"Scorpionii" concerteaza in Romania

Nu, nu este o gluma! Trupa Scorpions revine in Romania pentru cel de-al treilea concert. Evenimentul - parte din turneul de promovare al noului album, "Unbreakable" (2004) - va avea loc in ziua de 8 octombrie, orele 19.30, la Sala Polivalenta din Bucuresti.Formatia Scorpions a mai sustinut concerte in Romania la Rock' 93 si la festivalul "Cerbul de Aur", editia 2002. Cel de-al 20-lea album al acesteia, "Unbreakable", reprezinta chintesenta a 35 de ani de existenta a trupei. Are la baza un concept special, menit sa arate faptul ca cei trei "grei" de baza ai trupei - Klaus Meine (voce si versuri), Rudolf Schenker (chitarist si compozitor) si Matthias Jabs (chitarist si compozitor) - sunt de nedespartit. Acest album reprezinta insa si revenirea la adevarata valoare a celei mai cunoscute trupe de hard rock din Germania. "Fanii nostri se asteapta sa simta din plin intepatura mortala a Scorpionilor. Deci 'Unbreakable' este un album tipic Scorpions", declara Klaus Meine. "Noul album reprezinta intoarcerea la ceea ce inseamna, de fapt, Scorpions. Muzica rock facuta manual. Adica iei instrumentele, le bagi in priza si canti", asa descrie Matthias Jabs cele trei luni petrecute in studio cu producatorul Erwin Musper. Cu albumul "Unbreakable" cei trei "monstrii sacri" revin in forta si isi dezvaluie fanilor noile "arme secrete": Pawel Maciwoda este noul basist al celei mai cunoscute formatii rock din Germania pe plan mondial. Faptul ca exista un membru nou in echipa arata inca o data ca pentru Scorpions nu exista cale de intoarcere. Impreuna cu tobosarul James Kottak - calit si el pe scenele din New York - cei doi aduc un plus de forta pe partea de rhythm'n'groove, acum cu totul exceptionala. Intrebat ce calitati anume a cautat la noul basist al trupei, Klaus Meine rade: "Ei bine, de fapt cautam un tip care sa arate bine! Care sa fie 'momeala' pentru fete si sa le atraga! Nu, acum pe bune, cred ca am gasit exact ceea ce aveam nevoie. Cand a dat primele probe, pe niste piese Scorpions, evident, muzica a sunat excelent. Ne-a cucerit si cred ca am gasit muzicianul extraordinar pe care il cautam si de care trupa avea nevoie." "Unbreakable" simbolizeaza identitatea muzicala si personala ce i-a caracterizat pe cei din formatia Scorpions timp de 35 de ani si ceea ce explica succesul lor de durata la nivel mondial. Fara sa tina seama de noile tendinte, Klaus Meine, Rudolf Schenker si Matthias Jabs intreprind impreuna o calatorie muzicala prin propriul lor univers inca din 1978. Bazele trupei Scorpions (formatia care mai tarziu avea sa devina trupa hard rock cu cel mai mare succes european) a inceput in Hannover, Germania. Inceputul efectiv il reprezinta anul 1971, iar in 1972 deja apare pe piata primul album al trupei, "Lonesome Crow". Formatia a trecut prin numeroase schimbari de-a lungul timpului (de membri, dar si de stil muzical - de la un stil usor spre Hendrix pana la balade si rock armonios). Succesul nu i-a parasit niciodata, dovada si cele 20 de albume lansate intr-o cariera prodigioasa, numeroase alte albume live, single-uri, videoclipuri, turnee si concerte asaltate de mii de fani. Exista chiar si o explicatie pentru faima de care se bucura, potrivit afirmatiilor lui Rudolf Schenker: "Motivul pentru care am avut atata succes de-a lungul timpului este faptul ca intotdeauna am ramas 'infipti' in realitate si in permanenta ne-am intors si ne-am raportat la origini: muzica. Foarte multe trupe uita care le sunt radacinile atunci cand devin celebre si incep sa navigheze in deriva. Nu mai comunica eficient si pana la urma ajung sa se mire de ce nu mai merge treaba." O viata intreaga pe drumuri, in turnee... Dar Schenker nu se plange: "Daca abordezi ceva cu entuziasm si te distrezi facand lucrul respectiv, efortul mental si fizic este relativ minor. Doar cand nu mai ai succes incepi sa te 'tarasti' de la un turneu la altul sau daca ai probleme financiare foarte mari, atunci cu adevarat incepe sa devina dificil. Un album este intotdeauna pentru noi o investitie in viitor. Tocmai de aceea avem atat de multa grija pentru ca productia si materialele sa fie realizate in conditii optime si sa aiba o calitate excelenta. Si, atunci cand este cazul, intotdeauna poti pleca in turneu cu sentimentul ca totul va iesi cum trebuie." Klaus Meine adauga: "Suntem foarte legati unii de altii si ne face placere cu adevarat sa cantam impreuna, sa mergem impreuna in turnee. Doar daca exista o legatura puternica intre membrii trupei poti face fata celor 18 luni de turneu, deplasarilor zilnice dintr-un oras intr-altul, concertelor in fata a miilor de fani, pentru care dam totul. Singura modalitate in care poti face acest lucru este sa te distrezi si sa fii relaxat. Este o atmosfera grozava pe scena si nu te poti bucura de ea decat daca ai alaturi prieteni buni si exact acest lucru se intampla cu Scorpions." Meine considera ca a existat in permanenta un imbold care i-a indemnat sa progreseze in ceea ce priveste stilul muzical: "Cred ca atunci cand am pus bazele Scorpions (acum foarte mult timp...), a fost destul de dificil pentru o trupa germana sa cante in engleza. Dar, ca orice trupa tanara, am incercat sa avem propria identitate, am cautat sa ne facem propriul drum si cred ca albume ca 'In Trance', 'Blackout', 'Lovedrive' au dus la formarea stilului nostru inconfundabil, special. O data cu succesul de care s-a bucurat 'Wind Of Change', formatia a devenit mai puternica si la nivelul compozitiei versurilor. Iar pe albumul 'Face The Heat' cred ca se poate observa o anumita atitudine, cred ca acesta este cu adevarat un album rock puternic." Privind in urma, formatia Scorpions si-a atins scopul de a se face cunoscuta pe plan international ca formatie rock de mare succes. Hit-uri precum "Rock You Like A Hurricane", "Blackout", "Big City Nights", "Dynamite", "Coast To Coast", "The Zoo", "Coming Home", "Please Me" au incantat milioane de oameni de pretutindeni. Impreuna cu Led Zeppelin, cei de la Scorpions au introdus pentru prima oara conceptul de balada hard rock. Melodiile "Still Loving You", "Holiday", "Send Me An Angel", "When Came Into My Life" si "You And I" au ajuns si la inimile celor mai convinsi oponenti ai hard rock-ului. In 1991 Scorpions a ajuns Nr. 1 in topurile internationale cu balada "Wind Of Change" (compusa de Klaus Meine), piesa devenita Imnul pentru caderea Zidului Berlinului si pentru ridicarea Cortinei de Fier, unul din cele mai importante evenimente de la sfarsitul secolului XX. Refrenul acestei melodii s-a aflat multa vreme pe buzele tuturor, indiferent de generatie, precum multe altele din discografia "Scorpionilor". Pe 8 octombrie, la Sala Polivalenta, vei avea ocazia sa le (re)asculti si live, alaturi de piesele de pe noul album.

Keira Knightley - noua Guinevere a cinematografiei

Are doar 19 ani si a jucat deja in cateva dintre cele mai bine cotate filme din ultima vreme... Criticii si publicul au remarcat imediat talentul si potentialul actoricesc al englezoaicei. Iar in "King Arthur", lansat in Romania pe 17 septembrie, Knightley interpreteaza rolul Guinevere, care va dezvalui fanilor o Keira puternica si hotarata, asa cum este ea intotdeauna in viata reala... Keira Knightley este una dintre acele actrite care apar o data la cateva generatii, care reuseste sa fascineze lumea si colegii de breasla prin atitudine, inteligenta, sarm si talent. O tanara obisnuita, care prefera sa treaca cu vederea atentia care i se acorda si se incapataneaza sa se poarte... conform varstei, fara apel la "fitele" obisnuite ale vedetelor. Contrar asteptarilor, frumoasa Keira nu este atat de constienta de frumusetea ei... Prefera sa se "piarda" intr-o pereche de blue-jeans si un top, evitand vestimentatia extravaganta si "glamorous". Atunci cand evenimentele la care participa (festivaluri, premiere, lansari) o impun, adopta un stil vestimentar corespunzator, dar refuza cu incapatanare sa imbrace fuste mini. Ba chiar, in declaratiile ei, Keira nu se sfieste sa fie sincera si sa recunoasca faptul ca se simte complexata de felul in care arata: "Mi-ar fi placut sa am picioare mai frumoase si mai lungi. Si sani mai mari..." Dar Keira este frumoasa si naturala asa cum este, exact lucrul pe care l-au apreciat toti cei alaturi de care a lucrat. Iar acestia sunt oameni de "calibru greu"... Actori cum ar fi Peter O'Toole, Johnny Depp, Hugh Grant, Billy Bob Thornton, Samuel L. Jackson, Laura Linney, Liam Neeson, Emma Thompson si lista ar putea continua... Un copil-actor hotarat Inceputurile ei in lumea show-biz-ului dateaza de cand era copil. S-a nascut pe 22 martie 1985, in Teddington, Anglia, desi mai toata viata a trait in Richmond, aceeasi batrana Mare Britanie... Nu a fost straina de viata de actor, de altfel parintii ei fac parte din aceeasi "breasla" - tatal ei, Will Knightley, este un actor de renume, iar mama ei, Sharman MacDonald, este o actrita devenita scriitoare de piese. Pana si aparitia pe lume a Keirei este notabila - fata a fost, practic, rezultatul unui pariu intre parintii ei. Keira are un frate mai mare, Caleb. Iar, pentru ca Will si Sharman sa isi poata "permite", din punct de vedere financiar, sa conceapa un al doilea copil, aveau nevoie de... resurse. Actrita la vremea respectiva, mama ei si-a dorit o pauza in cariera, pentru a putea face un alt copil - bugetul familiei a fost redus considerabil, din cauza pauzei luate. "Sotul meu mi-a spus ca, daca reusesc sa vand o piesa, putem concepe copilul. Asa incat m-am apucat de scris si ceea ce a iesit a fost piesa 'When I Was A Girl, I Used To Scream And Shout'. A fost pusa in scena la Bush Theatre si apoi pe West End. Keira inca se mai autointituleaza 'copilul Bush'", avea sa povesteasca Sharman. O familie de artisti, din care micuta Keira nu putea face exceptie. A stiut inca de la o varsta frageda ca actoria este ceea ce isi doreste sa faca in viata. La trei ani le-a cerut parintilor un agent care sa o reprezinte. Acestia s-au impotrivit initial, deoarece nu isi doreau ca fetita sa urmeze drumul ales si de ei odinioara. In copilarie, Keira s-a luptat sa faca fata cerintelor profesorilor de la scoala. Era mai mult codasa (din cauza dislexiei), iar Will si Sharman vroiau ca fata sa se concentreze asupra studiilor. Keira s-a considerat o "tocilara perseverenta", desi avea probleme cu cititul. Totusi parintii au indrumat-o si au ajutat-o in demersul ei de a se face actrita, motiv pentru care a inceput sa lucreze in productiile de teatru puse in scena la scoala. Debutul in cinematografie s-a produs devreme, in 1994, cu un rol in filmul "A Village Affair". In 1999 si-a facut aparitia in primul ei blockbuster hollywoodian, in "Star Wars: Episode I - The Phantom Menace", unde era dublura lui Natalie Portman. Asemanarea cu Natalie a fost atat de puternica, incat nici macar mama ei nu a reusit sa deosebeasca cele doua fete in scenele in care acestea au jucat. Apoi si-a continuat drumul cu altceva: a jucat in mini-seria pentru televiziune "Oliver Twist" (2000), iar in filmul pentru TV, "The Princess Of Thieves" (2001), Keira a jucat rolul principal, respectiv cel al fetei lui Robin Hood, Gwyn, care preia munca tatalui sau dupa ce acesta moare. Succesul se arata la orizont... Orice film "atinge" Keira se transforma in succes... Desi publicul incepuse sa "ia pulsul" talentului acestei fete in thrillerul realizat in acelasi an, "The Hole", succesul de netagaduit al lui Knightley a venit o data cu pelicula "Bend It Like Beckham", care marcheaza, practic, debutul ei. Actrita a aratat ca poate transforma un rol aparent lipsit de importanta intr-o interpretare memorabila si cu adevarat stralucitoare. Mini-seria din 2002, "Doctor Zhivago", in care joaca rolul Lara Antipova, i-a oferit sansa de a transforma in hit, pentru telespectatorii britanici, un film in care excelase, in acelasi rol, Julie Christie. A jucat apoi in filmul "Pirates Of The Caribbean: The Curse Of The Black Pearl" (2003), alaturi de Johnny Depp (in rolul piratului Jack Sparrow). Inca o data, talentul Keirei a confirmat ceea ce telespectatorii remarcasera deja - fata asta este aici pentru a ramane... "Am fost cam singura fata pe langa toti acesti barbati", spune Knightley despre experienta din "Pirati". S-a inteles bine cu toata echipa si a avut o relatie speciala cu Orlando Bloom, datorita varstei apropiate. Johnny Depp i s-a parut "un tip ok, cu care iti face placere sa petreci timpul. A fost extrem de protector cu mine." In viziunea lui Depp, "Keira este suficient de inteligenta incat sa sesizeze porcariile care apar si sa se dea la o parte din calea lor. Este nemaipomenit de dulce - si cu toate acestea stie si sa lupte. Este mult mai infipta in realitate decat eram eu la varsta ei." "Love Actually" (2003) este un alt hit al lui Knightley. Rolul Juliet i s-a potrivit de minune si s-a simtit in largul ei in compania unor actori de marca, asa cum sunt Alan Rickman, Bill Nighy, Colin Firth, Emma Thompson, Hugh Grant, Laura Linney, Liam Neeson, Martine McCutcheon, Rowan Atkinson si Andrew Lincoln. "Opinia generala tinde sa fie ca lumea in care traim este guvernata de rautate si lacomie, dar eu nu o vad asa. Mie mi se pare ca dragostea este peste tot", avea sa spuna regizorul Richard Curtis referitor la povestea acestui film. Actiunea unuia dintre cele mai bine cotate filme britanice ale anului, "Love Actually", graviteaza in jurul Londrei, al Craciunului si al sentimentului adesea generator de probleme - dragostea. Totul asezonat cu umor englezesc si povesti de viata romantice. "King Arthur" - cea mai recenta "cucerire" "King Arthur", produs de Jerry Bruckheimer, "raspunzator" si pentru "Piratii din Caraibe" - lansat in Romania pe 17 septembrie - se anunta a fi tot un succes de box office. Knightley a trebuit sa urmeze o dieta stricta pentru a putea face fata rolului din aceasta pelicula, respectiv Guinevere. Asta n-ar fi fost nici o problema, din moment de tanara de 19 ani avea deja "antrenamentul" la zi, datorita filmului "Bend It Like Beckham". Totusi actrita a fost nevoita sa urmeze cursuri de box, dar si de tir cu arcul - redundant, daca ne amintim de interpretarea ei din "Princess Of Thieves", in care joaca rolul fetei lui Robin Hood... Mai mult decat atat, orele de calarie au intrat in "pachetul" de pregatiri, "chit ca scenele in care apar calare au cazut la montaj", dupa cum ea insasi spune. Antrenamente de cel putin doua ori pe zi, patru zile pe saptamana, in prezenta unui instructor. Boxul, luptele cu sabii, cutite si topoare erau la ordinea zilei... Dar intreaga ei truda a dat roade - Keira pretinde mandra ca i-a "batut" pe toti colegii ei la aceste antrenamente. Cu siguranta a fost cea mai buna dintre toti la tirul cu arcul. Iar Hugh Dancy, care joaca rolul lui Galahad, este martor in acest sens: "Era de departe cea mai buna dintre noi. S-a antrenat la tir zi si noapte." Knightley a fost teribil de incantata sa ii "loveasca" pe barbati, in timp ce acestora le era interzis sa se "atinga" de ea. Este o sustinatoare a drepturilor femeilor: "Femeile sunt mai puternice", declara ea razand. "Noi suntem cele care dam viata copiilor, nu barbatii. Va rog! Fara comentarii! Femeile sunt mai puternice!" Versiunea aceasta a faimoasei legende ne infatiseaza un rege sfasiat intre telurile personale si simtul datoriei. Regele Arthur (interpretat de Clive Owen) trebuie sa duca la indeplinire o ultima misiune, impreuna cu Cavalerii Mesei Rotunde, inainte de a se putea intoarce in Roma ca om liber. Cu ajutorul lui Merlin si al lui Guinevere, ii ajuta si ii elibereaza pe oamenii din Britania. In rol de Guinevere, Knightley interpreteaza o printesa razboinica si indrazneata care il ajuta pe Regele Arthur sa ii invinga in lupta pe saxoni. Asa cum este conturat personajul sau, facem cunostinta cu o Guinevere deloc compatibila cu imaginea de domnisoara sfioasa si amabila din productiile anterioare. Aceasta Guinevere este puternica. Este o luptatoare si egala Cavalerilor Mesei Rotunde. Keira a recunoscut ca, daca s-ar fi intalnit in viata reala cu un asemenea personaj, ar fi fost inspaimantata de-a dreptul! Jerry Bruckheimer este cel care a recomandat-o pe Knightley regizorului Antoine Fuqua, pentru rolul Guinevere, iar acesta nu are decat cuvinte de lauda la adresa actritei: "Wow! Frumusete clasica, imagine clasica si interpretare clasica. A fost ceva magic la mijloc." "Si-a facut singura majoritatea cascadoriilor", a adaugat Fuqua, precizand totodata ca nu a fost cazul sa se ingrijoreze ca se va comporta ca o diva. Keira este o tanara normala, preocupata mai mult sa isi faca meseria decat sa faca "fite". "Sincera sa fiu, pentru ca muncesc atat de mult si pentru ca mai tot timpul sunt pe platourile de filmare, toata lumea se poarta extrem de protector cu mine, asa ca nu prea sunt constienta de 'celebritatea' mea. Nici nu prea citesc povestile care se publica despre mine. Este primul lucru pe care l-am invatat - sa nu dau importanta acestor detalii." Volubila, Keira nu se teme sa vorbeasca si despre esecuri. Intamplarile jenante pe care le-a trait la filmarile de la "King Arthur" sunt povestite cu zambetul pe buze, ca o gluma buna. Exista in film o scena in care Guinevere conduce un atac si alearga in fata tuturor luptatorilor. "Urlam si alergam de mama focului, dar cand m-am uitat in spate, am vazut ca nimeni nu ma urmase. Si cica ar fi trebuit sa fie vreo 200 de oameni in spatele meu... Ei bine, a existat o secunda in care intr-adevar s-au luat dupa mine si eu am picat fix in fund. Nu a fost un gest demn de regina luptatoare a Angliei..." Are pasiuni ciudate. Inainte ura sa mearga la shopping. Acum ii place acest lucru, mai ales daca gaseste pantofi pe gustul ei. "Uram sa merg la cumparaturi inainte de a ajunge in Los Angeles pentru prima data. Acum sunt o 'victima' a pantofilor. Vad o pereche care imi place la nebunie si nu conteaza daca exista si numarul meu, pentru ca eu ii cumpar oricum. Am ajuns o data acasa cu doua perechi de pantofi care erau cu doua numere mai mari decat port eu... Cred ca o sa fac o creatie artistica din incaltaminte. O sa-i pun in rama sau ceva de genul asta... Nu stiu, incerc sa corectez aceasta slabiciune..." "L.A.-ul este un loc infricosator", spune actrita. "Faptul ca trebuie sa merg in America si sa promovez toate aceste filme ma ingrozeste. Am facut chat show-ul 'The View' cand a aparut 'Bend It Like Beckham'. Toate femeile alea ma ingrozeau. Erau toate in regula, nu ma intelege gresit, dar... la naiba. Am cunoscut-o pe Barbara Walters in culise si nu stiam cine este. Este un fenomen american, mi s-a spus mai tarziu. Sunt doar atat de... englezoaica!", a continuat ea cu autoironie evidenta. Ii place sa gateasca pentru prieteni, in timpul liber. Cutitul de bucatarie i se potriveste oricum mai bine decat sabia din "King Arthur"... Face o tocana "mortala" si o prajitura cu lamaie "de iti lingi degetele". Si-a cumparat de curand o locuinta, de care este foarte mandra: "Nu am nici macar televizor in casa. Nu e o chestie chiar asa de mare. Nu am mobila, nu am nimic. Decat un pat si haine. Sunt mandra de asta." Naturalete, modestie, frumusete, talent, simtul umorului, ironie si autoironie, flexibilitate si dorinta de afirmare. Sa fie toate datorate varstei "neiertat" de mici?... Cert este ca o actrita de tipul Keira Knightley este ceea ce avea nevoie Hollywoodul - un val de aer proaspat si... englezesc, care sa mai dezmorteasca putin atmosfera.

"Important e sa ai o imagine 'cool', nu?"

A debutat in forta lansand hit-ul verii, piesa "Noi doi", ia lectii de dans cu bebelusa blonda de la Prima TV, de canto de doi ani si este printre putinii artisti din Romania care lucreaza cu un consilier de imagine. "Cool"? Cu siguranta. Insa mai mult de atat, Corina (Monica Ciorba), caci despre ea este vorba, este licentiata in management si studenta in anul IV la Facultatea de Drept, e indragostita, iar rolele si snowboardul sunt numai doua din hobby-urile sale. Cu toate ca a avut un accident soldat cu o vanataie in timpul filmarilor pentru "Noi doi" (piesa pe care o interpreteaza impreuna cu Marius Moga si Pacha Man), Corina pregateste un nou videoclip, insa de data acesta va canta singura. Eva a aflat mai multe despre Corina, artista debutanta care s-a remarcat printr-o imagine atent studiata si care a invadat posturile de radio cu refrenul "Nimeni nu ne poate desparti acum". Cum a inceput colaborarea cu Marius Moga? Casa mea de discuri, Nova Music, a avut acesta idee de a colabora cu Marius Moga la piesa "Noi Doi", piesa colorata de Pacha Man cu accente din muzica raggae. Voi lucra in continuare cu Marius Moga pregatind noi piese care vor fi cu siguranta pe placul celor care imi asculta muzica. Inainte de a canta, ai aspirat la alta cariera? Avand in vedere ca sunt licentiata in Management si in prezent in anul IV al Facultatii de Drept, intentionez sa devin notar public si sa ma specializez in consultanta juridica. Dupa hit-ul verii, "Noi doi", ce urmeaza? In curand voi incepe filmarea la un nou clip, va fi o piesa foarte frumoasa care sper sa aiba parte de acelasi succes ca si "Noi doi". De data aceasta voi canta singura. Te regasesti in mesajul melodiei? In general imi place sa fac lucruri care ma reprezinta, deci ma regasesc in mesajul melodiei. Cum ti s-a parut experienta "Festivalul de la Mamaia"? Festivalul de la Mamaia a fost o ocazie pentru mine de a-i cunoaste pe o parte dintre cei care ocupa primele locuri in topurile de specialitate. A fost primul festival din viata mea si pot spune ca e o experienta pe care nu o voi uita prea usor. S-au petrecut o multime de lucruri la care nu ma asteptam si pe care le-am trecut cu greu din cauza lipsei mele de experienta in show-biz. Cert este ca am invatat lucruri pe care nu le-as fi putut asimila daca nu era Festivalul de la Mamaia. Viata de artist iti mai lasa timp de "respiro" pentru o viata personala? Chiar daca activitatea pe care o desfasor in fiecare zi imi ocupa aproape in totalitate timpul, fac tot posibilul sa-mi rezerv cateva ore in fiecare zi pentru viata mea personala. Esti indragostita? Da, sunt indragostita!Cum iti petreci timpul liber? Ascult muzica, cant foarte mult chiar si in timpul liber, ma intalnesc cu prietenii si mergem la film ne plimbam cu rolele in parc iar in week-end-uri mergem la munte si la mare. Iti place internetul? De obicei, la ce iti foloseste? Ma bucur ca avem posibilitatea de a naviga pe net deoarece putem avea acces la informatii in orice domeniu. Eu folosesc internetul pentru a intra in posesia informatiilor noi in domeniul activitatii mele si pentru a citi ziarele. Cum crezi ca ar trebui sa fie o femeie frumoasa? Pe langa faptul ca e frumoasa e important ca o femeie sa aiba si multe alte calitati, sa stie sa se puna in valoare, sa aiba simtul ridicolului. Care este produsul cosmetic de care nu te poti lipsi? Crema hidratanta. Cum ai obtinut acest bronz impecabil? Si cum te mentii in forma? Practici vreun sport? Nu merg la sala si nu-mi place sa fac efort fizic din pacate. Imi doresc asta dar cred ca nu indeajuns, nici timpul nu-mi prea permite. Am avut vreo doua tentative dar m-au tinut doar doua saptamani. Sper sa mai am cateva pentru ca sportul e foarte sanatos si cred ca orice femeie are nevoie de sport la un moment dat. Obisnuiesc sa merg uneori la solar pentru a ma bronza dar foarte rar. Nu exagerez pentru ca stim cu totii ca nu e sanatos. Nu practic vreun sport... Care sunt lucrurile pe care le apreciezi si le iubesti in viata? Ii iubesc si ii apreciez pe toti cei apropiati mie. Care sunt artistele pe care le admiri de pe scena internationala? Pink este artista mea preferata, iar cea mai mare realizare profesionala ar fi un featuring cu ea! Cum ti se pare capitala, in comparatie cu orasul tau natal (n.r.: Satu Mare)? Bucurestiul este un oras agitat. In Satu Mare lucrurile se desfasoara mult mai linistit, mult mai ordonat. Cu toate acestea m-am obisnuit foarte repede cu capitala. Ce hobby-uri ai si ce muzica asculti cand nu lucrezi? Rolele, snowboard-ul, rolele, filmul, lectura iar in timpul liber ascult ascult: Sade, Tori Amos, Pink, Macy Gray, Coldplay si lista poate continua ca este foarte lunga... Care crezi ca este "reteta reusitei in viata"? Extrem de multa munca, perseverenta, vointa, ambitie si... putin noroc..

