Condoleezza Rice - gratie si forta, diplomatie si neinduplecare

Condoleezza Rice, cel de al 66-lea Secretar de Stat al Statelor Unite, este cea de-a doua femeie care ocupa aceasta functie, dupa Madeleine Albright, si cea dintai afro-americana ajunsa pe locul al doilea in ierarhia administratiei prezidentiale. Asa cum s-a intamplat si cu o alta celebritate de culoare (Oprah Winfrey), Condoleezza a avut de infruntat, in primii ani ai vietii, problemele cauzate de discriminarea rasiala si de prejudecatile potrivit carora "locul femeii este la cratita".Cu siguranta, despre ea se poate spune ca s-a nascut pentru a reusi in viata, demonstrandu-si din copilarie curajul si refuzand sa se resemneze atunci cand totul parea sa fie impotriva ei. Cu alte cuvinte, a refuzat sa lase mentalitatea epocii sa-i limiteze orizonturile. Cu toate acestea, ea isi aminteste de numeroase situatii cand a avut de-a face cu discriminarea: intr-un magazin de imbracaminte a fost trimisa in magazie pentru a proba ce-si alesese, nepermitandu-i-se sa intre in cabina de proba; i se refuza accesul in unele hoteluri; la restaurant, i s-a intamplat sa fie servita cu friptura escesiv de prajita. Si exemplele ar putea continua... Din acest motiv, ea si-a canalizat eforturile inclusiv spre recunoasterea drepturilor minoritatilor. Condoleezza a urmat studiile universitare in stiinte politice la Universitatea din Denver, Colorado, iar in 1975 si-a luat masteratul in acelasi domeniu, la Universitatea Notre Dame. In 1977, a inceput sa lucreze in cadrul Departamentului de Stat, la biroul pentru Educatie si probleme culturale. Patru ani mai tarziu, la varsta de numai 26 de ani, si-a luat doctoratul in Stiinte Politice. In aceeasi perioada si-a inceput cariera universitara ca asistent la prestigioasa universitate Stanford, al carei decan a si devenit, ceea ce a fost o premiera - nici o femeie nu mai detinuse pana atunci o functie atat de inalta in ierarhia universitara. A ocupat aceasta pozitie vreme de sase ani, interval in care a administrat bugetul considerabil al Universitatii, reusind performanta de a echilibra balanta de cheltuieli si de a face investitii profitabile. Dupa ce a parasit decanatul, in 1999, a continuat sa predea la Stanford pana spre sfarsitul anului 2000, cand a fost numita in functia de consilier in probleme de securitate - a fost prima femeie care a detinut vreodata acest post. Tot cam atunci, si-a adjudecat denumirea de "Printesa Razboinica", menita sa reflecte forta si, in acelasi timp, delicatetea ei. La data de 16 noiembrie 2004, presedintele George Bush a nominalizat-o pentru functia de Secretar de Stat, iar pe 26 ianuarie 2005, Senatul a confirmat-o pentru acest post. Inca de la inceput, ea a anuntat ca intentioneaza sa "inoveze" diplomatia americana, o mare parte din demersurile ei canalizandu-se catre relatiile cu statele din Orientul Mijlociu. Nu intamplator, mass-media o considera unul dintre cei mai puternici si influenti lideri pe care i-au avut vreodata Statele Unite. Metodica si organizata, Condoleezza Rice si-a trasat un plan de actiune, care ar putea fi sintetizat in urmatoarele cinci directii: Relocarea diplomatilor americani in regiuni ale globului precum China, India, Brazilia, Egipt, Nigeria, Indonezia, Africa de Sud si Liban; Solicitarea expresa de a se plasa misiuni diplomatice in zone "delicate" cum ar fi Iraq, Afganistan, Sudan si Angola; de asemenea, a solicitat ca diplomatii trimisi in aceste parti ale lumii sa invete limba araba; Se implica activ in combaterea problemelor ce apar in zonele mentionate anterior - terorismul, traficul de droguri si epidemiile; Sprijina activ statele care au nevoie sa-si imbunatateasca infrastructura; A introdus o noua functie, cea de Director de Asistenta pentru Straini, a carui functie consta in supravegherea modului in care Statele Unite acorda sprijin extern.A fost numita de doua ori (in 2004, respectiv in 2005), a ocupat locul intai in topul celor mai puternice femei din lume, realizat de prestigioasa publicatie "Forbes", iar in 2006 a fost surclasata de cancelarul Germaniei, Angela Merkel. De asemenea, revista "Time" a inclus-o de patru ori in primele 3 pozitii in clasamentul celor mai influente personalitati ale lumii. Dincolo de scena politica...Actualul Secretar de Stat american are multiple pasiuni, pentru care isi gaseste intotdeauna putin timp. Este o femeie pe cat de puternica, pe atat de sensibila (filmul ei preferat este "Casablanca", pe care il revede cu aceeasi placere ori de cate ori are ocazia), canta la pian (compozitorul ei favorit este Johannes Brahms, despre care spune ca "este pasional, fara a fi sentimental", dar asculta si Led Zeppelin, dupa cum spunea intr-unul din sutele de interviuri acordate de-a lungul vremii.De asemenea, este pasionata de sport, fiind o ferventa jucatoare de golf, despre care spune ca o relaxeaza si o ajuta sa-si limpezeasca ideile. Ii place si fotbalul, pe care il considera un adevarat "catalizator social".

Michael Bolton - un concert fabulos, prin care l-a "inviat" pe Frank Sinatra

"Vreau sa iasa foarte bine, ca sa ma mai chemati si altadata". Asa ne-a spus Michael Bolton in cadrul conferintei de presa care a precedat concertul sustinut in luna noiembrie a anului 2005, la Sala Palatului. De asemenea, mentionase ca va raspunde cu placere unei eventuale invitatii ulterioare. Din ambele puncte de vedere, s-a tinut de cuvant: atunci ne-a oferit un spectacol grandios, iar cand a fost invitat din nou - de data aceasta, la Brasov - a raspuns afirmativ si a sustinut, iarasi, un concert extraordinar."Pentru un artist, cea mai mare satisfactie este aceea de a vedea ca publicul il apreciaza si indrageste melodiile sale. Este foarte emotionant si, in Romania, am simtit acest lucru din plin. Tocmai de aceea am primit cu bucurie invitatia de a canta din nou aici", a precizat Bolton la inceputul conferintei de presa. "Nu am mai fost niciodata la Brasov si imi place foarte mult acest oras. O alta mare satisfactie pe care ti-o aduce munca aceasta consta in faptul ca-ti ofera oportunitatea de a vedea mereu locuri noi si de a face permanent cunostinta cu stiluri de viata si mentalitati ale oamenilor de pretutindeni", a adaugat artistul.Michael Bolton si-a amintit ca, in anul 2005, Romania se afla in plin proces de negociere in vederea aderarii la Uniunea Europeana. "Ma bucur foarte mult pentru poporul roman. Ati reusit, iar acest lucru este minunat. Romania se afla in fata unui nou inceput, si toate sansele sunt de partea voastra", a mentionat cantaretul.Dezinvolt, artistul nu s-a ferit sa raspunda si intrebarilor mai delicate, precum cea care se referea la o perioada foarte dificila a vietii sale. "Cred ca era prin 1999... Ajunsesem in incapacitate de plata - cecurile semnate de mine nu mai erau valabile. Situatia era cu atat mai grava cu cat eram casatorit si aveam trei fete. Locuiam in chirie si nu-mi mai puteam permite sa platesc. A venit intr-o zi proprietarul locuintei si mi-a spus 'Imi pare rau, dar va trebui sa plecati'. Au fost niste momente cumplite pentru mine, mai ales ca 'miroseam' succesul, era atat de aproape si nu-l puteam atinge". Roata s-a intors insa, iar astazi Michael Bolton este unul dintre cel mai bine cotati interpreti si compozitori la nivel mondial. A vandut peste 52 milioane de albume si single-uri, a castigat doua premii Grammy pentru cel mai bun artist si sase premii American Music, precum si alte distinctii. Neobosit si in perpetua cautare de provocari in domeniu, anul acesta a lansat un nou album, pe care dorea sa-l realizeze demult... "Bolton Swings Sinatra" - un vis devenit realitate"De cativa ani, am o lista de proiecte pe care-mi doresc sa le realizez, iar pe locul intai se aflase un album cu piese ale lui Frank Sinatra. Il admir foarte mult, a fost un compozitor si un cantaret incredibil. In cantecele sale se afla atat de multa forta si, in acelasi timp, tandrete si vulnerabilitate...". Melodiile selectate au fost reorchestrate, iar artistul ne-a marturisit ca inregistrarea acestora s-a desfasurat neasteptat de repede si de eficient. "Am ales o serie de piese care se preteaza cel mai bine stilului meu si pe care, de altfel, le indrageam din copilarie. Totul a decurs rapid, de parca nu asteptam decat prilejul pentru a face acest lucru", a povestit Bolton, care a adaugat: "Diseara, il veti auzi pe Frank Sinatra".Un recital magnific...Concertul a inceput cu o intarziere de un sfert de ora, dupa recitalul sustinut de Paula Seling. Imbracat in blugi, camasa alba si un sacou de catifea, Michael Bolton si-a facut aparitia pe scena in acordurile piesei "Go The Distance" si si-a inceput recitalul cu melodia "Love is a Wonderful Thing". Multi dintre noi am venit langa scena si am inceput sa cantam impreuna cu el. Urmatoarele doua piese din spectacol, "Soul Provider" si "To Love Somebody" au electrizat atmosfera. Aproximativ 7000 de oameni prezenti (i-am inclus aici si pe cei care au urmarit spectacolul din exteriorul stadionului) il aclamau si fredonau, iar blitz-urile aparatelor de fotografiat si ale telefoanelor mobile licareau in continuu. Recitalul a continuat cu arhicunoscutele melodii "Time, Love and Tenderness", "When a Man Loves a Woman" si "Georgia on My Mind"."Multumesc", a spus Bolton in limba romana si s-a retras pentru a-si schimba costumatia, lasandu-i pe instrumentisti sa intretina atmosfera. A revenit intr-un costum negru, explicandu-ne ca s-a imbracat astfel in vederea urmatoarei parti din concert - respectiv, cateva piese de pe albumul "Bolton Swings Sinatra": "That's Life", "New York, New York", "Night and Day", precum si "Fly Me to the Moon". Pentru a treia oara, Michael Bolton a disparut in culise, schimbandu-se in tricou si blugi. Intorcandu-se aproape imediat, a adus o chitara electrica, de care s-a folosit la piesa "Rock Me All Night Long". In continuare, a interpretat hit-ul "Steel Bars", iar dupa aceea a parasit scena impreuna cu orchestra, facandu-ne un semn de ramas-bun. Nimeni nu si-a parasit insa locul, publicul continuand sa aplaude si sa-i scandeze numele. Raspunzand chemarilor noastre, Bolton a revenit pentru bis, fiind numai cu pianistul. "Pentru acest cantec, voi avea nevoie de ajutorul vostru", ne-a spus Michael Bolton, iar acordurile de inceput ale melodiei "How Am I Supposed to Live Without You?" au fost intampinate cu explozie de entuziasm. Intreg stadionul a cantat la unison, iar artistul a venit la marginea scenei pentru a strange mainile indreptate spre el si a primi florile oferite. "Inca o melodie si gata, bine?". Ultima piesa a serii, "Said I Loved You, but I Lied", pentru care au revenit toti instrumentistii, a desavarsit concertul. Nu stiu ce ne-am mai fi putut dori in acele momente. La final, Michael Bolton ne-a multumit inca o data si a plecat, iar faptul ca iesirea sa din scena s-a produs de data aceasta tot pe acordurile piesei "Go The Distance" ne-a dat de inteles ca, intr-adevar, spectacolul s-a incheiat. Concluzii...?"Nu de foarte multe ori in viata ai ocazia sa vezi un asa artist", a declarat unul dintre spectatorii prezenti. Cu atat mai mult, aceia dintre noi care am fost si la concertul din urma cu doi ani, ne putem considera privilegiati. Michael Bolton este un artist Mare, al carui destin se poate caracteriza printr-un vers ce constituie o adevarata lectie de viata: "I will find my way, if I can be strong" ("Go The Distance"). O pledoarie pentru pasiune si curaj, pentru ca toti sa incercam sa ne depasim conditia in permanenta.

Gael Garcia Bernal, un mexican la Hollywood

Poate ca numele sau nu iti este cunoscut, dar iti recomandam sa il retii, pentru ca tanarul actor de origine mexicana promite sa faca valva in Mecca filmelor. Dupa succesul repurtat cu filme ca "Amores Perros", "Y Tu Mama Tambien" sau "Babel", Gael Garcia Bernal este tot mai solicitat pentru proiectele de film hollywoodiene. Avand un chip angelic si un zambet fermecator, Gael Garcia este un tip carismatic si natural, care a cucerit deja inimile femeilor.Pe marile ecrane romanesti il poti vedea in pelicula "La science des reves" ("Arta viselor"), productie 2006, film regizat de Michel Gondry, in care Bernal are rolul principal. Filmul reprezinta o imbinare de fantastic si real, pe stilul unui alt proiect al lui Gondry, "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" ("Stralucirea eterna a mintii neprihanite"). Daca esti adepta stilului usor abstract al regizorului de a reda universul fantastic al viselor si al imaginarului personajelor sale, atunci Stephane, pe care Bernal il interpreteaza in film cu foarte mult farmec si entuziasm, te va convinge si te va cuceri. Filmul il are in centrul sau pe Stephane, un visator convins. Venit sa lucreze la Paris intr-o intreprindere producatoare de calendare, Stephane duce o viata monotona, pe care o compenseaza insa din plin prin visele sale. In fata unor camere de luat vederi din carton, el isi imagineaza propria emisiune de televiziune despre... vis. Intr-o zi, face cunostinta cu vecina lui Stephanie, de care se indragosteste. Atrasa la inceput de excentricitatea acestui baiat surprinzator, fata il respinge in final. Stephane cauta o solutie la problema lui acolo unde domneste imaginatia... Daca vrei sa il cunosti mai bine pe Stephane, salile cinematografelor iti sunt deschise. Noi iti propunem sa afli mai multe lucruri despre actorul care ii da viata.Bernal s-a nascut in data de 30 noiembrie 1978, in Guadalajara, Mexic. Si-a inceput cariera de actor inca din copilarie, cand a jucat impreuna cu parintii sai, actori de meserie, in mai multe piese de teatru. La varsta de 14 ani, a jucat intr-o telenovela intitulata "El abuelo y yo" (1992). A jucat apoi in proiecte de film "exercitiu" pentru scoala si in scurtmetraje, cum ar fi "De tripas, corazon" (1996), regizat de Antonio Urrutia, film nominalizat la Premiile Academiei Americane de Film la categoria Cel mai bun scurtmetraj, si "El ojo en la nuca" (2001), regizat de Rodrigo Pla. In "De tripas, corazon", a fost distribuit in rolul unui adolescent timid si tacut, ai carui prieteni se angreneaza intr-o aventura sexuala, excluzandu-l insa. Bernal a urmat cursurile Scolii Centrale de Drama din Londra, fiind primul mexican acceptat in cadrul acestei prestigioase institutii de invatamant. Primul sau film de succes a fost "Amores perros" (2000), urmat de "Y tu mama tambien" (2001), in regia lui Alfonso Cuaron, in care a jucat alaturi de Diego Luna. Pana la varsta de 17 ani, cand a parasit Mexicul si a plecat in Marea Britanie, Bernal aparuse deja in numeroase scurtmetraje si alte productii de teatru, exersandu-si abilitatile pentru marile proiecte care il asteptau in viitor. La jumatatea studiilor urmate la Londra, Gael Garcia a revenit in Mexic, pentru a filma "Amores perros" pentru regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu. In aceasta poveste despre trei persoane diferite, ale caror vieti se intersecteaza din cauza unui accident fatal de masina, Bernal a jucat rolul Octavio, un baiat provenind dintr-un cartier sarac. Octavio se implica in luptele cu caini, incercand sa obtina bani sa fuga in lume cu femeia pe care o iubeste, cumnata sa insarcinata. Pelicula a fost nominalizata la o serie de premii de prestigiu, inclusiv un Oscar pentru Cel mai bun film strain, iar Bernal a devenit un star international. A primit suficient de multa atentie din partea presei si oferte pentru filme de mare buget, insa a ales sa profeseze in continuare in tara sa natala.A primit urmatorul sau mare rol in momentul in care regizorul Alfonso Cuaron a vizionat "Amores perros" si i-a oferit actorului unul dintre cele doua roluri principale din filmul "Y tu mama tambien". Aceasta pelicula i-a garantat lui Bernal statutul de actor serios si cu potential, iar perechea extraordinara pe care a format-o impreuna cu Luna nu a fost o surpriza pentru nimeni, din moment ce starurile sunt, in viata reala, prieteni foarte buni. Filmul a devenit un succes international si a obtinut Premiul Academiei Americane de Film pentru Cel mai bun scenariu original.Bernal a continuat sa accepte roluri provocatoare in filme latino-americane, cum ar fi rolul de preot in "The Crime of Father Amaro" (2002). Trimis sa asiste un preot in varsta, Parintele Amaro se indragosteste de o fata in varsta de 16 ani. Sfasiat intre dorinta carnala si devotamentul fata de credinta, personajul trebuie sa gaseasca puterea de a alege viata pe care si-o doreste. Filmul a fost nominalizat atat pentru Oscar, cat si pentru Globul de Aur, la categoria Cel mai bun film strain, in ciuda cronicilor atat pozitive, cat si negative pe care le-a primit.Actorul a jucat apoi rolul unui student argentinian la Medicina, Ernesto Guevara de la Serna, care mai tarziu a devenit faimosul revolutionar cubanez Che Guevara, in productia cinematografica "The Motorcycle Diaries" (2004). Impreuna cu Alberto Granado (Rodrigo de la Serna), Guevara porneste intr-o lunga si indrazneata calatorie pe motociclete, incepand din Buenos Aries, trecand apoi prin Chile, calatorind peste Anzi si prin Amazon. Cei doi prieteni descopera adevarata America Latina, fapt care "trezeste" constiinta revolutionara a lui Guevara. Din nou, Bernal a jucat intr-un film nominalizat la mai multe premii, printre care se numara un Glob de Aur pentru Cel mai bun film strain. De asemenea, a mai jucat in proiectul celebrului regizor spaniol Pedro Almodovar, "La Mala Educacion" (2004), in care a interpretat mai multe roluri, printre care cel al unui actor oportunist si al unui travestit. Pentru ca este de origine mexicana, inainte de a primi rolul pentru aceasta pelicula a fost nevoit sa il convinga pe regizor ca poate imita un accent spaniol convingator...Dupa aceasta performanta, starul a realizat primul sau film in limba engleza, "The King" (2006). Aici a dat viata personajului Elvis, un barbat eliberat din Marina americana, plecat in cautarea tatalui sau (William Hurt). Tanarul sfarseste prin a se implica intr-o relatie cu fiica acestuia (Pell James), respectiv sora vitrega a lui Elvis. Aceasta relatie ii permite sa se infiltreze in familie, ceea ce declanseaza violente si o adevarata tragedie.In "La science des reves" (2006), bizara fantezie SF a regizorului Michel Gondry, Bernal intra in pielea unui tanar excentric si timid, ale carui vise ii invadeaza in mod constant viata reala. Dupa realizarea acestei pelicule care poate fi vazuta si pe marile ecrane romanesti, starul a facut din nou echipa cu Inarritu, pentru drama complexa si emotionanta "Babel" (2006), o examinare sfasietoare a confuziei, a fricii si a profunzimii dragostei. "Babel" spune trei povesti care au loc pe continente diferite - Asia, Africa si America de Nord. Povestile au in comun un act simplu si intamplator de violenta - o femeie (Cate Blanchett), care calatoreste impreuna cu sotul sau (Brad Pitt) prin Maroc, este grav ranita de un glont ratacit tras in joaca de doi baieti (Said Tarchani si Boubker Ait El Caid). Gael Garcia a interpretat rolul nepotului beat al menajerei cuplului (Adriana Barraza). Barbatul incearca sa ii scoata ilegal din Mexic atat pe femeie, cat si pe cei doi copii ai cuplului american pentru care lucreaza aceasta. Toate povestile din "Babel" vorbesc despre nevoia de comunicare, de afectiune si de apropiere. "Babel" a fost nominalizat la Oscar si multi critici au laudat performantele deosebite realizate de actorii sai. Bernal a inceput o serie de alte proiecte, inclusiv "El Pasado" (2007), o drama despre un cuplu care trece printr-o despartire urata si dificila. Actorul a trecut si in spatele camerei de luat vederi, regizand primul film din cariera sa, "Defecit" (2006), pelicula in care si joaca. Drama exploreaza modul in care doua clase sociale distincte interactioneaza la o adunare de familie mexicana.In prezent, actorul filmeaza pentru "Rudo y Cursi", pelicula care urmeaza sa apara in anul 2008. De asemenea, mai are "pe maneca" doua proiecte, ambele aflate in stare de pre-productie: "Blindness" (2008) si "Pedro Paramo" (2009).Si, pentru ca iti spuneam ca este unul dintre cei mai carismatici tineri actori, iata ca nu suntem singurii care credem acest lucru: in anul 2002, Gael Garcia a fost numit unul dintre cei mai frumosi 25 de oameni din lume, top realizat de revista "People en Espanol". Bernal a fermecat-o chiar si pe actrita Natalie Portman - cei doi au avut o relatie de peste un an, in perioada martie 2003 - mai 2004.Idolii sai declarati sunt: Klaus Kinski, Daniel Day-Lewis si Marcello Mastroianni. Actorul sau preferat este Javier Bardem, starul precizand ca i-ar placea la nebunie sa lucreze cu el in viitor. In ceea ce priveste actritele, vedetele sale preferate sunt Emily Watson si Juliette Binoche.

