevarat drepte in viata? Fac o paranteza. In cazul filmului, din anumite puncte de vedere lucrurile sunt mai transante decat la teatru. De multe ori, la teatru faci o compozitie, teatrul impune o perioada indelungata de repetitie si de transformare a ta ca actor in respectivul personaj, si prin urmare, poti fi distribuit in roluri la care de multe ori nu te gandesti. La film, strictetea este mult mai mare in ceea ce priveste aceasta tipologie. Cand citesti un scenariu, tu ai in fata, practic, descrierea fizica a personajului: o bruneta, 30 de ani, tunsa baieteste, cu alura sportiva - si atunci, in mod evident trebuie sa cauti o actrita care sa corespunda din cat mai multe puncte de vedere; deci, dintr-odata se face selectia. Foarte rare sunt cazurile cand regizorul, pentru ca a mai lucrat cu un anumit actor si il doreste foarte mult in rol, face o tranformare fizica deosebita sau modifica scenariul in consecinta. Revenind, regizoarea peliculei stia cum si-ar dori sa arate aceasta fata din est - ceva in stilul Giulietta Masina - si a vazut o fotografie de-a mea, care a inspirat-o si a cerut sa ma vada. Eu eram in America in acea perioada si am fost sunata de catre directorul de casting. I-am spus ca nu stiu franceza, deci am un "handicap" de la inceput, insa regizoarea a spus ca nu-i nimic, vrea totusi sa ma vada. A doua zi, ea urma sa plece la Paris si mi-a lasat un numar de telefon, spunandu-mi sa vin cat pot de repede. Am luat avionul gandindu-ma ca voi face o mica excursie de placere, cu masina (de altfel, am si vizitat atunci Belgia, Olanda, nordul Frantei). Ne-am intalnit la Paris, am stat de vorba - in engleza - si mi-a dat scenariul, urmand ca a doua zi sa dau o proba. Am vazut ca era vorba despre un personaj care nu vorbea deloc bine limba franceza - asadar, in acel moment un handicap a devenit o calitate.De altfel, mereu am zis ca, daca eram o vorbitoare foarte buna de limba franceza, cu subtilitati si graseind precum francezii, cu siguranta n-as fi jucat in acest film. Asadar, in prima parte este vorba despre sansa pe care o poate avea un actor, iar in partea a doua, totul devine mult mai strict: se da o proba, care se inregistreaza si pe care o vede regizorul. Acesta te poate agrea, insa trebuie sa se consulte cu producatorul filmului, si impreuna iau o decizie. Deci este un proces destul de indelungat, iar in toamna am fost anuntata ca am primit rolul. - Cum ati "simtit" personajul pe care urma sa-l interpretati, cum vi s-a parut?In primul rand, scenariul mi-a placut foarte mult. M-a surprins sensibilitatea si subtilitatea cu care o parizianca nascuta, crescuta si rasfatata la Paris, putea surprinde viata unei femei modeste, dar plina de candoare si generozitate, de undeva din Europa de Est. In plus, scenariul era bine scris, avea niste dialoguri exceptionale (filmul a fost si nominalizat la Premiile Cesar, la categoria Cel mai bun scenariu; de altfel, a luat si un premiu, pentru Cel mai bun film de debut). Un asemenea personaj devenea destul de ofertant pentru un actor, avand multiple posibilitati de a juca, de a interpreta, schimbari de stare, ceea ce pentru un actor este important. - V-ati fi gandit ca filmul va avea asemenea succes?Niciodata. M-am gandit ca va fi o comedie placuta, sensibila, dar in nici un caz nu m-am asteptat la impactul pe care l-a avut. Din clipa in care am citit scenariul mi-am dorit sa joc acest rol, dar in continuare nu mi-am acordat prea multe sanse pentru ca ma gandeam ca, nevorbind limba franceza, imi va fi greu sa ma inteleg cu echipa pe platoul de filmare. Insa treptat, am inceput sa invat. Regizoarea m-a rugat sa nu iau lectii, sa nu incerc sa ma exprim corect si sa nu-mi schimb accentul, pentru ca era important pentru rol. Am inceput sa ascult in fiecare zi TV5, vorbeam si cu partenerul meu in limba franceza (fraze simple, gen "Da-mi, te rog, painea" sau "Unde e camasa?"), iar pe de alta parte, lucrand zilnic impreuna cu echipa, era imposibil sa nu asimilez, astfel incat sa ma descurc.- Dincolo de satisfactia pe care o aveti, simtiti ca succesul pe care l-ati repurtat va "obliga" in vreun fel?Cu siguranta, da, si va voi spune si despre ce este vorba. La un moment dat, aflandu-ma in Romania, am primit o oferta pentru un serial de televiziune. Intr-o prima faza am acceptat, pentru ca mi s-a parut un scenariu posibil, la care mi s-a dat si voie sa intervin si sa schimb replici sau situatii care n-ar fi fost in favoarea mea ca actor, sau care n-ar fi fost verosimile. Insa, inainte de a semna contractul, am cerut sa vad si restul distributiei. Atunci mi-am dat seama ca era ceva peste care nu puteam sa trec. Pe lista se regaseau parteneri, la care producatorul general tinea si care veneau din alte zone decat actoria profesionista - sigur, figuri cu mai multa sau mai putina notorietate pentru un anumit tip de public, care nu este si publicul meu. In acel moment mi-am dat seama ca nu pot sa fac asa-ceva. Si nu este vorba numai despre un orgoliu stupid sau despre statut in sensul formal al cuvantului; este vorba despre o constiinta a profesiei si un respect pe care ti-l castigi cu destula truda. Nu poti sa-ti bati joc de toate acestea. Nu ma deranjeaza neaparat faptul ca un partener nu are studii de specialitate sau canta un anumit tip de muzica, dar e o problema. Serialele de televiziune se lucreaza intr-un anumit ritm si, partenerul nefiind profesionist, nu avem aceleasi instrumente de a opera. Si atunci, noi cum vom comunica? Nu am cum sa fac abstractie de el si atunci 'cusatura' dintre noi se va vedea foarte urat. Nu pot sa abdic de la niste norme elementare, cu atat mai mult cu cat am facut si acest film. Iata, partenerul meu din 'Je Vous Trouve Tres Beau', Michel Blanc, un actor foarte mare, a fost si el printre cei care si-au dat acordul ca eu sa joc si s-a interesat de toate rolurile din film, chiar si de cele secundare. Nu-i era deloc indiferent alaturi de cine joaca. Eu cred ca si actorii de la noi ar trebui sa procedeze astfel. Revenind la ce vorbeam, acest film mi-a accentuat cumva constiinta profesiei, pe care ar trebui sa mi-o protejez, facand cat mai putine concesii cu putinta. Prefer sa ma chinui sa-mi platesc factura la telefon, decat sa fac asemenea compromisuri. - Cum a fost primit filmul in strainatate?In Spania a fost un succes urias, de asemenea in Franta, unde a fost vizionat de catre 3.750.000 de spectatori. Foarte bine a fost primit si in Israel, unde a fost tradus "Aventura la tara" si a stat cinci luni pe ecrane, ceea ce a constituit un record, dat fiind faptul ca un film care merge bine sta cam doua-trei luni, sau mai putin. A fost bine primit si in Belgia, l-am lansat si in Brazilia (la Sao Paulo si la Rio de Janeiro), si a fost un succes urias. Distribuitorul de acolo m-a sunat dupa mai putin de o luna si mi-a spus ca are incasari foarte bune. Primesc zilnic zeci de e-mail-uri de la spectatori din Franta, Belgia, Germania, Israel, Brazilia, Elvetia, Spania, dar cel mai mult ma bucura cele primite de la fete si baieti de 16-18 ani care cred ca eu sunt de varsta lor!- Ati primit propuneri din strainatate, in urma acestui rol?Am avut cateva propuneri, intre care un scenariu foarte bun, care ar fi trebuit sa se concretizeze la sfarsitul anului trecut, si pentru ca fondurile nu au fost suficiente, proiectul a fost amanat pentru toamna acestui an. Este vorba tot de o comedie, care ar urma sa se realizeze tot in Franta. Am primit si alte oferte, insa deocamdata se afla la nivelul discutiilor prin agent. Propunerile au venit numai din Franta, din Romania nu a aparut nimic.- V-ati dori sa jucati cu vreun actor anume?Mi-e greu sa nominalizez... Mi-ar placea sa joc alaturi de Gerard Depardieu, pe care il ador, dar am inteles ca este un tip foarte dificil pe platoul de filmare. De asemenea, mi-as dori sa joc din nou cu Michel, pentru ca el este si un foarte bun regizor si mi-ar placea sa lucrez cu el din aceasta ipostaza, sa ma "manuiasca"...- Dumneavoastra ati lipsit mult din "linia intai". Nu v-a fost teama ca, la revenire, nu va veti mai putea "gasi locul"?Intr-adevar, n-am fost la moda in ceea ce priveste optiunea regizorilor de film - si, in continuare, nu sunt. Dar in viata teatrala am fost mereu prezenta, numai ca publicul de teatru este mult mai restrans si nu eram foarte cunoscuta decat la acest nivel. Filmul are cu totul alt impact, eu am lipsit de aici si nu cred ca as fi putut sa fac ceva pentru a schimba asta. Nu poti inota contra curentului, iar pana acum nu mi-am gasit locul in filmul romanesc. E vorba si de altceva... Eu, in filmul acesta, joc rolul unei fete sarace, care se afla la o ferma unde munceste din greu. Daca ar fi fost vorba de un regizor roman, coleg de-al meu, poate ca nu m-ar fi distribuit intr-un asemenea rol si ar fi preferat o actrita necunoscuta, cu un chip mai dur... Cei din Franta nu ma cunosteau insa.- In teatru, in ce proiecte sunteti implicata?In afara de "Egoistul", in care joc alaturi de Radu Beligan, joc in "Burghezul gentilom". Ma chemase si Andrei Serban pentru a-mi propune sa joc in "Pescarusul" de Cehov, insa nu am avut cum, pentru ca acceptasem deja rolul din "Burghezul gentilom" si nu a fost posibil sa le fac pe ambele. De asemenea, joc in "O noapte furtunoasa", un spectacol care se afla la a treia stagiune deja. Mai am un proiect pe care as dori foarte mult sa-l fac si care se afla pe masa directorului de ceva timp. Ramane de vazut daca-si va face timp sa-l citeasca si sa-mi dea un raspuns. Eu inca astept...- Cum va impartiti intre cariera si viata personala?Pana acum n-as spune ca a fost o problema... Sunt nascuta intr-o zodie de aer si imi place sa ma misc tot timpul, iar asta cred ca ma pastreaza in forma atat in viata profesionala, cat si acasa. Daca as fi avut o munca statica, de birou, nu mi-ar fi placut si poate n-as fi fost nici atat de fericita cu intreaga mea existenta. Faptul ca ma pot misca, intalnesc o multime de oameni si stiu ca ma pot intoarce in cercul meu intim, imi da echilibru. Pana la urma, casa unui actor este acolo unde lucreaza. Am lucrat in Anglia timp de trei luni si imi adusesem fotografii cu familia, vaze, adica mici elemente de acasa pe care le-am pus acolo unde locuiam, ca sa ma simt bine. La fel am procedat si in Franta, unde am locuit intr-un apartament dintr-un hotel situat in sud si mi-am amenajat spatiul asa incat sa ma simt ca acasa. Este adevarat ca trebuie sa gasesti un partener care sa aiba generozitate si intelegere fata de aceasta meserie. Un actor nu e un om simplu si nu are o viata simpla. Trebuie sa intelegi nevoia lui de a fi uneori singur, de a reflecta la ceea ce a facut peste zi. Cand lucrezi la un film, esti ca intr-un fel de cantonament si asta presupune niste sacrificii. Un barbat poate sa vrea o mancare gatita, o siguranta familiala, vrea si copii, vrea sa stai mai mult cu el si de multe ori nu se poate... si atunci intervin discutiile. Sigur ca apoi e frumos, cand mergeti impreuna la premiera si vede ca filmul are un impact deosebit, dar pana la "produsul finit" apar si scantei. - Cum va place sa va petreceti putinul timp liber pe care il mai aveti la dispozitie?Imi place teribil sa fiu spectator de film, sa merg la cinema. Cel mai mult iubesc filmele care ma fac sa uit ca eu insami sunt actrita. De exemplu, acum o luna am fost invitata sa fac parte din juriu in cadrul Festivalului Filmului de Dragoste de la Mons. Am vazut vreo 14 filme in 4 zile. Marele premiu a fost luat de un film care mi-a placut realmente, tocmai pentru ca m-a facut sa uit de meserie. E vorba despre un film nemtesc, "Emmas Gluck" ("Bucuria Emmei"). Exceptional! Un alt film care mi-a placut enorm a fost "la vie en rose", despre viata actritei Edith Piaf. Actrita a fost iesita din comun, te uiti la ea si juri ca este Edith. Filmul este de fapt o proiectie foarte fina a vietii ei, prin intermediul cantecelor. De asemenea, imi place sa calatoresc si sa ascult muzica, in special jazz...

Nikita Mihalkov - "Interesul meu este ca spectatorul sa mearga in aceeasi directie cu mine"

Nu stiu exact la ce ma asteptam, insa ma surprinde multimea de jurnalisti reuniti in sala "Galati" a hotelului Marriott, unde se va desfasura conferinta de presa a regizorului Nikita Mihalkov, invitat de onoare la cea de a treia editie a Festivalului International de Film B-Est. Mi s-ar putea replica: era de asteptat ca ziaristii sa fie prezenti in numar atat de mare, din moment ce este vorba despre unul dintre cei mai mari cineasti ai lumii! Si este adevarat, insa tot am o surpriza la fata locului. "Aveti grija, ca va impiedicati de cablu!". "Dati-va la o parte, va rog, sa-mi asez si eu camera!". "Nu mai sta acolo, ca intri in cadru!". La putin timp dupa ora 17.30, regizorul Nikita Mihalkov intra in sala. Este intampinat cu aplauze si, dupa o scurta introducere facuta de organizatori, jurnalistilor li se da "unda verde" pentru a pune intrebari. "Cum apreciati evolutia filmului rusesc?". Regizorul se gandeste cateva clipe, dand impresia ca isi ordoneaza gandurile. "Filmul rusesc se dezvolta. Evolueaza poate chiar prea repede si nu intotdeauna acest lucru este benefic. Dar faptul ca, in Rusia, filmul rusesc se bucura de o audienta mai mare decat filmele straine (exceptand blockbuster-urile americane), este cu siguranta remarcabil. Acest lucru ne spune ca poporul s-a intors spre film. Sa va dau un exemplu: acum 10-11 ani, box office-ul filmului rusesc era de 8000 de dolari. Va puteti inchipui ce inseamna aceasta suma pentru o tara de dimensiunea Rusiei? Cred ca daca statele Vatican sau Monaco ar fi facut un film, suma tot ar fi fost mai mare. Acum, este vorba despre sase sute de milioane. Acum 10 ani existau 10 cinematografe cu sistem dolby stereo surround. Astazi, sunt vreo 1500. Asadar, va dati seama ca este vorba despre o industrie care se dezvolta extrem de repede. Este periculos, pentru ca viteza de crestere a cererii de filme depaseste deja capacitatea de a oferi calitate. Cu 15 ani in urma, cand cinematograful mondial 's-a napustit' in Rusia, toata lumea s-a repezit sa se uite la filme. Noua ni s-a parut ca este vorba de o fereastra deschisa spre lume si asta si era, intr-adevar. Noi asteptam o gura de aer curat, si a fost. Pe de alta parte insa, prin fereastra aceasta deschisa au aparut mari conducte de canalizare in care au fost varsate toate filmele la care nu se mai uita nimeni in America, iar la noi se uitau cu totii. A fost nevoie de cativa ani buni pentru a se intelege ce e bine si ce e rau", explica regizorul.Nikita Mihalkov considera ca principala problema a cinematografiei din Rusia este ca, uneori, ambitiile trec inaintea profesiei si devanseaza profesionalismul. "Avem de toate: tatuaje, masini scumpe, ochelari fumurii, lantisoare - dar profesionalism nu avem. Din fericire, acest lucru a fost remarcat si cred ca vom putea sa ne indreptam"."Cine este Nikita Mihalkov?" i se adreseaza cineva. O intrebare care il stanjeneste in mod vizibil. "Cand mi se pune intrebarea 'Cine e Nikita Mihalkov?', imi vine sa ma asez pe un scaun si sa ma gandesc: deci, cine sunt eu? Si ce mi-as putea raspunde? 'Sunt Nikita Mihalkov' sau 'Nikita Mihalkov este un idiot'". Toti cei prezenti zambesc, insa regizorul nu pare catusi de putin amuzat. Dimpotriva, s-a intristat... O alta intrebare ce il stanjeneste in mod vizibil este cea care ii solicita sa-si descrie propria evolutie in domeniul cinematografic. Dupa un scurt moment de tacere, ofteaza resemnat. "Mi-am inchipuit din nou ca ma asez pe scaun si ma gandesc: 'Cum am evoluat eu?' Asta inseamna un fel de interes ingust, de categorie medicala, sa zicem... Nu e treaba mea sa raspund la aceasta intrebare, ci a criticilor, spectatorilor si a istoricilor specializati in cinematografie. Cum am evoluat eu? Asta nu ma intereseaza deloc. Ceea ce ma intereseaza insa este ca spectatorul meu sa mearga impreuna cu mine, in aceeasi directie. Iar din momentul primului meu film si pana in ziua de azi, exista acest spectator care a mers impreuna cu mine. Mi-ar parea rau daca nu ar interesa tineretul ceea ce fac eu acum. Poate ca ma amagesc, eu sper insa ca pe ei ii intereseaza in continuare ceea ce fac. Pentru mine acest lucru este foarte important si nu este vorba despre popularitate, sau sa fiu recunoscut pe strada... pentru asta, ar fi suficient sa apari in doua seriale. In ceea ce ma priveste, interesul tineretului ar constitui un semnal ca baza pe care creez este importanta nu numai pentru mine si generatia mea, ci si pentru cei care vin din urma". Si pentru ca tot venise vorba despre cei tineri, inevitabil discutia aluneca spre regizorii romani, care in ultimii ani au excelat la festivalurile internationale de profil. Astfel, in urma cu doi ani, Nikita Mihalkov a fost presedintele juriului la Festivalul de Film de la Cannes, care a decernat premiul pentru cel mai bun scurt-metraj filmului "Trafic", in regia lui Catalin Mitulescu. "A fost profesionist realizat si plin de energie spirituala. Este un film foarte bun, si cred ca in acest om sta un mare talent", precizeaza Nikita Mihalkov, iar sala este incantata de aprecierile maestrului la adresa tanarului regizor roman.Ce pasiuni ar putea sa aiba un astfel de om? Ne spune ca-i place sa asculte Mozart si Rachmaninov. "Muzica lor ma atrage in orice situatie, indiferent de context. Daca-mi place mie sa cant? Imi amintesc de o intamplare nostima. Odata am sunat pe un sef si am vorbit mai intai cu secretara, care m-a intrebat cine sunt. I-am spus: 'Nikita Mihalkov'. Nu m-a crezut, mi-am dat cuvantul si mi-a cerut sa cant un fragment din 'Fata fara zestre', ca sa demonstrez. Si am cantat, pentru ca tineam neaparat sa-mi faca legatura cu seful ei!", se amuza regizorul. Nu pot sa nu remarc faptul ca, daca nu i se adreseaza complimente, se simte mult mai in largul sau...Ca pentru a-mi confirma acest gand nerostit, cineva il intreaba ce parere are despre faptul ca este numit "Spielberg al Rusiei". Oare n-ar fi mai corect sa se spuna despre Steven Spielberg ca este un Mihalkov al Americii? Zambetul regizorului se estompeaza. "Iarasi imi imaginez ca stau pe scaun si imi spun: 'Sunt un Spielberg al Rusiei', iar in scena urmatoare intra sora medicala cu termometrul!". Catre sfarsit, regizorul este intrebat cand a fost ultima oara in parc, respectiv la cinematograf. "Nu prea pot sa ma plimb in parc, pentru ca ar fi periculos sa merg singur, iar cu bodygurad, e cam penibil. La cinematograf nu prea imi place sa merg, insa atunci cand ma duc imi place sa ascult comentariile spectatorilor. Cel mai mult discuta fetele tinere, in varsta de aproximativ 16 ani, si automat eu ma gandesc: 'Ce film as putea sa fac pentru ele, astfel incat sa taca in timpul vizionarii?'". Retrospectiv privind lucrurile, as spune ca impresia pe care mi-a lasat-o Nikita Mihalkov este a unui om... profund uman. Timid si rezervat in ceea ce priveste propria persoana, dar extraordinar de volubil si dispus sa-si impartaseasca opiniile atunci cand vine vorba despre arta sa. Modest? Nu se pune problema asa. In definitiv, modestia inseamna sa faci o estimare corecta a propriei persoane...