Mica Londra

Am schitat Mica Londra pe bucati de servetele in puburi, pe caiete imprumutate in cafenele de muzee si pe calculatoarele din internet - cafeurile londoneze. Am scris-o pentru prietenii mei de aici, tineri ca si mine, profesionisti ca si mine, independenti financiar ca si mine, cu acelasi simt al umorului ca si al meu. Mica Londra nu are pretentii literare sau de ghid turistic. Ea va va oferi placerea plimbarii printr-un oras personal. Va veti amuza cu ea intr-o dupa-amiaza linistita si veti simti nevoia sa o dati mai departe. De la Vama Veche... Vineri dimineata iti faci bagajele, iar seara in jur de 6-7 dupa o adevarata evadare de la birou si exact cand este mai mare aglomeratia la iesirea din oras te arunci in masina proprietate 30% personala, 70% proprietatea bancii (ca doar ai cumparat-o prin leasing) sau in trenul rapid la care nu mai ai timp sa cumperi bilet, dar te gandesti ca o rezolvi cumva cu nasu

Staruri care au ingrozit hotelurile

Pentru orice hotel este un adevarat privilegiu sa aiba ca oaspeti diferite celebritati... este chiar sansa lor de a se afirma. Insa unele vedete au reusit cu siguranta sa dezguste sau sa sperie personalul hotelului care i-a primit cu "bratele deschise". Michael Jackson a ingrozit o lume intreaga in noiembrie 2002, cand si-a luat copilul in varsta de sase luni in brate si a inceput sa-l vanture pe balconul unui hotel din Berlin. Michael si-a cerut scuze dupa ce "a comis-o", declarand ca nu a vrut sa puna in pericol nici un minut viata micutului Prince Michael al doilea. Jim Carrey a reusit sa demoleze o masa plina cu antichitati chinezesti si sa murdareasca un covor foarte scump in incercarea de a demonstra ca poate trage fata de masa fara sa miste nici o ceasca. Actorul s-a simtit vinovat si a incercat sa stranga dupa el si desigur, a platit daunele. Jennifer Lopez isi intareste reputatia de diva prin cerintele deosebite pe care le adreseaza hotelurilor. Intr-o calatorie la Londra, ea a inchiriat un etaj intreg al unui hotel si a insistat ca toate camerele sa fie decorate cu flori albe. Insa dupa ce a realizat ca fostul iubit, Puff Daddy a stat in aceeasi camera, a cerut ca decorul si cele 60 de valize sa fie mutate la alt etaj. Oaia neagra a Hollywodului, Colin Farrell, a cauzat tot felul de probleme in hotelul in care a fost cazat in Maroc, in timpul filmarilor pentru Alexandru cel Mare. Se imbata in fiecare seara si pe unde mergea, arunca la intamplare mucuri de tigara, cutii de bere si si-a dat pantalonii jos in fata personalului hotelier de mai multe ori. Partenera de film a lui Colin, Angelina Jolie, s-a mutat pana la urma in alta parte pentru a avea parte de liniste si pace. Robbie Williams se rasfata in stil mare. In timpul unui concert din Londra, el a inchiriat etajul intreg al unui hotel si a cerut ca patru elicoptere sa-l supravegheze non-stop. Mai mult, a vrut ca toate incaperile sa fie burdusite cu alcool, ciocolata si decorate cu plante exotice, lumanari si table de sah. Liz McClarnon, componenta a formatiei Atomic Kitten, a socat personalul unui hotel dupa ce a trantit televizorul pe jos si a smuls tablorile de pe pereti in urma unei crize de nervi. Dupa ce si-a varsat nervii pe obiectele neinsufletite, Liz s-a simtit vinovata si a reparat dezastrul. Inainte de casatorie, Johnny Depp era unul dintre personajele preferate de tabloide. El a devastat total o camera de hotel in timp ce se certa cu iubita sa de la acea vreme, super-modelul Kate Moss. In urma comportamentului salbatic, Deep a fost arestat. Eminem, alaturi de trupa sa, D 12, nu a fost dorit de nici un hotel din Londra din cauza cerintelor exagerate. Ei au cerut ca intreg etajul sa fie decorat cu grafitti in stil "ghetto", ferestrele sa fie blocate si sa aiba un lift numai pentru ei. Fostul jucator de tenis Boris Becker a fost pe prima pagina a ziarelor de scandal dupa ce a avut o intalnire intima de cateva minute cu top modelul Angela Ermakova intr-un hotel de lux. Simultan, sotia lui era la spital, gata sa nasca. Aventura s-a soldat cu un divort si cu un copil nelegitim.

Sarah Brightman - sensibilitate si... forta

Te va mira sa afli ca Sarah Brightman va canta in Bucuresti? Nu trebuie, pentru ca asa se va intampla! Artista isi va sustine concertul pe 6 septembrie, in Piata Constitutiei, in cadrul Festivalului Artelor, ce se va desfasura in capitala in perioada 5-12 septembrie. Si, inca o bucurie pentru tine - accesul la concert este gratuit! Sarah Brightman este artista care a reusit ceea ce foarte putini oameni de scena reusesc sa obtina in viata - a atras de partea ei o varietate de fani: atat publicul iubitor de opera (Sarah are vocea puternica a unei soprane, dar nu la fel de dura), cat si cel iubitor de muzica pop. Muzica sa este o imbinare a celor doua genuri... Soprana se afla in prezent intr-un turneu de promovare a celui mai recent album al sau, "Harem", un album cu nume si sound oriental. Trebuie sa precizam faptul ca spectacolul pe care il va sustine in Piata Constitutiei este singurul concert desfasurat in aer liber din intreg turneul. Acest material discografic, "Harem" (in limba araba acest cuvant inseamna "locul interzis"), reprezinta o infuzie de ritmuri beat, dance si acorduri sensibile de pop, instrumente variate, accente orientale, totul dus mai departe de vocea inconfundabila a lui Brightman, uneori tandra, alteori patrunzatoare. Ce ne atrage atat de mult la Sarah Brightman? Poate ti se va parea ciudat, dar pana si fanii ei cei mai "inraiti" nu reusesc sa identifice exact in ce anume consta farmecul sopranei. Totusi, fanii au cazut de acord asupra unui lucru - Sarah Brightman este o imbinare de vulnerabilitate, sensibilitate si forta, fiind in acelasi timp o fire voluntara, o femeie frumoasa, sofisticata in gesturi si exprimare. Pana si muzica pe care o creeaza sfideaza orice tip de clasificari. De-a lungul anilor, Sarah a uimit criticii si a luat cu asalt topurile, avand un numar record de vanzari de albume - 15 milioane de exemplare. Albumele "Dive", "Time to Say Goodbye", "Eden", "La Luna" si "Sarah Brightman: Classics" au castigat aprecierea internationala si s-au vandut multumitor, in ciuda faptului ca multi dintre cei care au ascultat-o nu au oferit prea multe sanse genului de muzica pe care ea il abordeaza, acest amestec de pop si de muzica de opera. Totusi succesul ei nu este surprinzator si nici intamplator. Sa nu uitam ca Sarah Brightman a traversat foarte multe genuri muzicale, adaptand cu nonconformism elemente clasice la ritmuri moderne, sfidand canoanele si asteptarile. Cea mai recenta creatie Din nou Sarah Brightman atrage atentia cu acest nou material discografic, cu un sound complet nou fata de tot ceea ce a creat artista pana in prezent - "Harem" este o opera de arta, care combina virtuozitatea orchestratiei clasice cu instrumentatia muzicala exotica, punctate din cand in cand de arii de opera. Albumul este mistic si incantator, la fel ca Sarah. Se asteapta ca "Harem" sa depaseasca succesul ei de pana acum si s-ar putea ca acest album sa fie cel mai creativ material discografic din intreaga ei cariera. Totul a inceput ca un proiect mai mult visat si dorit de Sarah: "Am vrut sa inregistrez un album cu un sound oriental. Mi s-a parut ca aceasta este calea care trebuie urmata; a fost mai mult o dorinta si o parere la inceput - de altfel, asta este povestea tuturor albumelor mele." Soprana a adaugat: "Mi-a placut intotdeauna aceasta idee cu 'Arabian Nights'. O mare parte din ceea ce am creat deriva din lecturile mele din copilarie. Am fost un fan al lui C.S. Lewis. Imi plac povestile despre lumi paralele, taramuri indepartate si mister. Am calatorit destul de mult de-a lungul anilor, lucru care m-a influentat enorm." Inceputuri... de vis Tot ceea ce a facut Sarah in viata este multi-dimensional. Tendinta sa de a imbina stiluri diferite de muzica. Vocea sa cu numeroase valente si inflexiuni. Modul diferit in care se prezinta de fiecare data lumii si publicului. Adesea, fanii sai "recenti" sunt uimiti sa descopere faptul ca soprana a avut un trecut de exceptie in productiile lui Andrew Lloyd Webber (poate cea mai cunoscuta piesa a sa este "Cats") de pe Broadway si West End. Cei care isi amintesc rolul ei din "Fantoma de la Opera" privesc cu admiratie acum traseul carierei sale din ultimii 10 ani, dupa despartirea de teatrul muzical. Fanii sunt, de asemenea, constienti de faptul ca evolutia sa ca solista a inceput intr-o era a muzicii disco, iar talentul sau de dansatoare isi are radacinile undeva departe, in copilarie. Sarah Brightman s-a nascut pentru "entertainment". De la frageda varsta de trei ani, dansa la festivalurile din orasul sau natal, Berkhamsted, un oras linistit din apropierea Londrei. Profesoara ei de balet le-a facut cunoscut parintilor talentul deosebit pe care il are. Astfel incat aspiratiile fetei, desi aparute poate prea devreme, la universul stralucitor al scenei nu au fost simple fantezii. Dorinta sa de astazi, de a imbina cat mai armonios elemente din diferite genuri muzicale, se explica si prin faptul ca, de mica, Sarah a ascultat un amestec de genuri - viitoarea soprana asculta acasa, in mod egal, atat acorduri ritmate de pop, cat si muzica clasica. Dar vocea ei minunata nu a fost descoperita decat la varsta de 12 ani (desi in orasul natal Sarah canta in corul bisericii), la un spectacol organizat de scoala tip internat la care invata. Paula, mama sa, avea sa spuna despre acest eveniment: "Nu am realizat ce voce minunata are decat in momentul in care am auzit-o cantand la acest spectacol. S-a urcat pe scena si a cantat ceva din 'Alice in Tara Minunilor'. A fost un moment atat de frumos, nu imi venea sa cred. A atins niste note atat de inalte incat audienta a ramas inmarmurita. Toti au indragit-o instantaneu. A fost absolut magic si, evident, de atunci incolo, cantatul a fost chemarea ei." Bineinteles, talentul ei nu a trecut neobservat de direcorii scolii, care au distribuit-o in diverse roluri, in piesele muzicale de teatru puse in scena de copii. In adolescenta, Sarah a cochetat si cu modelingul, iar la 16 ani a renuntat la scoala, in favoarea patrunderii, ca dansatoare, in grupul Pan's People. Desi parintii s-au impotrivit acestei decizii, se pare ca drumul care i s-a deschis artistei a meritat acest sacrificiu. A fost remarcata de Arlene Phillips, coregraf (care mai tarziu avea sa realizeze coregrafia pentru piesele de succes "Annie", "Starlight Express" si "Lord Of The Dance"), si implicata in proiecte deosebite. In paralel, Sarah inregistra melodii, iar una dintre piese a atras atentia unui producator al unei case de discuri in a carei "custodie" se aflau si Donna Summer si Boney M. Hitul care a lansat-o pe Sarah a fost "Starship Trooper", in 1978 - s-a vandut in 500.000 de exemplare si a ajuns pe locul 6 in British Hit Parade. Nebunia succesului incepuse... La 18 ani, Sarah Brightman devenise un star pop, adorat si imitat de adolescentii britanici. In aceasta perioada il cunoaste pe Andrew Graham Stewart si, dupa o scurta perioada in care acesta ii face curte, cei doi se casatoresc. Activitatea in teatru Dupa putin timp, artista sustinea o auditie pentru "Cats", faimoasa piesa muzicala. Dupa doar cateva linii melodice interpretate, i s-a spus ca a "castigat" o intalnire personala cu insusi Andrew Lloyd Webber, la resedinta acestuia. Totusi, au trecut luni bune pana cand Sarah a aflat ca a primit un rol in "Cats". A fost insa mai mult apreciata pentru calitatile sale de dansatoare, primind totusi si un fragment de voce solo in cantecul de succes, "Memory". Dupa ce a jucat un an in "Cats", a parasit proiectul pentru a se alatura operei pentru copii, "Nightingale", a lui Charles Strauss, in 1982. Andrew Lloyd Webber a urmarit-o intr-o seara in acest spectacol si i s-a parut de neiertat faptul ca nu remarcase de la inceput uriasul potential vocal al artistei. Relatia lor profesionala a evoluat intr-o frumoasa poveste de dragoste, desi amandoi erau casatoriti la vremea respectiva - ea cu un alt Andrew, iar el cu o alta Sarah... Relatia lor, divorturile si, in sfarsit, nunta au fost intens mediatizate. In Anglia, doar barfele zilnice despre Printul Charles si Lady Diana au avut o mai mare acoperire in presa decat acest subiect... Andrew a produs mai multe proiecte ale sopranei ("Him", "Song And Dance" - inregistrata pentru video in 1984), toate reusind sa puna in valoare vocea ei cristalina si totusi puternica. Dupa doar un an, Sarah a inregistrat piesa "Pie Jesu", care s-a vandut in 25.000 de exemplare in prima zi de lansare si a ajuns pe locul 3 in topuri. "Requiem"-ul a avut premiera in Manhattan in aceeasi perioada, cu Placido Domingo si Sarah Brightman in "roluri" principale. LP-ul a devenit ulterior cel mai bine vandut album clasic al anului in Anglia si i-a adus sopranei o nominalizare la Grammy pentru categoria Cel mai bun artist de muzica clasica. Astfel, America a fost cucerita... Sarah a continuat sa interpreteze "Requiem"-ul si in alte parti ale Americii si, in paralel, juca si rolul lui Valencienne in "Vaduva vesela", in Londra. Desi a fost extrem de obositor, a fost doar un "antrenament" pentru vocea ei care avea sa fie in centrul atentiei. In 1984, sopranei i-a fost oferit un rol intr-o productie destul de modesta a "Fantomei de la Opera". Atunci Brightman refuzase rolul, dar sotul ei, obsedat de idee, a refacut showul, oferindu-i posibilitatea muzei si sotiei sale sa isi puna in valoare calitatile vocale. Premiera a avut loc in anul 1986, cu aplauze si aprecieri neasteptate. Un an mai tarziu, Sarah si-a reluat rolul in productia montata pe Broadway. Spectacolul a generat o frenezie mediatica neegalata pana in prezent. De aici incolo, cariera ei a urmat o linie ascendenta: numeroase alte proiecte si aparitia primului album solo, in 1989, "The Songs That Got Away" (o antologie de 15 cantece care nu au mai intrat in piesele de teatru puse in scena sau au fost uitate, in ciuda calitatii lor). In anii '90 a lansat numeroase albume care s-au aflat in topul vanzarilor, printre care si "Dive" (1993), "Fly" (1996), "Time To Say Goodbye" (1997), "Eden" (1998), "La Luna" (2000), "Sarah Brightman: Classics" (2001). Dar in viata sa din afara reflectoarelor, lucrurile nu se derulau pe acelasi traseu fulminant. Sesiunile de inregistrari si turneele, precum si absentele prelungite ale lui Andrew Lloyd Webber au dus la sfarsitul casniciei lor, anuntat in vara anului 1990. Totusi, la doar o luna de la ultimele proceduri de desfasurare a divortului, cei doi lucrau din nou impreuna, la piesa de teatru "Aspects", de pe Broadway, in care Sarah avea rolul principal. Bineinteles, nu poate fi uitata nici colaborarea cu Andrea Bocelli, inceputa in 1997, cu melodia "A Time To Say Goodbye", inclusa pe albumul cu acelasi nume, mai sus amintit. Duetul a stationat in topul Billboard Classical Crossover din America timp de 35 de saptamani. Albumul a primit fie discul de aur, fie cel de platina in 21 de tari si s-a vandut in 3 milioane de exemplare in toata lumea. Single-ul s-a vandut in 5 milioane de exemplare in tarile din intreaga lume si a devenit cel mai bine vandut single din toata istoria muzicala a Germaniei. In ciuda faptului ca Sarah a implinit 44 de ani, inca mai are frumusetea unei femei de 20 de ani. Este o doamna stilata si gratioasa, calitati care se regasesc in tot ceea ce face - in muzica, in prezenta scenica si in performantele actoricesti. Sarah Brightman avea sa spuna despre diversitatea materialelor sale muzicale: "A aduce variatie in ceea ce fac este ceva instinctiv si natural. Ma simt extrem de implinita datorita muncii mele. Totul este exact asa cum ar trebui: vocea, tipul de muzica, ceea ce sunt si ceea ce cred oamenii ca sunt." Este ceva care ne atrage la Sarah Brightman: fie ca este vocea intensa si puternica, aproape de necrezut ca apartine unei femei aparent firave si fragile, fie ca este frumusetea spectacolelor sale, insotite in permanenta de decoruri, costume si dansuri deosebite. Daca nu esti inca fanul ei, pregateste-te sa devii!