Trei zile de B'Estival incendiar

Primul festival muzical de talie internationala din Romania s-a "produs" cu nume grele pe scenele puse la dispozitia publicului in complexul Romexpo din capitala. Peste 40.000 de oameni s-au adunat in cele trei zile de festival (29 iunie, 30 iunie si 1 iulie) sa ii vada pe unii dintre cei mai renumiti artisti ai momentului, dar si trupe care au facut istorie in show-biz: Faithless, P!nk, Marilyn Manson, Alice Cooper, Morcheeba, Reamonn, Wu-Tang Clan, Kasabian si multi altii. Peste 24 de artisti au fost prezenti in week-end in capitala. Concerte live, distractie pe masura, Silent Disco si unele dintre cele mai tari spectacole pe care fanii romani (si nu numai) au avut ocazia sa le vada in tara noastra. Organizat la standarde internationale, este primul festival muzical care scoate cu adevarat Romania de pe harta tarilor ocolite de marile trupe.Cu toate ca vineri, 29 iunie, Morcheeba si-a intampinat publicul cu "Hello, Budapest" (o expresie atat de cunoscuta, din pacate, romanilor, "gratie" tuturor trupelor care se opresc la vecinii nostri unguri, dar niciodata la noi...), festivalul nu a avut nici o vina in acest sens. Au fost ore si zile intregi de muzica buna, ascultata de fanii impatimiti la standarde de o calitate occidentala.Vineri, 29 iunie, Faithless a ridicat din nou publicul in picioare, la cel de-al treilea concert al lor in tara. Romani si straini au cantat la unison versurile celor mai cunoscute si iubite piese ale celebrilor Maxy Jazz si Sister Bliss: "We Come One", "Insomnia", "God Is a DJ" sau "Mass Destruction". Orice piesa noua Faithless este primita cu bratele deschise de catre public si la fel s-a intamplat si in cazul melodiilor promovate de pe cel mai recent material discografic al trupei, "For All New Arrivals".A doua zi de festival, sambata, 30 iunie, a adus surprize placute - britanicii de la Kasabian au incantat publicul venit sa asculte un indie rock de calitate. Fanii au vibrat pe ritmurile trupei care si-a castigat un public de sine statator si in Romania. Desi a fost un festival international si nu am putea spune ca o trupa a cantat in deschiderea alteia, totusi baietii de la Kasabian - cu cel putin doua ore inainte de intrarea lui P!nk pe scena - nu s-au abtinut de la o remarca rautacioasa la adresa solistei: "Asteptati-o pe P!nk! Este grozava!".Nemtii de la Reamonn, in frunte cu vocalul lor irlandez, Rea Garvey, au facut o figura frumoasa in fata spectatorilor si si-au castigat simpatia romanilor prin declaratiile entuziaste si inflacarate - "Este prima oara cand sosim in Romania, dar va jur ca nu va fi si ultima!", a declarat solistul, repetand promisiunea si la finalul concertului. Fanii au apreciat stradania liderului trupei de a invata cateva cuvinte in limba romana ("Va iubesc", "Multumesc"), pe care starul s-a grabit sa le foloseasca de fiecare data cand a avut ocazia. Cei care nu au inteles dragostea lui subita fata de Romania, mai ales in momentul in care Garvey s-a intors din culise cu un steag al Romaniei fluturandu-i pe spate, s-au lamurit rapid - vocalul a declarat (destul de siropos pentru un star rock): "Fata mea vine din Romania. Mi-a escaladat inima si m-a adus in tara voastra."Cu un sound extrem de clar, desi cam romantios si "pentru fete", dupa cum au apreciat ascultatorii, nemtii si-au facut show-ul "curat", incantand publicul cu piese de pe noul album, dar si cu cele doua hituri ale lor, baladele "Tonight" si "Supergirl", pe care au cantat-o la bis. Baietii au fost chemati din backstage chiar cu titlul piesei lor de succes, pe care au cantat-o apoi impreuna cu publicul.Atmosfera a sarit in aer in momentul in care P!nk si-a facut aparitia pe scena B'Estival. Asteptata cu sufletul la gura, vedeta s-a prezentat in fata publicului blonda, cu o tunsoare scurta, cu creasta, imbracata intr-o rochita extrem de scurta, maro-aurie, o geaca neagra, scurta, si ochelari de soare. Cantareata si-a salutat fanii in stilul caracteristic: "Salut! Sau buna seara! Sau ce naiba o fi!". Si P!nk a invatat sa multumeasca in romana, lucru pe care l-a facut in fata publicului extaziat. Vedeta a incendiat atmosfera si a interpretat piese pe care fanii le asteptau, cum ar fi "Trouble", "Just Like A Pill", "Don't Let Me Get Me", "Family Portrait" ("Sa continuam cu seria melodiilor triste", a declarat vedeta, zambind ironic), "Stupid Girl", dar si mai noile melodii "Who Knew" si piesa cu versuri politice "Dear Mr. President". P!nk a recunoscut ca are "vederi politice foarte bine conturate", fapt care se poate vedea si din versurile cantecelor sale.Comerciala si exploziva, vedeta a stiut sa se "vanda" in fata publicului, ca un excelent produs de marketing ce este. Solista nu a renuntat nici la piesa "What's Up", celebrul hit 4 Non Blondes, la care P!nk nu renunta in show-urile sale - lidera trupei 4 Non Blondes, Linda Perry, este idolul cantaretei si o buna prietena a acesteia.Desi in prima parte a concertului a parut sa ii placa ceea ce se intampla la B'Estival, in cea de-a doua parte P!nk a renuntat sa mai faca legatura intre piese si sa isi intretina fanii, totul culminand cu disparitia sa brusca de pe scena, cand publicul nu a inteles ca, de fapt, acesta a fost finalul concertului... Solista a revenit la bis, imbracata intr-un top negru si jeansi albastri, cand, practic, a anuntat inceperea petrecerii - show-ul s-a incheiat cu melodia "Get The Party Started (Sweet Dreams)".Cea de-a treia zi de festival, duminica, 1 iulie, a adus in fata publicului doua dintre cele mai "tari" nume din rock-ul international, Alice Cooper, veteranul soc-rocker, si Marilyn Manson, "vampirul" scenei rock mondiale. Nu au lipsit nici rapperii de la Wu-Tang Clan, care au incendiat atmosfera si au facut show in adevaratul sens al cuvantului. Festivalul s-a prezentat extrem de bine pentru o prima editie, insa una dintre dezamagirile sale a reprezentat-o trupa experimentala Chicks on Speed, care a evoluat pe scena B'Estival sub forma unui art performance care, dupa cum au afirmat spectatorii, "Suna si arata mai infiorator decat cel mai mare cosmar pe care l-am avut vreodata". Publicul anesteziat s-a trezit insa destul de repede si a raspuns prezent la strigarea data de Alice Cooper, intrat imediat dupa Wu-Tang Clan. Cu o trupa de instrumentisti "bazati" pe spate, Alice Cooper a aratat cine este adevaratul star al scenei si ca rock-ul nu moare, atata vreme cat simti si traiesti cu adevarat muzica. "Batranul" si-a facut show-ul in stilul caracteristic - haine din piele, machiaje stridente, manechine "maltratate", violenta, camasi de forta si o spanzuratoare, nimic nu a lipsit de pe scena lui Cooper. Desi presa a relatat despre rivalitatea existenta intre Alice Cooper si Marilyn Manson, cei doi au aratat ca au ingropat securea razboiului si au cantat in duet. Manson s-a "inserat" in show-ul lui Cooper, pentru un refren, iar veteranul rocker si-a facut si el prezenta pe scena incarcata de fum si lumini stranii a mai tanarului sau urmas.Peste 20.000 de oameni s-au adunat duminica seara sa ii urmareasca live pe doi dintre greii rock-ului. Publicul tanar a rezonat la acordurile de heavy metal pur al lui Cooper si, chiar daca pustii nu au recunoscut toate piesele, au fost cuceriti de profesionalismul pe care Cooper l-a aratat in tot ceea ce face pe scena, precum si de atentia sa pentru detalii - un concert "ca la carte". Din show-ul sau nu putea lipsi piesa "Poison", pe care, cu mic, cu mare, spectatorii au fredonat-o la bis-ul starului. Marilyn Manson a sosit pe scena cu o intarziere de jumatate de ora, lucru care i-a deranjat destul de mult pe cei veniti din toata tara si din afara Romaniei, special sa il asculte. Starul nu si-a dezmintit renumele de rocker controversat si si-a inceput show-ul intr-o betie de lumini rosii, in concordanta cu ritmurile psihedelice ale pieselor sale. Fardat exagerat, asa cum ne-a obisnuit, cu tenul acoperit de fond alb si ochii "inrositi", Manson a cantat piesa recent lansata "If I Was Your Vampire". Un concert de-a dreptul electrizant, care iti patrunde in suflet si te infioara cu acordurile sale de rock industrial. Manson in sine este un spectacol, ajutat de o trupa excelenta, care live suna demential, dar si de un joc de lumini si fum, menit sa te introduca in atmosfera "de cosmar" pe care vrea sa o genereze. Bis-ul lui Manson a isterizat la propriu, fanii sai dansand ca nebunii si fredonand alaturi de star versurile piesei "The Beautiful People".A fost B'Estival. Trei zile de muzica, distractie si concerte ale unor artisti pe care nu se stie cand ii mai poti vedea a doua oara in Romania. Daca, pentru o prima editie, festivalul a reusit sa se prezinte atat de bine, putem spune ca "s-a spart conducta" cu artisti internationali de calibru, care incep sa isi faca drum si prin tara noastra. In cazul in care anul acesta ai ratat B'Estivalul, la anul cumpara-ti bilete din timp, pentru ca sigur vei avea ce vedea. Vom fi si noi acolo.

Credibilitatea femeilor in mediul de afaceri

A fost odata ca niciodata... De cate ori nu ni s-au citit povesti, in copilarie? De la bun inceput a fost un fapt evident ca Oprah Winfrey face parte dintre "cei alesi". S-a nascut in 1954, in statul american Mississippi, intr-o perioada in care a fi de culoare era echivalent, de cele mai multe ori, cu proscrierea. Cu siguranta ca, atunci, nimic nu parea sa anunte extraordinarul parcurs pe care avea sa il ia destinul ei. Aceasta in ciuda faptului ca fetita demonstra uluitoare capacitati de comunicare si invatare, precum si o profunzime cu totul neobisnuita la copiii de varsta ei - ca sa nu mai spunem ca provenea dintr-un mediu considerat "defavorizat". Astazi, este una dintre cele mai cunoscute, respectate si admirate femei din intreaga lume. De fapt, Oprah Winfrey a devenit o industrie in sine. Prezenta ei la un eveniment asigura din start succesul acestuia si este binecunoscut faptul ca nu-si confirma aparitia pana cand nu planifica si nu verifica totul, cu rigurozitate de ceas elvetian. Debutul ei in mass-media a avut loc in anul 1971, la postul de radio WVOL. A fost prima femeie afro-americana prezentator de stiri, ea lucrand pana la varsta de 19 ani la postul de televiziune WTFV-TV si doborand si recordul neomologat de varsta: era cea mai tanara crainica din istoria televiziunii, la nivel mondial.La 13 ani de la debut, in 1984, Oprah a primit o noua provocare: aceea de a prezenta emisiunea AM Chicago. Atunci cand a preluat-o, emisiunea se situa spre capatul clasamentului, din punct de vedere al audientei. Un adevarat rege Midas al timpurilor moderne, dupa numai o luna de zile de cand trecuse la "carma", Oprah a reusit incredibilul: AM Chicago intrecuse in audienta talk show-ul de pe primul loc, "Donahue". Pana la implinirea unui an de cand preluase aceasta emisiune, proiectul a fost redenumit "The Oprah Winfrey Show". Miracol? Profesionalism? Sansa? Talent? Cate putin din toate, cu siguranta... Emisiunea s-a mentinut pe locul intai timp de nu mai putin de 18 sezoane, a castigat zeci de premii Emmy, are aproximativ 30 de milioane de telespectatori saptamanal in Statele Unite si este transmis in toata lumea, in peste 111 tari. In anul 1988, Oprah a pus bazele studiourilor Harpo (Harpo este, de fapt, Oprah, scris de la dreapta la stanga), devenind astfel cea de-a treia femeie din Statele Unite care isi cladea, incet si sigur, un imperiu. Fusese devansata de Mary Pickford si Lucille Ball.Ce pisc ii mai ramasese de cucerit? Presa scrisa? Nu pentru multa vreme, desigur. In anul 2000, Oprah a lansat publicatia lunara "The Oprah Magazine", care s-a bucurat din start de un succes considerabil si al carei tiraj, in prezent, este de doua milioane de exemplare, depasind chiar si mogulul "Vogue". Incurajata de aceasta reusita, in 2004 a lansat si o revista de design interior, pe care a numit-o "O at Home". Site-ul ei este unul dintre cele mai vizitate portaluri din lume destinate publicului feminin, avand aproximativ 3 milioane de vizitatori lunar. Cele mai recente si incitante informatii din domeniile de interes general pot fi gasite aici, pentru Oprah Winfrey nemaiexistand, de foarte multa vreme, termenul "imposibil". Aceasta in cazul in care a existat vreodata...Pe cat de deschisa, comunicativa si exuberanta este in plan profesional, pe atat de "ermetica" devine atunci cand este vorba despre viata ei personala. O copilarie destul de trista, marcata de lipsuri materiale si de problemele decurgand din rasism, o adolescenta zbuciumata si o poveste de dragoste dezamagitoare, cu un barbat insurat care nu a consimtit niciodata sa divorteze si din cauza caruia a suferit imens, Oprah Winfrey isi pazeste cu strasnicie spatiul personal. Tot ceea ce se stie despre familia ei este strict ceea ce doreste ea sa se vada. Sotul sau, Stedman Graham, mai tanar decat ea, este un celebru consultant in probleme de management si marketing si a publicat doua carti, aflate pe lista de best seller-uri. Oare la ce concluzie s-ar putea ajunge? Oprah Winfrey este, cu siguranta, un "alergator de cursa lunga", dar fara singuratatea acestuia. Si-a castigat, incet si sigur, popularitatea si dragostea a miliarde de oameni de pe intreaga planeta. Tinand cont de indrazneala ei, talentul si capacitatea de inovatie, putem spune ca, daca ar aparea vreodata o revista pentru locuitorii de pe planeta Marte, Oprah Winfrey ar fi redactor sef.