Halle Berry, combinatia perfecta - sexy si talentata

A uimit cu frumusetea si naturaletea sa. Probabil ca acestea au fost primele calitati care i-au fost remarcate de catre cinefili si critici, deopotriva. Insa Halle Berry nu ar fi ajuns sa fie prima femeie de culoare careia i s-a acordat Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol principal daca talentul sau nu i-ar fi servit drept carte de vizita. Iar Berry reuseste in continuare sa se afirme, jucand in filme hollywoodiene de calibru. O poti vedea pe Halle Maria Berry pe marele ecran in cel mai nou proiect cinematografic al sau, respectiv "Perfect Stranger" (2007), in care face echipa cu Bruce Willis. De asemenea, vedeta a mai jucat in pelicule cum ar fi seria "X-Men", "Catwoman" (2004), "Gothika" (2003), "Die Another Day" (2002), "Monster's Ball" (2001, film pentru care a primit si Oscarul), "Swordfish" (2001), "Introducing Dorothy Dandridge" (film de televiziune din 1999), "Bulworth" (1998), "Losing Isaiah" (1995), "The Flintstones" (1994), "Boomerang" (1992) sau "Jungle Fever" (1991).Nu toate aceste filme au inregistrat un succes extraordinar la box-office, insa toate au reprezentat un pas in plus in cariera actritei, precum si o marire de salariu considerabila. Spre exemplu, primul sau salariu de 1 milion de dolari a fost pentru "Executive Decision" (1996), un rol pe care l-a refuzat initial... pana cand i s-a oferit aceasta suma. Pentru "Swordfish" (2001), Halle a primit 2.500.000 $, rolul sau din "Monster's Ball" (2001) a fost recompensat financiar cu 600.000 $, cel din "Die Another Day" (2002) cu 4.000.000 $, pentru "Gothika" (2003) a primit 6.000.000 $, iar rolul din "Catwoman" (2004) i-a "bagat" in buzunar 14.000.000 $. In anul 2004, era cea mai bine platita actrita afro-americanca, ceea ce nu este putin lucru...Ca orice vedeta, ochii presei si ai publicului nu au scutit-o pe Halle de intamplari ciudate si/sau amuzante. Fa cunostinta cu aceasta actrita si dintr-o alta perspectiva!Intamplari amuzante cu si despre Halle BerryHalle Berry a avut o copilarie de vis, concurand in si castigand competitii de frumusete, inclusiv Miss Teen America. De asemenea, a fost majoreta, editorul ziarului liceului si sefa clasei. Totusi, in ultimul an de scoala, Berry a fost nevoita sa imparta premiul de Regina Balului, dupa ce a fost acuzata ca "a umflat voturile, in loc sa isi 'umfle' camasa"... Cine a fost cea de-a doua Regina a Balului? "O tipa alba, blonda, cu ochi albastri, tipic americanca."Halle a devenit celebra pentru prima oara in 1985, la varsta de 17 ani, cand a castigat concursul de frumusete Miss Teen All-American Pageant (Berry a reprezentat statul Ohio). Un an mai tarziu, s-a clasat pe locul al doilea in competitia Miss America. Dupa aceea a urmat concursul Miss World - Berry a devenit, in acest fel, prima concurenta de culoare din intreaga istorie a competitiei. Desi nu a plecat chiar cu mana goala, vedeta a fost dezamagita de rezultat: nu a obtinut un premiu, insa rochia sa... da.Intr-o zi din noiembrie 2003, Halle Berry s-a prezentat la premiera filmului lui Mathieu Kassovitz, "Gothika". Avand in vedere faptul ca era actrita din rolul principal, Berry a fost surprinsa sa descopere ca accesul in cinematograf ii este interzis de catre un pompier. Acesta i-a spus ca sala este plina si ca, momentan, nu mai poate intra nimeni. "Sunt aici sa salvez vieti, doamna.", i s-a explicat actritei. "Am nevoie de 16 oameni afara pana cand pot da voie cuiva sa intre..."Dupa ce a incercat, fara succes, sa isi faca loc in sala de cinematograf, Berry a fost informata ca a fost victima unei farse, pusa in scena de celebrul prezentator al emisiunii... "de profil" "Punk'd", Ashton Kutcher. In mod ironic, actrita, fana a programului de televiziune, remarcase anterior ca nu va cadea niciodata in plasa pacalelilor lui Ashton. Sa nu uitam insa ca toate starurile pacalite au afirmat acelasi lucru...Episodul cu Halle Berry nu a fost insa foarte gustat de catre public, carcotasii catalogandu-l drept "Not Berry Good"...Lui Berry i s-a spus la un moment dat ca faptul ca "i-au fost vazuti sanii" a fost cel mai bun lucru din filmul "Swordfish". Actrita a fost intrebata ce spune acest lucru despre restul peliculei. Vedeta a replicat: "Asta spune ca sanii mei sunt al naibii de misto!"Criticii au considerat, din nou, ca filmul nu a fost unul reusit. Drintre cronicile proaste primite de acesta, amintim: "Acest 'Swordfish' are o miasma anume..." sau "Cinema-ul dobitocilor, facut de dobitoci pentru dobitoci."...Halle Berry nu a fost scutita nici de patanii mai putin fericite. In data de 10 aprilie 2002, s-a accidentat pe platoul de filmare a peliculei "Die Another Day", in mai 2003 si-a rupt o mana la filmarile peliculei "Gothika", in Montreal, iar pe platoul de filmare de la "Catwoman" (2004), a "reusit" sa se loveasca cu capul de reflectoare - accidentul nu a fost insa unul grav.Vedeta a povestit o alta patanie din timpul realizarii filmului "Die Another Day". In timp ce filma o scena amoroasa fierbinte, lui Halle i-a salvat viata chiar James Bond! Berry a explicat: "Incercam sa fiu mult prea sexy si ceva mi-a ramas intepenit in gat. Nu aveam suficient aer nici sa inspir, nici sa expir, iar Pierce Brosnan mi-a spus ca stie intotdeauna ca, daca cineva nu tuseste, inseamna ca se sufoca cu adevarat. Imediat mi-a sarit in spate, a facut ceva si iata ca a sarit si obiectul care mi se intepenise in gat!"Pe parcursul intregii sale vieti, Halle Berry a primit complimente, dar si intrebari frecvente legate de provenienta numelui sau atat de original. Are prenumele de la un alt membru al familiei? Este, poate, o versiune prescurtata pentru "Amin" (in limba engleza, "Hallelujah")? Nu chiar... Numele sau provine de la cladirea Halle din Cleveland, Ohio, care, initial, a gazduit magazinul Halle Brothers...In timp ce se pregatea pentru rolul din "Catwoman", actrita a apelat la un program intens de exercitii fizice si a inceput sa bea shakeuri cu proteine, pentru o masa musculara mai mare. La scurt timp dupa aceea, Berry a descoperit ca aceste bauturi au efecte adverse extrem de neplacute si nedorite... "Erau chestii blestemate.", a marturisit vedeta mai tarziu. "Aveam cele mai urate gaze din lume!"...Si, pentru ca iti vorbeam la inceput despre frumusetea lui Halle, iata ca aceasta nu a fost trecuta cu vederea nici de catre colegii sai de breasla. La scurt timp dupa ce a jucat in "Die Another Day" (2002), in rolul personajului negativ Colonel Moon, Will Yun Lee s-a trezit angajat intr-o discutie despre meritul artistic al filmelor "James Bond". Acesta a declarat: "Filmele Bond sunt doar pentru divertisment." Lee a fost intrebat daca exista ceva cu adevarat semnificativ din punct de vedere estetic in "Die Another Day". Actorul a replicat scurt: "Halle Berry joaca in el." Suficient, nu?...Dupa divortul de Eric Benet, vedeta l-a rugat pe acesta sa isi stranga lucrurile si hainele din resedinta lor hollywoodiana. Pentru ca Benet a neglijat acest aspect, Berry a donat hainele create de designeri celebri unor organizatii caritabile. Un prieten al actritei isi aminteste despre acest episod: "Halle fierbea de manie. Se simtea jignita si nu ii facea deloc bine sa aiba lucrurile lui prin preajma. Probabil ca acum exista cativa vagabonzi bine imbracati..."Halle Berry a primit un bonus de 500.000 $ pentru mult discutata sa scena topless din filmul lui Dominic Sena, "Swordfish". Iar Jay Leno a avut ocazia sa arunce o privire in decolteul vedetei, in momentul in care Berry a fost invitata in talk show-ul sau, "The Tonight Show", cu putin timp inainte de lansarea filmului. Din cauza decolteului extrem de generos, Berry a dezvaluit putin mai multa... piele decat ar fi vrut. "Problema mea este ca niciodata nu 'stau' in rochia asta.", a spus Berry rosind si incercand sa se acopere. Replica lui Leno? "Problema mea este... ca acum nu ma pot ridica de pe scaun!"...Cu putin timp inainte de decesul tatalui actritei, bolnav de Parkinson, in anul 2003 - cei doi nu au pastrat o relatie foarte buna -, acesta a vandut o poveste tabloidului "Star". Barbatul o acuza pe fiica sa ca nu a fost in stare sa se apropie de el si sa il ingrijeasca nici macar in pragul mortii. Totusi Halle nu s-a amuzat pe marginea acestui subiect, mai ales cand a aflat ce plata a primit tatal sau pentru povestea publicata. "Sase doze de bere si un pachet de tigari.", a povestit vedeta, socata. "Daca ai de gand sa faci asta, tata, cel putin cere si tu ceea ce primesc toti atunci cand aleg sa faca gunoaie de genul asta!".Stiai ca?... Este purtatoare de cuvant si imagine a companiei de cosmetice Revlon. Sufera de diabet de tip 1. Este pe jumatate englezoaica, din partea mamei. De departe, se inrudeste cu Mark Wahlberg. Si-a pierdut partial auzul la o ureche dupa ce a fost batuta de unul dintre iubitii sai, la inceputul anilor '90. In data de 3 aprilie 2007, i-a fost acordata cea de-a 2.333-a stea pe Bulevardul Hollywood Walk of Fame. Este singura "fata Bond" care a castigat, oficial, un Premiu al Academiei Americane de Film. Desi Kim Basinger (Oscar pentru Cea mai buna actrita in rol secundar cu filmul "L.A. Confidential" din 1997) a fost si ea o "fata Bond", pelicula ei, "Never Say Never Again" (1983), nu este inclusa pe lista celor 20 de filme oficiale "James Bond". Rochia purtata de Halle la ceremonia de decernare a premiilor Oscar din 2002 a fost votata cea mai populara dintre toaletele afisate in primii 75 de ani de existenta ai festivitatii. A interpretat rolul Dorothy Dandridge in filmul pentru televiziune "Introducing Dorothy Dandridge" (1999). Dorothy Dandridge a fost prima femeie de culoare care a fost nominalizata la Premiul Academiei pentru Cea mai buna actrita. Ca o coincidenta interesanta, Halle Berry avea sa devina prima actrita afro-americanca ce a castigat acest trofeu prestigios... Este prima actrita care a jucat doua personaje de benzi desenate pentru doua companii de benzi desenate diferite: personajul Storm pentru seria "X-Men" - compania Marvel, si personajul Catwoman din filmul cu acelasi nume din 2004 - compania D.C. Comics. A interpretat un personaj numit "Sharon Stone" in "The Flintstones" (1994). Zece ani mai tarziu, a jucat impreuna cu adevarata Sharon Stone in "Catwoman" (2004). A refuzat in mod chibzuit rolul principal din pelicula "Gigli" (2003), un esec rasunator la box office. Acest film este cel responsabil pentru povestea de dragoste dintre Ben Affleck si Jennifer Lopez. Halle a adoptat o pisica (animalul facea parte, initial, din categoria "figurantilor" pentru "Catwoman", 2004), Playto, care sa o ajute sa invete mai multe lucruri despre felinele domestice. Insa Berry i-a schimbat numele pisicutei in Playdough, deoarece Playto era un nume mult prea serios pentru ea. In urma balotajului, ar fi putut fi propusa la categoria Cea mai proasta actrita, la Premiile Zmeura de Aur 2004, pentru rolul sau din "Gothika" (2003). Totusi a fost ferita de nominalizare... Anul urmator insa, a fost nominalizata pentru Cea mai proasta actrita pentru pelicula "Catwoman" (2004). In data de 26 februarie 2005, Halle s-a prezentat la ceremonia de acordare a Premiilor Zmeura de Aur, pentru a-si primi trofeul. Astfel, Berry a devenit prima actrita care a avut curajul sa faca acest lucru. In acceptarea premiului, Berry a zambit si a spus: "Va multumesc si, slava Domnului, sper sa nu va mai vad." Halle Berry, la fel ca si Faye Dunaway si Liza Minnelli, a castigat atat Premiul Academiei pentru Cea mai buna actrita, cat si Premiul Zmeura de Aur pentru Cea mai proasta actrita (Dunaway a impartit acest premiu cu Bo Derek). Adesea este laudata pentru stilul sau vestimentar, fiind apreciata drept una dintre cele mai bine imbracate vedete de la Hollywood. Este binecunoscuta pentru faptul ca isi "traieste" rolurile. Un exemplu - a refuzat sa se spele timp de doua saptamani, pentru a se pregati cat mai bine si pentru a intra in pielea personajului, respectiv o femeie dependenta de droguri din filmul "Jungle Fever" (1991)...

Clipe de neuitat de Paste, alaturi de cei dragi

Poate cea mai importanta sarbatoare a crestinatatii, Pastele marcheaza inceputul unei noi vieti si, inclusiv din acest motiv, trebuie sa-l sarbatorim impreuna cu familia, intr-o atmosfera cat mai relaxata si mai destinsa. Imaginatia ta ar trebui lasata libera, iar o masa festiva poate avea loc unde si cand considerati ca v-ati simti cel mai bine. Daca vremea este frumoasa, puteti incerca inclusiv sa iesiti la picnic. Ar fi mediul optim pentru nelipsita "vanatoare" de oua de ciocolata...Nu am spus ca acest picnic va suplini cina traditionala, pe care probabil ca o vom lua cu totii. Este vorba doar despre o evadare din banalul cotidian; aceasta, daca vremea va fi de partea noastra. Nu-ti face prea multe pregatiri, nu este necesar ca meniul sa fie unul somptuos. Implica-i in actiune pe cei mici, care vor fi foarte bucurosi sa-si pregateasca fiecare micul sau bagaj; oua de ciocolata pentru a avea ce "vana" in iarba si, daca doreste, doua-trei jucarii. Dupa cum spuneam, nu este necesar ca meniul sa fie prea complex. Aperitive, o pulpa de miel impanata cu usturoi din belsug, gratarul si carbunii, cateva casolete pentru salata si, eventual, traditionala paine in forma de cruce. Pe acestea din urma le pregatesti din timp si le tii la congelator, pana cand vor fi servite.Intre altele, nu uita ca este primavatra... iar fructele si legumele de sezon nu ar trebui sa lipseasca. In timp ce femeile pregatesc salatele si asaza masa, barbatii se ocupa de gratar. Nu uitati sa ascundeti ouale de ciocolata! Toti participantii la picnic ar trebui sa se implice in aceasta activitate, pentru ca toti va trebui sa cautati apoi. Actiunea aceasta nu trebuie facuta neaparat "in momentul X", ci este bine sa fie mai degraba ceva spontan. Fiecare copil va primi un numar fix de oua (sa zicem, cate trei), pe care va avea misiunea sa le ascunda. In prealabil, stabiliti un perimetru in care sa fie ascunse acestea; va trebui sa fie destul de vast pentru ca operatiunea de cautare sa nu-si piarda sensul, dar in acelasi timp sa poata fi supravegheat de adulti. In ceea ce priveste desertul, poate este bine ca pasca si cozonacul sa ramana acasa, fiind inlocuite de fructe de sezon, ouale de ciocolata (pe care le veti gasi!) si tot felul de fursecuri si prajiturele de casa. Pentru fructe, poti lua frisca si pregati un delicios desert asortat. Daca tot sunteti la iarba verde, iar Sarbatorile Pascale semnifica revenirea la viata si un nou inceput, de ce n-ati planta un copacel? In cazul in care va decideti astfel, luati cu voi un puiet si, cu ajutorul vostru, cei mici il vor planta. Nu e deloc dificil, dar cat de mult inseamna...In aceeasi nota, ii puteti trimite pe cei mici sa culeaga flori; ceva-ceva trebuie sa fie, fie chiar si simpaticii "bumbisori", asemanatori margaretelor. Copilasii vor fi mai mult decat incantati sa le adune. La sfarsitul zilei, veti avea cu totii satisfactia unei binemeritate iesiri din rutina, iar aerul curat si tare al primaverii va va stimula buna dispozitie.

Naomi Watts, o actrita versatila

Pe Naomi Watts o poti vedea in filmul "Valul Pictat" ("The Painted Veil"), care a avut premiera pe marile ecrane din Romania in data de 16 martie 2007. Pelicula este una de dragoste, adresata tuturor celor care isi doresc sa faca o pauza in ritmul agitat si haotic al vietii cotidiene, retragandu-se intr-un spatiu de poveste, cu peisaje si o muzica absolut exceptionale, pentru care a si obtinut un Glob de Aur. O actrita versatila, care face din plin dovada talentului sau. Insa cine este Naomi Watts?...Este foarte buna prietena cu Nicole Kidman, australianca de succes, la fel ca si ea. Desi se spune despre Naomi ca sta in umbra lui Nicole, vedeta a reusit sa se afirme datorita calitatilor sale deosebite si sa se impuna la Hollywood. Nu a avut parte de la fel de multa publicitate ca si Nicole, insa Watts merge pe drumul sau catre faima, pornind de la filme de buget mic si ajungand pana la povesti impresionante, cum ar fi "King Kong" (2005), pentru care a fost platita cu 5 milioane $.Stilul actritei variaza in functie de personajele pe care le interpreteaza si ea insasi a declarat ca, din punctul sau de vedere, misiunea unui actor presupune ca acesta sa se piarda cu adevarat in pielea personajului pe care il interpreteaza. Astfel, vedeta a jucat in filme variate si a avut de la roluri in thrillere si filme de groaza pana la roluri complexe, in pelicule dramatice, de dragoste sau blockbustere cu efecte speciale. In fiecare dintre acestea, Naomi a aratat ca stie cu adevarat ce inseamna sa imprumuti "pielea" unui personaj.Actrita se simte insa atrasa mai degraba de drama: "Descopar despre mine ca ma indrept mai mult spre drame. Ma intereseaza. In cartile pe care le citesc, in tablourile care imi plac, intotdeauna este vorba despre partea intunecata care ma atrage."Acest lucru se leaga de o alta trasatura despre care vedeta crede ca apartine actoriei: "Durerea este un lucru atat de important in viata. Cred ca, in calitate de artist, trebuie sa experimentezi suferinta. Nu este suficient ca ai trait-o o data - trebuie sa o retraiesti. Din nou si din nou. Partea intunecata a vietii nu reprezinta un lucru peiorativ."Traseu de succesNaomi s-a nascut in Shoreham, Anglia, insa a crescut in Australia de la varsta de 14 ani. Watts a precizat intr-un interviu: "Ca sa fie foarte clar, sunt si englezoaica, si australianca. Oamenii cred mereu despre mine ca sunt suta la suta australianca, dar ma bucur ca britanicii ma revendica, la randul lor. Ma scot la licitatie."Watts lucreaza in industria de divertisment de peste 15 ani. Dupa ce s-a mutat la Hollywood, a lucrat in mod constant la proiecte cinematografice, preluand pana si rolurile mici de care nu a fost foarte incantata. In legatura cu aceste prime incercari ale sale in lumea filmului, Watts a precizat: "Am foarte multe schelete in dulap, dar stiu cu ce sunt imbracate... Nu am de gand sa ma port ca si cum mi-ar fi rusine de tot ceea ce am facut pana acum."Sansa i-a suras o data ce a obtinut rolul din controversatul film al lui David Lynch, "Mulholland Drive" (2001). Performanta sa din aceasta pelicula i-a adus aprecierea criticii, propulsand-o in fata marilor jucatori din showbiz-ul hollywoodian. La ora actuala, actrita a ajuns la nivelul la care isi poate alege singura rolurile pe care doreste sa le joace, iar abilitatile sale creative reusesc sa ii uimeasca pe regizorii alaturi de care lucreaza, pe criticii care o urmaresc, dar si sa ii incante pe cinefilii de pretutindeni. Naomi Watts se poate lauda cu filme deosebite, printre care se numara: "Ellie Parker", "The Ring", "I Heart Huckabees", "The Assassination of Richard Nixon", "We Don't Live Here Anymore" sau "21 Grams".Watts nu dispera pentru ca nu a primit inca un premiu Oscar si nu crede ca acesta ar trebui sa fie un motiv de stres pentru ea: "Caut in continuarea aprobarea mamei mele - este cel mai important lucru pentru mine. Este vorba despre fetita din mine care nu se va maturiza niciodata."Stiai ca?...O parte a anilor copilariei si i-a petrecut in Anglesey, Tara Galilor, de unde provine mama sa.Fratele actritei, Ben Watts, este un fotograf celebru, care locuieste in Statele Unite ale Americii din anul 1994. Parintii lor au divortat cand Naomi avea patru ani, iar tatal lor a murit cand actrita avea sapte ani.Naomi si-a dorit sa urmeze calea actoriei dupa ce a vazut filmul "Fame" (1980).Cand avea 18 ani, si-a incercat norocul si in modeling si a fost angajata de catre o agentie din Japonia. La varsta de 20 de ani, actrita ocupa functia de assistant editor la revista "Follow Me" din Australia. Dupa ce un prieten a implorat-o sa incerce actoria, a renuntat la slujba pe care o avea in momentul respectiv si nu s-a mai uitat niciodata in urma.Mare iubitoare de animale, vedeta are un terrier Yorkshire, Bob.Mancarea in care isi gaseste "alinarea" atunci cand este stresata este fasolea coapta - Naomi este vegetariana. Sporturile sale preferate sunt fotbalul, boxul si tenisul.Actritele sale preferate, vedetele care au inspirat-o sa ajunga acolo unde este astazi si despre care a marturisit ca nu s-ar satura vreodata sa le vada jucand, sunt Meryl Streep, Jodie Foster si Julianne Moore. In ceea ce priveste muzica, artistii si trupele sale favorite sunt Fiona Apple, Coldplay, Bjork, Radiohead, Cat Stevens si Pink Floyd. Un detaliu in plus, melodia pe care o are la telefonul mobil este piesa "Money" a trupei Pink Floyd.L-a cunoscut pe Heath Ledger pe platoul de filmare a peliculei istorice "Ned Kelly" (2003) - cei doi au avut o relatie amoroasa pana in mai 2004. Starul a insotit-o la Oscarurile din 2004. Acum Naomi este insarcinata cu copilul lui Liev Schreiber, iar cele doua staruri se bucura de o relatie de dragoste extrem de frumoasa.Prietena foarte buna cu Nicole Kidman, Naomi a hotarat sa o sprijine moral pe vedeta dupa ce aceasta s-a despartit de sotul ei, Tom Cruise. Watts s-a mutat o perioada de timp impreuna cu Nicole, pentru a-i fi alaturi in perioada de timp foarte dificila prin care a trecut. Aceeasi stransa legatura pe care o impartaseste cu Nicole Kidman a facut-o sa fie una dintre prezentele obligatorii de la nunta acesteia cu solistul de muzica country, Keith Urban.In anul 2002, a fost numita de catre revista "People" drept una dintre Cele mai frumoase 50 de persoane din lume. In septembrie 2002, s-a clasat pe locul al 14-lea in topul Cea mai sexy vedeta de film, realizat de editia australiana a revistei "Empire". In martie 2003, a aparut pe coperta revistei australiene "Empire", ocupand un loc in topul Femeile Anului 2002.In anul 2005, s-a clasat pe locul 76 in Topul Power in Entertainment al prestigioasei reviste "Forbes".In decembrie 2005, a fost aleasa pe locul al treilea in topul realizat de publicatia "Entertainment Weekly", Entertainer-ii Anului.In anul 2006, a ocupat locul 99 in topul revistei "FHM" Cele mai sexy 100 de femei din lume, ocupand totusi locul al doilea in topul editiei frantuzesti a aceleiasi reviste. Tot in 2006 s-a clasat pe locul al doilea in topul Celor mai dorite femei, publicat in editia englezeasca a publicatiei pentru barbati "FHM".Regizorul David Lynch a rugat-o sa joace in filmul "Mulholland Dr." (2001) dupa ce i-a ales portretul dintr-o serie de poze ale mai multor actori. A jucat in pelicula "Ellie Parker" (2001), pe care a si produs-o. Proiectul a devenit un film cult clasic despre o actrita care se straduieste sa dea lovitura la Hollywood si sa faca fata cosmarurilor si situatiilor ingrozitoare pe care le intalneste in viata. Pelicula a fost readusa "la viata" in 2005, la Festivalul de Film de la SunDance si a fost relansata in decembrie 2005.A acceptat rolul pentru "21 Grams" (2003) fara ca anterior sa fi citit scenariul.In 2005, a suferit un accident ingrozitor pe platoul de filmare a proiectului cinematografic "King Kong", din Noua Zeelanda. Naomi a cazut de la mare inaltime intr-un sant, spre groaza intregii echipe de filmare si a colegilor sai de film. Practica riguroasa de yoga a salvat-o, dupa cum ea insasi a marturisit, de posibilele efecte permanente ale acestui accident.La premiera americana a blockbuster-ului "King Kong" (2005) a fost insotita de iubitul sau, Liev Schreiber.Watts a fost prima alegere a regizorului Fernando Meirelles pentru rolul Tessa Quayle din "The Constant Gardener" (2005), insa actrita a refuzat rolul din cauza contractului semnat pentru "King Kong" (2005). In final, Rachel Weisz a fost cea care a primit rolul.La filmari, Naomi se foloseste de o anumita melodie care o ajuta sa se pregateasca si sa intre in atmosfera fiecarei scene.