Alicia Keys - dovada ca muzica traieste

Am descoperit vocea minunata si talentul extraordinar al Aliciei Keys o data ce nebunia generata de succesul fulminant al piesei ei de debut, "Fallin'", a ajuns si la noi, in Romania. Si de atunci m-am indragostit ireversibil de frumusetea muzicii pe care o creeaza... Ma intreb ce isi mai poate dori... Are 23 de ani (impliniti pe 25 ianuarie), o imagine foarte buna in presa (exceptand stilul ei vestimentar pe care criticii de moda nu prea i-l tolereaza; putem spune ca Alicia se incadreaza in categoria... excentric, asa cum este si ea, de fapt), o apreciere la nivel international a calitatilor sale de pianista, o frumusete deosebita si doua albume care i-au adus nenumarate premii (Grammy, MTV VMA 2001) si vanzari foarte bune (primul ei album, "Songs In A Minor" - 2001, este "multi-platinat", iar albumul "The Diary Of Alicia Keys" - 2003 merge pe acelasi drum...). Si, cu toate acestea, Alicia nu se opreste aici. Pentru ca, dupa cum ea insasi marturiseste, munca ei reprezinta o expresie a propriilor experiente de viata. Si, in acest caz, trebuie sa creezi mai departe, o muzica ce reflecta personalitatea si modul tau de viata. Alicia Keys este prima artista a carei participare a fost anuntata la concertul de muzica pop cu vedete internationale, concert numit "The Wall Of Hope - China 2004" ("Zidul Sperantei - China 2004"), care va avea loc in data de 25 septembrie, in fata Marelui Zid Chinezesc. Acest spectacol va comemora 20 de ani de la initierea proiectului de restaurare a Marelui Zid Chinezesc. Evenimentul va marca, in premiera, sustinerea unui concert in fata marii minuni a civilizatiei chineze. Fondurile stranse vor fi donate Fundatiei Chineze pentru Copii si Adolescenti, iar participarea Aliciei nu inseamna altceva decat recunoastere, acceptarea talentului ei ca pe un punct de referinta pe harta muzicii internationale. Iar planurile ei nu se opresc aici... Cantareata pregateste lansarea a doua carti si participarea intr-un film. Halle Berry a precizat ca Alicia va juca in primul ei film, incercand sa obtina astfel si succesul hollywoodian. "Filmul va fi produs de Halle Berry si vorbeste despre viata unei pianiste mulatre, de muzica clasica, Philippa Schuyler, care a crescut in Harlem", a explicat Keys. "Ea a incercat in permanenta sa se integreze in comunitatea careia, practic, ii apartinea. Cum si-ar fi putut propovadui si continua dragostea pentru muzica clasica daca oamenii din jur nu o acceptau? Este o poveste profunda si de-abia astept sa inceapa filmarile. Se afla inca in stadiul de scriere a scenariului, dar cred ca este unul din filmele minunate in care este grozav sa te implici", a adugat solista. Filmul, care deocamdata nu a primit un nume, este bazat pe romanul "Composition In Black And White: The Life Of Philippa Schuyler", semnat de Kathryn Talalay. Alicia isi doreste, de asemenea, sa lanseze doua carti infatisand povestea vietii ei, dar nu inainte de finalizarea celui de-al treilea album. "Prima carte pe care o voi lansa se va numi 'Tears For Water' - imi place la nebunie", a relatat ea. "Va fi, de fapt, o colectie de poezii de-ale mele, versuri ale unor piese care nu au aparut si melodii inregistrate pe aceste prime doua albume. Se completeaza si cu povesti legate de lucrurile si experientele din viata mea care m-au determinat sa incep sa scriu ceea ce cititi voi. Este ceva foarte personal si intens si infatiseaza alte laturi ale personalitatii mele. Va fi foarte frumos, este o idee minunata pentru o prima carte si tin foarte mult la ea. Cea de-a doua carte va merge mai mult pe linia jurnalului - vor fi inserate pasaje din jurnalele pe care le-am scris incepand de la varsta de 9 ani si pana in prezent", a continuat Alicia. "Va fi o carte mai mult documentara, urmarind, de-a lungul timpului, felul in care mi s-a conturat dorinta de a castiga si de a atinge un anumit taram intim, sacru, din interiorul fiintei. Cred ca acesta este un lucru in care se vor regasi foarte multi cititori." Planuri mari, dupa cum se observa... Dar nu este nimic neobisnuit pentru Alicia. Inca nu este fixata o data pentru lansarea cartilor ei, dar filmarea peliculei inspirate din fapte reale probabil ca va incepe anul viitor. Cu alte cuvinte, lucrurile se pun pe roate, exact asa cum stie domnisoara Keys mai bine... Poate ca toate acestea nu iti spun mare lucru. Trebuie sa o cunosti pe Alicia si sa ii urmaresti evolutia pentru a intelege de ce este atat de apreciata de critici si de ascultatorii de muzica (buna) din intreaga lume. Inceputurile vietii... prin muzica Alicia Augello Cook Keys s-a nascut in New York (oras pe care il poarta in suflet oriunde ar pleca in lume), dintr-o mama alba, Terri, si un tata de culoare, Craig. Mama sa este cea care a crescut-o, deoarece parintii s-au despartit cand Alicia avea doi ani. "Stiu ca lumea interpreteaza lucrurile astea, crezand ca tatal de culoare este cel care a fost de vina si a pierdut. Aproape ca preferam sa nu spun adevarul decat sa le dau oamenilor motive sa creada acest stereotip." Momentan, cel mai bun lucru pe care il poate face tatal ei pentru ea este sa o lase sa petreaca tot mai mult timp impreuna cu fratele ei vitreg, Cole. Baiatul are 11 ani, iar Alicia il iubeste peste masura: "Este relatia pe care imi doresc cel mai mult sa o cultiv. Este sufletul meu." Daca o intrebi, Alicia iti va spune ca este mulatra, dar, in adancul sufletului, ea simte ca are suflet... de culoare. "Este un pic ciudat, dar nu iesit din comun. Pana la urma, mama nu este suta la suta alba. Vreau sa spun, in interior, sufleteste vorbind. Intotdeauna a fost inconjurata de oameni diferiti, astfel incat si eu am avut in jurul meu oameni diferiti. Cei mai apropiati prieteni ai ei nu au fost niciodata albi. Erau afro-americani, hispanici, dominicani. Inca de la inceput m-am simtit in largul meu cu amandoi parintii mei. Nu am avut niciodata crize de identitate. Simteam ca pot face parte din oricare grup din lumea asta. Daca as ajunge intr-un cartier asiatic, m-as simti foarte bine." Terri si Alicia locuiau intr-un cartier din Manhattan numit Hell's Kitchen ("Bucataria Iadului"). Din punctul ei de vedere, tot ceea ce nu se incadra in normal, se gasea aici - un "paradis" pentru hoti, proxeneti si dealeri de droguri... Dar Alicia "isi facea veacul" mai mult prin Harlem. Era atrasa de stilul, de energia, de mirosul acestui cartier. "Harlem-ul m-a invatat, practic, cum sa ma descurc in viata. M-a invatat cum sa gandesc rapid, ce decizii trebuie sa iau, cum merg treburile, cum nu este cazul sa faci mofturi intr-un butic chinezesc; Harlem-ul m-a invatat cum sa ies din situatiile neplacute cu care te intalnesti in viata." Harlem-ul i-a facut cunostinta cu Marvin Gaye si Biggie Smalls. "Nu trebuie sa inventezi. Totul este aici si am aflat asta de la ei. Apoi am avut chef sa descopar fiecare tip de muzica in parte, cum ar fi Donny Hathaway, Curtis Mayfield, Nina Simone, Miles Davis, Jimi Hendrix, Rakim, Prince. Toti cei care aveau acea veritabila emotie. Nu pentru distractie, nu pentru bani. Emotia reala. Asta am ascultat, cu asta am trait, de muzica asta m-am indragostit." De mica Alicia a devenit o foarte buna pianista. De la varsta de 5 ani a inceput sa studieze pianul, la insistentele mamei sale, care i-a spus foarte clar ca lectiile de pian reprezinta singurul lucru la care nu ii permite sa renunte. Ceea ce pentru alti copii ar putea parea o pedeapsa, pentru Alicia s-a dovedit a fi o adevarata pasiune, pe care a continuat-o toata viata. Este "croita" pe muzica clasica. Studiile sale muzicale se bazeaza foarte mult pe Beethoven, Chopin, Mozart, iar, in paralel, asculta Tupac Shakur, The Notorious B.I.G., Jay-Z si Wu-Tang-Clan. In ciuda aparentelor unei educatii "de cartier", dragostea pentru clasici a ramas mereu in sufletul ei: "Gravitam in jurul lui Chopin... Preludiile sale! Aceste bucati atat de profunde, in care a pus atata pasiune, incat nu poti sa nu te intrebi 'Oare ce gandea el atunci? Ce simtea atunci cand compunea asemenea piese?'" Este unica in felul ei: cantareata, compozitoare, o extraordinara pianista, care combina educatia clasica cu o mai veche sensibilitate pentru stilurile hip-hop si R&B ale zilelor noastre. Alicia considera ca munca ei, asa cum de altfel cred si Stevie Wonder si Prince (doi dintre artistii pe care ii apreciaza foarte mult), nu este altceva decat o calatorie spre desavarsire si nu o simpla colectie de piese, adunate pentru un album. Muzica ei - un amestec de soul, R&B, hip-hop, jazz, blues. Pana la urma, Alicia s-a inscris la Professional Performance Arts School din Manhattan. A fost o eleva exceptionala la toate disciplinele, iar talentul ei nativ s-a dezvoltat si mai mult sub indrumarea unuia dintre instructorii de acolo. Acesta a ajutat-o sa isi exerseze vocea, ceea ce i-a permis sa se dezvolte ulterior pe mai multe planuri artistice. La varsta de 16 ani, rezultatele academice deosebite ale Aliciei i-au permis sa absolve scoala mai devreme. Columbia University i-a oferit imediat o bursa, dar Keys s-a retras, alegand, in schimb, traseul muzical. Cronica unui eveniment... anuntat si asteptat La 15 ani l-a cunoscut pe Jeff Robinson, barbatul care a ajutat-o mai mult decat nimeni altul in cariera. Nu i-a permis Aliciei sa scoata pe piata un singur album de succes, pentru ca apoi, dupa ce i-a "innebunit" pe toti, sa dispara. Robinson crea artisti, nu papusi de carton... Munca lui cu Alicia a reprezentat un complex de activitati care au dus la desavarsirea ei ca artist: pregatiri, repetitii, discutii, sfaturi, relatii, comunicare. A ajutat-o sa porneasca la un drum lung si plin de succese. Loialitatea profunda a lui Jeff este explicatia reusitei ei: "Jeff a fost intotdeauna langa mine. Mi-a fost alaturi cand aranjam piesele si inregistrarea lor. Atunci cand ma enervam ca lucrurile nu au iesit asa cum trebuie, cand stateam in pat, printre cuverturi, gandindu-ma la ce nu a mers bine, Jeff a fost mereu langa mine, incurajandu-ma. El si nimeni altcineva." Lucrurile au inceput sa prinda contur, iar la 17 ani si-a cumparat primul apartament. In Harlem, evident... Avea nevoie de spatiu, nevoie sa stea singura, cu gandurile ei. Prietena ei, Kerry Brothers, care este acum co-proprietara a casei sale de productie, KrucialKeys, a sfatuit-o sa isi amenajeze un studio de inregistrari in apartament. Dar perioada de acomodare, achitarea facturilor, singuratatea, crearea unui nou album, au reprezentat un regim putin cam dur pentru Alicia. Dar, treptat, s-au aranjat toate. Asa a aparut piesa "Troubles": "Toate lucrurile astea mici care se adunau in fiecare zi au dus aici. Aici, in apartamentul acesta, a inceput sa se 'asambleze' albumul. Stiam, in sfarsit, cum sa imi structurez si cum sa imi canalizez sentimentele. Incepeau sa capete sens si puteau fi 'traduse' si pentru ceilalti. A fost o perioada de schimbari. Dar m-a ajutat sa am mai multa incredere in mine." Catre finalul procesului de creatie a acestui material discografic, a aparut si piesa care avea sa o prezinte pe Alicia lumii intregi, "Fallin'". O piesa care a facut diferenta si care a transformat muzica soul si R&B in... altceva - este o balada cantata la pian, pe fondul unui gospel care combina o scriitura clasica cu durerea unei povesti de dragoste. Ideea acestei piese nu poate fi inteleasa daca nu tinem cont si de videoclip, care o infatiseaza pe cantareata in drumul ei spre inchisoarea in care se afla iubitul ei. Imagini care socheaza. Si care ar fi putut soca mai mult, daca ideea Aliciei ar fi fost pusa in practica: initial, vroia ca ea sa fie cea din spatele gratiilor, dar s-a considerat ca este un pic prea... mult pentru o artista care isi lanseaza primul clip. In 1999, Keys se hotaraste sa se alature lui Clive Davis si noii sale case de productie, J Records. Davis a ajutat si a "crescut" numeroase nume celebre, printre care Janis Joplin, Bruce Springsteen si Santana. Keys a privit aceasta colaborare ca pe sansa de care avea nevoie, iar Davis, care a sesizat potentialul fantastic al solistei, a avut incredere in ea. Si nu s-a inselat... Jeff Robinson a stiut ca Davis avea bagheta magica: "Cand a vazut-o pe Alicia, a imbratisat-o cu drag - stia ca ea este noua 'privighetoare' care facuse atata valva in jurul ei. 'Stiam eu ca avea sa vanda milioane de discuri?', a spus el. 'Nu stiam decat ca este unica si ca avea ceva special, ca era o artista completa. Am stiut eu ca Janis Joplin sau Springsteen aveau sa aiba atat succes? Nu stii niciodata, dar simti ca este ceea ce trebuie.'" Alicia a participat si la "Tonight Show" si la "The Oprah Winfrey Show", iar "Fallin'" a facut "zgomot" la MTV inainte ca albumul sa apara pe piata. In prima saptamana s-au vandut 236.000 de exemplare, peste asteptari, avand in vedere ca este un prim album. Dar in a doua saptamana, expunerea mediatica (ce are rolul de a ridica sau de a cobori o celebritate) a fost atat de intensa, incat s-au vandut 450.000 de exemplare ale albumului "Songs In A Minor". Albumul a intrat in topul Billboard direct pe locul 1. Desi este relativ noua pe scena muzicala, Alicia Keys a fost "incoronata" la categoria Cel mai bun debut la MTV Video Music Awards in 2001 si a devenit o minune a muzicii. "A Minor este una dintre cheile preferate in care imi place sa cant. Este o cheie... pretentioasa. Si, de asemenea, 'A' este si prima litera a numelui meu - practic, piesele sunt prezentate prin ochii mei", avea sa spuna solista despre titlul acestui album. In decembrie 2003 si-a lansat un alt material discografic, "The Diary Of Alicia Keys". Keys avea sa spuna: "Ultimii trei ani nu au fost atat de dificili, pentru ca, pana la urma, sunt o tipa simpla. Si, mai important decat orice, ii tin alaturi de mine pe oamenii care au avut incredere in mine si m-au ajutat de la bun inceput. Asta este ceea ce ma ajuta sa ma concentrez. Sunt binecuvantata cu o familie deosebita si am prieteni foarte buni si optimisti, care au incredere in mine si nu ma lasa sa ma abat de la drumul drept." Reflectand la acest al doilea album, Alicia a declarat: "Muzica mea nu are un sfarsit sau un inceput. Este continua. Nu m-am oprit din scris dupa ce a aparut primul album, iar toate piesele pe care le scriu isi au originea in experientele mele de viata, in calatoriile mele, in turnee, in confruntarea cu situatii diferite. Vezi, nu ma inchid intre patru pereti; vorbesc liber cu muzica mea. Stiam ca al doilea album va fi in mod natural diferit fata de primul, datorita maturizarii si dezvoltarii mele din acesti trei ani." Fiecare piesa are povestea ei, dar poate una dintre cele mai frumoase este cea din spatele melodiei "Nobody Not Really": "Avusesem o zi lunga si eram destul de obosita. Eram la aeroport si am vazut un baietel care se plimba cu un carucior si vindea dulciuri. Era cu un prieten. Strangeau bani pentru nu stiu ce. I-am dat doua hartii de 5 $, una pentru el si una pentru prietenul lui, fara sa ma gandesc prea mult, iar ei au plecat. Apoi m-am oprit si am ramas putin pe ganduri. Remarcasem ca nu impartise banii cu prietenul lui, ii pusese in buzunar. Nici macar nu-l intrebasem pentru ce strange banii. Am fost dezamagita de mine insami ca nu l-am intrebat acest lucru. Dar l-am vazut cand s-a intors cu caruciorul si l-am mai tinut de vorba. Am aflat ca, la scoala, urma cursuri de muzica. Si am realizat ca lucrurile mici pot face diferenta... Mi-am dat seama ca privim tot mai putin in jurul nostru, tot mai putin stam sa ne gandim la ceea ce se petrece, tot mai putin ii privim pe oamenii care trec pe langa noi, rareori ne oprim in loc, incercand sa ii intelegem, sa ii ascultam. Asa s-a nascut 'Nobody Not Really'." Cu siguranta acesta este doar inceputul pentru Alicia Keys. Poate ca lucrurile au un fel al lor de a se aranja, poate ca trebuie si ajutate. Alicia a descoperit "reteta": talent, simplitate, profunzime, devotament, munca, pasiune.

Eric Bana - noul "produs" al cinematografiei

Probabil ca acest nume nu ti-ar fi spus mare lucru acum cativa ani... Pentru ca Eric Bana era un actor a carui faima nu prea razbatuse in afara granitelor Australiei natale. Dar interpretarile sale deosebite din "Chopper", "Black Hawk Down", "The Hulk" (filmul care, practic, i-a deschis usile succesului) si, mai recent, "Troia", ni-l infatiseaza pe Bana in postura noii revelatii a cinematografiei. Desi in Australia este unul dintre cei mai cunoscuti si mai buni actori, restul lumii a avut ceva de asteptat pana sa il descopere... Eric a fost foarte multi ani atat un actor, cat si un comediant de succes (timp de 10 ani a facut stand-up comedy, inainte de actorie), fara a avea insa studii de specialitate. De asemenea, experienta sa in televiziune este considerabila. Saptamana trecuta au aparut tot felul de zvonuri legate de un posibil "transfer" in seria de filme cu Agentul 007... Se pare ca lui Eric i-ar fi fost propusa de curand preluarea "stafetei" de la Pierce Brosnan. Desi rolul spionului sexy este ravnit de o mare parte dintre actorii de la Hollywood, totusi Bana a infirmat aceste speculatii: "Cred ca am spus de vreun milion de ori ca nu voi juca acest rol. Niciodata, dar absolut niciodata nu am avut nici cea mai mica discutie pe aceasta tema. Nu pot sa imi dau seama absolut deloc de unde naiba a aparut ideea asta." Are 36 de ani, o familie fericita si o cariera promitatoare in fata. Daca l-ai vazut in peliculele "Black Hawk Down" si "The Hulk", nu cred ca ai stiut ca accentul tipic american al lui Eric nu este real. Si probabil nu stiai nici faptul ca numele sau nu este atat de usor de pronuntat pe cat pare la prima vedere... Si asta pentru ca numele sau adevarat este, de fapt, Eric Banadinovich... S-a nascut pe 9 august 1968, in Melbourne, Australia, la trei ani dupa aparitia pe lume a fratelui sau mai mare, Anthony. Eleanor, mama lor, de origine germana, era coafeza, iar tatal lor, Ivan, de origine croata, se ocupa de logistica la o firma de tractoare americana. Spre deosebire de fratele sau, Anthony, care a fost intotdeauna un elev de nota zece, un sportiv care a plecat in SUA pentru a juca baschet, Eric a fost clovnul clasei, apreciat si iubit de toti colegii pentru glumele sale. Talentul sau nativ l-a ajutat sa "colectioneze" mai multe premii ale diverselor concursuri scolare la care a participat. Dupa ce a terminat scoala, Eric "s-a ales" cu cateva slujbe foarte ciudate: primul sau job a fost la un service auto, unde se ocupa de spalatul masinilor, printre altele. "Vroiam sa fiu mecanic. Cand aveam 15 ani vroiam sa ma las de scoala si sa ma apuc sa mesteresc la masina mea. Dar tatal meu mi-a spus: 'Fiule, nu e o idee buna. Ar trebui sa iti termini educatia si, dupa ce ai scapat de scoala, nu iti transforma hobby-ul in meserie'." La 23 de ani, Bana a lucrat ca barman la Hotelul Castle din Melbourne si tot atunci si-a inceput si cariera de... artist. In paralel cu slujba, Eric era comediant, dezvoltandu-si astfel calitatile native. In acest bar din Melbourne "a fost cumva atras de lumea aceasta a pub-urilor si a comediei si a intrat intr-o oarecare rutina". A fost sansa de care avea nevoie. Bana a declarat: "Este un sentiment extraordinar sa faci niste necunoscuti sa rada cu atata pofta si de atunci incolo mi-am dorit sa fac asta!" Debut promitator Talentul sau a dus mai departe la debutul in televiziune, cu performanta sa din showul lui Steve Vizard, "Tonight Live". Oportunitatea care l-a facut cunoscut publicului a fost un serial de comedie australian din 1993, "Full Frontal" (asemanator cu "Saturday Night Live" din SUA), pentru care a scris scenariul si a interpretat diferite roluri. Felul in care i-a imitat pe Ray Martin, Tom Cruise, Arnold Schwarzenegger (si nu numai...), i-a adus o audienta considerabila, un public fericit si extrem de amuzat... Popularitatea tot mai mare de care se bucura cu acest show a dus la realizarea propriului sau spectacol de televiziune, "Eric", in 1996, o colectie de scketch-uri cu personaje amuzante. "The Eric Bana Show Live" s-a lansat un an mai tarziu, dar a fost rapid scos din grila de programe, din cauza ratingurilor scazute. Toata valva deja creata in jurul sau l-a ajutat sa inainteze in cariera, chiar si in ciuda acestui esec. Debutul sau in cinematografie l-a reprezentat aparitia din "The Castle" din 1997. Pelicula, despre o familie australiana care reuseste sa isi pastreze optimismul chiar si in vremuri "de restriste", il infatiseaza pe Bana intr-un rol secundar, interpretand personajul Con Petropoulos, un contabil pasionat de kickboxing. In acelasi an, Bana s-a casatorit cu Rebecca Gleeson, o fosta publicista de la televiziunea Seven Network, "gazda" showului "Full Frontal". "Am simtit din tot sufletul, atunci cand am cunoscut-o, ca am gasit ceea ce imi trebuia in viata. Fara nici o urma de indoiala. Am stiut asta din primul moment", avea sa spuna Eric ulterior. In prezent, cei doi formeaza o pereche extrem de frumoasa si de fericita si au impreuna doi copii, Klaus, cinci ani, si Sophia, doi ani. Apoi a aparut... "Chopper". Drama independenta din 2000 ii ofera lui Bana rolul lui Mark "Chopper" Read, unul dintre cei mai cunoscuti criminali din Australia, actorul declarand in nenumarate randuri ca uraste armele. Dar cu totul altceva este cinematografia... Pentru a intra si mai bine in pielea personajului, Eric s-a ingrasat 15 kilograme (timp de patru saptamani s-a "hranit" numai cu preparate de la fast-food), a petrecut ore intregi la machiaj, unde a "capatat" numeroase tatuaje, pe tot corpul, si s-a documentat foarte mult, sustinand chiar si interviuri cu "Chopper". Bana a primit laude chiar din partea lui Read: "Daca se mai ingrasa cu cateva kilograme si isi face o tunsoare ciudata, ar putea semana destul de bine cu mine." Filmul a fost intampinat de critici cu bratele deschise si, desi nu a fost difuzat la scara larga, totusi cronicile aparute i-au adus recunoastere la nivel international. Pentru interpretarea acestui rol a obtinut premii la categoria Cel mai bun actor, acordate de Australian Film Institute, Stockholm Film Festival si Film Critics Circle of Australia. Bana isi aminteste despre aceasta pelicula: "A fost tot ceea ce ti-ai putea dori sa experimentezi in viata si intr-un film si totul s-a contopit. A fost foarte bizar, pasionant si al naibii de infricosator!" Mergand pe urmele succesului... Totusi filmul care l-a prezentat pe Eric lumii intregi a fost "Black Hawk Down" (regie Ridley Scott), din 2001, un film bazat pe fapte reale - misiunea americanilor din Mogadishu, Somalia, din octombrie 1993. Inainte de a petrece cinci luni in Maroc, unde s-au filmat scenele, Bana s-a antrenat pentru acest rol la Fort Bragg. A jucat rolul lui Norm "Hoot" Hooten, un sergent american care lucra in trupele de elita Delta. Impreuna cu restul echipei, s-a antrenat din punct de vedere fizic (si psihic) pentru rolul de soldat si a invatat accentul american, pe care s-a straduit sa il imite foarte bine. Ceea ce i-a si reusit! Filmul a fost un succes de critica si de box office, un inceput perfect pentru o cariera la Hollywood... "Nebunia" generata de "Black Hawk Down" a fost usor calmata de participarea sa in "The Nugget", o comedie despre trei muncitori la drumuri ("drumari"), care gasesc cel mai mare filon de aur din lume. "Cand am terminat de filmat 'Chopper' am citit scenariul si m-am simtit din nou ca un copil. Era ca si cum as fi citit o carte veche, care m-a intors in copilarie. M-a facut sa simt ceva ce nu as putea explica foarte bine, dar care m-a emotionat profund. Am fost miscat de povestea pe care am citit-o." In 2003, talentul sau actoricesc si spiritul glumet care il caracterizeaza l-au determinat sa accepte sa isi "doneze" vocea pentru filmul de animatie realizat de Pixar, "Finding Nemo". Personajul care "glasuieste" cu vocea lui este Anchor, un rechin-ciocan care isi doreste foarte mult sa devina vegetarian. Un succes pentru vanzari, un film gustat de copii (si nu numai...), o noua sansa pentru Bana de a-si pune in valoare calitatile si de a se apropia de lumea copilariei. In acelasi an, regizorul Ang Lee ("Crouching Tiger, Hidden Dragon") a remarcat interpretarile pline de profunzime ale lui Bana, alegandu-l, in "The Hulk", pentru rolul blandului om de stiinta Bruce Banner, care se transforma intr-un monstru verde urias atunci cand se enerveaza. Eric este al doilea actor australian (Hugh Jackman este primul) care a interpretat un super-erou inspirat din benzile desenate Marvel Comics: "Am fost foarte incantat si flatat ca mi s-a oferit acest rol, care m-a ajutat sa am mai multa incredere in mine. M-am gandit ca Ang Lee a avut un motiv sa ma aleaga pe mine si, pentru ca nu cunosteam care este acest motiv, mi-am zis ca trebuie sa ma apuc de treaba si sa dau tot ce am mai bun." Dupa ce a terminat filmarile la "The Hulk", Bana a petrecut noua luni impreuna cu familia sa, acasa. "Atunci cand am un proiect, imi iau familia cu mine - un film pe an si apoi restul de timp ramas il petrecem acasa", a adaugat actorul. In aprilie 2003 a inceput productia mult titratului "Troia". Pentru intruchiparea lui Hector, Eric a fost nevoit sa slabeasca foarte mult, sa isi lase o barba "stufoasa" si sa ia lectii de lupta. S-a descurcat din nou foarte bine, in special la lectiile de calarie, extrem de solicitante. Bana nu mai calarise niciodata pana atunci si a trebuit sa "sara in sa" fara... sa! In povestea regizata de Wolfgang Peterson si inspirata de "Iliada" lui Homer, Hector (Eric Bana), capetenia trupelor din Troia, incearca sa ii tina piept lui Ahile (Brad Pitt). Filmul, lansat la mijlocul lui mai 2004, a fost un succes de box office si s-a "instalat" direct pe locul intai, avand vanzari de 45,6 milioane $ in primul week-end de la evenimentul lansarii... Momentele filmarilor au fost amuzante, iar toti membrii echipei l-au indragit. Colegul sau din "Troia", Orlando Bloom (Paris) a declarat: "Il admir. Este un barbat adevarat. Asa cum este Hector pentru Paris, Eric a fost un adevarat model pentru mine." Iar Rose Byrne ("Troia") a afirmat: "Lumea pur si simplu il adora. De fiecare data cand se vorbeste de Eric, toti amintesc de 'Chopper', iar Brad Pitt este un fan al acestui film. Lumea il respecta foarte mult pe Eric." Eric Bana s-a apropiat foarte mult de Orlando Bloom in timpul filmarilor, pe care il apreciaza ca actor si ca prieten: "Il iubeam pe Orlando ca pe un frate mai mic inca inainte de a incepe filmarile. Doar petrecusem impreuna cinci luni in Maroc, pentru 'Black Hawk Down'... Iar de Orlando trebuie sa ai grija... Nici macar nu stie sa faca o cafea! (Incepe sa imite vocea lui Orlando) 'Vrei cafea, Eric? Imi mai spui inca o data cum se face? Pui cafeaua in apa? Sau in filtru? Faci tu cafeaua, Eric?'" Bana este pasionat de masini si de motociclete... De mic a fost "indragostit de tot ce inseamna autovehicul" si adora sa participe la curse de masini, dupa cum singur recunoaste. Nu este un strain nici pentru circuitele profesioniste, la care a participat. Debutul sau in "sportul motorizat" l-a reprezentat anul 1996, unde a participat la Targa Tasmania cu prima sa masina, un Ford Falcon XB Coupe din 1974, masina pe care si-a cumparat-o la varsta de 15 ani, cu 1.000 de dolari. Alte competitii care l-au avut drept protagonist sunt Classic Adelaide din 2002 si 2003. Si, daca incerci sa ghicesti cate masini are, nu te mai stradui... Vreo opt... In momentul de fata, Eric Bana poarta doua inele: unul din aur, celalalt din argint. Inelul din aur de pe mana stanga este verigheta, iar cel din argint este "primul lucru pe care mi l-a cumparat sotia mea in perioada noastra de intalniri. Este un inel din argint masiv, pe care este gravat cuvantul 'coraggio', echivalentul pentru 'curaj' din limba italiana." Curajul l-a insotit, cu siguranta... Saltul de la micul la marele ecran nu este usor... Si, la fel de sigur, cu Eric Bana vei mai avea ocazia sa te "intalnesti"...