Sandra Bullock, perfecta pentru roluri amuzante

In cel mai nou film al sau, "Premonitia", pe care il poti vedea pe marile ecrane incepand cu data de 15 iunie 2007, Sandra Bullock detine rolul principal. Nu este neaparat cel mai potrivit rol al actritei hollywoodiene, care este perfecta in roluri de "girl next door", cea mai amuzanta si simpatica fata. De data aceasta, Bullock renunta la zambetul larg si incearca sa ne arate ca stie sa joace bine chiar si drama. Un lucru care nu ii iese grozav. Cu toate acestea, Bullock ramane una dintre cele mai vizate vedete de la Hollywood atunci cand vine vorba despre comedii si alte filme "usurele". Aceasta deoarece imaginea ei "vinde".Ca in cazul oricarei vedete, nici viata ei nu este scutita de intamplari mai mult sau mai putin amuzante. Firea sa deschisa a impus-o la Hollywood si acum este una dintre cele mai adorabile imagini din industria de divertisment. Un chip luminos, privirea calda si usor melancolica, precum si rolurile simpatice au impus-o pe piata drept o actrita care lucreaza usor si cu pasiune. Insa Bullock nu a avut norocul sa primeasca roluri "profunde", fiind etichetata ideala pentru comedii romantice. O fire care se face placuta oricui si in acelasi timp puternica, actrita stie sa iasa cu usurinta din orice incurcatura. Acest lucru este evident pana si pentru profani. Oare altii cum s-ar fi descurcat in aceasta situatie, in locul ei?... In martie 2001, actrita a participat la premiera londoneza a comediei "Miss Congeniality", regizata de Donald Petrie, in care vedeta a interpretat rolul adorabilei, dar atat de neindemanaticei politiste sub acoperire Gracie Hart. Cat se poate de eleganta, Bullock s-a prezentat pe covorul rosu in fata jurnalistilor, a facut cativa pasi si, spre amuzamentul intregii adunari, s-a impiedicat de rochie si a cazut direct in fata...Mai tarziu, actrita a declarat: "Ati vazut ce intrare spectaculoasa mi-am facut? Este ceva ce fac si in viata reala, in mod natural, asa ca ma folosesc de ceea ce stiu. Cad des si o fac bine." Sa intelegem ca rolul i s-a potrivit... manusa? Probabil ca da, din moment ce, in perioada scolii, micuta Sandra a primit titulatura de "Clovnul scolii", dar si pe cea de "Persoana care este cea mai posibil sa iti insenineze ziua". Mai mult decat atat, sora Sandrei, Gesine, i-a spart nasul viitoarei actrite cu cotul, in timp ce deschidea una de la garaj. Matura fiind de aceasta data, in timpul filmarilor peliculei "The Thing Called Love", Bullock a reusit performanta de a-si sparge nasul pentru a doua oara - timp de o saptamana, a filmat scene doar din spate sau din lateral.Inca de la inceput, Sandra Bullock a fost un copil plin de energie si cu o personalitate puternica. Vedeta isi aminteste despre un incident cand, la varsta de trei ani, in timpul mutarii intr-o casa noua, cu familia, i s-a spus cat se poate de clar sa nu atinga un bec aprins care "zacea" atarnat pe podea, de firul electric. Reactia ei a fost sa "casapeasca" becul cu figuri de karate si, in consecinta, sa se aleaga pe manute cu niste taieturi de nota zece... Insa aceasta nu a fost ultima sau singura rana pe care nebunatica micuta avea sa o "capete" in copilarie...O patanie tot din copilaria actritei arata ca Sandra nu avea nici o legatura cu alcoolul, desi mai tarziu s-a internat intr-o clinica de dezalcoolizare... Insa a facut acest lucru nu din cauza unei dependente, ci pentru a-si pregati rolul din pelicula "28 Days" (2000). Totusi vedeta povesteste despre o prima si prematura "intalnire" a sa cu alcoolul: "Nu stiam ca Bacardi trebuie amestecat cu altceva, asa ca l-am baut simplu. Mama m-a dus la spital, pentru ca a crezut ca am consumat droguri!".Impresia pe care o lasa colegilor si persoanelor care o intalnesc este puternica, dupa cum povestesc acestia. Regizorul Irwin Winkler isi aminteste despre Bullock: "Cand a intrat prima oara in biroul meu, pentru auditia de la 'The Net', purta o salopeta, cei mai ciudati pantofi pe care i-ati vazut vreodata si o sapca de baseball cu cozorocul la spate. La momentul intalnirii cu regizorul, majoritatea actritelor ar purta tocuri inalte sau cea mai scurta fusta si bluza posibil, dar ea nu este asa...".La scurt timp dupa ce a inceput filmarile la "A Time To Kill", Bullock a aflat ca se apropie ziua de nastere a regizorului Joel Schumacher. Actrita a cerut sa i se faca, din carton, un tort fals, urias. In momentul in care acesta, decorat cum nu se poate mai apetisant, i-a fost oferit realizatorului de filme, vedeta a sarit din tortul-surpriza si, cu baloane in mana si un bikini fosforescent, i-a aratat... fundul. Bineinteles, actrita avea "tatuata" pe fese varsta implinita de Schumacher...In timpul filmarilor de la "Two Weeks Notice", Hugh Grant a invatat rapid sa aprecieze "simtul umorului pueril" al colegei sale. La incheierea productiei, Grant i-a oferit lui Bullock un cadou numai "bun" de despartire: un joc de sah... inspirat din Kama Sutra... Totusi actrita nu s-a lasat mai prejos si l-a "cadorisit", la randul ei, pe star: "Mi-a dat o gramada de bunatati.", isi aminteste Grant. "Ciocolata englezeasca si prezervative - sute de prezervative."Vedeta povesteste ea insasi despre unele obiceiuri ale sale care pot parea extrem de ciudate celor care o cunosc pentru prima oara: "Aduc maseze pe platoul de filmare. Angajez pe cineva care sa imi faca acupunctura. Stabilim un 'centru al sanatatii', o rulota mare, in care se tin sedintele pentru intreaga echipa. La inceput, multi dintre cei din echipa sunt destul de debusolati si nu inteleg nimic. Dar, pana la incheierea filmarilor, cu totii isi beau ceaiurile de plante, fac sedinte de acupunctura si vorbesc despre Feng Shui."Bullock este o adepta ferventa a acupuncturii, actrita folosind aceasta tehnica antica de origine chineza pentru a slabi. Actrita preciza in legatura cu statutul sau de vedeta excentrica: "Nu imi doresc de nici o culoare sa intru in categoria vedetelor marcate de lifestyle. Sunt o celebritate ingrozitoare. Daca ies in public, ma imbrac ca un porc."Stilul de viata, firea si umorul vedetei sunt apreciate de toate prietenele Sandrei - la scurt timp dupa ce s-a casatorit, in decembrie 2001, Ashley Judd a contactat-o pe Sandra Bullock, alaturi de care a jucat in "Divine Secrets of the Ya-Ya Sisterhood", pentru a-i impartasi aceasta veste minunata. Judd afirma: "A fost cu adevarat amuzanta - i-am trimis un e-mail, in care ii spuneam: 'Stii ca m-am maritat.' Iar ea mi-a raspuns: 'Mda, stiu. Am fost domnisoara ta de onoare.' Eu le spun tuturor ca am fost mult prea beata sa imi mai amintesc ceva..." Bullock a marturisit pana la urma ca nu a avut calitatea de domnisoara de onoare la nunta lui Judd...Actrita s-a distrat si impreuna cu Hugh Grant pe platoul de filmare de la "Ya-Ya", pornind de la rolurile pe care cei doi le-au interpretat: "Ne-am casatorit si acum sunt insarcinata in doua luni... cred ca o sa il vad mult mai mult decat imi doresc."In timpul realizarii filmului "Murder by Numbers", Ben Chaplin a impartit o scena cu... piciorul Sandrei Bullock. "Sandra ma mangaie cu piciorul.", a explicat actorul. "Este o scena interesanta. A trebuit sa o filmam si a fost destul de distractiva, pentru ca Sandy are picioare frumoase. Si-a facut si pedichiura... Sandy nu filmeaza prea multe scene de dragoste, asa ca m-am simtit onorat sa primesc macar piciorul ei."Bullock a declarat in legatura cu scenele de dragoste: "Scenele de sex din filme nu sunt niciodata romantice si nu simti nici o clipa ca te-a luat valul. Intotdeauna lucrurile sunt foarte tehnice... Eu numar mereu: ok, trebuie sa ne sarutam pana cand numar in gand pana la cinci, imi spun replica, apoi iar ne sarutam pana cand numar pana la sapte. Spun ceva de genul: unu Mississippi, doi Mississippi, trei si apoi pauza. Este un fel de coregrafie. Uneori, ai parte de actori care simt ca este sarcina lor sa intre in gatul tau cat de mult posibil... Iar tu le spui: 'Scuza-ma, imi place de tine, dar nu chiar atat de mult.'"In 1993, Dennis Leary si Sandra Bullock au fost distribuiti in roluri secundare in filmul "Demolition Man" al lui Marco Brambilla. Mai tarziu, Leary a dezvaluit faptul ca, desi nu o cunostea pe Sandra, intr-o zi actrita i-a batut la usa rulotei, sa ii spuna ca in cabina ei de proba au urcat mai multi tipi care vor neaparat sa il cunoasca. Cand a ajuns la "locul faptei", Leary a descoperit ca era vorba despre baietii din trupa rock Motley Crue. Bullock, care nu avea nici o idee cine sunt tipii, era extrem de ocupata sa le faca sandvisuri cu unt de arahide...Apropo de acest lucru, in 1998, Bullock a scris si a regizat un scurtmetraj de 30 de minute, intitulat "Making Sandwiches". Ea si Matthew McConaughey faceau sandvisuri, in timp ce Eric Roberts prezenta vremea la televizor, imbracat in rochie...In timpul productiei cinematografice "While You Were Sleeping", regizorul John Turtelaub a constatat ca ii dispar din sertar dulciuri. Din aceasta cauza, i-a cerut unui membru al echipei tehnice sa ii instaleze un lacat. Cu toate acestea, dulciurile continuau sa se "evapore"... Pana la urma, realizatorul de filme a dezvaluit misterul - minunata Sandra Bullock reusise sa "vrajeasca" muncitorul si sa obtina propria cheie la dulcea comoara...Stiai ca?... In copilarie, Sandra Bullock a studiat baletul. In liceu, a fost majoreta. Dupa terminarea colegiului, s-a mutat la New York, unde a lucrat ca ospatarita si chelnerita. Cicatricea de pe frunte o are de cand s-a lovit cu capul de un bolovan, dupa ce a cazut intr-un lac. Vorbeste fluent limba germana, pe care a invatat-o de la mama ei. Parfumul sau preferat este Dune, de la Christian Dior. Momentul preferat al zilei este amurgul. Bauturile sale preferate sunt berea si tequila. Ii plac la nebunie caii, dar, in timp ce filma pelicula "Two If by Sea" (1996), a descoperit ca este extrem de alergica la ei. A scris versurile si a cantat piesa "Heaven Knocking On My Door" in filmul "The Thing Called Love" (1993). La varsta de 40 de ani, a fost votata cea mai sexy celebritate. In data de 24 martie 2005, a primit o stea pe Bulevardul Hollywood Walk Of Fame. Dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, a donat 1 milion $ Crucii Rosii americane. A repetat gestul umanitar, donand tot 1 milion $ aceleiasi asociatii caritabile, dupa dezastrul provocat de tsunami in anul 2004, in Asia. A inlocuit-o pe Demi Moore in "While You Were Sleeping" (1995), dar si pe Lori Petty in "Demolition Man" (1993). A fost prima alegere in rolul Maggie Fitzgerald din "Million Dollar Baby" (2004). A fost luat in considerare pentru rolul "Runaway Bride" (1999). Ar fi putut juca rolul Lois Lane intr-o relansare a francizei "Superman", propusa de studiourile Warner Brothers, dar si rolul Wonder Woman, intr-o adaptare care nu a mai fost realizata. Este mama vitrega a copiilor sotului sau, Jesse James - Chandler, Jesse Jr. si Sunny. In ceea ce priveste planurile sale maritale, vedeta declara: "Intotdeauna am fost foarte sceptica in ceea ce priveste casnicia, pentru ca vreau sa ma casatoresc o singura data. Vreau sa o fac ca lumea. Singurul motiv pentru care nu m-am casatorit pana acum a fost pentru ca iau asta mult prea in serios. Nu imi place sa vorbesc despre lucruri personale. Tinandu-le departe de ochii publicului, ai o sansa mai mare sa iti pastrezi o relatie sanatoasa. Am invatat de la o varsta frageda ca exista anumite lucruri despre care pur si simplu nu trebuie sa vorbesti."Vedeta avea sa povesteasca la un moment dat despre ceea ce inseamna succesul din perspectiva proprie: "Am invatat ca succesul vine intr-un pachet... cu ghimpi ascutiti. Daca alegi sa il accepti sau nu, depinde de tine. Conteaza ceea ce alegi sa faci cu el si oamenii pe care alegi sa ii ai in preajma. Intotdeauna alege oameni care sunt mai buni decat tine oameni care te provoaca, te stimuleaza, te inspira si care sunt mai destepti decat tine. Intotdeauna alege sa fii studentul care invata. O data ce te-ai trezit in pozitia de profesor, esti pierdut." Cu o astfel de mentalitate, credem ca Sandra Bullock va avea parte de nenumarate reusite...

"California Dreamin'", visul nesfarsit al lui Cristian Nemescu

Primul si singurul lungmetraj al regretatului regizor Cristian Nemescu va putea fi vizionat in cadrul sectiunii Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes, in data de 26 mai 2007, avand sanse mari de a obtine un premiu. Pelicula va intra in cinematografele romanesti la mai putin de o saptamana de la proiectia din cadrul festivalului, in data de 1 iunie 2007, cand, de asemenea, va fi lansata si pe DVD."California Dreamin' (nesfarsit)" a pornit ca un proiect de film obisnuit, dar a avut un final tragic - Cristi Nemescu a plecat dintre noi la o luna si jumatate dupa incheierea filmarilor, in urma unui tragic accident de masina. Data de 24 august 2006 este una tragica in amintirea tuturor celor care l-au cunoscut pe tanarul regizor, al carui talent remarcat de marii actori alaturi de care a lucrat (printre care ii amintim pe protagonistii acestui film, Razvan Vasilescu si Armand Assante) promitea filme de calibru, atent lucrate, cu o inclinatie deosebita pentru detaliu si dovedind un simt fantastic al realitatii.O data cu el, in acelasi accident nefericit de masina a incetat din viata si editorul de sunet Andrei Toncu, cel care facea parte din echipa lui Nemescu. Toncu a fost si el implicat in film, dar nu este mentionat pe generic, deoarece contributia sa la pelicula (ceea ce reusise sa realizeze pana la momentul decesului sau) o reprezinta trailerul incheiat cu o seara inainte de a muri - aceasta varianta va fi prezenta pe DVD, insa nu si in cinematografe.Din echipa prezenta la Cannes vor face parte producatorul Andrei Boncea si cei doi protagonisti, actorul american Armand Assante si actorul roman Razvan Vasilescu. De asemenea, co-scenaristul Tudor Voican va fi si el prezent la Cannes in data de 26 mai, intr-o vizita. Prezent la prima vizionare a filmului in fata presei, a colegilor, a prietenilor si, nu in ultimul rand, a parintilor lui Cristi, Tudor Voican a declarat ca nu exista nici o diferenta intre scenariu si pelicula: "Singura diferenta este ca filmul este mai scurt decat scenariul. Trebuie sa il mai vad o data, pentru ca sunt unele lucruri pe care nu le-am inteles."Filmul este visul nesfarsit al unui regizor plecat prea devreme dintre noi, inainte de a oferi tot ceea ce are mai bun. "California Dreamin' (nesfarsit)" reprezinta versiunea filmului la momentul plecarii lui Cristi. Proiectul de doua ore si 45 de minute contine tot materialul filmat de Nemescu, iar versiunea prezentata in cinematografe nu a fost atinsa de nici un alt regizor. Din pacate, nu vom sti niciodata cum ar fi aratat pelicula in viziunea creatoare a lui Cristi, care este si co-scenarist al peliculei, alaturi de Tudor Voican si Catherine Linstrum, scenaristul american solicitat in mod deosebit de partea straina a echipei, Armand Assante si Jamie Elman. Probabil, dupa cum au afirmat membrii echipei la prima vizionare a filmului cu presa, proiectul dus la bun final de catre Cristi ar fi fost mai compact. Cu toate acestea, s-a pastrat tot ceea ce era necesar pentru a putea vedea si "simti" gandirea si felul lui de a-si imagina povestea.Poveste reala, cum numai in Romania se poate intampla...Probabil Cristi Nemescu nu s-a gandit, in timpul vietii, ca primul (si, din nefericire, singurul) sau proiect lungmetraj avea sa participe in competitia de la Cannes. Modest si cunoscandu-si limitele impuse de lipsa de experienta, Cristi si-a caracterizat munca la acest film: "Sunt fericit ca echipa m-a suportat, ca au avut toleranta fata de un regizor debutant - toata lumea lucrase inainte la proiecte importante si toti aveau experienta, toti stiau ce aveau de facut. Le multumesc ca m-au tolerat asa 'verde', cum m-a numit un producator inainte sa inceapa filmarile."Cu toate temerile de la inceput, echipa l-a indragit pe tanarul realizator de filme si a avut incredere in judecata si in viziunea sa creatoare. Povestea filmului s-a conturat in imaginatia lui Nemescu pornind de la o idee care i-a venit dupa terminarea facultatii - in momentul inceperii filmarilor, "California Dreamin' (nesfarsit)" "mustea" in mintea regizorului de patru ani: "Imediat dupa facultate, imi tot veneau idei despre tot felul de personaje. Am fost la un moment dat undeva, pe langa localitatea Mihai Bravu, si m-au inspirat foarte mult fetele de acolo, care erau foarte emotionate de faptul ca venisera niste americani in satul lor. Erau niste idei care nu se legau foarte bine una cu cealalta, pana cand am auzit de reportajul acela cu trenul din '99, deci povestea reala, care, brusc, a sintetizat toate ideile pe care le aveam si le-a unit intr-un scenariu."Povestea are la baza o intamplare reala, pe care Cristi a aflat-o in timp ce urmarea un jurnal de stiri: "Trenul acela a venit in '99, intr-adevar avea un radar, nu existau toate actele, pentru ca toata lumea se grabise sa dea drumul trenului respectiv si pentru ca nimeni nu s-a gandit ca cineva i-ar putea face probleme. La un moment dat, langa Craiova, la cativa kilometri de locul unde trebuia sa ajunga, a fost oprit intr-o gara foarte mica; seful de gara, intr-un exces de zel, a luat toate regulile CFR-ului de la A la Z si, intr-adevar, ceva nu era in regula. Nimeni mai sus de el n-a vrut sa-si asume raspunderea de a lasa trenul sa plece mai departe. Trenul a fost blocat acolo jumatate de zi, dupa care si-a continuat drumul, a ajuns la destinatie, numai ca ironia a facut sa fie inutil. Culmea e ca, la intoarcere, a fost din nou oprit, pentru ca in continuare nu avea actele in regula."Dupa cum a explicat Nemescu, povestea imaginata a filmului este simpla: "E vorba despre un tren care transporta o instalatie radar ce trebuia sa traverseze Romania in 24 de ore si sa ajunga la granita cu Serbia pentru a contribui la succesul operatiunilor NATO din zona. In mod neasteptat, trenul este oprit intr-un sat, undeva in Baragan, unde sta cinci zile, iar fiecare zi e un capitol de film care se concentreaza pe cate un grup de personaje."Ideea trenului cu soldati americani opriti intr-un sat din Romania in timpul razboiului din Kosovo, in 1999, este singura care respecta realitatea. Pornind de la acest sambure de adevar, Nemescu a creat un univers cu situatii si personaje fictive, dar atat de vii si de palpabile, incat totul pare rupt din realitatea... balcanica a poporului roman.Avem parte de o "felie de viata" - birocratie, hartii oficiale mutate dintr-un birou intr-altul, romani frustrati sau emotionati care au asteptat ani de zile sosirea americanilor, "sa ii salveze de comunisti", ospitalitatea romanilor care incearca sa profite de pe urma "oaspetilor sositi in urbea noastra", fetele disperate sa scape din satul uitat de lume, care se implica in relatii cu soldatii "opriti in camp", "baroni locali", petreceri "campanesti", greve "spontane", razmerite impotriva "sistemului nedrept", batai in strada, comic de situatie, clivaj cultural... Nemescu are talentul de a descrie totul atat de plastic si atat de real, incat devii parte din poveste, participi la tot ceea ce se intampla in fata ta. Personaje complexe, solid construite, care traiesc o viata proprie, cu mentalitati si gandire proprii, dezvolta conflicte si se dezvaluie pe parcursul filmului. Desi seful garii si baronul local Doiaru (Razvan Vasilescu) afirma sus si tare ca "Asta e gara mea!" si "Legea e lege, trebuie respectata!", nimic nu il impiedica sa faca el legea in localitatea in care toti ii stiu de frica. Frustrat de o asteptare indelungata a americanilor, sa ii scoata parintii din inchisorile comuniste, Doiaru are in sfarsit ocazia de a se razbuna pe americanii aflati de data aceasta "la mana lui". Parsiv si perfid, nu renunta la aceasta iluzie de putere si la avantajul avut asupra situatiei nici in momentul in care i se ordona "de la Minister" sa dea drumul trenului-problema.Cu toate acestea, Doiaru este un personaj profund uman - ii intelegem frustrarile, ura, teama de singuratate, dar si dragostea fata de fiica sa, Monica (Maria Dinulescu), fata care, la fel ca multe dintre colegele ei de scoala, vrea sa fuga din sat cu unul dintre soldatii americani, David McLaren (Jamie Elman). Intrebat la prima vizionare a filmului daca a existat ceva anume care sa ii placa in mod deosebit la personajul interpretat in film, Vasilescu a declarat: "Nu. Totul. Mi-a placut totul. De la inceput pana la sfarsit. Asa cum este el. Mi-a placut foarte, foarte mult scenariul, mi-a placut cum a fost construit personajul. Totul. Nu am fost in stare sa tai nici un rand si sa modific nici o vorba, desi sunt foarte atent la astfel de lucruri."Actorul nu are nimic de reprosat personajului Doiaru: "Nu am sa ii reprosez absolut nimic. A procedat corect. Dupa cum spun americanii - 'This is the law' ('Aceasta este legea'). Si legea trebuie respectata. Doiaru a procedat corect, a respectat legea. Este adevarat ca si el incalca legea si fura din trenurile de marfa. Dar, in situatia data, omul a procedat corect."Lui Razvan Vasilescu i-a fost suficient sa citeasca o singura data scenariul, dupa care l-a sunat pe regizor si i-a spus ca povestea este cuceritoare si ca se simte norocos ca a fost ales sa faca parte din distributie. "Filmul asta are norocul sa aiba vreo patru povesti bis, in sensul povestilor cu care telespectatorul pleaca acasa - este povestea bis a copilului cu tatal lui in timpul razboiului, cand ii asteapta pe americani, este povestea mea cand ma intalnesc cu americanul - superbul Assante - este povestea fetei mele care isi doreste sa plece in America.", spune Vasilescu.In ceea ce il priveste pe Armand Assante, rolul acestuia este extrem de bine conturat in galeria personajelor peliculei - el este capitanul Jones, militarul american care isi apara pana la capat misiunea. In momentul in care vede ca seful de gara din Capalnita, Doiaru, ii compromite misiunea si nu isi poate respecta termenul limita, Jones decide sa rezolve problema in stil propriu. Ca acest lucru duce la revolta intregului sat, este o alta poveste...Actorul a fost cucerit mai intai de scenariu, iar dupa intalnirea cu Cristi a devenit fan declarat al acestuia: "L-am intalnit pe Cristi Nemescu in urma cu aproape doi ani. Eu eram aici in prospectie, pentru ca vroiam sa produc un film in Romania. Scenariul la momentul acela era intr-o forma incipienta, dar povestea era superba".Assante si-a jucat foarte bine rolul, intelegand exact mentalitatea personajului sau: "Intr-un fel, Jones arata ca el este foarte obiectiv, detasat de orice implicare emotionala. El se trezeste intr-un fiasco in care este fortat sa reactioneze emotional, iar acest lucru se datoreaza lipsei de comunicare. Jones reprezinta o multime de oameni care lucreaza in medii birocratice, asa cum este si armata, asa ca el este pentru mine un personaj foarte actual, un lider, intr-un fel, lipsit de o cauza pentru care sa lupte, pentru ca este manipulat de alte forte, asupra carora nu are nici un fel de control."Starul international s-a dovedit a fi extrem de modest si de "ascultator" pe platoul de filmare, dupa cum au povestit membrii echipei de filmare, si a avut de adresat numai aprecieri actorilor romani care au jucat alaturi de el. Respectuos si metodic, Assante i-a cucerit pe Razvan Vasilescu si Andi Vasluianu. Vasilescu a precizat ca actorul hollywoodian este "de o generozitate extraordinara", "este foarte serios, repeta fiecare secventa, extrem de atent la ce ii spunea Cristi". Vasluianu a completat: "Mi se pare un om exceptional. E foarte modest. Ma fascineaza ca atunci cand vorbesti cu el e foarte serios, iar cand rade are un ras de copil, i se schimba fata, are o inocenta totala."Primarul (Ion Sapdaru) este... romanasul tipic, resemnat in fata fatalitatii - "Doiaru e in cardasie cu politia, nu avem ce-i face", dar care, in acelasi timp, viseaza revolutii impotriva sistemului, izbanda poporului impotriva oranduirii gresite si obtinerea de beneficii in interes propriu. Nu intelege nimic din situatia pe care o are de infruntat in "urbea" pe care o conduce, pana acum nu a auzit de NATO si, in prostia lui, ii cere comandantului american Doug Jones (Armand Assante) sa il ajute sa dezvolte economia localitatii, prin investitii financiare, si sa il "darame" de la "putere" pe Doiaru. Fericit ca i-au "picat" americanii in poala, primarul face tot ceea ce ii sta in puteri pentru ca "invitatii" sa se simta bine si chiar reediteaza petrecerea satului, la o luna dupa ce o sarbatorise alaturi de intreaga comunitate.Sapdaru isi descrie personajul cu umor: "Cioran spunea ca 'Ultimul om de la oras este mai destept decat un primar de la tara.' Nu vreau sa spun ca personajul meu e prost, chiar daca are fata de meltean, el este un om profund preocupat de existenta acestui sat, doar ca intelege sa-l conduca intr-un anumit fel, carnavalesc, caraghios. El reuseste chiar sa tina situatia sub control - ganditi-va ca la el in sat au ajuns nu un american sau doi, ci un pluton intreg, si cu un capitan pe deasupra, si ca, la un moment dat, satul Capalnita a devenit un punct strategic pe harta Romaniei."Maria Dinulescu, una dintre actritele preferate ale lui Nemescu, este Monica, fiica lui Doiaru, care viseaza sa scape de sub tutela parintelui si sa isi duca traiul intr-un oras cu un potential mai mare. Pentru Maria, Monica "este o fata singura si extrem de puternica, la fel ca si tatal ei. Ca orice adolescent, nu are rabdare, cauta sa fie foarte prezenta in viata celorlalti si viseaza la o lume ideala, ar fugi cu trenul ca sa treaca oceanul si sa ajunga in tara tuturor posibilitatilor. Lipsa mamei cred ca are cea mai mare valoare in intelegerea relatiilor pe care ea le stabileste cu ceilalti. Nu isi gaseste linistea. Intr-un singur moment descopera ca cineva mai e ca ea, cand ii spune lui Andrei, baiatul care s-a indragostit de ea: 'Stii ce, tu nu esti asa de naspa cum credeam eu.' Monica seamana cu mine in libertatea de a fi (imi permit sa fac orice si oricand) si in multele foi de ceapa care invelesc un suflet luminos, cum ar spune Cristi. Cred ca acest personaj inseamna ce regaseste spectatorul in el".Andi Vasluianu este Marian, traducatorul, personajul care face legatura intre grupul de soldati americani si romani. Imbracat in uniforma militara americana si vorbind o engleza mai mult sau mai putin aproximativa, Marian creeaza adevarate confuzii printre fetele din Capalnita, care cred ca este si el american. Incantat de noile posibilitati care ii apar in cale, Marian profita de pe urma situatiei. Actorul a declarat despre personajul sau: "Initial, Marian trebuie sa traduca ceea ce spun americanii, dar, la un moment dat, incepe sa creada ca e mai mult, crede ca e si el american, profita de faptul ca fetele din jurul lui il confunda cu un american si, ca un roman sadea ce se afla, profita de asta. Eu am impresia ca lui ii place foarte tare sa se afle in preajma lor, pentru ca asta ii confera un alt statut in fata romanilor. E comicul omului de rand care vede o situatie mai buna."Andrei (Alex Margineanu) este baiatul indragostit in secret de fata lui Doiaru, ales de aceasta pentru un... experiment. Cum Monica nu stie decat spaniola, comunicarea cu David, soldatul american pe care fata a pus ochii, este dificila. Andrei este folosit si el, ca si Marian, pe post de translator intre cei doi. Din nefericire pentru el, baiatul devine martor al povestii de dragoste ce se naste intre cei doi tineri. Nedorind sa ii arunce unul in bratele altuia, Andrei nu se achita cu devotament de "meseria" sa de traducator...Fiecare personaj din film este construit cu o atentie deosebita pentru detaliu, pentru conditia sa umana, pentru situatia in care se afla, pentru evolutia sa pana in prezent. Dialogurile sunt sincere si reale, deschise, surprind nuante existente in viata de zi cu zi. Galeria de personaje folosite este usor de recunoscut pentru spectator - tipologia este tipic romaneasca, gesturile sunt firesti si adecvate felului nostru de a fi. Totul este surprins cu un profesionalism desavarsit, cu foarte multa intuitie, cunoastere a "materialului" si umor de calitate, iar Cristi Nemescu se dovedeste a fi un fin observator al realitatii romanesti actuale. Pe tot parcursul filmului, avem parte de surprize - fie ca acestea vin din partea distributiei, fie ca acestea ne sunt oferite de scenariu. Productia este filmata exceptional, expune o poveste "suculenta" si ofertanta, este un proiect "inchegat" si structurat "ca la carte". Personajele se dezvolta, evolueaza, iar Cristi Nemescu ne prezinta cu un talent deosebit, rar intalnit la un debutant, traseul emotional si spiritual al acestora. Pornind de la realitatea si cliseele... romanesti, regizorul construieste o poveste plina de emotie umana, in care regasim subiecte "acute", cum ar fi birocratia, clivajul cultural, oportunismul. "California Dreamin' (nesfarsit)" se contureaza drept unul dintre cele mai bune filme realizate in cinematografia romaneasca contemporana si aprecierea criticilor dovedeste acest lucru. Ganduri de final...Armand Assante, starul international prezent pe genericul filmului, are numai cuvinte de lauda pentru acest tanar regizor extrem de talentat, conform propriilor cuvinte: "Sunt fascinat de modul in care Cristi stie sa spuna o poveste in imagini, este un regizor cu un simt deosebit al lumii in care traieste. Cred foarte mult in el si in potentialul filmului."Una dintre cele mai frumoase caracterizari facute lui Cristi Nemescu ii apartine lui Razvan Vasilescu: "Cristi este un regizor care are dreptul sa faca aceasta meserie foarte grea. Este foarte atent la nuante. Cred ca, daca ar face o declaratie de dragoste unei fete, s-ar duce repede acasa, ar scrie o poveste si-ar face un film. Si i-ar spune: 'Am vrut sa-ti spun 'Te iubesc' cu aceasta poveste, care nu-i una de dragoste, dar nu puteam sa-ti spun altfel.' 100% din ce am facut in filmul asta este urmare a sugestiilor pe care mi le-a dat Cristi." La intalnirea cu presa, actorul a adaugat despre regizor: "L-am indragit foarte tare pe Cristi, necunoscandu-l inainte. Mi-a placut sa lucrez cu el, sa ne intalnim, de fapt. Pentru ca fiecare lucru facut in acest film era urmarea unei intalniri cu el, a unei discutii. Tot ceea ce vedeti este realizat la sugestia lui Cristi, el mi-a sugerat cam cum ar trebui sa arate Doiaru, personajul asta al meu. De fapt, tipul asta, termenul de 'personaj' nu imi place. Nuanta dialogului este una foarte buna. Tot ce spunea Cristi era just. Ne-am inteles foarte bine. Intelegea realitatea si stia sa surprinda cotidianul. Il aseman foarte tare pe Cristi cu un Pintilie mai tanar, avea o justete incredibila a realitatii si a dialogului. Cristi era foarte simplu, nu dadea explicatii adanci, dar prin acestea reusea sa surprinda tot ce trebuie si sa fie profund, ducand la un joc foarte firesc."

