Eva.ro te pregateste pentru vacanta de iarna!

[fix_body]

Unde mergem in vacanta de iarna?

Iti doresti sa vezi lumea si sa te bucuri de frumusetea inedita a unor culturi pe care nu le-ai cunoscut decat la televizor. Si vrei sa pui in practica acest plan chiar in vacanta de iarna. Noi am ales pentru tine patru destinatii, pentru toate gusturile si buzunarele. Fie ca vrei sa mergi la schi, sa stai tolanita la plaja, sa ai parte de aventura si natura salbatica din Africa sau sa te plimbi in una dintre cele mai vechi si mai frumoase capitale europene, am pregatit pentru tine oferte atractive.Alege sa iti petreci acest concediu de sfarsit de an in Bansko, Bulgaria, pe partia de schi, in Kenya, printre lei si gazele, in Tenerife, alaturi de oceanul infinit, sau in Praga, pe strazile pline de istorie. Cu siguranta, nu vei regreta nici una dintre aceste optiuni! Afla care sunt ofertele agentiilor de turism si pregateste-te de vacanta!Revelion pe plajele din Tenerife Schi in BulgariaSfarsit de an in KenyaLa plimbare in Praga

Ioana Hartescu: "Cu inteligenta si spirit, poti face orice"

Ioana Hartescu este vocea calda a unei trupe care canta cu suflet de jazz si blues: Joanna and The Band. O trupa care este prezenta de ani buni in cluburi si pe scenele festivalurilor din tara. Cu toate acestea, a trebuit sa fie aleasa de Deep Purple sa cante in deschiderea concertului lor din Bucuresti pentru a primi atentia pe care o merita, in general, valoarea si talentul. Joanna and The Band inseamna: Raul Kusak – pian si clape, Nicu Patoi – chitara, Adrian Tetrade – tobe, Shebi – bass, Rares Totu – chitara si Ioana Hartescu – voce, "the blues babe". Daca nu ai fost prezenta la "cantarea" din data de 31 octombrie 2007, cand Deep Purple ne-a onorat cu prezenta, probabil te aflai in fata Stadionului Cotroceni din Bucuresti, alaturi de alti 6.000 de fani, incercand sa iti asiguri accesul la un concert de zile mari... Indiferent de motivele pentru care ai absentat de la show, este bine de stiut, pentru viitor, ca orice concert Joanna and The Band este o bucurie care nu trebuie ratata - o trupa care se respecta si isi respecta publicul, care lucreaza si canta cu profesionalism, o trupa pasionata de muzica, lucru vizibil din coerenta scenica a intregului lor spectacol. Am stat de vorba cu Ioana Hartescu si am descoperit, in spatele unui artist complet si integru, un om cu o coloana vertebrala intacta si principii sanatoase de viata de la care nu se abate, un suflet cald, o personalitate puternica, o femeie care traieste, iubeste si are grija de sotul si cei doi copii ai sai cu aceeasi pasiune care o caracterizeaza atunci cand creeaza muzica. Te invit in lumea ei, sa o cunoastem mai bine.- Sa cante in deschiderea concertului Deep Purple este o onoare pentru orice trupa, cu atat mai mult pentru o trupa formata exclusiv din romani. Ce a insemnat pentru tine acest lucru?A fost un punct maxim al experientei mele de scena, o bucurie neasteptata, venita intr-un moment de repaus al meu, dupa sosirea pe lume a celui de-al doilea copil al meu. A fost o experienta pur pozitiva si extraordinara pentru noi toti. Sa fim felicitati si invitati sa deschidem si alte concerte ad-hoc nu este putin lucru si cred ca ne vom lauda multi ani de acum inainte cu acest lucru. Suntem mandri si fericiti ca ne-am intalnit din nou, ca trupa, si este o mare implinire pentru noi.- Cum te-ai simtit pe scena in seara zilei de 31 octombrie 2007? Ce te-a deranjat si ce ti-a placut cel mai mult (din punct de vedere tehnic, dar si afectiv)?Cu toate emotiile de rigoare si avand in vedere faptul ca, in general, concertele de deschidere sunt de sacrificiu, nu a existat nimic care sa ma deranjeze - sunetul a fost minunat, noi ne-am inteles excelent pe scena, ca de fiecare data, ne-am mobilizat unul pe altul. In plus, un lucru care ma bucura este si acela ca spectacolul a fost primit foarte bine de criticii de specialitate si am avut recenzii foarte bune in presa. - Deep Purple a venit inclusiv cu trupa de deschidere, Joanna and The Band. Cum anume v-au ales si ce anume i-a convins sa faca acest lucru? Ati discutat pe marginea acestui subiect?Totul s-a desfasurat la nivel de manageri. Am trimis o mapa de prezentare realizata dupa cele mai noi standarde profesionale, insotita de fotografii si CV-uri si patru piese pe care le-am ales astfel incat sa se potriveasca felului in care ne-am imaginat ca si-ar dori cei de la Deep Purple sa sune concertul din deschiderea lor. Totul a fost realizat la nivel occidental, cu un sound pe masura, desi totul a fost realizat in Romania, cu band-ul de aici. Diferenta este insa de mentalitate - aceea de a sti sa te prezenti, iar aceasta cred ca este o lectie care trebuie invatata de toate casele de productie din Romania. Stiu ca echipa manageriala Deep Purple a primit astfel de prezentari si din partea altor trupe din tara, dar ei ne-au ales pe noi. Este un lucru de care ne mandrim si care ne bucura foarte mult. - In ce masura ati interactionat, ca trupa, cu membrii Deep Purple?Bineinteles, a existat momentul de intalnire dinaintea concertului, in care am stat putin de vorba si ne-am felicitat reciproc. A fost prima oara cand ne-am intalnit fata in fata. A fost un moment in care fiecare dintre noi a avut ocazia de a sta de vorba cateva minute cu "omologul" sau in trupa Deep Purple, iar eu am discutat cu Ian Gillan si cu sunetistul lor. - Cum ti s-au parut, ca artisti, dar si ca oameni?Sunt niste artisti extrem de disciplinati - este clar ca stilul rock'n'roll nu mai functioneaza la ei, acum sunt "cuminti". Disciplina este un lucru de care ai nevoie in viata de zi cu zi, dar si in cea profesionala, daca vrei sa reusesti. Este bine sa se stie acest lucru, pentru ca cei de la Deep Purple pot fi un model pentru trupele din Romania - acest tip de mentalitate trebuie invatat si aici.- Ce tip de colaborare ti-ai dori sa existe intre Joanna and The Band si Deep Purple? In ce ar consta aceasta?Ni s-a propus sa deschidem si alte concerte ale lor si este o frustrare pentru mine faptul ca nu s-a putut realiza acest lucru in acest moment, din cauza angajamentelor pe care le are fiecare membru al trupei. Nu este o sansa care apare zilnic. Nu as putea spune care sunt intentiile lor, dar poate ca vor dori sa prelucram niste teme folclorice. Cei de la Deep Purple au lucrat in trecut cu Filarmonica din Cluj, iar semnul ca astfel de experimente le sunt pe plac este si faptul ca au interpretat si in concertul de la Bucuresti un fragment din "Ciocarlia".- Fiecare dintre membrii trupei Joanna and The Band are cariere si interese proprii, fiind dificila pastrarea legaturii, cu atat mai mult cu cat tu locuiesti in Quatar de trei ani. Care este liantul care a facut ca voi sa functionati atat de bine?Anii de prietenie care ne leaga - sunt peste 10 ani de cand lucram in aceasta formula, respectul reciproc si faptul ca tinem foarte mult unul la celalalt. Avem idealuri comune, suntem pasionati de ceea ce facem si as putea spune ca fiecare dintre noi este un adevarat fanatic atunci cand vine vorba despre "bucatica" lui si despre muzica.Noi chiar avem o gluma intre noi: "Sa-i dea Dumnezeu sanatate internetului!". Si spunem asta la propriu, pentru ca este unul dintre lucrurile care ne tin aproape, in contact permanent. Imi petrec foarte mult timp navigand pe internet, iar fiica mea se numeste Eva-Leeloo, astfel incat salut cititoarele site-ului Eva.ro!Revenind la trupa si la conceptul de "band" - "Joanna and The Band" este bandul meu ideal, utopic, cu muzicienii si artistii pe care am vrut sa ii strang impreuna, lucru care se face foarte greu, din cauza programului aglomerat al fiecaruia dintre noi. Tocmai de aceea, este o adevarata bucurie atunci cand suntem din nou impreuna, pe scena. - Desi activitatea voastra impreuna, ca trupa, este considerabila, aici gandindu-ma la numeroasele concerte sustinute in cluburile si festivalurile din Romania, cum iti explici faptul ca publicul de aici nu este familiarizat cu voi? Sunt mai multi factori care se cumuleaza: timpul si, implicit, concertele rare este unul dintre factori. Orizontul de asteptare al pietii muzicale romanesti este un alt motiv pentru care publicul - la scara larga - nu ne cunoaste. Insa avem segmentul nostru de public, fidel, care reprezinta 2-3% din totalul amatorilor de muzica. Oamenii care ne stiu nu ne-au uitat, ne cauta si am avut placuta surpriza de a vedea la toate cantarile noastre, din cluburi, chipuri pe care le-am vazut in urma cu 10-12 ani, oameni care vin si ne asculta cu aceeasi bucurie ca si atunci. In plus, fiecare dintre noi este caracterizat de un dezinteres fata de tot ce inseamna comercial. Ceea ce ne-a interesat intotdeauna este sa fim recunoscuti si apreciati de colegi, de cunoscatori - individual, dar si ca grup, fara sa incercam sa impunem acest lucru. Suntem foarte realisti, constienti si inteligenti si stim ca genul de muzica pe care il cream noi nu este pentru toate gusturile. - In ce masura consideri ca va va influenta cariera faptul ca ati fost trupa de deschidere la Deep Purple? Sunt realista si sperantele mele sunt minime - nu cred ca acest lucru ne va schimba viata profesionala in mod radical, insa a fost o ocazie de a ne intalni, de a fi apreciati de unii dintre colegii nostri si de public. Eu sunt deschisa la orice fel de propruneri. Toti suntem pregatiti pentru orice fel de proiect - intern sau international, insa avem nevoie si de putin noroc si de oamenii potriviti care sa faciliteze acest lucru.   - Avand in vedere toate aceste lucruri, care este solutia pentru ca o trupa sa fie apreciata la adevarata sa valoare? Sa reusim dincolo, in Occident. Intr-o situatie de non-compromis muzical, aici nu poti face altceva decat sa sapi cu o lopatica foarte mica, inaintand... mai mult pe loc. Singura solutie este sa reusesti acolo unde sunt apreciate valoarea, munca si profesionalismul, adica munca absoluta, cu partitura in fata, munca inteleasa la modul cel mai rece, fara abateri si glume. - Stilurile care te caracterizeaza sunt jazz-ul si bluesul. Ce anume a determinat abordarea acestor stiluri muzicale? Asta simt dintotdeauna, iar de la varsta de 14 ani este ceea ce fac - am transformat o vocatie intr-o profesie. Cantarile de jazz si blues mi se potrivesc cel mai mult si sunt cel mai bine croite dupa sufletul meu, desi cant si gospel, funk si soul. - Care este cel mai mare compromis pe care l-ai facut in cariera, pana acum? Consider ca nici un compromis nu merita a fi facut, pentru ca orice compromis atrage dupa sine un altul. Mizez intotdeauna pe incapatanarea mea si definitia pe care o dau eu succesului, respectiv satisfactia lucrului bine facut, implinirea sufleteasca. Nu am facut niciodata compromisuri si nici nu o sa fac vreodata - din cauza lor, ajungi sa uiti cine esti. Pentru mine, a face doi copii in mijlocul vietii profesionale este o bucurie si o implinire, nu un compromis. A pleca din tara intr-un moment in care totul mergea bine si a lua viata de la zero, intr-un tinut arid din punct de vedere cultural, este curaj, nu compromis. In plus, tot ceea ce fac are si o latura pedagogica, sa ii spunem - ma intereseaza sa ofer publicului un produs care sa il deschida si sa il eleveze. Aceasta este regula mea numarul unu in viata si fac acest lucru cu gandul la cei doi copii ai mei, pentru ca ma intereseaza lumea in care vor trai. Daca poti face ceva concret pentru a schimba macar un centimetru din jurul tau, atunci trebuie sa faci asta, de dragul copiilor. - Povesteste-ne mai mult despre o oportunitate de afirmare ratata pentru a nu-ti compromite integritatea profesionala. Nu regret si nu imi amintesc astfel de oportunitati - probabil nu au fost foarte importante pentru mine. Spre exemplu, in anul 2002 am inregistrat discul "Amazed" - o combinatie de jazz, blues si gospel, un album pe care ni l-au refuzat toate casele de productie din Romania. Incercand sa vand materialul, am primit tot felul de propuneri si sugestii de schimbare a genului muzical abordat, eventual spre latino... Am refuzat din start si programatic orice astfel de oferte. Si iata ca exista artisti care ofera un produs de calitate, fara sa faca nici un compromis la nivel artistic, asa cum sunt Aretha Franklin, Diana Krall sau Norah Jones. Se poate... - Care este trupa sau artistul alaturi de care este un adevarat vis sa canti - din tara si din strainatate? Am cantat cu toti artistii de jazz din tara, dar pe Aura Urziceanu o admir din copilarie si mi-as dori foarte mult sa facem un duet impreuna. Cu Gil Dobrica am avut cateva concerte minunate. Exista foarte multe trupe extraordinare - mi-ar placea un cafe concert cu Tonny Bennett, sa imi scrie Sting niste piese, mi-ar fi placut sa cant alaturi de Queen sau Nina Simone. Ok, sa revenim la realitate acum... - Daca nu ai fi cantareata, spre ce alt domeniu ti-ai fi indreptat interesul si talentul? Am crescut si m-am maturizat facand muzica. In nici un caz nu as aborda un alt domeniu artistic, pentru ca nu cred ca sunt inzestrata pentru asa ceva. Probabil ca as fi scris, ceea ce fac si acum - cu siguranta, as fi ales o profesie la fel de non-profit ca si cea actuala. Nu imi pot imagina viata mea altfel, in ciuda faptului ca, in paralel, sunt absolventa a Facultatii de Filosofie. - Cat de greu este pentru o voce feminina sa se integreze si/sau sa se impuna intr-o trupa de barbati? Cat de greu ii este pestelui in apa? Ma simt cel mai bine intre barbati si cel mai important lucru este ca nu am incercat si nu incerc niciodata sa ma impun. Nimeni nu vrea sa iasa in evidenta, ci sa colaboram. In trupa, toti suntem orgoliosi, avem personalitati puternice, insa am ajuns la maturizare personala si profesionala si stim ca doar cu motorul orgoliului turat la minimum putem face o treaba buna. - Te consideri o femeie de succes? Ce inseamna succesul pentru tine, ca artista? Nu m-au interesat niciodata succesele de casa sau vanzarile si de fiecare data am facut ceea ce mi-am dorit, cu incapatanare, un lucru care cred ca ma caracterizeaza foarte mult. De 16 ani fac profesia asta si, de-a lungul timpului, am invatat foarte multe lucruri de la oamenii alaturi de care am lucrat sau de la cei care m-au inspirat: Billie Holiday, Nina Simone si altii. Pentru mine, succesul inseamna multumire si implinire personala, dar nu in sensul egoist al suficientei de sine, ci satisfactia lucrului bine facut. Ca femeie artist, nimic nu se face fara efort, implicare, ambitie si determinare. Trebuie sa fii mereu optimista si sa mergi mai departe. Este un efort dublu, dar si o satisfactie pe masura, pentru ca iti demonstrezi ca iti poti depasi limitele. - Care este motto-ul care te calauzeste in viata? "What a man can do, another man can do", "Daca te tradezi pe tine, totul este in van", "Fara dragoste, totul este inutil", "Cu inteligenta si spirit, poti face orice" si "Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor"... Scrie-ne despre ce vedete ai vrea sa citesti pe site-ul Eva.ro la adresa vedete@eva.ro.

