"Balciul desertaciunilor" sau despre vanitate

In luna martie a fost adus in Bucuresti, cadou de Martisor, filmul "Vanity Fair" ("Balciul desertaciunilor"). Daca ai citit deja romanul omonim al lui William Makepeace Thackeray, este foarte posibil sa fii dezamagita de ecranizarea regizata de Mira Nair... Aceasta deoarece, desi filmul este extraordinar din punct de vedere vizual, infatisand decoruri si locatii luxuriante, costume minunate de epoca si coafuri extravagante, nu reuseste sa surprinda sensul adevarat al satirei pe care autorul a facut-o in opera sa, referitoare la ipocrizia societatii aristocratice britanice din secolului al XIX-lea. Celebra replica a autorului din finalul romanului sau de aproape 900 de pagini, "Ah! Vanitas Vanitatum! (Vanitate a vanitatilor) Cine oare este fericit in aceasta lume? Cine isi indeplineste dorintele? Sau este satisfacut de reusita sa?" ramane oarecum fara raspuns dupa vizionarea acestui film... Cele mai mari scapari ale ecranizarii le reprezinta poate faptul ca productia cinematografica nu reuseste sa ofere spectatorilor imaginea reala a unei Becky Sharp, devenita emblema aspirantului la un statut social mai bun, care nu se da in laturi de la nimic pentru a obtine ceea ce isi doreste. Rautatea, viclenia si capacitatea de a infrunta si de a dobori absolut orice obstacol intalnit in cale nu transpar cu claritate din drama usor romantata a regizoarei. Becky este vazuta in film ca fiind o "femeie moderna", poate prima feminista a literaturii engleze, care se lupta sa isi croiasca propriul drum intr-o lume a barbatilor. Stim cu toii (sau vei afla, citind aceasta carte minunata, din pacate mult prea uitata de cititorii zilelor noastre...) ca domnisoara Sharp nu este victima societatii in care traieste, asa cum par sa o vizualizeze Mira Nair si echipa ei de scenaristi, Matthew Faulk, Mark Skeet si Julian Fellowes. Becky Sharp este o "adevarata alpinista pe scara sociala", asa cum foarte bine o descrie unul dintre personaje. Inteligenta, manipulatoare, extrem de indiferenta fata de tot ceea ce nu intra in sfera ei de interese (a nu se uita faptul ca, in romanul lui Thackeray, anti-eroina afiseaza un dispret total fata de sotul si copilul ei, da dovada de o cruzime, de o rautate excesiva in tot ceea ce face, de pragmatism si calcule "la sange"), aceasta este "vedeta" romanului din 1847... Insa filmul "Vanity Fair" ("Balciul desertaciunilor") ne infatiseaza o Becky Sharp... draguta, care stie sa se foloseasca de farmecul ei irezistibil pentru a reusi "in lumea buna", un personaj pe care, daca nu ajungi sa il iubesti, cel putin ajungi sa il intelegi si sa il simpatizezi... Este foarte dificil de urmarit o pelicula care concentreaza, in 137 de minute, un roman de o asemenea amploare si dimensiune. Practic, intriga si povestea oferita de autor cuprinde o perioada de 30 de ani, pe care scenaristii au reusit sa o comprime in pelicula de fata. De aici si greselile inerente - din dorinta de a oferi cat mai multe elemente spectatorului, filmul pare sa se "grabeasca", ingramadind personaje si evenimente, creand confuzie. Faptul ca personajele, pe toata durata celor 30 de ani, nu "imbatranesc" deloc, este un motiv suplimentar de neintelegere si de "zapaceala" pentru spectatori. Dialogurile sunt insa spumoase si extrem de amuzante, ilustrand cu deosebita atentie pentru detaliu ipocrizia, fatarnicia si artificialitatea unor personaje si a unor situatii de prea mult timp uitate... Te vor incanta schimburile de replici, care vor reusi sa te introduca in atmosfera somptuoasa a aristocratiei. Iar daca te gandeai ca filmul respecta suta la suta "buchia" cartii, te-ai inselat! Poate cele mai nepotrivite sunt scenele cu atmosfera indiana - a se vedea scena dansului oriental interpretat de Becky, o secventa putin probabil a se petrece in acea perioada, cand un asemenea gest ar fi fost considerat mai mult decat indecent si ofensator... Insa explicatia pentru prezenta numeroaselor scene ale opulentei indiene ese evidenta daca tinem cont de originile regizoarei Mira Nair. Regizoarea interpreteaza materialul clasic conform unei viziuni proprii. Trecutul sau indian il completeaza pe cel al lui Thackeray (britanicul si-a petrecut primii ani ai copilariei in Calcutta). Aceasta coincidenta neasteptata este creativa, dar si extrem de personala, iar noua versiune a filmlui este o meditatie pe tema legaturii intre Anglia imperiala si culturile straine de dincolo de mare. James Purefoy, distribuit in rolul junelui prim Rawdon Crawley, comenteaza: "Experienta Mirei in cinematografia indiana, atentia pe care o acorda culturii indiene, care-si facea simtita prezenta in Anglia secolului al XIX-lea, toate acestea sunt aspecte care dau tonul intregii pelicule". Povestea vanitoasa a vanitatii... Fiica unui artist englez muritor de foame si a unei cantarete frantuzoaice de cor, Rebecca (Becky) Sharp ramane orfana de la o varsta frageda. Inca din copilarie, fetita isi doreste o viata luxoasa, lipsita de griji, mult peste nivelul social caruia ii apartinea prin nastere. Dupa ce paraseste Academia doamnei Pinkerton din Chiswick (momentul in care arunca la picioarele doamnei Pinkerton dictionarul primit in dar la plecarea de la Academie este definitoriu pentru viata pe care tanara femeie o incepe pe cont propriu), Becky se hotaraste sa cucereasca inalta societate engleza prin orice mijloace. Se va folosi de intreaga ei inteligenta, de farmecul si de sexualitatea sa, pe masura ce se va impune in arisotcratia engleza de la mijlocul secolului al XIX-lea. Ascensiunea lui Becky catre inalta societate incepe atunci cand se angajeaza ca guvernatoare a fetelor excentricului Sir Pitt Crawley (Bob Hoskins). Becky castiga simpatia copiilor, ca si pe cea a bogatei matusi Matilda (Eileen Atkins). Fata devine indispensabila gospodariei din Hampshire-ul rural, iar Matilda capata incredere in sclipitoarea tanara. Dar Becky stie ca nu poate face cu adevarat parte din inalta societate britanica pana nu se muta la oras. Atunci cand Matilda o invita sa locuiasca cu ea la Londra, Becky accepta cu nerabdare. Acolo, tanara se reintalneste cu cea mai buna prietena a sa de la Academie, Amelia Sedley (Romola Garai) care, crescuta in lux si confort, nu impartaseste ambitiile mai terestre ale lui Becky. Manipuland familia pe care deja o cunoaste atat de bine, Becky se marita in secret cu bogatul Rawdon Crawley (James Purefoy), dar cand Matilda afla despre aceasta casatorie, ii da afara pe tinerii insuratei si il dezmosteneste pe Rawdon. Napoleon invadeaza Europa, iar Rawdon se ofera drept voluntar pentru a pleca pe front. Insarcinata, Becky ii tine companie Ameliei, distrusa de inrolarea propriului sau sot, George Osborne (Jonathan Rhys Meyers). Cum George nu supravietuieste bataliei de la Waterloo, prietenia dintre Becky si Amelia este pusa la grea incercare. Becky se muta impreuna cu Rawdon si da nastere unui baiat, dar dupa razboi banii si mentinerea unui standard minim de viata devin o adevarata problema pentru proaspata familie. Mai hotarata ca niciodata sa fie acceptata in inalta societate britanica si sa-si asigure un trai decent, Becky isi gaseste un sprijin in persoana puternicului Marchiz de Steyne (Gabriel Byrne). Legaturile acestuia ii pemit lui Becky sa-si realizeze toare ambitiile, dar pretul pe care trebuie sa-l plateasca risca sa fie prea mare.... Despre productie si actori... Distributia este una de exceptie: in rolul frumoasei, pasionalei si rapacei Rebecca (Becky) Sharp, joaca Reese Whiterspoon, o actrita ale carei performante de pana acum nu au convins foarte mult. Dar actrita se straduieste sa creeze un personaj credibil (accentul ei britanic este de mare ajutor in acest sens) in incercarea sa de a-si schimba destinul. Lui Whiterspoon ii lipseste insa forta si "veninul" necesare pentru a da viata unei Becky Sharp cu adevarat puternice, manipulatoare si... reale. Si, din aceasta cauza, personajului principal ii lipseste o parte din farmecul pe care il emana in romanul lui Thackeray. Stralucitoare in rochiile de epoca, Whiterspoon ramane o prezenta agreabila pe marele ecran, interpretarea ei este buna, dar atat. Nu "aprinde" ecranul, nu creeaza pasiunile nebune pe care le genera personajul omonim din romanul "Vanity Fair". Oricum, este apreciabila trecerea actritei de la filmele "usurele" de comedie romantica, ce i-au deschis drumul in cinematografie: "Legally Blonde" si "Sweet Home Alabama". Whiterspoon isi aminteste despre inceputul colaborarii ei cu regizoarea: "Am fost atat de incantata cand m-a sunat Mira si mi-a spus ca vrea sa lucram impreuna! Ne-am intalnit pentru prima oara acum vreo doi ani si am descoperit ca aveam o viziune comuna asupra femeilor. M-am gandit ca abordeaza intr-un fel cu totul nou acest material, incercand sa exploreze radacinile culturii indiene in societatea britanica. Are un fel aparte de a explica lucrurile, de a le aduce la viata." Vedeta a afirmat despre personajul pe care il interpreteaza: "Dupa parerea mea, Becky Sharp este una dintre precursoarele feminismului. Este cu adevarat un personaj extrem de modern. A ramas orfana si n-are nici un loc al sau pe lume - dar cu toate acestea va reusi sa se impuna. Tot ce a reusit in viata se datoreaza meritelor personale, ceea ce este o idee moderna pentru povestile din epoca. Cred ca este o femeie sensibila, chiar si intr-un mediu in care oamenii sunt destul de nepasatori, intr-o societate in care poti fi cumparat cu usurinta. Poti sa-ti cumperi drumul catre aristocratie si apoi sa pici in dizgratie deoarece ai pierdut banii. Intr-o lume in care e atat de greu sa te impui, ea se descurca cu succes. Isi da seama cum se poate strecura cu gratie printre obstacole." Scenaristul Fellowes are numai cuvinte de lauda pentru Whiterspoon: "Reese are o calitate extrem de importanta la o actrita: este capabila sa exprime o gama variata de emotii. Becky Sharp, asa cum o interpreteaza ea, este mereu interesanta, inteligenta, complicata. La un anumit nivel, este ambitioasa, practica si incapatanata, dar cu toate acestea stim ca este in acelasi timp si o persoana cu adevarat sufletista."Nair este si ea foarte multumita de colaborarea cu actrita: "Reeese a fost extrem de implicata in acest proiect si ma simt foarte datoare fata de ea. Si-a dorit cu adevarat s-o interpreteze pe Becky. Are cu adevarat acel tip de inteligenta, de farmec, care sunt autentica amprenta a vedetelor. A vazut-o pe Becky la adevarata ei valoare, ceea ce a fost extrem de important pentru mine, deoarece n-am vrut sa iasa un film in care personajul principal sa fie negativ - si e usor sa n-o placi pe Becky, deoarece ii manipuleaza cu usurinta pe cei din jur, este extrem de intriganta. Astfel incat actrita care o interpreteaza trebuie sa fie irezistibila, pentru ca publicul sa se implice cu adevarat in problemele lui Becky. Reese va putea fi vazuta intr-o lumina cu totul noua - senzuala, feminina. Reese si cu mine am colaborat la un proiect cu adevarat exceptional." Jim Broadbent, castigator al Premiului Academiei, il interpreteaza pe incapatanatul domn Osborne, si este un admirator al lui Becky Sharp: "Este o tipa inteligenta care s-a impus in literatura britanica drept emblema fetei atragatoare, puse pe fapte mari. Este un personaj extreme de modern, care stie foarte bine cum sa manipuleze barbatii si, in general, pe toti cei din jur - daca s-ar fi nascut in zilele noastre, ar fi ajuns sa manipuleze pana si opinia publica!" Faulk si Skeet sunt de aceeasi parere: "Am fost incantati atunci cand am auzit ca Reese Whiterspoonn a fost distribuita in rolul principal. Exista o asemanare perfecta intre ea si acea Becky pe care Thackeray, un desenator iscusit, a schitat-o ca ilustratie pentru romanul sau". Gabriel Byrne (Marchizul de Steyne) are "parte" de unul dintre cele mai complexe personaje din aceasta ecranizare. Byrne reuseste sa intruchipeze cu foarte multa substanta rolul protectorului lui Becky, un personaj care ii cere foarte multe in schimb pentru favorurile pe care i le face (un adevarat tiran si "stapan" acasa, care isi dispretuieste si isi trateaza cu superioritate familia si mai ales membrele de sex feminin ale acesteia). Gabriel Byrne povesteste despre relatia profesionala pe care a avut-o pe platoul de filmare cu regizoarea: "Am lucrat cu niste regizori de exceptie si as putea spune ca Mira Nair este una dintre cele mai bune profesioniste, mai ales atunci cand vine vorba despre colaborarea cu actorii. Mi-au placut toate filmele ei si este una dintre persoanele cu care mi-am dorit mereu sa colaborez. A fost si ea actrita si este destul de perfectionista, in sensul ca mereu ma face sa incerc lucruri noi. Mira este unul dintre putinii regizori care le spune figurantilor ce se intampla in film. Isi da seama ca fiecare secventa a filmului este importanta si ca toate detaliile contribuie la imaginea de ansamblu. Nu numai ca este extrem de competenta din punct de vedere tehnic, dar mai este si foarte atenta la detaliile si la momentele care dau intensitate dramei, este foarte constienta de toate aceste aspecte - de importanta unei priviri, a unei pauze, a unei accelerari a ritmului." Exceptionala in rolul ei, Eileen Atkins (Matilda - sarcastica si dominatoare, constienta de puterea pe care o are in cadrul familiei, putere pe care i-o dau banii...) - a mai jucat in "Upstairs, Downstairs" si "Gosford Park", este "sarea si piperul" filmului. Senzatia clara pe care ti-o lasa dupa ce personajul sau dispare din peisaj este ca, fara ea, filmul se prabuseste... Umorul fin, replicile spirituale si interpretarea spumoasa merita sa fie tinute minte. De asemenea, aparitii foarte bune, desi destul de scurte, au avut si Bob Hoskins (Sir Pitt Crawley - un arivist rautacios si cam libidinos, fratele Matildei si tatal lui Rawdon), care considera ca personajul sau este "un tip dintr-o bucata", precum si Jim Broadbent (Mr. Osborne - tatal unui soldat desfranat, care nu ezita sa isi dezmosteneasca fiul in clipa in care acesta nu i se supune si nu vrea sa faca cea mai profitabila miscare a vremii, respectiv insuratoarea din interes). Rhys Ifans (William Dobbin) este destul de credibil in rolul protectorului Ameliei Sedley, prietenul de o viata al acesteia, care nu a incetat sa o iubeasca de-a lungul deceniilor, chiar daca femeia a ramas mereu fidela amintirii sotului ei, George Osborne, barbatul care nici macar nu a iubit-o. Fara sa isi exteriorizeze in mod excesiv emotiile si sentimentele, Ifans isi poarta personajul prin toata gama de stari dureroase ale barbatului respins, care iubeste o femeie ce nu are ochi pentru el. De asemenea, dispretul pe care il simte fata de "rivalul" sau si pe care il lasa sa se intrevada din timp in timp, il face un personaj cu atat mai uman, caruia publicul ii va da dreptate, cel putin din acest punct de vedere... Dobbin este mai mult decat un admirator secret al Ameliei, "bolnav" de dragoste, este, in acelasi timp, un personaj puternic, care nu se sfieste sa arate si aceasta latura a sa. Regizoarea Mira Nair a explicat care sunt motivele pentru care a decis sa isi indrepte atentia spre acest roman al lui Thackeray (in fapt, Nair este o admiratoare fidela a autorului inca de la varsta de 16 ani): "Motivele care m-au indemnat sa aleg acest roman sunt legate de intrebarile esentiale (si extrem de spirituale) ale lui Thackeray - cati dintre noi au vise, si sunt cu adevarat fericiti atunci cand reusesc sa le indeplineasca? Ce inseamna sa fii multumit de tine insuti? Ce este asipratia? Care este adevaratul scop al vietii? In romanul sau, Thackeray a prezentat cu lux de amanunte societatea contemporoana. Relatarea sa cu privire la ce se intampla in Anglia acelor zile este extrem de veridica, cu toate acestea intrebarile pe care le pune nu sunt constranse de temporal. Personajele extrem de pertinent conturate au ecou si in zilele noastre, iar Becky este una dintre figurile emblematice ale literaturii mondiale." Producatoarea Janette Day a adaugat: "Am simtit dintotdeauna ca acesta este filmul de epoca pe care-mi doresc sa-l fac; nu este nimic perimat la el, iar Becky Sharp este o eroina moderna, care a nimerit intr-un context social nepotrivit, intr-o lume nebuna si capricioasa in care ea este deosebita, altfel decat toti ceilalti. Influenta pe care o exercita acest personaj este una de lunga durata, care a rezistat trecerii anilor." Pentru scenaristii si producatorii asociati Matthew Faulk si Mark Skeet, adaptarea romanului este "un vis realizat si un adevarat privilegiu. Bogatia comica neasteptata pe care o dovedesc personajele lui Thackeray este visul oricarui scenarist. Acesta este un roman despre noi toti." Scenaristul Julian Fellowes a afirmat: "Cu Becky Sharp, Thackeray a creat o eroina emblematica, vie, proaspata si relevanta pentru orice perioada sau categorie de varsta." Stiai ca?... Dupa ce i-a "cerut" actritei principale, Reese Whiterspoon, sa ramana insarcinata pentru a putea intra mai bine in pielea personajului (ca o gluma, pentru ca silueta vedetei era mult prea subtire), Mira Nair a fost incantata in momentul in care Whiterspoon a anuntat ca, pana la urma, va deveni mama... Natasha Little, care interpreteaza rolul Lady Jane Sheepshanks, a fost, in mini-seria "Vanity Fair" din 1998, Becky. Cea mai mare parte dintre costumele de epoca purtate de actori au fost croite special putin mai mici decat ar fi fost necesar, pentru a altera oarecum aspectul lor general de "salopeta"... Ceea ce trebuie sa retii despre acest film este ca, desi este o creatie cinematografica "placuta", mai ales din punct de vedere vizual, intentia autorului William Makepeace Thackeray nu a fost sa creeze o opera "placuta". Acesta a precizat candva despre romanul sau cinic din 1847: "Vreau ca sentimentul pe care il las fiecarui cititor la sfarsitul acestui roman sa fie unul de nefericire si de nemultumire." Si, chiar daca nu stiai acest lucru, romanul are si un subtitlu: "Un roman fara erou", care spune totul despre anti-eroina sa, Becky Sharp...

Mai aproape decat crezi...