Florence Nightingale, femeia care a revolutionat lumea medicala

In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzit de ea, desi este considerata a fi o adevarata legenda - aceasta, in ciuda faptului ca razboiul din Crimeea a durat numai doi ani din cei nouazeci cat a trait Florence Nightingale, caci despre ea este vorba. Despre femeia care fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita ambitiei si devotamentului de care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat in institutii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de specialitate pregatit sa intervina in orice moment. Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au consacrat-o in domeniu si i-au asigurat un loc in istorie. De altminteri, in Londra exista un muzeu care ii poarta numele si unde se regasesc artefacte care i-au apartinut. Florence Nightingale s-a nascut pe 12 mai 1820 in Italia, din parinti britanici, iar numele ei a fost inspirat de orasul in care a vazut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte instarita, ea a avut sansa pe care extrem de putine femei o aveau la vremea respectiva - anume, aceea de a beneficia de o educatie ingrijita, intr-una dintre cele mai prestigioase universitati din lume, respectiv Cambridge. Micuta Florence a dovedit de la bun inceput reale abilitati academice si inclinatie spre studiu, iar dupa ce a terminat cursurile elementare, toata lumea se astepta ca ea sa se casatoreasca. De altminteri, de pretendenti nu ducea lipsa, dat fiind faptul ca era o fata foarte bogata, educata si, nu in ultimul rand, frumoasa. Dar planurile ei erau cu totul altele, la varsta de 17 ani declarand ca simte ca si-a gasit "menirea", ca urmare a faptului ca, spunea ea, ar fi primit un mesaj din partea Divinitatii. "Dumnezeu mi-a vorbit si m-a chemat in slujba Lui". Dat fiind faptul ca Florence nu era preocupata in mod deosebit de religie, nu s-a pus nici o secunda problema ca ar fi fost vreo mistica sau ca ar fi avut halucinatii. Aceasta inclinatie avea sa se manifeste incepand cu vizite tot mai frecvente in caminele de batrani si spitale, unde incerca sa stea cat mai mult timp in preajma surorilor medicale. Parintii ei au fost la inceput total impotriva dorintei fiicei lor de a deveni asistenta, pentru ca in secolul al XIX-lea aceasta profesiune nu era considerata ca fiind una "onorabila" (aceasta, pe langa faptul ca, daca Florence ar fi muncit, s-ar fi considerat ca familia ei este in pragul ruinei). Tanara a parut ca se supune parintilor sai si, abandonandu-si pe moment intentiile, a plecat intr-o excursie in strainatate impreuna cu doi prieteni. Cei trei au calatorit in Italia, Grecia si Egipt, insa la intoarcere Florence era mai hotarata ca oricand sa-si urmeze vocatia. In acest scop, ea s-a inscris la un curs de trei luni in domeniul asistentei medicale, ceea ce i-a permis sa ocupe un post de infirmiera, pe care nu l-a mai parasit pana in 1854.In anul 1854, in timpul razboiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat dovada de extraordinara sa capacitate de organizare. Conditiile din spitalele pentru soldatii englezi raniti in Crimeea erau cu adevarat jalnice, mai ales in acea situatie: lipsea ingrijirea medicala de specialitate, iar igiena era inexistenta. Deloc de mirare in aceasta situatie, tinerii soldati mureau in spital, chiar daca ranile lor nu erau letale, din cauza instalarii septicemiei. Pentru a imbunatati situatia, guvernul britanic a hotarat sa trimita pe cineva capabil care sa se ocupe de acest serviciu si anume pe Florence Nightingale. Aceasta, insotita de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de campanie pe data de 21 octombrie 1854.Florence si echipa sa s-au ocupat cu maxima rigurozitate de curatenia din spital, sterilizarea instrumentarului, procurarea de fese si pansamente din tifon, precum si de alimentatia, pana atunci cu totul improprie, a soldatilor. In urma acestor masuri, puse in practica extrem de riguros, mortalitatea in randul ranitilor s-a redus simtitor. Florence s-a dovedit a fi in acelasi timp si un bun psiholog, ea incurajand si redand speranta tuturor, scriind scrisori care ii erau dictate de pacienti incapabili sa se miste, veghindu-i intreaga noapte fara a accepta sa fie inlocuita, si reusind astfel sa aduca pe linia de plutire pacienti care fusesera considerati initial "fara speranta". Toate acestea i-au atras un respect enorm, admiratie si au facut-o sa fie indragita de intreaga armata britanica. Exemplul ei a fost ceea ce a dus la admiterea personalului medical de sex feminin in spitalele armatei, fapt care fusese pana atunci fara precedent. De asemenea, Florence Nightingale a fost cea care a ridicat asistenta medicala la rang de profesie de sine statatoare.Dupa terminarea razboiului, Florence Nightingale a primit o importanta recompensa financiara pentru serviciile aduse, fapt care i-a permis sa-si continue reforma, de data aceasta in cadrul spitalelor civile. Devenise o persoana cunoscuta si atentia opiniei publice era indreptata asupra ei. Capacitatea de organizare si contributiile sale din timpul razboiului au recomandat-o pentru a face parte din Societatea Nationala de Statistica.Dincolo de aceste aspecte insa, cea mai mare realizare a vietii ei (si in acelasi timp, motivul pentru care numele ei a ramas in istorie) il constituie faptul ca a facut pasul decisiv in ceea ce priveste recunoasterea profesiunii de sora medicala si, de asemenea, a fondat prima scoala de profil, ale carei cursuri si examene practice se desfasurau in spitalul St. Thomas din Marea Britanie. Ea si-a dedicat tot restul vietii activitatii acestei scoli, imbunatatind in permanenta conditiile de studiu si baza materiala didactica. Cursurile concepute si predate de ea au fost traduse in unsprezece limbi straine si reprezinta si in prezent un material de studiu nepretuit.

Biletele pentru concertul lui George Michael, cele mai ieftine din Europa

Pe data de 31 mai 2007 va avea loc unul dintre cele mai importante evenimente artistice ale anului. Concertul sustinut de George Michael va avea o durata de aproximativ doua ore (si, in functie de reactia publicului, se poate prelungi), va fi integral live, cu orchestra si backing vocals, si va contine aproape toate hiturile sale din ultimii 25 ani, inclusiv cele din perioada Wham!.In deschiderea show-ului, va avea loc un recital de asemenea live, care va dura in jur de 30-40 minute, sustinut de Loredana si intitulat "Pop Greatest Hits".Potrivit organizatorilor, biletele se vor pune in vanzare incepand cu data de vineri, 30 martie 2007, ora 10,00. Exista 5 categorii de bilete, plus cea de VIP, dupa cum urmeaza: VIP - 280 RON (aceasta categorie include accessul auto si parcarea); Categoria I - 180 RON - Tribuna a II-a; Categoria a II-a - 150 RON - Teren, in fata scenei, denumita "Circle of Faith"; Categoria a III-a - 130 RON - Tribuna I; Categoria a IV-a - 120 RON - Peluza; Categoria a V-a - 90 RON - Teren, a doua jumatate.Este remarcabila atitudinea lui George Michael, care a fost de acord ca biletele din Romania sa fie oferite la cele mai mici preturi din Europa. Oraganizatorii atrag insa atentia publicului ca acest lucru ar putea cauza si o serie de inconveniente in ceea ce priveste disponibilitatea biletelor."Este foarte posibil ca o mare parte din bilete sa fie cumparate din strainatate. In acest moment - in premiera - exista posibilitatea de a se achizitiona asa-numitele Travel Packages. Ii sfatuiesc pe romani sa ia in considerare acest lucru, intrucat s-ar putea intampla ca imediat dupa punerea in vanzare a biletelor, sa nu mai gaseasca locuri libere in categoria dorita", a precizat Stefan Morosanu, directorul general al companiei Modus Production."European 25 Live Tour" este un turneu asteptat de 15 ani: atat a trecut de la ultimul turneu George Michael pana la debutul 25 Live Indoor Tour, in data 23 septembrie 2006. Biletele pentru seria de spectacole s-au vandut imediat ce datele concertelor au fost anuntate: doar cateva zile au fost suficiente pentru a epuiza toate locurile pentru show-urile programate in Europa - ba chiar, in Marea Britanie au fost depasite toate asteptarile, biletele fiind epuizate in numai cateva ore.La scurt timp dupa startul turneului, in luna noiembrie a anului trecut, George Michael a lansat si albumul "Twenty five", editat pentru a celebra cei 25 de ani de cariera ai artistului. Pe langa cele mai bune piese din toti acesti ani, albumul mai cuprinde 4 noi realizari: "An Easier Affair", "This Is Not Real Love", "Understand" si o varianta noua, reorchestrata, a hitului "Heal The Pain", de aceasta data alaturi de un alt monstru sacru, Paul McCartney."25 Live Tour" s-a bucurat deja un mare succes, fapt demonstrat atat de show-urile care au avut loc in prima parte a turneului, cat si de nominalizarea obtinuta de George Michael la Brit Awards 2007, la categoria "Cel mai bun concert live al anului".Spectacolul aduce o conceptie unica asupra spectacolului muzical, o dovada in acest sens fiind si cele 34 de camioane gigant care ambaleaza intreaga productie si care vor sosi la Bucuresti, special cu aceasta ocazie. Pe scena, alaturi de George Michael, va urca si o impresionanta orchestra.

Adriana Trandafir, o pesimista? Nu, o optimista trecuta prin viata!

Urmarind-o la televizor si pe scena, nu este greu sa ne dam seama ca este o persoana extrem de energica, iar atunci cand am cunoscut-o, m-am gandit ca expresia "iute ca prasnelul" pare sa fi fost inventata pentru ea. Adriana Trandafir a stiut intotdeauna sa raspunda "Prezent!" provocarilor profesiunii sale, pe care o iubeste, chiar si atunci cand actoria i-a cerut cel mai scump pret cu putinta.De curand, Adriana Trandafir a devenit una dintre "piesele de rezistenta" ale postului de televiziune Kanal D, unde realizeaza si prezinta, de luni pana vineri, emisiunea "Confidenta". Totodata, colaboreaza cu Teatrul de Comedie si cu Teatrul "Constantin Tanase", este director artistic al companiei de teatru D'aya si presedinta a Fundatiei Maria Tanase. Intr-adevar, parca nu oboseste niciodata...Pentru Adriana, emisiunea "Confidenta" este o provocare si, asa cum ne povesteste ea, a fost aleasa de la bun inceput pentru postul de prezentator, pentru obtinerea caruia se vehiculasera initial multe nume cunoscute."Sincera sa fiu, am fost mirata ca am ajuns 'in carti'. Au circulat multe nume, dar eu am fost aleasa. Domnul Mehmet Kucuk, caruia ii multumesc, a fost sigur inca de la prima discutie ca sunt cea mai buna prezentatoare pentru aceasta emisiune. Nu a pariat, a mers la sigur, desi nu vazuse nici un spectacol de-al meu. Intalnirea cu el a reprezentat momentul de gratie al anului 2006", spune Adriana.Formatul emisiunii, asa cum se difuzeaza in Turcia, a atras-o din primul moment. "Era o emisiune interactiva, unde participau invitatii, publicul din sala si publicul telespectator, si toti voiau acelasi lucru: sa ajute un om aflat intr-un impas sau sa lamureasca o problema a cuiva care nu i-a gasit solutia, ori sa gaseasca raspuns la o intrebare. Atat specialistii, cat si oameni simpli care s-au confruntat cu problema respectiva, pot sa dea sfaturi. Am fost convinsa ca pot face aceasta emisiune.De altfel, prima mea intrebare cand am vorbit cu angajatorul a fost nu 'cat?', ci 'ce trebuie sa fac?'. Emisiunea este universal valabila oriunde in lume, pentru ca aduce in lumina reflectoarelor oamenii simpli cu probleme mari. Ceea ce am adus noi in plus fata de emisiunea de la Istanbul este ca am chemat in studio personalitati pe care vrem sa le cunoastem dincolo de profesie - cu trairi, cu rabufniri, cu 'nisip in dinti' - pentru ca oamenii au senzatia ca persoanele din viata publica nu au sentimente, nu au inima, traiesc deasupra pamantului cu zece centimetri, ceea ce nu este adevarat. Prin aceasta emisiune incercam sa le cunoastem pasurile, necazurile si modul in care le-au solutionat", relateaza actrita.Una dintre provocarile emisiunii consta in faptul ca, pentru prima data, Adriana Trandafir se gaseste si in postura de realizator. "De cealalta parte a barierei, adica in spatele camerei, este mult mai greu decat imi inchipuisem. Eu am avut un mare noroc, in sensul ca producatoarea mea - Laura Petrache - este un om cu care ma inteleg si din priviri, suntem pe aceeasi lungime de unda, isi cunoaste foarte bine meseria si, impreuna cu alte trei fete din echipa, am fondat o mica 'familie'. A pune pe picioare o televiziune in Romania este un pariu greu de castigat, concurenta este foarte dura, iar ultimul cuvant il va avea publicul. As vrea sa o mentionez si pe Irina Radu, directoarea de programe care a reusit intr-un timp extrem de scurt sa puna pe picioare acest proiect, care este foarte ambitios si important pentru intregul trust"."Confidenta" - o emisiune care actioneaza asupra unor mentalitati de comunicare invechite"Emisiunea 'Confidenta' nu este o 'sueta'; dimpotriva, e ceva foarte serios. Incercam sa aflam toate detaliile despre cazul respectiv, sa-l 'instrumentam' si sa-l si ajutam pe omul respectiv - fie rezolvandu-i problema, fie ajutandu-l sa inteleaga din ce cauza s-a intamplat totul, astfel incat sa fie atent la eventuale repercusiuni, fie indrumandu-l si aratandu-i unde a gresit. Iar eu nu pot sa fac aceasta singura, asa incat apelam la specialisti: psihologi, medici, ministri, primari, care trebuie sa raspunda intrebarilor noastre, in direct. Ceea ce s-a si intamplat, sa stii ca pana acum am avut usile deschise si am rezolvat cazuri dificile. Noi incercam sa ajutam oamenii, le respectam intimitatea in sensul ca nu dezvaluim mai mult decat sunt ei dispusi sa spuna. Prin aceasta emisiune actionam si asupra unor mentalitati retrograde legate de comunicare pentru ca, iata, suntem in mileniul trei si orice lucru nespus, cumulat si contorizat, duce la un final cumplit.Este foarte greu sa-i faci sa vorbeasca; nu ne-am nascut intr-o tara libera si inca suntem supusi unor mentalitati gresite, unor preconceptii, unor inhibitii, de care ne descatusam foarte greu. Oamenii simpli vorbesc despre problemele lor cu mai multa usurinta, dar am avut surpriza sa vad ca si oamenii a caror viata este pusa adesea sub lumina reflectoarelor nu pot sa fie foarte deschisi si dispusi sa discute despre necazurile lor".Un exemplu in acest sens este Teodora Bertzi, secretar de stat in problemele de adoptie ale Romaniei. Adriana a invitat-o in emisiune in calitate de specialist, pentru ca avea niste cazuri in care erau implicati copii parasiti sau infiati."Era vorba despre destramarea unei familii si eu spuneam ca, iata, Teodora Bertzi are o viata de familie fericita, alaturi de sotul sau si de copii. Iar ea mi-a dat un raspuns incredibil: 'Sa stii, Adriana, ca viata mea nu-i atat de roz cum crezi tu'. Am fost socata si i-am spus: 'Teodora, mi-ai facut o confesiune si nu stiu ce sa fac...', iar ea mi-a raspuns 'Invita-ma intr-o emisiune si-ti voi raspunde'. Am invitat-o si am aflat ceea ce nu stiam, desi eu ii cunosc pe amandoi de multi ani: ca ea a mai fost casatorita. Mi-a povestit despre calvarul vietii ei inainte de casatoria cu Ducu si ce a insemnat prima iubire, prima casatorie si primul divort... Sau am aflat despre actorul Alexandru Bindea, care a trecut prin disperarea a doi ani de somaj, avand o familie de intretinut. Dincolo de rasul lui, am aflat despre tristetile sale.Iata ca-mi dezvalui de fapt o alta fateta a emisiunii mele, a structurii mele - de fapt, cred ca aceasta este oglinda structurii mele: sunt o femeie trista, plina de umor", surade Adriana, iar zambetul sau ii confirma spusele.Dat fiind ritmul sustinut de lucru si complexitatea emisiunii, mai are timp Adriana Trandafir sa se dedice teatrului? "Recunosc, atunci cand am semnat contractul si am acceptat sa fac aceasta emisiune, am avut senzatia ca as mai putea sa ma ocup si de teatru, sa ma mai implic in proiecte noi. Drept pentru care am si incercat sa am un proiect pentru festivalul de la Sibiu (mai exact, sa sustin un recital in limba germana dupa un text foarte dificil, de D.R. Popescu) dar cu durere spun ca mi-am dat seama ca nu pot. Am incercat, am invatat noptile, dar mi-am dat seama ca mi-e imposibil"."Liber profesionista sunt, dar timp liber nu am"Adriana Trandafir a ales sa schimbe macazul din punct de vedere profesional, intr-un moment cand multi altii nu ar fi avut curajul necesar. Dar ea si-a asumat acest lucru si timpul i-a demonstrat ca a facut o alegere buna. "Dupa ce am implinit 50 de ani am ales sa nu mai fiu angajata teatrului Odeon, deci dupa 28 de ani am renuntat la statutul de actrita angajata si am incercat sa 'trec in haiducie' si sa devin liber profesionist. Nu e deloc usor, dar in acelasi timp am primit foarte multe propuneri si au aparut multe oportunitati. Liber profesionista sunt, dar timp liber nu am. Pentru multi, gestul meu a fost de neimaginat: cum adica, la 50 de ani, dupa 28 de ani de fidelitate, sa spui 'Nu mai vreau sa functionez asa'? Am avut si motive personale, despre care nu voi vorbi insa niciodata pentru ca eu sunt un om de bun-simt, care gandeste pozitiv si nu ma intereseaza sa acumulez energii negative. Am vrut sa demonstrez ca sunt o actrita talentata si ca nu vreau sa fiu directoare sau sefa de cadre; vreau sa fiu actrita si sa vin la teatru cu bucurie pentru ca arta izvoraste din bucurie...Am continuat lucrul cu compania de teatru D'aya unde sunt director artistic si am facut patru spectacole, cu care am fost in turnee in intreaga lume: India, Coreea, Australia, Iordania, Portugalia, Egipt, Italia, unde am avut spectacol la Vatican. De asemenea, joc rolul principal in doua piese la Teatrul de Comedie: 'Chirita ot Barzoieni' si 'Cand vine barza', doua spectacole absolut extraordinare, care imi aduc mari bucurii. Am fost si invitata de teatrul "Constantin Tanase" sa joc in piesa 'Bufonii regelui', alaturi de cele mai mari nume ale teatrului de revista din Romania. Asa se face ca am ramas o ambasadoare a teatrului romanesc", conchide actrita.Adriana imi spune ca, stand de vorba cu mine, realizeaza ca se regaseste printre putinii artisti care au prins ultimul vagon al trenului tineretii. "La varsta asta, fiind cea mai tanara dintre batrani si cea mai batrana dintre tineri, as fi putut sa raman intr-un 'dolce far niente', numai ca eu nu sunt asa. Ca dovada, am terminat acum facultatea de Comunicare manageriala si resurse umane, am dat o multime de examene, si nu e simplu sa te-apuci de asa ceva la 50 de ani. Stii de ce-am facut-o? Bunica mea spunea, cu multa intelepciune: 'Ca sa fii destept, trebuie sa stii unde esti prost'. Mi-am dat seama ca vremurile s-au schimbat si cu cat detii mai multa informatie, cu atat poti sa te descurci mai bine.Am tras o linie si am facut socoteala, cum spunea poetul, si am inteles ca dupa 50 de ani, cand alti oameni nu mai au nimic inainte si nimic in urma, trebuie sa o iau de la capat. Iar un nou inceput poate fi mai greu, dar poate fi si salvator. Aproape ca am primit propuneri mai multe ca niciodata, poate pentru ca mi-am schimbat si genul - joc roluri de mame si sotii, eu care inainte fusesem 'Domnisoara Nastasia', 'Maria Tanase'"...Retrospectiv privind lucrurile, Adriana spune ca in ceea ce o priveste, 2006 a fost un an foarte ciudat. "Daca as fi pesimista, ar trebui sa spun ca am fost somera. Oricum, despre pesimist se spune ca e un optimist trecut prin viata. Am invatat ca, atunci cand Dumnezeu iti inchide o usa iti deschide o fereastra, pentru ca dupa acest an foarte greu au venit multe propuneri care imi arata ca sunt un om viu, ca 'functionez' si ca lumea ma iubeste"."Copiii din ziua de azi stiu cu precizie ce vor"Adriana are doi copii, Stefan, in varsta de 16 ani, si Maria Speranta, care a implinit de curand 7 ani. Chipul Adrianei se lumineaza atunci cand vine vorba despre ei. "Stefan vrea sa devina avocat de drept maritim international. Aceasta generatie stie exact ce vrea. Maria Speranta are 7 ani, iar ea negociaza in avantaj - adica ea nu spune, cum ziceam eu cand eram de varsta ei 'Mama, vreau si eu papusa aia', ea spune 'Mami, uite cum facem; tu imi cumperi papusa si eu mananc la pranz, e bine?', iar eu cedez, pentru ca vreau sa manance la pranz, din cand in cand!", se amuza Adriana.Oare ce parere ar avea daca ei vor dori sa urmeze tot actoria? "Eu n-as vrea ca Maria sau Stefan sa urmeze cariera mea, pe care nici eu n-as mai urma-o daca ar fi sa-mi iau viata de la inceput; pretul este foarte mare, iar viata e atat de scurta, incat merita sa te bucuri de fiecare clipa. Or, in meseria asta nu te mai poti bucura de fiecare moment, viata noastra e tot timpul in galop.Noi, actorii, trebuie sa invatam in fiecare zi - ma crezi ca eu calc si invat, sau merg cu autobuzul ca sa pot sa invat pentru ca altfel nu mai am timp? Este un galop ucigator, un galop care duce spre nicaieri cateodata... De aceea mi-as dori ca ei sa aiba o meserie care sa le lase timp si pentru ei. Actoria este o profesie extraordinar de frumoasa, dar tristetile sunt direct proportionale cu bucuriile si realizarile. Uite, justitia de pe pamant a hotarat ca dupa divortul meu, Stefan sa fie incredintat tatalui pentru simplul motiv ca eram actrita. Daca as fi fost o simpla muncitoare la Apaca, bineinteles ca mi-ar fi ramas copilul. Eu am platit pretul cel mai crunt cu putinta pentru aceasta meserie. Ma gandeam ca poate ar trebui sa-mi fac un fel de testament prin care sa le spun copiilor mei cat de rau imi pare ca n-am putut sa stau cu ei atat cat mi-as fi dorit si car ar fi meritat. Eu am observat ca Maria Speranta a crescut in ziua cand am vazut ca nu mai folosea scaunelul pentru a ajunge la chiuveta. Parca ieri am nascut-o...".Leopoldina Balanuta si Maria Tanase, doua personalitati care au marcat-oMa intreb care au fost oamenii care au influentat-o pe Adriana de-a lungul vietii sale si imi spune ca lista e lunga, ar fi dificil sa se opreasca asupra cuiva anume. "Nu pot sa nu o mentionez pe Leopoldina Balanuta, care mi-a fost un adevarat mentor spiritual si de care mi-e foarte dor, dar despre care sunt convinsa ca ma vede de acolo, de sus. Intr-un interviu, Leopoldina a spus despre mine un lucru pe care nu multi l-au sesizat... anume, acela ca structura mea este de mare tragediana, si acesta este adevarul".Adriana Trandafir a infiintat Fundatia Culturala "Maria Tanase", ea fiind o admiratoare ferventa a grandioasei interprete. "Atunci cand spunem 'Romania', alaturi de Enescu, de Constantin Brancusi, Iorga sau Eminescu, Maria Tanase isi are cu siguranta locul sau... A plecat, ca orice geniu as spune, din talpa taranului roman, din firul ierbii si a ajuns sa fie pasarea maiastra a neamului romanesc".Intalnirea cu Maria Tanase, "Privighetoarea din Carpati""Am cunoscut-o cand eram copil. Aveam vreo cinci ani, eram acasa, in gradina si tata mi-a spus ca ar trebui sa mergem la caminul cultural, ca vin artisti de la Bucuresti. Tin minte ca era toamna; am smuls din gradina niste crizanteme, tata m-a luat pe umeri si am mers pe ulita spre caminul cultural. De vreme ce tata ma tinea pe umeri, am vazut autobuzul sosind. Erau Ioana Radu, Maria Tanase, Rodica Bujor, Ion Luican, Emil Gravris, Maria Lataretu... Au intrat in sala de spectacol iar eu, fiind mica, m-am dus pana la 'buza' scenei si m-am uitat in sus. Cand a cantat Maria Tanase, stateam acolo jos cu florile in mana, iar ea m-a vazut si-a zis "Uitati-va la fata asta, are ochii ca mine, cat doua campii de verzi, mi-a luat florile, m-a luat in brate si m-a sarutat. Atunci nu mi-am dat seama ce se intampla cu mine... acum realizez ce moment de gratie am trait atunci.Prin activitatea la aceasta fundatie, vreau ca amintirea Mariei Tanase sa ramana in permanenta vie. Indiferent unde esti si ce esti, ministru sau simplu taran, si daca ti-e rusine ca esti roman, cand o auzi pe Maria Tanase uiti de toate grijile si necazurile si esti mandru de radacinile tale, pentru ca, asa cum spunea chiar ea, 'Lemn bun, lemn rau, tot cenusa! Importanta e flacara!'".