Deep Purple a impus respect la Bucuresti

Anul 2007 a adus in Romania trupe legendare, pe care, pana acum, nu ai fi sperat sa le vezi in propria tara. Am avut parte de adevarate regaluri muzicale, in compania lui Robert Plant, a rockerilor de la Rolling Stones si a celor de la Uriah Heep. De aceasta data, a fost randul britanicilor de la Deep Purple sa ne onoreze cu prezenta, intr-o racoroasa, dar minunata seara de 31 octombrie, pe Stadionul Cotroceni din Bucuresti. Romania a fost alegerea trupei pentru startul turneului international de promovare a celui mai recent material discografic, al 18-lea din cariera, "The Rapture of the Deep"."Lorzii" din "Cea mai zgomotoasa trupa din lume", asa cum au fost "inregistrati" englezii in Cartea Recordurilor, au adus cu ei muzica de calitate, entuziasm, bucurie de a canta si o lejeritate in crearea actului muzical din ce in ce mai rar intalnita pe scena. La aproape 40 de ani de cariera (Deep Purple va aniversa aceasta frumoasa varsta anul viitor), trupa ne-a demonstrat, pe viu, ca este nevoie de ani de experienta pentru a ajunge la sincronizarea perfecta de care au dat dovada pe scena toti componentii trupei. Sa simti cu adevarat muzica si fiecare schimbare de ritm nu este la indemana oricui. Cu toate acestea, felul incredibil de usor in care au reusit sa mentina atmosfera de pe stadion, fiind aplaudati cu admiratie si caldura de peste 10.000 de persoane, ne-a aratat ce inseamna anii petrecuti impreuna, in aproape aceeasi formula: Ian Gillan - voce, Steve Morse - chitara, Roger Glover - bas si Ian Paice - baterie, alaturi de Don Airey

Filme celebre, actori inediti si scenarii pe masura

Daca inca te mai intrebi cum pot deveni oamenii obisnuiti actori peste noapte, afla ca acest lucru nu mai este de mult timp un secret. Noutatea consta in faptul ca ei sunt si celebri. 24 de companii au raspuns provocarii lansate de cea de-a doua editie a Teacher's Film Festival, si au acceptat sa isi transforme angajatii in Carrie Bradshaw, Mirandei Priestly sau Lester Burnham. Rezultatul? 7 minute de film pe bune, versiunea romaneasca a celor mai bune seriale si filme. Am ales pentru tine trei dintre filmele care te-au cucerit: Sex and the City, The Devil Wears Prada si American Beauty. Protagonistii sunt angajatii Dacia, Oriflame si ING Bank.Carrie barbat?Iti mai amintesti de jurnalista new-yorkeza Carrie Bradshaw, considerata specialista in problemele legate de sexualitate si in relatiile dintre o femeie si un barbat? Te-ai gandit vreodata ca rolul ei ar putea fi interpretat cu succes de un barbat? Cel putin asta incearca sa ne convinga timp de 7 minute Liviu Ion, Director Executiv de Comunicare Dacia. Alaturi de colegii sai Silviu Sepciu, Sef serviciu relatii cu presa (Charlotte), Marius Manea, Sef serviciu Comunicare Interna (Samantha) si Dragos Tirlea, Responsabil IT, mediateca si videoteca (Miranda), a realizat varianta romaneasca si masculina a celebrului serial de comedie. Desigur este vorba despre o varianta parodie, de 7 minute. "Amantu", interpretat de Marius Manea, trebuie sa organizeze o conferinta pe tema "Sexul in mediul urban" si ii roaga pe cei trei prieteni ai sai sa il ajute. El cauta locatii, speakeri si teme interesante. "Cariera" (Liviu Ion) are misiunea de a scrie un articol pe aceasta tema si ii ofere organizatorului sugestii de abordari pentru conferinta. "Cariera" gaseste doua VIP-uri carora le propune sa discute despre viata lor sexuala. "Sarlota" (Silviu Sepciu) este rugata sa organizeze o expozitie pe tema sexului urban care sa fie deschisa in holul salii in care are loc conferinta. "Miratu" (Dragos Tirlea) va fi speaker, sustinand un discurs bazat pe ultimele date oferite de institutele de specialitate. Conferinta se dovedeste a fi un real succes, iar distractia pe masura.Cum orice film celebru are si o poveste, l-am intrebat pe Liviu Ion de ce au ales acest serial si cum s-au desfasurat filmarile. "Colegele noastre au ales acest serial. Noi am facut versiunea masculina pentru ca ni s-a parut amuzant sa aratam ca exista si partea cealalta a monedei. Am intitulat acest film "Strexity", nume care comprima cuvintele stres, sex si city intr-un story urban modern, "orasul sexului stresat". In filmulet este vorba despre influenta negativa a stresului asupra vietii sexuale din mediul urban modern." Filmarile au avut loc duminica, 9 septembrie 2007 la terasa Ambiance din Dorobanti, la libraria Noi de la Sala Dalles, la fantina de la Universitate, la sediul Dacia din Calea Floreasca si acasa la Liviu Ion. Gazda ne marturiseste: "A fost obositor, am inteles cat de greu e sa fii actor. Jucam prost, repetam, uitam replicile, radeam, oboseam, ne era foame, o luam de la capat. Actoria nu este o meserie usoara, presupune un efort permanent. La sfirsitul zilei abia am mai avut energie sa ne bucuram. Ne-am amuzat dupa doua saptamini, cand am vazut versiunea lunga, de 14 minute, care era foarte haioasa. Noi credem ca a fost totusi o performanta sa filmam doar 10 ore pentru atatea minute de film. Am dorit sa aparem in costume inchise la culoare ca sa parodiem una din fotografiile de prezentare a celor patru personaje din serail. Costumele provin din garderoba personala." Fun for FunCei de la Cosmetics Oriflame Romania au ales "Diavolul se imbraca de la Prada", numindu-si versiunea "Fun for Fun". Scenariul acesteia, realizat de Maria Sendrea, General manager assistant, ii prezinta pe angajatii Oriflame discutand despre festivalul Teacher's. Directoarea de marketing subliniaza importanta transmiterii mesajului firmei. Aici incepe filmul propriu- zis. Condusa de o sefa cu mana de fier compania la care lucreaza superba Izabela trebuie sa pregateasca o prezentare de moda pentru sezonul viitor. Printre soapte, rautati, demisii si incidente picante, angajatii companiei reusesc sa organizeze parada, care are un mare succes. La final, Izabela Iacob, Key Account Manager (Andy Sachs) este promovata, dar, spre deosebire de filmul original, isi gaseste si un partener.Maria Sendrea ne-a spus ca au ales acest film "Pentru ca este cu oameni de succes, toalete sic si cu un mesaj apropiat de cel al firmei noastre. De ce am schimbat finalul? Pentru ca, noi toti, am facut eforturi si am reusit sa combinam cariera cu viata personala, astfel incat ambele sa mearga bine." In ceea ce priveste munca de actor, ea ne spun: "La filmari ne-am simtit ca niste profesionisti. Ne-am demonstrat noua insine ca putem sa facem si altceva, dar nu oricum, ci foarte bine. Am terminat filmarile intr-o noapte pe la ora doua, dupa doua luni de scenarii si trei zile de filmari.American BeautyAngajatii ING Bank au mizat pe "American Beauty", regia versiunii autohtone fiind semnata de Dorin Dragomirescu, Chief Operating Officer Wholesale Banking, iar productia de Cristina Rotaru, HR Controller. Rolul lui Lester a fost interpretat de Dan Moscu, Security System Assistant Wholesale Banking, din distributie mai facand parte: Lorena Cojocaru, Junior Customer Contact Center Officer, Denisa Marinescu, Retail Settlements Clerk (Jane), Cristi Becski, ATM Co-ordinator, Cosmin Mitea, Project Manager, si Cristi Selaru, Help Desk Officer ING Offices. Secventa interpretata prezinta ziua de dinainte de American Beauty si descrie viata lui Lester, un om obisnuit, cu o viata banala, un om care a uitat sa traiasca si se bucure de viata dar care incepe sa-si dea seama de acest lucru. Participarea de anul acesta a ING Bank la TFF nu este prima experienta de acest gen. "Anul trecut ne-am inscris pe ultima suta de metri, dorindu-ne foarte mult sa facem parte din acest proiect inedit si sa aratam ca si bancherii pot avea veleitati artistice. Experienta de anul trecut ne-a placut foarte mult, asa ca anul acesta ne-am propus sa investim mai mult timp si sa implicam cit mai multi colegi in aceasta activitate extra profesionala. Productia acestui filmulet a adunat sefi si subalterni, colegi din departamente diverse - unii recent cooptati in organizatie, altii de foarte multi ani alaturi de ING, care au format o echipa in adevaratul sens al cuvintului.", ne-a marturisit Cristina Rotaru. "Am ales filmul

Printesa Diana, o legenda vie

Nu demult s-au implinit zece ani de la moartea celei care a fost supranumita Regina inimilor. Diana, Printesa de Wales, a decedat intr-un grav accident rutier care a avut loc in noaptea zilei de 31 august 1997, la Paris. In masina se afla si prietenul printesei, Dodi Al-Fayed, decedand si el in urma impactului dintre limuzina Mercedes si pilonii ce sustin tunelul de sub Pont de l'Alma, din apropierea Pietei Concorde.Cei doi tocmai se intorsesera dintr-o vacanta petrecuta in Sardinia si s-au oprit pentru o noapte in Paris. Dupa cina de la hotelul Riz, Dodi si-a trimis soferul personal la vila pentru a scapa de paparazzi. Masina in care pleca cuplul urma sa fie condusa de Henri Paul, bodyguard al hotelului care consumase alcool. Acesta a incercat sa scape de ziaristi, conducand cu o viteza de aproximativ 200 kilometri pe ora intr-un pasaj in care viteza era restrictionata la 50 de kilometri pe ora.In luna iunie a acetui an a fost publicata cartea lui Christopher Andersen, "After Diana: William, Harry, Charles And The Royal House of Windsor" (Dupa Diana: William, Harry, Charles si Casa Regala de Windsor), care dezvaluie faptul ca Diana si-ar fi prezis moartea. Autorul sustine ca "Cei de la Scotland Yard au descoperit, in cadrul anchetei ce a urmat accidentului, ca Diana a discutat cu multi prieteni apropiati, de numeroase ori, despre teama ei ca va fi victima unui asasinat prin inscenarea unui accident de masina sau de avion. Cu doar opt luni inainte de moartea sa, ea a scris o nota in care descrie o astfel de tentativa de asasinat asupra sa, ce seamana izbitor cu circumstantele producerii accidentului de masina in care si-a pierdut viata." La moartea printesei, cei care au iubit-o pe Diana au adus in memoria acesteia peste doua milioane de buchete de flori la palatele regale si au asteptat 12 ore pentru a se semna in cartea de condoleante. Aproximativ 3.500 de linii telefonice au fost deschise pentru donatii intr-un fond comemorativ. In memoria printesei a luat fiinta o fundatie caritabila care a adunat 133 de milioane de dolari intr-un singur an. 48 de milioane de dolari au provenit din vanzarea discului lui Elton John "Candle in the Wind 1997" si alte 20 de milioane au fost stransi in urma vanzarilor unor suveniruri oficiale cu Diana.Diana, nascuta Spencer, a fost prima sotie a printului Charles, Print de Wales, mostenitorul tronului Regatului Unit. Mariajul celor doi a durat 15 ani, ceremonia casatoriei avand loc pe 29 iulie 1981, la catedrala Sfantul Paul. Evenimentul a fost intens mediatizat, aproape un miliard de telespectatori din 74 de tari urmarindu-l. Atunci cand a inceput povestea de dragoste dintre Lady D si Print, Diana, in varsta de doar 19 ani, era educatoare intr-unul din cartierele Londrei. Nu a trecut mult timp de la casatorie si in 1982 a venit pe lume primul fiu al familiei regale, printul William. Doi ani mai tarziu, in 1984 s-a nascut si fratele sau, Henry. La doar opt ani de la nasterea celui de-al doilea fiu al lor, cuplul s-a despartit oficial, divortul pronuntandu-se abia in august 1996. Diana s-a nascut pe 1 iulie 1961, la Park House, casa pe care parintii sai o inchiriasera pe mosia Sandringham, proprietate a reginei Elisabeta a II-a. In anul 1975 tatal Dianei a dobandit titlul de Earl de Spencer, Diana devenind Lady Diana Spencer. Dupa divort, Diana si-a pastrat titulatura de Printesa de Wales si s-a dedicat actiunilor umanitare. Printesa iubea foarte mult copii, una dintre dovezi fiind aceea ca fusese educatoare. Ea a sustinut lupta impotriva virusului HIV si a fost prima personalitate a Casei Regale care s-a apropiat de copiii ce sufereau de SIDA. Simbol al elegantei si generozitatii, printesa este si astazi adorata de britanici. Chiar daca istoria vietii sale pare desprinsa dintr-o poveste, in realitate, Diana a suferit de depresie si a avut mai multe tentative de sinucidere. Potrivit presei, cat timp a fost casatorita cu Charles, cei doi au avut mai multe relatii extraconjugale. Se pare ca singura bucurie a Dianei erau cei doi fii. Printul William a urmat prestigioasa scoala Eton si cursurile Universitatii Sfantul Andrews, din Scotia. Aici a studiat istoria artei si geografia si a cunoscut-o pe iubita sa Kate Middleton de care s-a despartit in luna aprilie a acestui an. Cel de-al doilea fiu, printul Harry, mai putin inclinat spre studiu, a facut cateva greseli in urma carora nu si-a castigat un renume tocmai bun. A fost acuzat de consum de droguri si alcool, familia regala hotarand sa il trimita intr-un tur al lumii. Cand s-a intors in Marea Britanie s-a inscris la academia militara Sandhurst, in urma absolvirii acesteia obtinand titlul de ofiter regal. Pe 1 iulie 2007, cei doi fii ai printesei Diana au organizat un concert in memoria mamei lor. Sustinut pe stadionul Wembley din Londra, concertul a fost urmarit de 63.000 de persoane. Printre celebritatile care au cantat se numara Elton John, Rod Stewart, Duran Duran si Nelly Furtado.