Te loveste atunci cand nu te astepti... Sau atunci cand stii sa te uiti in jurul tau... Dragostea te "inhata" si te poarta prin labirintul de sentimente si de emotii pe care le genereaza. Tradare, minciuna, dragoste la prima vedere, carusel al naturii umane, radiografie a relatiei moderne. Vei regasi toate acestea in filmul "Closer", regizat de Mike Nichols, cu o distributie de exceptie (Julia Roberts, Jude Law, Natalie Portman - a obtinut un Glob de Aur pentru Cea mai buna actrita in rol secundar si a fost nominalizata la Oscar pentru aceeasi categorie, Clive Owen - castigator al Globului de Aur pentru Cel mai bun actor in rol secundar si nominalizat la Oscar pentru aceeasi categorie). Este un film pe care nu trebuie sa il pierzi. Asa cum spune si motto-ul productiei, daca esti una dintre persoanele care crede in dragostea la prima vedere, nu vei inceta niciodata sa o cauti in jurul tau, in ochii fiecarui strain care trece pe langa tine... Povestea este simpla si poate tocmai de aceea atat de dureros de frumoasa. Este genul de film pe care fie il urasti de la bun inceput, fie il iubesti. Singurul lucru pe care ti-l promit este ca vei pleca din sala de cinematograf cu nenumarate intrebari legate de subiectul abordat - pentru ca este, de asemenea, genul de pelicula, ce ridica intrebari si genereaza controverse. Fii putin mai atenta la propria viata!... Te va face sa te gandesti mai mult la relatia ta de dragoste: esti sigura ca stii cine este omul de langa tine?... Povestea unor iubiri accidentale... Actorii cu siguranta dau tot ceea ce au mai bun. Fiecare dintre personajele pe care le interpreteaza este caracterizat de dualitate. Dan (Jude Law) este "un fel de jurnalist", care isi castiga existenta scriind necrologuri, si un romancier ratat, care reuseste sa se auto-distruga dupa ce intra in relatie cu doua femei din alta lume decat a lui... Un personaj vanitos, din a carui perspectiva sunt prezentate toate celelalte personaje din film. Law a povestit despre personajul sau: "Dan este o persoana care traieste intr-un fel de carapace, un romancier frustrat, pana in momentul in care o intalneste pe Alice, care devine muza lui. Prin ea, infloreste. Priveste relatia cu ea cu mare responsibilitate, incurajandu-l sa fie suficient de increzator ca va gasi femeia pe care crede ca o iubeste cu adevarat, Anna. Din nefericire, acea relatie pare a fi condamnata chiar de la inceput, si, desi ii ofera unele dintre cele mai fericite zile din viata lui, pana la urma renunta la sine, implicandu-se cu tot sufletul in aceasta relatie." Natalie Portman joaca rolul Alice, o stripteusa care este, poate, cel mai pervers personaj si cel mai inocent, in acelasi timp, din intregul film. Portman considera ca "Alice este cu adevarat singura atunci cand vine in Londra, asa ca isi fabrica propria ei lume, se re-creeaza complet. Totusi, are si o parte copilaroasa. Este foarte corecta si directa in ceea ce priveste sentimentele sale, lucru care o deosebeste de celelalte personaje. Asa ca, desi minte cand vorbeste despre persoana ei, este cel mai direct si cinstit personaj din film." La inceputul filmului, Anna (Julia Roberts) este o fotografa de succes, o femeie divortata, care isi doreste ordine si control in viata, dar care "invita" haosul in tot ceea ce cunoaste. Recent divortata, dupa ce s-a intalnit si a flirtat cu Dan, s-a casatorit cu Larry (Clive Owen), avand mai departe o aventura secreta cu Dan. Si, in sfarsit, exista si doctorul dermatolog Larry, un britanic suta la suta, un adevarat salbatic "dulce", intr-un fel... Owen este fascinat de scenariul lui Patrick Marber: "Nu te intalnesti foarte des cu un dialog de acest gen in filme. Este minunat sa te poti infrupta cu un astfel de dialog fantastic. Este plin de substanta, avand patru roluri fantastice. Interpretarea oricarui rol ar fi minunata." Ce spune povestea insa?... Firul narativ este simplu: pe o strada aglomerata din Londra, inconjurata de straini, o tanara fata (Natalie Portman) reuseste sa atraga atentia si sa captiveze un barbat (Jude Law), aflat de cealalta parte a strazii. Dragoste la prima vedere? Poate ca da. Simpla atractie? La fel de posibil. Pana la urma, toate povestile de iubire incep cu acea scanteie unica, pe care nu stii cum sa o definesti... Proaspat venita din New York, Alice (Natalie Portman) nu este obisnuita cu traficul londonez si se uita dupa masini exact in directia opusa. Un taximetrist o loveste si fata isi pierde cunostinta pentru cateva momente. In clipa in care isi revine, il vede pe Dan (Jude Law) stand langa ea si incercand sa o ajute. Replica de inceput a filmului, rostita de Alice: "Buna, straine!", te va introduce in atmosfera generala a peliculei: intalniri absolut accidentale, care reusesc sa genereze conflicte incredibile in sufletele personajelor implicate. Ce este foarte interesant la acest film este felul in care a fost realizat. Inlantuirea de evenimente sare peste bucati importante de timp, firul cronologic fiind spart. Se trece peste luni si chiar ani, fara nici o explicatie prealabila, un montaj care tradeaza faptul ca filmul este tratat in spiritul unei piese de teatru. Astfel, povestea sare peste un an, cand il vedem pe Dan in studioul foto al Annei (Julia Roberts), pregatit pentru o sedinta foto profesionista pentru cartea pe care a reusit sa o scrie pana la urma, inspirat de viata lui Alice, femeia care i-a stat alaturi din momentul accidentului. Dar intre Dan si Anna se infiripa brusc aceeasi atractie - doi necunoscuti loviti de fiorul dragostei... De aici mai departe urmeaza o intreaga inlantuire de evenimente. In peisaj apare si Larry (Clive Owen), care face cunostinta cu Anna prin intermediul unei intamplari haioase, care tine mai mult de destin decat de vointa: intamplator, Dan si Larry "discuta" pe internet (o scena absolut amuzanta si spumoasa, daca reusesti sa treci peste limbajul "colorat"). Dan "imprumuta" identitatea Annei si ii da intalnire lui Larry intr-un loc pe care Anna il frecventeaza. Ceea ce parea la inceput o situatie absolut penibila si stanjenitoare ajunge sa fie inceputul unei noi povesti de dragoste, facilitata de "Cupidonul" Dan... Lucrurile nu se opresc insa aici. Dan nu renunta la Anna, iar intre cei doi se infiripa o relatie pe care nici macar casatoria Annei cu Larry si convietuirea lui Dan cu Alice nu o impiedica sa se desfasoare... O poveste despre patru oameni nefericiti, care practica tortura emotionala in cea mai pura forma a ei, pe parcursul a patru ani de infidelitati... Replicile sunt absolut incredibile, filmul aducand in prim-plan arta conversatiei: "Minciuna este tot ceea ce poate fi mai interesant si mai distractiv pentru o fata, fara sa isi dea hainele jos. Desi este mai bine sa o faca...", ii spune Alice lui Larry, in timp ce ii danseaza in poala intr-un club de striptease. "Ce este atat de minunat sa spui adevarul?", o intreaba Dan pe Anna, dupa ce aceasta divorteaza pana la urma de Larry. "Incearca sa minti. Este moneda de schimb a zilelor noastre." Cum "arata" filmul... Autorul Patrick Marber, scenaristul acestui film, care a adaptat pentru productia cinematografica propria piesa cu acelasi nume din anul 1997, dovedeste o dorinta nebuna de a explora vulnerabilitatea naturii umane moderne. Omul secolului nostru este vazut aproape integral drept o creatura obsedata de sex... Este un tip de film rar incercat la Hollywood. Limbajul destul de dur, chiar si pentru experientele cinematografice anterioare, il recomanda drept o piatra de temelie in categoria productiilor cu subiect centrat asupra relatiilor de dragoste. Asa cum sunt majoritatea filmelor interesante despre sex, si in acesta se vorbeste foarte mult. Inca exista foarte putini regizori - care sa nu fie francezi - care sa fie capabili sa impleteasca expresiile corporale ale dorintei erotice cu forta dramatica si semnificatiile psihologice ale filmului. In ciuda faptului ca este un film despre sex, imaginile arata foarte putin comparativ cu ceea ce se spune si se subintelege din pelicula. Memorabila este scena in care se vede cel mai clar contrastul dintre nuditatea aproape totala a personajului lui Natalie Portman, in clubul de striptease in care lucreaza, si expunerea emotionala a mult prea "imbracatului" Clive Owen, in aceeasi secventa... Scenaristul Patrick Marber a descris "Closer" ca fiind: "o poveste de dragoste, dar ea abordeaza, desigur, si alte probleme - gelozia, optica barbatilor, minciunile pe care ni le spunem noua, dar si celorlati cu care suntem foarte intimi, caile prin care oamenii se regasesc folosindu-se de altii. Dar, la final, este o poveste de dragoste agreabila si simpla. Si, ca in toate povestile de dragoste, lucrurile nu decurg intotdeauna bine..." De asemenea, filmul nu isi propune sa dea judecati de valoare, spectatorul fiind invitat sa "aleaga" povestea asa cum doreste, sa interpreteze si sa evalueze gesturile potrivit propriei scari de valori: "Nu ma preocupa notiunile de 'bun' sau 'rau' aici", a afirmat Marber, "si nici de a judeca personajele. Asta au spus. Asta au facut. Modul in care s-au comportat nu ma priveste pe mine. Publicul ii va vedea asa cum va dori si probabil nu vor fi de acord unii cu ceilalti, dar speram ca vor recunoaste adevarul. Si vor rade la cateva glume pe parcurs." Despre productie... Nici unul dintre personajele interpretate nu poate naste simpatii printre spectatori. Caracterele si actiunile fiecaruia in parte sunt reprobabile, gradul de uratenie la care ajung face imposibila apropierea spectatorului de asemenea personaje. Si totusi, filmul nu iti va da voie sa te dezlipesti de ecran... Si totusi, vei incerca sa empatizezi cu fiecare in parte, sperand in acelasi timp ca nu vei ajunge niciodata ca ei... Jocul actorilor este absolut incredibil. Natalie Portman si Clive Owen sunt marii castigatori ai acestui proiect, cei doi obtinand cate un Glob de Aur pentru categoriile Cel mai bun actor, respectiv Cea mai buna actrita in rol secundar, precum si cate o nominalizare la Oscar la aceleasi categorii. Este, probabil, cel mai bun rol al lui Portman de pana acum si primul rol cu adevarat matur din intreaga ei cariera. Alice, personajul pe care il interpreteaza, este in acelasi timp distanta si extrem de neajutorata, impulsiva si manipulatoare - poate unul dintre cele mai grele personaje de "apucat" si de inteles din acest film. Portman a declarat despre personajul ei: "Nu am incercat, in mod constient, sa imi schimb imaginea deja creata despre mine, respectiv aceea de 'fata draguta'. Nu am mai jucat un rol atat de interesant si diferit pana acum si mi s-a parut ca este o provocare foarte buna. Inca nu ma simt adult, asa ca nu cred ca pot juca roluri 'de adulti'. Felul in care am vazut personajul este felul in care l-am jucat. Oamenii pot lua din el tot ceea ce vor. Eu cred ca am surprins ceea ce trebuia sa transpara din Alice. Nu stiu. Am avut o gramada de idei si o gramada de oameni de la care am 'furat'." Owen straluceste in fiecare scena in care isi face aparitia, devenind centrul fiecarei secvente in care joaca. Este convingator si puternic, desi personajul sau nu este unul care are foarte multe lucruri de care sa se mandreasca. Un adevarat invingator al peliculei, atat din punctul de vedere al actiunii jucate, cat si din punctul de vedere al interpretarii actoricesti. Este dur, hotarat, temperamental, purtat de impulsuri sexuale, primare, pe care nu si le neaga si nu le ascunde. Poate singurul personaj din film care reuseste sa "taie in carne vie" si sa ajunga la esenta lucrurilor. Clive Owen a jucat si in drama cu acelasi nume din 1997 si a povestit despre experienta sa teatrala: "Cred ca a fost ceva total diferit. Cand faci o productie originala, cand joci o piesa ca asta, este foarte greu sa iti imaginezi ce impact va avea asupra publicului. Cea mai puternica amintire este faptul ca piesa incepe atat de frumos, este foarte romantica, este plina de posibilitati si de sperante. Iar, cand joci piesa asta pe scena, in a doua jumatate, incepi sa te intrebi: 'O, Doamne, cum au ajuns aici?!' Iar acest lucru este extrem de puternic in teatru. O data ce ai trecut peste asta, in a doua parte te simti liber sa explorezi tot felul de lucruri, in timp ce oamenii se trezesc in tot felul de locuri stranii. Dar, in ceea ce priveste diferenta dintre piesa si film, eu sunt unul dintre acei actori ciudati care, de fiecare data cand joaca o piesa, isi spun: 'O, ar trebui sa filmam asta.' Iar filmul imi pare acum mult mai puternic decat piesa, pentru ca iti lasa un sentiment de intimitate, iar scenele dintre doua personaje care au o istorie comuna si isi impartasesc anumite lucruri, sunt foarte intense. Astfel incat mi se pare o experienta cumva mai intima decat cea teatrala." In ceea ce priveste felul in care Larry, personajul lui Owen, iese cel mai "castigat" din toata situatia, actorul a precizat: "Cred ca aici este vorba mai mult de o perspectiva masculina surprinsa de Patrick Marber in piesa sa: barbatul nu numai ca obtine fata, dar se asigura ca 'celalalt', contracandidatul sau, nu se va mai ridica de la pamant dupa aceea..." Clive Owen a jucat, in piesa de teatru din 1997, rolul Dan. Intrebat de ce nu a interpretat acelasi personaj si in film, actorul a explicat: "Sunt cu mult mai in varsta decat Dan, asa ca nu cred ca era, oricum, o varianta pentru mine. Iar Jude era deja distribuit in acest rol, asa ca am fost foarte incantat. Cred ca sunt patru roluri fantastice, care au parte de replici extrem de bine scrise. A fi implicat in aceasta productie, a insemnat enorm pentru mine si a fost o experienta minunata. Mi-a placut sa joc rolul Dan, dar sa schimb si sa joc rolul Larry a fost o adevarata placere. Practic, aceste patru persoane iubesc si apoi urasc si arata cat de brutal si dificil poate fi acest lucru. Pana la final, te gandesti: 'De ce ne facem asta?'" Interpretarea Juliei Roberts, desi isi duce rolul pana la capat foarte bine, nu ofera convingerea de care avem nevoie. Rolurile "usurele" din ultima vreme, in comedii romantice, i-au creat o reputatie de actrita "glamorous" si atat. Insa in aceasta pelicula, Roberts demonstreaza ca stie sa se plieze pe "sufletul" personajului sau (o femeie care nu stie sa isi infraneze slabiciunile si pentru care notiunea de loialitate nu isi prea are sensul...). In acest film, Julia reuseste sa treaca de la statutul de "vedeta" la cel de "actrita", ceea ce reprezinta un pas inainte in cariera ei. Din punctul de vedere al producatorului John Calley, "Julia este o actrita uimitoare, care face intotdeauna ceea ce face minunat. Insa, in acest caz, a fost o provocare pentru ea de a explora idei referitoare la o femeie puternica, inteligenta intr-un fel care demonstreaza foarte frumos modul in care talentul ei deosebit a evoluat de-a lungul anilor." Roberts a fost foarte interesata sa exploreze atat punctele forte ale persoanjului sau, cat si pe cele slabe: "Mi-a fost extrem de greu sa creez o femeie cu atatea defecte... Consider ca face unele lucruri ingrozitoare, iar eu, in cele mai rele momente ale mele, as fi o amatoare in comparatie cu ea... Este foarte prefacuta, dar nu cred ca isi face prea multe calcule dinainte." Dan, in a carui "piele" a intrat Jude Law, este tipul de personaj care, in ciuda chipului sau angelic si atragator, este un manipulator, un barbat care actioneaza dupa primul impuls si se lasa purtat de val, macinat apoi de gelozii si de principii neintelese. Un personaj care isi doreste sa afle adevarul (pentru ca el si Anna si-au promis ca nu se vor minti niciodata unul pe celalalt), dar aceasta pana in clipa in care adevarul i se infatiseaza in toata splendoarea sau uratenia lui... Jude a jucat deja in sase filme anul trecut - un actor extrem de talentat, care a pastrat una dintre cele mai bune interpretari pentru "Closer"... Din punctul de vedere al lui Law, aceste patru personaje nu sunt viciate prin natura lor: "Nu cred acest lucru. Ceea ce subestimezi este ceea ce nu vezi. Este un film care condenseaza patru ani din vietile oamenilor astora! Intre aceste momente, intre clipele in care se indragostesc si apoi se despart, exista foarte multe alte lucruri, asa cum si noua ni se intampla sa experimentam fericirea si durerea. Astfel ca nu poti subestima acest lucru. Este un amalgam de suisuri si coborasuri, de drame care se petrec in viata. Imi amintesc felul in care a descris Mike Nichols aceasta situatie: daca privesti in urma cu 10 ani si incerci sa vorbesti despre o relatie trecuta, spui ceva de genul: 'Ei bine, da, am cunoscut-o la o petrecere si, ce sa mai spun, dupa patru ani ne-am despartit.' Nu vei trece, in povestirea ta, peste cei patru ani de amintiri, emotii si sentimente, peste felul in care v-ati cunoscut si v-ati despartit. Asa ca a-i numi niste oameni viciati si fundamental rai, este putin nedrept. Atunci inseamna ca fiecare dintre noi suntem exact la fel... Actiunile lor, intr-adevar, sunt fundamental gresite si viciate. Despre acest lucru este vorba." Intrebat daca are vreo scena preferata in film, Jude Law a raspuns: "Cred ca scena lui Clive cu Julia, cand Larry se intoarce din New York, este extraordinara. Pentru ca este o piesa atat de intima, probabil ca este evident, nici unul dintre noi nu a fost prezent in momentul in care ceilalti aveau de filmat scenele. Stiam aceasta scena si mi-a placut la nebunie, dar rezultatul final mi-a depasit total asteptarile. Cred ca este absolut geniala! Si cred ca Natalie este minunata in secventa in care eu vin acasa si ii spun ca o parasesc. Pur si simplu mi s-a rupt sufletul in ziua filmarii si, mult mai mult dupa aceea, cand am vazut-o..." Actorul a continuat: "Mi-a placut scenariul pentru onestitatea lui. Mi-a placut faptul ca este o calatorie interioara extrem de condensata pentru fiecare in parte, asa ca erau nenumarate posibilitati pentru fiecare dintre noi sa aratam foarte multe stari si sentimente: vulnerabilitate, putere, furie, inocenta, cinism. Si mi-au placut foarte mult cuvintele. Uneori sunt foarte dramatice, alteori foarte realiste. Pentru mine, asta este tot ceea ce conteaza... cuvintele extraordinare. Mi-a placut scenariul, extrem de bun." Desi filmarile nu au fost intotdeauna comode si usor de realizat, dupa cum insasi Natalie Portman a recunoscut, totusi repetitiile au fost minunate: "Ca la orele de engleza", a glumit actrita. Jude Law a adaugat: "Au reprezentat sansa noastra de a ne cunoaste cu adevarat. Au existat numeroase conversatii care au pornit cumva de la scenariu si care s-au infiripat in mod firesc. A fost un proces de invatare, de intelegere a piesei si a felului in care Mike Nichols vede intregul. Oportunitati de a intelege parerile celorlalti, de a pune intrebari, de a impartasi exeperiente, de a asculta muzica..." Ce este interesant la acest film, in care personajele sunt prezentate exact asa cum sunt (si in care poate putini dintre spectatori se vor regasi sau vor refuza sa se regaseasca...), este faptul ca se face o adevarata radiografie a relatiilor de dragoste moderne. Patru personaje care isi "scaneaza" inimile si sentimentele, sunt analizate la microscop de catre un regizor mult apreciat la Hollywood. Exista doua niveluri de intelegere a acestei povesti: unul pe care il vedem - actiunea propriu-zisa, si un altul pe care il percepem si pe care il simtim - respectiv ceea ce se intampla intre aceste personaje in "golurile" de timp ale filmului. Nu este un film moralist, ci unul fascinant, care ne arata ca onestitatea, deceptia, bunatatea si lasitatea nu sunt neaparat compatibile, ca dragostea este o sabie cu doua taisuri: te poate distruge sau te poate inspira... Este mai degraba un film subtil si inteligent, cu replici brici, cu un scenariu extrem de bine scris, care te va face sa iti pui intrebari ore intregi dupa vizionare... O pelicula pe care ar trebui sa o revezi, pentru a "absorbi" toate ideile si sentimentele pe care le radiografiaza... Un film brutal de onest, care iti lasa un gust amar, ilustrand un cerc perfect al infidelitatii. Stiai ca?... Cate Blanchett trebuia sa joace, initial, rolul Anna, dar, pentru ca actrita a ramas insarcinata pentru a doua oara, a fost nevoita sa renunte la participarea in acest film. Clive Owen a jucat, in piesa originala, exact rolul opus celui interpretat in productia cinematografica, respectiv Dan. Initial, au fost filmate scene nud cu Natalie Portman, care au cazut la montaj pe ultima suta de metri. De ce? "Am facut un fel de pact cu Mike Nichols", a explicat actrita, "si am hotarat ca, in timpul filmarilor, sa facem tot ce este necesar pentru pelicula si apoi sa vedem ce anume ramane la montaj si ce nu. El a 'taiat' in felul acesta scenele, mi-a aratat ce a iesit, sa imi dau acordul, si asta este ceea ce s-a intamplat. Amandoi am respectat intelegerea. In plus, nu am crezut ca era crucial ca scenele nud sa intre in film. Distrageau atentia de la ceea ce era mai important..." La inceputul filmarilor, Natalie Portman i-a daruit colegei sale, Julia Roberts, un lantisor care avea inscriptionat un cuvant... mai "colorat", in spiritul limbajului indecent in care se desfasoara intreaga intriga a peliculei. O data cu terminarea productiei, Julia Roberts i-a oferit lui Natalie un simbol asemanator... Piesa "Caramel" a solistei Suzanne Vega se aude in intregime pe durata trailer-elor realizate pentru film, dar nu apare pe coloana sonora a peliculei propriu-zise. Opera la care Dan si Anna au intarziat si ale carei acorduri se pot auzi in fundal este "Cosi Fan Tutte" - subiectul acesteia trateaza, de asemenea, relatiile a doua cupluri care fac schimb de parteneri... Jude si Natalie se plimba in film prin Parcul Postman's din Londra, aflat in apropierea Catedralei St. Paul. Placa de portelan a lui Alice Ayers chiar exista si se afla in partea de sus a randului din mijloc. Placile comemoreaza actele eroice si altruiste ale unor oameni obisnuiti, care au salvat vietile semenilor lor. Aceste placi au fost plasate in secolul al XIX-lea. Pe placa lui Alice Ayers sta scris: "Alice Ayers. Fiica unui zidar, care, printr-un comportament neinfricat, a salvat trei copii dintr-o casa in flacari, cu pretul propriei vieti. 24 Aprilie 1885."...