Edith Piaf, geniu si tragedie

Regizorul Olivier Dahan ne ofera in filmul "La vie en rose" ("La Mome") viziunea sa asupra vietii si personalitatii lui Edith Piaf, cantareata al carei talent a fermecat generatii intregi, pana in zilele noastre. O pelicula biografica emotionanta, un mozaic de momente importante din viata celei care a pornit din suburbiile sarace ale Parisului, ajungand apoi sa straluceasca pe marile scene internationale.Povestea vietii lui Edith Piaf este impresionanta prin definitie. Un film despre cea care a fost "L'oiseau de Paris" sau "La Mome" ("Puiul de vrabie") - dupa cum o numeau jurnalistii si publicul pe celebra cantareata - nu are cum sa fie decat emotionant si rascolitor. Pentru cei care nu stiu foarte multe lucruri despre traseul vietii lui Edith Piaf, pelicula lui Olivier Dahan va fi o surpriza, iar impactul ei cu atat mai mare.Piaf (pe numele sau real Edith Giovanna Gassion) a trait doar 47 de ani (a murit in anul 1963), iar filmul incepe cu un concert sustinut de ea la New York. Cantareata avea o stare de sanatate subrezita, aratand cu mult mai batrana decat era in realitate, din cauza artritei si a abuzului de droguri si alcool. Povestea ne intoarce apoi pe strazile murdare ale Parisului, din timpul Primului Razboi Mondial, cand ni se arata detaliile copilariei sale zbuciumate - a fost abandonata de mama ei (interpretata de Clotilde Courau), si-a petrecut ani de zile in bordelul bunicii sale, in care a fost "adoptata" de una dintre prostituate (un foarte bun joc actoricesc al lui Emmanuelle Seigner), apoi "cariera" urmata, la o varsta frageda, alaturi de tatal sau, acrobat ambulant (Jean-Paul Rouve).Insa micuta Edith era destinata succesului - cantand pe strazile Parisului, ea a fost remarcata de proprietarul unui club frecventat de clasa medie, dar si de elita, Louis Leplee (Gerard Depardieu), care ii deschide usile spre recunoasterea publicului.A fost nevoie de munca, instruire si disciplina pentru a cizela ceea ce Leplee considera ca este Piaf (interpretare de exceptie a lui Marion Cotillard) - un diamant neslefuit. Un talent extraordinar, o voce care iti zguduie intreaga fiinta, rascolindu-te. Iar Edith a reusit. A reusit sa se afirme si sa se autodistruga - alcoolul si drogurile, o stare de sanatate fragila inca din copilarie (a suferit de conjunctivita si surzenie pana la varsta de 14 ani), un comportament de diva pretentioasa si o tiranie manifestata cu preponderenta fata de cei din anturajul sau. Marion Cotillard a declarat despre personajul pe care l-a interpretat: "Am foarte multa admiratie pentru aceasta femeie si pe parcurs am descoperit ca existau si lucruri pe care nu le accepta. Tirania sa, de exemplu, imi spuneam ca este imposibil sa ai astfel de raporturi cu cei din jurul tau. Si apoi am inteles ca singuratatea pentru ea era dincolo de insuportabil si am vazut ca nu accepta decat putine persoane, nu neaparat binevoitoare, care intrau in cercul sau. Si atunci m-am atasat foarte tare de ea."Piaf a stat mereu sub semnul geniului si al tragediei - prima sa iubire i-a oferit un copil, pe care l-a pierdut insa la scurt timp dupa nastere, lucru care i-a marcat existenta pana la moarte. Vocea Parisului a primit insa a doua sansa in dragoste si l-a intalnit pe boxerul Marcel Cerdan, a carui amanta perfecta a fost pana cand un tragic accident de avion i l-a rapit, chiar in timp ce se indrepta spre iubita lui. A fost marea iubire a Frantei, o dragoste a carei traiectorie tragica a adus un plus de tristete la nesfarsitele suferinte din viata lui Piaf.Cantareata a intrat in cercul celebritatilor vremii, legand puternice relatii de prietenie cu Yves Montand, Jean Cocteau, Charles Aznavour, Marlene Dietrich etc. Din pacate, filmul nu se concentreaza asupra acestor momente (Dietrich este amintita in treacat de catre Dahan, iar restul numelor mari nu sunt nici macar mentionate), fiind mai degraba o istorie emotionala decat una cronologica.Acestea au fost doar cateva dintre evenimentele importante din viata lui Piaf, toate prezente sau amintite in pelicula "La vie en rose". Restul... vei descoperi singura. Regizorul a preferat sa se axeze asupra imaginii personale despre solista, realizand o pelicula in care dramatismul atinge cote fantastice. Ar fi fost greu sa gresesti cu o poveste atat de incredibila... Chiar si asa, trebuie subliniat meritul scenaristilor (Olivier Dahan si Isabelle Sobelman), care contureaza un traseu inedit al povestii. Devenind Edith Piaf...Probabil ca actrita Marion Cotillard a realizat cel mai bun rol al sau de pana acum - eforturile sale sunt fantastice si te vei convinge de acest lucru la vizionarea filmului, pe care ti-l recomand din suflet. Poate cel mai impresionant aspect este insusi faptul ca reuseste sa ilustreze atat de bine personajul, fara a avea pretentia de a atrage atentia asupra ei. Ecranul tot Edith Piaf "il fura" - cantareata ramane mereu in centrul atentiei cinefililor. In fiecare clipa ai sentimentul ca traiesti alaturi de solista tragediile, spaimele si frustrarile ei, ca ii simti raceala si singuratatea.Figura, alura, stilul vestimentar, mersul, vocea... Marion Cotillard s-a transformat total in timpul filmarilor. Cu un talent de exceptie, a intrat in inima personajului, devenind, pentru 140 de minute ale filmului, Edith Piaf.Cotillard este la fel de convingatoare si in rolul unei Piaf imbatranite inainte de vreme, care abia reuseste sa mearga si sa vorbeasca, daramite sa cante. Asa cum actrita insasi povestea, i-a fost foarte greu sa depaseasca rolul si sa il lase in urma: "La sfarsitul filmarilor, s-a creat un efect de bumerang. M-am trezit ca nu era foarte simplu sa scap de... cum sa zic... sa o parasesc pe Edith Piaf si sa ma intorc la viata mea. Ieseam dintr-o perioada in care filmasem intens, iar dupa 'La vie en rose', am incheiat, am venit acasa, am reinceput sa duc o viata normala, numai ca Edith Piaf nu pleca, ma loveam continuu de semne care nu ma lasau sa o uit. Si atunci, cum nu sunt si n-am fost niciodata o victima, sunt doar o comedianta care joaca comedie si care isi face meseria, am reintrat in realitate. Si atunci am inceput sa ma ingrijorez ca sunt bantuita de personajul lui Edith. Ma simteam slaba, ridicola, cand ma adresam oamenilor din jurul meu, ma trezeam ca am reactiile lui Edith Piaf, intonatia ei. A durat ceva timp sa ma reintegrez in mine, in creierul si corpul meu si sa nu mai am exaltari 'piafice'. Dar astazi stiu ca nu as mai aborda la fel un astfel de rol."Vedeta a primit rolul Piaf inca inainte de scrierea scenariului, ceea ce reprezinta o recunoastere fara echivoc a abilitatilor sale artistice. Documentarea pentru rol a fost insa intensa, avand in vedere faptul ca actrita nu stia foarte multe lucruri despre viata solistei, inainte de a accepta rolul: "Stiam cateva dintre cantecele sale, deoarece pe la 20 de ani eram pasionata de muzica realista. Despre viata ei nu stiam insa prea multe. Simpla ei evocare ma ducea cu gandul la bunica mea, care avea exact aceeasi talie si inaltime cu a lui Edith - iar acest lucru mi-a servit ca reper in acest film - si parca o aud spunand (fara sa-mi dau seama daca glumeste sau nu): 'As fi putut sa fiu cantareata, dar exista deja La Mome Piaf!'."Cotillard nu s-a multumit insa cu atat si a "sapat" mai mult, dorind sa semene cat mai mult cu personajul: "Am vazut cateva dintre filmele in care a jucat Edith Piaf, in special 'Etoile sans lumiere' si 'Les amants de demain'. Am analizat interviurile ei televizate. Am ascultat continuu accentul sau, in special modul aparte in care pronunta anumite vocale."Actrita a adaugat: "Am citit scenariul, dar nu mi-am dat seama de nici o dificultate de care as fi putut sa ma lovesc. In ceea ce priveste filmarea, am gasit masura justa, in asa fel incat sa nu ma simt epuizata dupa scenele foarte grele. Cel mai greu a fost sa gasesc proportia corecta in a o interpreta pe Piaf fara a o transforma intr-o caricatura, dar nici sa nu-i diluez personalitatea si, deci, veridicitatea. In fiecare zi am facut echilibristica din aceasta cauza, dar mi-a facut si o imensa placere, pe de alta parte. A existat pe parcursul intregii perioade de filmari o magie! Si, in plus, ma pregatisem inainte."Filmul nu porneste de la cronologia vietii lui Piaf, ci de la memoria emotionala, ceea ce face ca imaginea solistei sa se imprime pe retina cinefilului intr-un mod care ii rascoleste sufletul. Puterea si fragilitatea ei, ca femeie, sunt evidentiate in tragica poveste de dragoste pe care o traieste cu Marcel Cerdan si care subliniaza dualitatea caracterului solistei. Tocmai de aceea regizorul si insista atat de mult asupra scenelor cu iubitul boxer al lui Piaf. Portretizarea acestuia pare a fi prea lunga si poate nu atat de necesara, distragand atentia de la povestea principala, care ramane, intotdeauna, Edith Piaf, ea insasi o poveste... Cu toate acestea, scenele sunt realizate "curat", de o importanta cruciala fiind momentul in care cantareata afla de moartea lui Cerdan. O regie de exceptie si un adevarat tur de forta al lui Marion Cotillard...Flash-back-urile, desi numeroase, nu impiedica intelegerea fireasca a firului actiunii. Fragmentele vietii lui Piaf sunt amestecate, ca intr-un mozaic, creand uneori confuzie, dar, o data ce interpretarea lui Cotillard intra in prim-plan, orice fel de indoieli referitoare la scenariu si regie dispar.Coloana sonora a filmului este de exceptie. In special in momentele care ilustreaza copilaria celei care a ramas pana in ziua de astazi Regina cantecului francez, colajul de piese folosit este minunat. Melodiile ei ("La vie en rose", "Je ne regrette rien", "Milord" etc.) prind viata, impregnate de experientele din viata divei. Dintr-o data, intelegi mai bine de ce vocea lui Edith Piaf iti patrunde in suflet si in creier - musteste de durere, de tristete, de iubire... Iar piesa aleasa pentru final, "Je ne regrette rien", este emblematica pentru Piaf. In versurile ei este comprimata intreaga sa fiinta, iar ecourile melodiei te urmaresc ore intregi dupa ce parasesti sala de cinematograf.Filmul merita vazut. Pentru povestea unei vieti chinuite devenita succes pur, pentru talentul deosebit al lui Piaf, pentru povestea de dragoste aproape obsesiva pe care a trait-o, pentru melodiile exceptionale pe care le-a cantat, pentru vocea ei minunata, pentru o interpretare de nota zece a lui Marion Cotillard, pentru bucuria sufletului tau. Nu vei fi dezamagita - Edith Piaf merita.

Will Smith a esuat la Oscaruri, dar promite

Il poti vedea pe marile ecrane romanesti in cea mai noua pelicula a sa, "In cautarea fericirii" ("The Pursuit Of Happyness"), regizata de Gabriele Muccino, film in care joaca alaturi de Thandie Newton si de fiul sau, Jaden Christopher Syre Smith. Este o productie cinematografica pentru care a fost nominalizat la Premiile Academiei Americane de Film la categoria Cel mai bun actor in rol principal, Oscar pe care l-a pierdut in fata lui Forest Whitaker ("The Last King Of Scotland"). Desi nu a repurtat succese rasunatoare la cea de-a 79-a editie a Oscarurilor, Will Smith ramane un actor care promite mult si care face dovada faptului ca poate sa sustina un rol dramatic, plin de tensiune si de emotie, in mod natural si aproape fara efort.De la rap si hip-hop la actorie...Will Smith, pe numele sau complet Willard Christopher Smith Jr., este cel de-al doilea copil din cei patru ai lui Caroline si Willard C. Smith Sr. Viitorul star a crescut in West Philadelphia si a urmat Liceul Overbrook din Winfield, Pennsylvania. In anii de liceu s-a "ales" cu porecla "Prince", "eticheta" pusa datorita felului in care reusea intotdeauna sa iasa din incurcaturi, cu sarmul sau incontestabil. In cinstea anilor de scoala petrecuti in aceasta legendara institutie de invatamant, starul si-a numit compania de productie Overbrook Entertainment.Student eminent, Will a decis sa urmeze si cursurile institutiei Julia Reynolds Masterman Laboratory and Demonstration School din Philadelphia. Mai tarziu, a refuzat o bursa pentru Institutul de Tehnologie din Massachusetts, dupa ce s-a hotarat sa isi inceapa cariera muzicala.Dupa ce l-a intalnit pe Jeff Townes la o petrecere, cei doi au inceput sa cante cu numele de scena DJ Jazzy Jeff si Fresh Prince. Cand artistii in devenire au inceput sa castige tot mai mult in popularitate, Smith a reusit sa "faca", dar si sa cheltuiasca foarte multi bani pe o casa, masini si bijuterii, ceea ce l-a adus in pragul falimentului cand abia implinise 20 si ceva de ani.Din fericire insa, in 1989, l-a intalnit pe Benny Medina, care i-a propus realizarea unui serial de comedie inspirat din viata traita in Beverly Hills. Lui Smith i-a placut la nebunie ideea, la fel cum s-a intamplat si cu reteaua de televiziune NBC, care a lansat in 1990 sitcom-ul "The Fresh Prince Of Bel-Air". Povestea era simpla - practic, Will isi interpreta propriul rol: un smecheras care isi petrece timpul pe strazile din West Philly si care este, brusc, "transplantat" in Beverly Hills. Serialul a avut un succes notabil la public si a reusit sa ramana in top timp de sase sezoane.Totusi, privind in urma, starul nu este deloc multumit de prestatia sa din acea perioada, in special din primul sezon de filmari: "Ma straduiam atat de mult. Invatam pe dinafara tot scenariul, apoi mimam replicile fiecarui personaj, in timp ce toti ceilalti vorbeau. Cand ma uit acum la episoadele de atunci, vad ca este dezgustator. Interpretarea mea era groaznica."Intre timp, Smith a mai jucat in filme pentru marele ecran in care valoarea sa a fost remarcata de criticii de specialitate, asa cum s-a intamplat cu pelicula "Six Degrees Of Separation", din 1993. O data cu recunoasterea pe care a primit-o datorita filmului de actiune "Bad Boys" (1995), cariera in cinematografie a lui Will era deja frumos trasata si conturata. Will a inregistrat un succes major cu blockbuster-ul "Independence Day" (1996). Se spune ca personajul interpretat de el, capitanul Steven Hiller, a fost inspirat din rolurile facute de Harrison Ford, eroul sau de pe marile ecrane. Sursa de inspiratie a reprezentat-o, in special, felul in care Ford l-a jucat pe Han Solo in "Star Wars" (1977), precum si in sequel-urile acestui proiect.Acest film a fost urmat de o serie impresionanta de pelicule, dintre care mentionam: "Men in Black" (1997), "Bad Boys II" (2003), "I, Robot" (2004), "Shark Tale" (2004) - voce, "Hitch" (2005) si "The Pursuit of Happyness" (2006). In plan se anunta productiile cinematografice "I Am Legend" (2007), la ale carui filmari lucreaza in prezent, "Tonight, He Comes" (2008), aflat in stare de pre-productie, si pelicula anuntata pentru anul 2008, "Time Share". Daca te intrebi ce il caracterizeaza pe Will Smith in cariera, atunci probabil ca cel mai la indemana raspuns il reprezinta rolurile de politist sau agent al serviciilor secrete, insa actorul se descurca la fel de bine si in comediile in care pare sa se simta cel mai mult in largul sau. In plus, actorul a demonstrat ca rolurile dramatice cu ceva "carne" si profunzime ii pot veni "manusa", ca si cele care l-au facut celebru, din filmele de actiune. Smith este mult mai fericit cu statutul sau de actor decat cu cel de cantaret: "Este ceva complet diferit sa fii actor. Un rapper trebuie sa fie sincer cu el insusi, pana la capat. Dar a fi actor inseamna sa schimbi ceea ce insemni, de fapt. Te transformi intr-o persoana complet diferita. Devii o alta persoana."Insa ce ar fi devenit Will daca nu s-ar fi "facut" artist sau actor? "Electronist sau ceva legat de computere. Am fost intotdeauna bun la matematica. Probabil ca eu as fi fost tipul care ar fi inventat telecomanda, daca as fi trait pe vremea aia."Will Smith, familist convinsStarul a intalnit-o pe sotia sa, Jada Pinkett Smith, cand aceasta a dat probe pentru rolul iubitei sale din sitcom-ul "The Fresh Prince Of Bel-Air" (1990). Pana la urma, rolul i-a revenit lui Nia Long. El si Jada s-au casatorit pe 31 decembrie 1997 si au impreuna doi copii, Jaden Christopher Syre Smith, nascut in 1998, si fetita Willow Camille Reign Smith, nascuta in 2000, cu o greutate la nastere sub limita normala, respectiv mai putin de trei kilograme. Will a fost intotdeauna un familist convins. Este un tata excelent pentru copiii sai, iar acest lucru se vede la fiecare aparitie publica a familiei Smith. Actorul a declarat in legatura cu acest subiect: "Cred cu adevarat ca un barbat si o femeie care cresc impreuna o familie reprezinta cea mai pura forma de fericire pe care o putem experimenta. Esti mult mai puternic atunci cand partenerul tau de viata este puternic. Cred cu adevarat ca nu exista pentru mine o alta femeie in afara de Jada. Dintre toate femeile pe care le-am intalnit - si am cunoscut cateva... -, nimeni nu ma poate 'struni' si manevra asa cum o face Jada. O data ce simti ca cineva ti-a intrat in suflet, nu mai exista nici o competitie. Oricat de minunate ar fi alte femei, oricat de mult te-ar tenta, din punct de vedere sexual... eu nu mai plec nicaieri. Asta este. Nu imi pot imagina ce mi-ar putea oferi altcineva."De asemenea, actorul a fost anterior casatorit cu Sheree Smith - din 1992 pana in 1995. Cei doi au divortat si au impreuna un copil, Willard Smith III, alintat Trey, care s-a nascut in decembrie 1992. Divortul i-a golit buzunarele lui Will de 900.000 $, la care se adauga 24.000 $ pe luna pentru cheltuielile de intretinere a copilului, ceea ce inseamna 288.000 $ pe an... Intrebat daca isi mai doreste si alti copii, Smith a raspuns: "Vreau sa ma opresc la cinci."...In 2002, actorul planuia sa se mute impreuna cu familia intr-o casa noua. Pentru a usura "tranzitia", a purtat o discutie cu fiul sau, Jaden - dupa cum afirma Will, el este "cel sensibil" dintre copii -, pe care l-a intrebat ce simte in legatura cu "locuitul intr-o alta casa". Ochii lui Jaden s-au umplut de lacrimi, dupa care a intrebat: "Eu, de unul singur?...". Smith povesteste: "L-am linistit si am inceput sa ii impachetez eu lucrurile."Melanj artistic, premii si recunoastere... Cum Will si-a inceput cariera in primul rand ca solist de muzica rap, trebuie sa mentionam si cateva dintre cele mai importante distinctii pe care le-a obtinut in aceasta faza a dezvoltarii sale artistice: a obtinut un Premiu Grammy pentru piesa "Summertime", iar in 1989 a primit primul Grammy acordat vreodata pentru Cea mai buna interpretare rap, cu melodia "Parents Just Don't Understand", pe care a cantat-o impreuna cu partenerul sau, Jeffrey A. Townes (mai bine cunoscut sub numele de scena Jazzy Jeff). Will Smith a devenit si primul artist rap si hip-hop care a ajuns sa fie nominalizat la Premiile Academiei Americane de Film. Insa in vara lui 2003, a renuntat la contractul de inregistrari cu Columbia Records, dupa vanzarile modeste ale celui de-al treilea album al sau, care i-a purtat numele, o compilatie a celor mai de succes piese ale sale.Printre hobby-urile sale se numara sahul si, in cazul in care nu stiai, Smith vorbeste fluent spaniola. De asemenea, este un mare fan al trupei de heavy metal melodic suedeze, cu enorm succes in tara natala, dar mai putin cunoscuta in America, Soilwork.In anul 1998, a fost ales de revista "People" unul dintre Cei mai frumosi 50 de oameni din lume. In 2003, a ajuns pe locul al doilea in Topul 10 al starurilor de box office ale anilor '90, top realizat de Star TV. In 2005, s-a clasat pe locul al 15-lea in topul Primii 25 de idoli de televiziune ai adolescentilor, realizat de "TV Guide".Tot in anul 2005, in numarul special "Stele din constelatia noastra", revista "Premiere" l-a plasat pe locul 44 in topul Cele mai mari staruri ale tuturor timpurilor. In Top 100 VH1 Cele mai bune tinere vedete, Smith s-a instalat confortabil pe locul 66. De asemenea, detine recordul la Kids Choice Awards - starul a castigat de sase ori acest premiu.In ceea ce priveste Top 50 Power, realizat in 2006 de revista "Premiere", Smith a obtinut un venerabil loc 14. In 2005, se clasase pe locul al 18-lea. Este al doilea cel mai bine cotat actor din acest punct de vedere, in fata sa aflandu-se doar Tom Cruise.Ce sa mai spunem despre salariul pe care Smith a ajuns sa il primeasca pentru fiecare rol pe care il joaca?... Actorul a plecat de la 50.000 $ primiti in 1992 pentru "Where The Day Takes You", ajungand in prezent la cifre astronomice... Iata care a afost evolutia starului pe plan financiar - "Made in America" (1993) - 100.000 $, "Six Degrees of Separation" (1993) 500.000 $, acesta fiind si filmul care i-a adus recunoasterea criticii, "Bad Boys" (1995) - 2.000.000 $, "Independence Day" (1996) si "Men in Black" (1997) - fiecare cate 5.000.000 $.O data cu pelicula "Enemy of the State" (1998), Smith a intrat in categoria actorilor care "sar" de 10 milioane $ pe film. Pentru acest proiect, starul a primit 14.000.000 $, "The Legend of Bagger Vance" (2000) - 10.000.000 $, "Ali" (2001) - 20.000.000 $, "Men in Black II" (2002) - 20.000.000 $ si 10% din profituri, "Bad Boys II" (2003) - 20.000.000 $ si 20% din profituri, "I, Robot" (2004) - 28.000.000 $...Esecuri si succese...In 1999, a refuzat rolul Neo din "The Matrix", care i-a revenit ulterior lui Keanu Reeves. Mai tarziu, actorul a declarat ca, din intreaga sa cariera, cel mai mult regreta faptul ca a dat cu piciorul acestei sanse... Smith isi aminteste despre acest lucru: "'Da, sigur. The Matrix. Computerele au cucerit lumea. Cred ca mai bine m-as apuca sa fac celalalt film bun...'". Actorul se referea in acest caz la "Wild Wild West", care a fost o adevarata dezamagire la box office, spre deosebire de "The Matrix", care a devenit o franciza de miliarde de dolari...Filmul pe care regreta cel mai mult ca l-a facut este... "Wild Wild West" (1999). Smith a primit pentru rolul sau 7 milioane $. Culmea, Will a cantat cateva replici "Wild Wild West" varului sau de pe micul ecran, Carlton, in perioada realizarii sitcom-ului "The Fresh Prince Of Bel-Air". Actorul avea sa realizeze acest proiect sase ani mai tarziu...Starul povesteste despre experienta filmului: "Cea mai mare infrangere si cea mai mare suferinta emotionala prin care am trecut ca actor a fost in momentul in care 'Wild Wild West' a ajuns la 52 de milioane de dolari. Filmul nu era bun. Si durea ingrozitor sa ajungi la 52 milioane $ si sa stii ca proiectul nu este bun."In toate filmele sale, a integrat replica "Aw, hell no!", o fraza asemanatoare replicii "clenci" a lui Arnold Schwarzenegger, "I'll be back!".Pana in 22 octombrie 2006, si-a asigurat un loc in Cartea Recordurilor pentru cele mai multe aparitii publice intr-un interval de 12 ore - in data de 22 februarie 2005, starul a participat la trei "premiere" pentru pelicula sa "Hitch", in Manchester, Birmingham si, in final, Londra. Recordul sau a fost depasit de cel al actorilor germani Jurgen Vogel si Daniel Bruhl, care au participat la patru premiere de film, cu una mai mult decat Will.Smith a fost luat in considerare pentru rolul din Mr. Smith din pelicula "Mr. & Mrs. Smith" (2005), inainte ca Brad Pitt sa fie distribuit.In versurile piesei rap din 1998, "Gettin' Jiggy", Will Smith spune ca boxerul Muhammad Ali va ajunge sa il numeasca "The Greatest" ("Cel mai bun"). Doi ani si jumatate mai tarziu, Smith detinea rolul principal in filmul "Ali" (2001). In legatura cu schimbarile fantastice pe care corpul sau le-a suferit in timpul antrenamentelor si pregatirilor pentru acest rol, actorul a declarat: "Sunt Viagra umana. Sunt Willagra. Acum sunt o masina de sex. Sunt innebunit dupa asta in fiecare secunda a zilei. Sotiei mele ii place la nebunie."Intamplari amuzante cu Will Smith...Cand Will era inca adolescent, tatal sau il avertiza adesea si ii spunea sa nu se bazeze pe noroc in viata, de vreme ce acesta nu exista - doar munca asidua si devotamentul ii vor aduce rezultate satisfacatoare si succesul dorit. Smith isi aminteste: "Intotdeauna imi spunea asta cat se poate de clar: 'Ocupa-te de un singur lucru, concentreaza-ti intreaga atentie asupra lui. Daca faci un singur lucru bine, restul va veni de la sine...'".Actorul a adaugat: "Dupa week-end-ul cu lansarea filmului 'Independence Day', care a inregistrat recorduri la incasari, tatal meu m-a sunat si mi-a spus: 'Tii minte cand ti-am spus ca tot ceea ce trebuie sa faci este sa muncesti din greu si atunci poti avea tot ce iti doresti? Iti amintesti cand ti-am spus ca nu exista noroc?'. Eu am spus: 'Da, tata, imi aduc aminte.'. El mi-a zis: 'Toate astea sunt tampenii. La naiba, esti tipul cel mai norocos pe care l-am cunoscut in viata mea!'"...Sa nu uitam insa ca, in momentul in care agentul i-a aranjat lui Smith o auditie pentru "The Cosby Show", actorului ii era teama sa se prezinte la intalnire...Intr-una din zilele de filmari de la "Bad Boys II", Will a fost nevoit sa filmeze din nou cateva scene, din cauza unor incurcaturi de productie. Actorul s-a dus glont la regizorul Michael Bay, l-a amenintat cu degetul si i-a spus: "Esti un tip norocos! Daca filmul asta ar fi fost 'Ali', iar eu as fi fost incins dupa antrenamente, ti-as fi tras acum o mama de bataie!".In timpul realizarii videoclipului pentru piesa lui Smith, "Summertime", o minge de baschet "topaia" de colo-colo pe platou, in timp ce camerele de luat vederi inregistrau cateva imagini pentru scena funky petrecuta pe strada. La un moment dat, Smith s-a ghemuit la pamant, cu picioarele larg desfacute, pentru a primi pasa. Insa a calculat gresit traiectoria mingii, care a sfarsit prin a-l lovi direct... intre picioare! Scena, din cauza careia a avut nevoie de 15 minute pentru a-si reveni, este cat se poate de vizibila in videoclip!Si, un ultim aspect amuzant despre Will Smith - desi starul a pretins ca danseaza "excelent", sotia sa, Jada Pinkett, a afirmat exact contrariul: "Asta este singurul lucru pe care puiul meu nu stie sa-l faca."...