Sean Penn - rebelul de la Hollywood

Nu imi place sa recomand filme. Pentru ca tine foarte mult de gusturi si de preferintele fiecaruia. Dar fac o exceptie: daca vrei sa vezi un film bun, du-te la cinematograf, la "21 de grame". Sau la "Mystic River" (intr-o traducere romaneasca prea putin potrivita, "Misterele fluviului"). In ambele pelicule il vei vedea pe Sean Penn. Un actor adevarat... Unul dintre proiectele sale interesante din acest moment este filmul "The Interpreter", in regia lui Sydney Pollack, ale carui filmari s-au incheiat de curand. Pelicula are drept subiect intrigile politice, un traducator intrand in posesia unor informatii despre un posibil asasinat. Acesta nu este singurul film cu tenta politica pe care il abordeaza Sean Penn. De fapt, este un subiect tot mai des "agatat" de Sean atat in cariera sa, cat si in viata de zi cu zi, el fiind una dintre vedetele care s-a implicat activ in toate actiunile care au vizat oprirea razboiului din Irak. Un alt film controversat (si politic...) al actorului este si pelicula din 2004, "The Assassination Of Richard Nixon", care are la baza fapte si evenimente reale. Actiunea filmului se petrece in 1974, iar Penn interpreteaza rolul unui om de afaceri care decide sa puna in aplicare masuri extreme pentru a-si atinge scopul, "the American dream". Sean Justin Penn a fost caracterizat de catre critici, dar si de catre colegii sai de breasla drept unul dintre actorii din "generatia de aur" a cinematografiei, un actor complet, profund, care pune suflet in tot ceea ce inseamna rolurile si personajele pe care le interpreteaza. S-a nascut intr-o familie de artisti, in 17 august 1960, in Burbank, California. Tatal sau, Leo Penn, este regizor de film si pentru televiziune. Mama sa, Eileen Ryan, este actrita si s-a retras din aceasta meserie in momentul in care Sean s-a nascut. Fratele sau mai mic, Christopher, a devenit un actor cu o oarecare reputatie (a jucat in filmele "Reservoir Dogs", "Pale Rider", "At Close Range" - pelicula in care Chris joaca alaturi de Sean, iar, ca o exceptie, Eileen Ryan interpreteaza rolul bunicii lor). Iar fratele mai mare, Michael, este un cantaret si un compozitor de succes ("No Myth"). Provenind dintr-o asemenea familie, Sean nu avea prea multe alternative in afara actoriei si a vietii de artist... Este casatorit cu Robin Wright Penn din 1996 si au impreuna doi copii, ambii nascuti inainte ca cei doi sa se casatoreasca: fetita Dylan Frances, nascuta in 1991, si baiatul Hopper Jack, nascut in 1993. Baiatul sau poarta numele a doi dintre cei mai buni prieteni de familie, respectiv Dennis Hopper si Jack Nicholson, iar Robin si Sean au una dintre cele mai trainice relatii de la Hollywood, fapt care suscita curiozitatea si interesul oricui... "Baiatul rau" al Hollywoodului Pe langa faptul ca este un profesionist si un actor perfectionist, Sean Penn este el in sine un adevarat "personaj", un tip controversat, renumit pentru gesturile sale excentrice si pentru comportamentul care il recomanda drept unul dintre rebelii Hollywoodului. Anterior casniciei cu Robin Wright Penn, Sean a fost insurat cu Madonna, din 1985 pana in 1989. Gurile rele spun ca actorul s-a folosit de acest mariaj pentru a-si construi un nume si pentru a se face cunoscut. Adevarul este ca doua firi vulcanice ca ale lor nu puteau decat sa se atraga si sa se consume reciproc... In orice caz, toata perioada in care cei doi au fost impreuna a fost una plina de turbulente si de iesiri necontrolate din partea lui Sean Penn. Si asta pentru ca actorul nu suporta ca viata sa ii fie analizata si pusa pe tava oricarui "neavenit". "Viata privata este viata privata si nimeni nu are de ce sa isi bage nasul", a declarat actorul, ceea ce i-a creat, in afara ecranului, o imagine de bataus al paparazzilor. Penn a avut numeroase conflicte de acest gen cu "vanatorii de vedete"... Marturie sta relatia sa cu Madonna Louise Veronica Ciccone... Daca la momentul respectiv paparazzii il considerau pe Sean un ghimpe in coasta, au eliberat un monstru atunci cand si-au indreptat atentia spre sotia sa. Spre deosebire de Penn, Madonna nu se opunea publicitatii, dar chiar si ea a considerat ca se exagerase prea mult cu expunerea mediatica. Actorul a explicat: "Cand eu si Madonna am format un cuplu, ea era un star in devenire. Nu era un superstar; nu era un idol. Curand ea a devenit proprietate publica, iar sotul ei a fost tratat in aceeasi maniera." Si totul a culminat cu nunta celor doi, transformata intr-un adevarat circ mediatic: deasupra locatiei evenimentului, desfasurat in aer liber, elicoptere ale diferitelor televiziuni incercau sa surprinda imagini inedite. Mirele a fost atat de enervat de aceasta invazie in viata privata incat se pare ca ar fi tras mai multe focuri de arma in aer. Iar Sean Penn nu neaga acest lucru. Pana si divortul lor a fost insotit de mituri si speculatii: la vremea respectiva, tabloidele vuiau, relatand despre bataile pe care Sean i le "administra" Madonnei, cu o bata de baseball. Actorul nu a facut insa decat aceasta declaratie: "Nu pot spune decat ca s-a terminat. Pur si simplu relatia noastra nu a mers." Nonconformist, Sean Penn a ajuns si in inchisoarea din Los Angeles, unde a stat 32 de zile pentru ca a agresat un fotograf. Excentric in tot ceea ce face, Sean este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai "grei" fumatori de la Hollywood. Inainte de cea de-a 40 sa aniversare, actorul fuma pana la patru pachete de tigari pe zi... De ziua sa de nastere s-a "lasat" de fumat sau, mai corect spus, a redus drastic numarul de tigari fumate pe zi... O alta ciudatenie a lui Sean Penn este si detinerea unei mitraliere si a unui pistol pe care obisnuia sa il tina in cizma... Dar toate aceste lucruri nu influenteaza cu nimic talentul si caracterul sau deosebit. Sean Penn este un tip navalnic si totusi un barbat care a stiut sa se inconjoare de experiente minunate si de oameni puternici, la fel ca el. Dovada in acest sens sunt prietenii sai, printre cei mai buni numarandu-se Jack Nicholson, Dennis Hopper, Timothy Hutton, Bono si Charlie Sheen - de altfel, Sean a copilarit impreuna cu el in Malibu, alaturi de Emilio Estevez si de Rob Lowe. Malibu, "locuinta" sa incepand cu varsta de 10 ani, este locul care l-a transformat, de altfel, intr-un impatimit al surfingului. Ii place foarte mult sa faca sport, iar pasiunea pentru surf si-a pastrat-o toata viata. Pentru intretinere face jogging si merge la sala, unde ridicarea greutatilor reprezinta partea sa preferata, iar jocul de echipa pe care il adora este baschetul. Fiecare film - un pas in cariera (click aici pentru detalii despre filmografie) Penn a starnit valva in America si datorita declaratiilor si actiunilor sale cu iz politic. In decembrie 2002, actorul a facut o vizita in Irak si a adresat numeroase scrisori deschise presedintelui american George W. Bush, in incercarea de a atrage atentia asupra distrugerilor pe care un razboi de o asemenea anvergura le-ar putea produce de ambele parti. Intr-un comunicat de presa, Sean Penn a declarat: "Fac aceasta calatorie in Irak pentru ca fetele locuitorilor acestei tari sa imi ramana vesnic intiparite in minte, sa nu mai fie atat de abstracte pentru mine. Astfel, sangele lor - ca si cel al soldatilor americani - nu va mai fi invizibil pe mainile mele. Ma aflu aici in fata dumneavoastra cu speranta ca fiecare dintre noi poate contribui la rezolvarea pasnica a acestui conflict." In primul interviul acordat dupa calatoria sa in Irak, respectiv in ianuarie 2003 in emisiunea lui Larry King, "CNN Larry King Weekend", actorul a marturisit ca vizita sa a fost mai mult un act umanitar decat unul politic. Practic, in timp ce alte celebritati de la Hollywood stateau acasa si scriau epistole de protest, Sean Penn a preferat sa mearga in Bagdad, sa vada el insusi cum traiesc irakienii, sa le vada scolile, spitalele si cartierele saracacioase si sa incerce sa gaseasca solutii acceptabile pentru stoparea razboiului pe care il considera imoral. Este apreciat atat de critici, cat si de publicul iubitor de cinematografie adevarata... A castigat numeroase premii (Globul de Aur, premii la Festivalul International de Film de la Venetia si premii acordate de L.A. Film Critics Association, National Board Of Review, National Society Of Film Critics) si a obtinut, in sfarsit, si Premiul Oscar pentru Cel mai bun actor in filmul "Mystic River" (2003), apreciere perceputa de fanii din intreaga lume ca o recunoastere a intregii sale cariere. Are o casnicie fericita, doi copii minunati, un comportament excentric si controversat, care l-a tinut mereu in atentia presei. Dar talentul, abordarea profunda si pasionata a tuturor rolurilor pe care le-a interpretat au confirmat faptul ca Sean Penn nu se dezminte - a fost si ramane un actor complet.

Povesti pentru buna ta dispozitie

Ai chef de comedie, de romantism sau de fantastic? Indiferent de modul in care decurge viata ta, poti gasi toate aceste lucruri pe marele ecran. Evadeaza din cotidian si pierde-te in firul unei povesti frumoase, asa cum iti propun succesele cinematografice ale acestei veri.Cum scapam de coana mareRemake al comediei negre din 1955, povestea il are in centru pe un profesor din Sud (Tom Hanks) care impreuna cu gasca pune la cale jefuirea unui casino. Pentru a-si duce planurile la bun sfarsit, el inchiriaza o camera in casa unei batrane, dar curand ea incepe sa banuiasca despre ce este vorba in realitate. Hotararea de a o reduce la tacere pe batrana se pare ca este mai dificila decat au crezut la inceput.In echipa de productie a existat si un antrenor de animale, Cristie Miele. "Exista o gramada de scene cu animale in acest film", afirma Ethan, care se refera nu numai la motanul Pickles, cat la corb si la cainele care trebuia sa faca pe mortul. "A fost o nebunie. Christie a cautat un bulldog englezesc si l-a invatat sa faca pe mortul", afirma Joel, care isi mai aminteste ca Pancake a trebuit sa dea cainelui, care zacea, ceea ce se numeste "sarutul vietii", ceva de tot rasul. Cat despre motanul "Muraturi", atunci cand era indispus, realizatorii erau pe jar, pentru ca nu stiau la ce trebuie sa se astepte. Asa ca Pickles a fost interpretat de un grup de zece pisici identice, dar fiecare cu un comportament diferit. "Cheia succesului a fost sa avem o echipa de pisici. Pentru fiecare scena am avut pregatite cate trei pisici", explica Miele.Mereu la prima intalnireMereu la prima intalnire este o comedie romantica de neuitat cu Adam Sandler in rolul Henry si Drew Barrymore in rolul Lucy, o profesoara de arte la liceu cu o boala neurologica unica care face ca memoria sa i se stearga peste noapte - si asta in fiecare noapte. Henry Roth (Sandler), veterinar specializat in animale marine polare, si-a planificat viitorul. Atunci cand nu se ocupa de mamiferele marine la Sea Life Park in Hawaii, frange inimile turistelor americane care sunt in cautarea unei iubiri de vacanta. Pentru Henry iese din discutie o relatie pe termen lung. Astfel, si-ar abandona visul de 10 ani de a naviga in Alaska pentru a studia viata subacvatica a morselor. Intre cei doi se incinge o poveste de dragoste firbinte, dar dificila.Ce a atras-o pe Barrymore la scenariu a fost tema de baza, din spatele premizei, spune ea: "Cred ca povestea despre un barbat care trebuie sa faca o fata sa se indragosteasca de el in fiecare zi, mereu ca la inceput, a fost cel mai bun lucru de care am auzit. Cred ca acest lucru ar trebui sa fie intotdeauna un scop. Este o practica minunata si un mesaj minunat."Azi 13, maine 30 de ani Suntem in 1987 si Jenna este o fetita de 13 ani, in pragul feminitatii. Problema este ca maturitatea nu soseste suficient de repede. Este sufocata de parintii ei ridicoli, ignorata de pustii la moda de la scoala si Matt, tipul dragut de care este indragostita, abia daca ii stie numele. De ziua ei, fetita da o petrecere in urma careia i se face o farsa: este inchisa in toaleta. A doua zi, cand Jenna iese din toaleta, suntem in anul 2004, iar Jenna are 30 de ani. Mai mult, este o femeie superba si de succes (Jennifer Garner) cu o slujba foarte buna si cu un apartament incredibil pe Fifth Avenue. In sfarsit, are succes si este celebra. Singurul impediment? Nu are nici cea mai mica idee cum a ajuns acolo.Speriata la inceput, dar incantata gradual de noua ei viata, Jenna isi da seama in curand ca-i lipseste ceva - Matt. Cand il cauta, descopera cu groaza ca nu mai tin legatura si ca el este logodit.Garner s-a bucurat sa atarne ghetele de kickboxing ale lui Sydney Bristow (personajul ei din "Alias") pentru o perioada si sa incalte pantofii sport ai Jennei. "Au fost atat de multe lucruri care mi-au placut in povestea Jennei", spune Garner. "Mi-a placut ideea de a avea 13 ani din nou - naiva si copilaroasa si dornica de a ma integra. Dar probabil calitatea cea mai draga mie a scenariului este posibilitatea de a primi o alta sansa, nu doar referitoare la iubirea adevarata, dar si in privinta relatiei cu parintii nostri- si obtinerea posibilitatii de a-ti schimba viata."ShreckO comedie animata, foarte spumoasa, continuarea filmului animat laureat cu un Oscar - Shreck, vine sa continue povestea personajelor sale fantastice. Parintii Printesei Fiona ii invita pe ea si Shrek la cina pentru a sarbatori nunta celor doi. Singurul lucru pe care nu-l cunosc inca este ca frumoasa lor fiica este acum o "creatura mare si verde", la fel ca si sotul ei...Jeffrey Katzenberg, producatorul principal al peliculei, declara: "Nici nu s-ar fi pus problema unui Shreck 2 fara Mike Myers, a lui Donkey fara Eddie Murphy sau a Printesei Fiona fara Cameron Diaz, iar la aceasta echipa s-au adaugat si alte voci notabile precum Antonio Banderas sau Jennifer Sounders".Fete releCrescuta in tinuturile aride ale Africii de parinti zoologi, Cady Heron (Lindsay Lohan) crede ca stie totul despre supravietuire in conditii de criza. Dar legea junglei are un inteles cu totul nou cand eleva de 15 ani ajunge intr-un liceu normal, public, si cade prada unui razboi psihologic si unor reguli nescrise carora adolescentele din ziua de azi trebuie sa le faca fata. Constituirea grupurilor sau gastilor este un fenomen universal raspandit in licee. Putine personae raman independente. Unele fete devin fara sa-si dea seama sclave ale reginei. Analizand comportamentul fetelor se poate spune ca viata social politica intr-un liceu este bine structurata. Exista lideri care fac o anumita politica si exercita o mare putere.Hellboy - Eroul scapat din infernNascut in flacarile iadului acum 60 de ani in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Hellboy (Ron Perlman) a fost adus pe Pamant de catre un nebun malefic, Grigori Rasputin (Karel Roden) pentru a dezlantui fortele raului. Desemnat prezicator al Apocalipsei, Hellboy a fost salvat de Fortele Aliate conduse de profesorul Broom (John Hurt), fondator al B.C.A.F.P. clandestin (Biroul de Cercetare si Aparare impotriva Fenomenelor Paranormale), care l-a crescut ca pe un fiu, dezvoltandu-i darurile paranormale extraordinare. in ciuda originilor sale intunecate, Hellboy devine un campion al binelui, luptand impotriva fortelor malefice care ameninta lumea noastra. Infatisarea personajului interpretat de Perlman contrazice aplicarea riguroasa a mai multor straturi de machiaj la care a fost supus in fiecare zi incepand de la ora patru dimineata. "Ceea ce mi se pare cu adevarat uimitor este cat de subtil este rolul lui Ron si cum transpare prin tot acel machiaj", spune Levin. "Te uiti la acest personaj respingator. Este rosu. Are coarne. Este imens. Are dinti uriasi. Si totusi, nu vezi o masca. Traieste, respira, transmite emotie chiar in fata ochilor tai."

Kelis, o senzatie soul

Pentru toata lumea, Kelis este rebela excentrica si feminista care canta acum cativa ani "I hate you so much right now"si care este din nou in atentia iubitorilor de R&B si soul cu un cantec mai cizelat si mult mai linistit, care promoveaza aceeasi idee de a nu te lasa pacalita de barbati si anume "Trick me".Cu toate ca este prietena cu giganti ai hip-hop-ului, precum Puff Diddy sau Pharell, Kelis nu este subiect fierbintepentru tabloide, pentru ca nu are nimic de ascuns, dupa cum declara. Mai putin stiut despre tanara de 24 de ani, al carei ultim single a schimat vieti si a indemnat milioane de femei din toata lumea sa nu cada in capcanele sexului opus, este ca avut o copilarie dura in Harlem.Asta nu a oprit-o sa isi urmeze indemnul interior si talentul muzical. Astfel Kelis a studiat timp de 13 ani vioara si afacut 4 ani de saxofon. Isi compune singura melodiile si este si producator, realizare care se reflecta in faptul ca are foarte mult control asupra sound-ului melodiilor ei. Nici colaborarea cu Enrique Iglesias pentru omniprezentul single "Not inlove" nu a ramas neobservata, o parte din creditul melodiei fiind atribuit lui Kelis.Albumul ei de debut, "Kaleidoscope"(1999), ii contureaza un look acid, colorat si teribilist. Pe coperta albumului ei din 2001, "Wanderland", care nu a fost lansat oficial in State, Kelis arata ca o adolescenta a anilor '80, in timp ce pozele din interiorul albumului dezvaluie o Stevie Nicks cu 20 deani mai tanara. Cel mai recent material discografic, "Tasty", lansat in 2003, o dezvaluie pe Kelis nu numai ca pe o feminista, ci si ca pe o femeie care isi asuma sexualitatea si se comporta ca atare.Cu melodia "Milkshake", primul extras pe single de pe "Tasty", Kelis si-a creat o imagine de bomba sexy care a depasit de mult perioada adolescentei. Gurile rele care spuneau ca este doar o sirena din Harlem, au amutit cu al doilea single "Trick me" care a inspirat mai multe femei de pe glob in a depasi o relatie toxica si care au ajutat-o sa se diferentieze ca"voce". Poti citi asemenea marturii pe site-ul www.lizzard.com, unde se presupune ca Kelis chiar raspunde fanilor on-line.Kelis, cu o privire apriga dar plina de sex-appeal, cu o muzica dura dar care atinge si coarde sensibile, nu mai este "fata vopsita in toate culorile curcubeului, care iti tipa in boxe", asa cum singura declara. O data cu "Tasty", un album cu adevarat "delicios", a devenit mai matura iar mesajul sau, mai puternic.