Hilary Swank, Jamie Foxx si Clint Eastwood au stralucit in noaptea Oscarurilor

Cea de-a 77-a editie a Premiilor Academiei Americane de Film s-a aflat sub semnul incertitudinii, putini fiind aceia care s-au hazardat sa indice un posibil castigator la principalele categorii. Aceasta cu atat mai mult cu cat cele cinci pelicule care au concurat pentru categoria cel mai bun film al anului au constituit subiectul unei aprinse controverse, nici unul dintre ele nefiind considerat de critici demn de a primi mult ravnita statueta."The Aviator"? Nu se ridica nici pe departe la nivelul altor productii regizate de celebrul Martin Scorsese. "Million Dollar Baby"? Unii l-au considerat cliseu, iar in opinia altora finalul a fost lamentabil. "Sideways"? Nu atat de bun precum se spune. "Ray"? Prestatia lui Jamie Foxx este memorabila, dar filmul in sine nu a fost considerat o capodopera a genului. Cat despre "Finding Neverland"... sa fim seriosi, criticii au apreciat ca nici nu merita sa vorbim despre el, cu atat mai putin sa fie considerat un posibil castigator!Mai mult decat atat, nici una dintre peliculele nominalizate nu a avut incasari mai mari de 100 de milioane de dolari, ceea ce a constituit o sursa serioasa de ingrijorare pentru producatorii spectacolului, referitor la audienta de care se va bucura gala de decernare a premiilor Oscar. Este un fapt stiut ca audienta Oscarurilor depinde in mod proportional de succesul de box-office si de profitul inregistrat de peliculele nominalizate...Cu toate acestea, festivitatea din acest an a fost asteptata cu nerabdare pentru a se vedea care dintre cei doi titani ai cinematografiei mondiale isi va adjudeca statueta pentru cel mai bun film si pentru cel mai bun regizor. Martin Scorsese sau Clint Eastwood?Cu cateva zile in urma, pelicula "Million Dollar Baby" era considerata principalul favorit. Astfel, potrivit site-ului de pariuri GoldDerby.com, filmul despre o jucatoare de box avea patru sanse din cinci sa castige Oscarul pentru cel mai bun film - si pe buna dreptate, Eastwood obtinand cele doua prestigioase premii: atat pentru regie, cat si pentru cea mai buna pelicula a lui 2004. De asemenea, pelicula a mai primit doua statuete - cea mai buna actrita in rol principal (Hilary Swank) si cel mai bun actor in rol secundar (Morgan Freeman). Pelicula "Aviatorul" a primit cinci statuete, dar la categorii mai putin importante, cu toate ca a avut 11 nominalizari. Astfel, filmul lui Martin Scorsese si-a adjudecat Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol secundar (Cate Blanchett), cele mai bune costume, cea mai buna imagine, montaj si scenografie. Jamie Foxx a obtinut Oscarul readucandu-l la viata pe Ray Charles La categoria Cel mai bun actor in rol principal, geniul regretatului Ray Charles l-a inspirat pe Jamie Foxx si i-a purtat noroc, acesta fiind marele invingator al serii, in detrimentul lui Clint Eastwood ("Million Dollar Baby"), Leonardo DiCaprio ("The Aviator"), Johnny Depp ("Finding Neverland") si Don Cheadle ("Hotel Rwanda"). Demn de mentionat este faptul ca Jamie Foxx a fost nominalizat si la categoria Cel mai bun actor intr-un rol secundar, pentru prestatia sa din pelicula "Collateral". Altfel spus, dintre doua Oscaruri, si l-a adjudecat pe cel mai bun! Cu siguranta, spun criticii, Foxx a meritat sa castige. "Ray Charles"-ul sau, din filmul biografic ce reda viata si activitatea marelui pianist, este atat de real, incat Quincy Jones si fiul lui Charles spun ca este foarte greu de facut diferenta intre personaj si realitate. Pentru acest rol, Jamie Foxx a mai castigat Globul de Aur si un premiu la gala Screen Actor Guild Awards. Pentru a doua oara, Hilary Swank a castigat in detrimentul lui Annette Bening In ceea ce priveste Oscarul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal, istoria se repeta... dupa cinci ani, Hilary Swank si Annette Bening s-au reintalnit in competitie si, la fel ca in anul 2000, mult ravnita statueta i-a revenit lui Hilary Swank, pentru rolul lui Maggie Fitzgerald din pelicula "Million Dollar Baby". Considerata principala favorita, Swank a obtinut cel de-al doilea Oscar din cariera, dupa cel primit in urma cu cinci ani pentru prestatia din filmul "Boys Don't Cry". Annette Bening, nominalizata pentru rolul interpretat in "Being Julia", si-a adaugat in palmares cea de a treia nominalizare, dar a ratat din nou prestigioasa statueta. In anul 2000, ea fusese principala favorita pentru rolul din "American Beauty", iar Hilary Swank a fost considerata surpriza absoluta a celei de a 72-a editii a premiilor Oscar. Morgan Freeman si Cate Blanchett, secundarii de aur Morgan Freeman, castigator la categoria Cel mai bun actor in rol secundar pentru rolul lui Eddie "Scrap Iron" Dupris, interpretat in filmul "Million Dollar Baby", nu a constituit nici o surpriza, fiind considerat principalul favorit la aceasta categorie. Aflat la cea de patra nominalizare din cariera, Freeman afirmase inainte de festivitate ca, mai mult decat un eventual premiu, pentru el important este faptul ca se afla in elita celor 5 nominalizati. Actrita Cate Blanchett, aflata la primul Oscar din cariera pentru rolul Katharinei Hepburn din filmul "The Aviator", a reprezentat prima alegere a lui Martin Scorsese - si iata ca instinctul nu l-a inselat! Pentru acest rol, Blanchett a studiat primele 15 filme ale lui Hepburn, pentru a se familiariza pe deplin cu jocul dramatic al acesteia si a lucrat cu un logoped, reusind astfel sa adopte perfect accentul cu totul deosebit al marii actrite. In discursul de acceptare a premiului, Blanchett i-a multumit, printre altii, regizorului Martin Scorsese, spunandu-i: "Sper ca fiul meu se va casatori cu fiica ta". Simplitate, stil si eleganta pe covorul rosu In afara de negru, care ramane un etern arbitru al elegantei, principalele culori care au predominat in tinutele afisate in acest an la festivitatea de decernare a premiilor Oscar au fost albastru si galben. Tom Julian, criticul de moda al site-ului Oscar.com, a apreciat ca anul acesta au fost preferate modelele simple, dar cu accesorii pretioase aplicate, in detrimentul bijuteriilor "grele". Rezultatul este, considera Julian, o combinatie fastuoasa, moderna si sofisticata. Actrita Hilary Swank a fost apreciata de majoritatea criticilor de moda drept cea mai eleganta si moderna aparitie. Ea a optat pentru o rochie simpla, de culoare albastru inchis, creata de designerul Guy Laroche, fara decolteu si cu maneci lungi, care i-a subliniat in mod ideal liniile fine ale corpului. Rochia a avut si o nota de extravaganta, Swank fiind cu spatele gol. "Stiam ca astazi vremea va fi ceva mai racoroasa si rochia mi s-a parut deosebit de frumoasa", a spus Hilary Swank la intrarea in Kodak Theatre, unde a avut loc festivitatea. La sfatul stilistului sau, Hilary Swank a ales un machiaj in care ochii au fost foarte bine evidentiati. Vedeta a optat pentru nuante de culoarea prunei si mult mascara, prin care s-a urmarit crearea unei aparitii in stilul anilor 1940 si realizarea unui echilibru armonios in raport cu tinuta aleasa de actrita. Principala ei contracandidata, Annette Bening, a ales o tinuta din ultima colectie Armani, o creatie simpla, dar foarte eleganta, din jerseu negru, fara umeri, cu maneci lungi si cu trena, a carei simplitate a fost in mod fericit contracarata de un colier. Cate Blanchett a ales o rochie cu trena creata de Valentino, de culoare galben-pal si prinsa pe un singur umar. Iata ca nuanta a constituit un fel de prevestire fericita a statuetei Oscar pe care si-a adjudecat-o Blanchett. "Valentino a creat-o special pentru mine. Pur si simplu iubesc aceasta tinuta", a spus actrita. Tot pentru galben a optat si Penelope Cruz, care a ales o creatie decoltata si cu trena a lui Oscar de la Renta, de care s-a declarat foarte multumita. "Este eleganta si confortabila", a spus actrita. Kate Winslet, nominalizata la categoria Cea mai buna actrita in rol principal pentru prestatia din "Eternal Sunshine Of The Spotless Mind", a ales o rochie albastra creata de Badgley Mischka, la care a asortat diamante Neil Lane. Alegerea unei tinute de Oscar (si nu numai) este intotdeauna mai usoara pentru barbati. Un smoking sau un frac sunt elegante si stilate, avantajand orice barbat, iar singura dificultate o constituie optiunea pentru casa de moda. Spre exemplu, Clive Owen - nominalizat la categoria Cel mai bun actor in rol secundar pentru interpretarea din filmul "Closer", a optat pentru o tinuta semnata Giorgio Armani. "Este intotdeauna o alegere fericita", a spus Owen. Aceasta a fost cea de-a 77-a noapte a Oscarurilor, cea mai asteptata festivitate cinematografica anuala, care dateaza din 1929... Cortina a cazut pana anul viitor, cu explozie de fericire si lacrimi pentru castigatori, tristete pentru "marii invinsi", dar, dincolo de acestea, ramane bucuria inegalabila pe care numai manifestarea artei o poate conferi.

Filme de Oscar sau cine este marele castigator al serii...

Nu stiu daca esti o mare "devoratoare" de filme, nu stiu nici daca duminica noaptea te vei trezi si vei sta "lipita" de televizor, vizionand cea de-a 77-a editie a Premiilor Oscar, dar ceea ce iti pot spune este ca, daca nu vei "participa" la aceasta festivitate, vei avea mult de pierdut. Dupa cum spune gazda showului (mai mult ironic...), Chris Rock, nu vei vedea ultimele tendinte in moda, vedetele stralucind in toata splendoarea lor, si nici nu vei afla prima cine sunt marii castigatori ai serii... Iti propun pentru astazi o incursiune in lumea filmelor care concureaza pentru categoria Cel mai bun film al anului! Se pot spune multe lucruri despre productiile cinematografice ale anului 2004. Dar poate cel mai definitoriu este faptul ca subiectele abordate graviteaza in jurul biografiilor. Aceasta sa fie oare tendinta Hollywoodului? Asa se obtine acum succesul - aducand in prim-plan vietile unor personalitati? Ramane sa vedem impreuna... Peliculele care s-au inscris in competitia de anul acesta au primit aprecierea publicului si a criticii din lumea intreaga. Cu siguranta nu vor fi "gustate" chiar de fiecare spectator in parte si, asa cum spune regula de aur a oricarei competitii, nu poate exista decat un singur castigator... Un singur film dintre cele cinci nominalizate va deveni cea mai buna creatie a anului 2004! Doamnelor si domnilor, va prezentam cele cinci "aspirante" la prestigiosul premiu:"The Aviator" "Finding Neverland" "Million Dollar Baby" "Ray" "Sideways"

Filme de Oscar sau cine este marele castigator al serii...

Nu stiu daca esti o mare "devoratoare" de filme, nu stiu nici daca duminica noaptea te vei trezi si vei sta "lipita" de televizor, vizionand cea de-a 77-a editie a Premiilor Oscar, dar ceea ce iti pot spune este ca, daca nu vei "participa" la aceasta festivitate, vei avea mult de pierdut. Dupa cum spune gazda showului (mai mult ironic...), Chris Rock, nu vei vedea ultimele tendinte in moda, vedetele stralucind in toata splendoarea lor, si nici nu vei afla prima cine sunt marii castigatori ai serii... Iti propun pentru astazi o incursiune in lumea filmelor care concureaza pentru categoria Cel mai bun film al anului! Se pot spune multe lucruri despre productiile cinematografice ale anului 2004. Dar poate cel mai definitoriu este faptul ca subiectele abordate graviteaza in jurul biografiilor. Aceasta sa fie oare tendinta Hollywoodului? Asa se obtine acum succesul - aducand in prim-plan vietile unor personalitati? Ramane sa vedem impreuna... Peliculele care s-au inscris in competitia de anul acesta au primit aprecierea publicului si a criticii din lumea intreaga. Cu siguranta nu vor fi "gustate" chiar de fiecare spectator in parte si, asa cum spune regula de aur a oricarei competitii, nu poate exista decat un singur castigator... Un singur film dintre cele cinci nominalizate va deveni cea mai buna creatie a anului 2004! Doamnelor si domnilor, va prezentam cele cinci "aspirante" la prestigiosul premiu:"The Aviator" "Finding Neverland" "Million Dollar Baby" "Ray" "Sideways"

Viata in roz alaturi de... Pink!

Alicia Moore si-a castigat dreptul de a face ce vrea in industria muzicala... Albumul ei de debut, "Can't Take Me Home" (2000), pe care artista l-a inregistrat la varsta de numai 18 ani, i-a adus trei piese de Top 10: "There You Go", "Most Girls" si "You Make Me Sick". Albumele ulterioare, "Missundaztood" (2001) si "Try This" (2003) au certificat faptul ca aceasta cantareata nu va pleca nicaieri din peisajul muzicii pop-rock... Si, daca inca numele ei nu iti spune nimic, probabil ca numele de scena pe care il "poarta" de o viata, iti va clarifica cine anume este personajul care se bucura de acest succes urias. Doamnelor si domnilor... Pink! Este o tipa nonconformista, rebela - "Imi place neprevazutul. Fac ceea ce mi se spune ca nu am voie sa fac; este o adevarata provocare. Asta este, sunt o mare visatoare." O artista cu o voce extraordinara, care a reusit sa obtina ceea ce si-a dorit de la viata. Si-a dorit intotdeauna sa devina cantareata si este genul care nu renunta usor. "Stiu ce vreau si obtin ceea ce vreau. Fac totul pentru lucrurile in care cred cu adevarat, pentru lucrurile care ma tin in viata, vie. Este inteligent din partea mea? Cine stie?... Poate ca nu. Dar inca mai exista temeri in adancul fiintei mele - vreau sa fiu inteleasa, vreau sa fiu auzita." Iar Pink stie sa se faca auzita... Albumul "Missundaztood" s-a vandut in aproape 5 milioane de exemplare numai in Statele Unite, ceea ce inseamna de doua ori mai mult decat vanzarile albumului sau de debut... "M-am luptat pentru a avea credibilitate in lumea muzicii pop", a marturisit cantareata. "Am hotarat cand aveam 15 ani ca nu vreau sa fiu unul dintre acei artisti care se ridica si canta piese de dragoste in care nici macar nu cred. Am decis ca voi fi eu pana la capat, la maximum, ca piesele mele vor reflecta relatii pe care le-am avut, lucruri prin care am trecut si chiar si situatiile de care imi este rusine." Succesul aduce insa cu sine si dezavantaje, pe care cantareata le cunoaste foarte bine... Din fericire, a invatat sa treaca peste ele, deoarece recompensele sunt pe masura asteptarilor atunci cand faci ceea ce iti place: "Cateodata te simti epuizat, golit pe dinauntru, obosit si ti-e dor de casa. Si cateodata mi-e dor de tata... Dar asta este cu siguranta tot ceea ce mi-am dorit sa fac si nu as da muzica pentru nimic in lume." Lumea spune ca tot ceea ce face si creeaza Pink inseamna "belea", exact asa cum se si numeste una dintre piesele ei de succes, "Trouble". A ramas aceeasi fata cu tatuaje, petrecareata si... dintr-o bucata. "Da, chiar asa sunt. Intri in necazuri daca esti o persoana cinstita si vrei sa te simti bine fara sa te gandesti o mie de ani la consecinte. Mie imi place, pur si simplu, sa 'sparg' regulile", a explicat Pink. Nu are nici un fel de regrete si nu ar dori sa isi schimbe trecutul, daca ar exista aceasta posibilitate: "Ca sa schimb asta, ar insemna sa ma schimb pe mine." Crede ca toate dificultatile pe care le-a avut de infruntat in perioada copilariei si adolescentei au reprezentat, pana la urma, un lucru bun: "Ca sa poti experimenta partea placuta a vietii, inseamna sa poti vedea raul. Asta te ajuta sa apreciezi mai mult ceea ce exista frumos in viata ta." De asemenea, considera ca momentele dificile te invata sa fii mai puternic: "M-au invatat sa fiu o adevarata luptatoare, iar asta este o lectie importanta daca vrei sa intri in industria muzicala." Cu timpul, a invatat sa devina mai "inteleapta" si chiar sa isi cenzureze limbajul si remarcele uneori. Spre exemplu, nu va mai face comentarii referitoare la "rivala" ei, Christina Aguilera, o femeie despre care a spus candva ca are nevoie de "medicatie"... Probabil ca a ajuns, treptat, sa urmeze sfatul tatuat pe incheietura mainii ei: "Roata se invarteste" ("What goes around, comes around"). Cine este Pink, de fapt?... De unde i se "trage" numele Pink? "Este doar o porecla care m-a urmarit toata viata. A fost, la inceput, o rautate din partea copiilor: cand am fost in tabara, mi-au dat jos pantalonii si eu m-am inrosit atat de tare, incat toti radeau de mine: 'Ha ha! Uitati-va la ea! Toata fata ei e roz!'. Asa a inceput povestea, apoi, dupa ce a iesit filmul 'Reservoir Dogs' al lui Quentin Tarantino, personajul Mr. Pink, interpretat de Steve Buscemi, era atat de colorat in limbaj si avea atatea replici destepte, incat porecla mi-a mers mai departe." Abia mai tarziu, cand a devenit faimoasa, artista s-a gandit ca ar fi dragut ca si culoarea parului ei sa corespunda numelui... Practic, vopsitul parului in aceasta culoare - roz, a venit mai mult ca o gluma: "Era singura culoare pe care nu a avut-o parul meu, care, de fapt si de drept, este blond...". Alicia Beth "Pink" Moore s-a nascut in Doylestown, Pennsylvania, la 8 septembrie 1979. Copilaria si-a petrecut-o in Philadelphia. Parintii ei, James si Judy Moore, au divortat cand Alicia avea numai sapte ani. "Am fost probabil cel mai 'batran' adolescent care a existat vreodata. Nu am avut niciodata prieteni de varsta mea. Cea mai buna prietena a mea era o femeie in varsta de 85 de ani, care locuia peste drum de noi. Asta pana cand parintii mei s-au despartit cand aveam sapte ani. Tatal meu este un veteran al razboiului din Vietnam si m-a invatat sa fiu cu picioarele pe pamant. De-asta am renuntat la liceu. Cum puteam sa stau intr-un loc in care cel mai important lucru era de unde iti cumparai pantofii?!" A fost catalogata drept scandalagioaica in liceu: "Mi-au spus ca sunt o adevarata pacoste - asa ca eu am fost ceva de genul: 'Pacoste'?! Va arat eu pacoste. Vreti scandal, atunci va dau eu scandal!" Insa, treptat, Pink a ajuns sa fie exact asa cum o vedeau initial profesorii si astfel a inceput un adevarat cerc vicios: "Este ca si cum incepi sa 'cresti' in eticheta pe care ti-o pun, ajunge sa ti se potriveasca la fel ca o manusa. Te trateaza urat, asa ca te porti urat. Am meritat asta? Pana la urma, da, dar consider si acum ca m-am conformat etichetei pe care mi-au pus-o ei." Astfel incat nu a fost o surpriza ca Alicia si-a dezvoltat in acest fel o problema cu autoritatea: "Cand mi se spunea ca ceva trebuie facut intr-un anumit mod, intrebam 'De ce?'. Mi se spunea: 'Pentru ca asa s-a facut mereu', asa ca incercam sa fac exact contrariul si sa le demonstrez ca se insala." A renuntat sa mai scrie in jurnal, dupa ce o colega "binevoitoare" i-a furat jurnalul intim si a lipit foile pe dulapurile din liceu. Insa a continuat sa scrie poezii, incercand sa inteleaga ce anume se petrece in sufletul ei: "Eram pierduta in spatiu si extrem de nefericita." Inspirata de muzica unor staruri ca Madonna, Mary J. Blige, 4 Non-Blondes (Linda Perry, solista acestei trupe a fost, practic, idolul ei dintotdeauna...), Janis Joplin, Billy Joel, Whitney Houston, Jimi Hendrix, Guns N' Roses, Green Day, a stiut mereu ca va fi cantareata: "Inca dinainte sa pot vorbi, cantam. Ma fataiam prin casa si imi cream propria lume fantastica. Toata ziua cantam, peste tot pe unde mergeam asta faceam." Mai mult decat atat, in copilarie a fost pedepsita pentru ca se uita la MTV... "Ceea ce aveam nevoie in adolescenta era sa o aud pe Janis Joplin spunandu-mi ca totul va fi bine si sa ii ascult pe baietii de la Nirvana spunandu-mi ca pot sa imi exprim personalitatea", a adaugat solista. Cum a inceput povestea carierei lui Pink... A trecut prin diferite faze in adolescenta - a fost un adevarat skateboarder, i-a placut foarte mult hip-hop-ul si chiar a cochetat cu gimnastica. Si-a petrecut foarte mult timp prin cluburile din Philadelphia, cantand mai ales in serile create special pentru "poducerea" clientilor pe scena. A lucrat la Pizza Hut, McDonald's, Wendy's si chiar intr-o benzinarie. Dar nu ii placea sa ia comenzile clientilor si intarzia mereu la serviciu. Mai tarziu, dupa ce statutul ei de vedeta incepuse sa se contureze, Pink a declarat: "Pur si simplu ma bucur ca nu mai trebuie sa lucrez in locuri de genul asta." La varsta de 13 ani, Alicia a fost rugata de un DJ din Philadelphia sa cante backing-vocals pentru trupa lui rap, School Of Though: "L-am cunoscut pe tipul asta, Skratch, care era cel mai bun dansator din Philly. Am inceput sa dansez cu el si pana la urma am ajuns sa cant in trupa lui de rap. Am scris si niste piese, despre cum e sa cresti si sa traiesti in Philly. Stateam prin cluburi, cantam pe scena si speram sa ne remarce cineva de la vreun studio si sa inregistram niste piese." La putin timp dupa aceea, sansa i-a suras: "Mergeam in mod regulat vinerea in Clubul Fever, iar DJ-ul mi-a dat voie intr-o seara sa cant timp de cinci minute. Cele cinci minute de live, vineri seara, in Fever, erau tot ceea ce imi doream mai mult de la viata. Mi-a placut la nebunie fiorul care te cuprinde cand esti pe scena. A fost singurul loc in care m-am simtit in largul meu, ca si cum, ok, asta este, aici trebuie sa fiu..." In acest fel, vedeta in devenire a fost remarcata de un reprezentant al casei de discuri LaFace, care i-a propus sa se alature unui nou grup de fete R&B, numit Basic Instinct. Insa aceasta colaborare nu a tinut prea mult, desi Pink a fost admisa in grup, practic, pe loc: "Nu ma integram, dar nu imi pasa. Trebuie sa stii sa razi de asemenea lucruri si sa treci peste ele. Si, oricum, nu ma vad apartinand unui grup." Imediat dupa aceasta experienta lipsita de succesul la care spera Alicia in acel moment, un alt grup a luat fiinta, Choice, avand-o intre cele trei componente si pe ea. Trupa a semnat imediat un contract cu aceeasi casa de inregistrari, LaFace. Nici aceasta formula nu a durat prea mult - una dintre fete isi dorea sa cante piese Broadway, o alta sa faca piese alternative, iar Pink vroia totul... Totusi LaFace nu a renuntat la Alicia, care deja se facuse remarcata in domeniu. De fapt, in timpul inregistrarilor de studio cu Choice, in Atlanta, cantareata si-a redescoperit abilitatile de a scrie si a facut echipa cu Darryl Simmons. "Mi-a spus sa scriu o piesa si mi s-a parut extraordinar, pentru ca nimeni pana atunci nu ma intrebase daca scriu ceva. Asa ca am inchis ochii si... piesa a aparut. Am scris 'Just To Be Loving You' si asta a fost inceputul carierei mele." Artista isi aminteste de aceasta experienta: "Ajunsesem sa imit foarte bine sound-ul altora, in perioada in care mergeam foarte mult in cluburi. Dar ziua in care am inregistrat 'Just To Be Loving You' in studio, a fost nemaipomenita. Cantecul era atat de frumos, incat pur si simplu am cantat. Nu imi pasa cum suna. Pur si simplu a iesit asa de bine si m-a socat..." Iar de aici mai departe, lucrurile au mers pe o panta ascendenta pentru Pink... Primul album, "Can't Take Me Home", din 2000, a atras atentia intregii lumi asupra fetei rebele cu o voce matura si complexa, care socheaza prin atitudine. Pink a inregistrat apoi piesa si videoclipul de la "Lady Marmelade", de pe coloana sonora a filmului "Moulin Rouge", alaturi de vedetele Christina Aguilera, Maya si Lil Kim. Un album personal... La al doilea album, "Missundaztood" (noiembrie 2001), Alicia schimba casa de productie si trece la Arista Records. Sound-ul se indreapta acum mai mult spre rock decat spre R&B, o contributie importanta avand colaborarea cu Steve Tyler de la Aerosmith, precum si cea cu Linda Perry, solista si compozitoarea trupei 4 Non-Blondes, idolul lui Pink dintotdeauna. Felul in care aceasta colaborare cu Perry s-a "pus pe roate" este una extrem de amuzanta, cu siguranta "marca" Pink... Chiar inainte de a incepe lucrul la acest album, s-a intamplat ca Alicia sa "dea" peste numarul de telefon al Lindei, in agenda make-up artistului ei. "M-am descurcat in aceasta situatie in singurul fel in care stiam sa o fac", a povestit ea. "Am furat numarul de telefon si am sunat-o. Cred foarte mult in semne si sunt sigura ca orice lucru se intampla cu un motiv." Cum nu i-a raspuns nimeni, Pink a lasat un mesaj pe robotul telefonic, un mesaj de 15 minute, in care i-a povestit si o patanie a ei legata de trupa 4 Non-Blondes - in adolescenta, Alicia a fost arestata pentru tulburarea linistii publice ("Ce inseamna asta, 'tulburarea linistii publice'?!", avea sa spuna artista. "Nu inteleg acest concept!"), pentru ca, la ora 4 si jumatate dimineata, canta piesele trupei ei preferate. Pink a continuat: "I-am spus in mesaj ca, daca nu ma suna inapoi, voi incepe sa o urmaresc. M-a sunat si mi-a spus: 'Esti nebuna, mai bine vii pe la mine.'" Iar Perry a adaugat: "I-am spus ca nu sunt la moda. Iar ea a spus: 'Stiu, tocmai asta si vreau, ceva adevarat.'" Ajunsa in apartamentul din Los Angeles al lui Perry, cele doua cantarete au stat pe podea si au compus piesa "Eventually" in doar cateva minute. In luna urmatoare, au discutat, au scris piese impreuna si si-au facut tatuaje. O prietenie frumoasa care a dus si la crearea albumului "Missundaztood". "Extraordinara, eliberatoare, plina de inspiratie, asa ar trebui sa fie muzica", a declarat Pink. Participarea la piesa "Lady Marmelade" i-a adus lui Pink un premiu Grammy la MTV Video Music Awards, iar intregul album "Missundaztood" a devenit o adevarata declaratie a talentului cantaretei. Piesa "Get The Party Started" a devenit imnul anului 2002 - a fost primul single dintre alte patru melodii care au fost scoase in fata de pe acest album, celelalte trei fiind: "Don't Let Me Get Me", "Just Like A Pill" si "Family Portrait". Aceasta din urma melodie este una dintre cele mai personale de pe acest album. Imaginea pe care o prezinta nu este una dintre cele mai fericite: un copil crescut de ambii parinti, care se cearta in permanenta si pana la urma divorteaza - in fapt, povestea vietii ei... Cand a cantat piesa in studio, sentimentele au coplesit-o si a simtit ca trebuie sa iasa din camera. Pink a explicat: "Am realizat cum toate aceste lucruri mi-au afectat viata. A canta aceasta piesa este ca si cum as sta goala in fata unei sali intregi, plina cu oameni. Am lasat-o pe mama sa asculte piesa si a plans zile de-a randul; tata la fel. Ma intristeaza, dar m-a ajutat sa ii determin sa scoata la iveala ceea ce simteau si ei fata de toata povestea copilariei mele. Suferinta nu este intotdeauna un lucru rau, uneori poate sa fie o lectie..." Relatia cu parintii ei este insa acum una foarte buna: artista a venit cu mama ei la una dintre festivitatile de decernare a premiilor Grammy si s-a amuzat teribil ascultand-o pe mama sa cantand in masina versurile: "Mama was a lunatic / She liked to push my buttons" ("Mama era cam nebuna / Ii placea sa ma calce pe nervi"). Este foarte apropiata de tatal ei, de la care marturiseste ca a invatat cele mai multe lectii de viata: "Sunt foarte apropiata de tata. Este adevarat, cu picioarele pe pamant si spune lucrurilor pe nume. Are aceleasi conceptii de viata dintotdeauna si nu se schimba." "Missundaztood" ramane pentru Pink cea mai draga creatie a ei: "'Missundaztood' mi-a dat libertate si un scop in viata. M-a ajutat sa exorcizez o gramada de demoni... Lumea intreaga a devenit terapia mea. Si m-a ajutat sa ma simt bine in postura de proscris - stiu ca exista atat de multi oameni in aceasta lume care imi impartasesc durerea. Acest album reprezinta o acumulare a tot ceea ce inseamna fiinta mea." Iar aprecierea lumii intregi i-a aratat ca nu mai este un nimeni: "Inainte, vroiam sa arunc succesul meu in fata fiecarui profesor care mi-a spus in liceu ca o sa fiu o ratata toata viata. Acum insa e mai mult ceva de genul: 'Sunt atat de fericita ca pot sa fac ceea ce imi place la nebunie si nu trebuie sa dau socoteala unui sef nesuferit.' Daca nu ar exista muzica, as avea probleme mereu. Muzica mi-a salvat viata. Si inca face acest lucru. Acest album m-a salvat." In noiembrie 2003, si-a lansat cel de-al treilea album, "Try This", care a reusit sa satisfaca nevoia de rock a fanilor ei. "Am numit albumul 'Try This', pentru ca eu consider ca pe lumea asta exista lideri si exista discipoli. Este foarte bine sa fii lider si sa incerci lucruri noi. As vrea ca tot mai multi oameni sa faca acest lucru." "Trouble" este primul single de pe acest album, care ignora total liniile trasate in lumea muzicii pop... Pink, asa cum nu stiai ca este... Intotdeauna rebela... La patru luni de la semnarea contractului cu LaFace, in 1996, solistei (care adesea statea cu baietii de cartier, iar la un moment dat a locuit in Philadelphia, intr-un apartament de trei camere, in care mai stateau alte 17 persoane...) i s-a cerut sa urmeze niste cursuri de relatii cu presa si norme de eticheta. Dupa cinci minute, instructorul a anuntat ca Pink nu are nici o sansa in acest sens si a renuntat la "provocare"... In ceea ce priveste normele de eticheta, Pink isi aminteste "Le-am refuzat. Le-am spus celor de la casa de inregistrari ca este o insulta la adresa mamei mele si ca ar trebui sa o sune si sa ii ceara scuze." Pink si Printul Albert In 2004, Pink a vizitat Regatul Monaco, participand la World Music Awards. Cantareata a povestit: "Cineva m-a intrebat daca vreau sa iau cina cu Printul Albert de Monaco. Eu eram ceva de genul: 'A, da, sigur. Da-o incolo de treaba, o sa fie o poveste grozava pentru nepoti.' Era o cina sofisticata, erau o gramada de oameni la masa si... eram si eu. Ma simteam ca naiba, parca eram un extraterestru. Si, in mijlocul cinei, am spus: 'Hei, Albert! Stiai ca exista un piercing pentru penis care iti poarta numele?' Toti cei de la masa au inlemnit. Iar el a spus: 'Nu stiam asta. Vorbesti serios?' Eu am comentat: 'Fac pariu ca ai si tu unul.' Iar el mi-a raspuns: 'Nu am, iti jur. Iti arat...'". In picioarele goale... Cu cinci minute inainte de a-si face aparitia pe scena in cadrul unui show de decernare a unor premii muzicale, Pink a ramas extrem de uimita in momentul in care a vazut ca un artist care tocmai cantase era incaltat cu exact aceleasi cizme rosii pe care le purta si ea. Astfel incat, in mod foarte prompt, solista si-a scos incaltarile si a umblat desculta intreaga seara. Numele ei - o problema pentru P. Diddy In primele sase dati cand Pink s-a intalnit cu faimosul rapper P. Diddy, acesta nu a reusit sa tina minte numele ei. Vedeta s-a plans mai tarziu: "Si e atat de evident... E suficient sa te uiti la culoarea parului meu!" Solutia ei? "Am inceput sa-l strig 'Fluffy', iar el a inceput sa isi aduca aminte cum ma cheama..." Pink si P. Diddy "Urasc anturajele si garzile de corp", a marturisit artista. "Eram intr-un club in New York si m-am dus la Dallas Austin, care este unul dintre producatorii albumului meu. El statea langa Puff Daddy. Nici macar nu il vazusem pe Puffy. Nici nu imi pasa de el. Iar body guard-ul lui Puffy pur si simplu m-a impins cativa metri in spate. M-am simtit ca ultimul prost. Iar Puffy era ceva de genul: 'Nu, e ok, ea este Pink.' Si asta nu e deloc ok. Iar Dallas, mai mult in gluma, a spus: 'Nu stiai ca el este presedintele Statelor Unite?' Iar eu, de colo: 'Ei bine, nu stiai ca eu sunt Prima Doamna?'". Educatie... "Cand eram in clasa a saptea, mama m-a prins fumand. S-a gandit sa ma pedepseasca punandu-ma sa fumez intreg pachetul de tigari. Tot ceea ce a reusit a fost sa ma enerveze la culme, pentru ca am ramas repede fara tigari..." "Tata mi-a dat un sfat bun in viata: 'Intotdeauna sa spui adevarul. Probabil ca asta nu iti va aduce prea multi prieteni, dar cu siguranta niciodata nu vei avea dusmani, pentru ca oamenii vor sti intotdeauna la ce sa se astepte din partea ta si de unde vii...'." Relatiile lui Pink... "Sunt fidela in ceea ce priveste relatiile. Asta nu pentru ca as fi o persoana buna si de treaba, ci pentru ca urasc sa cunosc persoane noi." Insa Pink nu are probleme in "departamentul" cunostinte si relatii. In lunile care au urmat despartirii ei de iubitul ei de doi ani, campion la motocross, Carey Hart (cei doi au pus punct relatiei lor in 2003), Pink a fost vazuta avand o atitudine foarte prietenoasa fata de Lars Frederiksen de la Rancid. Mai mult decat atat, a sarutat-o in mod public pe actrita Kristanna Loken (a jucat in "Terminator 3") la un eveniment in Monaco si a avut o relatie cu bateristul de la Motley Crue, Tommy Lee. Stiai ca?... A fost eleva Liceului Central Bucks West, promotia 1997, insa nu si-a finalizat studiile. Este o mare sustinatoare a organizatiei PETA, care se ocupa de apararea drepturilor animalelor. Are numeroase tatuaje... Pe umar - ingerul ei protector, pe incheietura mainii - "What goes around comes around", pe glezna stanga - un simbol asiatic, pe glezna dreapta - o bratara ornamentala, pe partea interioara a coapsei stangi - "Mr. Pink" sau "Pink", pe mana - o stea rosie intre degetul mare si aratator, pe ceafa - un cod de bare al albumului "Missundaztood". Culoarea ei preferata este verde. Culoarea naturala a parului ei este blond. A fost clasata pe locul 36 in topul din 2002 realizat de revista "Stuff", "Cele mai sexy 102 femei din lume". Este foarte buna prietena cu Avril Lavigne. Lumea Aliciei "Pink" Moore este infinit de frumoasa si sunt sigura ca o cantareata cu un asemenea talent nu si-a spus ultimul cuvant in industria muzicala... Probabil ca, de-a lungul timpului, va schimba genurile, va face experimente. Poate ca nu va fi pe gustul oricui. Pink stie si reuseste sa fie incomoda... Dar vocea ei si ambitia care o caracterizeaza sunt demne de luat in seama. Atitudinea pe care o afiseaza, viata traita la maximum, cu fiecare clipa care trece, te face sa te gandesti ca, asa cum ea insasi spune "In definitiv, toti suntem roz in adancul sufletului...".