Martin Scorsese, marele castigator al Oscarurilor-surpriza 2007

In data de 25 februarie, Academia Americana de Film si-a desemnat castigatorii, intr-un spectacol de exceptie, organizat, ca de obicei, la Kodak Theater din Los Angeles. Gazda celei de-a 79-a editii a Oscarurilor, Ellen DeGeneres - actrita de comedie, prezentatoarea unui talk-show de renume din America si debutanta in rolul sau de "animatoare" a Oscarurilor - a facut oficiile ceremoniei, introducand publicului celebritatile care au inmanat castigatorilor mult ravnitele statuete. Seara a fost plina de surprize, iar pariurile facute de cinefili si de critici au fost rasturnate de alegerile votantilor Academiei.In sfarsit, dupa o cariera impresionanta, dar lipsita de trofeul de aur, in ciuda numeroaselor nominalizari ("Raging Bull", "Goodfellas", "Casino"), realizatorul de filme Martin Scorsese a fost incununat cu Oscarul pentru Cel mai bun regizor pentru pelicula sa, "The Departed". Premiul i-a fost inmanat regizorului de catre cei trei prieteni ai sai, Francis Ford Coppola, George Lucas si Steven Spielberg, o pleiada de nume grele care au defilat pe scena Kodak Theater intr-o seara de exceptie. "The Departed" este, de altfel, marele castigator al serii - productia cinematografica a primit Premiul Academiei si la categoriile Cel mai bun montaj - Thelma Schoonmaker, Cel mai bun scenariu adaptat - William Monahan si Cel mai bun film al anului, cea mai importanta distinctie a festivitatii. Pentru aceasta din urma categorie, filmul a concurat cu "Babel", "Letters Form Iwo Jima", "Little Miss Sunshine" si "The Queen". Gheata a fost sparta de Oscarul acordat la categoria Cea mai buna scenografie. Nicole Kidman si Daniel Craig au fost invitati pe scena pentru inmanarea trofeului, iar prima surpriza a serii a devenit filmul "Pan's Labyrinth" ("El laberinto del fauno"), care a obtinut Premiul Academiei cu ajutorul echipei formate din Eugenio Cavalero si Pilar Revuleta. Filmul mexican a primit onorurile si la categoria Cel mai bun machiaj, trofeul fiind acordat dupa un numar comic, presarat cu glume la adresa nominalizatilor, in interpretarea actorilor Will Ferrell, John C. Reilly si Jack Black.Abigail Breslin si Jaden Christopher Syre Smith au acordat premiile la categoria Cel mai bun scurtmetraj de animatie - castigatorul a fost canadianul Torill Kove, cu al sau "The Danish Poet", si Cel mai bun scurtmetraj - "West Bank Story", film regizat de Ari Sandel. Cel mai bun montaj de sunet i-a revenit filmului de razboi regizat de Clint Eastwood, "Letters From Iwo Jima" - castigatori Allan Robert Murray si Bub Asman, iar Oscarul pentru Cel mai bun mixaj de sunet a fost obtinut de echipa tehnica de la "Dreamgirls", formata din Michael Minkler, Bob Beemer si Willie Burton. Alan Arkin, bunicul din "Little Miss Sunshine", a fost o noua surpriza a serii - starul a obtinut Oscarul pentru Cel mai bun actor in rol secundar, iar premiul i-a fost oferit de catre Rachel Weisz, castigatoarea de anul trecut a Oscarului pentru Cea mai buna actrita in rol secundar. Dintre cele trei filme de animatie nominalizate la Premiile Academiei, "Happy Feet" a fost ales de votantii institutiei americane de film sa plece acasa cu ravnita statueta. Cameron Diaz, vocea din seria "Shrek", a fost cea care i-a inmanat Oscarul regizorului George Miller. Oscarul pentru Cel mai bun scenariu adaptat a fost cel de-al noualea premiu al serii si a fost acordat de catre Helen Mirren si Tom Hanks scenaristului William Monahan, cu al sau "The Departed". Premiul Academiei Americane de Film pentru Cele mai bune costume nu putea fi prezentat decat de doua specialiste in ale modei, actritele Emily Blunt si Anne Hathaway, partenere in pelicula "The Devil Wears Prada" - trofeul i-a revenit Milenei Canonero, pentru costumele filmului "Marie Antoinette". Guillermo Navarro a fost recompensat de catre membrii Academiei (si de catre Gwyneth Paltrow...) cu Oscarul pentru Cea mai buna imagine ("Pan's Labyrinth"). Tom Cruise i-a oferit lui Sherry Lansing un Oscar onorific, pentru actiunile umanitare intreprinse de-a lungul intregii sale cariere. Naomi Watts si Robert Downey Jr. au prezentat castigatorii categoriei Cele mai bune efecte speciale - John Knoll, Hal Hickel, Charles Gibson si Allen Hall pentru "Pirates Of The Caribbean: Dead Man's Chest". Desi "Pan's Labyrinth" (Mexic) a fost favorit la categoria Cel mai bun film strain, Oscarurile au tinut din nou sa ofere surprize cinefililor din intreaga lume - castigatorul a fost "The Lives Of Others" (Germania). Celelalte trei filme care au concurat alaturi de cele mentionate anterior la aceasta sectiune prezentata de Cate Blanchett si Clive Owen au fost: "After The Wedding" (Danemarca), "Days Of Glory (Indigenes)" (Algeria) si "Water" (Canada).Lui George Clooney i-a revenit onoarea de a anunta unul dintre premiile importante ale serii, respectiv Oscarul pentru Cea mai buna actrita in rol secundar. Dintre actritele nominalizate - Adriana Barraza ("Babel"), Cate Blanchett ("Notes On A Scandal"), Abigail Breslin ("Little Miss Sunshine"), Jennifer Hudson ("Dreamgirls") si Rinko Kikuchi ("Babel"), castigatoarea a fost o Jennifer Hudson extrem de emotionata. Desi a avut opt nominalizari la premiile Oscar, "Dreamgirls" s-a dovedit a fi o mare dezamagire a serii - in afara de acest premiu cu ceva mai multa greutate, pelicula nu a reusit sa obtina decat un premiu tehnic, respectiv cel anuntat anterior, pentru Cel mai bun mixaj de sunet.Cel mai bun scurtmetraj documentar a fost ales "The Blood Of Yingzhou District", in regia lui Ruby Yang si Thomas Lennon. Jerry Seinfeld a prezentat Oscarul pentru Cel mai bun documentar, trofeu obtinut de "An Inconvenient Truth", regizat de Davis Guggenheim.Ennio Morricone a fost omagiat de intreaga sala, in picioare, in momentul in care Clint Eastwood i-a oferit Oscarul onorific pentru Intreaga Cariera. Momentul emotionant a fost subliniat de catre Celine Dion, care a interpretat o piesa in cinstea celebrului muzician. Gustavo Santaolalla ("Babel") a fost rasplatit cu Premiul Academiei pentru Cea mai buna coloana sonora originala - distinctia a fost acordata de catre Hugh Jackman si Penelope Cruz. Melodia "I Need To Wake Up" (compozitoare si interpreta Melissa Etheridge) din documentarul "An Inconvenient Truth" a primit Oscarul pentru Cea mai buna melodie originala - premiul a fost oferit de catre Queen Latifah si John Travolta.Tobey Maguire si Kirsten Dunst i-au oferit lui Michael Arndt ("Little Miss Sunshine") Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original. Will Smith si Kate Winslet i-au inmanat Thelmei Schoonmaker ("The Departed") Oscarul pentru Cel mai bun montaj.Cea mai buna actrita in rol principal a fost aleasa favorita Helen Mirren, pentru rolul sau din filmul "The Queen". Vedeta a mai concurat la aceasta categorie cu Penelope Cruz ("Volver"), Judi Dench ("Notes On A Scandal"), Meryl Streep ("The Devil Wears Prada") si Kate Winslet ("Little Children"). Nominalizarile au fost prezentate de catre Philip Seymour Hoffman. Lupta pentru Cel mai bun actor s-a dat intre Leonardo DiCaprio ("Blood Diamond"), Peter O'Toole ("Venus"), Ryan Gosling ("Half Nelson"), Will Smith ("The Pursuit Of Happyness") si Forest Whitaker ("The Last King Of Scotland"). Trofeul i-a fost acordat acestuia din urma de catre Reese Witherspoon. Cei trei mari realizatori de filme - George Lucas, Francis Ford Coppola si Steven Spielberg - au facut, in sfarsit, "dreptate" la Oscaruri, acordandu-i prietenului lor, "Marty" Scorsese, premiul pentru Cel mai bun regizor. Jack Nicholson si Diane Keaton au avut onoarea de a anunta Cel mai bun film al anului - acelasi "The Departed" al lui Scorsese, alaturi de care s-au mai aflat in competitie "Babel", "Letters From Iwo Jima", "Little Miss Sunshine" si "The Queen". O seara incununata de succes pentru intreaga echipa de la "The Departed", care a obtinut patru Oscaruri din cinci nominalizari.

Nellie Melba - expresia unui miracol detestat

Pe numele sau adevarat Helen Porter Mitchell, Nellie Melba a fost una dintre cele mai talentate si... nu iubite, ci adorate soprane ale tuturor timpurilor. S-a nascut in 1861 la Melbourne (oras de la care si-a "imprumutat" si pseudonimul cunoscut in intreaga lume), provenind dintr-o familie cu traditie muzicala. A urmat cursurile unei prestigioase scoli de fete, unde aptitudinile ei deosebite s-au facut remarcate imediat.Viata ei a fost marcata de multiple furtuni si controverse, atat in plan personal, cat si profesional. S-a casatorit cu fiul unui baronet si au avut impreuna un copil. Insa, cu toate ca mariajul lor a durat "pe hartie" aproape 20 de ani, in realitate cei doi s-au separat dupa numai doi ani.Nellie Melba nu era o persoana careia sa i se potriveasca statutul de femeie casatorita, dupa standardele (sau mai bine zis, rigorile) vremii. Acest lucru ar fi implicat sa fie casnica, sa nu iasa din cuvantul sotului sau si sa se dedice cresterii si educatiei copilului. Dar ea iubea aventura, calatoriile si, mai presus de acestea, isi dorea sa faca performanta ca soprana. Ceea ce a reusit, desi a fost "pusa la stalpul infamiei" de catre toate rudele sale, pentru ca si-a abandonat familia in favoarea carierei.Destinul ei de soprana a inceput sa se contureze in anul 1886, cand a calatorit impreuna cu familia sa la Londra, intentionand sa se inscrie la o scoala de muzica. Neavand succes insa, a plecat la Paris, unde o cunoscuta profesoara de canto, Mathilde Marchesi, a audiat-o si a fost de acord sa-i indrume pasii, tot ea fiind cea care a convins-o sa adopte un nume de scena.Restul este mai mult sau mai putin istorie, cum se spune... Nellie Melba a cantat pe toate marile scene ale lumii, fiind decorata de doua ori in Marea Britanie - aceeasi tara care ii refuzase initial dreptul de a se afirma ca atare.Adorata si detestata...In pofida vocii sale caracterizata de unii critici ca fiind "nepamanteana" si a admiratiei de care se bucura pretutindeni, Nellie Melba a ramas cunoscuta inclusiv pentru temperamentul sau dificil si coleric; nu o data, s-a intamplat ca organizatorii spectacolelor sale sa fie pur si simplu exasperati de pretentiile sale, de multe ori absurde.Daca nu-i erau satisfacute toate pretentiile, ameninta ca nu va mai aparea pe scena si acesta era de fiecare data argumentul infailibil. Considera ca trei cuvinte: "Sunt Nellie Melba", sunt suficiente pentru a i se satisface orice capriciu - si de cele mai multe ori, asa se si intampla. Nu suporta sa aiba rivali si din acest punct de vedere era de un individualism feroce.Astfel, a ramas antologica o seara din octombrie 1907, cand a aparut pe scena de la Covent Garden alaturi de tenorul John McCormack, pentru care spectacolul respectiv reprezenta debutul in Londra. La sfarsit, cand ovatiile au invadat sala si cei doi au iesit la rampa, McCormack s-a inclinat impreuna cu Nellie, care insa l-a imbrancit cu putere si a suierat printre dinti: "Nimeni nu se inclina alaturi de Melba!".De asemenea, se impune mentionat si faptul ca Nellie Melba refuza din principiu sa inregistreze pentru emisiuni radiofonice (a facut-o, de exemplu, in 1920, pentru inventatorul radioului - Guglielmo Marconi), dar apoi nu a mai fost de acord si a refuzat alte oferte, argumentand ca... in felul acesta, lumea ar putea sa o asculte gratuit. Fapt care contravenea conceptiilor sale.In cazul in care grandoarea unui artist ar putea fi cuantificata prin ura acumulata de catre colegii de breasla, atunci Nellie Melba a fost cea mai mare cantareata a tuturor timpurilor. Nenumarati artisti au avut experiente cel putin neplacute cu ea: Titta Ruffo, Rosa Ponselle, John McCormack, Luisa Tetrazzini, Frances Alda sunt numai cativa dintre artistii care, desi ii respectau vocea, ii admirau imens munca si prestatiile, spuneau ca este o persoana "ingrozitoare".Celebrul tenor Enrico Caruso si-a razbunat partial colegii, in timpul unei reprezentantii a operei "Boema", cand, chipurile in gluma, i-a turnat in palma un sos fiebinte, in timp ce intona (conform partiturii), versul "Ce manuta rece ai, lasa-ma s-o incalzesc putin".Cu toate acestea insa, Nellie Melba a facut si gesturi nobile, ajutandu-i cateodata in cariera pe tinerii interpreti - baritonul John Brownlee este unul dintre acestia, de asemenea si soprana Stella Power, a carei voce semana destul de mult cu a ei, motiv pentru care i se spunea "Mica Melba". Din pacate insa, Stellei i-a lipsit ambitia lui Nellie, motiv pentru care si-a abandonat in curand cariera, dedicandu-se vietii de familie.Dupa ce s-a retras din activitaea artistica, in 1928, a parasit Europa, calatorind in Egipt, unde insa a contractat o febra deosebit de agresiva, din care nu si-a mai revenit pe deplin niciodata. A murit in 1931, ca urmare a unei septicemii (cauzata, se pare, de o interventie de chirurgie plastica), iar cortegiul de masini care au insotit-o pe ultimul drum depasea un kilometru..."Piersici Melba" si "Melba Toast"Cine nu a auzit oare de savurosul desert denumit "Peches Melba"? Acesta a fost inventat la inceputul secolului trecut, de catre celebrul maestru bucatar Auguste Escoffier. Acesta lucra la hotelul Savoy din Londra, unde locuia in acea perioada si celebra soprana, care sustinea spectacole la Covent Garden. Intr-o zi, Nellie l-a invitat pe Escoffier sa audieze spectacolul "Lohengrin", din fosa scenei (portiunea care desparte scena de sala si este rezervata orchestrei), Melba interpretand rolul Elsei.Drept multumire, a doua zi bucatarul a creat un desert special, care sa aminteasca de emblematica lebada ce apare in primul act al spectacolului. Desertul este compus din piersica si inghetata de vanilie, acoperit cu un strat subtire de zahar pudra, servit in cupa de argint si ornat cu bucati de gheata, decupate in forma de lebada".Bineinteles ca "Peches Melba" sunt preparate de atunci in restaurantele de lux din intreaga lume, dar fara lebedele sculptate in gheata. Reteta este, de fapt, foarte simpla. Ingredientele sunt urmatoarele: sase piersici coapte, un kilogram de inghetata de vanilie, 150 de grame de zahar pudra si 250 de grame de zmeura proaspata sau dulceata de zmeura.Piersicile se tin cateva secunde in apa fierbinte si apoi in apa rece, ca sa se poata decoji.Ulterior, se presara cu zahar pudra si se dau la rece. Intre timp se pregatesc cupe de argint in care se pune la inceput inghetata, apoi cu grija se asaza piersicile si se orneaza cu piure de zmeura."Melba Toast" este o felie de paine foarte subtire si uscata, servita alaturi de supa sau salata, ori cu branza topita. Produsul a luat numele celebrei soprane in 1897 cand, fiind foarte bolnava, Nellie tinea o dieta stricta, in care painea prajita astfel reprezenta un aliment de baza.