Mika, o "reteta" sigura in lumea muzicala

Nu este usor sa "spargi" topurile muzicale avand la activ un singur album pop. Solistul Mika a reusit acest lucru cu materialul discografic "Life in Cartoon Motion" si a "corupt" publicul cu ajutorul unor piese pline de energie. Sa fie acesta un succes de moment sau de durata? Ramane sa vedem ce urmeaza sa ne mai ofere artistul britanic nascut in Beirut...Desi i s-a reprosat in repetate randuri faptul ca imita in mod evident stilul unor artisti celebri, cum ar fi Elton John, Queen, Scissor Sisters si chiar Robbie Williams, Mika nu neaga aceste influente, ba mai mult, reuseste sa imbine in mod armonios ritmurile pop si funk, reusind sa aduca din nou in prim-plan exuberanta specifica muzicii anilor '70 si '80. "Am crescut ascultand orice fel de muzica, de la Joan Baez si Dylan pana la Serge Gainsbourg si Flamenco.", a declarat cantaretul, compozitorul si producatorul Mika - pe numele sau real Michael Holbrook Penniman, in varsta de 24 de ani. "Gusturile mele muzicale au devenit tot mai eclectice o data cu inaintarea in varsta, dar intotdeauna ma intorc la marii compozitori, oamenii care compun muzica extraordinara, conform propriei viziuni artistice. Prince, Harry Nillson, Elton John, chiar si Michael Jackson. Acesti oameni stiu sa faca albume pop minunate, care nu pot fi realizate sau reproduse de altcineva si asta este ceea ce mi-am dorit intotdeauna sa fac si eu."Cele 13 piese de pe albumul "Life in Cartoon Motion" sunt atat amuzante, inteligente, cat si provocatoare din punct de vedere muzical si tematic, combinand euforia si armonia cu elemente si accente melancolice neasteptate: melodrame pe note sau povesti de dragoste, istorii care vorbesc despre abandon, pierdere, dezamagire, speranta si fericire. Dupa cum afirma Mika, toate sunt melodii despre tranzitie, despre oameni aflati in plin proces de a deveni ceea ce isi doresc sa fie. Acesta a explicat: "Tranzitiile sunt importante, pentru ca acela este momentul in care totul se naruieste si te determina sa iti reevaluezi viata. In ceea ce priveste compunerea de piese, tranzitiile reprezinta o sursa nesfarsita de inspiratie, pentru ca te obliga sa privesti lucrurile cu mult mai multa atentie. Nu poti lua nimic de-a gata in viata."Tanarul este un autodidact in ceea ce priveste arta pianului, vocea sa poate urca pana la patru octave (lucru uneori suparator in melodiile interpretate, din cauza efectului de "falsetto"), iar despre prezenta sa scenica nu putem spune decat ca este un entertainer desavarsit si innascut.Single-ul sau de debut, "Relax (Take It Easy)", a aparut in toamna anului 2006, insa melodia care i-a urmat, "Grace Kelly", este cea care a uimit lumea intreaga, aducandu-i lui Mika succesul si faima pe care le cauta si astepta de atata vreme. Lansat in ianuarie 2007, hit-ul a ajuns pe locul 1 in topul single-urilor, gratie download-arii masive, situatie asemanatoare celei in care s-a aflat Gnarls Barkley, cu piesa "Crazy".Succesului inregistrat cu aceasta melodie vin sa i se alature cantecele "Love Today", care celebreaza bucuriile simple ale vietii, "Big Girl (You Are Beautiful)", "Lollipop" (al carei refren seamana izbitor de mult cu cel al piesei "Hollaback Girl" a lui Gwen Stefani) sau "Billy Brown", in care este descrisa calatoria unui barbat care descopera ca este atras de barbati. Albumul de debut al lui Mika s-a descurcat la fel de bine in momentul lansarii, in luna februarie, iar in luna martie, cand a fost lansat in SUA, ajunsese deja pe primul loc in topurile britanice.Indiferent de piesele pe care le interpreteaza, Mika stie sa arate cat de fericit il face muzica: "Am compus 'Love Today' intr-o perioada in care eram fericit, cu adevarat fericit. Atunci cand simti aceste lucruri, ai senzatia ca intreaga lume simte la fel ca tine. Asa ca am pus toate astea intr-un cantec."Atmosfera intregului album trece cu usurinta de la "agonie" la "extaz", iar sentimentul neprevazutului si al surprizei permanente se insereaza, partial, si datorita titlului albumului. Mika a declarat in legatura cu acest aspect: "In mod inevitabil, atunci cand intr-un cantec pop abordezi anumite subiecte, reiese ceva asemanator desenelor animate. Este ca si cum personajul serialului animat 'Familia Simpson', Homer Simpson, ar putea vorbi despre absolut orice subiect, de la politica la ciudatenia lui Michael Jackson si homosexualitate, si ar scapa basma curata tocmai pentru ca este un personaj animat. De aici a aparut si titlul materialului discografic."In ciuda faptului ca Mika afiseaza si induce o stare de relaxare, optimism si veselie, viata sa nu a fost intotdeauna atat de usoara. Mika s-a nascut in Beirut, mama sa fiind libaneza, iar tatal sau, american. La scurt timp dupa aceea, familia s-a mutat la Paris si, in final, s-a stabilit la Londra, pe cand tanarul avea 9 ani. Mutarile frecvente, traumatizanta experienta prin care a trecut tatal sau, tinut ostatic la Ambasada Americana din Kuwait, precum si faptul ca era agresat de colegi, la scoala, l-au afectat pe tanarul Michael in asa maniera, incat a incetat sa mai vorbeasca si, timp de sase luni, a fost retras de la scoala. In acea perioada, Mika a descoperit ca muzica este viata sa si, la scurt timp dupa aceea, a inceput orele si lectiile de canto. A urmat cursurile Royal College of Music si, la varsta de 20 de ani, Mika a inregistrat impreuna cu Royal Opera House. Artistul a renuntat insa la scoala pentru a se concentra asupra carierei sale muzicale.Iar stradaniile sale au dat roade - Mika a primit 6 nominalizari pana in prezent, datorita primului sau album din cariera: Cel mai bun debut masculin - Teen Choice Awards; Cel mai bun cantaret - Nickelodeon Kids' Choice Award, din Marea Britanie; Cel mai bun debutant la nivel international - Nickelodeon Kids' Choice Award; Cel mai bun artist debutant - Q Awards; categoria "Single-ul care creeaza cea mai mare dependenta" - "Grace Kelly", la MTV Europe Music Award; categoria "Solo" - MTV Europe Music Award.Fie ca vocea sa stridenta, usor "sparta" si falsa, sau "copierea" stilului unor artisti celebri devin deranjante, fie ca, dimpotriva, te vei indragosti de ritmurile inedite si surprinzatoare ale lui Mika, mai mult decat sigur ca acesta este un artist pe care nu il vei putea ignora - hit-urile sale sunt prezente in play-list-ul tuturor posturilor de radio si de televiziune.Mika este una dintre cele mai mari surprize ale scenei pop din ultima vreme, atat prin stilul muzical abordat, cat si prin imaginea sa "colorata" si usor nebuna. "Nu trebuie sa te temi sa iesi in evidenta." este unul dintre motto-urile lui Mika. Iar artistul stie sa traiasca din plin potrivit acestei idei.

Gina Pistol: "Nu regret nimic din trecutul meu"

La doar 26 de ani, Gina Pistol este celebra, se mandrese cu propia afacere si cu o cariera in televiziune de invidiat. In ultimul timp, Gina este tot mai prezenta pe micile ecrane. In aceasta vara a prezentat, alaturi de actorul Bogdan Talasman, "Campionatul Suporterilor", o emisiune de divertisment difuzata de Prima Tv. Colaborarea ei cu acest post de televiziune continua si o vom putea vedea din 9 octombrie prezentand "Santier in lucru", in compania lui Daniel Iancu. Gina si Daniel vor fi gazdele a patru cupluri care, timp de doisprezece saptamani, vor incerca sa amenajeze o casa "la rosu", mergand zilnic la serviciu. Gina ne-a vorbit despre aceasta emisiune, despre munca ei in televiziunea si despre dragoste. Am mai aflat care este cel mai mare vis al ei si ca adora pisicile si creatiile vestimentare ale lui Elie Saab. Ce te-a determinat sa prezinti "Santier in lucru"?Cine nu ar vrea sa prezinte un format de succes? Mi s-a prezentat formatul, mi-a placut foarte mult si am acceptat fara nicio ezitare.Cum ti se pare ideea acestei emisiuni? Crezi ca va avea succes?Cu siguranta o sa fie o emisiune vizionata si comentata. Cat despre succes, ar trebui doar sa ne gandim cum a fost vazuta in Australia unde practic "a spart" audientele.Ai vreo preferinta pentru un anumit cuplu concurent?Nu chiar. Tot ce pot sa va spun este ca toti imi sunt simpatici. O sa-i vedeti. Sunt foarte diferiti, dar fiecare are ceva al lui, care te face sa-l indragesti.Cum ti se pare munca in televiziune?Pana acum cateva luni nu pot spune ca-mi placea ideea de-a mai lucra in televiziune. Doream sa fac altceva, dar am inceput sa colaberez cu un site unde prezint stiri din muzica. Cand mi s-a propus prima oara, am cam stat pe ganduri daca sa accept sau nu oferta, dar am luat-o ca pe o provocare si zic ca ma descurc chiar binisor.Ce ne poti spune despre colaborarea ta cu Prima Tv?Pentru ca am o parere buna despre acest post de televiziune, pentru mine este o mare realizare sa lucrez cu ei.Am aflat ca ai o firma de hostess. Cum este sa fii femeie de afaceri?Da, am impreuna cu o prietena o agentie de BTL. In ceea ce priveste viata mea ca "femeie de afaceri" nu stiu ce sa va spun... va voi raspunde dupa ce fac prima suta de mii de euro. Tot ce pot sa afirm acum este ca imi place sa fiu independenta.Arati foarte bine. Cum te mentii?In ultima vreme aud asta tot mai des. Nu am un program special de intretinere si nici nu tin vreun regim alimentar. In cazul meu, pot spune ca totul vine din interior pentru ca sunt fericita.Cata importanta acorzi tinutei tale?Depinde de eveniment. In general, incerc sa nu ma neglijez. Pentru mine cel mai important lucru este sa am o tinuta ingrijita si nu ma refer doar la a asorta hainele cu gust. Prefer stilul simplu, dar am grija sa imi aleg tinuta in functie de eveniment. Care este creatorul de moda preferat?Imi plac foarte mult tinutele create de Elie Saab pentru ca ma reprezinta. In ceea ce priveste magazinele, prefer hainele de la H&M, Zara, Mango, Miss Sixty si, bineinteles, Reapley.Locuiesti cu mama si fratele tau. Cum te sustine familia?Familiea mea ma sprijina in primul rand moral. Am avut mereu o relatie buna cu mama si fratele meu care m-au sustiunt in tot ceea ce am facut si m-au incurajat in toate deciziile pe care le-am luat pana acum.Ai avut mai multe relatii care s-au finalizat. Cum ai trecut peste despartiri? Prefer sa nu vorbesc desre viata mea sentimentala, dar va pot spune ca niciodata nu ma uit in urma, de aici vine puterea de a trece cu bine peste despartiri. Nu tin legatura cu fostii parteneri si nu regret absolut nimic din trecutul meu.Acum esti implinita? Da si voi fi si mai multumita cand voi avea casa si familia mea.Care este cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care ti-a facut-o iubitul tau?Doar faptul ca ma trezesc in bratele lui imi spune multe. Am invatat ca uneori un gest sau un mic compromis pe care il faci pentru persoana iubita spun mult mai multe decat daca ai striga cat te tin plamanii "Te iubesc".Care este cel mai mare vis al tau?O familie mare... O casa, o gradina cu flori si multi copaci, o pisica care sa-mi stea in poala si sa toarca, o lume mai buna pentru copiii mei si un sot cu care sa impart toate astea.Cati copii vrei sa ai? Te-ai gandit cum ii vei boteza?Nu m-am hotarat inca. In ceea ce priveste numele lor cred ca o sa-mi dea ceva batai de cap.Unde ti-ar placea sa calatoresti?Peste tot in lume dar imi doresc mult sa vizitez Japonia, Noua Zeelanda si Australia. Daca ar fi sa ma intorc undeva unde am mai fost, as alege Grecia. Pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. Mi-ar placea sa revad si Libanul pentru ca toate cuvintele frumoase pe care le-am auzit despre aceasta tara nu sunt de-ajuns ca sa pot descrie un loc divin.Ce faci in timpul liber?Il petrec alaturi de oamenii dragi. Am momente cand imi place sa stau in camera mea sa citesc o carte, sa rasfoiesc o revista sau sa bantui pe internet. Cand nu fac asta, sigur sunt ori cu fetele la o sueta, ori ma uit la un film cu iubitul si motanul nostru.

"Ratatouille", o poveste animata despre reusita

Un decor neconventional - bucataria. Un subiect inedit - mancarea. Un personaj simpatic, ambitios si... mustacios - un sobolan. Mai mult decat atat, un sobolan care isi doreste sa devina bucatar si care isi petrece cea mai mare parte a timpului exact in locul in care nu am vrea sa il vedem - in bucatarie... Bine ati venit in lumea animata din "Ratatouille", cea mai recenta productie semnata Disney si Pixar! Povestea unui sobolan care reuseste sa devina un bucatar faimos, datorita calitatilor sale exceptionale, nu se adreseaza doar copiilor si publicului tanar. Filmul este o incantare si pentru adultii care invata - o data in plus - ca oricine poate reusi in ceea ce isi propune, atata timp cat va avea curajul sa accepte ceea ce este si va face totul pentru a-si atinge scopul.Productia este excelenta, dovada entuziasmul criticilor si al publicului. Extrem de ingenioasa, pelicula tese o poveste coerenta, plina de intorsaturi de situatie care te iau prin surprindere si te uimesc prin inovatie. Inutil a mai spune ca "Ratatouille" este deosebit de amuzant. Daca alte filme "reusesc" sa te plictiseasca, ei bine, povestea soricelului Remy, bucatar aspirant (dar care ajunge sa isi implineasca dorinta), te tine in priza pe tot parcursul ei si nu te lasa nici macar o clipa sa te intrebi cat mai dureaza pana la finalul peliculei... Scenariul este inteligent, minunat conceput, iar vocile personajelor sunt distincte si incanta prin naturalete, fara sa fie usor recunoscute de catre public, asa cum se intampla in cazul celebritatilor care dau viata personajelor animate. Filmul este o combinatie de replici spirituale, pozne acrobatice, sincronizari comice atent cronometrate si teme emotionante, pline de rezonanta.Remy este un tanar soarece al carui vis este sa devina maestru bucatar. Nu este descurajat nici de piedicile pe care i le pune familia, puternic ancorata in "meseria" de "rozatoare-gunoier" care traiesc din resturile gasite in tomberoane, nici de faptul ca profesia de gastronom este una care uraste soarecii prin excelenta...Micul Remy (Patton Oswalt) este gata de orice pentru a-si indeplini visul, iar faptul ca locuieste in canalizarea unui restaurant foarte bine cotat ii aduce visul extrem de aproape. In ciuda pericolelor si a capcanelor, ispita este mare, astfel incat se aventureaza in acest univers interzis. Sfasiat intre conditia sa si visul neindeplinit, Remy va descoperi curand adevaratul sens al aventurii, al prieteniei, al familiei si va intelege ca trebuie sa aiba curajul de a fi ceea ce este: un soarece care vrea sa fie mare bucatar.Insa micul Remy are un drum lung de parcurs pentru a-si atinge telul, iar viata si "cariera" nu ii vor fi deloc usoare - pentru a putea "profesa", Remy face un parteneriat cu Linguini (Lou Romano), un tanar neexperimentat si deloc talentat in ale bucatariei, pe care il ghideaza la fiecare miscare, ascuns in chipiul de bucatar.In timp, soricelul va fi nevoit sa faca fata atat solicitarilor din ce in ce mai numeroase din partea familiei, care il "exploateaza" pentru faptul ca lucreaza intr-un renumit restaurant frantuzesc, unde are acces la proviziile de mancare, cat si cronicilor "criminale" ale lui Anton Ego (Peter O'Toole), care si-a pus in gand sa distruga pentru totdeauna localul.Manat insa de firea sa ambitioasa si dornic sa realizeze propriile retete si "capodopere" gastronomice, Remy face fata tuturor provocarilor cu brio, exceland in meseria sa si "dovedindu-l" chiar si pe temutul Ego cu o reteta care ii aminteste acestuia de copilarie, topindu-i sufletul. Ca orice alt film de animatie, nici acestuia nu ii putea lipsi partea moralizatoare, in care copiilor (si nu numai...) li se atrage atentia asupra importantei familiei, a prieteniei si a respectarii propriilor valori. Fara acestea, viata nu este deloc simpla, iar Remy invata pe "blana" sa cat de greu este sa fii singur. Desi un film de animatie adresat celor mici, comedia "Ratatouille" se dovedeste a fi un film ideal pentru intreaga familie, balansand echilibrat intre perspectiva umana si cea a micilor rozatoare. Productia cinematografica este o capodopera la nivel vizual, iar reusitele in materie de animatie computerizata asigura succesul indiscutabil al acestei comedii. Imaginea este foarte sensibila la variatiile de culoare, lumini si umbre, o combinatie de-a dreptul surprinzatoare. Fiecare gest al ineditelor personaje rozatoare transmite o emotie, atat de atent detaliata, incat chipul este extrem de expresiv si pare real.Pana si retetele deosebite au personalitate, unul dintre consultantii care si-au dat concursul pentru acest film fiind Thomas Keller, legendarul bucatar-sef al unui celebru restaurant din Napa, French Laundry. El este cel care a desenat unele dintre felurile de mancare apetisante din film.Atentia pentru detaliu si pasiunea pentru mancare par sa atraga mai degraba adultii decat copiii - acestia vor intelege mai bine "expeditia" lui Remy in cautarea perfectiunii gastronomice. Aceasta deoarece telul lui este atat de usor comparabil cu orice alt scop din viata fiecaruia dintre noi. Ambitios si fara sa se poata conforma standardelor, Remy nu se multumeste decat cu ce este mai bun. Un deziderat la care ar trebui sa aspiram si noi. Sau, cel putin, de care ar trebui sa ne amintim... "Oricine poate gati" este motto-ul care il inspira pe Remy. "Oricine poate face orice" este motto-ul pe care trebuie sa il retinem. O lectie pretioasa (re)invatata de la un mic rozator dintr-un film animat...Stiai ca?... Echipa de animatie a lucrat impreuna cu bucatarul-sef Thomas Keller la restaurantul acestuia, French Laundry, pentru a invata fascinanta arta a gatitului. Keller are si un rol episodic in film - el imprumuta vocea unui client din restaurantul Gusteau in care lucreaza Remy. Cateva schimbari in ceea ce priveste infatisarea sobolanilor (in special a nasului si a urechilor) au fost facute dupa ce Debbie Ducommun, experta in sobolani, si-a adus propriile animale de companie in departamentele de arta si animatie, pentru ca acestea sa fie observate, iar desenele ulterioare sa corespunda intocmai realitatii. Pentru a da un aspect cat mai real gunoiului, artistii au cercetat si apoi au fotografiat felul in care legumele si fructele putrezesc in realitate. 15 tipuri diferite de produse au fost lasate sa putrezeasca, dupa care au fost fotografiate, cum ar fi: mere, fructe de padure, banane, ciuperci, portocale, broccoli si salata. In timpul procesului de realizare a personajelor, sculptorul a creat manual noua mulaje din lut infatisand protagonistul peliculei, Remy. Sase dintre acestea au reprezentat diferite viziuni in materie de design, iar trei au reprezentat diferite ipostaze ale designului final. Pe fundalul unei scene care se petrece pe strada, se afla un mim. Acesta este personajul "Bomb Voyage" din filmul animat "The Incredibles" (2004), regizat de Brad Bird, cel care este si realizatorul productiei "Ratatouille". In momentul in care Remy ar trebui sa il "controleze" pe Linguini, acesta face o miscare brusca, in urma careia ii cad pantalonii. Pe lenjeria intima astfel expusa se poate vedea logo-ul "The Incredibles" (2004). Marca motocicletei pe care o foloseste Colette (Janeane Garofalo), iubita lui Linguini, este "Calahan", asa cum arata logo-ul desenat pe rezervor - aceasta este o referinta la regizoarea de lumini Sharon Calahan. Incaperea in care Anton Ego isi scrie cronica are forma unui sicriu, iar spatele masinii sale de scris seamana cu un craniu - cat se poate de adecvat, avand in vedere faptul ca Ego scrie cronici "criminale"... Personajul negativ din acest film este Skinner, cel care incearca sa il prinda intr-o capcana pe micul Remy. In fapt, psihologul comportamental B.F. Skinner este cunoscut pentru "Cutia Skinner", in care sobolanii erau inchisi si invatati sa apese un buton pentru a primi hrana. Tatal lui Remy, Django (a carui voce este Brian Dennehy), si-a primit numele in onoarea lui Django Reinhardt, faimosul chitarist de jazz belgian, de etnie roma. Acesta a trait in perioada 1910-1953. Aproape toate filmele Pixar infatiseaza camionul Pizza Planet din "Toy Story" (1995). Camionul se poate vedea pe podul de peste Sena, in secventa in care Skinner il urmareste pe Remy. Vitrina in care sunt infatisati sobolani morti, prinsi in capcane, chiar exista. Este vitrina "Destruction des Animaux Nuisibles", un centru de exterminare a rozatoarelor care exista inca din anul 1872. "Colonelul Remy" a fost "numele de razboi" al lui Gilbert Renault, un erou al Rezistentei Franceze din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