Cand dragostea este tot ceea ce conteaza...

Luna februarie are o rezonanta aparte pentru indragostitii din intreaga lume. Nu iti spun sa uiti de Sfantul Valentin, Ziua Indragostitilor serbata in data de 14 februarie... Te rog doar sa iti amintesti ca si romanii au propria sarbatoare a iubirii, Dragobetele, in data de 24 februarie... Si, mai mult decat orice, poate ar trebui sa ne amintim ca iubirea se sarbatoreste in fiecare zi. Este important sa ii arati partenerului tau cat de mult apreciezi sprijinul lui si dragostea neconditionata pe care ti-o poarta. Poate ca in acest fel povestea ta de iubire se va putea compara cu furtunoasele si dezlantuitele pasiuni ale unor personalitati celebre ale show-biz-ului international... Te invitam sa patrunzi in aceasta lume fantastica!... Se spune ca nu mai exista iubiri "adevarate", asa cum existau pe vremuri... Ca lumea nu mai stie sa se indragosteasca cu pasiune, cu frenezie, sa traiasca fiecare clipa de parca ar fi ultima, asa cum se intampla odinioara. Poate ca lumea uita, in goana de zi cu zi, forta pe care ti-o da iubirea. Poate ca fiecare dintre noi ar trebui sa reflectam asupra relatiei noastre, intrebandu-ne daca facem totul pentru a o mentine la fel de puternica si de vie ca la inceput. Exista insa oameni care au intrat in istorie, in lumea divertismentului si in cartea de aur a Iubirii, datorita povestilor lor romantice, pasiunii si fortei care i-au calauzit pe cararile adesea intortocheate ale sufletului... Sunt actori si cantareti, artisti cu al caror stil de viata ne-ar placea sa rezonam, asupra carora ne indreptam atunci cand simtim nevoia de stralucire in viata noastra. Iar povestile lor de dragoste, cu gesturile lor aprinse, necugetate, cu geloziile si atractiile patimase, au tinut prima pagina a ziarelor perioade indelungate de timp. Sunt povestile si legendele care ne "hranesc" si care ne arata ca, pana la urma, dragostea invinge totul...Povesti de dragoste pe care iti doresti sa le cunosti...Cele mai frumoase povesti de dragoste din lumea show-biz-ului Iubiri care au invins eternitatea, mai aproape decat ti-ai imagina...

Matt Damon - "baiatul de aur" al Hollywoodului

A aparut in cinematografie aproape de nicaieri si a devenit peste noapte "baiatul de aur" al Hollywoodului. Are un zambet usor ironic si un chip de pustan, desi anul acesta va implini 35 de ani. A dat lovitura in show-biz in 1997, cu filmul "Good Will Hunting", scenariul fiind scris de el si de cel mai bun prieten al sau, actorul Ben Affleck.Pelicula s-a dovedit a fi cea mai mare surpriza a anului si a obtinut Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original. De aici mai departe lucrurile au fost simple pentru Matt Damon... Si acest lucru deoarece baiatul chiar are talent... Surprinzator pentru o meserie de acest fel, in care majoritatea vedetelor renunta la scoala rapid pentru a-si urma vocatia si pentru a-si intemeia o cariera, Damon este si unul dintre tipii destepti de la Hollywood. Probabil ca nu stiai ca a urmat cursurile Universitatii Harvard si ca mai avea nevoie doar de 12 credite pana la absolvire, aproximativ doua semestre... Ceea ce ii uimeste pe toti cei din preajma lui este ambitia care il determina sa nu renunte la proiectele in care crede sincer si devotamentul pentru aceasta meserie care il solicita la maximum. Dar, asa cum el insusi spune, actoria scoate la suprafata ceea ce este mai bun in el. Dupa succesul fenomenal obtinut cu "Good Will Hunting" - apreciat in egala masura atat de critici, cat si de public - portile i-au fost larg deschise lui Matt. De aici pana la roluri alaturi de "grei" ai Hollywoodului, cum ar fi Jude Law, Gwyneth Paltrow, Brad Pitt, George Clooney, Julia Roberts, Catherine Zeta-Jones, Julia Stiles si multi altii, nu a mai fost decat un pas. Asa se face ca Damon a primit roluri in filme de box office ("The Talented Mr. Ripley", "Saving Private Ryan", seria filmelor cu James Bourne, "Ocean's Eleven" si sequelul acestuia, "Ocean's Twelve", daca ar fi sa numim cateva dintre cele mai recente productii). Si-a castigat faima si reputatia de profesionist. Iar salariul, un bun indicator al valorii in Orasul Filmelor, a crescut si el simtitor: de la 600.000 $ primiti pentru "Rounders" (in 1998) pana la 10 milioane $ pentru rolul sau din "The Bourne Identity" (2002). Personalitate si talent, caracteristici definitorii pentru Matt Damon... Matt Damon este mai mult decat un chip frumos... Este un actor complet si talentat, dedicat profesiei sale. Este usor, atunci cand dai de succes, sa cazi in extrema cealalta, sa devii un tip dificil si rasfatat. Dar in ceea ce-l priveste pe Damon, aceasta capcana nu exista. Nu ni-l putem imagina decat asa cum este: simpatic, intelegator si curtenitor. Da, intr-adevar, unul dintre cei mai buni actori ai Hollywoodului din acest moment este, in realitate, un tip de treaba. Are o reputatie de actor fara pretentii in relatia cu regizorii, care rareori se plange din cauza lucrurilor pe care este pus sa le faca. Este intotdeauna gentil cu fanii sai si un foarte mare sustinator al actiunilor caritabile. Cei care il cunosc suficient de bine spun ca dedicatia sa pentru profesie nu este nimic nou si nici neobisnuit. A suportat cu stoicism antrenamentele pentru seria "James Bourne", s-a "infometat" pentru "Courage Under Fire", ceea ce i-a adus mai departe grave probleme de sanatate, a muncit cu sarguinta la filmari de 12 ore, in care a mancat in mod constant bataie (seria "Bourne")... Are un stil aparte. Garderoba sa consta in foarte multe perechi de jeans si foarte multe tricouri. Nu il intereseaza aparentele, ci confortul. Insa atunci cand este necesar, se imbraca pentru succes, de cele mai multe ori ramanand fidel stilului sau personal. La festivaluri si diferite petreceri simandicoase este insa unul dintre cei mai bine imbracati barbati, "curtat" de toate marile case de design. In definitiv, arata prea bine pentru a nu atrage atentia!... Se inconjoara de prieteni putini, dar buni, si nu uita niciodata de unde a plecat. Drept dovada, cel mai bun prieten al sau din copilarie, Ben Affleck, ii este in continuare alaturi. Si, daca iti spunem si faptul ca unul dintre cei mai dragi oameni din anturajul lui este Matthew McConaughey, iti imaginezi ca este un barbat caruia ii place sa se simta bine si sa rada din tot sufletul... Nici femeile nu il ocolesc. Ar fi si greu... In ceea ce priveste domeniul sentimental, probabil ca ceea ce le atrage cel mai mult pe femei la el este aerul de adolescent, zambetul frumos, usor ironic, sentimentul de apropiere si de caldura pe care il degaja. Un barbat... "bine", stilat, talentat, atent si simpatic, este tot ceea ce isi pot dori femeile. Toate aceste calitati l-au "ajutat" sa se implice sentimental cu vedete ca Minnie Driver, Winona Ryder, Penelope Cruz si Claire Danes, pentru a numi numai cateva dintre ele... De unde a plecat "Baiatul de aur" al Hollywoodului si unde a ajuns... Fara sa exageram, aceasta este una dintre acele povesti de succes ale Hollywoodului. Baiatul care porneste de nicaieri si ajunge sa fie curtat de regizori importanti ai momentului... Este un tip de treaba, genul in care ne-ar placea sa ne regasim, ceea ce il face cu atat mai mult interesant si drag noua. Matthew Paige Damon (numele Paige provine de la numele de domnisoara al mamei sale) s-a nascut in 8 octombrie 1970 in Cambridge, Massachusetts. Si-a petrecut copilaria alaturi de tatal sau, Kent Damon, de mama sa, Nancy Carlsson-Paige, profesoara la Colegiul Leslie, si fratele sau mai mare, Kyle, care este sculptor. La varsta de 10 ani l-a intalnit pe Ben Affleck, un baiat cu doi ani mai mic decat el - cei doi locuiau pe aceeasi strada. Astfel au devenit de-a lungul timpului cei mai buni prieteni si parteneri in productiile cinematografice. In fapt, fiecare si-a facut aparitia in cateva dintre filmele in care a jucat celalalt. Ben isi aminteste despre cum era prietenul sau la varsta aceea: "Mama mea incerca sa ma puna sa muncesc pe langa casa, diferite sarcini gospodaresti, si imi spunea mereu: 'Ei bine, mama lui Matt il pune sa ii gateasca o data pe saptamana.' Asa ca prima oara l-am cunoscut ca pe un tip care crea un precedent neplacut in cartier..." Matt este si el foarte incantat de prietenul sau: "Ei bine, am crescut impreuna si cred ca am privit lumea in acelasi fel. Este cel mai amuzant tip pe care il cunosc si cel mai bun actor pe care l-am intalnit. Pur si simplu il admir foarte mult. Trebuie sa iti admiri prietenii apropiati. Pana la urma, nu stiu daca Ben este cel mai bun prieten al meu. El a fost, pur si simplu, acolo, langa mine...". Iar despre relatia lor de prietenie, Matt a comentat: "Suntem in mod constant acuzati de oamenii care intra si ies din cercul nostru de prieteni, de faptul ca suntem cei mai plictisitori oameni de pe lume." Anii de liceu, petrecuti in Cambridge Rindge And Latin School, l-au ajutat foarte mult pe Matt sa socializeze. Desi relativ timid in fata profesorilor, Damon era foarte apreciat de colegele sale, devenind Mister Popularitate in sufletele lor. Asa cum spune Casey Affleck - fratele mai mic al lui Ben Affleck si, de asemenea, unul dintre actorii din "Good Will Hunting" - "Matt intotdeauna avea prietene." Inca din anii de scoala talentul sau a devenit evident pentru profesori. Profesorul de teatru, Gerry Specca, considera inca de atunci ca Matt avea un "foarte mare potential si un talent minunat". Dupa absolvirea liceului, Damon a fost acceptat la Universitatea Harvard, unde a studiat timp de trei ani, inainte de a renunta la educatie pentru a-si crea o cariera in actorie. Insa in timpul petrecut la facultate a trebuit sa scrie, pentru unul dintre cursuri, un scenariu. Nu l-a terminat la momentul respectiv, dar acesta a fost continuat mai tarziu, devenind mult apreciatul "Good Will Hunting". O data ajuns la Hollywood, Damon a dat lovitura cu un rol de o singura replica in filmul "Mystic Pizza" (1988). Totusi cariera lui nu a reusit sa se inchege decat in 1992, cand a avut un rol principal in "School Ties". Desi filmul a fost un relativ fiasco, interpretarea consistenta a tanarului actor a fost apreciata. Nici acest lucru nu a fost de ajuns pentru a-i aduce faima, din moment ce pelicula nu a fost prea mult vizionata. Slujbe marunte, incercarea de a reusi intr-un domeniu in care prea putini razbat, insuccesul de pana atunci, toate acestea l-au saturat pe Damon pana peste cap de Hollywood... "Good Will Hunting", cheia succesului In acest moment Matt l-a contactat pe Affleck. In 1992, cei doi au reusit sa puna la punct scenariul lui Damon din facultate si au inceput sa alerge pe la studiouri, in incercarea de a-l transforma in film. "Good Will Hunting" este o poveste despre prietenie si despre profunzimea unui individ, o poveste remarcabila si sensibila. Patru prieteni, care se ajuta neconditionat, in absolut orice situatie, au trait toata viata in zona din sudul Bostonului (cunoscuta si sub numele de "Southie"). Unul dintre acesti baieti, Will Hunting (rol interpretat de catre Matt Damon) are o capacitate uimitoare de memorare si de intelegere a problemelor, fiind un adevarat geniu ascuns. La adapostul prietenilor sai, Will nu isi doreste sa plece din Southie, iar povestea te poarta printre framantarile unui tanar care incearca sa descopere ce anume este mai bine pentru el. Matt a povestit despre scrierea acestui scenariu: "Au fost foarte multe lucruri importante pentru noi atunci cand am realizat acest scenariu: sa tratam oamenii bine, sa nu avem regrete, sa fim responsabili in relatiile noastre si cu felul in care tratam oamenii, in general. Asta este filosofia noastra, Regula de Aur, cum ar veni...". Referitor la elementele autobiografice strecurate in film, Damon a comentat razand: "Ei bine, sunt un geniu!" Proiectul peliculei a fost pana la urma acceptat de Miramax, regizor a devenit Gus Van Sant, iar Robin Williams a tinut mai departe afisul, asigurand astfel notorietatea filmului. Referitor la momentul in care s-a parafat cu adevarat intelegerea, Matt a marturisit: "'Costumele' ziceau: 'Baieti, discutam despre juma' de milion.' Iar Ben si eu, care nu stiam daca ne permitem sa mancam la McDonald's diseara, stateam si ne uitam: 'Juma' de milion de dolari?' Hmmm...". Intrebat daca efectul pe care il au filmele sale asupra oamenilor (in special "Good Will Hunting") il influenteaza in acceptarea unor alte proiecte, Matt a raspuns: "Da, are un mare efect asupra mea. Unii oameni ne-au spus, dupa ce am facut acest film, ca i-a ajutat sa treaca peste o perioada dificila din viata lor. A insemnat foarte mult pentru noi, mai ales pentru ca simtul proprietatii asupra acestei pelicule, noi fiind si scenaristii, era foarte ridicat. Procesul crearii unui film este extrem de complicat - de la samanta care rasare pana la forma finala a produsului este cale lunga... Asa ca vreau ca tot ceea ce voi face sa insemne ceva cu adevarat, sa spuna ceva despre mine, despre lucrurile importante ale vietii." Urcand pe panta ascendenta a succesului... Inainte de lansarea peliculei "Good Will Hunting", in 1997, Damon a atras atentia asupra sa prin rolul din "Courage Under Fire" (1996), unde interpreteaza un soldat dependent de droguri. Foarte multi critici l-au laudat pentru acest rol si pentru ambitia sa de a face personajul cat mai credibil. Practic, actorul a slabit in jur de 20 de kilograme pentru acest film si, pentru ca nu isi permitea sfaturile unui nutritionist profesionist, a urmat singur o dieta. Acum Damon spune ca aceasta a fost cea mai mare greseala a vietii sale, deoarece problemele de sanatate care au aparut in urma acestui regim i-au cauzat ani de zile. In anul urmator, Matt a fost nominalizat la Oscar pentru rolul din "Good Will Hunting", iar el si Affleck au primit Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original. Despre aceste aprecieri, Damon a declarat: "Nu m-ar fi interesat nici daca am fi fost nominalizati pentru categoria Cei mai mari pampalai. Pentru ca, pana la urma, am fost nominalizat impreuna cu Ben si asta este grozav." Mai departe, ofertele au inceput sa curga: a jucat in "Rounders", al regizorului John Dahl, ceea ce s-a dovedit a fi, in ciuda distributiei (Matt a jucat alaturi de Edward Norton) si a agitatiei dinainte de lansare, o dezamagire atat din punct de vedere financiar, cat si al criticii. Nu acelasi lucru poate fi spus despre cel de-al doilea film realizat de Damon in acel an, in regia lui Steven Spielberg, "Saving Private Ryan". Actorul a precizat despre felul in care a primit acest rol: "Mi-a fost oferit. Cand Spielberg iti spune sa sari, il intrebi cat de sus?...". In anul urmator, 1999, Damon si-a imbogatit CV-ul prin aparitia in alte doua filme de mare succes: "The Talented Mr. Ripley" al lui Anthony Minghella, in care a jucat alaturi de Cate Blanchett, Jude Law si Gwyneth Paltrow, si "Dogma" lui Kevin Smith. In ambele pelicule, a interpretat roluri negative, contrare personalitatii sale extrem de placute. Dupa acestea, Matt a jucat in alte doua filme care nu au adus insa foarte mari profituri: "The Legend Of Beggar Vance" - alaturi de el s-au mai aflat Will Smith si Charlize Theron, si "All The Pretty Horses" - cu Penelope Cruz (amandoua realizate in 2000). Anul 2001 il "agata" in productia blockbusterului lui Steven Soderbergh, "Ocean's Eleven", remake-ul unei pelicule clasice. Aici a jucat alaturi de Brad Pitt, George Clooney, Julia Roberts, un film care a adus profituri considerabile, suficiente sa ii stimuleze pe producatori sa faca si un sequel. Bineinteles, Matt a facut parte si din distributia acestuia, "Ocean's Twelve" (2004), echipei din 2001 alaturandu-i-se si Catherine Zeta-Jones. In vara lui 2002, Damon are succes cu thrillerul "The Bourne Identity" (cel mai inchiriat DVD al anului 2003). Desi foarte multi se asteptau ca pelicula sa fie lasata in umbra de filmul mai putin "agitat" al bunului sau prieten, Affleck, "The Sum Of All Fears" - care s-a lansat cu numai doua saptamani inaintea lui "Bourne" - Damon a aratat lumii ca poate sustine in intregime un rol principal, pe care l-a dus cu brio pana la capat. In plus, aceasta interpretare i-a intarit actorului relatia cu criticii, care au apreciat jocul sau drept credibil si consistent. Criticii au fost insa putin dezamagiti de proiectul starului care a presupus reuniunea cu regizorul de la "Good Will Hunting", Gus Van Sant, pentru productia usor intriganta si curioasa, "Gerry" (2002). Povestea este cea a unui tanar foarte tacut, pe numele sau Gerry, care se pierde intr-un desert impreuna cu un alt tanar la fel de tacut ca si el si care se numeste tot Gerry. Filmul, bazat pe foarte multa improvizatie si prezentat la Festivalul Sundance din 2002, nu a avut un prea mare impact asupra publicului si a criticilor. Dar renumele actorului a reusit sa ii asigure o lansare limitata in toamna respectiva.In anul urmator, Damon a jucat in comedia "Stuck On You", alaturi de Greg Kinnear. Pelicula s-a bucurat de o foarte mare audienta si a primit reactii pozitive din partea criticilor. In 2004, starul s-a reintors la seria "Bourne" si a realizat sequelul "The Bourne Supremacy". Clasarea filmului pe primul loc in topuri a fost exact recunoasterea de care Damon avea nevoie pentru talentul sau. Ce parere are Matt despre aceasta serie si despre personajul sau, James Bourne? "A fost o combinatie reusita intre scenariu si regizor. Scenariul a fost foarte interesant si inteligent. Asta s-a impletit perfect cu Doug Liman (regizorul), care face, de regula, filme independente si nu a mai realizat o pelicula de acest tip pana acum. Cred ca a fost o combinatie haotica foarte interesanta. Doug m-a convins sa abordez acest personaj. Dupa ce am vazut cum isi imagineaza el filmul, mi-am spus ca este o buna oportunitate si am acceptat." Pregatirea pentru rol a fost intensiva: "Bineinteles, a trebuit sa ma apuc de arte martiale, de box, sa invat cat se poate mai mult despre armele de foc, iar toate acestea mi-au luat mai bine de cinci luni. Dar cel mai interesant aspect a fost faptul ca personajul are amnezie, asa ca se punea problema cum interpretez un tip care nu are nici un fel de amintiri? Dar inca de la inceput Doug mi-a spus ca nu este un film despre aceasta boala, nu facem un film gen 'Rain Man' aici, ca amnezia este doar un artificiu al intrigii. Este un film de actiune, iar personajul merge cu valul, asa ca publicul pur si simplu ia acest lucru de bun si urmareste actiunea in sine. Asa ca am decis ca amnezia sa nu fie o problema importanta, pe care sa ma axez in mod special."Dintre filmele pe care starul le are in plan pentru viitorul apropiat se numara: "The Brothers Grimm", care va fi lansat in acest an, "Syriana" (alaturi de George Clooney), aflat momentan in post-productie si estimat pentru lansare tot in 2005, "The Good Shephered" - pre-poductie (2005), "The Departed" (2006) - pre-productie si sequelul "The Bourne Ultimatum", anuntat pentru 2007, unde Matt intra din nou in pielea lui James Bourne... Stiai ca?... A fost ales de revista "People" drept unul dintre cei mai frumosi oameni din lume (1998). Parintii sai au divortat cand avea numai doi ani si si-a petrecut o parte din copilarie intr-un cartier din Boston, impreuna cu mama si fratele sau. Pentru a-si perfectiona accentul sudist necesar rolului sau, Rudy Baylor, din filmul "The Rainmaker" (1997), a fost barman in Knoxville, Tennessee, fara sa fie platit pentru asta. Mai tarziu, l-a angajat pe unul dintre clientii sai drept consultant lingvistic. A dat proba pentru un rol in filmul "To Die For" (1995), rol obtinut ulterior de Joaquin Phoenix. A dat proba pentru un rol in pelicula "Primal Fear" (1996). Cel care a primit rolul, in schimb, a fost Edward Norton. Doi ani mai tarziu, in 1998, cei doi au facut echipa in filmul "Rounders". Atat el, cat si prietenul sau, Ben Affleck, au fost actori figuranti in filmul "Field Of Dreams" (1989). A refuzat rolul din "The Quick And The Dead" (1995). Leonardo DiCaprio a jucat in locul lui in aceasta pelicula. A anuntat faptul ca s-a despartit de Minnie Driver in timpul showului lui Oprah Winfrey, cu putin inainte de Oscarurile unde a primit statueta pentru "Good Will Hunting". A refuzat rolul principal in "The Majestic" (2001). Cand nepotelul sau plange, ii canta melodia "Afternoon Delight"... In iunie 2002 a fost numit unul dintre cei mai doriti 25 de burlaci din lume... S-a ras in cap pentru filmul din 2004, "Euro Trip". A jucat in sapte filme al caror titlu contine o parte din numele personajului pe care il interpreteaza: "Good Will Hunting" (1997), "Saving Private Ryan" (1998), "The Talented Mr. Ripley" (1999), "Gerry" (2002), "Spirit: Stallion Of The Cimarron" (voce, 2002), "The Bourne Identity" (2002), "The Bourne Supremacy" (2004). Un alt film in acest stil urmeaza sa fie lansat: "The Brothers Grimm" (2005). A renuntat la fumat dupa o sedinta de hipnoza la care a apelat in Los Angeles. A slabit aproape 11 kilograme antrenandu-se pentru "The Bourne Supremacy", pana la urma obtinand muschi abdominali extrem de bine conturati si apreciati de catre toate femeile din lume...