"Ocean's 13" - baietii se razbuna

"Ocean's Thirteen" este cel de-al treilea proiect cinematografic din seria filmelor cu/despre hoti si spargeri ingenioase. Pelicula in care baietii simpatici ai lui Danny Ocean se reunesc pentru a-l razbuna pe unul din "gasca" poate fi vazuta pe marile ecrane incepand cu data de 22 iunie 2007. Intregul film sta sub semnul camaraderiei puternice care ii leaga pe poznasii lui Ocean si al unui cod al onoarei care exista chiar si in lumea hotilor. De data aceasta, este doar o afacere a baietilor... Nu de dragul banilor, ci de "dragul" razbunarii si al aventurii. Danny Ocean (George Clooney), Rusty Ryan (Brad Pitt), Linus Caldwell (Matt Damon) si restul "trupei" specializate in hotii ingenioase dau o noua lovitura. De data aceasta in Las Vegas. Ei isi doresc sa il ruineze pe Willie Bank (Al Pacino), care deschide un nou cazino in Mecca jocurilor de noroc, folosind pamantul si banii "sterpeliti" de la Reuben Tishkoff (Elliott Gould), mentorul lor. In urma "tratamentului" de care a avut parte si a fapului ca a pierdut tot ce avea, Reuben sufera un atac de cord. Acum, Ocean si gasca lui vor sa il razbune si sa il "desfiinteze" pe Bank, inamicul lor numarul unu, si sa ii fure diamantele in valoare de 250 de milioane de dolari.Desi si-ar fi dorit sa evite acest lucru, sunt nevoiti sa apeleze si la ajutorul mai vechiului lor adversar, Terry Benedict (Andy Garcia), care le imprumuta banii de care au nevoie pentru desfasurarea "operatiunilor" deloc ieftine... Benedict devine interesat de acest "proiect", in schimbul unei dobanzi uriase pentru banii pe care ii imprumuta si a satisfactiei de a-l vedea la pamant pe Bank, noul mogul al industriei imobiliare si concurentul sau.Baietii au de infruntat si o femeie-cerber, Abigail Sponder (Ellen Barkin), mana dreapta a lui Bank, pe care incearca sa o "vrajeasca" Linus. La acest lucru se rezuma si partea romantica din film, de vreme ce nici Clooney, nici Pitt (unii dintre cei mai doriti barbati din lume) nu par sa aiba interese amoroase in aceasta pelicula. Pentru un film de actiune, "Ocean's Thirteen" iese din peisaj - nu vei vedea armele, impuscaturile, exploziile si flacarile de care se abuzeaza atat de mult in cazul acestui gen de productii. In schimb, pentru ca orice film trebuie sa aiba o hiba (sau nu?...), intriga este suficient de incalcita - la un moment dat, renunti sa mai intelegi care au fost pasii exacti care i-au adus pe eroii nostri in punctul in care se afla in film...Totusi povestea este amuzanta si, desi probabil ca nu o sa razi in hohote la glumele si replicile date, mai mult ca sigur ca vei zambi destul de des. Si inca bine. Filmul se bazeaza foarte mult pe umorul de interior, asa ca acorda o atentie mai mare dialogului si gesturilor - te vor surprinde cu unele momente chiar agreabile. Uneori insa te vei simti total pe dinafara - glumele pe care le "invart" starurile sunt suficient de "criptice" incat sa iti dea senzatia ca nu faci parte din clubul select la care au card de fidelitate toate personajele...Stim ca nici una dintre inventiile prezentate in pelicula nu exista in realitate si nici nu poate fi pusa in practica. Din acest punct de vedere, filmul pare sa o ia usor razna, exagerand dotarile tehnologice de care puteau beneficia cei 13 baieti ai lui Ocean. La un moment dat, pare ca ne-am trezit intr-un film SF, in care aparaturi sofisticate sunt capabile sa "citeasca" si sa interpreteze emotiile umane, personajele se infiltreaza in cele mai obscure si secrete medii, avand acces la toate informatiile de care au nevoie... Mai mult decat atat, declansarea unei "revolutii" la o fabrica mexicana (unde, sa nu uitam, baietii incearca sa falsifice zarurile folosite la jocurile de noroc) este floare la ureche pentru cei 13... Dar filmul regizat de Steven Soderbergh nu are nici o clipa pretentia de a prezenta un univers real. Ce realitate poate fi aceea in care reusesti sa furi, cu eforturi mai mult sau mai putin semnificative, diamante in valoare de 250 de milioane de dolari?... De ce sa nu consideram filmul drept o gluma buna si amuzanta, o tentativa de parodie la adresa tuturor tertipurilor folosite in general de hoti in "actiunile" lor? Povestea este amuzanta si, cel putin, originala. Chiar daca etapele furtului nu se leaga cu o logica deosebita, chiar daca scenaristii par sa fi uitat cateva elemente importante care sa dea coerenta intrigii, cel putin metoda folosita de poznasii lui Danny Ocean pentru a iesi basma curata (si razbunati) din incurcatura creata este cat se poate de ingenioasa. Si cine a zis ca la filmele de acest tip trebuie sa gandesti din greu?... "Ocean's Thirteen" trebuie luat exact asa cum este - un film de actiune simpatic, relaxant, care nu se pretinde a fi mai mult decat este.Distributia este incarcata de nume grele de la Hollywood. Actorii se simt atat de bine unii in compania celorlalti, iar jocul lor este atat de lejer, incat sentimentul final este ca fiecare joaca pentru sine. Relatiile nu se leaga, poate si pentru ca filmul este plin de personaje care isi cer dreptul la minutele de vizibilitate. Fiecare in parte are momentele sale de "glorie", inclusiv Al Pacino, care incearca sa ne reaminteasca cine este si ce poate face, dar care esueaza destul de mult in tentativa sa...Decorurile somptuoase, toaletele luxoase, totul vrea sa indice stil si clasa. Insa filmul nu pare sa aiba clasa la care aspira, desi pe fundal se perinda costume Armani, bijuterii de lux si rochii de designer... Ca de obicei, Clooney si Pitt stiu sa "imbrace" rolul, dar prezenta lor pe ecran este mult diminuata, din cauza numarului din ce in ce mai mare de personaje. Matt Damon nu pare nici el convingator in rolul de "cuceritor" de femei... "in varsta", cum este numita Abigail Sponder (Ellen Barkin). Actorii de generatie mai tanara, Scott Caan si Casey Affleck, par rupti de povestea filmului, activand in schimb intr-o intriga secundara, in care "trezesc" la viata si la... revolutie muncitorii unei fabrici din Mexic. Ellen Barkin se straduieste sa isi compuna figura de zbir si, in acelasi timp, de femeie sexy, dar atat ea, cat si Matt Damon par sa vorbeasca doua limbi diferite. Ceea ce se vede insa, cu siguranta, este stilul lejer al tuturor celor implicati in aceasta productie cinematografica. Producatorul Jerry Weintraub a vrut sa creeze un loc in care toti membrii echipei sa se poata aduna, sa petreaca timp impreuna si sa se relaxeze. In partea de final a realizarii productiei, Weintraub a amenajat o camera de conferinte care nu era utilizata, cu televizor, jocuri si sala de mese. Incaperea s-a transformat in "Clubul Ocean" - aici, toti actorii se puteau intalni la mic dejun, pranz sau cina, sa stea de vorba, sa se uite la televizor sau sa se joace. Regizorul Soderbergh a declarat: "A fost o idee geniala a lui Jerry. A sfarsit prin a deveni camera perfecta in care oamenii se puteau relaxa si detensiona."Acest lucru nu a fost insa suficient pentru ca actorii sa interactioneze eficient si convingator, odata ajunsi in pielea personajelor. Pana la urma insa, scopul filmului nu este acela de a atrage atentia asupra unor personaje complexe, construite si dezvoltate laborios, cu atentie pentru detaliu, sau asupra relatiilor interpersonale. Regizorul a facut rabat de la caracterul profund uman, din dorinta de a infatisa toate piesele puzzle-ului si imbinarea lor ingenioasa."Ocean's Thirteen" are un fel aparte de a-ti atrage privirea - prin aerul sau de moda veche, prin felul de a fi al personajelor, varietatea acestora, poantele amuzante, ideile inedite pe care le nascocesc toti membrii gastii lui Ocean. Nu este un film la care te vei plictisi. Pentru ca nu ai timp si nu ti se da voie! Ritmul este alert (exceptie unele cadre fixe a caror prezenta este total nejustificata), intriga este suficient de motivanta, iar povestea - interesanta. Stim ca personajele vor trece cu bine peste toate pataniile - nu exista climax si tensiune din acest punct de vedere. Stim ca Danny Ocean si echipa lui vor "invinge". Pentru ca baietii rai, dar simpatici, care "functioneaza" dupa un cod al onoarei, reusesc sa dovedeasca toate incercarile care li se pun in fata. Pentru ca baietii "cool" sunt inteligenti si stiu sa isi fereasca spatele.Ii avem din nou in prim-plan pe unii dintre cei mai grozavi actori de la Hollywood. Nu fac rolul vietii lor, dar, pentru cateva ore, te scot din monotonia zilnica. Stilul lejer si relaxarea care ii caracterizeaza in interpretarea personajelor iti dau o oarecare idee despre felul in care au fost conduse filmarile. Tot ceea ce inseamna "Oceans" te duce cu gandul la distractie - personajele traiesc de dragul aventurii, iar relatiile dintre ele sunt de tipul "Toti pentru unul si unul pentru toti". "Ocean's Thirteen" este ceea ce arata ca este - distractie, amuzament, gasca. Nu iti place? Incaseaza-ti castigul si paraseste cazinoul...

Cristian Mungiu: "Filmul meu are menirea sa faca oamenii mai buni"

"Sunt bucuros sa anunt ca pelicula castigatoare a trofeului Palme d'Or este 'Patru luni, trei saptamani...'". Cuvintele lui Stephen Frears, presedintele juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 2007, au fost acoperite de urale si aplauze. Instantaneu, camerele de luat vederi s-au indreptat spre regizorul filmului, Cristian Mungiu. Vizibil emotionat si coplesit de grandoarea momentului, acesta s-a ridicat si a pornit spre scena, unde actrita Jane Fonda i-a inmanat pretiosul trofeu. Ce clipe am trait toti romanii, nu-i asa? Orice epitet ar parea lipsit de semnificatie. Mai presus de toate, am fost si suntem mandri de aceasta incredibila realizare a regizorului roman. Caruia ii suntem recunoscatori pentru ceea ce ne-a daruit si care, desi foarte prins cu lucrul la distributia filmului si celelalte proiecte ale sale, si-a facut timp sa stam de vorba.- Felicitari pentru extraordinara dumneavoastra performanta! Cum va simtiti, v-ati mai "obisnuit cu gandul" ca ati obtinut un trofeu atat de prestigios?Nu prea. M-am intors la birou si imi vad de treburile de zi cu zi, legate de distributia iminenta a filmului. Din cand in cand, cate cineva imi mai povesteste cu cata bucurie s-a primit vestea premiului si ne bucuram, dar atat.- Ce amintiri pastrati de la debutul dumneavoastra regizoral?La admiterea la ATF (n.r. - fosta Academie de Teatru si Film, in prezent UNATC) am facut greseala tipica a oricarui debutant: am inceput prin a aranja decorul si a plasa mobilele, dupa care n-am mai avut loc unde sa pun aparatul. Si, in general, mi-a luat ceva pana am inteles ca, daca un om se dezbraca, nu trebuie sa arati cum isi scoate fiecare haina.- Cum ati selectat actorii care au interpretat rolurile principale in pelicula "4 luni, 3 saptamani si 2 zile"?Pentru mine conteaza in principal cat de naturali pot sa fie actorii. Infatisarea acestora este complet secundara.- Care este mesajul pe care v-ati propus sa-l transmiteti prin intermediul acestui film?Eu cred ca filmele care isi pot rezuma mesajul intr-o fraza nu mai merita facute. Filmul e complex prin natura lui, iar filmul meu vorbeste despre decizii, responsabilitati, libertate, solidaritate si inocenta deopotriva.- Cum s-au desfasurat filmarile?Sincer, a fost genul de film in care toti ingerii sunt cu tine pentru ca "zice" ceva care are menirea sa faca oamenii mai buni. Am ales o modalitate de filmare foarte grea, cu cadre lungi si solicitarea actorilor la maximum, insa nu am intampinat probleme insurmontabile la filmare.- In opinia dumneavoastra, de ce credeti ca s-a evidentiat pelicula aceasta de celelalte care au fost in competitie? Care ati spune ca a fost acel "ceva" care a facut diferenta?Trebuie sa-i intrebati pe cei din juriu. Eu la Cannes n-am apucat sa vad nici un film. Dar cred ca simplitatea, "directetea" si curajul filmului au contat.- Ce sentimente ati avut in momentul in care actrita Jane Fonda v-a inmanat trofeul?M-am bucurat, insa cumva mai mult la nivel rational. Pe moment, ma concentram mai mult sa nu ma impiedic si sa gasesc ceva inteligent de zis pe scena.- Ce proiecte aveti in vedere in viitorul apropiat?Sa termin, ca producator, proiectul "Amintiri din Epoca de Aur" - o serie de povestiri din perioada tarzie a comunismului.- Dincolo de satisfactia pe care o aveti, simtiti ca succesul pe care l-ati repurtat va "obliga" in vreun fel?Da, obliga. Trebuie sa incerci pe cat posibil sa mentii nivelul.- Realizarile vin progresiv in cariera dumneavoastra: dupa succesul filmului "Occident", acum ati castigat Palme d'Or. Care ar fi urmatorul "Pisc" ambitios pe care va propuneti sa-l cuceriti?Pai alt pisc mai inalt la nivel de recunoastere nu exista. Eu sper mai degraba sa mai fac un film in care sa cred.- Intr-o situatie ideala, cu ce actori v-ati dori sa lucrati? De ce?Lucrez intotdeauna cu actorii pe care mi-i doresc. Va asigur ca Vlad Ivanov era mai potrivit rolului din filmul meu decit Brad Pitt sau Jack Nicholson.- Cum va impartiti intre cariera si viata personala?Tot timpul care imi mai ramane, il petrec cu familia. Nu cred ca ies in oras la o bere mai mult de o data pe an. Din pacate, in meseria noastra, adesea trebuie sa lucrezi 12 ore pe zi, sase zile pe saptamana. Incerc insa ca duminica sa fiu mereu acasa.- Cum va place sa va petreceti timpul liber si care a fost filmul pe care l-ati vazut cel mai recent?Dimineata, inainte sa plec, citesc ziarele pe net iar seara ma uit la documentare pe Discovery sau "zapp-ez". N-am avut insa timp sa vad nici un film la cinema in ultimii doi ani, in afara de filmele pe care le-am vazut fiind in jurii de festival. Si nu pot sa vad filme pe un ecran cu diagonala 52, ma calca pe nervi.