Regina indiana vine si in Romania

New Films Romania continua seria premierelor cinematografice din aceasta vara cu un film de dragoste - "Bollywood Queen", pe care il vei putea viziona pe marile ecrane incepand cu 23 iulie. Este o productie Marea Britanie 2002 care ii are in distributie pe Preeya Kalidas, James McAvoy, Ciaran McMenamir, Kat Bhathena, Ray Panthaki. Regia si scenariul ii apartin lui Jeremy Wooding. "Poveste din Cartierul de Vest" isi muta actiunea in Est, transformandu-se intr-un omagiu emotionant adus filmelor care poarta amprenta Bollywood; este povestea unor indragostiti predestinati sa fie impreuna, care depasesc obstacolele ridicate de familie, cultura si lege. Tanara Geena, in varsta de doar 19 ani, pare a avea o viata perfecta: frecventeaza un curs de management al afacerilor, lucreaza in weekend la firma familiei, si are un prieten cum rar intalnesti. Cu toate acestea, tanjeste dupa romantism, dupa aventura in care abunda filmele de la Bollywood, pe care le indrageste atat de mult.Indiferent daca asista la plictisitoarele cursuri de economie, daca le serveste pe cucoanele artagoase care frecventeaza magazinul familiei sale sau daca se plimba prin localuri mondene in compania prietenului sau, Dillip, aprobat de intreaga familie, Geena viseaza mereu cu ochii deschisi. Este sedusa de farmecul Bollywood-ului, pluteste pe muzica fetelor care canta R&B. In secret, Geena si prietenele sale, Anji si Neeta, si-au facut propria trupa, un trio vocal.Jay a parasit plictisitorul oras de provincie in care s-a nascut si l-a urmat pe fratele sau, Dean, care incerca sa-si faca un rost in marele oras. Nimic nu-l retinea in orasul sau de bastina, unde n-avea decat o slujba fara nici o perspectiva si un tata ratat, care dupa moartea sotiei si-a cautat refugiul in bautura. Viata lui Dean - un mic intreprinzator, care se straduie sa-si faca un rost pe piata neagra a Londrei - ii ofera lui Jay sansa de a castiga usor banii de care atata nevoie. Atunci cand Geena se intalneste din intamplare cu Jay, isi da seama ca dragostea poate fi la fel de frumoasa ca in cantecele de pe ecranul cinematografului. Dupa ce Jay o salveaza dintr-un accident care se petrece langa fabrica familiei, ca un adevarat Fat-frumos modern, prezicerile unchiului ei astrolog par a fi gata sa se indeplineasca.Intalnirea lui Jay cu Geena il face pe acesta sa descopere o alta fata a Londrei, un mod de viata cu totul diferit de al sau. Legatura dintre cei doi trebuie sa ramana secreta. Nu numai ca Jay este un intrus, in ceea ce-i priveste pe cei doi frati mai mari ai Geenei, Sanjay si Anil, care si-au asumat rolul de protectori ai surorii lor, dar tanarul mai are si ghinionul de a lucra pentru o fabrica rivala. Mai este si problema plictisitorului prieten al Geenei, Dillip, care se bucura de sprijinul familiei. Dean, fratele lui Jay, ramane la randul sau de piatra in fata sentimentelor pe care mezinul sau le nutreste fata de o asiatica. Atunci cand legatura dintre Jay si Geena este descoperita, cei doi se trezesc in mijlocul unui adevarat razboi, purtat de cele doua fabrici care falsifica hainele produse de designeri celebri. Siliti sa aleaga intre loialitatea fata de familie si dragoste, cei doi se refugiaza in Somerset, districtul in care s-a nascut Jay. Ca o ironie, odata ce Geena devine independenta, isi da seama ca trebuie sa se intoarca acasa, pentru a incerca sa-si indeplineasca visul de a deveni cantareata. In stilul inconfundabil al productiilor de la Bollywood, scena de maxima intensitate are loc la o nunta indiana, la care Geena si prietenele sale interpreteaza o melodie provocatoare, care vorbeste despre dragostea ei pentru Jay.Un film indian cu influente occidentale "Regina Indiana" se inspira din bogatia vizuala si muzicala a cinematografiei indiene, dar si din stilul si energia productiilor independente contemporane. Muzicalurile pasionante, produse in Bombay, care captiveaza imaginatia eroinei, sunt filtrate de caracterul multi-cultural al capitalei britanice. Realitatea si fantezia se intrepatrund intr-o abordare inovatoare a filmului musical. Noua cantece Hindi si patru secvente atipice de dans sunt doar cateva dintre momentele magice, suprarealiste. Coloana sonora este un amestec original intre influentele indiene si cele occidentale. Cantecele sunt parte integranta a naratiunii si reprezinta rodul unei colaborari intre compozitorul si muzicianul Steve Beresford si vocalistul Najma Akhtar, supranumit "cantaretul de play-back al Bollywood-ului". Melodia din genericul filmului este compusa de Steve Beresford, si interpretata de Aref Durvesh, care a inregistrat piesa in Bombay, alaturi de o orchestra de coarde."Bollywood Queen" este filmul de debut al regizorului Jeremy Wooding. Jeremy a invatat meserie realizand scurt-metraje: multi-premiatul "London Love Trilogy", parte a Paris Brixton (Laura Fraser, Ben Miles); "Sari & Trainers" (Preeya Kalidas, Christian Wilkin), lansat in 1998; si "Soul Patrol" (Clint Dyer, Sadie Frost), care a putut fi vazut in 2000. "Sari & Trainers", care ramane cel mai vizionat scurt-metraj difuzat de FilmFour, este baza de la care s-a pornit in realizarea filmului Bollywood Queen. Jeremy este unul dintre scenaristii filmului Bollywood Queen impreuna cu partenerul sau, jurnalistul si autorul Neil Spencer."Bollywood Queen" o prezinta pe tanara actrita Preeya Kalidas in rolul Geena. Preeya detine rolul principal in muzicalul lui Andrew Lloyd-Webber, "Bombay Dreams", care a avut premiera in iunie 2002, tanara fiind caracterizata drept una dintre cele mai indragite figuri ale tineretului britanic. Jay este interpretat de catre James McAvoy, un tanar scotian talentat care a putut fi vazut de curand in filmul lui Donmar Warehouse, "Privates on Parade", iar acum detine rolul principal in productia HBO "Children of Dune". In "Bollywood Queen" mai apar si talentatii Ciarin McMenamin (cunoscut publicului din filmul lui Jimmy McGovern, "Sunday", a mai jucat alaturi de Robert Carlyle in "To End All Wars"), Ray Panthaki (Ali G InDa House), Amerjit Deu (Eastenders), Matt Bardock (Honest) si Karen Shenaz David (Baiju Bawra, regizat de Stratford East).Vedeta invitata in acest film este Ian McShane, indragit de public in timpul serialului BBC "Lovejoy", care se bucura acum de laudele criticilor, pe care i le-a adus rolul sau in filmul "Sexy Beast". Ian a acceptat rolul lui Frank, tatal lui Jay si al lui Dean, dupa ce a terminat de jucat rolul principal in muzicalul "The Witches of Eastwick", ceea ce i-a permis sa se integreze mai usor in atmosfera peliculei. In film mai apare si Rachel Shelley, vedeta din "Lagaan", succesul industriei de la Bollywood care a fost nominalizat la Oscar.Preeya Kalidas, o indianca "extrem de britanica" Nascuta in Nairobi, dar crescuta in Marea Britanie de la o varsta frageda, Preeya Kalidas (Geena) este o actrita in adevaratul sens al cuvantului; "inca de mica stiam ca asta vreau sa fac in viata", spune ea. Crescuta in Twickenham, primul ei rol dramatic a fost cel al lui Jack, in piesa "Jack si vrejul de fasole", care a fost pusa in scena de scoala la care invata "Nimeni nu se gandise ca Jack ar fi putut fi interpretat de o fetita indiana", isi aminteste ea. La varsta de 9 ani, in timp ce se afla in America cu tatal ei, a inregistrat primul ei disc. Cei doi s-au oprit la un studio in Wisconsin, unde fetita a inregistrat piesa lui Whitney Houston, "I Wanna Dance with Somebody", ca un cadou pentru mama ei absenta. Mai tarziu, Preeya s-a alaturat celor de la Song Time, un grup dramatic local, apoi a fost admisa la Sylvia Young Theatre School, unde s-au antrenat si Emma Bunton de la Spice Girls, Denise van Outen si surorile Appleton de la All Saints.Preeya s-a lansat ca actrita de productii cinematografice. La doar 17 ani, a fost distribuita in "Sari and Trainers" un scurtmetraj care a fost dezvoltat ulterior in filmul artistic "Bollywood Queen". Preeya se identifica cu personajul central al acestei pelicule, Geena, o pustoaica asiatica crescuta in estul Londrei "un spirit salbatic", care il paraseste pe Dillip, plictisitorul flacau cu care familia ei se hotaraste s-o cupleze, si fuge cu un tanar englez.Inainte de a incepe filmarile la "Bollywood Queen", Preeya a obtinut un rol intr-un film regizat de Gurinder Chadha, "Bend It Like Beckham", povestea asiaticei nebune dupa fotbal, care este incurajata de celebrul fotbalist britanic. Toate acestea n-au reusit insa s-o multumeasca pe Preeya. "Sunt nerabdatoare, extrem de nerabdatoare, chiar", spune ea. Cel mai recent succes dramatic in care a putut fi vazuta Preeya este productia lui Andrew Lloyd Webber, "Bombay Dreams". In acest musical, personajul ei, Priya, este o regizoare de film, care preia proiectele tatalui sau, atunci cand acesta este ucis de catre mafioti - intriga este inspirata din viata reala, deoarece Bollywood-ul este amenintat de lumea interlopa. Printre indiciile subtile care trimit la intamplari reale, exista si o poveste de dragoste, deoarece Priya se indragosteste de Akaash (interpretat de Raza Jaffrey), un tanar care traieste intr-o mahala rau famata.Chiar daca Preeya are o infatisare extrem de britanica, ea nu uita nici o clipa valorile indiene traditionale ale familiei in care a fost crescuta. "Ma consider a fi un exponent al ambelor culturi", spune ea, "dar intregul meu trecut apartine Asiei. Niciodata nu voi neglija acest aspect". Pentru Preeya, viitorul este in Anglia. "Sunt putin cam lacoma. Vreau sa le fac pe toate in acelasi timp", rade ea. "Daca sunt ambitioasa? Pana in maduva oaselor. Nu se vede cu ochiul liber?" James McAvoy, "noul Hugh Grant" James McAvoy (Jay - Aka James) este nascut in 1979 in Glasgow, Scotia, absolvent al Royal Scottish Academy of Music and Drama si a fost descris drept "noul Hugh Grant". Date fiind rolurile important din filme precum "State of Play", celebrul thriller regizat de Paul Abbot, sau debutul regizoral al lui Stephen Fry, "Bright Young Things", este usor sa-ti dai seama de unde aceasta denumire. Conform spuselor lui James, "nu-mi vine sa cred cat de bine imi merg toate in clipa de fata, o parte din mine inca mai asteapta clipa in care toate acestea se vor dovedi a fi doar un vis". James a terminat de curand filmarile la "Early Doors", comedie scrisa de catre Craig Cash, iar in prezent lucreaza la "Shameless", cea mai noua drama semnata de Paul Abbot. Regizorul Jeremy Wooding a absolvit cursurile de Dramaturgie si Limba Germana ale Universitatii din Manchester, pentru a se specializa ulterior in Film si Televiziune la Universitatea Middlesex, aprofundand studiul dramaturgiei si al documentarelor, al scenariului si al regiei. A lucrat mult timp in Germania, unde a predat engleza si dramaturgia, a condus o companie de teatru britanic, a produs si regizat videoclipuri si spoturi publicitare si a regizat numeroase drame si documentare pentru televiziunea germana. A mai produs si regizat reclame pentru diversi cantareti. S-a implicat si intr-o serie de filme documentare.

Ernest: "In viata nu trebuie sa existe regrete!"

Este un tip inteligent, spontan si haios. Are la indemana replici din filme si iti "tranteste" in permanenta expresii in limba engleza. A fost si "avertizat" in Casa Big Brother de acest lucru, pentru ca regulamentul nu permitea decat discutiile in romana. El este Ernest... Asa l-ai cunoscut in Casa BB, asa este el si afara... Un tip care a stiut sa invete din experientele prin care a trecut, care nu regreta nimic din ceea ce face. Este natural si normal, merge cu tramvaiul si cu metroul, este oprit pe strada de oameni si nu le intoarce spatele. A stiut sa profite de oportunitati si a ajuns sa faca exact ceea ce ii place mai mult. Cele 15 minute de faima s-au transformat pentru el intr-o adevarata cariera. Are o emisiune la Radio Fun si, mai nou, prezinta, alaturi de colega sa, Raluca, emisiunea "Fa-ti bagajele!", de la Prima TV. Daca te intalnesti cu el pe strada, insotit de un cameraman, crede-l pe cuvant! Nu este una dintre farsele cu care ne obisnuia in Casa... Ernest iti face acum cadou, daca te misti suficient de repede, o saptamana de vis intr-un oras turistic din Europa. Singura ta grija este ca in cel mult trei ore trebuie sa fii cu bagajele gata, la aeroport, altfel candidatul la aceasta excursie gasit de "rivala" si colega lui Ernest iti poate lua locul... Asa ca lasa balta serviciul, prietenul sau iubita, catelul si pisica si... pleaca in vacanta! Iar Ernest te va surprinde in continuare, cu siguranta...- "Big Brother"-ul a facut mare valva in Romania. Poate nu atat de multa pe cat se asteptau producatorii, comparativ cu celelalte tari in care a aparut acest show... Ti-ai imaginat totusi ca vor fi atatia oameni care te vor urmari zi si noapte? Ce importanta a avut acest lucru pentru tine?- Pentru mine a fost mai putin important cati oameni se vor uita la BB, in sensul ca atunci cand m-am decis ca da, vreau sa fac chestia asta, nu m-am dus cu gandul la cati oameni se vor uita la mine. Asta e mai mult problema celor de la vanzari, nu a mea... In ceea ce priveste importanta pe care a avut-o acest show, pot sa spun ca mi-a schimbat viata, dar pe mine ca persoana nu m-a schimbat!- Stiu ca toti concurentii s-au "plans" de un lucru: nu credeau ca la televizor "se vede chiar tot"... Exista ceva care s-a vazut "pe sticla" si care te-a deranjat sau te-a defavorizat?- Nu mi se pare logica afirmatia lor, normal ca se vede tot! Iar chestia cu ajutatul/defavorizatul nu ma intereseaza. Eu am fost eu insumi si nu am stat sa ma gandesc la autocenzura sau la cum sa ma fac placut... Un singur lucru pot spune insa referitor la ce se vede pe sticla: ar fi fost spre castigul tuturor daca imaginile ar fi fost lasate sa "curga liber", adica sa fie nemontate... Era mult mai spectaculos... Nu ar mai fi existat discutii, controverse...- Esti un tip caruia ii place sa experimenteze foarte mult. Ai mai participa inca o data la un "experiment social" de genul acesta sau, de ce nu, de o alta factura?- Categoric DA!- Lumea te recunoaste pe strada, indiscutabil... Dupa euforia de moment, cat de mult a ajuns sa te deranjeze acest lucru?- Nu ma deranjeaza acest lucru, e chiar foarte tonic, o gramada de oameni iti spun povestea lor, te felicita, te incurajeaza sau te injura... Mie unul imi place sa interactionez cu oamenii si ma binedispun! Le multumesc pe aceasta cale...- Cat de mult condamni presa pentru ca se "baga" in sufletul tau?- Eu pot sa spun ca am fost ferit de atacuri sau de scandaluri, dar e ceva normal. Merg cu tramvaiul sau cu metroul si la oricine vad un ziar e obligatoriu deschis la rubrica de vedete si barfe, deci se vinde... Exista totusi o limita a bunului simt, pe care daca jurnalistii nu o trec, e ok! Nu ma deranjeaza cand sunt surprins in ipostaze incomode sau facand gesturi obscene sau nepotrivite... fac parte din comportamentul meu... M-ar deranja insa daca s-ar inventa lucruri referitoare la mine.- Iesirea din casa a adus cu sine o sumedenie de posibilitati si alternative. Cat de important este, pentru tine, sa stii sa profiti de situatii?- E vital... Degeaba stii care este cararea cea buna, care te va duce la liman, daca nu calci pe ea, daca nu o urmezi... Adica, contrar parerii generale a oamenilor, showul BB nu m-a facut miliardar, sa traiesc fara griji, dar m-a ajutat enorm. Acum trebuie sa muncesc serios si poate intr-o buna zi voi putea ajunge cineva!- Se pare ca, in cazul tau, este vorba de mai mult decat cele 15 minute de faima... Ce anume a contribuit decisiv la reusita de care te bucuri in afara Casei?- Nu stiu si nu m-am gandit niciodata la asta... Felul meu de a fi, banuiesc...- Ce oferte ti-au fost facute la iesirea din Casa BB?- Pai... prima oferta a venit de la Radio Star, insa eu nu ma potriveam acolo... Dupa care a fost o perioada mai grea, am avut noroc sa ma caute cei de la Radio Fun, acum lucrez acolo, iar de curand cei de la Prima mi-au propus sa fac un show cu ei. Mi-a placut si am spus DAAAAA!- De ce ai acceptat oferta venita din partea radioului? Cat de mult te-a ajutat sarcina din Casa Big Brother legata de realizarea unei emisiuni de radio, in direct?- Din doua motive: unul financiar, iar al doilea motiv - pentru ca imi place sa fac asta. Inainte de BB stateam cu prietenii si ascultam "13-14" cu Andrei Gheorghe si ne gandeam noi ce coool ar fi sa facem si noi radio. Crede-ma, e o munca extrem de placuta! Daca nu era sarcina din casa BB, nu era Ernest pe radio... Cam atat de mult a contat.- Cand ti-ai descoperit pasiunea (si talentul) pentru radio?- Nu mi le-am descoperit, a fost sarcina din casa BB si lumea mi-a zis ca am fost ok, ca as avea voce de radio. Asta mi-a dat aaaripi la maxim si mi-am spus: "Da! Asta vreau sa fac!". Iar despre partea cu talentul... e la latitudinea ascultatorilor...- Acum incepi o cariera si in televiziune... Cum ti se pare colega si "rivala" ta, Raluca? Te intelegi bine cu ea?- Ma inteleg foarte bine, e super de treaba si de abia astept sa ne dam pedepse. Atunci sa vezi mare iubire intre noi!- Care crezi ca sunt calitatile care te recomanda pentru prezentarea acestei emisiuni?- Spontaneitatea, o oarecare doza de nebunie, sociabilitatea...- Am observat ca de multe ori intampinati dificultati in a gasi persoane doritoare "sa-si faca bagajele"... Care sunt cele mai ciudate si/sau haioase reactii ale oamenilor de care te-ai "lovit" pe parcursul cautarilor pentru emisiune?- Cele mai ciudate reactii din punctul meu de vedere sunt atunci cand oamenii fug de camera ca de dracu' sau cand le spui ca au castigat si ei iti spun "Asa, si?!". Iar cele mai haioase sunt cand raman trasniti, nu le vine sa creada, izbucnesc in ras sau fac fete haioase, "le cade fata", cum s-ar zice.- Care este lucrul care iti pune piedica de cele mai multe ori atunci cand inregistrati emisiunea? De ce inconveniente te lovesti?- Pai... nu-mi pune piedica nimic, refuzurile sunt normale si fac tot farmecul emisiunii, daca stii cum sa gestionezi situatia... Ar fi prea sec sa gasesti o persoana din prima incercare, nu ar mai fi suspans. Trebuie sa fii un bun negociator, nu vrei sa te rogi de ei, dar nici sa-i iei peste picior nu merge... E coool, ma distrez de minune!- Cum era viata ta inainte de Casa BB?- Cum e si acum, numai ca nu ma cunostea o tara intreaga si nu aveam emisiune la radio si nu lucram intr-o televiziune... In rest, eu sunt la fel, multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-am pierdut mintile, ca mi-am pastrat prietenii, ca mi-am facut altii si ca, in relatia mea cu ei si cu parintii, totul e ok.- Ce anume s-a schimbat in viata ta acum? In bine, dar si in rau...- In bine: m-am apropiat foarte mult de parintii mei, care m-au sustinut cu resurse nelimitate, fac ce-mi place si sunt platit pentru asta, am cunoscut in Bucuresti o fata minunata pe care o iubesc...In rau: nu prea mai am timp liber.- In ce masura atitudinea ta s-a schimbat de la iesirea din Casa? Percepi o diferenta in comportamentul tau, sesizata chiar si de tine, sau in felul in care te vad cei apropiati tie?- Nu, nu percep nici o diferenta in comportamentul meu... I am the same old Ernest, baby...- Ce lucru regreti de la intrarea in Casa si pana acum? De ce?- No regrets... In viata nu trebuie sa existe regrete. Trebuie sa fii impacat cu tine si cu ceea ce ai facut pentru a putea evolua.- Cum au evoluat relatiile cu ceilalti concurenti?- Surprinzator...- Cat de importanta este prietenia ta cu Soso in continuare?- Suntem ok, dar nu cum as fi crezut cand eram in casa...- Oamenii se schimba, cu atat mai mult atunci cand au parte de "viata concentrata", asa cum a fost cazul "familiei BB". Dezamagit de ceva, de cineva? De ce?- Da, pentru ca m-a durut si am plans... Nu vreau sa imi mai aduc aminte!- Care este lucrul care te-a imbogatit cel mai mult sufleteste dupa aceasta experienta?- Apropierea de parintii mei.- Vad ca nimic nu te opreste si, desi este o intrebare puerila, ce urmeaza, Ernest?... La ce se pot astepta oamenii din partea ta in continuare?- Nu stiu, uneori si eu imi pun intrebarea asta... Sper sa pot contiunua in acest domeniu, imi doresc asta si, daca voi o sa ma vreti, eu o sa vin! Pana una alta, multa sanatate si sper sa ne intalnim pe strada! Cine stie... YOU COULD BE NEXT!

"Zborul de fluture" care provoaca uragane in dragoste

"Butterfly Effect" sau "Zbor de fluture" va avea premiera in Romania pe data de 16 iulie. Filmul reprezinta debutul regizoral al lui Eric Bress si J. Mackye Gruber - echipa de scenaristi responsabila cu realizarea thriller-ului "Final Destination", care sunt, in acelasi timp, autorii scenariului.Din distributie fac parte: Ashton Kutcher, Amy Smart, Elden Henson, William Lee Scott, Melora Walters si Eric Stoltz. Este un thriller produs in SUA anul acesta, iar durata filmului este de 113 minute. Evan Treborn (Ashton Kutcher) a pierdut notiunea timpului. Inca de la o varsta frageda, fragmente esentiale ale existentei sale au disparut in negura uitarii, iar copilaria sa a fost marcata de intamplari infioratoare, pe care nu si le poate aminti. Nu-i raman decat fantoma unor amintiri pierdute si vietile irosite ale celor din apropierea sa - vietile prietenilor din copilarie, Kayleigh (Amy Smart), Lenny (Elden Henson) si Tommy (William Lee Scott).De-a lungul copilariei sale, Evan a fost supravegheat de un psiholog, care l-a incurajat sa tina un jurnal, in care sa povesteasca cele mai neinsemnate intamplari de zi cu zi. Acum la colegiu, Evan citeste fragmente dintr-un jurnal, si se trezeste aruncat inapoi in timp. Isi da seama ca jurnalele pe care le tine ascunse sub pat sunt un fel de masina a timpului, cu ajutorul carora se poate intoarce in trecut, in incercarea de a-si recupera amintirile. Dar aceste aduceri-aminte il fac pe Evan sa se simta raspunzator pentru vietile prietenilor sai din copilarie, dar mai ales pentru Kayleigh, iubita sa de pe bancile scolii, la care tine si acum. Hotarat sa faca acum tot ce-i sta in putinta pentru a repara greselile trecutului, Evan calatoreste inapoi in timp, si pune stapanire pe trupul copilului de odinioara, incercand cu disperarea sa modifice istoria si sa-i crute pe cei dragi de o serie de intamplari traumatizante. Schimband cursul trecutului, Evan spera sa rescrie prezentul. Dar de fiecare data cand Evan schimba ceva in trecut, isi da seama ca actiunile sale au consecinte neasteptate, dezastruoase, in prezent. Oricat ar incerca, nu poate crea o realitate in care sa traiasca alaturi de Kayleigh "pana la adanci batraneti".Lupta pentru dragoste a lui Ashton Ashton Kutcher, care a trecut de la celebrul serial de comedie "That '70s Show" la filme precum "Bai, care mi-ai sutit masina?", "Just Married" si "My Boss' daughter", interpreteaza rolul lui Evan Treborn, care este bantuit de amintirile reprimate, marturie a unui trecut zbuciumat. "Evan este un tip care nu stie cine este cu adevarat", explica Kutcher. "A sters cu buretele toate momentele traumatizante pe care le-a depasit de-a lungul existentei sale, si de a lungul acestui film va realiza ca in realitate nu este o persoana foarte placuta"."Singura raza de soare din viata sa a fost Kayleigh Miller (Amy Smart), iubita sa din copilarie, care se confrunta, la randul sau, cu greutatile vietii de adult. Kayleigh l-a iubit dintotdeauna pe Evan, inca de cand era un copil", spune Smart, care a putut fi vazuta in filme precum "Varsity Blues" si "Road Trip", si care va juca in curand in "Starsky & Hutch". "Se va transforma intr-o fata singuratica, o chelnerita intr-un restaurant de duzina, care nu-si traieste viata asa cum ar trebui. A ramas in orasul in care a crescut pentru a fi mai aproape de Evan".Macinat de remuscari, Evan descopera jurnalele vechi, in care a scris de-a lungul copilariei sale dificile - o perioada plina de goluri, din care nu-si aminteste mai nimic. Dar citind aceste jurnale, ceva cu adevarat remarcabil se intampla - isi da seama ca se poate intoarce in timp, ca poate intre in pielea baiatului de odinioara. "Daca te-ai trezi dimineata si ti-ai da seama ca poti sa-ti traiesti viata din nou, ce-ai face?", intreaba Kutcher. Atunci cand realizeaza ca iubita sa din copilarie, Kayleigh, inca mai este indragostita de el, Evan trece la fapte. "Se hotaraste sa se intoarca in timp, si sa creeze o lume in care toti cei pe care ii iubeste, si mai ales Kayleigh, sunt fericiti"."Odata intrat in trupul copilului de altadata, Evan trebuie sa se lupte cu fantomele trecutului sau. Se confrunta cu niste intamplari oribile - unele din acele lucruri abominabile pe care ti le pot face semenii tai", comenteaza scenaristul/regizorul Eric Bress. J. Mackye Gruber crede ca povestea rezoneaza cu o dorinta comuna tuturor oamenilor. "Toata lumea, chiar daca recunoaste sau nu acest lucru, traieste un moment in care isi doreste s-o poata lua de la capat", spune Gruber. "Acest film ridica o serie de intrebari destul de interesante despre consecintele pe care le pot avea actiunile noastre - atat in trecut cat si in prezent".De fiecare data cand Evan calatoreste in trecut, se intoarce in prezent si descopera schimbari majore. "La inceputul filmului, Evan crede ca este pe punctual de a-si pierde mintile", spune Kutcher. "Nu este nebun, dar starea de permanenta asteptare il impinge in acea directie. Evan se intreaba mereu "unde dracu' ma aflu si cine sunt toti acesti oameni?". De asemenea, de fiecare data cand Evan se intoarce in trecut, provoaca schimbari majore in viata lui Kayleigh, transformand-o din chelnerita in calugarita si mai apoi in dependenta de droguri. In ciuda acestor abordari diferite, Amy Smart s-a straduit ca fondul personajului Kayleigh sa ramana neschimbat. "Acesta este rolul visurilor mele", spune Smart. "Interpretez acelasi personaj, aflat in patru faze diferite, dar in ciuda acestor schimbari, fata ramane mereu aceeasi".In timp ce dragostea impartasita, dar disimulata, dintre Evan si Kayleigh este prezenta de-a lungul fiecarei incarnari, Kutcher subliniaza ca cei doi eroi s-au aflat in permanenta pe marginea prapastiei. "Singurul fir care leaga aceste realitati paralele este dragostea nemuritoare dintre cele doua personaje", comenteaza actorul. "De fapt, singurul lucru care il determina pe Evan sa se intoarca in trecut si sa incerce sa schimbe ceva este faptul ca Kayleigh inca mai tine la el. Dar in anumite scene cei doi se dispretuiesc. Fiecare crede ca celalalt l-a parasit, ca nu mai inseamna nimic pentru el - dar totusi amandoi sunt implicati trup si suflet. Este un amestec bizar, provocat de faptul ca amandoi incearca sa-si ascunda ranile, sa para indiferenti, orice s-ar intampla".Chiar daca pe Kutcher l-au consacrat rolurile comice, el a apreciat ocazia de a aborda un material mai serios. "Mi-am dorit mereu sa interpretez personaje veridice, sa apar in roluri dramatice. Pur si simplu n-am avut aceasta ocazie pana acum". comenteaza el. Pentru a se pregati in vederea acestui rol, Kutcher a studiat psihologia si cazurile speciale ale celor cu tulburari disociative, care au tendinta de a reprima amintirile traumatizante. "Mi-am dorit sa aflu ce-i poate determina pe acesti oameni sa se retraga astfel in sine, sa incerce sa-si ascunda sentimentele pentru a evita sa se confrunte cu ele deoarece, intr-un fel, Evan face acelasi lucru", spune actorul.Detinatoarea celuilalt rol principal, Amy Smart, crede ca cei din distributie "au facut o adevarata calatorie, deoarece am fost in permanenta intr-un fel de carusel al emotiilor, incercand sa tinem pasul cu interferentele dintre trecut si prezent. Avem foarte multa incredere unul in celalalt, ne lasam purtati catre zone neexplorate ale personalitatii noastre, dar stim ca in permanenta ne putem baza pe ceilalti". Printre ceilalti prieteni din copilarie ai lui Evan se numara Lenny (Elden Henderson) si fratele lui Kayleigh, Tommy (William Lee Scott). "Lenny este cel mai bun prieten al lui Evan", il descrie Henson". Este genul de pusti care a fost in permanenta bataia de joc a celorlalti, si acum este prada mai multor afectiuni psihice".Henson a filmat toate scenele in ordine inversa si a trebuit sa dea jos 10 kilograme pentru a-l putea interpreta pe Lenny, asa cum apare acesta la sfarsitul filmului. "Petreceam trei ore zilnic in sala de forta, si mancam ca o vrabiuta", spune Henson. A avut apoi trei saptamani la dispozitie pentru a pune la loc aceste zece kilograme. "A fost o adevarata placere - o gramada de ciocolata, clatite, gogosi si bere", se amuza Henson. "Poate ca nu este cea mai sanatoasa dieta cu putinta, dar rezultatul a fost unul de exceptie".De ce "Efectului fluturelui"? "Efectul fluturelui", explica Amy Smart, "este acea teorie conforma careia atunci cand un fluture zboara la New York, bataia aripilor sale va fi resimtita in Japonia ca un uragan. In film, aceasta teorie este demonstrata de faptul ca Evan se intoarce in trecut si schimba un detaliu neinsemnat, dar care va afecta intregul prezent. De fiecare data cand calatoreste in timp, schimba inca putin din copilaria sa nefericita, dar schimbarile nu sunt mereu pozitive".Scenaristii/regizorii Eric Bress si J. Mackye Gruber au fost cei care au nuantat in permanenta interpretarea fiecarui actor, pe masura ce acestia interpretau personaje aflate in diferite faze ale existentei. "A fost o provocare pe care nimeni n-a anticipat-o", spune producatorul Chris Bender. "Avem doisprezece actori, care joaca patru roluri in trei perioade diferite din punct de vedere temporal. Totul era impotriva noastra, dar cred ca zeii distributiilor ne-au fost favorabili", comenteaza J. Mackye Gruber. "Toti actorii sunt extrem de talentati".Ceilalti membri ai distributiei sunt Melora Walters (in rolul mamei lui Evan, Andrea Treborn) si Eric Stoltz (Domnul Miller, tatal care abuzeaza de Kayleigh). "Atunci cand am distribuit rolul domnului Miller, am vrut sa gasim un actor care sa aiba o figura comuna", spune Eric Bress. Stoltz, actor care a mai putut fi vazut in filme precum "The Rules of Attraction", "Pulp Fiction" si "Masca", a fost atras nu doar de scenariul extrem de complex, ci si de pasiunea pe care Bress si Gruber au pus-o in realizarea acestui film.Aston Kutcher e cam de aceeasi parere cand vorbeste despre cei doi regizori: "E grozav sa lucrezi cu tipii astia. Pot sa justifice fiecare replica, fiecare moment al scenariului. Il stiu pe dinafara. Mai sunt si foarte deschisi la nou. Respecta toate alegerile pe care le fac in calitate de actor si iau in calcul toate sugestiile noastre". Un film la care s-a lucrat 6 ani Gruber si Bress au scris scenariul pentru "The Butterfly Effect" cu sapte ani in urma. Impletirea supranaturalului cu realismul cenusiu este o tehnica pe care Bress si Gruber o considera cea mai potrivita atunci cand se confrunta cu subiecte dificile. "De fiecare data cand trebuie sa bagi elemente supranaturale intr-un film, mi se pare ca nu exista decat trei metode de a aborda problema: esti muscat de un paianjen radioactiv; tatal tau lucreaza la un laborator stiintific, iar tu furi din valiza sa ceea ce crezi ca este un ceas de buzunar; sau esti nascut cu un al saselea simt, pe care nu ti-l poti explica. Am ales metoda din urma", explica Bress. "Deoarece abunda in elemente supranaturale, te simti tentat sa clasifici povestea drept fantastica. Problema nu sta deloc asa", spune Gruber. "Fiecare personaj, fiecare nuanta vine din inima. Totul este extrem de personal". Producatorii Chris Bender si JC Spink au citit pentru prima oara scenariul in urma cu sase ani, prin intermediul companiei lor de productie, Benderspink. "La inceput, JC si cu mine am citit scenariul drept o mostra de tehnica narativa, dar mai apoi i-am cooptat pe Bress si Gruber in conducerea companiei noastre", explica Bender. Bender si Spink au cumparat scenariul aflat inca in lucru. "Companiile de productie si-au dat seama ca este unul dintre cele mai provocatoare scenarii pe care le-au citit vreodata - tuturor le-a placut, dar in acelasi timp s-au temut sa se lanseze in realizarea propriu-zisa", isi aminteste Bender. Intrucat filmul exploreaza mai multe realitati alternative, fiecare dintre acestea fiind un rezultat al calatoriilor in timp, a fost necesara o atentie minutioasa pentru fiecare detaliu in parte, astfel incat sa existe o anumita continuitate, iar tranzitia intre diferitele episoade sa fie credibila. "Dupa ce am lucrat timp de sase ani la acest film, nici nu mai trebuie sa ma uit la scenariu", spune Gruber. "Cunosc la perfectie intregul labirint - stilul de filmare cel mai potrivit pentru fiecare realitate alternativa. Este ca un puzzle enorm". "Asta ca sa nu mai vorbim despre sutele de discutii pe care le-am avut cu privire la cele mai marunte detalii", adauga Brass. "Regizorii au abordat cu foarte mult talent tranzitiile intre diversele scene, pe care le-au planificat cu mult timp inainte", spune editorul Peter Amundson. "Acest film ne poarta intr-o calatorie introspectiva, psihologica, nu este un proiect vizual, marginit. Din punctul meu de vedere, rolul editorului este foarte important, deoarece el trebuie sa fie atent la ponderea fiecarei secvente, la profunzimea interpretarii, la nivelurile emotionale - cu alte cuvinte, la intreaga poveste si la personajele aferente. Este o schimbare binevenita, deoarece in filmele de pana acum trebuia sa tai cat mai mult din fiecare secventa". Productia a inceput in Vancouver, Canada, in iunie 2002, si a continuat timp de opt saptamani in diverse locatii din preajma orasului, printre care se numara Spitatulu Riverview, Universitatea British Columbia si campusul aferent, ca si Scoala Elementara Edith Cavell. Pentru secventa de realitate alternativa in care Evan se trezeste si-si da seama ca este prizonier, o parte a echipei a calatorit pana la complexul penitenciar Monroe, o inchisoare de maxima securitate din statul Washington. "Am avut 100 de figuranti, care erau detinuti adevarati", descrie J. Mackye Gruber scena. "Multi dintre ei erau inchisi pe viata. Am mai avut si cativa detinuti de pe Culoarul Mortii. Vroiam ca un tip anume sa fie in autobuz intr-una dintre scene, si deja gasisem persoana potrivita, cand cineva mi-a spus: "Asta a omorat 10 oameni, nu cred c-ar trebui sa fie in autobuz cu noi!". Alta data, un tip masiv a venit la mine si m-a intrebat ce l-ar putea motiva sa ne ajute". Pentru Kutcher, una dintre cele mai mari multumiri aduse de acest film a fost aprobarea mamei sale. "Niciodata n-o sa fac un film pe care mama mea sa nu-l poata vedea, de care sa nu fie mandra", spune Kutcher. "Nu eram foarte sigur daca voi face sau nu acest film, asa ca i-am dat mamei scenariul sa-l citeasca. A deranjat-o la anumite faze, dar in cele din urma si-a dat seama ca este o alegere nimerita. Mi-a spus "arati oamenilor adevarul, asa cum este el. Nu te ascunzi cu nimic, nu infrumusetezi realitatea. Este un film cinstit".