Alina Berzunteanu - o actrita rebela

Se poate considera o actrita norocoasa: s-a angajat imediat dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica la cel mai ravnit teatru din capitala - Bulandra - si colaboreaza in acelasi timp la diverse proiecte incitante de teatru independent. A jucat alaturi de cei mai importanti actori ai scenei bucurestene si in luna aprilie isi va face debutul cinematografic intr-un lung metraj semnat de Cristi Puiu.Cand i-am propus sa facem acest interviu, Alina se pregatea pentru o noua premiera, un spectacol care se va juca pe scena Teatrului Act, dar care este realizat in colaborare cu Compania Teatrul fara Frontiere - "La tara", de Martin Crimp, in regia tanarului regizor Peter Kerek.A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1997 la clasa profesorului Gelu Colceag, iar de atunci a jucat in nenumarate spectacole ale teatrului Bulandra si nu numai. Putem aminti "Trandafirii rosii", "Tacamuri de pui", "Thomas Beckett", "Turandot", insa proiectul ei de suflet ramane un spectacol realizat la Casa de Cultura Nicolae Balcescu si preluat de teatrul Bulandra - "O noapte furtunoasa", in regia Teodorei Campineanu, proiect care va fi reluat la inceputul lunii februarie a acestui an si in care o puteti vedea interpretand o veritabila Zita...Cum au fost anii de studentie? Au fost cei mai frumosi ani... am avut colegi buni, profesori extraordinari. Era o placere sa ne petrecem noptile acolo si sa lucram.Care a fost relatia ta cu profesorii? A fost o relatie rebela. Aveam doar 18 ani si tot teribilismul acela adolescentin care te face sa vrei sa nu te intelegi cu nimeni. Apare nevoia aceea de a te certa cu parintii, de a fugi de acasa... cam asa era relatia mea cu profesorii. La clasa lucram foarte bine, ne intelegeam perfect, insa in afara cursurilor faceam tot posibilul sa nu mai fim pe aceeasi unda. Cam asta era relatia mea in special cu Gelu Colceag. Insa ma intelegeam bine la lucru si cu el, si cu Radu Gabriel, si cu Tania Filip...Au existat proiecte care ti-au placut mai mult in timpul facultatii? Nu, toate mi-au placut. Tot ceea ce am lucrat in facultate mi-a placut enorm. Am avut un proiect pe care l-am jucat in toti cei patru ani: "Jacques sau supunerea". Ne-am simtit foarte bine toti in acel spectacol si l-am jucat cu placere si in sala Atelier a Teatrului National si apoi la Cassandra. Tot in timpul facultatii am jucat servitoarea din "Lectia" in regia lui Vlad Massaci la Bulandra. Apoi spectacolele din anul patru: "A douasprezecea noapte" si "Desteptarea primaverii" jucate pe scena de la Studioul Cassandra...Te-ai angajat imediat dupa facultate? Da, imediat. De fapt, jucasem deja la Bulandra, iar domnul Victor Rebengiuc m-a placut foarte mult inca din facultate - pe vremea aceea era rector si ne-a luat la Bulandra pe mai multi dintre noi. Am facut chiar un proiect care s-a vrut a fi spectacolul nostru de debut - "Trandafirii Rosii", insa nu a iesit asa cum ne-am fi dorit... am simtit ca nu am intrat cu dreptul in teatru.Ce anume te-a facut sa crezi acest lucru? Nu a fost un spectacol foarte bun, era un basm, un text vechi si s-a mers undeva pana la jumatate intre clasic si modern si nu a iesit ce trebuia.Ce s-a intamplat dupa aceea? Am continuat sa joc in diverse spectacole, insa simteam ca nu am posibilitatea sa arat ce pot. Nu este vorba de roluri mici sau roluri mari. Sa nu ma intelegi gresit. Exista sentimentul acela ca ai foarte mult de spus, dar nu ti se ofera acea sansa de a merge pana la capat, de a arata totul... Au fost doi ani in care nu am gasit acel rol care sa ma multumeasca pe deplin, sa dau tot ce pot. Am jucat si in roluri mai mici, dar in care descopeream totusi acel ceva care sa ma atraga sa-l joc. Si totusi... Poate parea paradoxal, dar cel mai mult mi-au placut proiectele din afara teatrului la care sunt angajata. Mi-am dorit de mica sa fiu actrita aici, bineinteles. Cine nu si-ar dori? Insa, abia intr-un proiect independent mi-am regasit acea bucurie si placere de a juca... Cand ai senzatia ca ai ceva de spus, ca ai acea forta care arde in tine si pe care trebuie sa o consumi pana la capat.Care a fost acela? "O noapte furtunoasa" al Teodorei Campineanu. Pur si simplu, ne-am strans toti la acest proiect si am inceput sa-l lucram la Casa de Cultura Nicolae Balcescu fara sa ne gandim la ce vom face cu el. A fost un spectacol la care am lucrat doar din placere, fara nici un ban si fara dorinta de a avea succes imediat cu el. Este un spectacol facut cu toata pofta. Stii, nu le poti avea pe toate la fiecare spectacol. Nu poate sa-ti placa totul intotdeauna. Exista lucruri care iti plac, exista lucruri care iti plac mai putin si lucruri care iti displac. Ei bine, la "noaptea furtunoasa..." mi-a placut totul. Absolut tot. Atmosfera, parteneri, rol, scenografie...Ce s-a intamplat cu acest proiect dupa aceea? Am inceput sa-l jucam in sala de la Nicolae Balcescu. Apoi a venit Liviu Ciulei sa ne vada, iar Alexandru Darie ne-a si propus sa-l jucam la Bulandra. Stiu ca am avut atunci sala plina de personalitati, atat actori cat si cronicari... insa nu am simtit nici un fel de presiune asupra noastra. L-am jucat cu drag si cu aceeasi pofta cu care am lucrat la el si atat. Nu eram interesati de succes sau de ceea ce vor scrie cronicarii despre noi. Acesta a fost momentul in care am simtit ca "da", se poate... Un alt proiect independent la care am lucrat cu mare placere, chiar daca am avut un rol destul de mic, a fost "Prostii sub clar de luna" in care am jucat Vasilica. M-am simtit extraordinar. Nu stiu cum sa spun... Am avut senzatia ca am facut o floare frumoasa. Nu stiu de ce fac referire la pictura. Poate pentru ca ma si pricep putin la pictura sau pentru ca sora mea este pictorita!? Ai avut parteneri de scena cu care sa te intelegi bine? Da, bineinteles. Chiar aici la "Prostii...", Pavel Bartos cu care m-am inteles excelent, Vizante cu care ma certam mai tot timpul, dar care este un partener foarte bun de scena, Vlad Zamfirescu in "Desteptarea primaverii", Luminita Erga in "O noapte furtunoasa", Gheorghe Ifrim cu care am jucat in "Chinezii"... Este vorba de o caldura... simti ca omul acela iti da ceva acolo in scena... Si aici ma inteleg foarte bine cu Papi (Mihaela Sirbu) si Calin (Mihai), dar nu vreau sa spun prea multe lucruri pentru ca suntem abia la inceput cu acest proiect (La tara) si vom vedea cum va fi... insa la lucru i-am simtit ca pe niste parteneri extraordinari.Cum ai lucrat la "Thomas Beckett"? A, da... este bine ca mi-ai adus aminte. As fi uitat sa vorbesc tocmai de Adrian Pintea care este extraordinar si ca partener de scena, dar si ca om, in tot ceea ce face. Stii, cand esti mica, te indragostesti de el in Iancu Jianu, cu camasa aceea alba... pe cal...Stiu ca ai revenit pe scena Studioului Cassandra... Da, asa este. Iata ca dupa aproape sapte ani de cand am absolvit institutul, am revenit pe aceasta scena si am jucat in spectacolele de regie ale studentilor si alaturi de studenti de la clasele de actorie. Mi-a placut la nebunie. Era mai important ceea ce faceam acolo decat spectacolele pe care le aveam la Bulandra. Am simtit ca ma intorc la ceea ce inseamna cu adevarat actorie. Acolo nu aveam grija afiselor, scenografiei... acolo nu te ocupi decat cu actoria. Nu apar altfel de ganduri, asa cum este firesc sa se intample cand te afli pe o scena profesionista.Cum te-ai inteles cu studentii? Excelent. Studentii au o bucurie cu care vin la repetitie, cu care joaca, bucurie care se pierde treptat cand esti in teatru. Si chiar daca simteam ca sunt mai putin talentati, bucuria cu care veneau sa joace imi placea enorm. Sa nu crezi ca am jucat roluri importante - intr-un spectacol am interpretat o bunica si in altul o mama grasa... dar nu marimea rolului este importanta, ci multumirea pe care o ai atunci cand il interpretezi.Ce se intampla cu tinerii actori care nu reusesc sa faca meseria pentru care s-au pregatit? Unde crezi ca se impiedica acestia? Cred ca este vorba mai degraba de un cerc vicios. Pentru unii exista drumuri simple si usoare, iar pentru altii nu. Insa este foarte important pentru fiecare sa-si dea seama cat de mult isi doreste acel lucru. Eu nu cred ca tinerii actori se pierd undeva pe drum, ci mai degraba au alte prioritati in viata lor la un moment dat. Eu cred ca acestia nu fac decat sa dispara pentru o alta cauza. Eu cunosc o actrita care a renuntat la teatru pentru a face un copil - acest lucru a fost mai important pentru ea in acel moment. Daca se va mai intoarce sau nu pe scena... ramane de vazut. Eu cred ca cel mai important lucru este sa se simta fiecare bine cu ceea ce face in viata lui, chiar daca cei din afara poate gandi altfel. Cu tine cum s-a intamplat? Eu inca nu am jucat pana in acest moment roluri de care pot sa spun ca sunt mandra. Intotdeauna mi-am dorit ceva care sa nu tina neaparat de un succes imediat, ci sa fie bun, sa fie adevarat, sa fie de calitate. Ma gandesc ca, poate daca as fi primit inca de la inceput un rol mare, poate ca nu as fi reusit sa-i fac fata.De ce ai ales sa faci teatru? Din cauza filmelor. Inca de cand eram foarte mica stateam in fata televizorului si ma uitam la filme. Imi placeau la nebunie si uneori incepeam sa plang atat de tare, incat tatal meu ma lua din fata televizorului de teama sa nu mi se intample ceva... Si asa am ajuns sa fac teatru, chiar daca imi placeau filmele.Iti placea cineva in mod deosebit? Da, imi placea foarte mult Emilia Popescu; vroiam sa ajung ca ea...Ce ti-ai dori foarte mult sa joci? Imi place Ioana D'Arc. Este rolul care imi place cel mai mult; de altfel, acesta a fost si monologul pe care l-am pregatit si cu care am intrat in institut. Este povestea unui om simplu... De asemenea, imi plac si personajele lui Cehov. Sunt innebunita dupa ele; personaje puternice, tari... asta mi-as dori sa joc...Am inteles ca iti place mai multe genul acesta de spectacol independent. Este altceva? Nu, nu este altfel. Nu sunt altfel de spectacole. Si aici se lucreaza cu aceeasi seriozitate ca si in teatrele de stat. De altfel, nu exista nici o diferenta intre teatru de stat sau teatru particular sau independent...Ce te atrage la un spectacol in care accepti sa joci? In primul meu proiect realizat cu Compania Teatrul fara Frontiere, spectacolul "Trei versiuni ale vietii" am intrat pentru ca imi doream sa lucrez cu Gabriel Spahiu. Vezi, pot sa am si altfel de criterii. Textul nu mi-a placut mai deloc, insa am vrut sa joc cu Gabriel si ne-am inteles foarte bine ca parteneri de scena. Nu le poti avea pe toate. De exemplu, in spectacolul "La tara" imi place totul: text, regie, atmosfera, parteneri, scenografie, rol... Poate doar la "o noapte furtunoasa" mi s-a mai intamplat asa ceva. Iti plac mai mult personajele comice sau cele de drama? Eu sunt innebunita sa fac comedie. Simt ca prind mult mai bine un personaj comic, ca ajung mai repede la el. Cred ca mecanismele comice imi sunt mult mai apropiate decat cele de drama. La personajele dramatice imi dau seama inca de la inceput cam care este traseul si il urmez, dar nu simt aceeasi apropiere cum o simt fata de cele comice.Ai facut film? Primul meu film va aparea pe ecrane in luna aprilie a acestui an; este vorba de "Moartea lui Lazarescu" in regia lui Cristi Puiu. De fapt, el este cel care m-a facut sa-mi treaca teama de film, groaza de camera aia de filmat... nu stiu de ce, dar in fata aparatului de filmat ma blocam, iar Cristi a fost singurul care a avut rabdare cu mine si timp de ora a incercat si a reusit sa ma convinga ca pot sa fac acest lucru. Impreuna cu Luminita Gheorghiu care incerca sa mai calmeze apele... Din pacate, in institut nu am lucrat suficient pe actorie de film si acest lucru m-a facut sa nu am curajul de a face acest pas pana acum. Insa Cristi mi-a redat increderea in mine. Pana la urma este doar o chestiune de incredere. Dupa o ora de discutii, am ajuns sa spun: da, pot sa fac acest lucru... si l-am facut.Ce rol joci? Doctorita Zamfira. Nu este un rol mare... Insa ceea ce mi-a placut foarte mult la Cristi Puiu este faptul ca nu il lasa pe actor pana cand nu scoate de la el tot ce poate sa de mai bun. Are rabdare si stie sa-ti dea incredere.Te tenteaza sa faci televiziune? Nu, in nici un caz. Nu imi place nimic din ceea ce se intampla acolo... nici emisiunile de divertisment si nici sitcom-urile care sunt acum pe post. Nu ma vad facand asa ceva.Dar ce anume ti-ar placea sa faci in televiziune? Mie imi plac la nebunie filmele vechi, scenetele comice cu actorii nostri mari: Toma Caragiu, Birlic, Vasilica Tastaman. A existat o emisiune de divertisment la care mi-ar fi placut sa particip... cea facuta de Radu Gabriel cu echipa sa. Cu o familie de tarani carora li se intampla tot felul de lucruri...Ce parere ai despre falsele vedete lansate de posturile de televiziune? Ma amuza. Pur si simplu, ma amuza si atat. Nu le iau in serios.Crezi ca este importanta imaginea? Uneori am impresia ca este importanta, alteori nu. Depinde si de oameni. Important este sa ajungi sa simti ca ai echilibru, ca te simti bine cu tine insati. Este important sa-ti gasesti un drum al tau care sa-ti placa.Ce iti mai place in afara teatrului? Imi place sa calatoresc; mi-as dori sa calatoresc timp de doi ani continuu, sa merg dintr-o tara in alta - sa vad alte continente, Asia, Africa. Stii, locurile acelea in care ai senzatia ca nu vei ajunge niciodata. Cum este viata ta in afara teatrului? Buna. Nu am nimic de zis aici. Acum sunt cu Peter (Kerek). Cu familia relatiile sunt bune...Ai prietene? Da, am foarte multe prietene si imi sunt foarte dragi. Imi place sa le ascult povestile de dragoste. Ne place sa ne dam sfaturi una alteia, mai ales ca majoritatea sunt actrite... Ne vedem spectacolele si apoi ne spunem ce este bine si ce nu... Ne intelegem foarte bine.Ce parere ai despre femeile de astazi? Crezi ca s-au schimbat? Nu, nu cred. Nici nu imi dau seama daca inainte erau altfel decat sunt acum. Poate ca se casatoresc mai greu. Nu imi dau seama de ce. Poate ca nu mai vor sa-si faca o familie atat de devreme, sau poate ca exigentele lor au crescut. Cred ca exista mai degraba o libertate mai mare decat era inainte. Inainte pe la douazeci si un pic de ani trebuia sa te casatoresti, sa ai un copil. Acum avem mai multa libertate, asteptam mai mult pana cand simtim nevoia sa facem acest pas.Ce proiecte ai pentru 2005? Urmeaza sa particip si la celalalt proiect pe care Peter il va realiza la Arad, pe un text scris de acelasi dramaturg care a scris si "La tara", Martin Crimp. Si apoi, ne gandim la inca un spectacol pe care sa-l montam la Bulandra. Vom vedea. Sper sa se realizeze.