O seara cu Sherezada

In seara zilei de 11 septembrie, in cadrul "Festivalului International George Enescu", a concertat la Sala Mare a Palatului Filarmonica Arturo Toscanini dirijata de Emmanuel Krivin. Repertoriul orchestrei a inclus o selectie din Sherezada, compozite a lui Nikolai Rimsky-Korsakov, si Simfonia numarul 2 a lui Johannes Bramhs. Cu o seara in urma, Filarmonica italiana a interpretat lucrari ale compozitorului roman George Enescu si ale lui Maurice Ravel, in compania dirijorului Lawrence Foster.Aceste doua concerete au reprezentat prima prezenta a Filarmonicii Arturo Toscanini in Romania. Infiintata in urma cu cinci ani, Filarmonica ce poarta numele marelui dirijor italian a sustinut spectacole, pana in prezent, in Franta, Spania, Germania, Rusia, Ungaria, Turcia, Elvetia, China, Japonia, Statele Unite si Israel. Arturo Toscanini (1867-1957) a fost director artistic si dirijor principal la Scala din Milano intre anii 1898 si 1908.Prezent in Romania pentru mai putin de doua zile Emmanuel Krivin a avut amabilitatea de a raspunde intrebarilor jurnalistilor cateva minute inainte de repetitia generala. "Sunt foarte onorat sa particip la acest festival a carei reputatie o cunosc. Din pacate nu am timp sa vizitez orasul deoarece sunt nevoit sa plec pentru ca am inca o serie de concerte. Voi reveni ca turist pentru ca vreau sa cunosc aceste locuri. Si eu, ca majoritatea europenilor, cunosc Romania doar din auzite.", a spus marele dirijor francez celor prezenti. Emmanuel Krivin s-a aratat un cunoscator al marilor nume romanesti, reprezentanti ai muzicii clasice. El i-a amintit pe Sivlia Moarcovici, Anton Lupu, Angela Ghiorghiu si Cristian Badea. "In perioada in care am fost violonist, am avut multi prieteni romani, ei fiind cunoscuti mai ales pentru cantelcele transilvanene", a adaugat Krivin. De origine rusa, dupa tatal sau, si polonez, dupa mama, Emmanuel Krivine s-a nascut la Grenoble in 1947. Desi a fost atras de mic de orga si muzica simfonica, a debutat ca violonist. La doar 16 ani a primit premiul Conservatorului din Paris si a urmat cursurile Capelei muzicale Reine-Elisabeth unde a studiat cu Szeryng si Menuhin. In aceasta perioada a participat si s-a facut remarcat la competitiile de renume international de la Napole, Londra si Paganini.In anul 1965, l-a intalnit pe Karl Bohm la Salzbourg, fapt ce a determinat o schimbare in cariera sa. In urma unui accident, a renuntat la arcus si s-a indragostit de bagheta. In perioada 1976-1983, a fost invitat permanent al Noii Orchestre Filarmonice a Radio-France la Paris, timp in care a acompaniat pe unii dintre cei mai mari artisti de renume international si a participat la numeroase concerte televizate. Recunoasterea sa internationala a venit abia in 1983, in urma unui concert in Germania cand a fost aclamat de public.Apoi au urmat numeroase concerte, in compania formatiilor celebre ca: Berliner Philharmoniker, NDR Hambourg, Gewandhaus din Leipzig, Chamber Orchestra of Europe, Tonhalle din Zurich, London Symphony Orchestra, Olso Philarmonic, Orchestre de Paris, Orchestre National de France, RAI de Turin, Filarmonica Ceha si Wiener Symphoniker. Timp de sapte ani a fost director artistic al Orchestrei Franceze a Tineretului, iar din 1987 a devenit si director artistic pentru Orchestra Nationala din Lyon. Repertoriul sau discografic cu Simfonia Varsovia, Bamberger Symphoniker si filarmonica, include opere ale lui Mozart, Richard Strauss si Schoenberg. Cu Orchestra Nationala din Lyon a interpretat mai ales opere din repertoriul francez: Debussy, Ravel, Faur

Carmen sau istoria unei tragedii

In cadrul Festivalului "George Enescu", UNITER a prezentat in seara zilei de 3 septembrie, in Sala Mare a TNB spectacolul "Tragedia lui Carmen" in regia lui Ion Caramitru. Din distributie fac parte Ioana Andra - Carmen, Vlad Mirita - Don Jose, Iordache Basalic - Escamillo, Mihaela Stancu - Michaela, Eugen Cristea - Pastia, Silviu Biris - Zuniga si Vasile Calofir - Garcia. Jocul actorilor a fost acompaniat de Orchestra Metropolitana de Camera Bucuresti, dirijata de Tiberiu Soare. Spectacolul produs de UNITER este un mix intre teatru si opera, intre romana si franceza. Momentele de proza au fost interpretate in romana. "Tragedia lui Carmen" propusa de Caramitru are o durata de o ora si jumatate, durata acestei opere fiind insa de patru ore. Regizorul spectacolului a redus si concentrat insa opera in mod eficient si inteligent. Scenografia spectacolului a fost creata de Maria Miu, iar luminile de Chris Jaeger.Presedintele UNITER a avut ca punct de pornire pentru regia spectacolului sau varianta moderna a tragediei semnata de Peter Brook, Marius Constant si Jean-Claude Carriere in 1981 si nu compozitia lui Georges Bizet inspirata de nuvela lui Prosper Merimee. Regizorul Peter Brook a realizat o creatie cinematografica dupa versiunea scenica adaptata a operei lui Georges Bizet.Ion Caramitru a realizat astfel un spectacol desprins de clisee, cu o pregnanta nota de autenticitate. Adevarata provocarea a fost imbinarea dintre teatru si opera. El a ales varianta lui Peter Brook deoarece acesta a reusit sa redescopere virtutiile ascunse ale unei capodopere. "Daca ar fi trait in secolul nostru, Bizet ar fi fost bucuros sa-si recunoasca opera in substanta ei cea mai intima in care personajele sunt vii si zbuciumate ca niste autentice creaturi si nu agitate fals si obsedate numai de performantele vocale...Peste tot insa Muzica divina cu care Bizet isi inzestreaza personajele este purtatoare de mesaj ceresc in incrancenarea ei de a canta iubirea si suferinta omului", afirma Ion Caramitru."Tragedia lui Carmen", in regia lui Ion Caramitru s-a jucat si la Sibiu, in cadrul Programului "Sibiu - Capitala Culturala Europeana 2007" si a avut premiera la 12 iulie, in curtea interioara a Muzeului de Istorie din Sibiu. Apoi au urmat alte sase reprezentatii in iulie si in august. Spectacolul din Sibiu a fost produs in parteneriat cu Muzeul Brukenthal, Opera Nationala din Bucuresti, Teatrul National de Opereta "Ion Dacian" si Filarmonica "George Enescu" din Bucuresti.In anul 1993, Ion Caramitru a montat la Belfast, Irlanda, o varianta a "Tragediei lui Carmen" care s-a jucat cu casa de bilete inchisa. "Tragedia lui Carmen" pastreaza o parte a ariilor originale din "Carmen", acestea fiind insa presarate cu insertii de proza, menite sa imbogateasca si sa faca actiunea mai dinamica. Regizorul si-a pus amprenta personala asupra spectacolului. Spre exemplu, pentru spectacolele de la Sibiu "Spre deosebire de libretul initial, am inventat niste personaje noi, un grup de copii, care o insotesc pe Carmen", spune Ion Caramitru.Opera "Carmen", una dintre cele mai populare din lume, a dat nastere la numeroase spectacole de opera, dar si multe filme. Prima oara opera a fost jucata pe 3 martie 1875 la Opera Comica din Paris, spre deceptia lui Georges Bizet. Livretul a fost adaptat de Henri Meilhac si Ludovic Hal

Fiecare zi este o viata

In goana dupa articole si stresata de dead-line-uri am sapat si am dat cateva zeci de telefoane bune pana sa ajung sa dau de cel care avea sa fie subiectul urmatorului meu articol. Are o poveste de viata nu interesanta, ci foarte. A trecut prin multe si a acceptat sa priveasca cu detasare si, in acelasi timp, regrete pasagere trecutul, deloc usor, al vietii lui. Adrian Ticala, aparent un simplu jurist, este mai presus de toate un invingator. Are un Cv impresionant pentru un tanar de numai 26 de ani. Este