Dana Razboiu: "Vreau absolut tot in viata!"

Are aproape 28 de ani. Este tanara, o fire puternica, voluntara si deschisa. Este o prezentatoare de stiri cu o cariera de succes, are o casnicie fericita, un sot ministru si un baietel de patru luni. Se numeste Dana Razboiu si, in cateva cuvinte, este o femeie implinita.Revenirea ei "pe sticla" a coincis cu schimbarea de imagine a Televiziunii Romane. Era si normal sa fie asa. Doua evenimente deosebite nu puteau decat sa se puna in valoare reciproc. Decat ca Dana a asteptat cu nerabdare momentul reintoarcerii si si-ar fi dorit ca acest lucru sa se intample mai devreme: "Pentru ca imi lipseau stirile si pentru ca nu imi place sa ma simt casnica."Dana Razboiu a devenit un nume echivalent cu Jurnalul cel mai important al TVR 1. Este o profesionista care munceste "pe rupte". Este licentiata in psihologie, iar in domeniul televiziunii a urmat cursuri de pregatire cu profesori jurnalisti de la BBC, CNN si alte televiziuni (olandeze, franceze...).A inceput munca in televiziune in 1995, unde a colaborat la una dintre emisiunile de divertisment produse de studioul TVR Timisoara. Intre 1996 si 1999, Dana a fost reporter la Departamentul Stiri al TVR Timisoara si a fost realizatoarea emisiunii de actualitate, "Pe faza".La Timisoara a mai fost moderator al emisiunii pentru varsta a treia. Toate eforturile ei in domeniul jurnalistic au dat roade, pentru ca Dana a obtinut si premiul APTR pentru cel mai bun prezentator.Este o fire deschisa si extrem de comunicativa, cu o pofta de viata demna de invidiat. Asculta Cargo, Queen, Abba, Leonard Cohen, Beethoven, Vivaldi, ii place foarte mult inotul, desi nu mai are atat de mult timp pentru a practica acest sport. "De fapt, nu prea mai am timp pentru mine, in general...", a adaugat Dana.Dana Razboiu si-a atins cele mai mari teluri si asteptari. Ce urmeaza acum? Alte surprize...- Ai revenit pe micul ecran. Ce inseamna pentru tine acest lucru? - De doua ori mai multa munca decat in lunile cand nu eram pe micul ecran... Dorm foarte putin si sunt extrem de obosita. Dar mi-am dorit foarte mult sa ma intorc, chiar mai repede, cam cu o luna si jumatate mai devreme, numai ca rebranding-ul a fost programat pentru 11 iunie si directorul de Stiri m-a rugat sa ma intorc o data cu aceasta schimbare de imagine. Mi-a spus: "Va fi o adevarata relansare a stirilor. Daca vii acum, evenimentul asta o sa fie oarecum marginalizat". N-am fost foarte incantata pe moment, pentru ca de-abia asteptam sa scap de viata casnica si de statul acasa... Sigur ca ieseam, dar nu aveam nici un fel de activitate profesionala. Cred ca multe mamici ma vor intelege. Ma simteam... casnica si urasc sentimentul asta! Nu pot sa-mi accept conditia de femeie, ca sa fiu mai sincera! (Rade) Plus ca mi-era foarte dor de stiri.- Cum ai suportat "despartirea" de Jurnalul de seara de la TVR 1? Stiut fiind faptul ca esti o femeie activa, care se implica foarte mult in activitatea sa profesionala... - Foarte, foarte greu! Daca lucrezi in presa si esti permanent la curent cu tot ce se intampla in tara asta si in lume, stii pentru ca ai agentiile de presa. Apoi degeaba citesti ziarele, pentru ca afli informatiile a doua zi, scrise de altcineva, jurnalele TV nu pot cuprinde chiar totul si sunt tot felul de stiri ciudate si interesante care nu mai au loc... O stire are un minut, un minut si jumatate, dar pe agentii poti citi pana la 10 minute de informatie. Asa ca mi-am dorit sa intru iarasi in mijlocul evenimentelor. Stateam acasa si ma uitam pasiv, din fotoliu, dar imi doream sa fiu acolo. De-abia am asteptat sa ma intorc.Cand am plecat in concediu prenatal, aveam senzatia de... pensionara, desi stiam ca in cazul meu este doar o situatie temporara... Toata lumea se bucura ca plec in concediu, toti imi spuneau cat isi doresc si ei o vacanta, dar, cand esti obligat sa iti iei concediu, nu mai vrei sa il iei. Cel putin asa e cu mine. Daca cineva imi impune sa fac ceva, nu vreau.- Cum ai reusit sa te (re)adaptezi la ritmul de lucru, la stres, la responsabilitati, avand in vedere perioada de pauza pe care ai avut-o? - Foarte bine, incredibil de bine chiar! Cu vreo 10 zile inainte de a intra pe post, am mers in televiziune - de fapt atunci am inceput sa muncesc. Am inceput sa-mi caut haine, am avut sedinte foto, promo-uri de inregistrat, filmari... Dar m-am adaptat foarte usor, nu au fost probleme.- Care este relatia cu colegul tau de la Jurnal, Mihai Constantin? Cum lucrati impreuna? - Uite, asta a fost singura problema de adaptare - faptul ca a trebuit sa prezint... in doi. Inainte eram singura si lumea se poate gandi ca acum ar trebui sa fie mai simplu, ca doar jumatate de stiri, sa zicem, imi revin mie si restul lui Mihai. Dar, pe de alta parte, nu pot spune ca e mai complicat, dar nu mai am acea imagine de ansamblu a intregului jurnal. Din cand in cand imi scapa cate ceva, pentru ca de acel ceva se ocupa Mihai.Noi ne-am impus ca fiecare sa citeasca absolut toate stirile, sa stim tot ce intra pe post, pentru ca de multe ori se intampla sa fim nevoiti sa intram unul peste subiectul celuilalt. Mai iese o stire, intra altceva si nu poate sa citeasca el patru-cinci stiri la rand. Asa ca mai intru eu pe stirile lui. Oricum citesc tot ce intra in jurnal, dar nu mai e ca inainte. Stiu ca acum nu mai depinde totul de mine, nu mai am totul sub control.Dar culmea e ca e mult mai bine decat am crezut ca o sa fie. Aveam emotii ca voi intra in direct cu Mihai, pentru ca noi nu ne intalneam prea des. El prezenta Jurnalul in week-end, eu intram de luni pana joi, deci foarte rar ne vedeam. Dar, surprinzator, suntem pe aceeasi lungime de unda. E greu sa lucrezi cu cineva cand ai fost obisnuit sa lucrezi singur si e greu sa ai aceeasi parere. De exemplu, primim o stire care trebuie modificata - suntem amandoi la computer, iar eu spun: "Nu e bine aici. Hai sa spunem altfel!", iar el e de acord. Si invers: eu sunt de acord. Asta e mare lucru. Chiar ma gandeam cu groaza sa nu apara conflicte. Dar suntem pe aceeasi lungime de unda, avem, sa zic asa, acelasi stil jurnalistic. Deci colaborarea e neasteptat de buna, surprinzator de buna!- In ce masura te afecteaza si te pune in valoare noua investitie de 300.000 de euro pe care TVR a facut-o pentru "noile haine"? - Este clar ca nu ma impiedica deloc, dimpotriva! E prima data cand se face cu adevarat o schimbare de imagine a Televiziunii Romane. Si sunt foarte placut surprinsa ca acest lucru se si vede. De fapt, ajungi la o normalitate care pare fireasca. Asa si cu schimbarea asta... S-a muncit foarte mult pentru rebranding-ul asta, cu cateva luni de zile inainte, cu o echipa de profesionisti britanici, si a costat destul de mult. Si ma gandeam: "Daca vor fi niste schimbari minore si nu vor fi observate? Va fi pacat de atata munca...".Dar lumea imi spune: "In sfarsit, aveti si voi lumina in studioul ala!". Bineinteles ca aveam lumina si inainte - nu poti intra in direct fara lumina, dar inseamna ca lumea vede ca s-a schimbat ceva. Si, intr-adevar, s-au schimbat decorul, conceptia, grafica... Lumea nu isi da seama exact care este diferenta si vine cu tot felul de idei: ca e mai multa lumina, ca... Pai, nu e mai multa lumina, e tot atata, dar este mai inteligent pusa!Sau: "In sfarsit, apari si tu mai de aproape!". Si zic: "Da, in sfarsit mergem pe prim-planuri!". De mult ma gandeam ca ar trebui sa mergem mai mult pe prim-planuri, dar nu poti sa spui asta, pentru ca lumea interpreteaza gresit: "Vrea sa se vada ea, sa fie cat ecranul!...". Nu e adevarat, dar la orice emisiune de stiri vezi prim-planuri. Cadrele astea dau dinamism.S-a lucrat la generice foarte mult, la tot ce inseamna grafica. Oamenii nu-si dau seama - vad o imagine care le place, dar nu isi dau seama ca ii atrage, de fapt, grafica. Avem foarte multe plasme in studio, e un decor foarte viu, mult mai dinamic decat era inainte si mult mai... occidental.Eram usor... prafuiti. Pe cand acum cineva ne-a "slefuit" si asta e foarte bine. Sunt foarte incantata! Cred ca era cazul pentru aceasta schimbare si, din fericire, si directorii au crezut la fel!Despre viata in televiziune... O mamica si o sotie fericita.. .

Patricia Kaas - concert de zile mari in Romania

Frumoasa cantareata Patricia Kaas s-a aflat in Romania in data de 21 iunie, sustinand in Piata Revolutiei din capitala un concert de doua ore. Poate ca ti se pare putin lucru... Dar, daca ai fi fost acolo, cu siguranta ai fi plecat mai imbogatita sufleteste...Patricia Kaas este singura artista care a participat la ceremonia oficiala de comemorare a 60 de ani de la debarcarea in Normandia, din 6 iunie 1944. Cantareata a interpretat in 6 iunie 2004 "L'hymne a l'amour" in fata a 17 sefi de stat, ceremonia fiind difuzata pe 33 de canale de televiziune din lumea intreaga, printre care TF1, ZDF, BBC, CBC si CNN.Are 37 de ani, peste 15 milioane de albume vandute la nivel mondial si peste 800 de concerte la activ. In 1998, la 10 ani de la primul sau album, "Mademoiselle Chante...", Patricia a fost numita "Female Newcommer Of The Year", titlu ce i-a fost acordat in cadrul unei festivitati ce a avut loc in SUA, dovada cuceririi "Tarii tuturor posibilitatilor"...Invitatul special al "Sarbatorii Muzicii", eveniment organizat de Institutul Francez si Orange in perioada 18-22 iunie, in Romania, a fost... Patricia Kaas! O vedeta internationala, in adevaratul sens al cuvantului, care a venit sa concerteze gratis in fata admiratorilor ei romani.Trebuie sa stii ca Patricia se afla in acest moment in plin turneu mondial de promovare a celui mai recent album al sau de studio, "Sexe Fort", Bucurestiul aflandu-se pe lista oraselor sale de turneu. Kaas va duce mai departe "Le Sexe Fort Tour", inceput cu mare succes in luna mai in Franta, si publicului din Belgia, Germania, Elvetia si din alte tari ale lumii.Are o voce extraordinara, cu un timbru usor gutural, voce care a facut ca solista sa fie comparata adesea cu Marlene Dietrich sau Edith Piaf. Dragostea ei pentru muzica franceza, pe care nu inceteaza sa o promoveze in concertele si albumele sale (Kaas este o adevarata ambasadoare a Frantei), se simte din primul moment in care urca pe scena.De altfel, "scena este viata ei", dupa cum insasi cantareata afirma. Delicata, cu ochii de un albastru curat si senin, cu o silueta zvelta, Patricia lasa impresia unei femei sensibile si fragile. Un zambet usor trist ii infloreste pe buze, lasandu-ti mereu senzatia ca ceva incredibil de misterios se ascunde in sufletul ei, ca raman mereu, nedescoperite si nespuse, atatea lucruri.Dar Patricia emana forta, forta prin interpretarea artistica si prin prezenta scenica, energie si incredere in propriile puteri. Se simte cel mai bine pe scena, acolo de unde poate sa comunice fanilor, neingradita, sentimentele sale. Si toti cei care au ascultat piesele ei sunt de acord - Patricia traieste muzica, traieste versurile.Concertul de la Bucuresti i-a adus Patriciei in fata un public calduros, desi extrem de putini oameni au venit sa vada un asemenea spectacol. Exista "concerte" in Romania, cu piese cantate in dulcele stil... playback, ce se bucura de fani sositi in numar mult mai mare decat cei aflati in 21 iunie, in Piata Revolutiei... Dar cei care au venit s-o vada pe solista sunt, cu siguranta, admiratorii ei adevarati, cei care ii cunosc muzica si care ii apreciaza talentul extraordinar.Se spune ca tarile francofone sunt familiarizate cu versurile artistilor de origine franceza, fapt care face ca si spectacolele acestora sa iasa mai frumoase, publicul cantand alaturi de ei. Ciudat, dar romanii se pare ca nu cunosc foarte bine limba lui Voltaire...Da, intr-adevar, fanii nu au lasat-o pe Patricia si au cantat cu ea refrene ale unor piese celebre, asa cum sunt "Mademoiselle chante le blues", "Il me dit que je suis belle", "Quand Jimmy dit" si altele, dar vocile lor timide nu au reusit sa creeze atmosfera de vis de la concertele artistilor autohtoni sau de la cele ale unor cantareti de origine engleza.Kaas si-a sustinut insa concertul cu aceeasi daruire si cu acelasi profesionalism cu care face acest lucru in orice alt oras al lumii, avand o trupa extraordinara, care ii cunoaste exact fiecare gest si pretentie. Energica si o foarte buna dansatoare, Patricia a stiut cum sa "incalzeasca" publicul si sa-l atraga de partea sa, iar micile glume dintre piese au avut darul de a destinde atmosfera.Concertul si-a propus sa aduca (si) in atentia fanilor ei romani cel mai recent material discografic din cariera. "Sexe Fort" este cel de-al saptelea album de studio al cantaretei si a fost lansat la 1 decembrie 2003. Titlul transant al materialului afirma ca "femeie" este un cuvant care poate rima cu "forta".Desi a fost anuntat ca un album rock, Patricia pastreaza in "Sexe Fort" stilul cu care ne-a obisnuit - blues, aducand insa influentele "tari" ale chitarii electrice. Contributia unor compozitori celebri, ca Francis Cabrel, Jean-Jacques Goldman, Pascal Obispo, Francois Bernheim, a facut ca acest album sa aiba acea prestanta si vitalitate specifice solistei.De piesele de pe acest material discografic au putut sa se bucure si fanii romani veniti sa o vada concertand. Patricia le-a oferit acestora interpretarea live a unor melodii deosebite, cum ar fi "Ou sont les hommes" (prima piesa de pe disc), "Je le garde pour toi", "C'est les femmes qui menent la danse".Si, ca sa iti faci o idee despre viata si talentul deosebit al celei mai bune voci franceze a ultimelor decenii, iata cateva detalii despre activitatea profesionala a solistei...Inceputul unei minunate cariere Patricia Kaas s-a nascut in estul Frantei, in Forbach (Lorraine), la 5 decembrie 1966, fiind cel de-al saptelea copil al unei familii franceze destul de modeste. Mama sa, de origine germana, si tatal ei, miner de profesie, au incurajat-o pe micuta Pat sa cante, "concertele" sale incepand de la varsta frageda de opt ani. Repertoriul ei de la acea vreme era format din piesele lui Sylvie Vartan, Claude Francois, Dalida sau Mireille Mathieu, continand, de asemenea, melodii americane de succes, cum ar fi "New York, New York".Cat este mica, Patricia canta la diferite festivitati si petreceri, devenind foarte repede o adevarata profesionista. La 13 ani este deja angajata unui cabaret german din Sarrebruck, "Rumpelkamer", unde canta in fiecare sambata seara timp de sapte ani.In 1985 este remarcata de un arhitect local, Bernard Schwartz. Acesta este atat de incantat de vocea Patriciei, de interpretarea si de naturaletea ei pe scena, incat ii obtine o auditie in Paris. Prin prietenul sau, compozitorul Francois Bernheim, actorul Gerard Depardieu asculta inregistrarea auditiei si este entuziasmat de talentul fetei.Decide atunci sa ii produca primul material, "Jalouse". Piesa este scrisa de Elisabeth Depardieu, sotia actorului, Joel Cartigny si Francois Bernheim, cel care va ramane unul dintre compozitorii preferati ai cantaretei. Aceasta prima piesa are un oarecare succes, dar sub limita asteptarilor celor care o descoperisera pe Patricia.Dupa acest prim contact "oficial" cu lumea muzicii, Kaas il intalneste pe compozitorul Didier Barbelivien, care ii scrie piesa "Mademoiselle chante le blues", integrata pe albumul lansat de Polydor in 1988. Succesul sau este imediat si fulminant, publicul intampinand-o cu caldura pe tanara care avea deja, in spate, o "cariera" muzicala de 10 ani. La nici o luna de la evenimentul de lansare, albumul se vanduse in 100.000 de exemplare, Patricia primind discul de aur pentru el.Acesta nu este insa decat inceputul...Muzica, viata Patriciei Kaas Succesul de care s-a bucurat, intr-o perioada atat de scurta, este nemaiintalnit. Rareori se intampla ca un artist francez, care nu face compromisul de a-si traduce piesele in limba engleza (limba care "deschide usile" showbiz-ului...), sa fie atat de cunoscut in afara granitelor tarii sale. Dar Kaas sparge canoanele si devine un nume din Europa pana in Japonia...La sfarsitul anului 1988, Patricia primeste premiul Victoire de la Musique pentru "revelatia anului", fiind considerata cea mai buna interpreta, primind, in acelasi timp, si Trofeul RFI pentru cantecul "Mon mec a moi".In acelasi an, mama Patriciei se stinge din viata, lucru care ii bulverseaza pentru o buna perioada de timp reperele.Ca si Edith Piaf, cu a carei imagine si voce Kaas este adesea comparata, ca si Charles Aznavour sau Jacques Brel, Patricia primeste in martie 1989 Marele Premiu al Discului acordat de Academia Charles Cros. In aprilie, cantareata pleaca intr-un turneu de promovare prin Europa, iar la sfarsitul anului 1989 albumul "Mademoiselle Chante..." este recompensat cu un dublu disc de platina (600.000 de exemplare vandute). La inceputul anului 1990, Patricia incepe un lung turneu, de 16 luni, in timpul caruia sustine 200 de concerte, printre care si o saptamana de spectacole la Olympia, in februarie. Tot atunci obtine si Victoire de la Musique pentru "cel mai bine vandut album in strainatate", distinctie pe care Patricia o va primi ani la rand dupa aceea... Albumul ei, de altfel, va primi si discul de diamant, cu peste un milion de exemplare vandute. In aprilie 1990 se lanseaza cel de-al doilea album al solistei, "Scene de vie", disc "stabilit" ca Number One timp de trei saptamani in topul albumelor. In ianuarie 1991, albumul devine dublu disc de platina, cu vanzari de 600.000 de exemplare, iar Patricia primeste Victoire de la Musique pentru "cea mai buna interpreta a anului 1990". Viata ei devine de acum un lung sir de premii si distinctii... Dar Kaas nu se multumeste cu atat. In iulie 1991, albumul "Scene de vie" se lanseaza in SUA si solista isi petrece toata vara promovandu-l "la locul faptei". Este invitata la una dintre cele mai faimoase emisiuni de televiziune din America ("Good Morning America") si intervievata de reviste ca "Time Magazine" si "Vanity Fair". In noiembrie lanseaza primul album inregistrat in concert, "Carnets de scene" si o caseta video care se vinde in 300.000 de exemplare. La sfarsitul lui 1991 se reintoarce in America, pentru a inregistra una dintre cele mai urmarite emisiuni din tara, "Johnny Carson Show", celebrul talk-show in care celebritatile vorbesc despre planurile lor actuale. Dupa aceasta, sustine trei concerte in Rusia, in fata a 18.000 de persoane, care o primesc ca pe o regina. Publicul rus pur si simplu o adora... Revine apoi in SUA, pentru a treia oara (si nu ultima...), unde va avea opt concerte acustice, impreuna cu o echipa de profesionisti, patru muzicieni de jazz. Pe culmile succesului Dupa cinci ani de cariera in care s-a aflat pe culmile succesului, Patricia avea la activ peste cinci milioane de albume vandute in intreaga lume. Turneul sau din vara lui 1992 a "traversat" 19 tari, 750.000 de spectatori venind sa o urmareasca. In timpul acestui turneu, Patricia este invitata de Luciano Pavarotti in Italia, pentru a participa la o gala umanitara. In octombrie 1992, intra in studio si inregistreaza cel de-al treilea material discografic, "Je te dis vous". In martie 1993 apare primul extras de pe acest album, "Entrer dans la lumiere", iar, luna urmatoare, "Je te dis vous", acest disc ce contine 15 piese si care se lanseaza in 44 de tari, se vinde nesperat de bine, ajungand la peste doua milioane de exemplare. La sfarsitul anului, Patricia se pregateste de un nou turneu indelungat, sustinut in 19 tari, printre care Cambodgia, Coreea de Sud si Vietnam. In primavara lui 1994, are doua concerte in Vietnam, la Hanoi si Ho Chi Minh, fiind prima cantareata franceza care concerteaza aici dupa anii '50. In 1994 apare si un alt album live al solistei, "Tour de charme". In aceasta perioada, Patricia cocheteaza cu cinematografia - trebuia sa joace rolul lui Marlene Dietrich intr-un film al regizorului american Stanley Donen, dar proiectul nu se concretizeaza. Foarte curtata de regizori, totusi Kaas nu gaseste un rol care sa o motiveze. In 1995, regizorul Claude Lelouche apeleaza la ea, dar pentru a interpreta coloana sonora a filmului sau, "Les Miserables". In acelasi an, Patricia primeste inca o data Victoire de la Musique pentru "cel mai bine vandut disc in strainatate" si pentru "cea mai buna artista de origine franceza a anului". La Monte-Carlo primeste si un World Music Award. In mai 1997 se lanseaza albumul "Dans ma chair", inregistrarile pentru acesta fiind intrerupte o perioada de timp din cauza decesului tatalui sau. Vocea artistei ramane aceeasi - guturala si totusi calda. Dar o data ce implineste 30 de ani, lookul Patriciei se schimba - o alta coafura, un alt stil vestimentar. Anul 1998 este dedicat unui turneu international, cu 110 concerte. Trei seri sunt programate pentru marea scena pariziana de la Bercy, iar o saptamana din luna iunie vor fi spectacole la Olympia. Cu ocazia acestui concert este inregistrat un dublu disc, ce se lanseaza in august 1998 - "Rendez-Vous". Peste mai putin de un an, in timp ce albumul "Rendez-Vous" aparuse in 10 tari europene, in Japonia si in Coreea, Franta descopera primul extras ("Ma liberte contre la tienne") de pe noul material discografic al lui Kaas, "Mot de passe". Urmeaza, asa cum solista ne-a obisnuit, un turneu international pentru promovarea albumului, cel de-al patrulea mare turneu din cariera, ce dureaza pana la sfarsitul lunii august 2000. Tot acum se lanseaza si un alt album live, cu doua discuri, "Patricia Kaas Live". Flirt cu cinematografia Aparitia cinematografica a celei mai indragite voci franceze se produce in mai 2001, o data cu rolul interpretat de ea in filmul regizat de Claude Lelouche, "And Now... Ladies And Gentlemen". In august Patricia inregistreaza coloana sonora originala a acestui film, interpretata in engleza. Albumul este produs de Robin Millar, cu care artista mai lucrase anterior. Si... din nou muzica In octombrie 2001, cantareata lanseaza un fel de "Best Of", intitulat "Rien ne s'arrete". In aceeasi luna, Patricia concerteaza in Berlin, strangand bani pentru copiii refugiati din Afganistan si din Pakistan, bani care se varsa in fondurile Crucii Rosii din Germania. In aprilie 2002 apare pe piata albumul "Piano Bar", CD ce contine piese de pe coloana sonora a filmului "And Now... Ladies And Gentlemen". Pelicula este vizionata, luna urmatoare, in afara competitiei, la Festivalul de Film de la Cannes. Bineinteles, concertele sustin si promoveaza acest album, in buna traditie a solistei... Acestea se transforma, din octombrie pana in decembrie, intr-un turneu international, care o poarta pe Patricia din Europa (Germania, Austria, Elvetia, Belgia, Anglia) pana in Asia (Japonia, Coreea) si Europa de Est (Ucraina, Bielorusia, Lituania, Letonia si Rusia). Iar in aprilie 2003, cantareata se prezinta in trei spectacole si in fata publicului american. Iar acum... "Le Sexe Fort Tour", pentru promovarea celui mai recent CD al Patriciei Kaas, "Sexe Fort". Surpizele se tin lant, cea mai frumoasa pentru publicul roman fiind aceea a sosirii solistei in tara noastra, in data de 21 iunie, intr-un minunat spectacol de doua ore, in Piata Revolutiei...