Francis Ford Coppola: "Am venit in Romania pentru a ma regasi"

Regizorul american Francis Ford Coppola s-a aflat, pentru o zi, in Romania, unde a dorit sa vina pentru a vedea tara natala a scriitorului Mircea Eliade, a carui opera o citeste in prezent. Scrierile acestuia au un impact puternic asupra lui, ajutandu-l sa se regaseasca. "Am obosit sa fiu celebru, in aceasta perioada simt ca vreau sa fiu din nou student, sa ma informez si sa percep realitatea", a spus Coppola. Realizatorul celebrei serii "Nasul" a discutat, timp de o ora si jumatate, cu studentii Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC), magnetizand auditoriul, cucerindu-l prin replici spontane, pline de umor, relatand intamplari din "culise", vorbind despre sine si prezentandu-si conceptiile despre arta de a regiza un film.Ieri, pana la ora 17.00, nu aveam nici cea mai vaga idee despre ceea ce urma, si anume faptul ca voi avea nesperata ocazie de a-l cunoaste "in carne si oase" pe acest titan al cinematografiei mondiale, care este Francis Ford Coppola. Dar aflu ca este in Romania si ca, la ora 18.00, va participa la o discutie cu studentii UNATC. Ce si-ar putea dori mai mult, atat jurnalistul din mine, cat si spectatorul fascinat de productii precum "Nasul", "Apocalipsa acum", "Dracula", "American Grafitti"... si atatea altele, pe care nu le-am vazut inca, dar pe care ma simt cu atat mai motivata sa le caut acum, dupa ce l-am ascultat pe Coppola vorbind, intre altele, despre viziunea sa regizorala si criteriile sale de selectie in functie de care decide daca va realiza un anumit proiect...... Sala de la etajul intai, unde are loc intalnirea, este arhiplina. Scaunele constituie, deja, un lux inaccesibil celor sositi mai tarziu (e si cazul meu!), asa ca aproximativ 50 de studenti aleg dusumeaua, unde se instaleaza cat mai confortabil cu putinta. Personal, prefer sa stau in picioare, ca sa-l pot vedea cat mai bine pe maestru. Francis Ford Coppola intarzie - e trecut de mult de ora 18.00, dar tinerii continua sa soseasca. De fiecare data cand imi spun ca sala este plina pana la refuz si ca, in curand, ne vom asfixia, mai intra cate un grup de cinci-sase persoane.Este aproape ora 19.00 cand, insotit de nepoata sa, Giancarla, Coppola intra in sala. Este intampinat cu ropote de aplauze. Dupa ce ne saluta, ne explica motivul intarzierii: a vizionat doua filme-proiect, realizate de studentii de la UNATC, respectiv "Bucuresti-Viena" si "Grigore si Marieta". "Mi s-au parut foarte interesante, ca abordare conceptuala si productie. Sunt genuri diferite, in sensul ca 'Bucuresti-Viena' este realizat intr-o maniera mai apropiata de real, de simplitate si de natural, in timp ce 'Grigore si Marieta' pune mai mult accent pe aspectul teatral. Mi-au placut foarte mult", spune regizorul. De ce a venit Coppola in Romania? Intrebarea aceasta se afla in sufletul si pe buzele tuturor celor din sala. Intr-adevar, carui fapt datoram privilegiul de a-l intalni pe maestru? Francis Ford Coppola spune ca a intreprins aceasta calatorie pentru ca, in prezent, citeste opera scriitorului Mircea Eliade, care il fascineaza, si a dorit sa ajunga in tara natala a acestuia. "Am aproape 66 de ani si am obosit sa fiu celebru. Imi doresc sa fiu din nou student, sa ma informez, sa percep realitatea si sa ma regasesc. De aceea ma aflu aici. Sunt foarte interesat de filosofie, am citit o parte din scrierile lui Mircea Eliade si m-a fascinat stilul sau. Se spune ca acest om nu a avut nici un gand care sa nu fi fost publicat. Mi-am dorit mult sa ajung aici, in tara unde s-a nascut", ne explica regizorul, oferindu-ne, astfel, inca un motiv pentru a-i fi recunoscatori lui Mircea Eliade. Din cauza timpului redus, Coppola nu a reusit sa vada prea mult din Romania, dar mentioneaza ca a venit din Piatra Neamt si ca, pe drumul spre Bucuresti, a remarcat in mod deosebit blocurile construite in regimul comunist, lipsite de personalitate si "inghesuite", din orasul Bacau. "Sunt monumentale si de aceea mi-au atras atentia", mentioneaza maestrul. Cum si-a ales cariera in cinematografie? Francis Ford Coppola incepe sa povesteasca despre inceputurile carierei sale de regizor, ceea ce ne "intoarce in timp" cu aproximativ 50 de ani. Era, pe atunci, la colegiu si, interesat de arta dramatica, obtinuse o bursa in domeniu, la Colegiul Hofstra (in prezent, Universitatea Hofstra). S-a implicat intens in productia pieselor de teatru si a inceput sa se ocupe de regie. Dar cum s-a decis sa se dedice in exclusivitate filmului? "Intr-o dupa-amiaza", relateaza maestrul, "ma aflam intr-o cladire care se numea 'Micul teatru', unde se viziona pelicula 'Zece zile care au socat lumea'. Era un film mut, destul de lung si nu eram decat vreo doi-trei oameni in sala de proiectie, dar am fost teribil de impresionat de ceea ce poate face cinematografia, de efectele si senzatiile pe care le induce. Asa se face ca, in acea dupa-amiaza, m-am hotarat ca nu voi merge mai departe in teatru. Dupa ce am absolvit colegiul, in 1960, m-am inscris la UCLA (n.r. - Universitatea de Stat din Los Angeles, California), pentru a urma cursurile scolii de cinematografie", povesteste Francis Ford Coppola. Regizorul spune ca, din punctul sau de vedere, teatrul si filmul sunt in stransa corelatie. De fapt, subliniaza el, "cinematografia deriva din teatru, a carui istorie este mult mai veche si mai bogata decat cea a limbajului cinematografic. Ceea ce au in comun teatrul si filmul este 'mariajul' fericit si armonios dintre script si jocul propriu-zis". Coppola considera ca regizorul de teatru are posibilitatea de a vizualiza rezultatul eforturilor sale si ale echipei inainte de incheierea piesei. "Este ca si cum s-ar uita pe un polaroid, vede bucati disparate, dar pe care stie deja cum le va uni, are imaginea produsului finit in minte. Este fascinant. Cand am inceput sa facem mixaj de film, adoram aceasta activitate, pentru ca imi amintea de teatru", mai spune regizorul. De ce Coppola nu a mai realizat, de noua ani, nici un film? Francis Ford Coppola considera ca, in prezent, cinematografia se confrunta cu o perioada foarte dificila, intrucat, la nivel mondial, filmul este controlat de sapte mari companii, sub directivele carora se afla, inclusiv ale companiilor de distributie. "Chiar daca ai propriile surse de finantare, cu care poti produce filmul - ceea ce am incercat si eu, de altfel - iti ramane problema distributiei. Asa ca trebuie sa te intelegi cu firmele de profil, care, evident, au pretentii: vor sa aiba un cuvant de spus in alegerea distributiei si se implica si in scrierea scenariului. Ei cer ceea ce stiu ca isi doreste publicul sa vada si ceea ce, implicit, va asigura succesul peliculei. Nu isi permit sa-si asume riscuri. De ce credeti ca, in majoritatea filmelor, vedeti urmariri de masini? Pentru ca asa cer companiile de distributie", spune Coppola, precizand ca acest control constituie motivul pentru care, de noua ani, nu a mai realizat nici un film. Regizorul afirma ca, in acest mod, independenta industriei de film este "inghitita" treptat de marile firme de profil, care vor sa preia controlul absolut. "Creativitatea este dependenta de bani, indiferent de domeniu. Scriitorul trebuie sa se supuna cerintelor editurii, pictorul - celor ale galeriilor de arta, si asa mai departe. Nu stiu cum s-ar putea solutiona aceasta problema. Generatia tanara din Statele Unite ale Americii se plange de lipsa fondurilor. Adevarul este ca trebuie sa ai noroc pentru a putea realiza ceva in domeniu", subliniaza Francis Ford Coppola, facand aluzie la fiica sa, Sophia, castigatoare a premiului Oscar in 2004, pentru scenariul peliculei "Lost In Translation". "Productia filmului a fost foarte ieftina, dar, cu toate acestea, Sophia a avut norocul ca tatal ei sa fie implicat in aceasta industrie. Fiecare isi are sansa lui, undeva", afirma Coppola. Regizorul precizeaza ca, deocamdata, nu intentioneaza sa mai realizeze vreun film si ca resursele sale de venit provin, intre altele, din compania sa producatoare de vinuri (realizate din recolta de struguri din celebra Napa Valley) si dintr-o agentie de turism pe care o detine. "A face bani nu inseamna totul si nu vreau sa realizez un film pe care sa nu-l 'simt'", adauga maestrul. "A face un film este echivalent cu a iubi" Francis Ford Coppola considera ca un adevarat regizor trebuie sa se implice total in realizarea filmului, sa se daruiasca, sa fie disponibil in permanenta si sa-i iubeasca pe actori, deoarece ei contribuie decisiv la "nasterea" filmului. "Inainte de a incepe propriu-zis turnarea unui film, obisnuiam sa petrec doua-trei saptamani cu actorii si cu ceilalti membri ai echipei. Faceam improvizatii, ne 'jucam' cu cuvintele, experimentam diferite ipostaze. De exemplu, sa presupunem ca o actrita interpreteaza rolul de sotie a protagonistului - in acele saptamani preliminare incerc sa conturez un scurt preambul: cum s-au cunoscut, cum s-au indragostit si asa mai departe. Improvizatiile te ajuta sa inmagazinezi amintiri, care vor iesi la suprafata cand joci si te vor ajuta", explica regizorul. Coppola precizeaza ca, prin aceasta metoda de lucru, urmareste sa creeze o stare de confort, pentru ca actorii sa se simta relaxati si sa "intre in pielea" personajelor inainte de a incepe efectiv filmarile. Coppola ne povesteste ca, de regula, prima intalnire a membrilor echipei decurge optim daca are loc la pranz sau la cina. "Mancati, va fi o atmosfera foarte relaxanta, pentru ca prin hrana se trezesc simturile, iar conexiunile interpersonale se creeaza imediat", ne sugereaza maestrul cu umor. "Asa ne-am reunit prima data cei care am lucrat la seria 'Nasul'. Era nostim: toti actorii incercau sa-l impresioneze pe Marlon Brando, fiecare in stilul lui - de exemplu, Al Pacino - in stilul sau flegmatic, altii, prin exuberanta si asa mai departe", spune regizorul, aratandu-ne cum statea Pacino la masa, cu capul sprijinit in cot. Coppola incurajeaza in mod deosebit productia filmelor dupa scenarii originale si mai putin dupa cele adaptate. In opinia sa, o pelicula realizata dupa scenariu original este mult mai captivanta, pentru ca exploreaza viata actuala si contribuie la intelegerea anumitor aspecte specifice societatii moderne. "Un scenarist din New York mi-a spus odata o fraza cheie: 'Cand scriu, eu caut viata'. Aceasta a devenit deviza mea, criteriul in functie de care judec un proiect", explica maestrul. Coppola il admira pe regizorul Lucian Pintilie Francis Ford Coppola ne spune ca a vizionat filmul "Filantropica", dar si o serie de filme realizate de Lucian Pintilie, al carui stil i-a placut foarte mult. "Am remarcat o anumita sensibilitate ironica prezenta in peliculele sale. Mi-a placut umorul sardonic", mentioneaza Coppola, iar sala intampina cu aplauze aprecierile la adresa compatriotului nostru. Dar nu e singura surpriza de acest gen: aflam ca maestrul a vazut piesa "Chirita", care se joaca la Teatrul de Comedie. Coppola are o mica problema de pronuntie, spunand, initial, "Cerita", spre deliciul auditoriului. "Nu, vreau sa pronunt corect! Deci, inca o data...". Perfectionismul regizorului, educat in zeci de ani de cariera prodigioasa, este relevant chiar si in acest amanunt. Daca ar fi sa decerneze un Oscar... ... Laureatii ar fi, spune maestrul, regizorii Akiro Kurosawa si Federico Fellini, iar dintre actori, Marlon Brando. "Lista 'nominalizatilor' ar fi, in orice caz, foarte lunga, pentru ca am avut privilegiul sa cunosc si sa lucrez cu oameni extrem de talentati", adauga Coppola. Coppola afirma ca nu a vazut controversatul film "Patimile lui Hristos" Timpul alocat de maestru acestei intalniri se apropie de sfarsit si ne anunta ca va trebui sa plece in curand, deoarece astazi urmeaza sa se trezeasca devreme - la ora noua dimineata va pleca spre Moscova. Profit de ocazie si il intreb ce parere are despre controversatul film "Patimile lui Hristos", regizat de Mel Gibson, precum si despre actrita romanca Maia Morgenstern, care a interpretat rolul Mamei lui Iisus. Raspunsul sau este intampinat cu stupefactie de o parte din auditoriu, cu aplauze de partea cealalta. "Nu am vazut filmul acesta, pentru ca nu am fost interesat de viata lui Iisus Hristos, deci nu va pot spune nimic. Dar il voi vedea si atunci ma voi pronunta in cunostinta de cauza. Despre actrita respectiva, am auzit ca e foarte frumoasa si talentata". Ultima intrebare a serii este "Care sunt compozitorii dumneavoastra preferati?" Zambind, regizorul ne spune ca ii plac Mozart, Beethoven, dar si alte genuri de muzica: jazz, contemporana, rock. "Muzica are o mare contributie in film, pentru ca ea creeaza emotia", ne mai spune maestrul, dupa care se pregateste de plecare. Ne adunam in jurul lui, solicitand autografe, pe care ni le acorda cu multa amabilitate. Deja resimt un fior de nostalgie la gandul ca pleaca, dar aflam ca va reveni la anul, ca invitat oficial al UNATC. Asadar, pe curand, maestre Francis Ford Coppola!