George Michael - un regal de muzica si lumina, la implinirea a 25 de ani de cariera

Cu siguranta, a fost unul dintre cele mai asteptate si, in egala masura, mediatizate evenimente artistice ale acestui an. Si cum s-ar fi putut sa nu fie astfel? Atunci cand te referi la George Michael, epitetele se inghesuie pe buze. "Titan", "monstru sacru", "inegalabil", si exemplele ar putea continua. In aceste conditii, zilele dinaintea concertului s-au scurs cu o incetineala enervanta pentru zecile de mii de fani. Prognoza meteo era incerta, dar nu puteam decat sa speram cu totii ca vremea va fi de partea noastra. La ora 17.30, cand am ajuns pe stadionul "Lia Manoliu", m-am descurajat. Tribunele erau aproape goale (am estimat aproximativ 1.000 de persoane in acel moment). Cerul era acoperit de nori care nu prevesteau nimic bun, iar in curand am avut si "confirmarea": a inceput sa ploua, marunt si sacaitor. Nu imi luasem umbrela, asa incat situatia tindea sa evolueze de la stadiul de "neplacut" spre "dezastruos". Nu pentru mult timp insa, multumita unor reprezentanti ai firmei de paza si protectie care a asigurat securitatea evenimentului. Facandu-li-se mila in fata perspectivelor mele sumbre, acestia mi-au oferit o uriasa folie din plastic albastru, cu ajutorul careia am reusit sa evit stropii de ploaie si, partial, sa ma protejez de frigul ce se lasase. Multumita ca am solutionat acest considerabil inconvenient, am constatat si ca stadionul incepea sa se anime. Mai erau inca foarte multe locuri goale, dar nu era decat ora 18.40. Formatia Simplu a urcat pe scena - de fapt, intr-un colt al acesteia, pe o suprafata de 25 de metri, cea mai mare parte fiind rezervata trupei lui George Michael - si a deschis show-ul, interpretand trei piese: "Oficial imi merge bine", "O secunda" si "Mr. Originality". A urmat o pauza de aproximativ 20 de minute, dupa care si-a facut intrarea "a very special guest" - Loredana si formatia sa.Intr-o costumatie spectaculoasa de culoare bej cu auriu, Loredana ne-a intors, instantaneu, in timp. "Buna seara, iubite, te-astept ca si cand/ Numai dragostea noastra ar fi pe pamant...". Diferenta (discordanta, pentru unii dintre noi) a constituit-o inlocuirea "originalului" Ion Caramitru cu rapper-ul Connect-R. Celebra piesa a fost succedata de alte melodii la fel de cunoscute si apreciate ("O fata singura in noapte", "Zigazaga", "Lele", "Tomilio", "Iubirea mea"), dar si, in premiera mondiala, de "Copiii sirenelor" - un duet cu ea insasi, folosindu-se de o inregistrare pe care tatal ei a realizat-o pe casetofon, atunci cand artista avea 3 ani.De asemenea, Loredana a electrizat intregul stadion (care se aglomera treptat), interpretand "Sanie cu zurgalai" si "Mi-am pus busuioc in par". Pentru aceste piese si-a schimbat tinuta, purtand o fusta cu imprimeu floral, stil gipsy. Punctul culminant al show-ului ei l-a constituit memorabila piesa "Cine iubeste si lasa". M-am infiorat, si nu din cauza frigului... La sfarsitul recitalului sau, ceea ce era... de asteptat sa se intample (tinand cont de scena udata de ploaie), s-a intamplat: Loredana s-a dezechilibrat si a cazut, disimuland insa cu ajutorul membrilor trupei Simplu si al dansatorilor. Multumind zecilor de mii de oameni care se adunasera intre timp, Loredana si-a incheiat misiunea serii: pregatise "terenul" pentru unul dintre cei mai mari solisti pop ai tuturor timpurilor. Un spectacol pentru care adjectivul "extraordinar" pare lipsit de semnificatie...Spre satisfactia noastra, ploaia se oprise si nici nu am mai avut mult de asteptat. In jurul orei 20.45, o limuzina Mercedes de culoare neagra, care a parcat exact in spatele scenei, ne-a dat de veste ca George Michael a sosit, aparitia sa fiind aclamata de aproximativ 35.000 de spectatori. Punctual, artistul si-a inceput recitalul la ora 21.00, dupa cum fusese stabilit. Iata asadar, cei 25 de ani de cariera au fost sarbatoriti si in Romania. Cateva secunde intregul stadion a fost lasat in bezna, pentru ca o incredibila explozie de lumini rosiatice sa marcheze intrarea lui pe scena, printr-un ecran. Intr-un costum clasic de culoare neagra, George Michael si-a inceput spectacolul cu piesa "Flawless" (Go To The City). "Bucharest Go To The City!", ne-a salutat cantaretul, in timp ce stadionul era scaldat in culori, iar publicul i-a raspuns cu ovatii. A urmat arhicunoscuta piesa "Fastlove" si, cu toate ca recitalul nu incepuse decat de sase-sapte minute, nimeni nu mai statea pe scaun. Imaginea era incredibila: o mare de oameni cu mainile ridicate, dansand si cantand impreuna cu George Michael... "Good evening, Bucharest!", a spus artistul, inainte de a mentiona, emotionat: "Pentru acesti 25 de ani, va multumesc din suflet!". Acordurile hit-ului "Father Figure" au electrizat atmosfera. Cu adevarat, este incredibil sentimentul pe care-l ai atunci cand asculti, in spatiu si timp real, o piesa pe care ai mai auzit-o de zeci de ori la radio pana atunci. George Michael a starnit urale si aplauze inclusiv cand a pasit pe "golden circle" (un spatiu special, amplasat chiar in fata scenei si rezervat celor mai entuziasti dintre fani). Impreuna cu el, ne-am "rugat" cu totii pentru... timp. "Praying For Time", una dintre cele mai indragite piese ale sale, a adus multora lacrimi in ochi. "Cati ani aveati in 1992?", a intrebat apoi artistul, facand astfel introducerea piesei "Too Funky", cea mai difuzata melodie din Europa in anul 1992. Din recital nu a lipsit controversata piesa "Shoot the Dog", prin intermediul careia George Michael isi manifesta ironia la adresa parteneriatului politic dintre primul ministru al Marii Britanii, Tony Blair, si George Bush. Piesa a fost "marcata" de o uriasa papusa gonflabila reprezantandu-l pe presedintele american, la picioarele caruia se afla un caine invelit in steagul britanic. "Vom lua o scurta pauza", ne-a anuntat cantaretul, iar dupa 20 de minute, spectacolul a fost reluat cu piesa "Faith". Dupa aceea, imaginile difuzate de proiectoare ne-au anuntat ce urmeaza: o poveste retro, avandu-i ca personaje principale pe fostul presedinte american J.F. Kennedy si pe Marilyn Monroe, a constituit suportul ilustrat al melodiei "Spinning The Wheel". O alta piesa, "Amazing", a fost dedicata de George Michael lui Kenny, actualul sau partener de viata. "Inca nu am terminat cu voi!", ne-a spus artistul. Piesa "I

Venera Arapu: "In Romania, moda este considerata un hobby"

Este unul dintre cei mai apreciati designeri romani. Creatiile sale se bucura de un succes considerabil in strainatate, ceea ce nu este surprinzator daca tinem cont de talentul si simtul estetic desavarsit al Venerei Arapu. Creativitatea ei nu se manifesta numai in domeniul vestimentatiei, Venera implicandu-se in designul interior al unor locuri precum Gaia, Balthazar, Market 8 sau French Bakery. In fata unei cafele aromate si cu o imbietoare spuma de lapte, Venera mi-a povestit despre ceea ce inseamna fenomenul fashion in capitala modei, Paris, unde isi desfasoara o parte din activitate, mi-a impartasit viziunile sale referitoare la conceptele de eleganta, trend setter, si a "lasat" sa-i scape cateva dintre secretele unui designer de succes...- Care este deosebirea intre moda ca afacere in Romania, versus contextul din strainatate?Este o diferenta esentiala, pentru ca in Romania sistemul functioneaza defectuos. Respectiv, pentru a se derula bine, activitatea aceasta ar trebui sa functioneze dupa niste reguli foarte precise, in sensul de comanda facuta cu sase luni inainte (pentru o colectie, clientii pe care-i ai - magazinele - vin si comanda colectia pentru sezonul viitor). In Romania, lucrul acesta nu se practica absolut deloc, ceea ce duce la o functionare defectuoasa. Este explicatia faptului ca selectiile pe care le gasim in magazine, in magazinele multibrand, nu au nici o logica, nici o noima, pentru ca totul se face in graba. Nu exista nici un control in combinatiile si asocierile de branduri pe care le face magazinul respectiv, astfel incat piesele vestimentare expuse sa reprezinte un anumit concept. De aici, acest talmes-balmes care, spre dezamagirea mea, nu se schimba... - Sa fie aceasta cauza pentru care nu gasim in Romania creatii semnate Venera Arapu?Da, inclusiv din acest motiv colectiile mele nu se vand in Romania. In plus, e vorba si de faptul ca aici nu functioneaza sistemul de vanzare: magazinele sunt obisnuite sa ia spre vanzare, deci tu ca producator trebuie sa-ti asumi riscurile de a produce fara a sti daca se va vinde sau nu ceea ce ai realizat. Tocmai de aceea se da comanda, cu un anumit interval de timp inainte, si se produce numai in functie de comenzile primite. In strainatate se lucreaza numai in felul acesta, nu vinzi blana ursului din padure. Primesti comenzile cu sase luni inainte, de la colaboratori pe care-i cunosti de ani de zile, le centralizezi si ai productie cu vanzare asigurata dinainte.- Cum este lumea modei in Romania si cum este cea din Paris? Am putea sa discutam acest aspect din mai multe puncte de vedere... Poate ca "target-ul" pe care-l ai este mai bine reprezentat acolo decat aici. Interesul, deschiderea si posibilitatile sunt cu totul altele. Se poate spune ca in ultimii ani, lucrurile au inceput sa se imbunatateasca in Romania in ceea ce priveste perceptia asupra fenomenului modei si interesul. Tinerii incep sa se preocupe si ei de partea aceasta, ceea ce este promitator. Dar parerea mea este ca in acest domeniu noi suntem putin... amatori, totul este oarecum empiric. Diferenta este intr-adevar foarte mare, comparativ cu situatia din strainatate. In Romania, moda este vazuta de multi ca fiind un hobby. Daca s-ar face o analiza, s-ar ajunge probabil la concluzia ca designerii de la noi nu traiesc numai din acest business, nu cred ca ar fi posibil, asa cum se prezinta lucrurile acum. Nu e vina lor ci, asa cum va spuneam, lipseste sistemul care sa facilizeze exercitarea unei asemenea profesii. - Cum v-ati gasit propriul stil, propriul "glas"?Cred ca acest "glas" exista in fiecare din noi, asa cum dumneavoastra scrieti intr-un anumit stil si nu intr-altul, asa e si in cazul meu... E cel mai inteligent raspuns pe care vi-l pot da. Anumite lucruri sunt un "dat", e calea pe care ti-o gasesti singur fara sa constientizezi si fara sa faci vreun efort...- Colectia dumneavoastra Mange-Tout s-a bucurat de mare succes in Japonia. Cum ati gandit-o, cum ati conceput-o, stiut fiind faptul ca asiaticii sunt atat de diferiti de europeni?Colectia aceasta a aparut dupa niste ani in care vandusem colectia Venera Arapu pe piata asiatica si am inteles care sunt particularitatile acestei piete. Asiaticii nu sunt niste oameni pe care noi i-am caracteriza drept "frumosi", nefiind preocupati de alegerea vestimentatiei astfel incat sa-ti puna in valoare atributele fizice, ci de una care sa atraga atentia asupra ta. Ei iubesc foarte mult culoarea si sunt exuberanti din punct de vedere vestimentar. Acestea sunt si caracteristicile colectiei mele: culoare si veselie.- In opinia dumneavoastra, ce inseamna un "trend setter"?La modul general vorbind, in momentul in care iti cunosti foarte bine domeniul de activitate, dobandesti curaj, esti mai indraznet si aduci un element de noutate, se considera ca poti fi un model de urmat si astfel te numesc cei din jur "trend setter". Mie imi place sa ma joc, sa alternez stilurile. - Cum ati caracteriza o femeie eleganta, respectiv o femeie fara bun-gust in ceea ce priveste vestimentatia?In cel de-al doilea caz, probabil ca femeia respectiva nu a incercat combinatia potrivita... Daca ar fi sfatuita, sau mai bine-zis daca ar simti nevoia sa fie consiliata in acest sens, imaginea sa ar avea numai de castigat. Cred ca multe persoane nu apeleza la un consilier de imagine din orgoliu, ceea ce - iarasi - nu se intampla in strainatate. La noi, lumea are impresia ca se pricepe sa faca de toate, si aceasta mentalitate persista de mult prea multa vreme, fiindca atatia ani am fost cu totii obligati sa improvizam in toate domeniile...- Ce inseamna pentru dumneavoastra "eleganta"?Sunt de parere ca termenul acesta se aplica mai degraba persoanei, si nu hainelor pe care le poarta aceasta. Poti fi eleganta si intr-o pereche de jeans si cu un top. Este mai degraba o problema de atitudine. Vorbind insa strict din punct de vedere al vestimentatiei, trebuie sa pastrezi intotdeauna un anumit simt al masurii, sa stii sa te raportezi la fiecare imprejurare in parte, pentru a nu fi niciodata deplasat. Te poti simti foarte bine imbracata simplu, fara a te incarca inutil cu tot felul de accesorii. - Care credeti ca sunt elementele care fac diferenta intre un creator de moda de succes si unul care, dupa primele colectii, se scufunda in anonimat?Pentru a avea succes, un designer trebuie sa vina cu ceva nou, sau in tot cazul cu ceva suficient de personal pentru a se identifica si a se evidentia de ceilalti. Toti sunt creatori, dar intre ei exista multe diferente. In momentul cand recunosti o colectie ca urmare a faptului ca exista o "amprenta", inseamna ca designerul respectiv exista. In caz contrar, este un emergent care se zbate sa-si gaseasca locul. - De multe ori se spune: "Alege-ti tinuta care ti se potriveste". In mod concret, ce ar insemna acest lucru, cum trebuie sa fie sau ce trebuie sa aiba o tinuta pentru a se potrivi cuiva? Fiecare femeie isi are punctele ei forte in ceea ce priveste aspectul fizic, pe care trebuie sa le puna in valoare. In momentul in care se apreciaza obiectiv, lucrurile incep sa vina de la sine...- Care ati spune ca este secretul reusitei dumneavoastra intr-un mediu atat de competitiv?Poate faptul ca toate colectiile mele sunt creative si "ale mele", apropos de ceea ce vorbeam mai devreme referitor la amprenta personala a fiecarui designer. Pe langa aceasta, ceea ce mi-a fost de mare ajutor a fost faptul ca am putut oferi un produs creativ la un pret interesant, datorita faptului ca productia s-a facut in Romania. - Cum a fost adaptarea la un stil de viata care inseamna jumatate Paris, jumatate Bucuresti?Baiatul meu, Matei, are 11 ani si este la scoala, iar fetita, Clea, are doi ani si in ultima vreme a stat aici cu mine, pentru ca am fost ocupata cu tot felul de proiecte si am stat destul de mult in Romania. Asa a fost sa fie, asa a ales viata... Nu va ascund ca nu e simplu, fac naveta Bucuresti-Paris de zece ani si devine obositor, normalitatea este alta... Sentimentul de "acasa" il am atat la Bucuresti, cat si la Paris. In principiu, pentru mine "acasa" este locul unde sunt copiii. - Exista "mici obiceiuri" zilnice, care va definesc (cafeaua de dimineata, navigare pe internet, etc)?Nu sunt o consumatoare inveterata de cafea, dar de doi-trei ani am inceput sa beau. Uite, chiar acum imi dau seama ca azi-dimineata n-am baut, pentru mi s-a terminat cafeaua si n-am avut timp sa cumpar... In general, dimineata sunt in goana, pentru ca sunt atat de multe treburi de facut si niciodata parca nu e timp suficient pentru toate. Viata mea se desfasoara pe fuga si nu pot sa spun ca am tabieturi pe care sa le respect si fara de care sa nu-mi pot incepe ziua. - Cum va intretineti forma fizica si frumusetea?Nu fac nimic deosebit, beneficiez de o mostenire genetica buna. Poate ca prezinta importanta si faptul ca am facut liceul de coregrafie, deci in situatia aceasta se pastreaza o anumita constitutie. Este norocul meu, pentru ca sunt un om foarte pofticios, care mananca mult si cu drag. Sunt o persoana gurmanda.

Metropolis.ro te intampina cu basme pentru copilul tau

Se spune ca bebelusul nenascut poate recunoaste vocea mamei, desi ceea ce aude el ii ramane inca neclar. De aceea, mamele au intotdeauna grija sa le rosteasca fel si fel de cuvinte dulci sau chiar lucruri serioase atunci cand micutii sunt de neinteles. Poate ca multi dintre noi nu mai tinem minte toate povestile pe care ni le citeau mamele noastre in copilarie insa ne aducem cu siguranta aminte cum ascultam cu sufletul la gura ce s-a mai intamplat cu eroii favoriti si ce pozne au mai facut animalutele noastre preferate. Clasica poveste Alba-ca- Zapada si cei sapte pitici ramane de referinta, ca si Cenusareasa sau Frumoasa adormita. Sunt povesti pe care le vom citi si copiilor nostri iar peisajul cartilor pentru copii se largeste tot mai mult. Puteti cumpara cu usurinta carti pentru copiii vostri de pe librariile on-line precum Metropolis.ro pentru ca oferta este diversificata. De la Aladin, Mica Sirena, Bambi, 101 dalmatieni si bogatele serii de mare succes Shrek si Witch pana la seriile Harry Potter si Cronicile din Narnia atat de apreciate de copii. De 1 Iunie stim ca vrei ce e mai bun si mai frumos pentru copilul tau, de aceea Metropolis.ro te intampina cu cele mai frumose povesti. Lasa-te cuprinsa de magia povestilor si zambeste alaturi de el. 1. Povestile fratilor GrimmAceste povesti sunt ascultate si cautate de copiii din toata lumea, deoarece dupa tensiunea provocata de spaima intamplarii, urmeaza destinderea, bucuria ca raul este infrant. Sunt povesti cu paduri intunecare, cu printi si printese, povesti in care binele iese intotdeauna invigator. Pret: 54.95 RON2. Minunatele povesti ale copilariei Aceasta