Week-end cu premiere una si una

Lumea muzicala ii simte deja lipsa si, cu siguranta, va fi mult mai saraca de acum inainte. Luciano Pavarotti a pierdut lupta in fata cancerului pancreatic de care suferea si s-a stins din viata la resedinta sa din Modena, Italia, in data de 6 septembrie 2007, la varsta de 71 de ani. Pavarotti a fost cel mai popular cantaret de opera si va ramane in amintirea tuturor drept tenorul datorita caruia distanta dintre muzica pop si cea clasica s-a micsorat.A trait o viata plina, din care nu au lipsit controversele si speculatiile. Modestul Pavarotti a incercat sa se tina cat mai departe de vizorul presei, preferand sa se exprime prin muzica - concertele sale au bucurat sufletele amatorilor de muzica clasica si de opera din intreaga lume.De indata ce s-a raspandit vestea trecerii in nefiinta a marelui artist, atat celebritatile, cat si oamenii obisnuiti au tinut sa ii aduca un ultim omagiu artistului apreciat pentru stilul sau inedit de a reinventa si de a aduce un suflu nou operei clasice. Dupa cum a afirmat criticul muzical Mario Luzzato Fegiz, "La fel ca Ferrari, Pavarotti a fost simbolul Italiei in lume. Luciano a fost admirat pentru talentul sau, pentru abilitatile sale de tenor fara pretentii si pentru usurinta cu care se putea apropia de oameni."Spre deosebire de alti artisti de opera, Pavarotti a stiut sa isi "vanda" meseria si sa o faca accesibila si celor mai putin initiati. Iubea spectacolul si acest lucru se vedea pe scena cu fiecare reprezentatie in parte. Artistul a fost admirat pentru vocea sa pura si splendida, pentru timbrul vocal deosebit. Placido Domingo avea sa spuna despre el, dupa aflarea vestii nefericite a mortii cantaretului: "Intotdeauna am admirat vocea lui incredibila, harul acesta pe care i l-a dat Dumnezeu, timbrul inconfundabil si special pentru un tenor. De asemenea, mi-a placut la nebunie minunatul sau simt al umorului si, in unele dintre concertele noastre cu Jose Carreras - asa numitele concerte ale 'celor trei tenori' - am avut probleme in a ne aminti ca ofeream un spectacol unui public care platise biletul, tocmai pentru ca ne simteam atat de bine impreuna."Ministrul italian al Culturii, Francesco Rutelli, si-a exprimat, la randul sau, regretul pentru nedreapta disparitie a starului: "Luciano Pavarotti a fost un gigant al secolului XX. Vocea sa impunatoare, la fel ca si prezenta scenica, l-au transformat intr-unul dintre protagonistii de top ai traditiei italiene de opera."Cum incep povestile de succes...Luciano Pavarotti s-a nascut in Modena, Italia, in data de 12 octombrie 1935. In copilarie, fotbalul era preocuparea sa majora, motiv pentru care a tinut sa isi afiseze talentul si in echipa de fotbal a orasului. Mama sa, Adele, muncitoare intr-o fabrica de tutun, si tatal sau, Fernando, brutar, i-au insuflat tanarului dragostea pentru muzica, inca din primii ani ai vietii. Fernando a fost si el un talentat cantaret de opera, amator insa, indemnandu-si fiul sa cante alaturi de el in corul Corale Rossi din Modena. Luciano a inceput sa fie mai interesat de opera decat de fotbal, in special dupa ce corul din care facea parte a obtinut un premiu international in Tara Galilor.In ciuda inclinatiei spre muzica a fiului lor, parintii lui Luciano au vrut sa il stie pe tanar cu viitorul asigurat, motiv pentru care Pavarotti a studiat pentru a deveni profesor de scoala generala si, mai tarziu, de angajat in industria de asigurari. Luciano s-a descurcat in ambele domenii si s-a simtit bine facand aceste meserii, insa dorinta sa cea mai mare a fost sa devina tenor.Debutul sau italian s-a produs in aprilie 1961, cu rolul Rodolfo din "La Boheme". Curand, sustinea concerte in toata Europa de Vest si si-a facut debutul si in Londra, in anul 1963. Tot aici a avut loc si debutul sau international in televiziune, cand a aparut in "Sunday Night at the London Palladium". Pavarotti a avut parte de sansa vietii sale la mijlocul anilor '60, cand a ajuns pe scena americana. Povestea sa de succes este una tipica, de genul "omul potrivit, la momentul potrivit" - in anul 1965, tenorul a urcat pe scena de la Miami - Dade County Auditorium alaturi de diva Joan Sutherland, inlocuindu-l pe artistul care ar fi trebuit sa cante in acea seara, daca nu s-ar fi imbolnavit.La doar trei luni de la acest eveniment, Pavarotti a debutat in San Francisco si New York, prestatii care au ajutat la consolidarea renumelui sau de unul dintre cei mai promitatori tenori ai generatiei sale. De aici mai departe, traseul carierei sale a fost stabilit. In anii '70 si '80, tenorul a devenit din ce in ce mai faimos, datorita aparitiilor sale televizate. A facut parte din asa numitul grup al "celor trei tenori", alaturi de Placido Domingo si Jose Carreras, si impreuna au sustinut spectacole de mare succes, cu casa inchisa.In anul 1978, Pavarotti a primit primul dintre cele cinci Grammy castigate pentru Cea mai buna interpretare vocala clasica a unui artist solo. In anul 1980, tenorul a inregistrat primul sau album cu piese care nu apartin genului clasic. "O Sole Mio - Favorite Neapolitan Songs" a avut vanzari uriase si a "spart" topul 100 Billboard. Materialul a fost urmat de o colectie dubla "Greatest Hits", care a obtinut un succes similar.In anul 1982, artistul a facut saltul de la scena la marele ecran, interpretand rolul unui tenor faimos in pelicula "Yes, Giorgio". Filmul nu a reusit sa atraga publicul in cinematografe si nici nu i-a adus premii. Cu tot acest insucces din domeniul cinematografic, starul a obtinut un premiu Emmy pentru aparitia sa din 1985 in serialul "Great Performances", difuzat de postul de televiziune PBS.Faima si popularitatea artistului au crescut in anii '90, cand a avut loc debutul alaturi de Placido Domingo si Jose Carreras, la Roma, in timpul Campionatului Mondial de Fotbal din 1990. In timpul ceremoniei de deschidere, Pavarotti a interpretat "Nessun Dorma", "semnatura" sa muzicala. Aceasta este, conform mai multor topuri, cea mai vizionata inregistrare a sa - sute de milioane de telespectatori au vizionat respectivul show de atunci si pana in prezent. Ultima sa aparitie majora in public a fost cea de la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarna de la Torino, din 2006, pentru care publicul l-a aplaudat si ovationat in picioare, minute intregi.In anul 1992, tenorul a inaugurat proiectul Pavarotti & Friends, evenimente concertistice speciale, care urmareau strangerea de fonduri pentru victimele razboiului si ale violentei. Publicul sau a devenit din ce in ce mai numeros, iar in 1993, tenorul a sustinut un spectacol in Central Park din New York, in fata a peste 500.000 de persoane. Tenorul a cantat in duet cu foarte multi dintre prietenii sai, artisti de muzica pop sau rock, cum ar fi Sting, U2, Stevie Wonder, Mariah Carey, Bon Jovi, Spice Girls, James Brown sau Celine Dion.In 1994, "Cei trei tenori" au lansat un album care le poarta numele si care a ajuns pe primul loc in topuri. Materialul s-a vandut in milioane de exemplare in intreaga lume. "Ti Adoro", album lansat in septembrie 2003, este primul album solo de studio al starului dupa mai bine de 15 ani. Colectia de melodii noi este primul si singurul album pop al lui Pavarotti, devenit rapid best-seller.O viata personala plina de dragosteLa mijlocul anilor '90, viata lui Pavarotti a intrat in atentia lumii, dupa ce tenorul a fost fotografiat in pozitii compromitatoare cu secretara sa personala, Nicoletta Mantovani, in timpul unei vacante petrecute in Barbados. Aceasta aventura a dus la destramarea casniciei de 35 de ani a starului cu Adua Veroni, sotie si manager, in acelasi timp. Trei fiice s-au nascut in urma acestui mariaj - Lorenza, nascuta in 1962, Cristina, in 1964, si Giuliana, in 1967. Nicoletta Mantovani, desi are jumatate din varsta tenorului, a fost alaturi de cantaret pana la sfarsitul vietii acestuia. In ianuarie 2003, Mantovani i-a oferit tenorului o a patra fiica, Alice. Micuta, primul copil pentru Nicoletta, s-a nascut prematur si, din pacate, un frate geaman al fetitei s-a nascut mort, in urma complicatiilor.Mantovani si Pavarotti s-au casatorit in data de 13 decembrie 2003, la resedinta lor din Italia. Printre invitatii la nunta, s-au numarat foarte multe celebritati, cum ar fi Donatella Versace, Sting si Bono (U2). Prietenul artistului, Andrea Bocelli, a cantat "Ave Maria".Vis intrerupt...In iulie 2006, starul de opera a fost diagnosticat cu cancer pancreatic si a fost supus unei interventii chirurgicale pentru indepartarea tumorii. In ciuda afirmatiilor reprezentantilor sai, potrivit carora starea sa de sanatate era foarte buna, Pavarotti a fost nevoit sa suporte cel putin cinci sedinte de chimioterapie si sa anuleze mai multe concerte. Lupta sa cu aceasta boala necrutatoare s-a incheiat in data de 6 septembrie 2007, dupa suferinte indelungate.A fost un perfectionist si un showman innascut, care s-a folosit de talentul si renumele sau pentru a atrage atentia lumii asupra unor crize umanitare. Statutul sau de icon cultural a fost pecetluit pentru totdeauna de duetele fara precedent pe care le-a realizat cu staruri incontestabile din lumea rock si pop, diminuand astfel distanta dintre muzica de opera si cea "usoara".Cu toate acestea, unele persoane il critica pentru concertele Pavarotti & Friends, reprosandu-i faptul ca a redus opera la un act comercial si "profan". Pavarotti a recunoscut aceste discutii si critici in unul dintre ultimele sale interviuri, acordate anul trecut: "Au existat polemici - mi s-a spus ca ma 'arunc' intr-un gen complet diferit." Insa in acelasi interviu, acordat la cateva luni dupa interventia chirurgicala, tenorul afirma: "Sunt si am fost un barbat norocos. Voi fi un optimist pana la moarte."In ultimii ani, viata lui Pavarotti, mai degraba decat cariera, a fost cea expusa in presa. In anul 1999, tenorul a fost acuzat de evaziune fiscala, motiv pentru care a acceptat sa returneze statului italian mai mult de 11 milioane $, suma reprezentand taxe si penalizari. In 2001, renumele starului a fost reabilitat si toate acuzatile impotriva sa au fost retrase. In ciuda tuturor acestor probleme existente in viata sa personala, tenorul a primit in acelasi an premiul World Social Award, pentru eforturile sale umanitare si caritabile. Pavarotti s-a implicat si a luptat pentru respectarea drepturilor copilului, pentru ajutorarea victimelor unor catastrofe naturale si a refugiatilor din intreaga lume, precum si impotriva HIV/SIDA si a saraciei. A primit numeroase distinctii pentru activitatea sa umanitara si culturala, atat din partea Natiunilor Unite, cat si a guvernelor italian, austriac si american.Stiai ca?... Pe 27 octombrie 1997, a primit premiul Special Achievement Award pentru strangerea sumei de 8.2 milioane $ pentru copiii afectati de razboiul din Bosnia. In decembrie 2004, a anuntat un turneu de retragere de pe scena muzicala - acesta urma sa aiba loc in 40 de orase. In data de 9 martie 2005, a fost internat la Spitalul Lenox Hill din New York, pentru o operatie de refacere a doua vertebre de la gat. A fost externat la doua zile de la aceasta interventie chirurgicala de rutina. Numele sau este mentionat in piesa rap-rock "Mope" a celor de la Bloodhound Gang, alaturi de personalitati cum ar fi The Notorious B.I.G., Tupac Shakur, Falco, Tori Spelling, Bo Jackson si Wolfgang Amadeus Mozart. A sustinut 373 de spectacole la Metropolitan Opera House din New York, de la debutul sau pe aceasta scena, din 1968.Luciano Pavarotti declara candva: "Vreau sa fiu faimos peste tot in lume". Putem spune ca tenorul a realizat ceea ce si-a dorit. Chiar si cei care nu au ascultat vreodata o arie de opera reactioneaza la auzul numelui artistului, devenit celebru pentru vocea extraordinara, prezenta scenica, zambetul minunat si pofta nebuna de viata care l-au caracterizat.

Dragos Bucur alearga "Dupa Ea"