"Alexandru" - un film istoric... controversat

Un buget de 150 de milioane de dolari. O distributie de zile mari - Colin Farrell, Angelina Jolie, Anthony Hopkins, Val Kilmer, Jared Leto... Oliver Stone, un regizor criticat si dezamagit, care se gandeste sa paraseasca America cea aducatoare de suspinuri. Un film despre destinul unuia dintre cei mai mari lideri ai lumii, cuceritorul Alexandru cel Mare...Desi are multe din ingredientele care ar trebui sa ii asigure succesul, totusi filmul "Alexander" ("Alexandru") a starnit foarte multe controverse si reactii negative. Lucru de neinteles pentru regizorul care a "plamadit" acest proiect intreaga viata... Dar poate ca lumea nu mai este atat de mult atrasa de filmele istorice. Poate ca modul in care Stone a ales sa expuna aceasta poveste nu a fost pe placul tuturor. Poate ca un film de aproape trei ore este, oricum ar fi el, sortit plictisului general...Sa nu exageram insa. Foarte multe dintre scenele acestei pelicule sunt magistral realizate. Decorurile, costumele, grija pentru detaliu si pentru acuratete, toate sunt, cu siguranta, marca Oliver Stone. Scenele de lupta, in care actorii au fost special pregatiti pentru a face fata unei lupte in conditiile timpului respectiv, folosind armele de atunci, sunt unele dintre cele mai veridice secvente ale filmului. In plus, sursele documentare ale regizorului sunt exceptionale - biografia lui Alexandru, scrisa de profesorul Universitatii Oxford, Robin Lane Fox, a fost o mare inspiratie pentru Stone. Acesta s-a implicat pas cu pas in realizarea filmului, dedicat cauzei generale - aceea de a oferi informatii cat mai exacte. Un fapt deosebit legat de productia in sine: desi nu apare pe genericul de final, multumirea pe care Oliver Stone i-o aduce profesorului pentru ajutorul sau este de a-i permite acestuia sa joace un rol in aceasta pelicula. Robin Lane Fox se afla in fruntea unuia dintre cele mai mari atacuri calare filmate vreodata. Imbracat in ofiter macedonean, cea mai mare satisfactie a sa a fost de a "lupta" alaturi de Alexandru... Pe langa toate atuurile sale, exista, asa cum era de asteptat, si foarte multe scapari. Pregateste-te, in primul rand, pentru peruca blonda a lui Colin Farrell, in rolul magistral al lui Alexandru cel Mare, pentru serpii in care este "incolacita" Angelina Jolie, cea care o interpreteaza pe mama liderului, Regina Olympias (nota: in realitate, Jolie, in varsta de 29 de ani, este doar cu un an mai mare decat Farrell)... Cu imaginea unui Val Kilmer (Regele Filip, tatal lui Alexandru) planturos, decazut din maretia sa de rege, in urma unei vieti de desfrau si excese, te-ai mai obisnuit... Rolul sau din pelicula "The Doors" (in regia aceluiasi Stone) il infatiseaza in aceeasi maniera. In fapt, ideea proiectului pe care il poti urmari in prezent pe marile ecrane romanesti a incoltit in mintea regizorului inca din momentul realizarii radiografiei celebrei trupe rock The Doors. Discutiile respective il implicau si pe "Jim Morrison"-ul de atunci, Val Kilmer, cel pe care Stone il avea in plan pentru rolul lui Alexandru. Trecerea anilor l-a facut insa nepotrivit pentru interpretarea personajului principal, motiv pentru care Stone a fost nevoit sa isi indrepte atentia spre actorii mai tineri. Kilmer si-a gasit insa un loc bine definit in acest proiect, fiind, poate, singurul actor din distributie care nu a fost supus unor exercitii fizice draconice... Ba dimpotriva, asa cum i s-a intamplat in filmul "The Doors", Kilmer s-a ingrasat considerabil, pentru a fi cat mai credibil in rolul regelui doborat de vicii... Pe urmele lui Alexandru... Filmul se bazeaza pe povestea adevarata a unuia dintre cei mai influenti lideri din istorie, Alexandru cel Mare (Colin Farrell) - un barbat care cucerise 90% din lumea cunoscuta a epocii sale inainte sa implineasca varsta de 25 de ani... Alexandru si-a condus trupele invincibile, alcatuite din soldati greci, macedoneni si mai tarziu orientali, pe o distanta de 35.000 km de asedii si cuceriri in numai 8 ani, astfel incat, la data cand a murit, la varsta de 32 de ani, isi faurise deja un imperiu asa cum lumea nu mai vazuse vreodata. Iar unul dintre cele mai uluitoare si poate unice fapte ale istoriei, este ca Alexandru cel Mare nu a fost niciodata infrant in batalie. Realizarile sale au fost absolut uluitoare. Imperiul sau includea teritoriile pe care acum se afla Grecia, Albania, Turcia, Bulgaria, Egiptul, Libia, Israelul, Iordania, Siria, Libanul, Ciprul, Irakul, Iranul, Afghanistanul, Uzbekistanul, Pakistanul si India. In anul 323 i.Hr., anul mortii sale, acest imperiu acoperea peste cinci milioane de kilometri patrati... Pelicula prezinta cu indrazneala si sinceritate viata lui Alexandru cel Mare si relatia sa cu mama, Olympias (Angelina Jolie), tatal Filip (Val Kilmer), prietenul si tovarasul de lupta, comandantul Hephaistion (Jared Leto), Roxane, frumoasa lui sotie (Rosario Dawson), precum si generalul si confidentul sau de incredere, Ptolemeu (Anthony Hopkins). Sa nu uitam ca vremurile pe care le vedem portretizate in "Alexandru" erau cu mult diferite de tot ceea ce cunoastem, traim si experimentam in zilele noastre. Alte moravuri, alte obiceiuri, un alt tip de relatii, pana la urma. Criticat pentru ca il caracterizeaza pe marele cuceritor ca fiind bisexual, intretinand o relatie (si) cu prietenul sau din copilarie, Hephaistion, filmul a creat foarte multe controverse... "Filosofia acelei perioade sustinea ca, intre barbati, a imparti cunostinte si aspecte fizice era o chestiune foarte pura", a explicat Farrell. "Era Eros, iubirea pura, care se referea la maturizare, impartasirea experientelor si educatie. Nu existau notiuni precum 'homosexualitate' sau 'bisexualitate'. Exista doar o sexualitate inevitabila, indiferent cand se petreceau acele lucruri. Hephaistion era un prieten alaturi de care Alexandru crescuse, un om care, de la inceput pana la sfarsit, nu a avut niciodata alte scopuri. El a fost singurul om din viata lui Alexandru care a fost, in cel mai adevarat sens al cuvantului, un companion adevarat, un prieten sincer, care nu i-a dorit niciodata decat tot ce era mai bun." "Cred ca Alexandru si Hephaistion au avut o legatura de fratie extraordinara, care a depasit nivelul unei simple prietenii", a adaugat Leto. "Cel mai important element era iubirea pe care si-o purtau unul altuia, bazata pe o relatie spirituala, nu fizica. Fiecare a jucat un rol important in destinul celuilalt, ceea ce a fost o sursa de tensiune reala intre Hephaistion si Olympias, apoi intre Hephaistion si Roxane." Insa toate aceste explicatii nu au reusit sa opreasca valul de critici venite si din partea unui grup de avocati greci, care au vrut sa-l dea in judecata pe Stone pentru mesajul pe care il transmite despre Alexandru. Din aceasta cauza, filmul aproape ca era sa nu fie difuzat in Grecia.... Nu iti voi povesti filmul. Istoria consemneaza toate evenimentele mentionate in el (ba chiar mai multe etape decat aminteste Stone, peste care a considerat ca este mai bine sa treaca). Esential este ca, intr-un fel, filmul este unul personal - infatiseaza, practic, viziunea regizorului asupra personalitatii si vietii lui Alexandru cel Mare, subiect de care a fost pasionat, practic, intreaga viata. "Aveam viziuni de student frustrat, sa ma intorc in timp cu o camera si o mica echipa de filmare, ca sa pot efectiv sa filmez campaniile militare ale lui Alexandru", isi aminteste el. "Dupa 32 de ani, iata ca am avut in sfarsit sansa de a ma intoarce in timp, pentru a reconstitui epoca respectiva cum am putut mai bine." Productia filmului a presupus realizarea unor decoruri cat mai veridice. Printre acestea s-au numarat palate opulente, reconstituite in detaliu, extraordinara biblioteca din Alexandria si magnifica cetate a Babilonului, fara a lipsi nici legendarele Gradini Suspendate, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.In plus, accentul fiecarui actor a fost ales special pentru a reflecta peisajul lingvistic variat, vasta diversitate de dialecte ale epocii respective. Poate ca acest artificiu al accentelor variate folosite de Stone nu a fost cea mai inspirata alegere. Regizorul a cugetat mult timp asupra limbii in care avea sa fie transpus scenariul pe ecran. Pentru a oferi o "replica" suficient de fidela, care sa ilustreze cat mai veridic diversele dialecte ale vremii (cu atat mai mult cu cat in armatele lui Alexandru cel Mare se aflau greci, macedoneni, chiar si orientali mai tarziu), actorii vorbesc cu accent englezesc diferit (scotian, irlandez, galez). Colin Farrell a "scapat" cel mai ieftin din aceasta "incercare", lui fiindu-i "rezervat" accentul nativ, respectiv cel irlandez. In schimb, Angelina Jolie, in rolul Reginei Olympias, a trebuit sa se chinuiasca cu un accent care suna, mai degraba, cu cel folosit in mod frecvent de regizorii americani pentru filmele cu si despre Dracula... Prea putin veridic si chiar comic... In perioada de pregatire pentru film, toti actorii care au interpretat roluri de soldati, inclusiv vedetele Colin Farrell (care si-a realizat singur aproape toate cascadoriile) si Jared Leto, au urmat cursuri intensive de instruire in strategia bataliilor din antichitate, folosind replici fidele ale armelor folosite la vremea respectiva de greci si macedoneni. Scenele de lupta au proportii eroice, marete. Filmul reconstituie batalia de la Gaugamela, unde trupele lui Alexandru, coplesite numeric, au reusit totusi sa obtina o victorie rasunatoare asupra marii armate persane. De asemenea, este reconstituita o batalie cumplita, purtata in junglele Indiei, in care trupele lui Alexandru trebuie sa infrunte elefanti uriasi. Cei mai potriviti actori... Sau cel putin asa considera Oliver Stone... Cert este ca, initial, Colin Farrell nu era favorit pentru acest film. Ba chiar dimpotriva. Aspectul sau fizic, accentul care parea sa nu il avantajeze, plus culoarea parului - practic, nimeni nu si-l imagina pe baiatul rebel al Hollywoodului blond... - nimic nu il recomanda pentru acest rol. Iar Oliver Stone nu a fost nici el impresionat la prima vedere. Insa o data ce a "imbracat" peruca blonda, Colin a "devenit" Alexandru. "Ca si Alexandru, Colin are spiritul unui rebel si increderea unui razboinic, a unui lider. El a devenit Alexandru in mai multe feluri: i-a condus pe actori, ca grup, s-a 'cladit' pe sine, fizic vorbind, a ajuns sa isi stapaneasca perfect calul si sabia, si s-a luptat ca un leu. Adesea m-am oferit sa il inlocuiesc cu un cascador, fie in scenele calare, fie in cele in care merge pe jos, dar el a vrut cu adevarat sa reziste cat mai bine, sa faca singur cat mai multe dintre cascadorii. Desi uneori se comporta nebuneste, are un spirit nobil. Este o onoare pentru mine ca l-am cunoscut intr-un asemenea moment al vietii sale." In ceea ce-l priveste pe actor, acesta considera ca personajul pe care l-a interpretat este, poate, cel mai bun rol al sau de pana acum: "Oliver a scris un scenariu incredibil", spune actorul. "In viata mea nu am mai citit un text atat de intunecat si atat de luminos totodata, cu un potential atat de mare. Foarte simplu spus, a fost cel mai bun text pe care l-am citit in viata mea." Mama lui Alexandru, Regina Olympias, a fost cea care i-a insuflat fiului sau dorinta de faima si glorie, dorinta de a obtine puterea, de a deveni stapanul lumii, asa cum merita, de fapt. Relatia cu mama sa este una extrem de puternica si care a insemnat enorm in viata lui Alexandru. Astfel incat, pentru acest rol, Stone a optat pentru Angelina Jolie, o actrita cu o personalitate la fel de puternica: "Am cunoscut-o pe Angelina la scurta vreme dupa ce facuse 'Gia'", isi aminteste Stone, "si mi s-a parut o tanara actrita spectaculoasa. Are un joc foarte hotarat, plin de forta, lucru rar intalnit la tinerii actori, care nu mai au acest gen de incredere de sine. Angelina insa are o forta care era exact ce ne trebuia pentru Olympias. Nu putea exista o alegere mai buna." Jolie a fost foarte incantata de rolul pe care avea sa il joace: "Acum sunt si eu mama, asa ca am vazut-o pe Olympias pur si simplu ca pe o mama. Multi sustin ca ea ar fi fost nebuna, dar nu stiu daca nu as face si eu exact acelasi lucru pentru fiul meu. Poate vi se pare ca suna inspaimantator, dar in anul 330 i.Hr., cand oamenii erau ucisi in stanga si in dreapta, viata era mai dura, astfel incat si Olympias era o femeie mai dura, uneori inspaimantatoare. In final insa ea si-a dorit ca Alexandru sa fie cat de mare si de puternic putea fi, iar eu ma identific pe deplin cu acest stil de gandire." Val Kilmer, Regele Filip, tatal lui Alexandru, considera ca "Filip a fost elementul de baza care l-a facut pe Alexandru atat de mare. El a fost un personaj maret din toate punctele de vedere: un zgomotos, un amant nesatul, un mare betiv, insa evident si un razboinic de o forta inimaginabila, la fel ca fiul sau. Filip intelegea in profunzime natura umana si, o data ce cucerea o anumita regiune, stabilea indata pacea si isi consolida legaturile cu localnicii prin casatorie. A fost prizonier de razboi cativa ani, timp in care a invatat si a rafinat noi tehnici de razboi de mare succes, pe care a fost apoi capabil sa le utilizeze intr-un mod care a adus poporului sau mai multa bogatie si mai multa siguranta." Probabil ca Jared Leto, interpretul lui Hephaistion, prietenul si camaradul de lupta al lui Alexandru, a fost cel mai emotionat la probele pentru acest rol: "A fost prima mea proba dupa 'Panic Room', film realizat in urma cu cativa ani, si eram complet paralizat", marturiseste Leto. "Mai venisera alti 50 de oameni sa il cunoasca pe Oliver, iar atmosfera era destul de intimidanta. Cand am dat insa proba, din fericire, el a vazut in mine ceva ce i s-a parut ca s-ar potrivi pentru Hephaistion. Ii voi fi vesnic recunoscator ca a crezut in mine si mi-a acordat sansa acestei experiente. El lucreaza mai mult decat oricare alt om de pe platoul de filmare. Este obsedat, e un geniu nebun, cum au fost Van Gogh sau Beethoven. Am invatat multe de la el in acest film si voi purta cu mine aceste lucruri in tot restul carierei mele." Pentru rolul printesei Roxane, prima sotie a lui Alexandru, a fost aleasa Rosario Dawson. Aceasta a declarat: "Dintotdeauna mi-am dorit sa lucrez cu Oliver. Prima data cand am auzit de acest film, m-am intrebat ce fel de roluri exista si pentru femei. Am discutat o vreme, am filmat o secventa-test, iar dupa o ora si jumatate, deja imi spunea 'Roxane.'" Doua roluri mici, dar foarte importante in film, au fost lasate pe "mana" unor actori de exceptie: Anthony Hopkins, faraonul Ptolemeu, povestitorul filmului, si Christopher Plummer, in "pielea" celui care a avut o influenta covarsitoare asupra lui Alexandru, inca din copilarie, filosoful grec Aristotel. Hopkins a apreciat foarte mult aceasta noua colaborare cu Stone, la opt ani dupa ce au realizat impreuna pelicula "Nixon": "Au fost niste zile destul de intense, dar m-am simtit fantastic in final." Stone a adaugat: "O data ce Anthony intelege ce si cum, nu mai renunta. E ca un caine care are un os. Lucreaza linistit, metodic si, pe masura ce inainteaza, suge tot mai mult din maduva. In ultima sa zi in fata camerelor de filmat, Anthony a lucrat pana la ora trei sau patru dimineata ca sa termine, ceea ce insemna o zi de lucru de 18-20 de ore. Toti erau morti, cu exceptia lui Anthony. Lui ii placuse la nebunie! A zis: 'Imi place sa lucrez din greu, nu sa stau sa ma prostesc pe platoul de filmare. Mi-as fi dorit sa ma chemi pentru 70 de zile de dureri!'" Plummer a fost incantat de misiunea pe care o avea in acest film, aceea de a da viata nemuritorului filosof grec Aristotel. Desi este un rol pe care prea putini actori ar sti sa-l "poarte", speriati de incarcatura lui, Plummer nu a fost deloc intimidat si a recurs la o cu totul alta abordare: "Este imposibil sa te documentezi asupra unui personaj precum Aristotel, pentru ca exista milioane de idei argumentative in tipul asta. Asa ca am renuntat sa mai caut si m-am lasat in mainile demne de incredere ale lui Oliver Stone. Am incercat sa imprim personajului cat de multa culoare am putut, pentru a sugera inteligenta lui Aristotel, spiritul viu, energia si forta aproape hipnotica de a-i invata pe cei din jurul sau." Ce nu stiai despre "Alexandru", filmul... Colin Farrell si-a scrantit glezna in timpul filmarilor, cazand de pe o scara. Val Kilmer s-a ingrasat cu peste 20 de kilograme, pentru a intra in "pielea" Regelui Filip... Brad Pitt era luat in considerare pentru rolul lui Hephaistion, dar actorul a refuzat pana la urma sa joace in film, din cauza unor semne de ingrijorare pe care le ridica personajul in ochii sai... Oliver Stone a vrut, initial, sa demareze acest proiect avandu-l pe Tom Cruise in rolul principal. Sean Connery a fost dorit, la inceput, in rolul pe care l-a primit, pana la urma, Val Kilmer. Val Kilmer a fost supus zilnic unei ore de "tortura" la machiaj, pentru a fi transformat intr-un personaj mai batran decat este el in realitate si pentru a i se realiza cicatricea pe care Filip o are la ochiul drept, pierdut intr-o batalie. Cu ce ramai din "Alexandru"... Este un film suficient de violent pentru a te gandi de doua ori atunci cand vrei sa mergi cu cei mici la cinematograf, pentru o lectie de istorie... Este un film suficient de lung (aproape trei ore) pentru o lectie de istorie... Insa este extrem de meticulos realizat, detaliat si fidel surselor documentare, iar scenele de lupta te vor mai trezi din amorteala... In plus, pe langa aluziile la relatia de homosexualitate pe care o intretine cu Hephaistion,in pelicula mai apar o scena de sex destul de explicit, un sarut "suspect" intre Regina Olympias si fiul ei, cateva scene fierbinti, cu dansatoare, astfel incat nu este chiar recomandabil sa il duci pe copilul tau la acest film... Are dialoguri prea putin veridice, teatrale si incarcate de un dramatism usor exagerat. Cine vorbeste, in realitate, asa?... "Niciodata sa nu faci confuzie intre sentimente si datorie!", "Poti fugi pana la capatul Pamantului, lasule, dar niciodata nu vei ajunge destul de departe!", "Ei te iarta, pentru ca ii faci sa fie mandri de ei insisi.", "Ce ti-am facut de ma urasti atat?", "Esti rege - comporta-te ca atare!", "Visatorii ne distrug. Trebuie sa moara inainte sa ne ucida cu visurile lor afurisite." Daca simti ca nu faci fata accentelor aiuritoare pe care le foloseste Stone in aceasta pelicula, gandeste-te ca ar putea fi mai rau: daca i-ar fi supus pe actori caznei de a vorbi in dialecte cat de cat asemanatoare cu cele de atunci?... Desi a fost unul dintre filmele care a "inghitit" o suma uriasa de bani, 150 milioane $, nu a reusit sa isi recupereze investitia. In prima saptama de la evenimentul de lansare, abia castigase 21 milioane $, iar regizorul insusi crede ca veniturile obtinute nu vor fi prea mari. Se teme Stone de acest lucru? Ii pare rau? Nu, pentru ca este "acel film pe care trebuia sa il fac". Supus insa criticilor intense, Oliver Stone ia acum in considerare stabilirea sa, pentru o perioada mai indelungata, in Franta. America s-a dovedit o mare dezamagire pentru el...

Geoffrey Rush a creat 40 de voci pentru un singur personaj

Vineri, 28 ianuarie 2005, va avea loc, la cinematograful Hollywood Multiplex, premiera filmului biografic "Eu, Peter Sellers". Pelicula, avandu-i in distributie pe Geoffrey Rush, Charlize Theron, Emily Watson, Stanley Tucci, Heidi Klum si Peter Vaughn, reprezinta o privire de ansamblu asupra vietii actorului britanic, ramas in amintirea cinefililor in special prin memorabilul rol al inspectorului Clouseau. "Eu, Peter Sellers", realizat dupa o carte scrisa de Roger Lewis, dezvaluie nelinistile secrete care l-au facut pe acest actor talentat, de o carisma inegalabila, sa exclame "Urasc tot ceea ce fac", dar in acelasi timp ne face sa ne aducem aminte de geniul sau comic, apreciat in intreaga lume, precum si de faptul ca poate fi definit drept un adevarat punct de reper al culturii mondiale. Filmul foloseste drept motiv central abilitatea lui Sellers de a adopta multiple personalitati, incercand astfel sa explice labilitatea psihica de care insusi actorul dadea dovada. Mastile comice pe care si le asuma Sellers servesc drept ferestre catre viata sa interna, iar permanentele transformari prin care trece nu fac decat sa dezvaluie puternica sa dorinta de afectiune, caracterizandu-l, totodata, ca fiind o persoana interiorizata, care nu reuseste sa-si arate intotdeauna adevaratele sentimente. Scurta prezentare a peliculei Actiunea filmului incepe in anul 1957 la Londra. Publicul care asculta Radio BBC este fascinat de creatiile inedite al grupului "The Goons", care a reusit sa revolutioneze genul comic, dovedind un extraordinar simt al absurdului. Unul dintre geniile care se afla in spatele succesului repurtat de trupa este Peter Sellers (Geoffrey Rush), un actor frustrat si nerabdator sa se afirme in lumea filmului. Stimulat de mama sa, Peg (Miriam Murgoyles), o persoana extrem de posesiva, Peter se implica trup si suflet in cariera sa si reuseste sa obtina primul sau rol intr-un film, care-i aduce Premiul Academiei Britanice. Celebrul regizor Blake Edwards (John Lithgow) vrea ca Sellers sa joace un rol secundar in "Pantera Roz", film a carei vedeta este David Niven. Dar exceptionala interpretare a lui Sellers in rolul inspectorului Clouseau il determina pe regizor sa se razgandeasca. In ciuda succesului enorm de care se bucura pelicula si a aprecierilor din partea criticilor, Sellers va uri toata viata acest rol. Ulterior, dupa destramarea casniciei cu Anne (Emily Watson), Sellers se va casatori cu superba actrita suedeza Britt Ekland (Charlize Theron). La cateva saptamani dupa nunta, actorul sufera un stop cardiac care-i este aproape fatal. Hotarat sa-si gaseasca fericirea alaturi de Britt si sa devina o vedeta in adevaratul sens al cuvantului, Sellers se decide sa abandoneze personajele inedite si sa devina un actor serios. Va juca un rol asemanator lui James Bond in "Casino Royale", dar care se va dovedi un fiasco total. Regizorul Stanley Kubrick (Stanley Tucci) il convinge pe Sellers sa accepte rolul principal din "Dr. Strangelove", film care-i va aduce prima nominalizare la Premiile Academiei, insa actorul rateaza premiul Oscar. Blake Edwards ii ofera lui Sellers ocazia de a aparea in cea de-a doua parte a "Panterei roz". Filmul este un succes, dar in stilul sau caracteristic, plin de sarcasm, Sellers il umileste pe Edwards chiar in timpul premierei. Se retrage la o cabana in Elvetia si, incercand sa ia totul de la inceput, Sellers da foc celor mai de pret bunuri ale sale, intr-un act purificator. Blake Edwards il convinge pe Sellers sa se intalneasca cu el la un restaurant in Elvetia pentru a discuta o eventuala re-editare a succesului repurtat cu "Pantera Roz". Cand regizorul il vede pe Sellers intr-o stare aproape hipnotica, sprijinit de un felinar acoperit de zapada, isi da seama ca proiectul sau nu se va realiza niciodata. Potrivit site-ului www.IMDb.com, una dintre cele mai semnificative scene din film este aceea cand Sellers, in stilul sau infantil, ii spune fetitei sale: "Sunt o carapace goala, nu este nimeni in interior", iar aceasta, cu o maturitate care nu ar trebui sa caracterizeze niciodata un copil, ii raspunde: "Da, taticule". Despre productia si distributia filmului Producatorul executiv Freddy DeMann a realizat, citind cartea lui Roger Lewis, ca poate exista o latura complet necunoscuta a acestui om, una intunecoasa, sumbra si poate nebuneasca. Referintele la accesele neasteptate de cruzime ale lui Sellers, la ideile fixe, nevrozele si comportamentul destructiv din punct de vedere profesional al actorului, prezentate insa cu un anumit simt comic, i-au dat lui DeMann ideea pentru film, cumparand imediat drepturile pentru carte. Regizorul Stephen Hopkins, un mare admirator al lui Sellers, se bucura de reputatia unui profesionist plin de imaginatie si extrem de stilat. "Am abordat intreaga poveste", explica Hopkins, "ca fiind un film scris de Peter Sellers despre Peter Sellers, acesta prezentandu-si viata asa cum a fost ea in realitate. Incercand sa explice acest comportament bizar, distructiv, lipsa de orice pretuire personala, ii permitem lui Geoffrey nu numai sa abordeze numeroasele personaje interpretate de Sellers de-a lungul carierei sale, ci si sa dea viata fatetelor multiple care caracterizeaza personalitatea acestui actor complex. Prin intermediul acestora, putem examina intregul ansamblu psihologic, putem gasi o explicatie plauzibila actiunilor sale, lucru pe care Sellers n-a reusit sa-l faca pentru sine". Geoffey Rush, interpretul lui Peter Sellers, recunoaste ca, desi scenariul i s-a parut a fi genial si extrem de original, a fost pus pe ganduri de complexitatea acestui rol. "Este vorba despre insasi natura scenariului si eforturile care i se cer unui actor aflat in ingrata situatie de a-l interpreta pe insusi Peter Sellers", explica Rush. "Prezint existenta unui om, dar in acelasi timp o reflectie profunda despre Anglia anilor '50 si felul in care aceasta a evoluat. A fost un om al vremurilor sale. Cand a atins apogeul carierei sale, in anii '70, a fost cumva molipsit de intreaga nebunie a acelei perioade, iar filmul nostru sondeaza o minte creativa, dar in acelasi timp extrem de chinuita." Rolul lui Peter Sellers i-a cerut lui Geoffrey Rush sa treaca prin niste schimbari destul de importante. Serioasele transformari fizice s-au bazat pe ore intregi de machiaj, care n-au fost egalate decat de alte ore de studiu al inflexiunilor vocii si al dictiei, care aveau ca scop nu doar reeditarea vocii lui Sellers, ci si cele ale numeroaselor sale personaje. In ansamblu, Rush creeaza aproximativ 40 de voci diferite pe parcursul intregului film. Pentru a se pregati in vederea acestei provocari, s-a antrenat timp de cateva luni cu logopedul Barbara Berkery, cu care a mai lucrat la "Shakespeare in Love" si "Piratii din Caraibe". Geoffrey Rush a castigat cu "Shine" premiul Academiei pentru Cel Mai Bun Actor si un Glob de Aur. Printre alte numeroase premii obtinute de el se numara unul acordat de BAFTA pentru Cel mai bun Actor intr-un Rol Secundar ("Shakespeare in Love"), rol pentru care a fost nominalizat si la Oscar. Pentru rolul lui Anne, cea de a doua sotie a lui Peter Sellers, Rush a rugat-o personal pe Emily Watson sa accepte provocarea, dupa ce au avut o colaborare fructuoasa la un proiect anterior. "Am cedat", spune Watson, "si am fost fascinata de ideea de a lucra din nou cu Geoffrey, dar si de scenariu, de aspectele sale sumbre si josnice, dar in acelasi timp profund umane." Crescuta in Africa de Sud, Charlize Theron era familiarizata cu numele lui Peter Sellers si cu cateva dintre filmele acestuia, dar nu stia nimic despre viata personala a actorului sau despre relatia acestuia cu Britt Eckland, pe care o interpreteaza in film. "Nu prea primeam reviste mondene acolo unde am crescut eu, asa ca tot ceea ce am aflat despre ea si despre cei cinci ani petrecuti impreuna a fost nou pentru mine", spune actrita, castigatoare in 2004 a premiului Oscar pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru intepretarea din filmul "Monstrul". Aceeasi pelicula i-a adus si Globul de Aur. Emily Watson (Anne Sellers), care a jucat in "Punch-Drunk Love", a primit un premiu al Academiei si a fost nominalizata la Globul de Aur pentru "Hilary and Jackie". A debutat pe marile ecrane cu "Breaking the Waves", care i-a adus un premiu al New York Critics Circle in calitate de Cea Mai Buna Actrita, dar si numeroase distinctii din partea London Films Critics Circle. Peter Sellers a marturisit odata: "Transpunerea mea ca personaj pe marile ecrane ar fi probabil una dintre cele mai plictisitoare experiente cu putinta". "Eu, Peter Sellers" spera sa dovedeasca faptul ca aceasta afirmatie este gresita.