Nicolas Cage, magicianul care si-a construit singur succesul

Pe Nicolas Cage il poti vedea pe marile ecrane din Romania in cel mai nou film al sau, "Next" ("Capcana viitorului"), in care interpreteaza rolul unui magician din Las Vegas, nevoit sa ascunda inca din copilarie un secret teribil legat de talentul sau. Starul hollywoodian versatil demonstreaza inca o data faptul ca poate face fata unor roluri extrem de variate. Desi este nepotul regizorului Francis Ford Coppola, Nicolas Cage a ales sa obtina faima pe cont propriu, fara interventia celebrei sale rude. A reusit? Noi spunem ca da, din moment ce, pentru un rol, a ajuns sa castige in prezent peste 20 de milioane de dolari...Fiul profesorului de literatura comparata August Coppola (fratele regizorului Francis Ford Coppola) si al coregrafei si dansatoarei Joy Vogelsang, Cage (nascut in data de 7 ianuarie 1964) a ales sa isi schimbe numele de familie inca de la inceputul carierei actoricesti, pentru a nu fi criticat si acuzat de nepotism. In locul numelui sau de nastere, Nicholas Kim Coppola, actorul a ales numele Nicolas Cage (a luat in calcul si varianta numelui "Blue"). Numele de familie "asumat" este inspirat din cel al personajului de benzi desenate Marvel, Luke Cage, un supererou smecher si cu limba ascutita. Initial, Cage a studiat literatura la Beverly Hills High, insa lumea actoriei l-a atras mai mult. Prima sa experienta in domeniul actoriei (desi nu legata de cinematografie), a reprezentat-o piesa de teatru produsa in liceu, "Golden Boy". Cage este bun prieten cu actorul Johnny Depp, pe care, de altfel, l-a sfatuit sa se apuce de aceasta meserie.De la filmul sau de debut, din "Fast Times At Ridgemont High" (1982), in care a avut un rol de un minut alaturi de Sean Penn, Cage a jucat in o serie de pelicule, atat de mainstream, cat si in proiecte cu un succes mai mic la box office. Acest prim rol al sau a fost in mare parte taiat la montaj, ceea ce i-a naruit sperantele de a deveni un profesionist la Hollywood. Cage s-a angajat in scurt timp ca vanzator de popcorn la Cinematograful Fairfax. La vremea respectiva, viitorul star de film considera ca acest job era singura cale pe care o putea urma pentru a-si construi cariera actoriceasca mult visata.Insa unchiul sau, Francis Ford Coppola, i-a propus un post de... actor amator care "dadea replica" actorilor veniti la auditiile pentru filmul "Rumble Fish" (1983). Tanarul l-a cucerit pe Coppola cu stilul sau, astfel incat si-a asigurat un rol in aceasta pelicula. Apoi a urmat rolul de punker din "Valley Girl" (1983), film care a fost lansat inaintea celui precedent si care i-a trasat, de altfel, viitorul in cinematografie.Starul a fost nominalizat de doua ori la Premiile Academiei Americane de Film si a castigat Oscarul o data, pentru rolul sau de alcoolic sinucigas din "Leaving Las Vegas" (1995). A doua sa nominalizare a fost pentru rolul scenaristului din viata reala Charlie Kaufman si al geamanului fictiv al lui Kaufman, Donald, din "Adaptation" (2002). Ambele filme au fost realizate cu un buget mic, dar Cage le-a acordat increderea sa si, datorita acestor roluri, si-a "exersat" inca o data mana, dovedind ca are stofa de actor de renume. In ciuda acestor succese, majoritatea filmelor sale de low-profile au avut o evolutie putin multumitoare la box office, comparativ cu proiectele sale cinematografice de actiune, de mainstream.Pasiunea sa pentru actorie, devotamentul si implicarea in rolurile pe care le joaca au atins o limita personala in momentul in care si-a varsat furia asupra unei masinute teleghidate, pe care a reusit sa o "zdrobeasca"... Aceasta deoarece actorul "exersa" sentimentul de furie cumplita de care avea nevoie pentru interpretarea rolului de gangster din "The Cotton Club" (1984).Printre filmele sale de succes se numara: "Moonstruck" (1987), "Vampire's Kiss" (1989), "Wild At Heart" (1990), "It Could Happen To You" (1994), "Trapped in Paradise" (1994), "Kiss Of Death" (1995), "Leaving Las Vegas" (1995), "The Rock" (1996), "Con Air" (1997), "Face/Off" (1997), "City Of Angels" (1998), "Gone In Sixty Seconds" (2000), "Adaptation" (2002), "National Treasure" (2004), "Lord Of War" (2005), "World Trade Center" (2006), "The Wicker Man" (2006), "Next" (2007). In prezent, actorul lucreaza la numeroase proiecte cinematografice, dintre care "Bangkok Dangerous" (2007) este finalizat, la "National Treasure: Book Of Secrets" (2007) inca filmeaza, "Crazy Dog" (2008) si "Amarillo Slim" (2008) se afla in pre-productie, iar alte trei filme sunt anuntate.La varsta de 20 de ani, a avut o relatie amoroasa de doi ani cu Jenny Wright, iar mai tarziu a fost implicat intr-o relatie romantica cu Uma Thurman. Dupa o poveste de dragoste de mai multi ani cu modelul Christina Fulton, cei doi s-au despartit amiabil si, in prezent, impart custodia fiului lor, Weston Coppola Cage (nascut in 1992). Starul a mai fost casatorit cu Patricia Arquette (din 1995 pana in 2001). A cerut-o de sotie pe vedeta in ziua in care a facut cunostinta cu ea, la inceputul anilor '80. Arquette s-a gandit ca este o "oferta" destul de ciudata, dar i-a facut jocul, punand la punct o lista de lucruri pe care Cage trebuia sa le duca la indeplinire pentru a-i cuceri inima, inclusiv sa obtina autograful autorului J.D. Salinger. In momentul in care actorul a inceput sa "lucreze" la indeplinirea obiectivelor ce i s-au pus in fata, Arquette s-a speriat si a inceput sa il evite. Cei doi s-au reintalnit multi ani mai tarziu si, pana la urma, au ajuns sa se casatoreasca. Si, la scurt timp dupa aceea, sa divorteze...Cea de-a doua sotie a lui Cage a fost Lisa Marie Presley (din 2002 pana in mai 2004), iar din iulie 2004 s-a casatorit cu Alice Kim. Kim avea 20 de ani in momentul in care l-a intalnit pe Cage, respectiv in restaurantul sushi in care era chelnerita. Cei doi au un baiat, Kal-El (nascut in 2005).De ce ne place Nicolas Cage?Pentru ca ne plac rolurile pe care le joaca, fie ca intra in pielea unui "prostovan", fie in cea a unui erou. Pentru ca este un actor talentat, cu un background solid. Pentru ca este ambitios si a reusit pe cont propriu. Pentru ca, in ciuda unor filme care au fost un adevarat esec la box office, Cage reuseste sa ne surprinda si sa ne incante cu roluri si filme de calibru, care ne fac sa spunem: "In sfarsit, bine ai revenit!"...Pentru ca este un tip interesant, care uneori face alegeri excentrice. Asa cum s-a intamplat in momentul in care a cumparat castelul medieval Schloss Neidstein, din regiunea Oberpfalz, Germania. De asemenea, este mare amator de masini vechi, de colectie - Cage a achizitionat o masina Lamborghini care a apartinut candva Sahului Iranului, pe care a vandut-o apoi in anul 2002.Nicolas Cage i-a castigat admiratia lui Jim Carrey pentru curajul incredibil de care da dovada - starul a mancat un gandac viu in pelicula lui Robert Bierman, "Vampire's Kiss" (1989), in care a jucat rolul principal. Dupa ce i s-a cerut sa consume un ou crud, Cage a replicat ca un gandac ar fi o varianta mult mai acceptabila. A mancat unul - dupa care regizorul a cerut, prompt, o noua dubla...Starul a remarcat la un moment dat: "Sa fii un bun actor inseamna sa te asemeni cumva unui criminal, sa fii dispus sa incalci regulile si mereu sa tanjesti dupa ceva nou... Exista o linie de demarcatie foarte subtire intre un actor si un schizofrenic." Totusi Nicolas Cage nu si-a dorit intotdeauna sa fie actor, desi a stiut mereu ca poate sa joace foarte bine. Acest lucru este dovedit de una dintre intamplarile din copilaria sa. Un coleg l-a agresat in autobuzul scolii si i-a furat dulciurile. Furios, Nicolas s-a dus acasa, s-a imbracat in blugii fratelui sau, a incaltat ciocatele acestuia, si-a aranjat "freza", si-a pus ochelari de soare "smecheri" si s-a intors sa il ia la "discutii" pe atacatorul sau. Pretinzand ca este Roy Wilkinson (propriul var, mai mare ca varsta), l-a amenintat pe pusti ca il bate daca nu il lasa pe Nic Coppola in pace. Travestiul a functionat si Nic nu a mai avut de atunci probleme de acest gen...Printre momentele preferate ale producatorului Jerry Bruckheimer se afla si o scena din filmul lui Michael Bay, "The Rock" (1996), in care a jucat Cage. Acesta povesteste: "Momentul preferat este atunci cand sunt inchisi in celulele din Alcatraz, iar Nic Cage are replica: 'How in the name of Zeus' butthole did you get out of your cell? (n.r.: 'Cum naiba, in numele lui Zeus, ai reusit sa iesi din celula ta?'). Asta a devenit o replica uzitata, clasica. Lucrul minunat este, de fapt, ca acolo este mana lui Nic, care a improvizat. Pentru ca nu imi pot imagina pe nimeni care sa scrie o replica asemanatoare...".In timp ce se pregatea pentru rolul din filmul "Leaving Las Vegas" (1995), regizat de Mike Figgis, starul a vizitat Irlanda, "tara scriitorilor si a betivilor exceptionali". Aflat acolo, Cage si-a facut o documentare serioasa - s-a filmat dupa ce a baut gin, pentru a-si studia gesturile, miscarile neindemanatice si stilul stalcit de a vorbi.Dupa ce a jucat rolul fanului fanatic al lui Elvis, Sailor Ripley, in "Wild At Heart" (1990), cinefilii au suspectat faptul ca actorul are, in realitate, o adevarata pasiune pentru Rege. Ceea ce este adevarat. Unii dintre fanii lui Cage au descoperit ulterior ca starul a intrat in posesia celui mai de pret "articol" al lui Elvis: fiica lui Presley, Lisa Marie. Cei doi s-au casatorit in Hawaii, in august 2002. In noiembrie acelasi an, Cage a intentat divortul. Actorul a fost distrus de faptul ca, o data cu aceasta casnicie, si-a pierdut libertatea de burlac si, de asemenea, a fost neplacut surprins de solicitarea sotiei sale, respectiv aceea de a-si vinde colectia de benzi desenate (in valoare de 1.5 milioane de dolari...) si de masini vechi.Din pacate, Lisa Marie Presley si Nicolas Cage aveau adesea scandaluri de amploare. Dupa cum isi aminteste fosta sotie a starului, unul dintre acestea s-a petrecut pe un iaht, iar discutia s-a "incins" atat de tare, incat Cage i-a luat inelul de logodna extrem de scump si i l-a aruncat in ocean... Mai tarziu, i-a cumparat un alt inel.Acestea fiind zise, ne dam seama ca Nicolas Cage este pasional si perseverent atat in viata profesionala, cat si in cea privata... Nu degeaba a ajuns acum acolo unde este, in galeria de top a actorilor de la Hollywood, avand in acelasi timp o viata de familie fericita. Speram sa il (re)vedem cat de curand in filme care sa ni-l aduca in fata pe "adevaratul" si talentatul Nicolas Cage, asa cum l-am putut vedea in proiecte cinematografice cu greutate. In ultima vreme, ni s-a facut dor sa il intalnim in aceasta ipostaza...

Segolene Royal - Madame le President?

Intreaga lume si-a atintit privirile asupra Frantei, aflata intr-unul din cele mai importante momente din toate timpurile: duminica, 6 mai 2007, se va desfasura cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, in care se vor infrunta cei doi candidati ramasi in cursa: candidatul de centru-dreapta Nicolas Sarkozy si socialista Segolene Royal. Daca aceasta din urma va castiga, va deveni prima femeie presedinte din istoria acestei tari.Eventuala ei victorie este anticipata de numerosi analisti de pe mapamond, deoarece Segolene este un politician ager, cu doza de viclenie necesara pentru a face fata cu succes hatisurilor junglei politice, si in acelasi timp reuseste sa-si pastreze feminitatea si gratia. Pe de alta parte, la nivel global, ascensiunea unei femei pe treapta cea mai inalta a vietii politice nu mai constituie, am spune, o noutate. Precedentele create de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, respectiv presedintele statului Chile, Michelle Bachelet, vorbesc de la sine. Dincolo de abilitatile ei diplomatice si de ceea ce reprezinta in plan politic, nu e nici o indoiala ca un rol important in propulsarea lui Segolene Royal pe scena clasei politice l-a constituit schimbarea sa din punct de vedere al infatisarii. Un aspect care altminteri ar putea fi catalogat ca fiind superficial? Tot ce se poate, insa importanta imaginii este covarsitoare, mai ales la un asemenea nivel si tinand cont de faptul ca atentia mass media este concentrata asupra ei, inclusiv din cauza ca ar putea deveni prima femeie presedinte al Frantei. Cariera ei ar putea fi caracterizata de sintagma "Incet, dar sigur". Segolene Royal a intrat in politica in calitate de consilier al presedintelui Francois Mitterand si a obtinut primul ei post guvernamental in 1992. Ascensiunea sa a continuat in ritm constant, ea detinand portofoliile de ministru al Mediului si ulterior al Muncii. Imaginea lui Segolene Royal este cea a unei femei moderne, apropiate de oamenii obisnuiti si preocupate, in acelasi timp, de respectarea autoritatii si valorilor familiei. Increzatoare in sine si in sansele sale, Segolene a precizat: "Detin experienta politica necesara si nu vad de ce un barbat ar fi mai pregatit decat o femeie pentru a prelua aceasta functie".La cei 54 de ani ai sai, Segolene Royal nu-si arata varsta si ar putea fi descrisa ca fiind o femeie atragatoare si stilata. Lucrurile nu au stat insa intotdeauna asa. In 1997, ea purta inca o pereche de ochelari cu rame mari si inestetice, care nu-i puneau in valoare trasaturile chipului si avea mereu aceeasi coafura banala: parul prins la spate intr-o coada simpla. O infatisare austera, de profesoara severa, care astazi, cu ajutorul stilistilor, este de domeniul trecutului. In primul tur de scrutin, desfasurat pe 22 aprilie, Segolene Royal a intrunit un procent de 25,87 la suta din voturi, in timp ce contracandidatul sau, Nicolas Sarkozy, a cumulat un procent de 31,18 la suta. Duminica, 6 mai 2007, vom afla daca Segolene Royal se va muta la Palatul Elysee si va pune astfel o noua caramida la fundatia vietii politice, percepute la nivel mondial. Care va fi pretul?Segolene Royal si-a afirmat nu o data inclinatia conservatoare, ea fiind o sustinatoare ferventa a familiei traditionale si a valorilor franceze. Printr-un ciudat joc al sortii (sau mai bine-zis, ironie), ea l-a scos din cursa prezidentiala pe nimeni altul decat Francois Hollande, partenerul ei de viata alaturi de care este de aproximativ 30 de ani, cei doi avand patru copii. Acesta nu a mai candidat la presedintie asa cum avusese intentia, dar a precizat ca va candida in 2012 daca Segolene va pierde acum. "C'est la guerre!". Bineinteles ca multa lume se intreaba daca eventuala castigare a alegerilor prezidentiale nu o va costa extrem de scump, respectiv destramarea familiei. Aceasta ipoteza este alimentata inclusiv de afirmatia lui Francois Hollande care a declarat ca, in eventualitatea in care Segolene va castiga, el nu se va muta impreuna cu ea la resedinta prezidentiala. Intrebat de catre reporterii BBC daca actuala situatie nu il deranjeaza, Hollande a precizat ca nu s-a suparat niciodata ca Segolene este mult mai populara si mai iubita decat el, insa Royal a evitat un raspuns direct referitor la modul in care se va schimba viata lor daca ea va castiga. "Voi fi intotdeauna alaturi de Francois", a mentionat Segolene Royal, evaziv si a adaugat: "Atunci cand suntem acasa, in familie, evitam sa aducem in discutie acest subiect".In acelasi timp, Segolene se straduieste sa nu dea apa la moara speculatiilor care se fac pe aceasta tema si se dovedeste inflexibila cand vine vorba despre imixtiunea politicului in viata ei privata. Astfel, pe data de 18 ianuarie 2007, ea si-a suspendat timp de o luna purtatorul de cuvant, Arnaud Montebourg, dupa ce acesta afirmase la un post de televiziune: "Singurul 'defect' al lui Segolene Royal este partenerul sau". Va fi cu atat mai interesant de urmarit ce se va intampla cu familia lor cu atat mai mult cu cat, avand de ales intre cariera politica si viata personala, Segolene Royal nu a ezitat sa-si sacrifice timpul petrecut alaturi de copii. Nici cand a fost insarcinata si nici dupa ce a nascut ea nu a renuntat sa lucreze. "A fost si este greu sa stau departe de ei, dar in acelasi timp munca ma implineste. Astazi, copiii mei au crescut, sunt fericiti si nici unul dintre ei nu a fost afectat in vreun fel de cariera mea. Iar daca totusi cineva a avut de suferit, aceea am fost eu. Nu am putut fi mereu alaturi de ei atunci cand au avut nevoie de mine, dar pot spune ca sunt o mama norocoasa, pentru ca am parte de copii minunati, care ma sustin in tot ceea ce fac", a spus Segolene Royal.Chiar daca primul tur de scrutin s-a incheiat in favoarea lui Nicolas Sarkozy, o serie de sondaje de opinie efectuate in ultimele doua saptamani o dau drept castigatoare sigura pe Segolene Royal. Ea este sustinuta inclusiv de catre miscarea de rezistenta iraniana, ca urmare a unui discurs critic sustinut in campanie la adresa regimului iranian, in care a afirmat ca sprijina "o actiune diplomatica extrem de ferma, pentru ca aceasta tara sa nu obtina armament nuclear".

Invingatoare in lupta cu ADHD

Pe Alexandrina Varga o putem declara o invingatoare! Este pictor si Vicepresedintele Asociatiei de Sprijin si Protectie a Copiilor si Adolescentilor cu Deficit de Atentie si Hiperactivitate. Este o femeie calma, cu privirea blanda care imi explica prin ce trece, sectionand usor aerul cu palmele. O mama grijulie care este in stare sa uite de existenta ei cand vine vorba de copii. Are 3 baieti: Ionut, Andrei si Alexandru de 10, 12, respectiv 20 de ani, la care tine ca la ochii din cap. In urma cu cativa ani, si-a dat seama ca unul dintre copii, cel mijlociu, este foarte agitat. Chiar si noaptea se foia in pat si avea putine momente in care statea locului. Ulterior a aflat ca manifestarile hiperactive nu se datoreaza plusului de energie, ci sunt efectul unei afectiuni medicale. Analizand problema cu ajutorul specialistilor, a constatat ca si ceilalti doi copii dadeau semne de aceste simptome, dar nu au fost atat de evidente. De sindromul ADHD nu a auzit multa lume si putini stiu cum se manifesta o persoana cu aceasta tulburare comportamentala.Asadar, ADHD este prescurtarea acceptata international pentru afectiunea Deficit de Atentie / Tulburare Hiperkinetica frecvent intalnita la copii si adolescenti, considerata de multe ori o manifestare a carentelor educative sau a rasfatului. Se manifesta printr-un comportament hiperactiv si impulsiv al copilului, care este permanent in miscare, agitat si neatent, creand nenumarate probleme parintilor si profesorilor. Acest comportament, tolerat initial datorita inteligentei si dragalaseniei acestor copii, poate degenera in timp din cauza neatentiei si nerabdarii. Astfel, succesele scolare scad, copiii devin irascibili, intoleranti, de multe ori cu tulburari de comportament

Virginitatea, apanajul celor care n-au altceva mai bun de oferit?

Rowan Atkinson a anuntat ca "Vacanta lui Mr. Bean" este filmul care va prezenta ultima patanie a celebrului sau personaj. Pe parcursul acestei pelicule, grimasele atat de cunoscute ale lui Mr. Bean "fura" ecranul de cateva ori, iar eroul reuseste sa declanseze cel putin o fatalitate. Cu toate acestea, comediantul nu convinge, nu mai este amuzant in rolul sau si acest lucru trebuie acceptat ca atare. Vacanta sa in Franta nu este deloc una reusita...Actorul cu chipul "ca de guma" se stramba in stilul sau caracteristic, in timp ce eroul filmului strabate Franta, in misiunea sa de a ajunge la Cannes, unde are loc celebrul Festival de Film. Totusi trucurile vechi ale comediantului nu mai au efectul pe care il aveau in urma cu zece ani, cand a fost lansat primul film cu Mr. Bean.Pelicula este inspirata de filmul "Mr. Hulot's Holiday", in care Jacques Tati a reusit sa prezinte comedie "muta", in mod echilibrat si fascinant, intr-o era a filmului vorbit. Varianta lui Atkinson este insa intesata de dialoguri lenese, intr-o intriga plictisitoare. Incurcaturile lui Mr. Bean...Mr. Bean a castigat cel mai mare premiu la tombola organizata de biserica din localitate, respectiv o vacanta in Franta si o camera de luat vederi nou-nouta. Nici ca se putea mai bine, din moment ce excursia il va "pozitiona" pe Mr. Bean chiar la Cannes, in timpul desfasurarii Festivalului de Film.Dupa ce s-a urcat in Eurostarul catre Paris, limba franceza s-a dovedit a fi o adevarata bariera pentru Mr. Bean. Personajul vrea sa ia un tren din Gare de Lyon, care sa il duca in sudul Frantei. Entuziasmat de tot ceea ce vede, Mr. Bean filmeaza totul. La Gare de Lyon il roaga pe un alt pasager sa-l filmeze in timp ce se urca in tren. Cel care il filmeaza este un regizor rus pe nume Emil Duchesvsky, care face parte din juriul festivalului. In timp ce filmeaza, trenul pleaca si Emil ramane pe dinafara...Bean incearca sa il inveseleasca pe fiul regizorului, in timp ce trenul isi continua calatoria, insa lucrurile devin si mai complicate, deoarece Emil a raportat politiei faptul ca Bean i-a rapit copilul. In plus, personajul principal al acestei incurcaturi nici nu poate dovedi cine este, din moment ce si-a pierdut portofelul si documentele esentiale pentru calatorie la un telefon public, de unde el si Stepan au incercat sa il contacteze pe Emil... Si lucrurile nu se opresc aici...In spatele filmului...Ca si in filmele mute, exista un fir rosu al actiunii - dorinta lui Bean de a-si face vacanta in Franta. El vrea sa ajunga acolo, dar o sumedenie de obstacole ii apar in cale..."Intotdeauna ne-am gandit ca trebuia facut un nou film cu Mr. Bean, dar ne doream sa fie foarte diferit de primul.", a spus Rowan Atkinson. "Primul film l-am facut in urma cu 10 ani si, daca doream un sequel, ar fi fost logic sa apara acum 8 sau 9 ani. Insa am avut la dispozitie tot acest timp pentru a concepe un alt tip de film."Filmarea a durat 12 saptamani, in timpul verii 2006, si s-a desfasurat in Londra, Paris, Luberon si Cannes, unde atat plaja, cat si Palatul, binecunoscute pentru gazduirea Festivalului de Film, au fost utilizate. Pentru prima data, echipa de filmare a fost primita sa filmeze pe covorul rosu in timpul festivalului, datorita bunavointei organizatorilor.Scenele filmate in Cannes si includerea festivalului in scenariu a fost de fapt un omagiu pe care scenaristul Simon McBurney a dorit sa-l aduca cinematografiei prin "Mr. Bean's Holiday". In film, Bean are o camera de filmat si o parte din povestea filmului este spusa prin imaginile filmate de el."Marii comici muti au cochetat intotdeauna cu aparatul de filmat.", a declarat Mc Burney. "In zilele noastre, cand cineva pleaca in concediu, ia intotdeauna o videocamera cu el. Noua ne-a dat prilejul de a ne juca cu pelicula. Cand Bean are o camera in mana, devine foarte interesant de vazut ce urmareste, la ce se uita, ce il intereseaza - filmul devine o fereastra catre gandurile si sentimentele lui. Si Bean ajunge la Cannes. Filmul se intalneste cu filmul. Ne-a furnizat posibilitatea de a ne juca cu realul si cu imaginatia.", a adaugat McBurney.Atkinson a precizat: "Faptul ca Bean are tot timpul o camera cu el ne face sa avem in final doua pelicule: un film pe care il face regizorul si un film pe care il face Bean si care cuprinde experienta lui de vacanta. Aceste doua pelicule converg, interfereaza si, astfel, 'filmul' si 'a face filme' sunt subiecte centrale."Intriga povestii reprezinta o serie de coincidente si incurcaturi, care au rolul de a produce amuzamentul publicului. Cu toate acestea, filmul reuseste, mai degraba, sa produca zambete pe alocuri, decat rasete in toata puterea cuvantului. Mr. Bean pare sa isi fi pierdut carisma?... Foarte posibil ca acest lucru sa se intample atunci cand bati moneda prea mult pe aceeasi idee... Cu siguranta, Mr. Bean este mult mai amuzant atunci cand nu vorbeste, ceea ce face ca eroul nostru sa nu se implice foarte mult in dialoguri "vorbite" - este aproape ca un film mut. Vocabularul sau limitat in limba franceza ofera totusi filmului cateva poante bune. Dialogurile sunt in franceza si engleza, iar Bean spune doar trei cuvinte in "franceza": "Oui", "Non" si "Gracias". Comparativ cu primul sau proiect cinematografic, in acesta Bean vorbeste mult mai putin. Totusi pelicula isi cam piede din tarie, iar intriga nu ajunge la sufletul spectatorului.De remarcat, ca de obicei, faptul ca tot ceea ce are de transmis, Atkinson o face prin limbaj non-verbal - corpul sau comunica prin miscari si gesturi, de care comediantul s-a obisnuit sa uzeze. Bratele, picioarele si chiar sprancenele sale sunt extrem de "vorbarete", aceasta latura a artei sale comice fiind exploatata la maximum. Probabil ca acesta este singurul motiv pentru care merita sa mergi la cinematograf pentru a viziona acest film - "nostalgia" filmelor de inceput ale lui Rowan Atkinson, cand personajul sau era original si cat se poate de interesant prin aparitia sa aproape "muta".Desi face apel la glume (mai mult un comic de situatie), iar strambaturile lui Bean ar trebui sa fie de efect, nici una dintre acestea nu isi atinge scopul propus. Filmul este "obosit" si destul de... trist pentru o comedie. Si spunem acest lucru in sensul in care la "Vacanta lui Mr. Bean" nu prea iti vine sa razi. De ce? Pentru ca partile amuzante ii lipsesc aproape cu desavarsire...Cu toate acestea, trebuie recunoscut un merit incontestabil al filmului: este greu sa realizezi in zilele noastre o pelicula pentru intreaga familie sau o comedie in care nu exista secvente si efecte speciale generate cu ajutorul computerului. Iar Mr. Bean nu are nevoie de nici unul dintre aceste artificii pentru a se "produce" pe marele ecran. In ciuda acestui merit de drept al peliculei, filmul cade totusi in plasa proiectelor cinematografice slabe si cu succes aproape zero. Publicul se simte mai apropiat de personajul britanic aparut pe marile ecrane in urma cu 10 ani decat de cel "transplantat" acum intr-o tara in care nimeni nu vorbeste engleza. Astfel, "Vacanta lui Mr. Bean" devine o tentativa slaba de readucere in prim-plan a unui erou pe care ar fi fost mai bine sa il lasam in pace in anii '90...