Este unul dintre actorii emblematici ai generatiei sale. A jucat in filme de actiune, apreciate atat de public, cat si de critici, cum ar fi "Marfa si banii", "Furia" sau serialul de televiziune "Baieti buni". Dragos Bucur a renuntat la filmele cu focuri de arma pentru o drama obsesiva, debutul regizoral al Cristinei Ionescu, "Dupa Ea". In aceasta pelicula, alaturi de el joaca intr-un rol secundar sotia sa, cantareata Dana Nalbaru, precum si Anca Florea, Victor Rebengiuc, Mimi Branescu si Valentina Pelinel, fotomodel de succes pe continentul american.Povestea filmului este aparent obisnuita si, desi echipa de filmare a mizat pe faptul ca aceasta se poate intampla oricui, mai mult tinerii vor fi atrasi de ea, in cinematografe. Stefan Robescu (Dragos Bucur) este un barbat tanar, cu o viata de familie fericita si o cariera promitatoare - lucreaza intr-o agentie de publicitate, unde tocmai a fost promovat. Isi iubeste sotia, Elvira (Anca Florea), si afla ca va fi din nou tata. Insa o intamplare banala ii va schimba cu totul viata. Prins in trafic, pe drumul spre casa, Stefan vede intr-o cabina telefonica o femeie (Valentina Pelinel) de care se simte atras intr-un mod bizar, desi cei doi nu schimba nici un cuvant. O atractie de moment - dintre acelea care sunt sortite sa dispara la o clipa dupa ce apar - se transforma, in mod inexplicabil, intr-o obsesie de care nu mai poate scapa."Dupa Ea" este o premiera asteptata a toamnei si unul dintre putinele filme de dupa 1989 care nu vorbeste despre Revolutie, dorindu-se a fi un film de stare. Dupa cum a afirmat regizoarea Cristina Ionescu in cadrul conferintei de presa, filmul este puternic ancorat in realitate: "Este o poveste de actualitate, de viata, care incearca sa se apropie de ceea ce se intampla in mintea unui barbat care trece printr-o situatie asemanatoare, o poveste in care nu exista granite intre real si ireal.E o poveste despre cat de simplu se poate schimba totul si cum poti sa cazi in obsesie, sa aluneci catre aventura si iluzie. Si asta i se poate intampla celui mai premiant dintre noi, asa cum este Stefan, eroul meu din film, un barbat cu o viata personala fericita si o cariera de succes." In plus, Cristina Ionescu si-a dorit ca acest film sa prezinte publicului o lume mai putin cunoscuta, cum este cea a agentiilor de publicitate, lumea in care "se invarte" personajul principal.Scenariul peliculei, bogat in detalii vizuale, este semnat de Lia Bugnar, iar "Dupa Ea" a fost unul dintre cele 10 proiecte castigatoare in sesiunea din 2004, sectiunea lungmetraj, a concursului Centrului National al Cinematografiei. Productia sa a inceput un an mai tarziu, marcand debutul regizoral al Cristinei Ionescu, dar si debutul cinematografic al Ancai Florea, al Danei Nalbaru si al Valentinei Pelinel. Bugetul filmului a fost de 21 de miliarde de lei vechi. Filmarile au durat 35 de zile, fiind realizate in diverse locatii din Bucuresti, insa post-productia peliculei a durat aproape doi ani. "Intarzierea" aparitiei pe marile ecrane s-a datorat coloanei sonore, extrem de dificil de realizat pentru un film cu un astfel de subiect, care nu isi propune neaparat o actiune sustinuta, ci mai degraba oglindirea trairilor personajelor.Cristina Ionescu a declarat: "Piatra de incercare a acestei post-productii s-a datorat muzicii de film. Era o provocare pentru orice tanar compozitor, pentru ca 'Dupa Ea' este un film de stare, care trebuia lucrat cu multa subtilitate si cu o dozare atenta. Am facut nenumarate incercari pana sa gasim persoana potrivita, care sa inteleaga ce anume cautam. S-a lucrat, efectiv, patru luni pentru muzica filmului, dar alaturi de mine debuteaza un tanar compozitor, Cristian Matei, care cred va avea ceva de spus in acest domeniu."A fost dificila si gasirea formulei optime sau a caii de mijloc pentru ilustrarea muzicala a peliculei, avand in vedere faptul ca, initial, atat regizoarea, cat si compozitorul si-au dorit realizarea coloanei sonore cu orchestra. Ionescu a afirmat in legatura cu acest aspect: "Nu s-au mai facut de mult filme de stare si a fost greu sa gasim elementele exacte care sa puna in evidenta si mai bine trairile personajelor. Atunci cand te indragostesti, totul se amesteca, este un melanj, asociezi o imagine cu un sunet si asa mai departe. De acest lucru aveam si noi nevoie."Potrivit afirmatiilor regizoarei, scenariul Liei Bugnar a fost pastrat in proportie de 80%, doar finalul suferind modificari ceva mai consistente, in scopul imbunatatirii acestuia. In cadrul conferintei de presa, Dragos Bucur si-a caracterizat personajul: "Stefan - desi are o sotie si un copil care il asteapta acasa, si alti doi pe drum - cade prada obsesiei, iar aceasta femeie il subjuga total. Daca femeia pe care o vede si de care se indragosteste este o simpla necunoscuta pentru el, atunci inseamna ca Stefan este un fraier. Dar pare sa o cunoasca de undeva pe femeia-himera din viata lui, iar indragostirea pe care o traieste nu este o simpla indragostire. Stefan are o nevasta frumoasa si un copil la fel si, la final, isi da seama ca toti pasii urmati pana in acest moment au fost gresiti si ca a alergat dupa ceva care nu ii trebuie. In viata reala, eu sunt un tip fericit, linistit si impacat cu viata pe care o am. Nu alerg dupa himere."Filmul o prezinta pe cantareata Dana Nalbaru in ipostaza de actrita, acesta fiind debutul sau pe marele ecran. Pelicula a reprezentat inceputul relatiei dintre artista si Dragos Bucur - cei doi sunt acum casatoriti si au un copil. Dana Nalbaru a afirmat: "Mi s-a parut ca Dragos este sexy intre doua femei frumoase, Anca Florea si Valentina Pelinel. Eu fiind a treia, bineinteles. Nu eram impreuna atunci, asa ca nu m-a afectat in nici un fel prezenta sa constanta intre cele doua femei. Imi amintesc ca filmarile s-au incheiat pe 3 august, iar noi ne-am casatorit pe 4. Pe 5 am plecat in luna de miere si, inainte de asta cu trei zile, am tot cautat un loc in care sa ne-o petrecem." "A fost dragoste la prima vedere.", a adaugat Dragos.Dana a afirmat despre intalnirea sa cu lumea filmului: "Este dificil sa fii actor. Pentru mine, a fost o experienta interesanta, pe care insa nu stiu daca o s-o repet, pentru ca am proiecte artistice care mi se potrivesc mai bine si vreau sa revin pe scena muzicala. Actoria trebuie sa ramana actorilor, asa cum muzica trebuie sa ramana celor care stiu sa cante."O atitudine asemanatoare a avut si Valentina Pelinel, femeia-obsesie din film: "Am acceptat acest rol tocmai pentru ca nu am nici o replica, pentru ca nu sunt actrita si mi-a fost teama de acest lucru - nu am vrut sa ma bag in ceva la care, poate, nu ma pricep. Mi-a placut de Cristina - a fost mereu alaturi de mine, foarte deschisa, m-a incurajat si mi-a explicat ce trebuie sa fac si ce inseamna sa fiu actrita. Mi-e teama sa spun ca nu voi mai juca niciodata, pentru ca este posibil sa fiu atrasa de un alt film, in viitor. Dar daca cineva mi-ar propune astazi sa joc, cred ca trebuie sa mai invat cu ce se mananca actoria."Celebrul fotomodel a adaugat: "In principiu, am fost eu si am facut ce fac de obicei - m-am bazat pe mimica, gestica. M-am simtit ca atunci cand filmez reclame pentru diferite produse si m-am distrat. Este un rol de stare si cel mai mult mi-a placut, cred, scena filmata in cabina telefonica. A fost cea mai ok - mi s-a parut ca am un aer misterios... In cazul meu, filmarile au durat doar trei zile si am lucrat doar cu Dragos."In ceea ce priveste conditiile de lucru de pe platoul de filmare, Bucur a tinut sa precizeze: "Am fost platit decent, am lucrat in conditii bune, m-am inteles bine cu Cristina, nu am de ce sa ma plang. Eu sunt mai carcotas din fire si mi s-a dus buhul de fitos sau tip care are pretentii mai mari decat e cazul. Insa a fost totul in regula."Regizoarea a adaugat: "Este important ca pentru un debut sa ai un actor mare - te ajuta. Eu am avut noroc de doi actori foarte buni - Dragos Bucur si Victor Rebengiuc, care este exceptional. Scena jucata de amandoi, in carciuma, arata ca un dialog al generatiilor si este o dovada a calitatii ambilor actori. Este una dintre secventele mele preferate, desi a fost si una dintre cele mai dificile, pentru ca a fost filmata contra timp. Am colaborat foarte bine cu Victor Rebengiuc. Este un actor pe care il convingi relativ usor de aparitia intr-un anumit film - singura conditie este sa il convinga rolul propus. Se stie ca Rebengiuc nu accepta orice colaborare, iar indicatiile si parerile sale sunt binevenite - stie ce spune, stie ce vrea, stie ce ar fi bine de pastrat intr-un scenariu sau ce ar putea fi scos, fara ca povestea sa aiba de suferit."Dupa cum au aratat toti cei implicati in realizarea proiectului cinematografic, filmarile nu au fost deloc usoare cu un copil aflat pe platou, astfel incat s-a incercat restrangerea timpului de filmare pentru secventele cu fetita cuplului Stefan si Elvira Robescu - acestea s-au realizat in maximum doua ore si jumatate pe zi. Dupa entuziasmul de la inceput, fetita pare ca si-a pierdut interesul pentru ceea ce face, motiv pentru care replicile suna usor fals. Este un handicap al filmului - replicile sale nu conving, insa regizoarea a tinut sa precizeze ca a mizat in acest caz pe doua lucruri: dragalasenia fetitei si relatia dintre ea si tatal sau din film, Stefan.Cum au fost gasiti si alesi actorii din filmPentru a obtine rolul Stefan Robescu, Dragos Bucur a dat numeroase probe si auditii, in ciuda faptului ca a fost prima alegere a regizoarei. In plus, este unul dintre cei mai cunoscuti actori din generatia tanara - la cei 30 de ani ai sai, a jucat in 11 filme, in care, in mare parte, a avut rolul principal. Cristina Ionescu a povestit: "Dragos a fost primul pe lista mea, chiar daca el nu corespundea intru totul tipologiei din scenariu. Dar, cu toate astea, a fost o lista lunga de actori care au dat probe pentru acest rol, ca pana la urma sa ma intorc la prima optiune."Cautarea actritei care sa interpreteze rolul femeii de care devine obsedat Stefan a fost o adevarata aventura pentru regizoare si, dupa cum a afirmat aceasta, "demersul de a o gasi si apoi de a o convinge sa accepte propunerea mea poate avea similitudini cu aventura lui Stefan din film".In urma cu doi ani, cand a inceput productia filmului, Valentina isi petrecea cea mai mare parte a timpului la New York si nu era interesata absolut deloc de actorie. Regizoarea a ales-o in mod special pe Valentina pentru acest rol, datorita privirii sale: "Pe Valentina am descoperit-o intamplator intr-o revista si am zis ca ea este cea pe care o cautam, pentru ca nu vroiam doar o femeie frumoasa, ci pe cineva care sa aiba o anumita expresivitate a privirii."La randul sau, fotomodelul a povestit traseul parcurs pana la distribuirea sa in acest rol: "Am fost sunata direct de Cristina Ionescu, ne-am intalnit si mi-a explicat de ce ma vroia neaparat pe mine. Personajul meu nu are nici o replica in film, dar este foarte important in constructia povestii si in evolutia personajului principal. Cristina avea nevoie de ceva care sa suplineasca lipsa de replici si care sa fie, in acelasi timp, foarte puternic - ea a gasit acel ceva in privirea mea. Cel putin, asta mi-a spus. Mai primisem pana atunci propuneri pe aceeasi directie, dar le-am refuzat, din simplul motiv ca nu mi-am dorit niciodata sa devin actrita. Pe aceasta am acceptat-o datorita Cristinei - mi-a placut stilul ei, felul direct in care mi-a explicat ce-si doreste de la mine." In ceea ce o priveste pe Anca Florea (Elvira), actrita debutanta in lungmetraj a reusit sa gaseasca foarte multe asemanari intre ea si personajul sau: "Din anumite puncte de vedere, cred ca seman cu Elvira - sunt la fel de echilibrata ca ea si, desi nu am inca un copil, sunt convinsa ca voi fi o mama foarte buna. Cred ca mi-am repetat rolul de la cap la coada cu ocazia castingului.", a glumit Anca.Intamplari inedite de la filmariDesi filmarile au durat doar 35 de zile, nu inseamna ca au fost si foarte usoare. Dragos a afirmat ca i-a fost destul de greu sa se odihneasca in acea perioada: "Ziua de filmare dura 10-12 ore si majoritatea cadrelor ma includeau si pe mine. De obicei, la filmari mai ai cate o ora, doua de odihna, timp in care se filmeaza cu alti actori, dar la 'Dupa Ea' am cam filmat non-stop."In ceea ce priveste dificultatile intampinate de Valentina la filmari, celebrul fotomodel a trebuit sa-si invinga teama de apa si sa (re)invete sa mearga pe bicicleta: "Pentru mine, cea mai dificila secventa a fost cea de la piscina - pe vremea aia mi-era foarte frica sa inot sub apa, aveam niste probleme de respiratie. Ca sa pot face asta, un tip din echipa statea pe fundul piscinei si ma tragea sub apa, pentru ca eu singura nu reuseam sa ma scufund, si ma impingea pana in partea cealalta, pe unde puteam iesi. Intre timp, am scapat de aceasta frica si imi vine sa rad cand imi amintesc cate batai de cap le-am dat pentru secventa asta."Mai amuzant a fost cand a trebuit sa filmeze secventa pe bicicleta: "Cristina m-a intrebat de la inceput daca stiu sa fac asta. I-am raspuns - foarte sigura pe mine - ca da, pentru ca in copilarie chiar mersesem pe bicicleta, insa n-am luat in calcul faptul ca trecusera cativa ani buni de atunci. Bineinteles ca, atunci cand m-am urcat pe bicicleta, nu reuseam sa-mi tin echilibrul deloc, asa ca s-a intrerupt filmarea, iar cei din echipa m-au ajutat sa-mi recapat abilitatile. Recunosc ca am fost stresata, dat fiind ca eram pe strada si trebuia sa ne miscam repede - circulatia era intrerupta cat timp se trageau dublele. Mi-era frica sa nu cad si sa-i incurc."Secventa de la piscina a fost cea mai dificila dintre toate si pentru Cristina Ionescu: "Mi s-a parut dificila din mai multe puncte de vedere: o data pentru ca a necesitat un anumit tip de decupaj si misanscene, apoi pentru ca am avut nevoie de un echipament performant pentru filmarea subacvatica, dar mai ales pentru ca era o filmare de noapte, in care trebuia sa se lucreze cu un copil care trebuia sa ramana treaz si apt de lucru."Cristina a inscris la capitolul provocari si secventa cu delegatia de japonezi: "I-am cautat pe acesti japonezi timp de doua luni, prin intermediul consulatelor, prin restaurante si tot felul de cunoscuti. Cert este ca, in dimineata filmarii, doi dintre ei ne-au anuntat ca nu pot veni si in urmatoarea zi de filmare. In disperare de cauza, tot prin intermediul lor, am reusit ceea ce nu reusisem in doua luni, adica sa-i inlocuim cu alti doi japonezi, cu varstele pe care le doream. Pe scurt, unul dintre ei era un business man important, care isi anulase, se pare, toate intalnirile in acea dimineata si, cu seriozitatea care-i caracterizeaza, se oferea acum sa joace acest rol.Aveam acordul sa filmam o singura ora in perimetrul aeroportului. Cert este ca am facut sensul giratoriu din zona Sosiri de vreo 40 de ori pentru a filma scena cu ei si, la sfarsitul zilei, nu-mi puteam scoate din cap intrebarea: 'Oare ce tranzactii o fi ratat bietul om ca sa vina sa-l plimb in giratoriu o zi intreaga?'. Anecdotica sau nu, filmarea cu delegatia de japonezi a fost o lectie de mare seriozitate si profesionalism pe care ei ne-au dat-o noua."

Elisabeta a-II-a, o jumatate de veac de domnie

Inzestrata cu o sanatate si popularitate de invidiat, regina Elisabeta a-II-a are mari sanse sa se mandresca cu cea mai lunga domnie din istorie. In prezent, recordul este detinut de inaintasa sa, regina Victoria care a domnit 64 de ani.Nascuta pe 21 aprilie 1926, Eliasabeta a-II-a a preluat tronul Marii Britanii pe 6 februarie 1952, ca urmare a mortii tatalui sau George al VI-lea. Elisabeth Alexandra Mary a fost incoronata ca regina a Marii Britanii la varsta de 27 de ani, pe 2 iunie 1953. Elisabeta s-a nascut la Londra si s-a casatorit in 1947 cu Philippe Mountbatten. Pentru britanici, ea este simbolul stabilitatii avand in vedere tulburarile pe care le-a cunoscut regatul in ultimii ani. Contrar fiului sau Chearles, regina este un spirit conservator. Prefera respectarea ordinii prestabilite si manifesta o reactie negativa la inovatie, aproape instinctuala. Ii place sa isi respecte obiceurile, petrecandu-si vacantele in aceeasi perioada a anului, acelasi loc, in acelasi anturaj. Desi prefera continuitatea stie sa se adapteze schimbarilor si percepe in mod favorabil evolutia societatii.Elisabeta nu a urmat scoli inalte, educatia ei fiind sumara si asemanatoare fetelor din secolul XIX. Mai mult rurala decat citadina, se imbraca mai curand practic decat sofisticat si prefera conversatiile avand ca subiecte vanatoarea, caii, cresterea animalelor. Manaca si bea putin si adora sa isi petreaca timpul la tara, departe de furnicarul citadin. Ea stie foarte bine sa scape de anturajul nedorit atunci cand conversatia o plictiseste.Anul acesta Elisabeta a implinit pe 21 aprilie, 81 de ani. Viata ei a fost marcata si de evenimente nefericite. Unul dintre ele este moartea printesei Diana, decedata la Paris in 1997, intr-un accident de masina. Trei dintre cei patru copii ai sai au divortat, iar printul Harry, unul dintre cei sapte nepoti, a fost victima scandalurilor alcoolice. Cand a implinit 80 de ani, regina a cinat la palatul Buckingham cu alte 99 de octogenare britanice, nascute tot pe 21 aprilie 1926. Conform traditiei, regina isi serbeaza ziua timp de trei luni, din programul evenimentelor organizate cu aceasta ocazie facand parte expozitii, receptii, parade militare si manifestari artistice. In fiecare an, Elisabeta participa la peste 450 de evenimente. Pana acum a vizitat 130 de tari si a facut peste 250 de calatorii oficiale. Pe durata domniei ei, Anglia a avut peste zece premieri, de la Winston Churchill la Tony Blair. Regina uraste jurnalistii, nu da interviuri si nu frecventeaza conferintele de presa. In cei 55 de ani ai domniei sale, regina a abandonat treptat pronuntia aristocratica si a adoptat in discursuri o tonalitate aproape regionala. In 2006, a fost clasata pe pozitia 46 in topul celor mai puternice femei din lume, realizat de revista Forbes.