"Babel", un film croit pentru Oscaruri

Alejandro Gonzales Inarritu a reusit cu filmul sau, "Babel", sa isi asigure sapte nominalizari la premiile Oscar ce vor avea loc in data de 25 februarie 2007. Trebuie mentionat ca pelicula se lupta pentru obtinerea mult ravnitului trofeu la trei dintre cele mai importante categorii ale festivitatii: Cel mai bun film al anului, Cel mai bun regizor si Cel mai bun scenariu original. Desi are de infruntat nume si filme impresionante, printre care si productia cinematografica "The Departed" (al mereu lipsitului de Oscar Martin Scorsese...), "Babel" are sanse mari sa fie favorizat la Premiile Academiei. De ce? Pentru ca este un film "croit" parca anume pentru Oscaruri, avand toate caracteristicile si elementele care par sa ii atraga pe votantii Academiei: structura complexa si complicata, perspectiva globala, poveste sustinuta, subiecte extrem de serioase, mesaj umanitar si tehnica exceptionala.Daca ai vazut deja "Crash"-ul castigator al Oscarului din 2006 pentru Cel mai bun film, ei bine, putem spune ca te va astepta o poveste asemanatoare, cel putin ca structura. Povestile "crosetate" cu migala de Alejandro Gonzales Inarritu nu se compara catusi de putin cu stralucirea hollywoodiana. Filmele sale sunt cu adevarat provocatoare, complicate, mai putin accesibile publicului "degustator" de blockbustere, necesita atentie si urmarirea detaliului, sunt mult mai sumbre si emotionante, transmit mesaje cu semnificatii sociale si care au un impact semnificativ asupra cinefilului. "Babel" nu face nici el exceptie. Este cel de-al treilea film al "trilogiei" create de Inarritu si scenaristul Guillermo Arriaga, din care au mai facut parte "Amores Perros" si "21 Grams" (mai greu descifrabile decat "Babel"-ul actual), o trilogie axata asupra umanitatii. Acest ultim proiect al echipei de succes se dovedeste a fi un final cum nu se poate mai bun al "tripticului", datorita mesajului pe care si-au dorit sa il exprime: traim intr-o lume in care ne autoizolam, in care comunicarea este din ce in ce mai deficitare si uitam ca fiecare gest, fiecare privire pot avea influente si pot duce la consecinte care afecteaza intregul nostru univers.Cuvintele si ideile cheie ale acestei pelicule - care nu inceteaza sa ne aminteasca in fiecare moment al desfasurarii ei cat de importanta este... - sunt: a tanji, dorinta de comunicare, lipsa de comunicare, disperare, emotie, tensiune, incrancenare, umanitate. Le vei regasi si le vei simti in fiecare clipa. Mai mult ca sigur ca vei parasi sala de cinematograf emotionata de felul in care cele patru povesti aparent fara legatura se impletesc, facand inca o data dovada ca lumea pare sa se "micsoreze" tot mai mult, direct proportional cu alienarea accentuata pe care noi insine ne-o asumam.Istorii intrepatrunse...Filmul incepe cu povestea unei familii sarace din desertul marocan. Tatal cumpara o pusca pentru a-si apara avutul de animalele de prada, respectiv caprele de care au grija cei doi fii ai sai (Said Tarcani si Yussef - Boubker Ait El Caid).Un autobuz plin cu turisti este deviat de la traseul sau, dupa ce o americanca este accidental impuscata (Susan - Cate Blanchett), chiar de catre baietii care se joaca cu pusca tatalui lor. Incidentul capata proportii uriase, fiind considerat de mass-media atac terorist. Femeia ranita se afla in vacanta in Maroc, impreuna cu sotul sau (Richard - Brad Pitt), in incercarea de a-si reface mariajul, dupa decesul unuia dintre cei trei copii ai lor. Susan si Richard trec printr-o situatie limita "la capatul lumii", iar ceilalti doi copii se afla acasa, in San Diego. De aici ei urmeaza sa plece in Mexic, impreuna cu dadaca si menajera familiei (Amelia - Adriana Barraza), care isi doreste sa participe la nunta fiului sau. Lucrurile iau insa o intorsatura ciudata, viata copiilor este pusa in pericol, iar viitorul Ameliei se schimba definitiv. Un tata japonez, a carui sotie s-a sinucis in urma cu cativa ani, nu reuseste sa treaca de bariere in relatia cu fiica sa adolescenta, surdo-muta (Chieko - Rinko Kikuchi). Fata tanjeste dupa comunicare, apropiere afectiva si implicare emotionala si este in stare sa faca orice pentru a simti macar pentru o clipa contactul cu oamenii care o inconjoara.Patru povesti aparent fara legatura una cu cealalta, dar care, pe parcursul a cinci zile, se leaga prin anumite elemente care au darul sa influenteze radical firul intamplarilor. Inarritu si Arriaga sunt maestri in transpunerea pe pelicula a mesajului lor despre umanitate - neintelegeri, prapastii culturale, intorsaturi ciudate si crude ale sortii, decizii gresite si simple, care pot rasturna intr-o clipa situatii normale, transformandu-le in tragedii globale.Actiunea (sau actiunile) filmului se desfasoara pe trei continente si prezinta patru limbi vorbite si un limbaj non-verbal - engleza, araba, spaniola, japoneza si limbajul semnelor, pentru a accentua si mai mult lipsa de comunicare existenta si manifestata la nivel global, disperarea si incrancenarea oamenilor care nu reusesc sa se apropie unii de altii, desi isi doresc acest lucru cu toata fiinta. Ce se afla in spatele "Babel"-ului...Pelicula este uneori dificil de urmarit, din cauza scenelor montate nu neaparat in ordine cronologica - acestea "cad" una peste alta, ca intr-un puzzle care sporeste tensiunea. Spre deosebire de mult mai spiritualul "21 Grams" al aceluiasi regizor, "Babel" este mai usor de descifrat, de vreme ce discontinuitatile temporale nu sunt atat de mari si exista unele indicii care iti arata cat se poate de clar felul in care se construieste fiecare secventa si cum isi gaseste locul in "matricea" globala.Actorii joaca exemplar. Fie ca este vorba despre actori consacrati si apreciati, cum ar fi Brad Pitt, Cate Blanchett, Gael Garcia Bernal si Adriana Barraza, fie ca este vorba despre niste ilustri necunoscuti, cu totii se implica cu devotament in redarea gesturilor care leaga personajele mai mult la nivel inconstient si instinctual. Inarritu exploreaza pana in profunzimi caracterul uman, precum si relatiile construite intre personaje. Povesti separate, in care fiecare personaj se pierde intr-o lume pe care nu o intelege, avand legaturi cu oameni diferiti, in care nu stie daca poate avea incredere. Un film care iti vorbeste despre cat de putin si de prost comunicam unii cu altii, in aceasta lume devenita, parca, un "sat global", in care totul are legatura cu orice, despre felul in care micile greseli sau lipsa logicii in anumite situatii pot duce la consecinte tragice. Cu toate acestea, in "Babel" nu exista nici un fel de personaj negativ. Se comit crime si erori fantastice, dar nici una dintre acestea nu este intentionata. Totul se produce asemenea avalansei declansate de un bulgare de zapada sau de un strigat purtat de ecou... Nu poti lovi in cei care devin victime ale propriei existente... Iar felul in care Inarritu a decis sa isi construiasca pelicula aminteste de celebra teorie "Butterfly Effect", care spune ca bataia din aripi a unui fluture din Africa poate cauza, indirect, declansarea unei furtuni in cealalta parte a lumii...Atentie maxima la montaj - emotiile si tensiunea sunt subliniate fantastic prin efectele de montaj, categorie la care "Babel" a primit o nominalizare la Oscar. Secventa in care Cheiko (Rinko Kikuchi) merge intr-un club de noapte din Tokyo este sugestiva in acest sens - imaginile pline de culoare si flash-uri, cu muzica bubuind, contrasteaza extraordinar cu imaginile fara sonor, care ne ofera perspectiva personajului asupra a ceea ce traieste, accentuand si mai mult tensiunea. In definitiv, Cheiko este unul dintre cele mai intense personaje ale intregului film, iar scenele in care este ea prezenta mustesc de emotie.Analogiile cu Babel-ul biblic sunt evidente: Geneza povesteste despre un turn construit de o umanitate unita pentru a ajunge la rai, dar care Il manie pe Dumnezeu. El face ca fiecare persoana implicata sa vorbeasca alta limba, imprastiind oamenii confuzi si dezbinati pe intregul planetei. Intr-un fel, traim astfel de vremuri: desi tehnologiile de ultima ora faciliteaza comunicarea la nivel mondial, indivizii - luati nu per ansamblu, ci separat - ajung sa se indeparteze tot mai mult unii de altii, incapabili sa comunice eficient. Regizorul afirma despre filmul sau: "'Babel' s-a nascut din nevoia morala de curatare si de a vorbi despre lucruri care-mi umpleau sufletul si mintea: paradoxurile incredibile si dureroase din intreaga lume, care au afectat taramuri apropiate si indepartate si s-au sfarsit cu tragedii individuale." "Realizarea filmului a fost in sine un fel de 'Babel'.", observa Gonzalez Inarritu. "Productia a fost unica fata de oricare alt film pe care l-am facut. Practic, am facut patru filme diferite, incercand sa penetram patru culturi diferite, fara sa ne folosim de punctul de vedere al unuia din afara. Din punct de vedere logistic, a fost o provocare, dar partea dificila a fost cea intelectuala si emotionala. 'Babel' a devenit nu doar o calatorie exterioara, ci si una interioara. Toti cei din echipa, inclusiv eu, s-au schimbat; s-a schimbat si filmul, in sensul in care a trebuit sa rescriu fiecare poveste conform culturii si imprejurarilor." Gonzalez Inarritu a adaugat in legatura cu mesajul peliculei: "'Babel' nu mai raspunde la intrebarea 'De unde sunt?', ci mai degraba la 'Incotro ma duc?'. Cea mai frumoasa parte la filmarea 'Babel' a fost ca am inceput sa realizez un film despre diferentele dintre fiintele umane - ce ne separa, barierele fizice si de limba - dar, pe parcurs, am inceput sa-mi dau seama ca fac un film despre ceea ce ne uneste: dragostea si durerea."Talentatul realizator de filme a tinut sa ne impartaseasca experienta lectiilor invatate cu ocazia realizarii acestui film: "Adevaratele granite sunt in interiorul nostru, fiind mai mult decat un spatiu fizic, barierele sunt in lumea ideilor. Mi-am dat seama ca ceea ce ne face fericiti ca fiinte umane poate fi foarte diferit, dar ceea ce ne face nefericiti si vulnerabili dincolo de cultura, rasa, limba sau situatie financiara e acelasi lucru pentru toti. Am descoperit ca marea tragedie umana se reduce la neputinta de a iubi si a fi iubit si la inabilitatea de a misca si a fi miscat de acest sentiment, care dau sens vietii si mortii fiecarei fiinte umane. Prin urmare, 'Babel' s-a transformat intr-un film despre ceea ce ne leaga, nu despre ceea ce ne desparte."Daca ai de gand sa iti linistesti seara cu un film facil, de relaxare a nervilor, nu alege "Babel". Deoarece acest proiect cinematografic este doar pentru cei care gusta genul filmului de arta, fiind realizat aproape in stil documentaristic si cu secvente intregi fara fundal sonor. Este un film "greu", pentru care vei avea nevoie de timp - sa il "digeri", sa ii percepi mesajul si sa intelegi toate metaforele prin intermediul caruia isi implineste scopul. In ciuda imperfectiunilor sale, a ideilor iterate si apoi abandonate aproape fara motiv sau scuza, iti recomand aceasta pelicula, pentru tot ceea ce inseamna ea, si te sfatuiesc sa vizionezi si celelalte parti ale trilogiei semnate Inarritu - Arriaga. Te vor ajuta sa arunci o privire "indiscreta" in sufletul unor artisti de un asemenea talent... Stiai ca?... Inainte de a primi rolul Chieko, Rinko Kikuchi a trecut timp de un an printr-un proces dificil de auditii. Boubker Ait El Caid a fost distribuit in film in rolul Yussef, tanarul marocan care manipuleaza gresit pusca, dupa ce regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu l-a vazut jucand fotbal intr-o piata din oras. Brad Pitt a renuntat la unul dintre rolurile principale din "The Departed" (2006), un film pe care l-a co-produs, pentru a putea juca in aceasta pelicula. Pitt este un foarte mare fan al productiilor regizate de Inarritu.de Alina BleajaScrie-ne despre ce vedete ai vrea sa citesti pe site-ul Eva.ro la adresa vedete@eva.ro.

Agatha Christie - un destin marcat de sute de mistere

Si-a asigurat dreptul la nemurire intrigandu-ne la maximum, cateodata pana la paroxism. Genul de scriere pe care l-a abordat ea - si nu cred ca mai este necesar sa mentionez care este acesta - poate fi foarte alunecos si inselator. La prima vedere, ar putea parea usor: inventezi cateva personaje, un cadru de desfasurare a actiunii, pui in scena un oarecare conflict si nu uiti de "ingredientul" principal: un cadavru.In realitate insa, totul este mult mai complex si dificil, impunandu-se o documentare serioasa, o buna cunoastere a psihologiei umane in general si a psihologiei criminalilor in special, iar in ceea ce priveste imaginatia, talentul si stiinta (care nu se invata nicaieri, o ai sau nu) a dozarii suspansului, este suficienta lectura unui roman (sau chiar a unei nuvele) pentru a intelege de ce Agatha Christie a fost supranumita "Regina incontestabila a romanului politist".Cele 66 de romane ale sale s-au vandut in aproximativ doua miliarde de exemplare, pe teritoriul a 104 tari din intreaga lume, si este greu de crezut ca mai exista cineva pe glob care sa aiba un minimum acces la informatie, si sa nu fi auzit despre ea. A intrat in Cartea Recordurilor, fiind autoarea de fictiune care a inregistrat cele mai mari vanzari la nivel mondial, a doua in clasamentul de profil dupa William Shakespeare. Bunaoara, in Franta este autorul cel mai bine vandut al tuturor timpurilor, fiind secondata, la diferenta de 18 milioane de exemplare, de insusi Emile Zola.Asa stand lucrurile, oare de unde sa incepem sa vorbim despre ea? Dincolo de sutele de mistere pe care le-a creionat, si-a avut si ea propriul mister, care (deloc de mirare, in definitiv), nu si-a gasit rezolvarea nici pana astazi, si care suscita in continuare un viu interes.Agatha Christie s-a nascut pe 15 septembrie 1890, si a debutat ca scriitoare la varsta de 30 de ani, cu romanul "Misterioasa afacere de la Styles", care marcheaza si inceputul (glorios) al carierei celebrului detectiv Hercule Poirot. De fapt, asa cum insasi scriitoarea povestea multi ani mai tarziu, aceasta prima carte a fost scrisa mai mult pentru a-i dovedi surorii sale ca este capabila de acest lucru. Si-a folosit cunostintele acumulate in intervalul cand a lucrat intr-un spital, ca asistenta medicala (in timpul primului razboi mondial).Ca orice debutant, era destul de sceptica in privinta valorii lucrarii sale, insa romanul s-a bucurat de un succes fulminant. De altfel, notiunile de chimie insusite in perioada in care a lucrat in spital au inspirat-o inca multa vreme, in numeroase dintre romanele sale intalnindu-se ca arma a crimei otrava sau abuzul de medicamente, cu explicatiile (si... implicatile) stiintifice de rigoare.Misterul disparitiei Agathei ChristieViata personala a scriitoarei a fost profund marcata de esecul primului sau mariaj, cu aviatorul Archibald Christie. Cei doi s-au casatorit in 1914 si au avut impreuna o fiica, Rosalind. Dupa 12 ani de casnicie, Christie i-a marturisit sotiei sale ca a fost infidel si ca, in ceea ce-l priveste, nu mai acorda nici o sansa casniciei lor. Socul a fost extrem de puternic pentru Agatha, care fusese convinsa pana atunci de trainicia mariajului, iar acest lucru i-a povocat o depresie puternica si a dat nastere la ceea ce s-a numit "misterul vietii ei".La putin timp dupa discutia avuta cu sotul sau, pe data de 8 decembrie 1926, Agatha Christie a disparut fara urma, vreme de zece zile, dand nastere unei adevarate "furtuni" in presa vremii. Potrivit relatarilor din acele timpuri, ea a plecat de acasa la lasarea serii, cu masina personala, iar automobilul a fost gasit in apropierea Londrei. Insa aici se opreau toate indiciile. Vreme de zece zile cautarile au fost zadarnice, iar speculatiile nu au intarziat sa apara: a murit? A fugit cu un presupus amant?Dupa zece zile de cautari, ea a fost descoperita intr-un hotel de lux situat intr-o regiune din nordul Angliei. Faptul ca nu fusese identificata de receptioner se datora inregistrarii cu un nume fals (Teresa Neele). Dupa toate probabilitatile, ar fi suferit o amnezie temporara profunda, ca urmare a unei traume sau stari depresive puternice.Scriitoarea si-a revenit pe deplin, si-a reluat activitatea literara, insa nu a vorbit niciodata despre ceea ce s-a intamplat pe parcursul celor zece zile. Asupra acestui aspect va plana intotdeauna un mister, iar ipoteza potrivit careia ar fi urmarit sa-si faca publicitate este si ea luata in calcul."Pentru orice femeie, arheologul este sotul ideal"Cel putin, pentru Agatha Christie pare sa fi fost. In 1930, la doi ani dupa divortul de Archibald, ea s-a recasatorit cu Sir Max Mallowan, arheolog. Acesta era mai tanar cu 14 ani decat ea si, intrebata daca nu se teme de urmarile acestei diferente de varsta, scriitoarea a raspuns cu umor: "Tocmai de aceea am si ales un arheolog, deoarece prin natura profesiei sale, cu cat inaintez in varsta, cu atat ma va gasi mai atragatoare".Timpul i-a dat dreptate, mariajul cu Mallowan durand tot restul vietii sale (Agatha a incetat din viata pe 12 ianuarie 1976). Dupa casatorie, ea si-a insotit partenerul in numeroase expeditii, care au constituit tot atatea surse de inspiratie pentru acelea dintre romanele sale a caror actiune se desfasoara in Orientul Mijlociu.A cazut "Cortina"...In ultimii ani ai vietii, presimtind ca nu va mai trai multa vreme, s-a gandit ca o data cu ea ar trebui sa "moara" si binecunoscutul detectiv Hercule Poirot, micutul belgian care a facut cariera. Astfel a luat nastere romanul "Cortina", in care insusi Poirot comite o crima si dupa aceea moare, din cauze naturale - dar isi lasa "confesiunea" pe birou, unde va fi gasita de bunul sau prieten, capitanul Hastings.Agatha Christie intentionase sa lase dispozitii ca romanul sa fie publicat dupa ce ea insasi va fi incetat din viata, insa succesul de care s-a bucurat pelicula realizata dupa romanul "Crima din Orient Express" a determinat-o sa permita publicarea romanului, care a aparut in 1974.In jurnalul sau, Agatha Christie marturiseste ca niciodata nu l-a putut suferi pe Poirot. "Era incredibil de arogant, tocmai de aceea l-am si 'omorat'. Ma saturasem de aerele lui". Ultimul roman al scriitoarei, publicat insa postum, s-a intitulat "Sleeping Murder" si a marcat "retragerea" lui Miss Marple, alt detectiv celebru inventat de Agatha Christie si, de fapt, preferata ei. "Intotdeauna mi-a fost draga Miss Marple, tocmai de aceea n-am vrut s-o omor si am preferat ca, dupa ce va rezolva ultimul sau caz, sa se retraga in satul sau", mai spunea Christie in jurnalul sau.Detectivii Agathei ChristieDupa cum relata intr-o serie de interviuri, intotdeauna i-a placut sa observe natura umana, sa incerce sa anticipeze reactiile celor din jur in diferite contexte sau sa stabileasca in ce masura personalitatea unui individ poate fi intuita studiindu-i fizionomia. Astfel au luat nastere detectivii sai consacrati: Hercule Poirot, Miss Marple si cuplul Tommy si Tuppence."In mediul rural exista foarte multa rautate". Miss Jane Marple, al carei laitmotiv este tocmai aceasta fraza, nu arata ca un detectiv particular tipic. Dar tocmai infatisarea sa de batranica nevinovata era de natura sa induca in eroare eroii de fictiune imaginati de scriitoare. Jane Marple era o persoana modesta, careia ii placea sa croseteze si care, mai mult sau mai putin contextual, se lua la intrecere cu Scotland Yard-ul si reusea sa descopere criminalul exact cand si unde acesta se astepta mai putin."Numele meu este Hercule Poirot si, trebuie s-o spun, sunt cel mai mare detectiv din lume". Asa se prezenta "micutul" detectiv, caruia Agatha Christie ii daruise ca trasaturi fizice "un cap in forma de ou, o pereche impresionanta de mustati rasucite", si in acelasi timp o inteligenta sclipitoare, asociata cu aroganta pe masura.Tommy si Tuppence, patroni si totodata angajati ai agentiei de investigatii "Tinerii Aventurieri", si-au inceput cariera de detectivi printr-un anunt la ziar: "Facem orice, mergem oriunde, nu refuzam nici o oferta nerezonabila". In curand s-au trezit implicati in afaceri de spionaj, jafuri de bijuterii, substituiri de persoane si asasinate care au constituit obiectul tot atator romane si nuvele...de Greta Harja