Medeea Marinescu: "Inca nu mi-am gasit locul in filmul romanesc"

O aparitie incantatoare: miniona, fragila si cu un zambet fermecator. Ne retragem intr-o cabina a Teatrului National, unde nimic nu ne tulbura linistea discutiei, si stam de vorba. As avea foarte multe intrebari sa-i adresez, pentru ca performanta ei actoriceasca a facut valuri atat in intreaga Europa, cat si in America de Sud si sunt nerabdatoare sa aflu cat de lung a fost drumul Medeei Marinescu pana aici. Aceasta cu atat mai mult cu cat o putem vedea mai mult la teatru si mai putin intr-un film. Pelicula "Je Vous Trouve Tres Beau", realizata in Franta si in care a jucat alaturi de actorul Michel Blanc, s-a bucurat de un succes imens pretutindeni, iar celebra revista "Paris Match" a spus despre Medeea ca este "divina". Automat, calificativul acesta ne duce cu gandul la Greta Garbo... Medeea Marinescu mi-a povestit despre acest film, personajul pe care l-a interpretat, impactul pe care l-a avut asupra ei, dar si despre provocarea pe care o reprezinta profesia pentru viata de familie a unui actor. Si cu siguranta ar mai fi avut multe de povestit...- Care este povestea distribuirii in filmul "Je Vous Trouve Tres Beau"?Initial, era in productie un film denumit "La fille de l'est" ("Fata din est"). Regizoarea, care era si scenarista filmului (aflata la debutul sau regizoral), cauta o actrita in Europa de Est. A vazut actrite rusoaice, iugoslave, unguroaice, a ajuns si in Romania, unde a organizat un casting. Nu m-am prezentat, pentru ca nu vorbeam deloc limba franceza si nu mi s-a parut just sa ma duc la un casting unde nici nu aveam sanse si unde nici nu credeam ca ar fi locul meu. A vazut diferite actrite si a cerut fotografii. De multe ori, o prima faza a castingului se decide in momentul vizualizarii fotografiilor, in functie de care regizorul va hotara pe cine vrea sa vada. De multe ori e nedrept, dar cate lucruri sunt cu adevarat drepte in viata? Fac o paranteza. In cazul filmului, din anumite puncte de vedere lucrurile sunt mai transante decat la teatru. De multe ori, la teatru faci o compozitie, teatrul impune o perioada indelungata de repetitie si de transformare a ta ca actor in respectivul personaj, si prin urmare, poti fi distribuit in roluri la care de multe ori nu te gandesti. La film, strictetea este mult mai mare in ceea ce priveste aceasta tipologie. Cand citesti un scenariu, tu ai in fata, practic, descrierea fizica a personajului: o bruneta, 30 de ani, tunsa baieteste, cu alura sportiva - si atunci, in mod evident trebuie sa cauti o actrita care sa corespunda din cat mai multe puncte de vedere; deci, dintr-odata se face selectia. Foarte rare sunt cazurile cand regizorul, pentru ca a mai lucrat cu un anumit actor si il doreste foarte mult in rol, face o tranformare fizica deosebita sau modifica scenariul in consecinta. Revenind, regizoarea peliculei stia cum si-ar dori sa arate aceasta fata din est - ceva in stilul Giulietta Masina - si a vazut o fotografie de-a mea, care a inspirat-o si a cerut sa ma vada. Eu eram in America in acea perioada si am fost sunata de catre directorul de casting. I-am spus ca nu stiu franceza, deci am un "handicap" de la inceput, insa regizoarea a spus ca nu-i nimic, vrea totusi sa ma vada. A doua zi, ea urma sa plece la Paris si mi-a lasat un numar de telefon, spunandu-mi sa vin cat pot de repede. Am luat avionul gandindu-ma ca voi face o mica excursie de placere, cu masina (de altfel, am si vizitat atunci Belgia, Olanda, nordul Frantei). Ne-am intalnit la Paris, am stat de vorba - in engleza - si mi-a dat scenariul, urmand ca a doua zi sa dau o proba. Am vazut ca era vorba despre un personaj care nu vorbea deloc bine limba franceza - asadar, in acel moment un handicap a devenit o calitate.De altfel, mereu am zis ca, daca eram o vorbitoare foarte buna de limba franceza, cu subtilitati si graseind precum francezii, cu siguranta n-as fi jucat in acest film. Asadar, in prima parte este vorba despre sansa pe care o poate avea un actor, iar in partea a doua, totul devine mult mai strict: se da o proba, care se inregistreaza si pe care o vede regizorul. Acesta te poate agrea, insa trebuie sa se consulte cu producatorul filmului, si impreuna iau o decizie. Deci este un proces destul de indelungat, iar in toamna am fost anuntata ca am primit rolul. - Cum ati "simtit" personajul pe care urma sa-l interpretati, cum vi s-a parut?In primul rand, scenariul mi-a placut foarte mult. M-a surprins sensibilitatea si subtilitatea cu care o parizianca nascuta, crescuta si rasfatata la Paris, putea surprinde viata unei femei modeste, dar plina de candoare si generozitate, de undeva din Europa de Est. In plus, scenariul era bine scris, avea niste dialoguri exceptionale (filmul a fost si nominalizat la Premiile Cesar, la categoria Cel mai bun scenariu; de altfel, a luat si un premiu, pentru Cel mai bun film de debut). Un asemenea personaj devenea destul de ofertant pentru un actor, avand multiple posibilitati de a juca, de a interpreta, schimbari de stare, ceea ce pentru un actor este important. - V-ati fi gandit ca filmul va avea asemenea succes?Niciodata. M-am gandit ca va fi o comedie placuta, sensibila, dar in nici un caz nu m-am asteptat la impactul pe care l-a avut. Din clipa in care am citit scenariul mi-am dorit sa joc acest rol, dar in continuare nu mi-am acordat prea multe sanse pentru ca ma gandeam ca, nevorbind limba franceza, imi va fi greu sa ma inteleg cu echipa pe platoul de filmare. Insa treptat, am inceput sa invat. Regizoarea m-a rugat sa nu iau lectii, sa nu incerc sa ma exprim corect si sa nu-mi schimb accentul, pentru ca era important pentru rol. Am inceput sa ascult in fiecare zi TV5, vorbeam si cu partenerul meu in limba franceza (fraze simple, gen "Da-mi, te rog, painea" sau "Unde e camasa?"), iar pe de alta parte, lucrand zilnic impreuna cu echipa, era imposibil sa nu asimilez, astfel incat sa ma descurc.- Dincolo de satisfactia pe care o aveti, simtiti ca succesul pe care l-ati repurtat va "obliga" in vreun fel?Cu siguranta, da, si va voi spune si despre ce este vorba. La un moment dat, aflandu-ma in Romania, am primit o oferta pentru un serial de televiziune. Intr-o prima faza am acceptat, pentru ca mi s-a parut un scenariu posibil, la care mi s-a dat si voie sa intervin si sa schimb replici sau situatii care n-ar fi fost in favoarea mea ca actor, sau care n-ar fi fost verosimile. Insa, inainte de a semna contractul, am cerut sa vad si restul distributiei. Atunci mi-am dat seama ca era ceva peste care nu puteam sa trec. Pe lista se regaseau parteneri, la care producatorul general tinea si care veneau din alte zone decat actoria profesionista - sigur, figuri cu mai multa sau mai putina notorietate pentru un anumit tip de public, care nu este si publicul meu. In acel moment mi-am dat seama ca nu pot sa fac asa-ceva. Si nu este vorba numai despre un orgoliu stupid sau despre statut in sensul formal al cuvantului; este vorba despre o constiinta a profesiei si un respect pe care ti-l castigi cu destula truda. Nu poti sa-ti bati joc de toate acestea. Nu ma deranjeaza neaparat faptul ca un partener nu are studii de specialitate sau canta un anumit tip de muzica, dar e o problema. Serialele de televiziune se lucreaza intr-un anumit ritm si, partenerul nefiind profesionist, nu avem aceleasi instrumente de a opera. Si atunci, noi cum vom comunica? Nu am cum sa fac abstractie de el si atunci 'cusatura' dintre noi se va vedea foarte urat. Nu pot sa abdic de la niste norme elementare, cu atat mai mult cu cat am facut si acest film. Iata, partenerul meu din 'Je Vous Trouve Tres Beau', Michel Blanc, un actor foarte mare, a fost si el printre cei care si-au dat acordul ca eu sa joc si s-a interesat de toate rolurile din film, chiar si de cele secundare. Nu-i era deloc indiferent alaturi de cine joaca. Eu cred ca si actorii de la noi ar trebui sa procedeze astfel. Revenind la ce vorbeam, acest film mi-a accentuat cumva constiinta profesiei, pe care ar trebui sa mi-o protejez, facand cat mai putine concesii cu putinta. Prefer sa ma chinui sa-mi platesc factura la telefon, decat sa fac asemenea compromisuri. - Cum a fost primit filmul in strainatate?In Spania a fost un succes urias, de asemenea in Franta, unde a fost vizionat de catre 3.750.000 de spectatori. Foarte bine a fost primit si in Israel, unde a fost tradus "Aventura la tara" si a stat cinci luni pe ecrane, ceea ce a constituit un record, dat fiind faptul ca un film care merge bine sta cam doua-trei luni, sau mai putin. A fost bine primit si in Belgia, l-am lansat si in Brazilia (la Sao Paulo si la Rio de Janeiro), si a fost un succes urias. Distribuitorul de acolo m-a sunat dupa mai putin de o luna si mi-a spus ca are incasari foarte bune. Primesc zilnic zeci de e-mail-uri de la spectatori din Franta, Belgia, Germania, Israel, Brazilia, Elvetia, Spania, dar cel mai mult ma bucura cele primite de la fete si baieti de 16-18 ani care cred ca eu sunt de varsta lor!- Ati primit propuneri din strainatate, in urma acestui rol?Am avut cateva propuneri, intre care un scenariu foarte bun, care ar fi trebuit sa se concretizeze la sfarsitul anului trecut, si pentru ca fondurile nu au fost suficiente, proiectul a fost amanat pentru toamna acestui an. Este vorba tot de o comedie, care ar urma sa se realizeze tot in Franta. Am primit si alte oferte, insa deocamdata se afla la nivelul discutiilor prin agent. Propunerile au venit numai din Franta, din Romania nu a aparut nimic.- V-ati dori sa jucati cu vreun actor anume?Mi-e greu sa nominalizez... Mi-ar placea sa joc alaturi de Gerard Depardieu, pe care il ador, dar am inteles ca este un tip foarte dificil pe platoul de filmare. De asemenea, mi-as dori sa joc din nou cu Michel, pentru ca el este si un foarte bun regizor si mi-ar placea sa lucrez cu el din aceasta ipostaza, sa ma "manuiasca"...- Dumneavoastra ati lipsit mult din "linia intai". Nu v-a fost teama ca, la revenire, nu va veti mai putea "gasi locul"?Intr-adevar, n-am fost la moda in ceea ce priveste optiunea regizorilor de film - si, in continuare, nu sunt. Dar in viata teatrala am fost mereu prezenta, numai ca publicul de teatru este mult mai restrans si nu eram foarte cunoscuta decat la acest nivel. Filmul are cu totul alt impact, eu am lipsit de aici si nu cred ca as fi putut sa fac ceva pentru a schimba asta. Nu poti inota contra curentului, iar pana acum nu mi-am gasit locul in filmul romanesc. E vorba si de altceva... Eu, in filmul acesta, joc rolul unei fete sarace, care se afla la o ferma unde munceste din greu. Daca ar fi fost vorba de un regizor roman, coleg de-al meu, poate ca nu m-ar fi distribuit intr-un asemenea rol si ar fi preferat o actrita necunoscuta, cu un chip mai dur... Cei din Franta nu ma cunosteau insa.- In teatru, in ce proiecte sunteti implicata?In afara de "Egoistul", in care joc alaturi de Radu Beligan, joc in "Burghezul gentilom". Ma chemase si Andrei Serban pentru a-mi propune sa joc in "Pescarusul" de Cehov, insa nu am avut cum, pentru ca acceptasem deja rolul din "Burghezul gentilom" si nu a fost posibil sa le fac pe ambele. De asemenea, joc in "O noapte furtunoasa", un spectacol care se afla la a treia stagiune deja. Mai am un proiect pe care as dori foarte mult sa-l fac si care se afla pe masa directorului de ceva timp. Ramane de vazut daca-si va face timp sa-l citeasca si sa-mi dea un raspuns. Eu inca astept...- Cum va impartiti intre cariera si viata personala?Pana acum n-as spune ca a fost o problema... Sunt nascuta intr-o zodie de aer si imi place sa ma misc tot timpul, iar asta cred ca ma pastreaza in forma atat in viata profesionala, cat si acasa. Daca as fi avut o munca statica, de birou, nu mi-ar fi placut si poate n-as fi fost nici atat de fericita cu intreaga mea existenta. Faptul ca ma pot misca, intalnesc o multime de oameni si stiu ca ma pot intoarce in cercul meu intim, imi da echilibru. Pana la urma, casa unui actor este acolo unde lucreaza. Am lucrat in Anglia timp de trei luni si imi adusesem fotografii cu familia, vaze, adica mici elemente de acasa pe care le-am pus acolo unde locuiam, ca sa ma simt bine. La fel am procedat si in Franta, unde am locuit intr-un apartament dintr-un hotel situat in sud si mi-am amenajat spatiul asa incat sa ma simt ca acasa. Este adevarat ca trebuie sa gasesti un partener care sa aiba generozitate si intelegere fata de aceasta meserie. Un actor nu e un om simplu si nu are o viata simpla. Trebuie sa intelegi nevoia lui de a fi uneori singur, de a reflecta la ceea ce a facut peste zi. Cand lucrezi la un film, esti ca intr-un fel de cantonament si asta presupune niste sacrificii. Un barbat poate sa vrea o mancare gatita, o siguranta familiala, vrea si copii, vrea sa stai mai mult cu el si de multe ori nu se poate... si atunci intervin discutiile. Sigur ca apoi e frumos, cand mergeti impreuna la premiera si vede ca filmul are un impact deosebit, dar pana la "produsul finit" apar si scantei. - Cum va place sa va petreceti putinul timp liber pe care il mai aveti la dispozitie?Imi place teribil sa fiu spectator de film, sa merg la cinema. Cel mai mult iubesc filmele care ma fac sa uit ca eu insami sunt actrita. De exemplu, acum o luna am fost invitata sa fac parte din juriu in cadrul Festivalului Filmului de Dragoste de la Mons. Am vazut vreo 14 filme in 4 zile. Marele premiu a fost luat de un film care mi-a placut realmente, tocmai pentru ca m-a facut sa uit de meserie. E vorba despre un film nemtesc, "Emmas Gluck" ("Bucuria Emmei"). Exceptional! Un alt film care mi-a placut enorm a fost "la vie en rose", despre viata actritei Edith Piaf. Actrita a fost iesita din comun, te uiti la ea si juri ca este Edith. Filmul este de fapt o proiectie foarte fina a vietii ei, prin intermediul cantecelor. De asemenea, imi place sa calatoresc si sa ascult muzica, in special jazz...

Nikita Mihalkov - "Interesul meu este ca spectatorul sa mearga in aceeasi directie cu mine"