Topul celor mai populare vedete ale internetului

Internetul este cel mai accesibil mod de a-ti "atinge" idolii prin poze, stiri, citate... Competitia pentru cea mai cautata vedeta pe internet a fost foarte stransa, iar rezultatele sunt cel putin surprinzatoare. Revista Forbes a realizat topul celor mai "vizitate" vedete ale internetului. 1 Bill Clinton De cand a parasit casa Alba, Bill Clinton inca mai apare pe podiumuri pentru a tine discursuri in jurul lumii. El "valoreaza" aproximativ 125.000 de dolari pe discurs in State, si 250.000 de dolari pe cele tinute in strainatate. Insa popularitatea si contul din banca nu pot decat sa creasca, tinand cont de faptul ca de curand, si-a lansat cartea autobiografica "My Life".2 Julia Roberts Una dintre cele mai bine platite actrite de la Hollywood, Julia Roberts, a fost "onorata" cu numai 5 milioane de dolari pentru filmul "Ocean's Twelve", dar va obtine in curand 20 pentru rolul din "Closer", regizat de Mike Nichols. 3 Mel Gibson Hollywoodul si-a intors spatele de la filmul insangerat inspirat din Biblie, realizat de Mel. Cu "Patimile lui Hristos", el a castigat 600 de milioanede dolari, deoarece filmul a avut un adevarat succes la public, si este probabil sa mai scoata inca 150 de milioane de dolari anul viitor. Mel Gibson s-a inclus in toate clasamentele referitoare la vedete pe pozitii fruntase, fie ca vorbim de bani, presa, popularitate pe internet sau audienta TV. 4 Beyonce Knowles Cantareata si actrita, Beyonce colectioneaza Premii Grammy si laude. De asemenea, ea "acopera" copertile revistelor, tabloidelor, ziarelor si nu in ultimul rand, homepage-urile site-urilor web. Popularitatea ei este incontestabila atunci cand iese la brat cu iubitul ei - Jay-Z. 5 Angelina Jolie Fost subiect zilnic pentru presa de scandal, iar acum preferata presei "serioase", Jolie si-a facut aproape un obicei din a aparea pe copertele revistelor de mare calibru. Numai Jennifer Aniston o depaseste in preferintele jurnalistilor. Angelina are si un program de lucru foarte sever, jucand in filmele "Sky Captain" si "Mr. and Mrs. Smith", in care va lucra alaturi de Brad Pitt. 6 Tom Cruise Inca se tine de "Afaceri riscante". Nu a primit bani in avans pentru "Ultimul Samurai", asteptand o parte mai consistenta din profit. Insa "pierderea" se compenseaza daca joaca intr-un film de actiune, unde este cel mai bine platit... 7 Halle Berry Culege inca roadele de pe urma rolului din "Die Another Day", unde rolul de Bond-girl i-a adus titlul de sex-symbol. Halle Berry va sari in aceasta vara in pantalonii de piele ai femeii-pisica (Catwoman). Fosta regina a frumusetii, castigatoarea unui Oscar inca ramane foarte "vizitata" pe internet. 8 Tiger Woods Cifra norocoasa a lui Tiger este sapte, acesta fiind si numarul zecilor de milioane de dolari pe care le detine. Este cel mai bine cotat jucator de golf al lumii si este pe cale sa se casatoreasca cu modelul suedez Elin Nordegren. 9 Paris Hilton Anul trecut Paris Hilton era cunoscuta drept mostenitoarea care iubea petrecerile. Dupa ce a fost distribuita pe net caseta in care Paris avea propriile "petreceri private", acest lucru s-a schimbat. Nu are nevoie sa munceasca pentru a trai decent, dar se descurca si pe cont propriu, datorita reality-show-ului "Fox's The Simple Life" la care a participat alaturi de sora ei si a catorva joburi de modeling. 10 Michael Jordan Lui Jordan nu i-a iesit incercarea de a cumpara Milwaukee Bucks anul trecut, dar multi cred ca va incerca sa cumpere alta echipa. In acest timp, el va incasa de la Nike cecuri in valoare de 25 de milioane de dolari pe an. Marca Jordan a companiei Nike are ca profit 500 de milioane de dolari pe an.

Carmen Avram - jurnalistul cu spirit de aventura

Are la activ nenumarate deplasari de serviciu in strainatate, in zone tensionate din punct de vedere politic. Are un simt al raspunderii iesit din comun. Este o jurnalista profesionista, care nu face rabat de la calitatea unor transmisiuni in direct. Se numeste Carmen Avram si este corespondent al Stirilor PRO TV pe politica externa. La cei 38 de ani ai sai, Carmen a vazut lumea intreaga. Si asta nu cu ochiul turistului boem, ci cu intransigenta, curiozitatea si experienta jurnalistului avid de informatie si doritor sa inteleaga mecanismul politicii si al problemelor externe. Colegii ii spun Rashela, combinand in aceasta vorba de alint parul roscat si pasiunea ei pentru Orientul Mijlociu, pasiune care se vede la fiecare transmisiune sau reportaj pe care Carmen Avram le realizeaza din aceasta zona a lumii. Nu este persoana care se opreste din drumul ei, fapt dovedit de cariera deosebita, pe care si-a construit-o pas cu pas, trecand prin diferite meserii: inginer de drumuri, poduri si cai ferate, apoi profesor de matematica la Iasi, corector la "Expres Magazin", jurnalist la "Evenimentul Zilei" si terminand cu PRO TV-ul, unde, din 1996, Carmen si-a gasit, in sfarsit, locul potrivit. Am avut placerea sa descopar un om cald, deschis, cu simtul umorului, o femeie ambitioasa, inteligenta si cu mult bun simt, cu o experienta profesionala demna de apreciat, care traieste fiorul si emotiile transmisiunilor in direct - motorul care o propulseaza in cariera. Isi pastreaza la loc de cinste independenta ("Atunci cand mi-o pot permite...") si, pentru a-ti face o idee despre Carmen si spiritul ei de aventura, atunci afla ca personajul care considera ca se pliaza cel mai mult pe firea si personalitatea sa este Phileas Fogg din "Ocolul Pamantului in 80 de zile", celebra carte a lui Jules Verne. Si are dreptate... - Ce inseamna pentru tine jurnalismul: vocatie sau profesie? - A inceput ca profesie si a evoluat ca vocatie. Probabil ca a fost o vocatie pe care am descoperit-o din intamplare. De fapt, au descoperit-o altii pentru mine, atunci cand eu inca imi mai cautam drumul... - De ce ai ales aceasta ocupatie? - Cum spuneam, a aparut in viata mea un jurnalist care a crezut in talentul meu pe vremea cand eu nici nu stiam ca il am. Faceam corectura la "Expres Magazin", iar el era seful sectiei externe la "Evenimentul Zilei". Intai, mi-a propus o colaborare, pentru ca eram vorbitor de limba germana. Apoi, eu am inceput sa cred ca pot sa fac mai mult decat corectura, iar el a fost de acord. M-a angajat la externe, m-a invatat sa inteleg contextul international, m-a trimis in prima mea misiune peste hotare - un summit UE, la Bruxelles - si m-a incurajat sa scriu cat mai mult. Pygmalion-ul cu pricina se numeste Horia Barna si, din pacate, a disparut din peisajul jurnalistic de cativa ani, dar eu ii port recunostinta si azi, pentru ca intreaga mea cariera in domeniu a inceput datorita lui. - In ce alt domeniu ti-ai dori sa profesezi daca, sa spunem, te "retragi" din jurnalism? - Cred ca e o meserie care da dependenta, desi, in unele aspecte, e la fel de nociva ca si fumatul... Devii mai cinic si mai rece, si, din pacate, aceste atribute depasesc granitele profesiei si trec in viata personala. Altii dezvolta paranoia, crezand ca, daca sunt cititi sau urmariti de un milion de oameni, au linie directa cu divinitatea. Probabil ca, daca as abandona jurnalismul, m-as axa pe o meserie calma, calda, eventual legata de design interior, de gradinarit sau de lucrul cu copiii. Ma tenteaza si o cariera in diplomatie, fara sa am insa impresia ca meseria de externist face din mine, automat, un ambasador. As incepe de jos, ca orice alt functionar. - Toti cei care urmaresc Stirile de la PRO TV te-au vazut in cele mai inedite ipostaze, in deplasari in toate punctele fierbinti ale lumii. Ce inseamna pentru tine munca de corespondent de televiziune? - Acum, traiesc din si pentru munca de corespondent. Nu am niciodata timp sa ma gandesc la asta cand sunt pe teren, dar de cate ori ma intorc de la un mare eveniment, in avion, in drum spre casa, fac in minte o sinteza a deplasarii si abia atunci am revelatia experientei traite. E imbatator sentimentul ca ai fost intr-un loc in care s-a facut istorie, mai mult sau mai putin, ca ai vazut cu ochii tai evenimente pe care altii le vad doar la televizor, ca ai stat alaturi de mari jurnalisti ai lumii, razboindu-te, ca si ei, sa obtii o informatie, traind cu pasiune fiecare zi de munca - e pe bune! - si cazand epuizat, de oboseala sau tensiune, dupa fiecare transmisiune. Mi-e mereu dor sa plec in astfel de locuri. Cand sunt acasa, am senzatia ca imi cresc radacini! - Cum ai ajuns la PRO TV si cum ai evoluat in cadrul acestui post de televiziune, care sunt pasii pe care i-ai urmat in cariera ta aici? - Am ajuns la PRO in 1996, la cateva luni dupa aparitia postului. PRO TV a fost dragoste inainte de prima vedere. Stiam ca va aparea un post de tip american si aveam o premonitie legata de succesul lui. Am vazut prima transmisiune - tin si acum minte deschiderea oficiala!, si am inteles de atunci ca va fi postul-spectacol. Vorbesc serios!Am ajuns aici in februarie sau martie, tot la externe. Am lucrat o vreme fara ambitii de aparitie pe post, pana cand, la fel ca la "Evenimentul Zilei", cineva, mai precis seful departamentului stiri de atunci, a crezut ca pot sa fac mai mult. Si asa am inceput sa ies pe teren. De un an si jumatate am trecut pe post de editor, dar nu am acceptat pozitia decat cu promisiunea ferma a sefei mele ca voi mai pleca la evenimente. - Adesea, lumea percepe profesia de jurnalist ca pe ceva idilic, extrem de frumos si de palpitant. Putini se gandesc insa cata munca de documentare se ascunde in spatele unui reportaj de doua-trei minute sau in spatele unei transmisiuni din zone de conflict. Care sunt sacrificiile pe care a trebuit sa le faci pentru a-ti putea exercita profesia si pentru a deveni un corespondent foarte bun? - Personal, nu fac nici un sacrificiu. In general, citesc in fiecare zi agentii de stiri, saptamanal imi cumpar "Time" sau "Newsweek", lunar citesc macar doua-trei articole din "Foreign Affairs", zilnic urmaresc jurnale de stiri la BBC sau CNN si, de cate ori ies din tara, imi cumpar carti - biografiile unor mari lideri, analiza politica etc. Inainte sa plec, imi iau de pe Internet cata documentatie pot, legata de locul si evenimentul despre care o sa relatez. In avion si in prima seara acolo citesc tot si imi scot notite. Apoi, totul vine de la sine.Nu cred ca meseria de jurnalist e mai periculoasa decat altele si nu cred in jurnalistul erou - decat daca e luat captiv si evadeaza luand cu el si restul de 100 de prizonieri infometati si torturati. E o meserie pe care o faci pentru ca iti place sa traiesti intens, sa fii mereu "in priza", pentru ca esti excesiv de curios sau pentru ca ai talent. Si, ca fiecare meserie, e grea uneori si extraordinara de multe ori. - Pasionata de Orientul Mijlociu. De ce? De unde a pornit si cum a evoluat aceasta pasiune? - Am devenit interesata de Orientul Mijlociu in 1997, cand m-am imprietenit cu un diplomat de la Ambasada Israelului, cu care vorbeam foarte mult despre contextul politic din zona. Am vizitat ani la rand Israelul si am inceput sa aprofundez conflictul israeliano-palestinian, am inteles cat de complicat si de fascinant era si s-a creat un fel de reflex al lui Pavlov: de cate ori se intampla ceva acolo, incep sa "salivez"! Si, cum Israelul nu e singur in zona, iar evenimentele de acolo influenteaza tot Orientul Mijlociu, am inceput sa ma interesez de toata aceasta regiune, care nu conteneste sa ma surprinda. - Care crezi ca este calitatea esentiala pentru un jurnalist? - Sa fie onest cu el insusi. - Ce anume te recomanda pentru aceasta meserie? Povesteste-mi mai mult despre experientele tale profesionale de pana acum, despre felul tau de a fi, potrivit pentru aceasta meserie, despre norocul care nu trebuie sa ii lipseasca unui jurnalist... - Paradoxal, in afara de faptul ca am facut o pasiune pentru aceasta meserie, ca am invatat-o in organizatii mass-media de varf, alaturi de oameni foarte buni, si ca am un oarecare talent, putine lucruri din personalitatea mea ma recomanda pentru ea. Eu sunt maramuresanca si maramuresenii sunt oameni buni la suflet, saritori si prietenosi. E dificil sa fii jurnalist cu un astfel de bagaj genetic! Aici trebuie sa fii rau, agresiv si rece. De aceea mi-e uneori greu sa nu ma implic emotional cand stau de vorba cu personajele unui reportaj sau sa treaca pe langa mine, fara sa ma atinga, evenimente pe care altii le privesc ca prin ochean.Imi amintesc ca, o data, i-am dat bani din diurna mea unui palestinian amarat, care avea cinci copii acasa, dar care, din cauza intifadei, nu mai mersese la lucru de aproape doi ani, iar cei mici nu mai vazusera lapte si carne de tot atata vreme. Alta data, vorbeam cu un voluntar dintr-o organizatie foarte curajoasa, pe nume ZAKA, aparuta in Israel si care se ocupa cu adunatul ramasitelor umane dupa atentatele teroriste. L-am intrebat care a fost cel mai crunt moment din experienta lui ca membru al organizatiei si el mi-a spus - "atunci cand mi-am vazut un coleg facand respiratie gura la gura unui bebelus de sase luni, grav ranit in atentat". Multe minute dupa aceea n-am putut vorbi...Despre noroc, da, cu siguranta trebuie sa ai. Am sa iti dau doua exemple, la extreme. In luna mai anul acesta am fost in Ucraina pentru niste reportaje la Cernobil si, daca tot eram acolo, m-am dus sa fac un story si cu cel mai inalt om din lume. Am inchiriat o masina si, impreuna cu cameramanul, am plecat spre satul cu pricina. Pe drum ne-am ratacit si am ajuns acolo pe la 12, in conditiile in care estimaseram 9.30. In fata casei ne-am intalnit cu mama tipului care ne-a zis: "Leonid nu e acasa. A plecat la Kiev". Din toate zilele saptamanii, omul si-o alesese tocmai pe aceea sa plece din sat. Cum nu mai aveam bani si timp sa ne intoarcem in alta zi, am stat 7 ore jumate in soare, flamanzi si insetati, sa-l asteptam pe cel mai inalt om din lume. Care a venit extrem de obosit si n-avea chef de interviuri... Am facu story-ul filmand pe ultimele fire de lumina...La polul opus e o poveste incredibila. Eram la Ierusalim, intr-o vineri dupa-amiaza, cand m-au sunat din redactie sa-mi ceara un invitat roman pentru seara aceea. Si nu trebuia sa fie orice invitat, ci unul care sa fi patit ceva in timpul intifadei!... Am incercat sa le explic ca a inceput shabatul, ca toata lumea se retrage in casa, ca nu stiu de unde sa gasesc in trei ore, cat mai erau pana la live, un roman care sa se potriveasca descrierii. Am inchis telefonul si am inceput sa gandesc repede. Brusc, pe strada goala apare un barbat care isi plimba cainele. Se uita la mine, isi da ochelarii de soare jos si spune: "Sunteti Carmen Avram, nu? Incredibil! Aseara v-am vazut la televizor. Eu sunt roman, stau aici, in cartierul Gilo, peste drum e un oras palestinian si de acolo se trage mereu in blocurile noastre. Am si acum un glonte infipt in frigider". L-am intrebat: "Si, diseara, pe la 7, ce faceti?". - Care este cel mai rau lucru care i se poate intampla unui corespondent in timpul unei transmisiuni in direct? Care sunt experientele si intamplarile de acest tip prin care ai trecut? - Din fericire, nu mi s-au intamplat lucruri prea grave in live. O data a fost un jurnalist belicos de la o televiziune nordica, pe care mi-a venit sa-l strang de gat, pentru ca vreo doua minute a tipat incontinuu la mine, in timp ce eu eram in direct, amenintindu-ma ca intra peste mine pentru ca am depasit timpul de satelit si am intrat peste al lui. A fost destul de greu sa ma concentrez, dar s-a terminat cu bine. In general, am mereu o teama - nu stiu de unde vine! - sa nu mi se sparga un reflector. Dar cred ca cel mai groaznic este sa intri accidental in direct, fara sa stii, si sa te auzi vorbind urat. - Care este defectul tau cel mai mare, care interfereaza si cu activitatea ta profesionala? - Cred ca faptul ca sunt usor impresionabila si ca am pastrat bunul simt maramuresenesc, care ma impiedica sa bat oamenii prea mult la cap... - Ce imi poti spune despre tine, asa cum esti tu in afara orelor de serviciu? - Incerc, pe cat posibil, sa nu pierd prea mult timpul, sa calatoresc, imi place sa-mi conduc masina - n-o dau nici macar rudelor apropiate! Imi plac foarte mult copacii, florile si parcurile, cartile lui Gabriel Garcia Marquez si Mario Vargas Llosa, filmele, restaurantele orientale, muzica ruseasca, oamenii de la care am ce invata. Nu suport superficialitatea la oameni cu potential intelectual peste medie, impostura, rautatea gratuita si telenovelele. - Daca ar fi sa te caracterizezi in cateva cuvinte, care ar fi acelea? Sau cum te percep colegii si/sau prietenii? - Loiala, posesiva, fara fite si vag naiva. Odata, un coleg mi-a multumit pentru tot ce a invatat de la mine. Cred ca e cel mai frumos compliment pe care l-am primit. Cat despre prieteni, unii imi spun ca sunt fermecatoare. Iar eu ii cred de cele mai multe ori! Serios vorbind (!), cred ca sunt un om cu simtul umorului. - Cat de mult timp liber iti ramane dupa ce te achiti de toate indatoririle profesionale? Cum iti petreci timpul liber? - In ultima vreme, am tot mai putin timp liber. Anul asta termin Relatii Internationale si a trebuit sa citesc foarte mult literatura de specialitate - complicata si uneori plicticoasa. Abia astept sa-mi dau licenta, ca sa ma ocup de lucruri pe care le-am neglijat. Cum ar fi prietenii - putini, dar siguri!, cateva carti noi de care n-am reusit sa ma apropii, niste filme bune - dar nu piratate!Imi place mult de tot sa calatoresc si era o vreme cand aveam timp sa plec in week-end undeva, prin Europa. Sunt un mare colectionar de masti, palarii, umbrele si, mai nou, servicii de cafea vechi, daca se poate din alama, asa ca nu ratez nici o ocazie care ma poate ajuta sa-mi imbogatesc colectia. Uneori, cand am revelatia brusca a unei dupa amieze insorite si libereeeeee, ma duc la o terasa si stau cateva ore, citind la o (doua) cafea si o inghetata... - Ai animale de companie? Iti plac? Ce intamplari haioase care le au drept protagonisti imi poti povesti? - Din pacate, n-am avut nici un animal de companie, in afara unui papagal pe care il chema Mao si care probabil era timorat sau plictisit de mine, pentru ca n-a scos un sunet luni de zile... L-am dat unei cunostinte care mi-a spus ca, in cateva saptamani, Mao devenise atractia casei: canta, dansa si se juca cu toata lumea!Dar iubesc foarte mult cainii, in special mopsii si golden retriever, si planuiesc sa imi iau unul imediat ce aprobarile imi vor fi semnate de restul familiei. Iubesc foarte mult un mops pe nume Bangi care, intr-o zi, suparat ca stapanii lui nu-i dau sa manance din snitelul lor, i-a asteptat sa vina in sufragerie si sa se aseze pe canapea, s-a postat in fata lor, i-a privit fix cateva secunde, dupa care s-a intors si a plecat agale spre coltul diametral opus al camerei, lasand in urma lui o dura zig-zag-ata de urina... - Ce hobby-uri sau pasiuni inedite ai? - In afara de colectiile de care aminteam - palarii, masti, umbrele si servicii de cafea, mai nou imi place sa ma ocup de gradina. Am inceput sa invat deja despre plante si sper sa devin un expert cat de curand. Am o pasiune pentru Gabriel Garcia Marquez si, cand am timp, fac cercetari legate de viata si opera lui. - Te caracterizeaza vreo superstitie? Care este aceasta? - Sunt o fire superstitioasa, handicap de care incerc sa scap. Multa vreme am tarat dupa mine, in deplasari, o anumita camasa de blugi despre care credeam ca imi aduce noroc. Ii spuneam "camasa de zbor", pentru ca singura ei menire era sa ma "protejeze" in timpul zborului, de care, multi ani la rand, mi-a fost tare frica. De vreo doi ani insa m-am vindecat, iar camasa s-a pierdut pe undeva...Mai am o cruciulita sfintita la Ierusalim, pe care o iau mereu cu mine si imi fac intotdeauna cruce cand ies din casa.Invariabil, martea ma intorc din drum si asta ma scoate din sarite, pentru ca, initial, n-am avut o superstitie legata de asta, dar, pentru ca, in mod ciudat, se repeta saptamanal sa uit ceva acasa in ziua de marti, mi-e teama ca o sa apara una...Si, uneori, o mai sun pe mama mea s-o intreb ce crede ea ca inseamna ce am visat eu cu o noapte in urma. - Care este lucrul sau facilitatea la care nu ai renunta pentru nimic in lume? - Nu cred ca exista vreun lucru care sa fie atat de strans legat de mine incat sa nu renunt la el, oricare ar fi consecintele. Dar tin foarte mult la putinele bijuterii pe care le am - vorbim despre argint - si la masina mea, care mi-e tare draga.Daca vorbim despre oameni, atunci n-as renunta pentru nimic in lume la fratele meu si la sora mea. - Daca ti s-ar oferi sansa de a indrepta un lucru pe care l-ai facut, care ar fi acela? - As pierde mai putin timp si energie regretand oameni. - Exista vreo deplasare in interes de serviciu pe care regreti ca ai facut-o? De ce? - Exista vreo trei deplasari la Moscova pe care le-am facut si, de fiecare data, m-am imbolnavit la intoarcere de gripa si am zacut cate o saptamana... Dar, profesional, nu regret nici una. - Care este marea dorinta a vietii tale? Telul pe care vrei sa il atingi? - Visez sa am doi copii si sa-i aud spunand despre mine ca sunt cea mai buna mama din lume.