Daniel Craig, un James Bond versatil

O data cu filmul "Casino Royale", actorul britanic a dovedit ca poate fi un bun interpret al Agentului 007. In ciuda criticilor numeroase venite din partea celor care nu il vedeau pe James Bond interpretat de un tip blond cu ochi albastri, Daniel Craig arata ca face fata cu succes provocarilor de orice tip. Rolurile sale de pana acum au fost variate, de la filme de aventuri, gen "Lara Croft: Tomb Raider", pana la drame politice si istorice, cum ar fi "Munich", despre masacrul atletilor israelieni la Jocurile Olimpice din Germania, anul 1972.Daniel Craig are deja "in maneca" realizarea unor noi pelicule, iar pentru 2008 se anunta patru filme in care va juca starul britanic: "Flashbacks of a Fool" se afla in stadiul de post-productie, iar "Bond 22", "I, Lucifer" - productie cinematografica in care va interpreta rolul Lucifer, si "Defiance" sunt inca in primele faze ale pregatirii. In 2007, il vom putea vedea pe Craig in doua filme noi: "His Dark Materials: The Golden Compass", care va avea premiera romaneasca in luna decembrie, si in "The Invasion", care va aparea pe marile ecrane romanesti in luna octombrie. In thriller-ul SF, inspirat de versiunea originala din anul 1956 a filmului horror "Invasion of the Body Snatchers", starul interpreteaza rolul lui Ben Driscoll, un psihiatru care trebuie sa isi ajute colega, Carol Bennell (Nicole Kidman), sa opreasca raspandirea unei infectii extraterestre. Cei doi descopera faptul ca infectia determina o transformare violenta, care este declansata de miscarile neregulate ale ochilor din timpul somnului. Povestea nu anunta cine stie ce, dar ar fi interesant sa il vedem pe Craig in rol de psihiatru. Si-asa i s-a reprosat mereu ca este prea taciturn si rece, nu-i asa?...In ceea ce priveste "The Golden Compass", acest proiect fantasy reprezinta primul film din adaptarea pentru marele ecran a trilogiei lui Philip Pullman, "His Dark Materials". Daniel Craig este Lordul Asriel si are ocazia de a juca din nou alaturi de Nicole Kidman.Starul a fost remarcat in anul 1998, datorita rolului "Love Is The Devil", in care Craig se arata vulnerabil si sensibil si, mai mult decat atat, ofera o scena nud, la fel cum avea sa se intample mai tarziu, in "Casino Royale". Pentru acest film, actorul a intrat in pielea iubitului pictorului britanic Francis Bacon (Derek Jacobi). Filmul este bazat pe povestea adevarata despre aventura amoroasa a lui Bacon cu un barbat cu 30 de ani mai tanar decat el. Craig joaca rolul unui hot de mana a doua, care este surprins de Bacon in momentul in care incearca sa ii fure obiecte de valoare din casa. Actorul a primit premiul pentru Cea mai buna interpretare britanica pentru performanta sa din acest proiect cinematografic.Pentru ca am amintit de "Lara Croft: Tomb Raider", blockbuster-ul din 2001 l-a ajutat pe Craig sa urce inca o treapta in ierarhia de la Hollywood. Filmul aduce pe marile ecrane popularul joc video omonim, iar eroina acestuia, aventuriera Lara Croft (Angelina Jolie), porneste intr-o adevarata cursa impotriva timpului si a personajelor negative, in incercarea de a recupera artefacte vechi si cu puteri nemasurate. Daniel Craig a fost rivalul vedetei in acest film, arheologul Alex West. Filmul de mare buget a reprezentat, in fapt, despartirea actorului de scena britanica de teatru si apropierea de Hollywood si de faima internationala. Un "bilet" ieftin pentru ceea ce avea sa il astepte...Urmeaza o serie de alte filme, dintre care le mentionam pe cele mai importante. In "Road To Perdition" din 2002, in regia lui Sam Mendes, Craig este Connor Rooney, un barbat care tanjeste dupa atentia tatalui sau, un sef mafiot interpretat de Paul Newman. Pana la final, gelozia ii aduce lui Rooney nu ceea ce vrea, ci lucrurile pe care le merita. Filmul "The Mother", din 2003, aduce o perspectiva rara si inedita in cinematografie - o pelicula despre o femeie in varsta, implicata intr-o relatie pasionala cu un barbat mai tanar cu jumatate din anii ei... Cliseul este destul de evident, avand in vedere faptul ca actorul din rolul principal ajunge, din bratele femeii ramasa vaduva, direct in patul fiicei acesteia. Cu toate ca pelicula nu este neaparat inteligenta, cele doua povesti ni-l infatiseaza pe Craig in mai multe ipostaze. In plus, acest lucru inseamna mai multa expunere pentru star si, de ce sa nu recunoastem, acest lucru ne face placere...Si iata cum cel care este identificat acum cu James Bond a intrat candva in gratiile artei si ale poeziei, interpretand rolul lui Ted Hughes, sotul poetei Sylvia Plath, in productia biografica din 2003, "Sylvia". Filmul isi concentreaza atentia si resursele asupra relatiei celor doi si a despartirii lor, urmata de sinuciderea lui Plath. Datorita acestui rol, incepem sa vedem de ce e in stare Daniel Craig, interpretarea sa fiind puternica si consistenta. Bazat pe romanul din 1998 al lui Ian McEwen, "Enduring Love" (2004), acest thriller psihologic ni-l infatiseaza pe Craig drept Joe Rose, martor al unui accident ingrozitor - un barbat care se prabuseste dintr-un balon cu aer cald. Actorul a continuat seria rolurilor variate, demonstrand ca are foarte multe lucruri de oferit publicului larg si ca abia a pornit sa cucereasca lumea. In acelasi an, pe star il asteapta pelicula "Layer Cake", regizata de Matthew Vaughan, apreciat pentru contributia sa in producerea filmului lui Guy Richie, "Lock, Stock and Two Smoking Barrels". "Layer Cake" este o metafora pentru lumea underground, criminala, in care Craig "devine" un dealer de droguri de succes, iar identitatea sa este dezvaluita drept XXXX.In "Sorstalansag" ("Fateless") din 2005, ecranizarea romanului semi-autobiografic al lui Imre Kertesz, starul britanic intra in pielea unui sergent din armata americana. Acesta incurajeaza un adolescent ungar evreu sa ia viata de la zero in Statele Unite ale Americii, dupa ce lagarul sau de concentrare este eliberat, insa baiatul refuza oferta si prefera sa infrunte singur viitorul.In anul 2005, Steven Spielberg s-a incumetat sa abordeze un trist eveniment istoric din perspectiva cinematografica - este vorba despre pelicula "Munich", bazata pe un fapt real: in timpul Jocurilor Olimpice din anul 1972, care au avut loc in Munchen, Germania, 11 atleti israelieni sunt luati ostatici si apoi ucisi de catre un grup palestinian terorist, cunoscut sub numele de Black September. Drept urmare a acestui masacru, guvernul israelian a recrutat un grup de cinci agenti Mossad, care devin responsabili cu identificarea si apoi executarea teroristilor. Daniel Craig a facut parte din echipa de filmare a acestei "fictiuni istorice", in rolul Steve, soferul celor care actioneaza in interesul guvernului israelian. Echipa din care face parte Steve este una de care guvernul se poate lipsi fara probleme. Cei cinci asasini actioneaza pe baza unor informatii platite si, astfel, reusesc sa ucida cativa dintre teroristi in Europa si in Liban. Cu toate acestea, trebuie sa isi pazeasca in permanenta spatele si sa se fereasca de agentiile de spionaj care ajung sa ii urmareasca, la fel ca si sursele lor. Treptat, intrebarile, indoielile si noptile nedormite sunt din ce in ce mai frecvente pentru cei cinci, iar loialitatea incepe sa fie un termen lipsit de inteles. Un film greu, controversat si incarcat de semnificatii, in care Craig da dovada unui simt actoricesc deosebit."Renaissance" (2006) este un film de aventuri animat, alb-negru, a carui actiune are loc in Parisul anului 2054. Daniel Craig ii imprumuta vocea personajului sau, Barthelemy Karas, un inspector hotarat sa dea de urma unei femei rapite, in varsta de 22 de ani. Desi pelicula este catalogata ca fiind realizata exceptional la nivel de imagine, totusi personajul lui Craig este destul de sters si nu pare sa iasa foarte mult in evidenta.In filmul biografic despre Truman Capote, "Infamous" (2006), actorul se identifica cu Perry Smith, unul dintre cei doi barbati acuzati de asasinarea familiei Clutter, crima care sta la baza romanului lui Capote "In Cold Blood", din 1965. Spre deosebire de filmul lui Philip Seymour Hoffman, intitulat "Capote", regizorul peliculei "Infamous", Douglas McGrath, scoate mai mult in evidenta relatia emotionala si cu potential romantic dintre scriitor si subiectul sau damnat.In ceea ce priveste "Casino Royale", Craig devine (cu arme si munitii...) cel de-al saselea James Bond - cel mai scund si singurul Agent 007 blond dintre toti cei de pana acum... De departe, aceasta adaptare a primei carti Bond a lui Ian Fleming este filmul cu cele mai mari incasari de pana acum din intreaga franciza cu si despre celebrul super-spion. Aceasta este pelicula care i-a adus lui Craig renumele si reputatia de jucator de renume pe piata de la Hollywood. Ce sa mai spunem despre corpul de invidiat al starului, a carui vedere a impurpurat obrajii atator iubitoare de film?... Speram ca de acum inainte sa avem parte de surprize din ce in ce mai placute din partea domnului "Bond. James Bond", indiferent de filmele in care va juca.

O vacanta in capitalele europene!

Dintre numeroasele oferte ale agentiilor de turism, este timpul sa optezi pentru una dintre destinatiile clasice. Nu vei regreta alegerea facuta, pentru ca Europa are capitale superbe, a caror cultura te fascineaza si te cucereste.ParisO vacanta la Paris este un prilej de bucurie si incantare. Ajunsa aici, esti pusa in dificultate, deoarece nu stii ce sa vezi mai curand, constienta fiind de faptul ca timpul nu iti va permite sa descifrezi toate misterele romanticului oras. Daca vrei sa faci cateva cumparaturi si sa afli ce se mai poarta, nu trebuie sa ratezi magazinele de pe uriasul bulevard Champs-Elysee. Vizita la Paris presupune doua opriri la celebrul Tour Eiffel: una ziua si alta noaptea. Asta pentru ca, in plina noapte, uriasul schelet metalic devine un adevarat spectacol de lumini. Daca adori plimbarile, poti alege intre Jardine des Plantes, Tuileries si alte zeci de gradini si parcuri ale orasului. Daca timpul iti permite, rasfata-te cu o plimbare in cartierul Latin, La Defance sau Montmartre. In ceea ce priveste muzeele, trebuie sa te decizi ce vrei sa vezi, pentru ca nu vei putea sa te plimbi la nesfarsit prin salile imense ale muzeului Orsay sau Louvru. Nu uita totusi de Monalisa!Acum ai ocazia sa vezi celebra catedrala din romanul cu acelasi nume al lui Victor Hugo. Notre Dame de Paris te farmeca prin arhitectura sa splendida si impozanta si te imbie sa ii treci pragul de cate ori vii la Paris. Capitala Frantei este unul dintre acele locuri despre care nu poti spune ca le cunosti, pentru ca te surprind permanent si ti se dezvaluie mereu in alta lumina. MadridNimic nu poate caracteriza mai bine capitala Spaniei decat profunda si contagioasa dragoste de viata a locuitorilor sai. Ea se reflecta in caracterul si atitudinea lor prietenoasa, in zambetul de pe chipurile spaniolilor. Concertele, expozitiile, piesele de teatru, spectacolele de balet, barurile si cluburile flamenco sunt doar cateva dintre atractiile orasului.Madridul se situeaza la o altitudine de 646 de metri deasupra nivelului marii, fiind una dintre cele mai inalte capitale ale Europei. Orasul, devenit capitala a regatului Spaniei in 1561, se afla in centrul Peninsulei Iberice si ofera turistilor spre cunoastere palate si biserici splendide. Madridul detine unul dintre centrele istorice cele mai importante ale marilor orase europene si este renumit prin serviciile turistice de calitate. Obiectivele turistice nu lipsesc - orasul detine 73 de muzee. Merita sa vizitezi Prado, Thyssen-Bornemisza si Centrul National de Arta al reginei Sofia. Daca vrei sa faci o plimbare, poti alege intre gradinile Retiro, Casa de Campo sau parcul Juan Carlos.LondraDenumita de unii capitala europeana multiculturala, Londra este unul dintre orasele pe care nu trebuie sa le ocolesti. Capitala Marii Britanii iti pune la dispozitie numeroase obiective turistice si te invita sa descoperi o bogata cultura artistica. Nu trebuie sa ratezi British Museum, Buckingham Palace, Tower Bridge, Madame Tussauds, Westminster Palace si cartierul Notting Hill. Daca literatura britanica te pasioneaza, vei avea ocazia sa afli mai multe despre cel care te-a fascinat in copilarie dezvaluindu-ti destinul lui Oliver Twist - casa lui Charles Dickens a devenit muzeu in 1925 si iti prezinta cea mai mare colectie de obiecte care amintesc de cel mai mare romancier din perioada victoriana. Londra este destinatia ideala pentru turistii carora le este teama sa viziteze o tara a carei limba nu o cunosc, precum si pentru iubitorii de bere englezeasca si teatru. Perioada anului cea mai buna pentru a merge aici este vara, pentru ca poti avea norocul sa prinzi si vreme buna.RomaCapitala Italiei a dominat mult timp lumea civilizata. Cele 400 de biserici si 300 de fantani ale sale reprezinta tot atatea motive pentru a vizita orasul. Li se adauga cu succes Coloseumul, Forumul roman si muntele Palatin. Merita sa iti faci timp pentru a vizita termele Caracalla si cartierul Trastevere, unde poti servi o cina cu specific mediteranean delicioasa.Dar Roma nu detine doar aceasta imagine de oras-muzeu, ci isi merita din plin calificativul de capitala a vietii, a acelui dolce vita mult ravnit. Aici este locul cel mai potrivit sa iti maresti numarul de pantofi sau de haine din garderoba si tot aici vei avea ocazia sa gusti cea mai buna si variata inghetata din Europa. AmsterdamOras al tolerantei si al diversitatii, Amsterdamul este unul dintre orasele mici, dar superbe ale lumii, care imbina toate avantajele unei metropole: cultura, istorie, distractii, restaurante si mijloace de transport practice si variate. Fiind una dintre cele mai romantice capitale ale Europei, orasul surprinde prin varietate. Aici, bicicleta inlocuieste masina, spre fericirea tuturor. Daca treci prin Amsterdam, merita sa te opresti la muzeul Van Gogh, care detine aproape 200 de opere si 500 de schite ale celebrului pictor olandez. Fa o escala si la casa Anne Frankcasa, refugiul in care si-a scris celebrul jurnal din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Situat in inima orasului, muzeul prezinta o expozitie permanenta, care contine si exemplarul original al acestui jurnal.Capitala Olandei este locul ideal pentru spiritele libere, iubitorii mersului pe bicicleta si pasionatii de pictura. Perioada de varf pentru turisti este luna august. Daca vrei sa te bucuri de parada lalelelor, treci pe aici si in luna mai, cand sunt in plin sezon.

O vara plina de comedii!

Se stie ca vara nu regasim pe marile ecrane pelicule "grele" - sezonul estival ii goneste pe cei mai multi dintre cinefili la munte sau la mare si, intre o sedinta de bronzare si o inghetata consumata la terasa, prea putini sunt cei care mai acorda atentie filmelor prezentate la cinematograf. Tocmai de aceea, distribuitorii prefera sa aduca pe marile ecrane filme de actiune, de animatie sau comedii copioase, in ton cu vara fierbinte! Iti prezentam acum trei dintre acestea din urma, ideale pentru un anotimp (si o vacanta) in care vrei sa te relaxezi: "Simpsonii - filmul", "Taisul gloriei" si "Evan Atotputernicul".Am asteptat 18 ani pentru ca "Simpson - filmul" sa ajunga in salile de cinematograf. Insa mai mult ca sigur ca nu vei regreta intoarcerea indragitelor personaje devenite celebre datorita serialului animat "Familia Simpson", difuzat la televizor. O dovada a succesului deosebit pe care il va avea aceasta pelicula este si faptul ca in box office-ul american se claseaza pe primul loc. Subiectul este in nota tipica a aventurilor familiei Simpson: povestea este cat se poate de complicata, cu multe peripetii, insa extrem de amuzanta si irezistibila. Homer trebuie sa salveze orasul Springfield de o catastrofa pe care el insusi a provocat-o. Este vorba despre noul sau animal de companie - un porc - si depozitul de deseuri radioactive din Springfield, o combinatie care declanseaza un dezastru fara precedent in istoria orasului. Ca urmare, sotia sa, Marge, este furioasa pe prostia momumentala a lui Homer. Ca istoria sa fie completa, o banda de indivizi dornici de razbunare ataca locuinta familiei Simpson.Locuitorii orasului au toate motivele sa-l urasca pe Homer. In plus, catastrofa pe care o provoaca atrage atentia presedintelui SUA, Arnold Schwarzenegger, si a sefului Agentiei de Protectie a Mediului, Russ Cargill, care elaboreaza un plan de actiune. In timp ce soarta orasului si a intregii lumi atarna in balanta, nepasatorul Homer intelege, in sfarsit, ca tot el trebuie sa repare lucrurile "stricate" si trece printr-o faza de pocainta - ii cere iertare lui Marge, incearca sa isi reuneasca familia despartita din cauza atacatorilor, se straduieste sa repare dezastrul si sa isi salveze orasul.In ciuda temerilor existente, legate de faptul ca filmul nu se va putea ridica la inaltimea asteptarilor (din cauza duratei lungi, putin suportabile pentru fanii obisnuiti cu un episod de 30 de minute), "Simpsonii - filmul" demonstreaza ca umorul de calitate nu moare si ca producatorii mai au in maneca foarte multe poante pe aceasta tema... O alta comedie care nu te va dezamagi (mai ales ca nu impune nici un efort de gandire...), este "Taisul gloriei", in care rolurile principale sunt jucate de Will Ferrell si Jon Heder. Am zis Will Ferrell? Atunci inseamna ca avem garantate 93 de minute de distractie, glume, situatii inedite si caraghioase. Numele actorului a devenit deja sinonim cu filmele de comedie.Ferrell a atras atentia datorita interpretarilor sale usor exagerate si de-a dreptul ilare - este adevarat ca acest comediant reuseste sa starneasca rasete isterice de foarte multe ori... La fel de nebuna este si cea mai recenta comedie in care isi face aparitia actorul, despre... patinajul artistic pe perechi. Este ipostaza cea mai putin probabila in care ti l-ai imaginat pe Ferrell si tocmai lipsa elegantei si a gratiei de care da dovada, atat de necesare acestui sport, face ca rolul sau sa fie cu atat mai amuzant... Cu toate acestea, actorul se straduieste sa se achite cu brio de rolul sau - starul de film trebuie sa il interpreteze pe laudarosul Chazz Michael Michaels, un tip efeminat, cu gesturi pretentioase si foarte delicate, vedeta patinoarului, un sportiv adulat de toate femeile.Singurul competitor care ii poate sta in cale este copilul minune Jimmy MacElroy (Jon Heder). Michaels si MacElroy s-au intalnit anterior in etapele finale ale concursurilor, insa ultima data cand au ajuns fata in fata, la Campionatul Mondial, unde s-au luptat pentru ocuparea primului loc, rivalitatea dintre ei a izbucnit intr-o incaierare care s-a soldat cu retragerea medaliilor de aur obtinute. De asemenea, lui Michaels si lui MacElroy li s-a interzis sa mai participe la activitatea competitionala sportiva.Insa, dupa trei ani si jumatate, sportivii incearca sa-si faca loc intr-o lume fara concursuri de patinaj. Michaels a devenit un petrecaret betiv, care patineaza costumat intr-un vrajitor al diavolului in spectacole pe gheata, iar MacElroy a fost exilat in departamentul de patine al unui lant de magazine de articole sportive.Cei doi descopera insa o chichita in regulament - au fost suspendati din concursurile individuale, insa nu li s-a interzis participarea la categoria perechi. Pentru a patina din nou, Chazz si Jimmy trebuie sa renunte la divergentele din trecut si sa-si uneasca fortele - astfel, devin prima pereche barbat/barbat din istoria patinajului artistic...O a treia comedie recomandata pentru aceasta vara este "Evan Atotputernicul", filmul care continua povestea lui "Bruce Almighty", tradus la noi "Dumnezeu pentru o zi". Ultima oara cand l-am vazut pe Evan Baxter, acesta era chinuit de catre Bruce Nolan (Bruce Almighty), in timp ce prezenta stirile la Buffalo TV. Dar timpul a trecut si Evan (Steve Carell) si-a vazut de treaba, devenind membru al Congresului american. Se pare insa ca destinul sau nu este doar politic, deoarece Dumnezeu (un imperturbabil si mereu excelent Morgan Freeman) ii incredinteaza construirea unei noi arce. Si iata-l pe Evan cum se transforma dintr-un barbat care voia sa-si serveasca tara in salvatorul intregii omeniri...O comedie in care regasim animale nu are cum sa dea gres, astfel incat scenele sunt mai mult decat haioase. Isteriile lui Evan, coplesit de grijile tarii, dar si de ale propriei familii, sunt ridicate la patrat o data ce, peste tot pe unde calca, se trezeste insotit de perechi de animale, toate venind in intampinarea planului lui Dumnezeu. Pe alocuri, filmul lancezeste, insa ramane una dintre optiunile viabile pe care ti le ofera arta cinematografica in aceasta vara. Pana la toamna, cand se vor anunta premiere "grele", mai avem de asteptat...