Nu stiu exact la ce ma asteptam, insa ma surprinde multimea de jurnalisti reuniti in sala "Galati" a hotelului Marriott, unde se va desfasura conferinta de presa a regizorului Nikita Mihalkov, invitat de onoare la cea de a treia editie a Festivalului International de Film B-Est. Mi s-ar putea replica: era de asteptat ca ziaristii sa fie prezenti in numar atat de mare, din moment ce este vorba despre unul dintre cei mai mari cineasti ai lumii! Si este adevarat, insa tot am o surpriza la fata locului. "Aveti grija, ca va impiedicati de cablu!". "Dati-va la o parte, va rog, sa-mi asez si eu camera!". "Nu mai sta acolo, ca intri in cadru!". La putin timp dupa ora 17.30, regizorul Nikita Mihalkov intra in sala. Este intampinat cu aplauze si, dupa o scurta introducere facuta de organizatori, jurnalistilor li se da "unda verde" pentru a pune intrebari. "Cum apreciati evolutia filmului rusesc?". Regizorul se gandeste cateva clipe, dand impresia ca isi ordoneaza gandurile. "Filmul rusesc se dezvolta. Evolueaza poate chiar prea repede si nu intotdeauna acest lucru este benefic. Dar faptul ca, in Rusia, filmul rusesc se bucura de o audienta mai mare decat filmele straine (exceptand blockbuster-urile americane), este cu siguranta remarcabil. Acest lucru ne spune ca poporul s-a intors spre film. Sa va dau un exemplu: acum 10-11 ani, box office-ul filmului rusesc era de 8000 de dolari. Va puteti inchipui ce inseamna aceasta suma pentru o tara de dimensiunea Rusiei? Cred ca daca statele Vatican sau Monaco ar fi facut un film, suma tot ar fi fost mai mare. Acum, este vorba despre sase sute de milioane. Acum 10 ani existau 10 cinematografe cu sistem dolby stereo surround. Astazi, sunt vreo 1500. Asadar, va dati seama ca este vorba despre o industrie care se dezvolta extrem de repede. Este periculos, pentru ca viteza de crestere a cererii de filme depaseste deja capacitatea de a oferi calitate. Cu 15 ani in urma, cand cinematograful mondial 's-a napustit' in Rusia, toata lumea s-a repezit sa se uite la filme. Noua ni s-a parut ca este vorba de o fereastra deschisa spre lume si asta si era, intr-adevar. Noi asteptam o gura de aer curat, si a fost. Pe de alta parte insa, prin fereastra aceasta deschisa au aparut mari conducte de canalizare in care au fost varsate toate filmele la care nu se mai uita nimeni in America, iar la noi se uitau cu totii. A fost nevoie de cativa ani buni pentru a se intelege ce e bine si ce e rau", explica regizorul.Nikita Mihalkov considera ca principala problema a cinematografiei din Rusia este ca, uneori, ambitiile trec inaintea profesiei si devanseaza profesionalismul. "Avem de toate: tatuaje, masini scumpe, ochelari fumurii, lantisoare - dar profesionalism nu avem. Din fericire, acest lucru a fost remarcat si cred ca vom putea sa ne indreptam"."Cine este Nikita Mihalkov?" i se adreseaza cineva. O intrebare care il stanjeneste in mod vizibil. "Cand mi se pune intrebarea 'Cine e Nikita Mihalkov?', imi vine sa ma asez pe un scaun si sa ma gandesc: deci, cine sunt eu? Si ce mi-as putea raspunde? 'Sunt Nikita Mihalkov' sau 'Nikita Mihalkov este un idiot'". Toti cei prezenti zambesc, insa regizorul nu pare catusi de putin amuzat. Dimpotriva, s-a intristat... O alta intrebare ce il stanjeneste in mod vizibil este cea care ii solicita sa-si descrie propria evolutie in domeniul cinematografic. Dupa un scurt moment de tacere, ofteaza resemnat. "Mi-am inchipuit din nou ca ma asez pe scaun si ma gandesc: 'Cum am evoluat eu?' Asta inseamna un fel de interes ingust, de categorie medicala, sa zicem... Nu e treaba mea sa raspund la aceasta intrebare, ci a criticilor, spectatorilor si a istoricilor specializati in cinematografie. Cum am evoluat eu? Asta nu ma intereseaza deloc. Ceea ce ma intereseaza insa este ca spectatorul meu sa mearga impreuna cu mine, in aceeasi directie. Iar din momentul primului meu film si pana in ziua de azi, exista acest spectator care a mers impreuna cu mine. Mi-ar parea rau daca nu ar interesa tineretul ceea ce fac eu acum. Poate ca ma amagesc, eu sper insa ca pe ei ii intereseaza in continuare ceea ce fac. Pentru mine acest lucru este foarte important si nu este vorba despre popularitate, sau sa fiu recunoscut pe strada... pentru asta, ar fi suficient sa apari in doua seriale. In ceea ce ma priveste, interesul tineretului ar constitui un semnal ca baza pe care creez este importanta nu numai pentru mine si generatia mea, ci si pentru cei care vin din urma". Si pentru ca tot venise vorba despre cei tineri, inevitabil discutia aluneca spre regizorii romani, care in ultimii ani au excelat la festivalurile internationale de profil. Astfel, in urma cu doi ani, Nikita Mihalkov a fost presedintele juriului la Festivalul de Film de la Cannes, care a decernat premiul pentru cel mai bun scurt-metraj filmului "Trafic", in regia lui Catalin Mitulescu. "A fost profesionist realizat si plin de energie spirituala. Este un film foarte bun, si cred ca in acest om sta un mare talent", precizeaza Nikita Mihalkov, iar sala este incantata de aprecierile maestrului la adresa tanarului regizor roman.Ce pasiuni ar putea sa aiba un astfel de om? Ne spune ca-i place sa asculte Mozart si Rachmaninov. "Muzica lor ma atrage in orice situatie, indiferent de context. Daca-mi place mie sa cant? Imi amintesc de o intamplare nostima. Odata am sunat pe un sef si am vorbit mai intai cu secretara, care m-a intrebat cine sunt. I-am spus: 'Nikita Mihalkov'. Nu m-a crezut, mi-am dat cuvantul si mi-a cerut sa cant un fragment din 'Fata fara zestre', ca sa demonstrez. Si am cantat, pentru ca tineam neaparat sa-mi faca legatura cu seful ei!", se amuza regizorul. Nu pot sa nu remarc faptul ca, daca nu i se adreseaza complimente, se simte mult mai in largul sau...Ca pentru a-mi confirma acest gand nerostit, cineva il intreaba ce parere are despre faptul ca este numit "Spielberg al Rusiei". Oare n-ar fi mai corect sa se spuna despre Steven Spielberg ca este un Mihalkov al Americii? Zambetul regizorului se estompeaza. "Iarasi imi imaginez ca stau pe scaun si imi spun: 'Sunt un Spielberg al Rusiei', iar in scena urmatoare intra sora medicala cu termometrul!". Catre sfarsit, regizorul este intrebat cand a fost ultima oara in parc, respectiv la cinematograf. "Nu prea pot sa ma plimb in parc, pentru ca ar fi periculos sa merg singur, iar cu bodygurad, e cam penibil. La cinematograf nu prea imi place sa merg, insa atunci cand ma duc imi place sa ascult comentariile spectatorilor. Cel mai mult discuta fetele tinere, in varsta de aproximativ 16 ani, si automat eu ma gandesc: 'Ce film as putea sa fac pentru ele, astfel incat sa taca in timpul vizionarii?'". Retrospectiv privind lucrurile, as spune ca impresia pe care mi-a lasat-o Nikita Mihalkov este a unui om... profund uman. Timid si rezervat in ceea ce priveste propria persoana, dar extraordinar de volubil si dispus sa-si impartaseasca opiniile atunci cand vine vorba despre arta sa. Modest? Nu se pune problema asa. In definitiv, modestia inseamna sa faci o estimare corecta a propriei persoane...

Halle Berry, combinatia perfecta - sexy si talentata

A uimit cu frumusetea si naturaletea sa. Probabil ca acestea au fost primele calitati care i-au fost remarcate de catre cinefili si critici, deopotriva. Insa Halle Berry nu ar fi ajuns sa fie prima femeie de culoare careia i s-a acordat Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol principal daca talentul sau nu i-ar fi servit drept carte de vizita. Iar Berry reuseste in continuare sa se afirme, jucand in filme hollywoodiene de calibru. O poti vedea pe Halle Maria Berry pe marele ecran in cel mai nou proiect cinematografic al sau, respectiv "Perfect Stranger" (2007), in care face echipa cu Bruce Willis. De asemenea, vedeta a mai jucat in pelicule cum ar fi seria "X-Men", "Catwoman" (2004), "Gothika" (2003), "Die Another Day" (2002), "Monster's Ball" (2001, film pentru care a primit si Oscarul), "Swordfish" (2001), "Introducing Dorothy Dandridge" (film de televiziune din 1999), "Bulworth" (1998), "Losing Isaiah" (1995), "The Flintstones" (1994), "Boomerang" (1992) sau "Jungle Fever" (1991).Nu toate aceste filme au inregistrat un succes extraordinar la box-office, insa toate au reprezentat un pas in plus in cariera actritei, precum si o marire de salariu considerabila. Spre exemplu, primul sau salariu de 1 milion de dolari a fost pentru "Executive Decision" (1996), un rol pe care l-a refuzat initial... pana cand i s-a oferit aceasta suma. Pentru "Swordfish" (2001), Halle a primit 2.500.000 $, rolul sau din "Monster's Ball" (2001) a fost recompensat financiar cu 600.000 $, cel din "Die Another Day" (2002) cu 4.000.000 $, pentru "Gothika" (2003) a primit 6.000.000 $, iar rolul din "Catwoman" (2004) i-a "bagat" in buzunar 14.000.000 $. In anul 2004, era cea mai bine platita actrita afro-americanca, ceea ce nu este putin lucru...Ca orice vedeta, ochii presei si ai publicului nu au scutit-o pe Halle de intamplari ciudate si/sau amuzante. Fa cunostinta cu aceasta actrita si dintr-o alta perspectiva!Intamplari amuzante cu si despre Halle BerryHalle Berry a avut o copilarie de vis, concurand in si castigand competitii de frumusete, inclusiv Miss Teen America. De asemenea, a fost majoreta, editorul ziarului liceului si sefa clasei. Totusi, in ultimul an de scoala, Berry a fost nevoita sa imparta premiul de Regina Balului, dupa ce a fost acuzata ca "a umflat voturile, in loc sa isi 'umfle' camasa"... Cine a fost cea de-a doua Regina a Balului? "O tipa alba, blonda, cu ochi albastri, tipic americanca."Halle a devenit celebra pentru prima oara in 1985, la varsta de 17 ani, cand a castigat concursul de frumusete Miss Teen All-American Pageant (Berry a reprezentat statul Ohio). Un an mai tarziu, s-a clasat pe locul al doilea in competitia Miss America. Dupa aceea a urmat concursul Miss World - Berry a devenit, in acest fel, prima concurenta de culoare din intreaga istorie a competitiei. Desi nu a plecat chiar cu mana goala, vedeta a fost dezamagita de rezultat: nu a obtinut un premiu, insa rochia sa... da.Intr-o zi din noiembrie 2003, Halle Berry s-a prezentat la premiera filmului lui Mathieu Kassovitz, "Gothika". Avand in vedere faptul ca era actrita din rolul principal, Berry a fost surprinsa sa descopere ca accesul in cinematograf ii este interzis de catre un pompier. Acesta i-a spus ca sala este plina si ca, momentan, nu mai poate intra nimeni. "Sunt aici sa salvez vieti, doamna.", i s-a explicat actritei. "Am nevoie de 16 oameni afara pana cand pot da voie cuiva sa intre..."Dupa ce a incercat, fara succes, sa isi faca loc in sala de cinematograf, Berry a fost informata ca a fost victima unei farse, pusa in scena de celebrul prezentator al emisiunii... "de profil" "Punk'd", Ashton Kutcher. In mod ironic, actrita, fana a programului de televiziune, remarcase anterior ca nu va cadea niciodata in plasa pacalelilor lui Ashton. Sa nu uitam insa ca toate starurile pacalite au afirmat acelasi lucru...Episodul cu Halle Berry nu a fost insa foarte gustat de catre public, carcotasii catalogandu-l drept "Not Berry Good"...Lui Berry i s-a spus la un moment dat ca faptul ca "i-au fost vazuti sanii" a fost cel mai bun lucru din filmul "Swordfish". Actrita a fost intrebata ce spune acest lucru despre restul peliculei. Vedeta a replicat: "Asta spune ca sanii mei sunt al naibii de misto!"Criticii au considerat, din nou, ca filmul nu a fost unul reusit. Drintre cronicile proaste primite de acesta, amintim: "Acest 'Swordfish' are o miasma anume..." sau "Cinema-ul dobitocilor, facut de dobitoci pentru dobitoci."...Halle Berry nu a fost scutita nici de patanii mai putin fericite. In data de 10 aprilie 2002, s-a accidentat pe platoul de filmare a peliculei "Die Another Day", in mai 2003 si-a rupt o mana la filmarile peliculei "Gothika", in Montreal, iar pe platoul de filmare de la "Catwoman" (2004), a "reusit" sa se loveasca cu capul de reflectoare - accidentul nu a fost insa unul grav.Vedeta a povestit o alta patanie din timpul realizarii filmului "Die Another Day". In timp ce filma o scena amoroasa fierbinte, lui Halle i-a salvat viata chiar James Bond! Berry a explicat: "Incercam sa fiu mult prea sexy si ceva mi-a ramas intepenit in gat. Nu aveam suficient aer nici sa inspir, nici sa expir, iar Pierce Brosnan mi-a spus ca stie intotdeauna ca, daca cineva nu tuseste, inseamna ca se sufoca cu adevarat. Imediat mi-a sarit in spate, a facut ceva si iata ca a sarit si obiectul care mi se intepenise in gat!"Pe parcursul intregii sale vieti, Halle Berry a primit complimente, dar si intrebari frecvente legate de provenienta numelui sau atat de original. Are prenumele de la un alt membru al familiei? Este, poate, o versiune prescurtata pentru "Amin" (in limba engleza, "Hallelujah")? Nu chiar... Numele sau provine de la cladirea Halle din Cleveland, Ohio, care, initial, a gazduit magazinul Halle Brothers...In timp ce se pregatea pentru rolul din "Catwoman", actrita a apelat la un program intens de exercitii fizice si a inceput sa bea shakeuri cu proteine, pentru o masa musculara mai mare. La scurt timp dupa aceea, Berry a descoperit ca aceste bauturi au efecte adverse extrem de neplacute si nedorite... "Erau chestii blestemate.", a marturisit vedeta mai tarziu. "Aveam cele mai urate gaze din lume!"...Si, pentru ca iti vorbeam la inceput despre frumusetea lui Halle, iata ca aceasta nu a fost trecuta cu vederea nici de catre colegii sai de breasla. La scurt timp dupa ce a jucat in "Die Another Day" (2002), in rolul personajului negativ Colonel Moon, Will Yun Lee s-a trezit angajat intr-o discutie despre meritul artistic al filmelor "James Bond". Acesta a declarat: "Filmele Bond sunt doar pentru divertisment." Lee a fost intrebat daca exista ceva cu adevarat semnificativ din punct de vedere estetic in "Die Another Day". Actorul a replicat scurt: "Halle Berry joaca in el." Suficient, nu?...Dupa divortul de Eric Benet, vedeta l-a rugat pe acesta sa isi stranga lucrurile si hainele din resedinta lor hollywoodiana. Pentru ca Benet a neglijat acest aspect, Berry a donat hainele create de designeri celebri unor organizatii caritabile. Un prieten al actritei isi aminteste despre acest episod: "Halle fierbea de manie. Se simtea jignita si nu ii facea deloc bine sa aiba lucrurile lui prin preajma. Probabil ca acum exista cativa vagabonzi bine imbracati..."Halle Berry a primit un bonus de 500.000 $ pentru mult discutata sa scena topless din filmul lui Dominic Sena, "Swordfish". Iar Jay Leno a avut ocazia sa arunce o privire in decolteul vedetei, in momentul in care Berry a fost invitata in talk show-ul sau, "The Tonight Show", cu putin timp inainte de lansarea filmului. Din cauza decolteului extrem de generos, Berry a dezvaluit putin mai multa... piele decat ar fi vrut. "Problema mea este ca niciodata nu 'stau' in rochia asta.", a spus Berry rosind si incercand sa se acopere. Replica lui Leno? "Problema mea este... ca acum nu ma pot ridica de pe scaun!"...Cu putin timp inainte de decesul tatalui actritei, bolnav de Parkinson, in anul 2003 - cei doi nu au pastrat o relatie foarte buna -, acesta a vandut o poveste tabloidului "Star". Barbatul o acuza pe fiica sa ca nu a fost in stare sa se apropie de el si sa il ingrijeasca nici macar in pragul mortii. Totusi Halle nu s-a amuzat pe marginea acestui subiect, mai ales cand a aflat ce plata a primit tatal sau pentru povestea publicata. "Sase doze de bere si un pachet de tigari.", a povestit vedeta, socata. "Daca ai de gand sa faci asta, tata, cel putin cere si tu ceea ce primesc toti atunci cand aleg sa faca gunoaie de genul asta!".Stiai ca?... Este purtatoare de cuvant si imagine a companiei de cosmetice Revlon. Sufera de diabet de tip 1. Este pe jumatate englezoaica, din partea mamei. De departe, se inrudeste cu Mark Wahlberg. Si-a pierdut partial auzul la o ureche dupa ce a fost batuta de unul dintre iubitii sai, la inceputul anilor '90. In data de 3 aprilie 2007, i-a fost acordata cea de-a 2.333-a stea pe Bulevardul Hollywood Walk of Fame. Este singura "fata Bond" care a castigat, oficial, un Premiu al Academiei Americane de Film. Desi Kim Basinger (Oscar pentru Cea mai buna actrita in rol secundar cu filmul "L.A. Confidential" din 1997) a fost si ea o "fata Bond", pelicula ei, "Never Say Never Again" (1983), nu este inclusa pe lista celor 20 de filme oficiale "James Bond". Rochia purtata de Halle la ceremonia de decernare a premiilor Oscar din 2002 a fost votata cea mai populara dintre toaletele afisate in primii 75 de ani de existenta ai festivitatii. A interpretat rolul Dorothy Dandridge in filmul pentru televiziune "Introducing Dorothy Dandridge" (1999). Dorothy Dandridge a fost prima femeie de culoare care a fost nominalizata la Premiul Academiei pentru Cea mai buna actrita. Ca o coincidenta interesanta, Halle Berry avea sa devina prima actrita afro-americanca ce a castigat acest trofeu prestigios... Este prima actrita care a jucat doua personaje de benzi desenate pentru doua companii de benzi desenate diferite: personajul Storm pentru seria "X-Men" - compania Marvel, si personajul Catwoman din filmul cu acelasi nume din 2004 - compania D.C. Comics. A interpretat un personaj numit "Sharon Stone" in "The Flintstones" (1994). Zece ani mai tarziu, a jucat impreuna cu adevarata Sharon Stone in "Catwoman" (2004). A refuzat in mod chibzuit rolul principal din pelicula "Gigli" (2003), un esec rasunator la box office. Acest film este cel responsabil pentru povestea de dragoste dintre Ben Affleck si Jennifer Lopez. Halle a adoptat o pisica (animalul facea parte, initial, din categoria "figurantilor" pentru "Catwoman", 2004), Playto, care sa o ajute sa invete mai multe lucruri despre felinele domestice. Insa Berry i-a schimbat numele pisicutei in Playdough, deoarece Playto era un nume mult prea serios pentru ea. In urma balotajului, ar fi putut fi propusa la categoria Cea mai proasta actrita, la Premiile Zmeura de Aur 2004, pentru rolul sau din "Gothika" (2003). Totusi a fost ferita de nominalizare... Anul urmator insa, a fost nominalizata pentru Cea mai proasta actrita pentru pelicula "Catwoman" (2004). In data de 26 februarie 2005, Halle s-a prezentat la ceremonia de acordare a Premiilor Zmeura de Aur, pentru a-si primi trofeul. Astfel, Berry a devenit prima actrita care a avut curajul sa faca acest lucru. In acceptarea premiului, Berry a zambit si a spus: "Va multumesc si, slava Domnului, sper sa nu va mai vad." Halle Berry, la fel ca si Faye Dunaway si Liza Minnelli, a castigat atat Premiul Academiei pentru Cea mai buna actrita, cat si Premiul Zmeura de Aur pentru Cea mai proasta actrita (Dunaway a impartit acest premiu cu Bo Derek). Adesea este laudata pentru stilul sau vestimentar, fiind apreciata drept una dintre cele mai bine imbracate vedete de la Hollywood. Este binecunoscuta pentru faptul ca isi "traieste" rolurile. Un exemplu - a refuzat sa se spele timp de doua saptamani, pentru a se pregati cat mai bine si pentru a intra in pielea personajului, respectiv o femeie dependenta de droguri din filmul "Jungle Fever" (1991)...

Clipe de neuitat de Paste, alaturi de cei dragi

Poate cea mai importanta sarbatoare a crestinatatii, Pastele marcheaza inceputul unei noi vieti si, inclusiv din acest motiv, trebuie sa-l sarbatorim impreuna cu familia, intr-o atmosfera cat mai relaxata si mai destinsa. Imaginatia ta ar trebui lasata libera, iar o masa festiva poate avea loc unde si cand considerati ca v-ati simti cel mai bine. Daca vremea este frumoasa, puteti incerca inclusiv sa iesiti la picnic. Ar fi mediul optim pentru nelipsita "vanatoare" de oua de ciocolata...Nu am spus ca acest picnic va suplini cina traditionala, pe care probabil ca o vom lua cu totii. Este vorba doar despre o evadare din banalul cotidian; aceasta, daca vremea va fi de partea noastra. Nu-ti face prea multe pregatiri, nu este necesar ca meniul sa fie unul somptuos. Implica-i in actiune pe cei mici, care vor fi foarte bucurosi sa-si pregateasca fiecare micul sau bagaj; oua de ciocolata pentru a avea ce "vana" in iarba si, daca doreste, doua-trei jucarii. Dupa cum spuneam, nu este necesar ca meniul sa fie prea complex. Aperitive, o pulpa de miel impanata cu usturoi din belsug, gratarul si carbunii, cateva casolete pentru salata si, eventual, traditionala paine in forma de cruce. Pe acestea din urma le pregatesti din timp si le tii la congelator, pana cand vor fi servite.Intre altele, nu uita ca este primavatra... iar fructele si legumele de sezon nu ar trebui sa lipseasca. In timp ce femeile pregatesc salatele si asaza masa, barbatii se ocupa de gratar. Nu uitati sa ascundeti ouale de ciocolata! Toti participantii la picnic ar trebui sa se implice in aceasta activitate, pentru ca toti va trebui sa cautati apoi. Actiunea aceasta nu trebuie facuta neaparat "in momentul X", ci este bine sa fie mai degraba ceva spontan. Fiecare copil va primi un numar fix de oua (sa zicem, cate trei), pe care va avea misiunea sa le ascunda. In prealabil, stabiliti un perimetru in care sa fie ascunse acestea; va trebui sa fie destul de vast pentru ca operatiunea de cautare sa nu-si piarda sensul, dar in acelasi timp sa poata fi supravegheat de adulti. In ceea ce priveste desertul, poate este bine ca pasca si cozonacul sa ramana acasa, fiind inlocuite de fructe de sezon, ouale de ciocolata (pe care le veti gasi!) si tot felul de fursecuri si prajiturele de casa. Pentru fructe, poti lua frisca si pregati un delicios desert asortat. Daca tot sunteti la iarba verde, iar Sarbatorile Pascale semnifica revenirea la viata si un nou inceput, de ce n-ati planta un copacel? In cazul in care va decideti astfel, luati cu voi un puiet si, cu ajutorul vostru, cei mici il vor planta. Nu e deloc dificil, dar cat de mult inseamna...In aceeasi nota, ii puteti trimite pe cei mici sa culeaga flori; ceva-ceva trebuie sa fie, fie chiar si simpaticii "bumbisori", asemanatori margaretelor. Copilasii vor fi mai mult decat incantati sa le adune. La sfarsitul zilei, veti avea cu totii satisfactia unei binemeritate iesiri din rutina, iar aerul curat si tare al primaverii va va stimula buna dispozitie.