Leonardo DiCaprio revine in forta

A cunoscut succesul o data cu lansarea "Titanic"-ului in 1997 si a vrut sa renunte la actorie din cauza atentiei exagerate pe care mass-media i-au acordat-o dupa aceasta pelicula. Ne bucuram ca nu a facut acest lucru, pentru ca altfel nu l-am mai fi putut vedea in unele dintre cele mai interesante si noi productii cinematografice, cum ar fi "The Departed" al lui Martin Scorsese (regizor nominalizat la Premiile Academiei 2007 si film care concureaza la Oscarurile din 25 februarie 2007 la categoria Cel mai bun film) si "Blood Diamond", regizat de Edward Zwick. Pentru acest din urma proiect, actorul este nominalizat la premiile Oscar pentru Cel mai bun actor.Leonardo DiCaprio nu ar fi el daca viata sa nu ar fi presarata cu numeroase intamplari mai mult sau mai putin amuzante... Este pretul pe care il platesti atunci cand ajungi celebru si esti mereu in ochii presei si ai publicului... Iar Leo, cum il alinta fanii si prietenii, este unul dintre cele mai bine cotate staruri de la Hollywood, fiind platit cu sume exorbitante pentru rolurile pe care le face: "The Aviator" (2004) si "Catch Me If You Can" (2002) - cate 20.000.000 $ pentru fiecare pelicula, "Gangs of New York (2002") - 10.000.000, plus profituri din incasari, "Titanic" (1997) - 2.500.000 $, "The Basketball Diaries" (1995) - 1.000.000 $.Astfel de salarii uriase i-au permis actorului sa isi aleaga rolurile care l-au interesat si l-au atras cel mai mult, permitandu-i sa se dezvolte in cariera. Dupa cum spune starul, actoria este o bucurie: "Cel mai bun lucru la actorie este ca pot sa ma pierd intr-un alt personaj si chiar sa fiu platit pentru asta. Este un beneficiu extraordinar. In ceea ce ma priveste, nu stiu sigur cine sunt. Pare ca ma schimb in fiecare zi. Totusi sa nu ganditi nici un moment ca sunt exact ca vreunul dintre personajele pe care le joc. Tocmai de aceea se numeste actorie."Pataniile sale de la filmari merita povestite. Asa cum i s-a intamplat cu regizorul Martin Scorsese, la filmarile de la "Gangs Of New York". Actorul isi aminteste despre acest lucru: "Filmam o scena impreuna cu Cameron Diaz si ea ma tot plesnea peste fata, intruna. Iar regizorul mi-a spus: 'Cand Bob De Niro si eu obisnuiam sa facem o scena ca asta, Bob era palmuit cu adevarat peste fata - erau palme cat se poate de reale.' Iar eu am spus: 'Respect tot ceea ce faceati tu si Bob. Sunt perfect de acord sa facem la fel si acum.' Asa ca, dupa 35 sau 40 de duble, eram lesinat pe podea. Aratam ca un cantalup umflat. Nu mai vedeam bine, la propriu. M-am uitat la Marty: 'A iesit bine, domnule?'. Iar el a spus: 'A fost perfect, pustiule, a fost perfect. Acum mai avem doar sase unghiuri de filmat la scena asta...'".In cazul in care nu stiai, actorului i s-a oferit rolul starului porno Dirk Diggler in filmul "Boogie Nights" (1997), aproximativ in aceeasi perioada in care a primit si rolul din "Titanic" (1997). Dirk Diggler a fost interpretat pana la urma de Mark Wahlberg. Sa ne para rau?...Dupa cum am amintit deja, desi "Titanic"-ul este filmul care l-a propulsat pe DiCaprio la statutul de celebritate, starului nu i-a fost foarte usor sa traiasca cu aceasta "emblema". Tocmai de aceea intamplarea urmatoare parea sa il faca fericit, acordandu-i izolarea de care avea nevoie...In timpul unei vacante din 2004, actorul a vizitat un sat izolat din Brazilia, situat in mijlocul padurii tropicale. S-a intalnit cu seful acestei asezari, care era dezbracat, pictat pe fata cu vopsea si nu vorbea nici macar un cuvant in engleza... "Excelent!", s-a gandit Leo. "Aici chiar pot disparea. Este extraordinar. O sa intru in comuniune cu natura." Insa intr-una dintre zilele in care nu facea altceva decat sa stea si sa se plimbe, fiul sefului de "trib" l-a abordat si i-a spus: "Leonardo?". "Da", a raspuns actorul. "DiCaprio?" "Da." "'Titanic', nu-i asa?" "Da. Da, eu sunt...".La putin timp dupa acesta dialog, Leo a descoperit intr-un colt al unei colibe un televizor mic si o antena de satelit. A aflat imediat ca satenii urmareau filme americane de ani de zile - si ca toti vazusera "Titanic"-ul, bineinteles...O alta patanie este legata de aceeasi Leo-manie inspirata de acest film. Nebunia era atat de extinsa, incat la sfarsitul anului 2001, 28 de frizeri din Kabul au fost arestati de catre talibani, pentru ca ii tundeau pe copii in maniera DiCaprio. Se pare ca "Titanic" seamana in araba cu o fraza care se traduce prin "Hai sa facem sex"...In 1999, Leonardo DiCaprio a participat la premiera hollywoodiana a peliculei "Star Wars: Episode One - The Phantom Menace". DiCaprio a fost foarte incantat sa vada, inainte de inceperea vizionarii propriu-zise, trailer-ul filmului sau, "The Beach". Entuziasmul i-a scazut brusc dupa ce spectatorii din sala au inceput sa il huiduiasca...Actorul a trait o intamplare la fel de stanjenitoare in 2005. Leo povesteste: "Eram intr-un magazin, la coada la casa, chiar in spatele unei femei care se uita peste niste reviste. S-a intors spre mine si mi-a spus: 'Din nou asta, Leonardo DiCaprio asta. Nu ti-ai dori pur si simplu sa dispara?'. Mi-am spus: asta este momentul in care fie incep sa ii spun 'Stii cine sunt?', fie imi trag sapca mai tare pe ochi, imi platesc cumparaturile si plec rapid de acolo... Am ales sa evit asta."Desi celebru, starul nu este recunoscut intotdeauna, asa cum li se intampla multora dintre celebritati. Acest incident sta drept dovada in acest sens... In timp ce se plimba de-a lungul unei plaje din Malibu, Leo a fost abordat de o femeie in varsta, care a crezut ca este un om al strazii si i-a oferit un sandvis. "Stiti", a spus actorul, acceptand oferta, "sunt, de fapt, un star de film." "Da", a replicat femeia, "iar eu sunt Raquel Welch!".La scurt timp dupa lansarea filmului "Titanic", actorul a fost abordat de o fetita europeana in varsta de 14 ani, care s-a trantit la pamant si s-a agatat de piciorul lui. DiCaprio isi aminteste despre acest incident: "M-am uitat la ea si tot ce facea era sa isi preseze capul de piciorul meu. I-am zis: 'Buna... Ce faci, draguto?', dar ea ma strangea in continuare. Ma privea obsedata. I-am ridicat fata spre mine si i-am spus: 'Buna, e in regula, poti sa te dai jos de pe piciorul meu. Este in regula.' Iar ea continua sa spuna: 'Nu, nu, nu, nu!'... A trebuit sa ii desprind mainile de mine cat de bland am putut...".Cum un star ca Leo trebuia sa se manifeste de mic, actorul era inca din copilarie un poznas celebru in cartierul in care a locuit - Echo Park, o zona anosta si infestata de droguri din Los Angeles. La varsta de cinci ani, viitorul star a aparut in emisiunea sa preferata, "Romper Room" si aproape ca a fost dat afara din cauza comportamentului sau...Nici pe platourile de filmare de la "Titanic" nu a fost foarte cuminte - Leonardo i-a turnat in cap regizorului James Cameron o galeata cu apa rece ca gheata...Pentru ca am amintit de copilaria sa, trebuie sa mentionam ca Leo era departe de a fi un geniu in anii petrecuti la scoala... Leonardo DiCaprio nu lua note mari si ii era greu sa se concentreze asupra invatatului. Dupa o gramada de prostii spuse si facute, ajunsese sa fie cunoscut sub numele de Leonardo Retardo. Pentru a compensa probabil, se concentra asupra demonstratiilor de break dance facute in fata colegilor, in pauza de pranz, si asupra glumelor "aplicate" vecinilor. Viitorul star al marelui ecran nu era foarte priceput nici in ceea ce priveste problemele sentimentale. Dupa ce a invitat o fata sa vada impreuna pelicula romantica "When Harry Met Sally", a sarutat-o. Rezultat? A fost imediat parasit.In mijlocul nebuniei break dance de la mijlocul anilor '80, Leo se imbraca cu pantaloni argintii, purta manusi si o tunsoare stranie. "Nu vreau sa ma laud", declara starul, "dar m-am clasat pe locul al doilea in cadrul competitiei de break dance Or-Erkenschwick din Germania...".La varsta de 18 ani, Leo a participat la o auditie pentru un rol, Toby, in filmul "This Boy 's Life" (1993), in care juca si Robert De Niro. Avand de infruntat o serie de alti actori talentati, printre care se numara si Tobey Maguire (prietenul sau din copilarie), DiCaprio a decis sa faca ceva special. Leo povesteste: "Pur si simplu m-am dus si am inceput sa urlu: 'Nuuuu!'. Eram exact in fata lui si simteam cum imi pulseaza venele. Nu voi uita niciodata cum arata in acel moment." Reactia lui De Niro? "A izbucnit intr-un ras isteric!". Desi DiCaprio s-a gandit ca a ratat aceasta auditie, totusi a primit rolul.Prea mult succes poate face rau, la fel cum si frumusetea are si ea reversul medaliei. Actorul stie acest lucru mai bine ca oricine, din moment ce aproape era sa piarda rolul Arnie din "What's Eating Gilbert Grape?" (1993), pentru ca era prea... aratos. La un moment dat, Leonardo a declarat ca, la aceste filmari, "m-am distrat cel mai mult in toata viata mea".Insa acest lucru nu i-a impiedicat pe jurnalisti sa il considere unul dintre cei mai buni si mai frumosi actori. In octombrie 1997, s-a clasat pe locul 75 in topul revistei britanice "Empire" "Cele mai bune 100 de staruri de film din toate timpurile". Tot in 1997, a fost ales de revista "People" drept unul dintre "Cei mai frumosi 50 de oameni din lume", statut pe care l-a primit si in 1998. In ceea ce priveste influenta sa, in anul 2001 s-a clasat pe locul 60 in topul anual "Cele mai influente 100 de personalitati", realizat de revistei "Premiere". In 2002 a "cazut" pe locul 74, iar in 2003 a avansat pana la pozitia 42. Tot in anul 2003 a fost al saselea clasat in topul "Primele 10 staruri de box office ale anilor '90", pus la punct de Star TV.Actorul a fost botezat in onoarea lui Leonardo DaVinci - mama sa, in timp ce era insarcinata, a fost lovita in burta de starul care abia astepta sa vada lumina zilei, exact in timp ce femeia admira un tablou al lui DaVinci, expus in galeria Uffizzi din Florenta. Leo a fost sfatuit mai tarziu de catre agentul sau sa isi schimbe numele intr-unul mai... americanesc. Cum ar fi... Lenny Williams.La inceputul carierei sale, Leonardo DiCaprio facea parte dintr-un grup cunoscut sub numele de "politia tipelor", alaturi de Tobey Maguire, Lukas Haas si David Blaine... Intr-o noapte, gasca s-a intors la hotel cu doua dansatoare si a facut apel la room service, pentru o rezerva impresionanta de prezervative... DiCaprio s-a imbatat atat de tare atunci, incat personalul hotelului a trebuit sa il sune pe fratele sau mai mare, sa il calmeze. Actorul a remarcat mai tarziu: "Cu siguranta nu cred ca duc o viata distructiva, cel putin nu comparativ cu alte persoane de varsta mea."Intr-o alta ocazie, acelasi grup a fost abordat intr-un restaurant de catre o fana. "Trebuie sa faci sex cu mine ca sa il intalnesti pe Leo.", a explicat unul dintre membrii grupului, ceea ce a determinat-o pe fata sa ii arunce farfuria in cap... DiCaprio a ras ca un nebun de intreaga situatie si a initiat apoi o bataie cu mancare...Leonardo DiCaprio despre Leo...Despre propria persoana, Leonardo spune: "Nu sunt un tip cu foarte multe extravagante. Nu pilotez avioane private, nu am garzi de corp si nu imi cumpar lucruri nebunesti. Am cateva case, pe ici si pe colo. Mi-am cumparat un ceas foarte scump si am de gand sa cumpar un poster al unui film, foarte scump, originalul de la 'The Thief Of Bagdad' (1940). Imi plac la nebunie afisele de film. Nu prea sunt genul tacut, desi unii oameni cred ca sunt asa. Dar sunt tipul rebel, in sensul in care nu cred ca sunt ca ceilalti. Incerc sa fiu o individualitate. Nu imi place sa vorbesc in fata unui public numeros. Nu stiu de unde a aparut, dar este teama aceea care face sa ti se stranga stomacul - mi-e teama ca as putea sa alunec sau sa fac cine stie ce lucru oribil."Starul a adaugat: "Nu am emotii sau sentimente fata de foarte multe lucruri. Rareori ma enervez, rareori plang. Cred ca ma entuziasmez foarte mult, dar nu ma intristez fantastic si nici nu devin excesiv de fericit. Cred ca oamenii care vorbesc asa despre ei spun numai prostii. Acum incerc sa imi mentin fericirea - asta este tot ceea ce ma intereseaza. Sunt timid, dar, cand este cazul sa fiu rebel, imi place distractia, aventura si misterul. Totusi nu seman deloc cu Romeo (n.r. 'Romeo si Julieta') in viata reala."Desi un tip "nebun" la inceputul carierei, DiCaprio pare sa isi fi gasit in sfarsit linistea sufleteasca: "Cel mai important lucru pentru mine acum este sa imi traiesc viata alaturi de familie si de prieteni. Ei ma trateaza ca Leo. Pentru ei, nu sunt 'Leonardo, regele nu-stiu-care'. Asta este tot ceea ce am nevoie pentru a-mi pastra sanatatea mintala. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa ma transform intr-un nemernic gras de la Hollywood. Am fost crescut fara prea multi bani si eram fericit. Nu cred ca voi tanji dupa bani sau succes sau ca voi sfarsi prin a fi lacom si infumurat. Toate astea duc la nefericire. Inca pot fi cu picioarele pe pamant si sa muncesc atata vreme cat imi va face placere.""Insist sa imi pastrez sangele rece si sa fiu cu picioarele pe pamant.", a precizat actorul. "Duc exact aceeasi viata pe care am avut-o intotdeauna. Vad insa ca tot mai multi oameni ma remarca si se uita la mine, mai mult decat inainte. Dar cui ii pasa? Nu poti sa devii obsedat de faima si toate aiurelile astea. Peste tot pe unde ma duc, cineva se uita la mine. Insa nu stiu daca lumea se holbeaza pentru ca sunt recunoscut sau pentru ca ma considera un ciudat..."."Una dintre pasiunile mele este sa intalnesc oameni si sa ii imit. Imi place la nebunie sa fac asta.", a dezvaluit despre sine starul. In ciuda faptului ca este idolul a nenumarate femei din intreaga lume, Leo nu are o parere foarte buna despre corpul sau: "Imi urasc corpul. Sunt atat de slab!".In plus, Leonardo tine sa le si dezamageasca pe fanele sale, declarand: "Nu stiu daca o sa ma casatoresc vreodata. Probabil ca nu o sa ma insor decat dupa ce voi locui cu cineva timp de 10 sau 20 de ani. Dar toti oamenii astia si-au incercat norocul si au facut pasul asta. Nu avem toti curajul pe care l-a avut Romeo al lui Shakespeare."Banuiesc ca ti-am atras suficient de mult atentia (daca mai era nevoie...) asupra acestui actor. Urmeaza sa il (re)descoperi singura in alte filme, (speram) apreciate de critica si de cinefili, la fel de mult ca cele mai recente pelicule ale sale.de Alina BleajaScrie-ne despre ce vedete ai vrea sa citesti pe site-ul Eva.ro la adresa vedete@eva.ro.

Gisella Perl - doctorita care a salvat peste 1000 de vieti la Auschwitz

Fotografia nu o reprezinta pe doctorita Gisella Perl, ci pe actrita Christine Lahti care a interpretat rolul principal in pelicula "Din cenusa", realizata pe baza memoriilor Gisellei. Nu stim, asadar, cum arata ea. Poate ca ar trebui sa facem un efort de imaginatie si sa incercam sa-i "desenam" chipul. Chipul unei femei care, dupa ce a pierdut tot ceea ce avea mai drag pe lume, a gasit puterea nu numai de a supravietui unor conditii inumane, dar si de a ajuta pe cei din jur, infruntand riscuri enorme. Suna banal? Nu si daca vom specifica faptul ca este vorba despre lagarul de la Auschwitz (parca numai pronuntarea numelui iti ingheata sangele in vene), iar persoana pe care a avut curajul sa o infrunte era infioratorul doctor Mengele, supranumit "macelarul"... Parcursul tragic al destinului curajoasei doctorite a inceput in 1939, cand intreaga sa familie a fost arestata de nazisti si, dupa o scurta perioada petrecuta intr-un ghetou, au fost dusi cu totii in infernul denumit lagarul de concentrare de la Auschwitz. Imediat dupa sosirea trenului, prizonierii au fost separati (femeile intr-o parte, barbatii in alta parte), iar ulterior s-au selectat batranii si copiii. Printre acestia, se afla si familia Gisellei Perl: parintii, sotul si baietelul. A fost ultima data cand i-a vazut in viata. Faptul ca Gisella Perl a supravietuit masacrului s-a datorat in primul rand profesiei sale. Sinistrul doctor Mengele avea nevoie de personal de specialitate in ceea ce el numea "clinica" sau "bloc experimental" - in realitate, un veritabil complex sofisticat de tortura si experiente medicale macabre. Rolul medicilor din lagar era tocmai de a readuce pacientii-cobai "pe linia de plutire" si de a le pansa ranile. Daca starea lor era mult prea grava, soarta le era pecetluita: camera de gazare. Peste 1000 de femei i-au datorat viata Dincolo de aceste lucruri, Gisella Perl facea insa si altceva. Un lucru care, daca doctorul Mengele ar fi aflat, i-ar fi semnat condamnarea la moarte instantaneu. Avand specialitatea obstetrica-ginecologie, ea le provoca intreruperi de sarcina prizonierelor. Cu alte cuvinte, le salva viata. Aceasta pentru ca, de indata ce sarcina devenea vizibila, Mengele dispunea gazarea nefericitei femei. Sarcinile puteau aparea ca urmare a doi posibili factori: fie prizonierele erau violate de soldati, fie disperarea si foamea le fortau sa-si vanda corpul pentru o bucata de paine, acelorasi soldati. In acest ultim caz insa, de cele mai multe ori nu numai ca nu primeau hrana promisa, ci erau si batute pentru ca au indraznit sa solicite asa ceva. Singurele situatii cand gravidei ii era crutata, temporar, viata era daca in urma consultului, Mengele isi dadea seama ca aceasta urma sa nasca gemeni. Este binecunoscuta preocuparea lui intensa pentru ceea ce denumea "fenomenul gemenilor". De ce? Raspunsul este simplu: il obseda sa gaseasca tot mai multe mijloace prin care sa asigure proliferarea "rasei pure". Se gandea ca, daca ar fi reusit sa descopere ce se petrece in organismul unei femei care naste gemeni, va putea influenta cumva acest proces in cazul femeilor nemtoaice. Soarta acestor femei era insa mult mai crunta decat a celorlalte; dupa ce dadeau nastere copiilor, bebelusii erau deseori dusi direct la crematoriu, in timp ce mama era retinuta in blocul experimental pentru "studii". Moartea venea de cele mai multe ori ca o izbavire... Doctorita Perl practica intreruperile de sarcina in timpul noptii, in baraci si cu mainile goale, deoarece tot instrumentarul medical era incuiat in clinica, singura cheie avand-o, in mod firesc, doctorul Mengele. Fiecarei femei ii promitea ca va veni si ziua cand va putea avea copii, liberi si traind intr-o lume normala... Marturie din infern Despre activitatea desfasurata in timpul captivitatii si daruirea Gisellei Perl s-a vorbit si s-a scris multa vreme, si numai in termeni elogiosi. Una dintre fostele prizoniere din lagar povesteste: "In aprilie 1944 am ajuns la Auschwitz si am fost repartizata in baraca numarul 10. Dupa aproximativ o luna, toate femeile din baraca sufeream de o eczema extrem de dureroasa, manifestata in special pe brate si pe piept. O data sau de doua ori pe saptamana, doctorul Mengele facea cate o inspectie si selectiona pe acelea dintre noi care se aflau in stare grava. Nu le-am mai vazut niciodata si nu este greu de presupus ce s-a intamplat cu ele... In timpul zilei, doctorita Gisella Perl lucra impreuna cu Mengele, iar la lasarea serii se intorcea in baraca, aducand un unguent pe care-l preparase singura in cabinet, infruntand in fiecare moment riscul de a fi prinsa. Alifia respectiva facea minuni si ne ajuta sa ne vindecam mai repede. Problema era insa ca eczema recidiva de fiecare data, dupa cel mult o saptamana... Tot ce pot sa spun este ca doctorita Perl a dat dovada de un curaj nebunesc, nici nu vreau sa ma gandesc ce 'tratament' i-ar fi rezervat Mengele daca si-ar fi dat seama ce facea...". Un alt exemplu care ilustreaza ce fel de om a fost Gisella Perl se refera la analizele lunare de sange dispuse de acelasi doctor Mengele. Acesta, pur si simplu inspaimantat de perspectiva izbucnirii unei epidemii de tifos in lagar, a dispus prelevarea lunara de sange de la absolut toti prizonierii si analiza personal mostrele. Persoanele al caror sange prezenta anomalii specifice tifosului erau duse imediat la camera de gazare. Cunoscandu-se foarte bine acest lucru, atat doctorita Perl, cat si alte prizoniere sanatoase, au donat de nenumarate ori sange pe care l-au etichetat cu numele celor care sufereau, intr-adevar, de tifos. Chiar daca nu toate au supravietuit, cel putin au avut o moarte mai blanda, comparativ cu aceea care li se pregatise. "Din cenusa"... Dupa terminarea razboiului, Gisella Perl a emigrat in Statele Unite ale Americii, unde a depus cerere pentru acordarea cetateniei. Procedura in sine s-a dovedit insa mult mai complicata decat s-ar fi crezut, dat fiind faptul ca membrii comisiei de la biroul de imigrari au acuzat-o de colaborare cu nazistii si de "practici criminale" in timpul detentiei la Auschwitz. In final insa, a obtinut cetatenia americana, dar nu a mai fost in masura sa practice medicina; simpla vedere a unui cabinet medical sau a unei sali de operatie ii facea rau. Ultima parte a vietii si-a petrecut-o in Israel, iar teribila experienta traita in lagar a fost concretizata in cartea "Am fost medic la Auschwitz", care a stat la baza filmului. Ce s-ar mai putea spune? Cuvintele sunt prea putine pentru a descrie faptele. Poate singurul care ar fi in masura sa o faca este versetul din Tora, laitmotivul peliculei "Lista lui Schindler": "Cel care salveaza o viata, salveaza intreaga omenire". Alaturi de Oscar Schindler, se inscrie si doctorita Gisella Perl.

Magie, rivalitate si mister - "The Prestige"

"Privesti cu atentie?" este intrebarea/avertisment care deschide unul dintre cele mai misterioase si incitante filme nou aparute pe marile ecrane din Romania. Al cincilea film al lui Christopher Nolan - regizor si co-scenarist al peliculei "The Prestige", alaturi de fratele sau, Jonathan - iti aduce in fata povestea a doi iluzionisti, a caror pasiune pentru magie si trucuri ii face sa treaca de la parteneriat si amicitie la rivalitate profesionala si personala. Este un film al tradarii, rece si dur, care exploreaza universul intunecat al fiintei umane, minciuna si secretele, dar, in acelasi timp, un proiect cinematografic care promite sa iti dezvaluie macar o parte din tainele nestiute ale magiei. Vesnica intrebare "Dar cum au facut asta?" s-ar putea sa isi gaseasca, in sfarsit, raspuns pentru tine. Ca orice magician care se respecta insa, regizorul te lasa pe tine sa descoperi tainele incalcitei povesti care baleiaza intre trecut si prezent, intre diferite momente ale petrecerii efective a evenimentelor. Ia cat se poate de in serios avertismentul lui Nolan si priveste cu atentie! Doar asa poti fi sigura ca nu ai ratat nici un detaliu care te poate ajuta sa descifrezi misterele "Prestigiului"... Unde incepe si unde se termina obsesia?... Doi tineri magicieni ai epocii victoriene aprind scanteia unei rivalitati puternice care ii va consuma treptat, luandu-le tot ceea ce au mai de pret si chiar propria fiinta. Actiunea incepe cu cadre intr-o rapida schimbare, in centrul Londrei, intr-un timp cand magicienii erau idoli sau celebritati si cand cei doi tineri incearca sa-si gaseasca calea spre glorie. Robert Angier (Hugh Jackman) si Alfred Borden (Christian Bale) au pornit pe acest drum ca prieteni si parteneri, dar un tragic eveniment (un numar de magie care nu a "functionat" bine si care a dus la moartea sotiei lui Angier) ii transforma in rivali. Cei doi ajung sa se spioneze obsesiv, fiecare dorind sa descopere trucurile celuilalt, sa il depaseasca, sa devina cel mai bun. De la aceasta pana la distrugere si autodistrugere nu mai este decat un pas. Angier este performer-ul prin definitie, volubil si charismatic, isi atrage publicul si stie sa isi "vanda" trucurile. Borden este cel care reuseste intotdeauna, cu un geniu desavarsit, sa gaseasca cele mai interesante numere de iluzionism si sa le puna in practica. Din pacate, fiecaruia ii lipseste tocmai lucrul in care exceleaza celalalt. Doi magicieni care, impreuna, ar forma un iluzionist de exceptie, trec pragul prieteniei si patrund pe taramul consumator de energie al invidiei, obsesiei si al tradarii. Cu fiecare spectacol, cu fiecare truc nou gasit, cei doi transforma distanta dintre ei intr-o competitie si mai acerba, dura si sangeroasa. Sunt dispusi sa recurga la orice, numai sa "desfaca" magia numarului celuilalt si sa o transforme in ceva mai bun. Ambii apeleaza si la ceea ce, la sfarsit de secol XIX, era considerata a fi adevarata magie - puterea electricitatii, precum si la geniul stiintific incontestabil al lui Nikola Tesla, recunoscut pentru contributiile sale in acest domeniu si care se afla, la randul sau, in rivalitate cu Thomas Edison. Tesla este interpretat de catre David Bowie (un rol mic, dar de efect), cu un stil si o concentrare suta la suta dedicata rolului sau. Bowie se integreaza cat se poate de natural in atmosfera peliculei. Magia = falsa perceptie... Pentru a nu ruina surprizele si magia unui film care isi merita, pana la urma, banii, nu voi dezvalui prea mult din intriga povestii. Este de ajuns sa stii ca "The Prestige" porneste de la principiul conform caruia magia nu se bazeaza pe intentia de a pacali sau de a induce in eroare, ci pe faptul ca "ceva" poate parea cu totul "altceva" in ochii publicului. Aceasta fiind premisa de la care pleaca regizorul Christopher Nolan, filmul isi dezvaluie treptat misterele, intr-o disectie relativ cruda. Conform lui Cutter (Michael Caine), inginerul magicienilor (cel care a realizat iluziile din spatele scenelor), "Fiecare mare truc magic consta in trei etape. Prima este numita 'The Pledge' ('Promisiunea'): magicianul iti arata ceva obisnuit, dar bineinteles ca nu este chiar asa. A doua etapa este numita 'The Turn' ('Transformarea'), in care magicianul face ca acel lucru obisnuit sa faca ceva extraordinar. Acum, daca va veti uita dupa un secret, nu-l veti putea gasi. De aceea exista o a treia etapa numita 'The Prestige' ('Iluzia' sau 'Prestigiul'). Aceasta este partea cu vartejuri si intoarceri, unde viata atarna in balanta si tu vezi ceva care te socheaza, asa cum nimic nu a mai facut-o pana acum." Insa exact punctul in care ar fi trebuit sa exceleze filmul, "Iluzia" sau "Prestigiul", partea finala a oricarui truc de magie, este cel care dezamageste. Desi pelicula incepe misterios si, implicit, interesant, iti capteaza atentia si te tine prinsa de poveste, filmul "iti da drumul din gheare" spre final, complicand inutil o intriga si asa suficient de confuza. Trucurile de magie sunt din start prezentate in "goliciunea" lor. Filmul nu incearca sa pretinda ca exista mister si dezbraca de orice urma de magie fiecare dintre numerele iluzionistilor. Este un film privit din perspectiva artistilor, nu din cea a spectatorului caruia ii infloreste pe buze intrebarea "Dar cum a facut asta?!". Pentru o pelicula care se pretinde a fi onesta, complicatia integrarii unor device-uri pseudo-stiintifice, inzestrate cu magie pura (asa cum era privita electricitatea pe atunci), tine deja de domeniul science-fiction. Astfel de masinarii si obiecte sunt alese ca pioni de baza intr-o poveste care isi pierde ea insasi scopul. Asa cum personajul Cutter afirma ca orice truc este impartit in trei acte, Propunerea, Transformarea si Prestigiul sau Iluzia, tot asa isi construieste si Nolan povestea filmului. Din pacate insa, "The Prestige" isi pierde climaxul. Ultima parte a filmului dezamageste, misterul nu este chiar un mister (daca ai privit cu atentie, atunci iti poti da seama din cateva indicii cam unde bate finalul...), iar cliseele de la sfarsit abunda (a se vedea dublurile pe care Nolan le joaca pe degetul cel mic...). Daca ai fost suficient de credula si te-ai lasat purtata pe bratele povestii (care, intre noi fie spus, este cam stufoasa si incalcita si vrea sa "ingramadeasca" mai mult mister decat poate "duce" din punct de vedere logic), atunci sfarsitul acestei lupte dintre cei doi magicieni se poate sa te prinda suficient de bine in mrejele sale incat sa spui, la iesirea din cinematograf: "Acum imi dau seama cum au facut asta! Nu ma asteptam!". Oricum ar fi, de foarte multe ori scenariul si replicile par total nerealiste si nu sunt credibile. Trucurile care ar fi trebuit sa ne lase pe toti cu gura cascata sunt prea mult trase de par si, pana la urma, nu mai au efectul scontat asupra cinefililor. Proiectul cinematografic mai are si alte hibe: scenariul, desi inedit si interesant ca mod de abordare si ca intriga (in special faptul ca povestea este spusa din perspectiva artistilor), este suficient de incalcit pentru a putea fi usor urmarit si digerat. Cu siguranta, nu este un film dintre cele asa-numite "intelectuale", care te pun sa dezlegi dilemele omenirii, dar nici unul extrem de facil. Iti va solicita atentia si rabdarea, mai ales ca regizorul are tendinta de a te purta prin diferite perioade de timp, cand in viata fiecaruia dintre cele doua personaje principale au avut loc evenimente importante. Pana si citirea unui jurnal se dovedeste a fi o incercare pentru "profesionisti" si un mod al celor doi rivali de a-si pune bete in roate. Asa cum fac pe aproape toata durata filmului... Actori-magicieni Este un film cu o distributie spectaculoasa, care atrage din start atentia - Hugh Jackman, Christian Bale, Scarlett Johansson si Michael Caine. O distributie de cinci stele nu garanteaza insa intotdeauna un succes nebun, desi actorii se descurca de minune in "The Prestige". In cea mai mare parte, cel putin... Christian Bale (Alfred Borden) promite foarte mult si se achita de rolul sau cu devotament. Bale pare a fi un preferat al lui Nolan, care a mai lucrat cu el si la realizarea filmului "Batman Begins". Hugh Jackman (Robert Angier) are acum ocazia de a face dovada calitatilor sale de "performer" si de actor de calibru, de teatru, in adevaratul sens al cuvantului (a se vedea dublul sau rol). Jackman a marturisit intr-un interviu despre acest film cat de placut a fost pentru el sa se poata juca si sa poata manevra scena de teatru si publicul. Michael Caine (Cutter) este cel care aduce un strop de umanitate pe marele ecran, iar momentele aparitiei sale par a fi singurele care chiar bucura ochiul cinefilului - vei simti venind din partea sa o caldura fireasca, aduce naturalete si pasiune intr-o pelicula intunecata si sumbra, marcata de tradari, minciuni si secrete. Scarlett Johansson (Olivia Wenscombe), o frumusete hollywoodiana de netagaduit (desi gusturile sunt impartite. Dar despre ele nu se discuta...), pare sa fi devenit deja mult prea familiarizata cu rolul de iubita. Ipostaza nu o prinde foarte bine si, in incercarea de a iesi mai mult in evidenta, nu face decat sa exagereze. In orice caz, pentru rolul sau, de asistenta naiva a magicianului, Scarlett isi indeplineste scopul si este o "diversiune" cat se poate de fericita. In ciuda aspectelor negative ale filmului, "The Prestige" este o pelicula pe care merita sa o vezi. Aceasta pentru ca atmosfera reuseste sa te prinda, povestea sa te captiveze, iar actorii sa iti atraga atentia. Il vei vedea pe Hugh Jackman - omul de teatru, il vei admira pe Christian Bale intr-un rol puternic, ii vei zambi singurului personaj uman din film, cel interpretat de Michael Caine, si te vei bucura de prezenta extraordinara a lui David Bowie. Vei descoperi ca nu te poti atasa emotional de nici unul dintre personajele principale - setea lor de a-l depasi si distruge pe celalalt, tradarile, obsesiile ii uratesc in egala masura si pe unul si pe celalalt. Nolan a incercat sa aprofundeze, ca tema a filmului, natura duala a omului, in toate formele sale - fizica si mintala (a se vedea rolurile duble), iar, la nivelul sentimentelor, dragostea este cea care ia cele mai variate forme... Concluzia si morala filmului se leaga de acest aspect, al carui teren regizorul il pregateste pe toata durata peliculei. Filmul te va atrage, iar modificarile de situatie sunt suficient de complexe incat sa te faca sa urmaresti aventura cu sufletul la gura, dornica sa vezi ce se intampla mai departe si ce anume se alege de nebunia personajelor. Desi pelicula are puncte slabe chiar la partea care ii da titlul, Prestigiul, este un film ce merita vazut din perspectiva construirii de personaje si a urmaririi obsesiei acestora. Oricum, la final te vei intreba daca, pana la urma, ai inteles ceea ce trebuie... Incepi sa crezi in magie? Urmareste cu atentie si pregateste-te de dezbateri cu prietenii! Raspunsul nu ti se va dezvalui decat la final, ca in orice numar de iluzionism! Pana una-alta, bucura-te de spectacol si amuza-te de cat de simple sunt lucrurile, de fapt, daca stii sa le vezi cu adevarat...