Uma Thurman - o zeita cu picioarele pe pamant

Numele actritei, Uma, este cel al unei zeite hinduse. Iar Uma Thurman este demna de numele pe care il poarta... De o frumusete aproape ireala, actrita isi petrece zilele de lucru printre cineastii de la Hollywood, oameni care si-au facut o meserie din crearea efectelor si din inventarea unor lumi minunate (sau nu...). Astfel incat, ai putea crede ca si Uma s-a "molipsit" si este putin... aeriana. Nimic mai fals! Uma este ceea ce am putea numi "o zeita cu picioarele pe pamant"... Fie ca luam in discutie copilaria ei neconventionala si usor insingurata ("Nu am fost unul dintre copiii 'lider'"), fie perioada de "ratusca cea urata" (da, pretinde ca a trecut si ea prin aceasta etapa...), fie ca ne oprim asupra laturii ei materne - a fost casatorita cu actorul Ethan Hawke, care este tatal copiilor sai, fie ca ii ascultam gandurile legate de inaintarea in varsta, Uma Thurman se dezvaluie publicului drept o femeie implinita, directa, cu introspectii si calatorii sufletesti profunde, cu un spirit tanar si un simt al umorului fin, pur si simplu, radiind de frumusete. Intrebata, spre exemplu, ce simte fata de inaintarea in varsta, avand in vedere faptul ca la cei 34 de ani pe care ii are este considerata una dintre frumusetile eterice din toate timpurile - fara a mai lua in calcul faptul ca este imaginea companiei de cosmetice Lancome, Uma a raspuns zambind: "Stii bine ca iau lucrurile asa cum vin. Exista un singur lucru legat de imbatranire care ar trebui sa fie o consolare pentru fiecare dintre noi - si anume acela ca toti trecem prin asta mai devreme sau mai tarziu. Daca unii oameni ar fi fost scutiti de acest lucru, atunci probabil ca as fi fost un pic ranchiunoasa si invidioasa. Este chiar amuzant ca femeile sunt mereu intrebate ce simt despre anii care se aduna la catastif, ca si cum ar avea de ales in aceasta problema - cine are de ales? Am descoperit insa ca sunt cu atat mai fericita cu cat inaintez in varsta, astfel incat ma gandesc ca, de fapt, trecerea timpului imi face o favoare..." Nu isi face nici un fel de griji legate de aparitiile sale cinematografice mai putin spectaculoase, acum, "ca are o varsta"... Unul dintre filmele sale, "Hysterical Blindness", a impresionat-o foarte mult, datorita rolului pe care a trebuit sa il interpreteze - Uma a jucat rolul lui Debby, o fata din New Jerssey, din "clasa muncitoare", al carei machiaj si stil vestimentar exagerate reprezinta un strigat de ajutor, o nevoie de schimbare. Debby se afla in permanenta in cautarea dragostei, o cautare dureroasa tocmai pentru ca nu isi gaseste finalitatea. Aceasta "lupta" a personajului cu viata este ceea ce i-a atras atentia lui Thurman: "Personajul acesta m-a miscat foarte mult... Cred ca este o trasatura caracteristica noua, tuturor, inca de cand eram copii. Visul unei iubiri implinite si al acceptarii propriei persoane. Si acest personaj se lupta cu adevarat cu aceasta problema - nu poate si nu stie sa aprecieze ceea ce are. Apreciaza numai ceea ce nu are. Si cred ca si aceasta este o trasatura universala..." Cu siguranta, Uma isi petrece foarte mult timp gandindu-se la diferite lucruri - o caracteristica ce, probabil, isi are radacinile in fondul ei genetic. Tatal ei, Robert Thurman, este profesor la Columbia University, la catedra de studii budiste indo-tibetane, el fiind primul occidental care a primit ordinul de calugar tibetan. Mama sa, Nena, este un fost model suedez care s-a "reprofilat" in psihoterapie. Uma s-a nascut in data de 29 aprilie 1970, in Boston, si a fost numita dupa mama lui Ganesha, zeul hindus cu cap de elefant. Fratii ei poarta, la randul lor, nume la fel de ciudate: Ganden, Dechen si Mipam. In copilarie, Uma si familia ei s-au mutat adesea, iar profesia tatalui sau i-a "purtat" prin campusuri din Massachusetts, New York si chiar si din India. Uma isi aminteste: "A fost o adevarata provocare pentru mine acest lucru. Incercam sa primesc acceptarea grupului din care faceam parte si aveam destul de putina incredere in mine si in fortele proprii. Este greu sa fii mereu 'cel nou' in orice grup si colectivitate." In plus, era o tipa de gasca, ale carei trasaturi fizice erau aceleasi ca si acum, dar toate in combinatie cu o fata de dimensiuni mai mici, dupa cum spune chiar ea. "Am o simpatie deosebita pentru fetele inalte", afirma actrita cu o inaltime de 1.83 m. "Cred ca aveam, la 12 ani, 1.74 m. Eram infiorator de inalta comparativ cu ceilalti colegi ai mei. Cred ca purtam la pantofi masura 41 cand alti copii aveau 36 sau, cel mult, 38. Banuiesc ca si acest lucru a contribuit la separarea mea de copiii din jur, pentru ca eram mult prea mare - aveam picioarele prea mari, mainile prea mari, capul prea mare, toate trasaturile mele erau prea mari. Cred ca, daca esti foarte inalt, cresti foarte mult si in interior..." In ceea ce priveste trasaturile fetei, Uma a fost comparata cu frumuseti clasice, cum ar fi Marlene Dietrich si Greta Garbo. Dar ea rade de acest lucru: "Aveam buzele si nasul foarte mari, iar ochii imi erau imensi. Mama imi spunea, bineinteles, ca sunt frumoasa..." Inca din copilarie si-a dorit sa devina actrita. Bunica sa din partea tatalui fusese actrita de teatru in New York "si cred ca faptul ca aveam o actrita in familie ii determina pe ceilalti sa ma tachineze ca voi urma si eu acelasi drum. Banuiesc ca si acest lucru s-a intiparit in mintea mea. Dar in scoala, schimband atat de des anturajul, incepi sa pui foarte mare accent pe activitatile extrascolare care te ajuta sa te simti in largul tau, asa ca teatrul reprezenta una dintre armele mele secrete, disciplina in care imi regaseam refugiul." Nu a trecut mult pana sa devina cunoscuta. La 15 ani a aparut intr-o productie de teatru, "The Crucible", pusa in scena de internatul din Massachusetts la care invata, si a fost vazuta de cateva "persoane care cautau tineri actori. Mi-au spus: 'Credem ca esti extraordinara si, daca o sa vrei vreodata sa vii in New York, sa mergi la auditii, ar trebui sa faci asta, sa stii'. Iar eu am spus: 'Sigur.'" Astfel incat a plecat la New York in vara aceea si a inceput sa sustina probe pentru diferite roluri. "Era ca si cum: 'Da-mi scenariul si replicile, lasa-ma in camera unde se tin auditiile si totul imi va reusi'. Este un avantaj faptul ca esti o actrita tanara, care s-a cam jucat de-a chiulul in timpul liceului. Nu eram dezamagita de refuzurile echipei de la casting. Cred ca am evoluat in aceasta cariera fara a ma agata cu dintii de ea, la modul disperat si infometat, la care adesea oamenii ajung mult mai tarziu." Uma nu a absolvit niciodata liceul, dar rolurile nu au intarziat sa apara. Primul ei rol a fost cel al unei vampe in filmul din 1987, "Kiss Daddy Good Night". In anul urmator a jucat in "Dangerous Liaisons", personajele pe care le-a interpretat ulterior fiind extrem de variate: sotia lui Henry Miller ("Henry & June"), sotia dependenta de cocaina a unui mafiot ("Pulp Fiction"- interpretare care i-a adus o nominalizare la Oscar), o femeie frumoasa, fotomodel, dar cam saracuta cu duhul ("The Truth About Cats And Dogs"), personajul negativ Poison Ivy ("Batman & Robin"), agenta secreta sexy din remake-ul filmului "The Avengers". Toate aceste roluri nu au trecut neobservate si Uma a inceput sa isi construiasca o cariera solida. Filmul SF "Gattaca", din 1997, i-a schimbat insa viata. Thurman, maritata o scurta perioada de timp cu Gary Oldman si apoi implicata intr-o relatie sentimentala cu Timothy Hutton, s-a indragostit de partenerul ei de film, Ethan Hawke. Cei doi s-au despartit in prezent, dar se ocupa impreuna de copiii lor. Uma este o mama foarte protectoare si ingrijorata de consecintele pe care viata zbuciumata de actor le poate avea asupra copiilor sai: "Sunt ingrijorata de faptul ca ei vor avea parte de o viata mult mai solicitanta decat am avut eu." Dar dupa aceea a inceput sa rada, amintindu-si un comentariu pe care fetita ei, Maya Ray, l-a facut inainte de plecarea familiei in Los Angeles, unde Thurman a filmat prima parte din cel mai recent proiect al lui Quentin Tarantino, respectiv "Kill Bill Vol 1": "Fata mea este foarte intelegatoare si ma sustine cu adevarat. Pur si simplu ii place la nebunie sa calatoreasca. Chiar incepuse sa se planga dupa ce m-am intors, in sfarsit, acasa, dupa atata timp, si mi-a spus: 'Mami, cand o sa mai plecam cu avionul?'. Si mie nu imi venea sa cred, ma gandeam, O, Doamne!, eu incerc sa aduc stabilitate in viata copiilor mei, iar ei sunt nerabdatori sa plece din nou cat mai repede..." Ca orice mama care munceste (si care are o meserie atat de solicitanta...), Uma se straduieste sa gaseasca echilibrul intre activitatea profesionala si viata privata: "Copiii sunt prioritatea mea. Dar, de asemenea, nu poti renunta la tine. Nu le faci nici lor un serviciu daca te ignori complet, daca iti lasi la o parte activitatea creativa, mai ales cand ai atatea de oferit." Actrita a fost foarte incantata de lucrul la cel mai recent film al sau, proiectul "Kill Bill", premiera celui de-al doilea "volum" avand loc recent. Rolul ei, de aceasta data, "The Bride" ("Mireasa"), este cel al unei asasine insetate de sange si de razbunare. Filmul a determinat-o sa isi dea seama ca "Am inceput sa apreciez exercitiile fizice mai mult decat o faceam inainte. Cand eram mica nu imi placea sportul, iar acum imi face placere. Pentru filmul acesta a trebuit sa ma antrenez intr-un regim extrem de sever, in fiecare zi, si chiar am invatat sa imi placa acest lucru - antrenamente cu sabia, de kung-fu, alergari etc." Uma este extrem de multumita de reusita acestor doua filme. Termenii in care vorbeste despre ele si despre regizorul Quentin Tarantino nu pot fi decat elogiosi. Povestea se leaga frumos, ca un tot unitar: "Cred ca prima parte pare a fi mai degraba un scenariu care se construieste gradual, cu emotiile aferente, in timp ce in ce a doua parte toate personajele interactioneaza si simti ca aceasta este, de fapt, povestea, pentru ca este mult mai bogata in experiente si sentimente si are, in acelasi timp, acel amestec de amuzament si actiune care 'face' tot filmul." Personajul pe care Uma il construieste a facut mare valva in lumea celebritatilor. S-a spus ca povestea nu este foarte bine conceputa sau ca, dimpotriva, stilul lui Tarantino nu poate fi altfel caracterizat decat "minunat", "Kill Bill" nefacand exceptie. Uma crede insa ca serialul trebuie privit ca un intreg: "'Mireasa', ca femeie, se dezvaluie de-abia la sfarsitul acestei parti, cu toate nuantele pe care le presupune personajul. Este atat de prinsa, in prima parte, in ura care o consuma, incat nu are pentru ce sa traiasca. In al doilea film, veti vedea exact pentru ce anume si de ce traieste aceasta femeie." Munca depusa pentru acest proiect a fost insa pe deplin rasplatita, desi, la inceput, Uma parea ca nu va fi luata prea in serios pentru acest rol, dupa cum spune chiar ea: "Cred ca echipa de filmare nu se astepta la mare lucru din partea mea in momentul in care am intrat in studio, cu o silueta nu tocmai potrivita pentru rol si cu copilul in brate... Cred ca si-au spus in sinea lor: 'Dar oare ce isi imagineaza?...' Sunt oameni extraordinari, care respecta disciplina mai mult decat orice, astfel incat a trebuit sa le demonstrez de ce sunt in stare. Ne-am castigat reciproc respectul si increderea, luptandu-ne impreuna pentru acelasi tel."

Iulian Tudorica, un pictor inspirat de chipul de femeie

La 28 de ani, Iulian Tudorica este un tanar artist plastic pentru care pictura inseamna a vedea in spatele lucrurilor suflete si povesti. Ii place sa picteze portrete de femei, fiind de fiecare data fascinat de modelul din fata sa. "Portretul este cel care vorbeste si atunci cand tace, posibilitatile sale de manifestare fiind infinite", explica Iulian.A aratat pentru prima data, intr-un spatiu dedicat publicului, portretele sale de femei in luna martie a acestui an, in cadrul unui eveniment organizat la World Trade Center, la care au participat si alti artisti. A propus atunci publicului mai multe lucrari avand ca tema "parfum de femeie".Pe langa portrete, a lucrat pictura murala si in ulei in Franta la Chateau de Calvieres, are experienta ca grafician in agentii de publicitate, a pictat biserici, dar a facut si pictura murala pentru Castel Film. Este si un bun fotograf, in 2003 obtinind mentiune la concursul "vezi Orange", cu lucrarea "Barca".Acum, lucreaza la un proiect ambitios, o expozitie "de autor", pentru ca pana acum a mai participat la expozitii de desen si grafica, insa colective.Am vrut sa aflam de la Iulian de ce a ales portretul si ce il inspira in pictarea unui chip de femeie.De ce desenezi si pictezi femei? Personajele mele nu sunt doar femei, dar sunt de cele mai multe ori femei. In cazul personajelor feminine, volumul pare ca se anuleaza, chipurile sunt fragile, elegante si dau senzatia ca sunt efemere. Efemerul este ceva care ma intereseaza, chiar am lucrat un ciclu de lucrari cu femei-fluturi, adica personaje in care poti descoperi catifelarea sau transparenta aripilor, armonia statica sau dinamica a decorativului. Imi place materialitatea catifelei pe care o intrevad atat pe chip, cat si pe haine - astfel ca am creat accesoriile cu aripi de fluture. Tot catifeaua este tesatura care absoarbe cel mai bine lumina si o regasesc in ochii intunecati ai personajelor mele.De asemenea, imi place sa desenez copii. De altfel, multe din lucrarile mele cu personaje contin elemente ale portretului de copil, in special chipurile femeilor.Acum cateva zile am incheiat o serie de lucrari care pregatesc o expozitie personala si care reprezinta personaje mitologice ca zmei cu aripi sau uriasi cu sapte degete. Cum este primita propunerea ta de intoarcere la personaje de publicul tau, de femei mai cu seama? Este o tendinta in Romania sau la nivel international, in pictura? Impactul lucrarilor mele la public este mai favorabil decat m-am asteptat. Ma refer la faptul ca oamenii se uita cu atentie la ceea ce fac, iar simpla lor curiozitate este un semn bun. Daca oamenii nu sunt indiferenti, inseamna ca lucrarea exista si comunica. In ceea ce priveste femeile, ele sunt mai interesate de lucrari decat barbatii si cred ca o astfel de reactie a fost in toate timpurile. Portretul si compozitia cu personaje au ramas constante ale temelor din pictura din toate timpurile si spatiile. Se pare, totusi, ca in Occident se revine tot mai mult la figurativ si in special la portretul realist si ramane de vazut cat de rapid va reactiona publicul din Romania la aceasta tendinta.In ce ma priveste, desi nu sunt indiferent la ceea ce se intampla in jurul meu, nu imi propun si nu mi-am propus niciodata sa fiu in ton cu tendintele sau moda. Este drept, insa, ca majoritatea comenzilor pe care le execut sunt mai mult compozitii cu personaje, fie ca sunt lucrate in ulei, fie ca este vorba de fresca. Ce anume te-a influentat cel mai mult in formarea ca artist (pictori, curente artistice etc.)? Imi plac vechii maestrii ai zonei germanice, in frunte cu Holbein. La Holbein imi place linia, care delimiteaza si deschide, in acelasi timp, forma.Imi place meditatia asupra formei si fondului pe care o mai regasesc la maestrii chinezi din evul mediu (desenul de linie, nuantarea liniei si raportul ei cu zonele plate de culoare).Imi place goticul si prelungirea lui in Renasterea timpurie: Paolo Ucello, Mantegna, Filippo Lipi. Cum ti-ai defini stilul? Sunt grafician astfel ca, pentru mine, pe primul plan se afla desenul si raporturile formei cu spatiul, abia ulterior intra in discutie culoarea, care devine un mod de a delimita zonele compozitiei. Chiar si cand pictez in ulei, acuarela sau pastel, sunt preocupat de aceleasi aspecte; de aici si preferinta mea pentru chipul uman, simplu si complex, in acelasi timp, care accepta sa fie desenat si in acest fel sa fie inteles, desi niciodata complet. Cum iti alegi de obicei modelele pentru personaje? Care ar fi povestea realizarii acestora ? Foarte rar mi-am ales modelul pentru personaje, astfel ca orice chip pe care il vad, fie pe strada, fie al prietenilor si cunoscutilor mei, este un potential model. In cazul portretelor executate la comanda, ma pot apropia de model, incercand sa accentuez lucrurile care imi plac si sa construiesc personajul in jurul acestora. De multe ori, un chip pe care il vad undeva, intamplator, ma urmareste si il reconstitui in atelier, pornind tot de la trasaturile care mi-au placut sau care mi-au ramas intiparite in memorie. Dar de cele mai multe ori, personajele mele sunt imaginare si reunesc in ele caracteristicile diferite ale mai multor personaje reale. Ce anume te inspira la un chip? Care sunt acele trasaturi mai mult sau mai putin vazute pe care "le cauti"? Totul depinde foarte mult de personajul din fata mea: cel mai mult ma inspira acea parte pe care nu o vad, o parte intangibila, cum ar fi ochii semiinchisi, care au rolul doar de a capta lumina si nu de a o reflecta, lasind-o sa razbata in afara sub alta forma.Ar mai fi nobletea sau eleganta unui chip, ochii umbriti care te vad fara ca tu sa-i vezi, buzele care "se dizolva" in fata, parul care adesea completeaza sau delimiteaza albul fetei. A existat un chip care te-a inspirat in mod special? De ce? Da, de exemplu, am vazut odata o fata, in tren, pe care stiam ca nu o voi mai vedea niciodata si al carei chip degaja atata tristete incit parea sa se risipeasca in aer; parea de-a dreptul imateriala. Am incercat de nenumarate ori sa-i reconsitui expresia si chiar daca nu am reusit in intregime, foarte multe personaje au ajuns sa-i semene, abia atunci cind nu mi-am mai pus aceasta problema.Alta data, am vazut un copil al carui alb al fetei era parca facut numai din lumina, iar volumul refuza sa existe pe un capsor totusi atat de rotund