Cele mai bune melodii de dragoste dintotdeauna

Ai langa tine barbatul perfect si vrei sa ii spui in fiecare zi cat de mult il iubesti. Cu siguranta, amandoi aveti o melodie preferata, care a devenit "a voastra". Te regasesti in versurile piesei si, de fiecare data cand o auzi, simti un fior cald in suflet. In topul celor mai bune piese de dragoste din toate timpurile, realizat de revista americana "Entertainment Weekly", se regasesc clasici ai genului pop-rock si ai jazz-ului, dar si artisti mai noi.Criteriile de alegere a acestor piese au fost destul de dure, specialistii publicatiei excluzand din top piesele fara substanta, cu versuri puerile sau cele care nu vorbesc cu adevarat despre iubire. Cantecele care s-au clasat pe ultimele pozitii sunt la fel de apreciate ca si cele care au "prins" top 10 si mai mult ca sigur ca o mare parte din ele, daca nu toate, ti-au facut sufletul sa vibreze, de-a lungul timpului. Iti amintesti prima iubire, primul dans in doi, primul sarut?... Regaseste in adancul sufletului amintiri dragi.Pe locul 25 s-a clasat melodia "Just Like Heaven" - The Cure (1987), fiind urmata pe locul 24 de "As" - Stevie Wonder (1976). Topul continua cu urmatoarele piese: 23. "Purple Rain" - Prince (1984), 22. "Your Song" - Elton John (1970), 21. "Time After Time" - Cyndi Lauper (1984), 20. "If Not for You" - Bob Dylan (1970), 19. "Ain't No Mountain High Enough" - Marvin Gaye/Tammi Terrell (1967), 18. "Crazy in Love" - Beyonce (2003), 17. "Unchained Melody" - The Righteous Brothers (1965), 16. "These Arms of Mine" - Otis Redding (1962), 15. "You Send Me" - Sam Cooke (1957), 14. "At Last" - Etta James (1961), 13. "When a Man Loves a Woman" - Percy Sledge (1966), 12. "Ring of Fire" - Johnny Cash (1963), 11. "Maybe I'm Amazed" - Paul McCartney (1970).In ceea ce priveste top 10, vei avea parte de unele surprize. Pe locul 10 se claseaza melodia din 1986 a lui Peter Grabriel, "In Your Eyes", de o sensibilitate deosebita si un parfum aparte. Indiferent de varsta pe care o ai, nu poti sa nu apreciezi linia melodica, ritmul bateriei si durerea din vocea solistului, care iti rascoleste sufletul.Pozitia a 9-a a topului este ocupata de baietii de la U2, cu melodia "All I Want Is You". Cum sa nu te topesti atunci cand iubitul iti spune "Tot ceea ce imi doresc esti tu"?... Moment U2 de exceptie? Fara indoiala, asa cum, de altfel, trupa ne-a "servit" adesea de-a lungul carierei...Guns N'Roses "aterizeaza" pe locul al 8-lea in top cu melodia "Sweet Child O' Mine", din 1988. Aceasta formatie rock sfasiata de conflictele dintre liderul vocal Axl Rose si chitaristul Slash a stiut "meserie" si a lansat unele dintre cele mai frumoase balade rock. Versurile sunt usor copilaresti si naive, ale unui indragostit fermecat de ochii albastri si zambetul "dragut" al iubitei. Piesa te poarta pe bratele ei in trecut, la primul fior al dragostei, prima imbratisare, primul sarut. Pe care nu le-ai uitat, desi iti este din ce in ce mai greu sa "atingi" aceste senzatii.Au concertat in Romania si au "innebunit" peste 60.000 de oameni cu un show de exceptie, ca la carte. Lumina si energie. Rolling Stones este echivalentul hit-urilor si al muzicii de calitate. Si al unor piese care iti bantuie existenta si iti raman intiparite pe creier. Locul 7 al topului a fost adjudecat de melodia lor, "Wild Horses", din 1971. Chitaristul Keith Richards a afirmat ca versurile vorbesc despre bucuriile si neplacerile vietii petrecute pe drumuri, in turneu. Chiar si asa, melodia intruchipeaza tot ceea inseamna sa iubesti pe cineva, in ciuda ratiunii.Desi aflata intr-o stare de declin total, Whitney Houston nu lipseste din acest top. Pe pozitia a 6-a se afla melodia ei din anul 1992, "I Will Always Love You". Unii prefera varianta originala a piesei, cantata de Dolly Parton, insa Houston a reusit sa se implice total in aceasta piesa. Interpretarea ei este dramatica, plina de forta si tehnica zdrobitoare, ceea ce a facut ca piesa sa aiba un succes urias si sa se impuna peste timp.Al Green canta in 1971 melodia "Let's Stay Together". Versurile sale resping povestile de dragoste ca in basme, exprimandu-se mai degraba in favoarea celor care dureaza, "indiferent daca lucrurile merg bine sau rau". Ce putem spune despre vocea Arethei Franklin?... Forta si caldura, in acelasi timp. Timbru vocal deosebit. Nu este de mirare ca se claseaza pe locul 4 in topul revistei americane, cu melodia din 1967, "(You Make Me Feel Like) A Natural Woman". O piesa care vorbeste despre dragostea adevarata, despre sentimentul de siguranta si fericire pe care ti-l confera apropierea de persoana iubita. Marea doamna a muzicii a stiut sa spuna ceea ce ne-am dori fiecare dintre noi sa simtim in compania iubitului: "Ma faci sa ma simt ca o femeie adevarata". Daca relatia cu cineva te face sa te simti mai bine in propria piele decat atunci cand erai singura, inseamna ca ai gasit iubirea adevarata...The Beatles nu puteau lipsi din aceasta lista a celor mai bune cantece de dragoste din toate timpurile. Piesa care ii pozitioneaza pe locul al 3-lea este "Something", din 1969, o piesa sensibila si melancolica despre o iubire care pare prea frumoasa sa fie adevarata. Meditatia si monologul de inceput ale lui George Harrison capata un ritm alert de indata ce indoiala se strecoara in sufletul tanarului indragostit - acesta se teme ca, la un moment dat, va fi parasit de femeia pe care o adora.Elvis Presley, Regele rock'n'roll-ului, este si el prezent in top, pe locul al 2-lea, cu piesa "Can't Help Falling in Love", lansata in anul 1961. Stii versurile pe dinafara, iar vocea lui Presley iti da fiori... Cu cat asculti piesa mai atent, cu atat iti dai seama ca Elvis are dreptate: dragostea nu tine de vointa noastra. Pur si simplu, este vorba despre soarta...Asteptai cu infrigurare sa vezi ce piesa si-a adjudecat numele de "Cea mai buna melodie de dragoste"? Poate ca este o surpriza pentru tine, dar revista "Entertainment Weekly" considera ca aceasta nu poate fi alta decat "God Only Knows" a trupei The Beach Boys, melodia aparuta in 1966.Paul McCartney a declarat ca aceasta este cea mai buna piesa scrisa vreodata. Insa primul sau vers te "loveste": "Probabil ca nu te voi iubi mereu"... Cum poate un cantec care incepe in acest fel sa fie cea mai buna piesa de dragoste din toate timpurile? Pentru ca, dupa ce recunoaste natura schimbatoare a omului, melodia vorbeste despre resemnarea in fata puterii infricosatoare a iubirii: "Numai Dumnezeu stie ce as fi fara tine". In cazul in care nu o cunosti deja, asculta aceasta piesa - este posibil sa ajungi la parerea lui Paul McCartney sau, cel putin, sa apreciezi valoarea ei muzicala.Nu credem ca vei fi dezamagita de melodiile prezente in top. Mai mult decat atat, acestea iti vor aminti momente frumoase si apropiate sufletului tau. Nu ar fi rau sa iti faci "doza" de romantism si, daca tot ti-ai deschis apetitul cu aceste piese, aminteste-ti sa apreciezi mai des persoana de langa tine si relatia pe care o aveti.

Diane Keaton dezamageste in "Because I Said So!"

Aceasta comedie romantica dezamageste de la inceput pana la final. Povestea este previzibila, glumele rasuflate, etica morala a personajului principal interpretat de Mandy Moore - indoielnica, iar numele lui Diane Keaton, o veterana a genului, nu este de ajuns pentru a salva filmul de la dezastru.Daphne (Diane Keaton) isi protejeaza in mod excesiv cele trei fiice independente, ajungand pana in punctul in care se implica in viata lor personala, cu aroganta si atitudine de mama atotstiutoare. Ingrijorata ca Milly (Mandy Moore), mezina familiei, va ramane singura, Daphne ia decizia de a-i gasi fiicei sale un iubit. Astfel, Daphne isi planifica intalniri cu barbatii care au raspuns anuntului postat de ea pentru Milly pe un site de anunturi matrimoniale. Supusi unui chestionar riguros, barbatii incearca sa treaca de testul mamei, pentru a ajunge la inima fiicei, ramanand ca decizia finala sa ii apartina acesteia din urma. Insa doar gusturile lui Daphne au ultimul cuvant in ceea ce priveste validarea "candidatilor" castigatori.Relatia dintre Daphne si Milly este supusa tensiunilor, la fel cum au avut de suferit, de-a lungul timpului, cele doua surori mai mari, Maggie (Lauren Graham) si Mae (Piper Perabo). Totul pare sa scape de sub control, iar Milly se trezeste implicata intr-o relatie amoroasa cu doi barbati in acelasi timp. La final insa, descopera adevarul, isi da seama unde a gresit si care este marea ei dragoste.Filmul are o poveste plictisitoare si usor de descifrat chiar si pentru o comedie romantica, gen care nu are pretentii, de regula, la intrigi complexe. Keaton, atat de iubita de publicul larg si atat de apreciata pentru seriozitatea de care da dovada in toate proiectele cinematografice in care se implica, nu reuseste sa convinga pe nimeni cu atitudinea si grimasele pe care le face in tot filmul. Nu stim daca disperarea ei este atat de mare incat a ajuns sa joace in aceasta pelicula, dar stim sigur ca se stramba mai mult decat oricand in cea mai slaba interpretare a ei de pana acum.Nici povestea nu o ajuta pe Keaton sa salveze aparentele unui film acceptabil. Regizorul Michael Lehmann o obliga pe actrita sa se schimonoseasca in fel si chip, iar scenariul scris de Karen Lee Hopkins si Jessie Nelson este unul lamentabil si plin de clisee. Pe scurt, iata cateva dintre ele - Daphne posteaza un anunt pe internet si, intre timp da peste un site porno, din greseala. La auzul gafaielilor venite din boxe, cainele sau se "rusineaza"... Candidatii la "mana" fiicei sale numai normali nu par a fi, iar Milly nu are nici cea mai vaga idee despre strategia pusa la cale de mama ei. Din intreaga panoplie de barbati care defileaza prin fata ochilor ei, bineinteles ca Daphne alege un barbat rece si distant, Jason (Tom Everett Scott), arhitect de succes, genul care "da bine" in fata mamelor, dar care nu va fi niciodata pe gustul unei fiice sensibile si dornice sa fie cucerita cu multa afectiune si tandrete. La fel de usor de banuit, Milly se indragosteste de muzicianul Johnnny (Gabriel Mach), tipul care, in aparenta, este rebel si nu pare sa isi controleze propria viata, dar care, in realitate, este un barbat deosebit, cu gusturi si care o iubeste sincer pe Milly.La jumatatea filmului, aflam si care sunt frustrarile sexuale ale lui Daphne (nu ne-am fi dorit sa le cunoastem...) si motivul pentru care isi doreste ca Milly sa nu ajunga la fel ca ea, singura si fara sa fi cunoscut vreodata dragostea. Cat se poate de evident, o comedie romantica trebuia sa ofere o solutie si un final fericit si mamei care, desi a gresit atat de mult, si-a recunoscut greseala si apoi s-a straduit din rasputeri sa o ajute pe Milly sa il recastige pe iubitul ei muzician.Astfel, ne sunt prezentate si ultimele clisee ale scenariului - Daphne isi descopera fericirea (si orgasmul...) in bratele tatalui divortat al lui Johnny, Joe (Stephen Collins). Sa nu uitam ca cel mai important cadou pe care barbatul din viata sa i-l ofera la implinirea respectabilei varste de 60 de ani este un orgasm nebun, asa cum Daphne nu a avut niciodata in viata ei...Este trist sa o vezi pe Diane Keaton jucand in filme atat de lipsite de substanta cum este "Because I Said So!". Desi comediile romantice o prind foarte bine, uneori este preferabil sa stii cand sa refuzi un proiect care nu te avantajeaza. Este destul de penibil sa o auzi pe venerabila Keaton gemand in momentele de maxima pasiune sau primind in plina figura un tort cu frisca... Fie si intr-un film.Nici macar Lauren Graham, atat de amuzanta in serialul "Fetele Gilmore", nu are o replica plina de umor. Piper Perabo este aproape inexistenta. Stephen Collins este singurul care aduce putin firesc peliculei, datorita jocului sau relaxat. Mandy Moore se straduieste din rasputeri sa scape de eticheta de "vedeta" pe care i-a adus-o faima castigata in adolescenta, ca solista, dar poate ca alte proiecte cinematografice o vor pune mai bine in valoare decat acesta.In cazul in care te intrebi ce film ar merita sa vezi in week-end, noi iti recomandam sa sari peste "Because I Said So!". Desi prezenta lui Diane Keaton este salutara in film, prestatia sa actoriceasca este departe de a ne satisface asteptarile.