Maia Morgenstern:"Optiunea mea a fost de a nu ma autocompatimi niciodata"

M-am intalnit cu Maia Morgenstern cu numai cateva zile inainte de Craciun si, atunci cand a stabilit locul unde urma sa se desfasoare interviul, in primul moment am crezut ca nu am inteles corect. "La teatrul 'Constantin Tanase', sala Rapsodia". Un lucru cel putin inedit, mi-am zis: Maia Morgenstern joaca intr-un spectacol de revista? Ulterior insa, aveam sa aflu ca nu era vorba despre acest lucru: Maia acceptase sa interpreteze un rol intr-o piesa pentru copii. "Este vorba despre un spectacol pentru copii organizat de domnul Vali Rosca, si pentru mine este o mare bucurie sa imi aduc contributia", mi-a spus Maia. "In general, fac fata foarte bine ritmului de lucru, pentru ca imi place enorm ceea ce fac. Pana la urma, este o chestiune pe care o hotarasti tu insati: domnule, imi place asta si ma implic din toate puterile, sau nu imi place si cu asta basta. De exemplu, eu sunt aici nu pentru ca m-ar obliga cineva, ci pur si simplu fiindca imi place si ma bucur sa fac acest lucru. Lucrurile devin simple, pentru ca am optat: sa nu ma plang, sa nu ma autocompatimesc", subliniaza actrita. "2006 a fost un an bogat, dar am suferit si o pierdere ireparabila" Pentru Maia, anul care tocmai s-a incheiat a fost in ansamblu unul cu multe satisfactii de ordin profesional. "In primul rand, a fost o vara extraordinara. Am repetat cu domnul Andrei Serban pentru "Pescarusul" de Cehov, si de asemenea, am avut marea bucurie de a juca impreuna cu fiul meu, Tudor Aaron Istodor, in spectacolul 'Rubayatele lui Omar Khayyam'", relateaza Maia, al carei chip straluceste de mandrie. Asadar, inseamna ca Tudor ii calca pe urme? "Nu se pune problema asa; el merge pe drumul sau. Intr-adevar, isi doreste sa fie actor, fiind student in ultimul an", rectifica ea. "Din pacate, anul acesta am suferit o pierdere definitiva si foarte dureroasa - doamna Dorina Crisan Rusu (n.r. - compozitoare si pianista), care a trecut in nefiinta in luna noiembrie. Uite-asa, cu bune si rele, cu incercari si reusite, s-a mai dus un an...". Maia surade vag, unei imagini numai de ea stiute, si precizeaza: "Daca ar fi fost posibil, as fi schimbat multe din cele petrecute... Dar multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat sa traiesc si acest an". Dat fiind faptul ca discutia noastra s-a desfasurat in perioada sarbatorii evreiesti Hannuka, am rugat-o pe Maia sa-mi povesteasca putin despre aceasta traditie, putin cunoscuta de catre crestini. "In religia evreiasca, este sarbatoarea luminii si se celebreaza un eveniment istoric. Nu voi intra prea mult in amanunte, pentru ca nu sunt un exeget in ale istoriei religiilor; pe scurt, aceasta sarbatoare marcheaza victoria maccabeilor in fata dusmanilor. Se spune ca Dumnezeu a facut o minune, astfel incat uleiul din candela, care era foarte putin, sa arda timp de opt zile.In prima seara se aprinde o lumanare, in a doua seara doua lumari, in a treia seara - trei lumanari si tot in felul acesta pana in cea de a opta seara, cand sunt opt lumari aprinse, iar in mijloc se afla cea de a noua lumanare, cunoscuta Menora. Este o traditie foarte frumoasa: copiii canta, se primesc daruri, este o sarbatoare teribil de emotionanta: se pastreaza lumina sperantei, a credintei, a invataturii...", imi povesteste Maia, precizand ca exista si niste mancaruri traditionale ale acestei sarbatori. "Este vorba despre prajeli, gogosi - in general, tot ceea ce are legatura cu uleiul". "Traditiile noastre se impaca foarte bine, iar fetele mele se bucura sa serbeze orice" In mod firesc, discutia aluneca spre sarbatorile de Craciun care se apropiau, iar eu ma intreb cum decurg lucrurile in familia Maiei, sotul sau apartinand religiei crestine. "Foarte bine", imi raspunde ea. "Lucrurile coexista, iar in familia noastra exista intelegere, bucuria de a serba totul, semnificatia sarbatorilor si lumina pe care o aduc acestea...". Ma intreb daca fetele sale nu sunt bulversate ca urmare a faptului ca in familie exista mai multe traditii, iar Maia se amuza copios. "Nici vorba! Ele sunt foarte bucuroase sa serbeze, sa invete cantecele si poezii care le aduc sarbatoare in suflet. Se joaca, se bucura, se pregatesc, invata poezii, e petrecere mare, din ras mai dam si in plans... Acum sunt ocupate cu serbarile pe care le au la gradinita, respectiv la scoala (Isadora este in grupa mijlocie, iar Cabiria este eleva in clasa a doua)". In ceea ce priveste noul an, Maia prefera sa nu-si faca multe planuri. Cea mai mare dorinta a sa este ca toti cei dragi sa fie sanatosi, iar din punct de vedere profesional, spera ca productia "The Fence", care abordeaza tema Holocaustului si in care ar urma sa joace, sa se materializeze. "Nu vreau sa vorbesc despre acest lucru decat dupa ce filmarile se vor fi incheiat - imi doresc din tot sufletul sa se intample acest lucru. Momentan, pelicula este in faza de pre-productie, am avut cateva discutii cu autorul scenariului, si ramane de vazut ce se va intampla", spune Maia, zambindu-mi dezarmant. "A juca impreuna cu fiul meu este o experienta formidabila" Maia este o mama foarte mandra si acest lucru este evident cand vorbeste despre fiecare dintre cei trei copii ai sai. "Experienta de a juca impreuna cu fiul meu este extraordinara si, in acelasi timp, benefica. Te izbavesti, daca se poate spune asa, de orgoliile si de egocentrismul de care pana la urma suntem bantuiti cu totii, ca artisti. Tudor a castigat distinctii atat in teatru, cat si in film - in cadrul festivalului 'Cinema iubit', a primit premiul pentru interpretare masculina. Sigur ca sunt foarte mandra de el si-mi doresc sa-i fie bine. Chiar daca, inevitabil, exista tentatia de a-l corecta, mi-o reprim; trebuie sa-i creasca aripi. Si pe langa asta, imi amintesc de faptul ca nici eu n-am reusit sa invat matematica de la parintii mei... Sigur ca discutam ulterior, dar el trebuie sa aiba discernamant, sa realizeze singur ce a gresit, ce putea sa mearga mai bine". Mi-am luat la revedere de la Maia Morgenstern, cu speranta ca voi avea in curand ocazia de a sta din nou de vorba cu ea, dupa ce filmarile peliculei "The Fence" vor fi incheiate. Asemeni ei, sper ca aceasta pelicula se va realiza, pentru ca rolul Maiei va fi cu siguranta unul pe care nu-l vom putea uita...

Mel Gibson, controversat, dar... bun

A decazut din gratiile publicului in vara lui 2006, cand, beat fiind, a fost arestat de ofiterii de la politia rutiera, carora le-a adresat comentarii antisemite. In acel moment, s-a destramat un mit - Mel Gibson, unul dintre cei mai buni regizori si actori de la Hollywood, familist convins si un adevarat exemplu, a calcat mai mult decat stramb in fata publicului care il respecta neconditionat. Dar a avut puterea sa revina si sa lanseze un nou film ce se anunta a fi de succes, "Apocalypto", pelicula cu data de lansare in Romania 5 ianuarie 2007. Un film asteptat, la fel de controversat ca si realizatorul sau... Cu siguranta exista lucruri pe care te intereseaza sa le afli in ceea ce il priveste pe Mel Gibson. Iti oferim astazi unele dintre cele mai interesante si putin cunoscute informatii despre acest actor prolific. A fost ales in repetate randuri de catre revista americana "People" drept unul dintre "Cei mai frumosi 50 de oameni din lume" - in anul 1990, 1991 si 1996. In octombrie 1997, Gibson s-a clasat pe locul al 12-lea in topul primelor 100 de staruri de film din toate timpurile, realizat de revista englezeasca "Empire". In 2003, a ocupat locul al 15-lea in topul anual "Power 100" al revistei "Premiere", iar in 2002 a ocupat pozitia a 17-a. A urmat cursurile unei scoli de drama impreuna cu Judy Davis, alaturi de care a jucat in "Romeo si Julieta" si, de asemenea, a fost instruit la Institutul National de Arte Dramatice. La mijlocul anului 1997, a primit emblema de Ofiter al Ordinului Australiei, care este cea mai inalta distinctie a Australiei. Singurul motiv pentru care s-a apucat de actorie este faptul ca sora sa l-a inscris la aceste cursuri fara stiinta lui. Cu o noapte inainte de auditie, a intrat intr-o incaierare, in urma careia s-a ales cu urme vizibile pe fata. S-a dovedit a fi insa o intamplare fericita, deoarece chipul sau tumefiat i-a obtinut rolul respectiv... A fost un inceput bun pentru actorul care a avut, de-a lungul timpului, salarii de zeci de milioane de dolari pentru filmele in care a jucat: pentru "Signs" (2002), "We Were Soldiers" (2002) si "The Patriot" (2000) a fost platit cu 25.000.000 $ per film, "Conspiracy Theory" (1997) i-a adus in cont 20.000.000 $, pentru "Maverick" (1994) a obtinut 15.000.000 $, cu "Lethal Weapon 3" (1992) si-a imbogatit venitul cu 10.000.000 $, "Mad Max Beyond Thunderdome" (1985) - 1.200.000 $ (Australia), "Mad Max" (1979) - 15.000 $ (Australia). Un traseu interesant pentru cineva care nu avea de gand sa activeze in aceasta profesie... Sa nu uitam ca a fost primul actor australian care a fost platit cu 1.000.000 $ pentru un rol de film. Pentru ca tot vorbim despre valoarea (comerciala si financiara), dar si despre puterea si influenta acestui star, iata alte motive care ne fac sa credem ca Mel Gibson are un cuvant greu de spus in industria internationala de divertisment: in 2005, s-a clasat pe locul al 15-lea in topul "Power 50" al revistei "Premiere", iar in 2004 a ajuns pe locul 10 in topul anual "Power 100" realizat de aceeasi publicatie. Este, de altfel, actorul care a reusit sa acceada pe cea mai inalta pozitie pe aceasta lista din 2004. In 2003, in acelasi top s-a clasat pe locul al 15-lea. Tot in 2004 a ajuns pe locul 1 al "Celebrity 100 List", top realizat de prestigioasa revista "Forbes". In acelasi an, a fost actorul cel mai bine platit, cu un salariu raportat de 210.000.000 $ din profiturile obtinute de filmul sau, "The Passion Of The Christ", plus o potentiala suma de 150.000.000 $, pe care inca urmeaza sa o primeasca... In 2004, a castigat mai multi bani decat Oprah Winfrey (210.000.000 $), J.K. Rowling (147.000.000 $), Tiger Woods si Michael Schumacher (80.000.000 fiecare) si Steven Spielberg (75.000.000 $)... Mel si-a cunoscut sotia prin intermediul unui serviciu de intalniri... Acest lucru a dus insa la o casnicie cat se poate de fericita si de trainica, de pe urma careia Mel Gibson are sapte copii: Hannah (nascuta in 1980); doi gemeni - Edward si Christian (nascuti in 1982); Willie (nascut in 1985); Louis (nascut in 1988); Milo (nascut in 1990); Tommy (nascut in 1999). Mai mult decat atat, actorul este un catolic convins si practicant - si-a construit o capela pe proprietatea sa, la care merge zilnic. Despre credinta sa, Mel Gibson spune: "Nu sunt o afacere terminata. Sunt o lucrare in plin progres si desfasurare. Inca am o sumedenie de defecte." Actorul a adaugat: "Nu poti trai la inaltimea asteptarilor pe care le au oamenii de la tine. Nimeni nu poate face acest lucru. Dar cred ca asta este problema mea, nu a lor." Gibson a fost intotdeauna un barbat temperamental si recunoaste acest lucru: "Nu am fost cel mai zelos dintre cei care au tinut torta aprinsa, stii? Sincer sa fiu, am fost un tip cam nebun. Chiar si acum, cand incerc mai mult decat am facut-o inainte, in fiecare zi dau gres, pe un anumit nivel, dar asta inseamna sa fii om. As vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata devreme, dar nu o fac. As vrea sa ma las de fumat. As vrea sa nu imi pierd cumpatul niciodata. Lista continua... As vrea chiar sa imi aleg singur hainele si sa nu se uite altii la mine cand ma imbrac. Am facut o sumedenie de lucruri nebunesti in viata mea, asa ca sunt surprins ca inca mai sunt in viata." Si, in cazul in care nu stiai, are un rinichi in forma de potcoava (doi rinichi lipiti, care formeaza unul singur)... In portugheza, numele sau inseamna "miere". Iar sutele de mii de fane ale sale sunt total de acord cu acest lucru... Actorul si-a primit numele dupa biserica St. Mel din Clonmel, Irlanda, de unde provine familia mamei sale. Familia sa se afla de cateva generatii in Australia, insa stramosii sai provin din Irlanda si Scotia. La varsta de 12 ani, s-a mutat in Sydney, Australia. Detine o companie de productie care are filiere in Statele Unite ale Americii, Australia si Marea Britanie. A facut parte din miscarea intitulata de presa "Noul val australian". Din acest grup faceau parte realizatorii de film si actorii sau interpretii care au aparut "pe piata" parca de nicaieri, in aproximativ acelasi timp, la inceputul anilor 1980, si care au reusit sa isi gaseasca de lucru in alte parti ale lumii. Printre alte personalitati ale acestui "Nou val australian" s-au numarat Judy Davis si regizorii George Miller, Gillian Armstrong si Peter Weir. Aproape ca a refuzat rolul lui William Wallace din filmul "Braveheart" (1995), pentru ca s-a gandit ca este prea batran pentru el. I-a intrebat pe producatori daca ar putea regiza filmul, in schimb. S-a ajuns la un compromis: i s-a permis sa regizeze pelicula, daca accepta sa il portretizeze pe Wallace. Ceea ce i-a adus, de altfel, un nemasurat succes... De asemenea, a refuzat rolul sergentului John McLoughlin din "World Trade Center" (2006), pentru a regiza, in schimb, pelicula "Apocalypto" (2006). Pentru "The Passion Of The Christ" (2004), pe care l-a regizat, scris si produs, a cheltuit 25 de milioane $ din proprii bani. A inceput sa isi faca documentarea pentru aceasta pelicula in 1992, iar filmul a fost lansat abia in 2004... A fost luat in considerare pentru rolul James Bond din "GoldenEye" (1995), Batman/Bruce Wayne din "Batman" (1989), precum si pentru rolul Wolverine din "X-Men" (2000). Actorul a primit rolul Eliot Ness din "The Untouchables" (1987), insa a trebuit sa renunte la el, deoarece lucra deja la unul dintre filmele din seria "Lethal Weapon". De asemenea, a refuzat rolul Harvey Dent/Two Face din "Batman Forever" (1995), din cauza conflictelor de program aparute cu pelicula "Braveheart" (1995). Regizorul Martin Scorsese i-a dat sa citeasca scenariul pentru "The Departed" (2006) si i-a oferit un rol ramas nespecificat. Gibson nu a putut accepta rolul, de vreme ce incepuse productia lui "Apocalypto" in acelasi an. In ultimele scene ale peliculei "Forever Young" (1992), Mel trebuia sa para mai in varsta. Insa, pentru ca ochii sai erau de un albastru atat de puternic, indiferent cate riduri i s-au adaugat la machiaj, nu parea mai batran, in mod autentic. Pentru a remedia aceasta problema, a trebuit sa poarte lentile de contact gri. Alaturi de Warren Beatty, Clint Eastwood, Robert Redford, Richard Attenborough si Kevin Costner, este al saselea actor-regizor care a obtinut un Oscar pentru Cel mai bun regizor, desi toate aceste celebritati sunt cunoscute mai ales pentru talentele lor actoricesti. Mel Gibson avea sa spuna: "Imi place mai mult sa regizez. Este mai distractiv, asta este tot ceea ce poti spune despre asta. In esenta, este acelasi job, adica punerea unor povesti in scena, insa ai mai mult control asupra felului in care vrei sa spui povestea respectiva. Este o incantare. Imi place la nebunie." Printre filmele sale preferate se numara "The Big Country" (1958), "Double Indemnity" (1944) si "Spartacus" (1960). La finalul productiei "Apocalypto" (2006), a promis ca va dona sase replici ale piramidelor maiase folosite in film, precum si mai multe dintre "satele" create special pentru aceasta pelicula. La inceputul lui decembrie 2004 s-a deplasat in Fiji, unde a cumparat insula Mago de 2.160 de hectare, achizitie facuta cu 15 milioane $ de la un lant japonez de hoteluri. Starul planuieste sa transforme acest paradis din Pacific - care este casa a 40 de rezidenti, in mare parte fermieri cu familiile lor - in spatiul sau personal de recreere. Insula Mago din Pacificul de Sud are doua lagune si plaje uimitoare, cu nisip alb. Vanzarea a fost finalizata in martie 2005. Gibson a fost considerat intotdeauna un republican conservator, desi el insusi nu s-a identificat niciodata public ca atare. In martie 2004 si-a exprimat indoielile cu privire la razboiul din Irak, in special in legatura cu esecul gasirii in aceasta tara a unor arme de distrugere in masa. A afirmat totusi ca presedintele american George W. Bush "a facut destul de mult bine" pe alte domenii. La ceremonia People's Choice Awards din ianuarie 2005, starul a condamnat din nou razboiul din Irak si l-a laudat pe regizorul liberal Michael Moore, precum si filmul sau documentar, "Fahrenheit 9/11" (2004). Foarte multe dintre pozitiile pe care le adopta Gibson sunt in concordanta cu catolicismul traditional. In martie 2005, starul a dat publicitatii o declaratie, in care a condamnat eutanasierea lui Terri Schiavo si a criticat cercetarea celulelor stem. De asemenea, este un ferm sustinator al pedepsei cu moartea, pe care multi catolici conservatori o sprijina, dar care este respinsa de catre Biserica Catolica Romana. Gibson are o avere estimata la 850 milioane $, dupa cum arata "Los Angeles Business Journal". Aceasta fabuloasa suma il eticheteaza ca fiind cea mai bogata a 47-a persoana din zona Los Angeles-ului si cel mai instarit actor din lume. In data de 28 iulie 2006 a fost arestat in Malibu, California, pentru conducerea masinii in stare de ebrietate, iar pe 1 august 2006 s-a internat intr-o clinica de dezalcoolizare, unde a urmat un program de recuperare pentru persoanele care au probleme cu abuzul de alcool. Nu a contestat acuzatiile ce i-au fost aduse si i s-a ordonat sa participe timp de un an la intalnirile Alcoolicilor Anonimi. In primele patru luni si jumatate trebuia sa participe la aceste intalniri de cinci ori pe saptamana, iar pentru restul timpului, de trei ori saptamanal. De asemenea, Gibson a fost nevoit sa plateasca 1.300 $ amenda si taxele. Pe 2 noiembrie 2006, a primit distinctia Chairman's Visionary Award din partea presedintelui Rick Sarmiento al Asociatiei Latin Business, in timpul evenimentului Latino Global Business Conference and Digital Expo, din Beverly Hills, California. Aparitia actorului, pentru ridicarea premiului, a marcat prima sa aparitie publica de cand a fost arestat pentru conducerea masinii in stare de ebrietate. Dupa cum ai putut vedea pana acum, mai sunt multe de spus despre Mel Gibson... In viitorul apropiat va surprinde prin alte acte nesabuite sau comice, filantropice sau extravagante. Sau prin filme de prima mana. Suficient pentru ca presa intreaga si cinefilii sa fie cu ochii pe el...