Norah Jones se simte ca acasa...

Nu puteam incepe acest nou an decat cu gandul la ceva dedicat sufletului... Si ce altceva ar putea fi mai potrivit decat stilul muzical abordat de Norah Jones, "copilul-minune" al show-biz-ului?... In ciuda succesului de care se bucura si a celor 8 Premii Grammy obtinute cu albumul sau de debut, "Come Away With Me" (2002), Norah Jones ramane aceeasi persoana volubila, deschisa si sincera dintotdeauna. Semn ca valorile adevarate nu se lasa pervertite de stralucirea mai mult sau mai putin efemera a laurilor... Singura diferenta este ca Norah mai are inca foarte multe lucruri de aratat. Iar cele peste 8 milioane de exemplare in care "Come Away With Me" s-a vandut in intreaga lume, precum si succesul pe care il inregistreaza cu noua sa creatie muzicala, "Feels Like Home" (2004), dovedesc acest lucru. Probabil ca te intrebi de unde atata faima pe capul unei fete de aproape 26 de ani, cvasi-necunoscuta in urma cu doar cativa ani... Ei bine, explicatia este calitatea muzicii pe care o creeaza - o imbinatie de jazz, blues, soft pop si rock, cu influente de country si folk... Ai putea crede ca un asemenea amestec nu spune mare lucru amatorilor de muzica. Dar vocea ei inconfundabila, puternica, pasionata si calda in acelasi timp, croita parca anume pentru interpretarea pieselor de aceasta factura, alaturi de pianul care insoteste fiecare acord muzical al lui Jones, au reusit sa farmece publicul. Astfel, albumul de debut a fost o adevarata surpriza in momentul lansarii. Initial casa de productie, Blue Note Records, nu se astepta ca CD-ul sa se vanda in mai mult de 100.000 de exemplare. Totusi, el s-a vandut in peste 8 milioane de copii, obtinand si 8 Premii Grammy in 2003, Norah Jones fiind incoronata "Regina Grammy-urilor" la acel moment. Solista a dus acasa in seara decernarii premiilor 8 statuete, obtinute pentru albumul anului, piesa anului ("Don't Know Why"), cel mai bun debut, cea mai buna voce pop feminina (pentru "Don't Know Why"), cel mai bun album vocal pop, iar melodia "Don't Know Why" i-a mai adus lui Jones alte trei trofee: cea mai buna piesa a anului (premiu acordat compozitorului), cel mai bun producator si cel mai bine inregistrat album. Surprinzator este insa faptul ca succesul nu pare sa o afecteze catusi de putin pe Jones. Ba chiar solista a fost extrem de uimita sa descopere ca muzica sa este atat de apreciata de public. Dupa decernarea primului Grammy, discursul ei de multumire a fost: "Nu mi-am imaginat niciodata, dar niciodata ca muzica pe care o creez este atat de cunoscuta si de apreciata, asa ca este minunat. Va multumesc foarte mult." La finalul ceremoniei, Norah era la fel de entuziasmata si de mirata de succesul ei: "Este extraordinar. Este probabil cel mai important lucru pe care il voi face vreodata in cariera mea. Nu ma astept sa mai ating in viata aceasta culme. Pur si simplu s-a intamplat. Este o intreaga nebunie. Este minunat, dar sunt constienta de faptul ca acest lucru nu va aparea in fiecare zi." De unde incepe succesul?... Te intrebi cum a fost posibil ca un asemenea talent sa fie ascuns pana acum, explodand brusc, in aprecierea tuturor criticilor din lumea intreaga? Radacinile fenomenului Norah Jones incep candva demult, in copilarie... Poate ca Norah Jones, o mare iubitoare si cunoscatoare a pianului, a fost dintotdeauna destinata faimei: de la o varsta frageda a fost clar (mai ales pentru ea...) ca a mostenit talentul inconfundabil al tatalui ei, Ravi Shankar, legendarul interpret indian de sitar, care a influentat foarte mult creatia nu mai putin celebrilor Beatles... Nascuta in data de 30 mai 1979, in New York, Jones a fost crescuta in Texas de catre mama ei, Sue Jones, o asistenta medicala al carei nume il poarta, de fapt. Relatia cu tatal ei abia in ultima vreme a ajuns sa urmeze un fagas normal - practic, in copilarie Norah nu si-a cunoscut tatal. Acesta este un aspect pe care jurnalistii incearca sa il exploreze din plin, dar cantareata refuza sa abordeze prea mult subiectul, desi recunoaste ca, in prezent, relatia lor este una apropiata. Desi Shankar nu s-a aflat in preajma ei in perioada formarii ei muzicale si sufletesti, Jones si-a descoperit singura preferintele muzicale - jazzul i-a "iesit" in cale in perioada liceului, pe care l-a absolvit in Dallas - Booker T. Washington High School For The Performing And Visual Arts. Pasionata de clasicii jazzului (motiv pentru care foarte multi critici nu intelegeau cum de o copila cunoaste piesele unor artisti ca Aretha Franklin, Billie Holiday, Nina Simone, Lucinda Williams, Dolly Parton etc.), solista a castigat doua premii Down Beat Student Music, in 1996 (pentru cea mai buna interpreta de jazz si pentru cea mai buna compozitie), precum si un premiu in 1997, pentru cea mai buna interpreta de jazz. Jones avea sa spuna: "Am inceput sa ascult jazzul anilor '50. Billie Holiday murise cu mult inainte ca eu sa ma nasc si totusi in continuare are o uriasa influenta asupra mea. Cred ca oamenii te influenteaza chiar daca nu se mai afla in preajma ta." Dupa absolvirea liceului, a urmat timp de doi ani cursurile Universitatii North Texas, unde s-a specializat in muzica jazz de pian. Dupa cei doi ani a decis sa faca o pauza, intorcandu-se in New York pentru ceea ce parea, la momentul respectiv, doar o vacanta de vara. Desi era convinsa ca la inceputul toamnei se va intoarce la facultate, Norah si-a dat seama ca excursia avea sa se prelungeasca. Incantata de cafenelele si cluburile de jazz in care sustinea diverse spectacole, intre slujbele de chelnerita pe care le schimba pentru a se putea intretine, drumul spre o cariera muzicala era deja trasat. Jones aparea in mod regulat pe scena alaturi de trupa trip-hop-electronica Wax Poetic. Pana la urma cantareata a reusit sa coaguleze in jurul ei o formatie alcatuita din compozitorii Jesse Harris (chitara), Lee Alexander (bass si iubitul solistei) si Dan Reiser (tobe). De atunci si pana in prezent, Norah lucreaza cu aceiasi oameni, are o relatie stabila, iar prietenii care o inconjoara ii sunt alaturi si acum, ceea ce spune foarte multe despre caracterul unei persoane aflata fata in fata cu faima... Trupa ei, The Handsome Band, si Norah au inceput sa sustina concerte in cluburile de jazz si folk din Greenwich Village, iar in ianuarie 2001 s-au prezentat cu o caseta demo continand trei piese la casa de productie Blue Note Records, specializata in lansarea unor artisti din segmentul muzical abordat de ei. Incantat la maximum de muzica pe care a ascultat-o, presedintele de la Blue Note, Bruce Lundvall, a semnat imediat contractul cu talentata Jones. Dupa aproape un an de lucru in studio, Norah si-a lansat albumul de debut, "Come Away With Me", intrand in istoria show-biz-ului... Albumul contine, pe langa doua piese compuse chiar de Norah ("Nightingale" si melodia care da titlul albumului) si cover-uri dupa "Cold Cold Heart" - Hank Williams, "Turn Me On" - J.D. Loudermilk si "The Nearness Of You" - Hoagy Carmichael. Desi nu a avut un impact imediat, aprecierea criticilor nu s-a lasat asteptata. Din momentul lansarii - februarie 2002, si pana in prezent, solista a cules numai laude si premii, iar al doilea album al sau, "Feels Loke Home", face din nou senzatie pe piata muzicala... "Feels Like Home" este albumul care face dovada talentului desavarsit al solistei. Primul CD ar putea parea creatia unei oarecare soliste si cantarete la pian care a incercat sa "amestece" jazzul, soundul country si folk-ul, intr-un amplasament orchestral mai mult acustic. "Feels Like Home" poate fi vazut ca avand aceeasi traiectorie, asta daca nu s-ar dovedi insa mult mai bun decat albumul de debut... Fire perfectionista, Norah este chiar putin dezamagita de "Come Away With Me", pe care ii este greu sa il asculte fara sa vada toate micile lui erori... Piese originale, cateva cover-uri inedite si foarte interesante, piese de jazz clasic... "Feels Like Home" este un album linistit, care accentueaza "aerul" de Aretha Franklin si creeaza o atmosfera calda si primitoare. Si, asa cum numerosi critici au afirmat de atatea ori, Norah Jones ar putea canta si "partitura" cartii de telefon, facand-o sa para profunda si armonioasa, fapt care reflecta talentul ei deosebit si fidelitatea publicului pe care si l-a "crescut". Totusi cine este Norah Jones?... Pe langa vocea minunata, invaluitoare, care iti patrunde in suflet, Norah este o tanara obisnuita, ce refuza sa se lase influentata de succes. Poarta aceleasi haine in care s-a simtit bine mereu, intotdeauna adecvate starii in care se afla in preajma unui concert. In garderoba ei se afla la loc de cinste blue-jeans-ii, hainele largi si usor country. "Obisnuiam sa cred ca arat ca o marioneta atunci cand cant pe scena in picioare", a precizat cantareata. "Dar acum vin tot mai mult in fata publicului si port fuste mai des decat inainte." Chiar daca la concerte o vedem mai mult in spatele pianului, frumusetea ei lumineaza intreaga scena. Desi nu are frumusetea clasica pe care ne-am obisnuit sa o vedem la vedetele muzicii pop, trasaturile ei interesante, zambetul sincer si profunzimea privirii fac parte din farmecul ei inconfundabil. Nu ii place sa fie in centrul atentiei, este mai mult o fire retrasa, iar jurnalistilor le este destul de dificil sa afle ce se intampla cu viata ei, pentru ca solistei nu ii place sa dea interviuri. Lumea o vede mai mult timida, asa cum se considera ea insasi, de fapt: "Sunt timida, in mod clar, si de obicei ma pierd repede cu firea." "Nu stiu intotdeauna unde sa imi pun mainile si ce sa fac cu ele; cateodata asta este o adevarata provocare pentru mine, alteori nu", a adaugat Jones. Totusi Norah nu este exact asa cum o infatiseaza albumele ei: "Este ciudat, pentru ca nu sunt exact ca personalitatea pe care o reflecta albumele mele. Nu sunt melancolica; sunt o persoana fericita care a avut noroc, un pic nebunatica. Imi plac lucrurile amuzante si am multa energie. Insa am tendinta de a ma indrepta spre muzica lenta. Nu mai incerc sa copiez pe nimeni decat pe mine. Daca ceva nu ma reprezinta, incerc sa evit acest lucru." Poate te va mira sa afli ca este... fumatoare. Un viciu pe care nu il ascunde si care nu ii afecteaza timbrul clar. Iti imaginezi ca o personalitate ca ea vrea sa fie pusa la punct cu toate informatiile din show-biz. Ei bine, nu neaparat. Cel putin televiziunea nu reprezinta un centru de interes pentru ea. Mama ei, Sue Jones, este un mare fan al show-ului "The Daily Show", dar Norah nu urmareste foarte des programele tv si nici macar nu este abonata unei firme de televiziune prin cablu. In schimb, prefera sa citeasca: "Intotdeauna mi-a placut sa citesc, dar uneori poate sa treaca un an fara sa citesc o carte, pentru ca uit de asta sau nu gasesc o carte de care sa ma 'apuc' usor. In ultima vreme insa am citit mai mult." Succesul nu i-a modificat cu nimic stilul de viata: "Cred ca, in general, nu m-am schimbat. Cant cu aceeasi trupa, am acelasi iubit, aceiasi prieteni care nu dau doi bani pe faima asta, pentru ca sunt prietenii mei. Fac aceleasi lucruri pe care le-am facut mereu. Marea schimbare este insa ca mi-am luat un apartament mai mare." In ceea ce priveste muzica pe care o creeaza, Norah a declarat: "Cant acest tip de muzica, acustica, linistita, dintr-un motiv anume... Sunt atrasa de ea. Simt ca vocea mea este potrivita pentru asta. Cand incerc sa cant mai tare si sa fiu altfel, de obicei ascult inregistrarea si nu imi place deloc cum se aude. Cred ca acesta este motivul principal pentru care cant muzica linistita. Cine stie insa daca fac ceea ce ar trebui sa fac? Probabil ca sunt nenumarate faze muzicale prin care voi trece. Sper sa ma simt bine si sa ma bucur de etapele acestui proces." "Oamenii ma intreaba mereu ce anume ii 'leaga' de muzica mea", a adaugat Norah. "Nu am un raspuns la aceasta intrebare. Sunt multe teorii si sunt sigura ca exista adevar in fiecare. Cred ca am doar un noroc absolut incredibil! Initial a fost vorba de o buna sincronizare. Cred ca poti avea succes cu orice daca tii cont de aceste lucruri si daca muncesti foarte mult pentru ceea ce ti-ai propus. In mod fericit, este vorba de muzica de calitate, dar cred ca norocul are un aport destul de mare in aceasta problema." "Imi place ideea de a crea un album complet, de 12 piese, care iti permit sa creezi o stare cu adevarat speciala. Este cu adevarat interesant si distractiv. In ceea ce priveste muzica mea, nu ma gandesc foarte serios sa lansez un single, opus cumva albumului integral. Este ciudat sa ai un singur copil, singur in lume, cand te mandresti cu intregul album. Poate ca piesa pe care vrei sa o 'arunci' in fata are rostul ei in cadrul materialului si 'leaga' intregul album. Poate ca nici nu faci alegerea potrivita atunci cand lansezi un single. Este mult mai bine sa privesti totul ca pe un intreg." Realizarea videoclipurilor nu este cea mai placuta activitate a cantaretei: "Imi place sa le vad, dar nu imi place sa le fac, nu. E greu sa lansezi unul bun, care este cu adevarat amuzant, dar nu exagerat. Videoclipul la 'Sunrise' a fost amuzant. A aparut si trupa mea in el. Si asa am scapat - nu au fost prea multe prim-planuri cu mine! Sunt muzician, nu actor!" Bruce Lundvall, presedintele Blue Note Records avea sa spuna despre ea: "Nu se intampla des ca un artist care imbina atat de multe genuri muzicale sa aiba parte de atat de multa apreciere din parte unui public variat. Dar asta se intampla atunci cand muzica pe care o creezi este cu adevarat buna, iar acest lucru nu se putea intampla decat cu un artist de talia lui Jones, extraordinar si original suta la suta." Nu este intotdeauna usor sa canti live, mai ales daca esti o fire retrasa. Iar Norah Jones stie acest lucru foarte bine: "A canta live nu este atat de grozav din prima. Dar cred ca am inceput sa invat si sa ma adaptez mai bine la aceste situatii, iar acum ma simt in largul meu. Am invatat ca pe scena tu esti cel care detine controlul si ca cel mai important lucru este sa incerci ca aceasta experienta sa fie amuzanta si distractiva."

Craciunul lui Cristian Tabara...

Este una dintre cele mai impunatoare prezente de pe micul ecran. Cristian Tabara a atras atentia publicului datorita emisiunilor sale culturale si, mai ales, axate asupra umanului, pentru ca, asa cum el insusi considera, este important sa ne raportam intotdeauna la valorile adevarate ale umanitatii. Emisiunea "Daruiesti si castigi", de la PRO TV, s-a dovedit a fi o punte intre oameni, o legatura prin care se incearca ajutorarea semenilor nostri mai putin avantajati de soarta. Si cand putea fi difuzata aceasta emisiune daca nu in preajma Sarbatorii Sfinte a Craciunului?... Cum sarbatoreste Craciunul Cristian Tabara, vom afla chiar de la el... Ce inseamna pentru tine Craciunul si perioada sfarsitului de an?Profesional, in primul rand relaxare. Iar Craciunul, evident, "adunare din risipire", pentru a folosi cateva cuvinte laice. Care este sarbatoarea ta "preferata" si de ce?Nu cred ca am o sarbatoare preferata. Mi se pare chiar ca fiecare dintre ele este pusa bine la vremea ei. Numeste trei lucruri sau traditii care te insotesc si pe care le respecti intotdeauna in aceasta perioada.Nu am avut niciodata reguli fixe. Reactionez pur si simplu in functie de ceea ce simt in fiecare perioada a anului. De exemplu, au fost dati in care nici macar nu am impodobit un brad acasa. Nu am simtit in acele zile atunci importanta gestului. Un nou sezon "Daruiesti si castigi". Este una dintre cele mai longevive emisiuni ale PRO TV-ului. Ce inseamna pentru tine succesul acestui program?In primul rand speranta ca societatea nu si-a pierdut valorile fundamentale, chiar daca le-a estompat. In ce masura si cum te-a afectat realizarea acestei emisiuni in plan personal, dar si profesional?Resimt uneori foarte puternic anumite cazuri, dar incerc sa transfer intristarea in imbarbatare. Profesional, cred ca este important pentru mine sa pot intra in contact direct cu oamenii altfel decat in sistemul stirilor. Ce anume te determina si te motiveaza sa realizezi in fiecare an acest program?Simt mai multe motivatii, dar prima tine de nevoia de a nu lasa valorile normale sa dispara prin neexersare. In al doilea rand, dorinta de a folosi puterea de penetrare a televiziunii in slujba sprijinirii celor care au nevoie de un asemenea sprijin. Cu siguranta de-a lungul timpului au existat cazuri prezentate in cadrul emisiunii care te-au impresionat. Povesteste una dintre situatiile care ti-au ramas adanc intiparite in minte si in suflet.E greu de spus. Au fost destule, dar poate cel mai tare m-a impresionat fetita din Sebes, judetul Mures, care sufera de ihtioza. Pielea ei are culoarea si aspectul pielii de crocodil. M-a impresionat modul in care ea face fata unei astfel de situatii. Care este granita dintre umanism si profesionalism si, de ce nu, caracterul comercial al unei emisiuni? Cum reusesti sa pastrezi echilibrul intre aceste elemente?Umanismul si profesionalismul nu se exclud, iar caracterul comercial nu presupune caderea in derizoriu. Asa ca daca profesionalismul incearca sa fie uman, atunci orice subiect care va fi acceptat de public va deveni comercial, fara a fi condamnabil din punct de vedere etic. Ti-ai dorit sa te implici in aceste cazuri mai mult decat ai facut-o sau mai mult decat a fost posibil sa faci acest lucru? De ce?Mi-am dorit si uneori chiar am facut-o, dar nu doresc ca gesturile acestea ale mele sa fie publice. Au fost situatii in care interventia mea depasea cadrul unei emisiuni televizate. Masa de Craciun si cea de Anul Nou se petrec in familie, alaturi de cei dragi si de prieteni. Cum petrece Cristian Tabara sarbatorile de iarna?La munte, cat mai retras si fara semnal de mobil. Care este cea mai mare "distractie" sau multumire a ta in aceasta perioada?Sa pot sa stau linistit, sa citesc si sa beau un vin fiert cu scortisoara. Care este cel mai surprinzator cadou pe care l-ai primit? Dar cel mai inedit cadou pe care l-ai daruit?Ulei de motor pentru automobilul Volvo pe care il aveam atunci. Iar, de daruit, un pui de rotweiler. Care este lucrul pe care il apreciezi cel mai mult la oameni?Sinceritatea. Te rog sa ne spui cateva versuri din colindul tau preferat. Ce importanta are acesta pentru tine si cum te influenteaza in perioada sarbatorilor?"Nu mai plange, Maica mea, / scutecele moi ti-oi da, / Pruncul Sfant de-i infasa." Ma face sa imi amintesc ca, la ortodocsi, legatura intre om si sfintenie e atat de fireasca, incat pana si in colinde, tarancile ii ofera Maicii Domnului scutece pentru prunc. Ce te deranjeaza cel mai mult in perioada sarbatorilor de iarna?Fariseismul. Ce crezi despre transformarea Craciunului in "business", despre caracterul comercial pe care l-a capatat aceasta sarbatoare sfanta? Cat la suta Craciunul inseamna comert si profit si cat la suta inseamna sarbatoare, in adevaratul sens al cuvantului?Nu m-ar deranja daca de Craciun s-ar vinde si cumpara mai mult, daca oamenii nu ar uita ca acum sarbatorim Nasterea lui Dumnezeu Cel Intrupat. Daca agitatia de Sarbatori ar fi justificata de dorinta de a sarbatori cat mai bine acest lucru, nu as avea nimic de obiectat, iar aici fiecare se evalueaza singur. Cum te afecteaza aceasta comercializare a sarbatorii?Nicicum. In masura in care ma protejez sufleteste. Si, pentru ca fiecare dintre noi ramane in adancul sufletului un copil, ce iti doresti sa iti aduca Mos Craciun si anul care vine?Echilibru, liniste, rabdare si intelepciune.

Angela Gheorghiu canta de Craciun pentru Romania

Angela Gheorghiu, cea mai bine cotata soprana a momentului din intreaga lume, vine la Bucuresti pentru un recital alaturi de Corul Madrigal si de Orchestra Nationala Radio. Pe 23 decembrie, de la orele 19.00, la Sala Palatului, melomanii au ocazia sa auda vocea care ridica in picioare salile de opera din intreaga lume, intr-un concert care se intampla o data in viata. "Astept cu emotie reintalnirea cu primul meu public", declara soprana, dupa zece ani de absenta de pe scenele Romaniei. Acompaniata de Corul National Madrigal si de Orchestra Nationala Radio, Angela Gheorghiu va oferi un adevarat regal publicului romanesc. Orchestra Radio il va avea la pupitru pe dirijorul Eugene Kohn, actualmente Director Muzical Emerit al operei Puerto Rico Symphony. Maestrul Kohn dirijeaza inregistrari video si pe CD alaturi de Placido Domingo, si recent si-a interpretat propriul rol ca acompaniatorul Mariei Callas in filmul lui Zefirelli "Callas Forever", jucand alaturi de Fanny Ardent si Jeremy Irons. Repertoriul concertului va contine cantece celebre de Craciun, precum "O, ce veste minunata", sau "Sus la poarta raiului", cat si arii celebre de opera, din Carmen de "Bizet" sau "Tosca" de Puccini, cu care artista si-a cucerit admiratorii din intreaga lume. Angela Gheorghiu va interpreta de asemenea si compozitii semnate de sotul ei, tenorul Roberto Alagna, precum "Gentil Pere Noel" sau "Sognare". Nascuta la Adjud, Angela Gheorghiu a absolvit cursurile Academiei de Muzica din Bucuresti. In 1992 si-a facut debutul international, la Opera Regala din Londra, Covent Garden, cu "Boema" de Puccini. In acelasi an, canta si pe scenele renumitelor opere Metropolitan din New York, si Staatsoper din Viena. Cariera artistei se lanseaza spectaculos 2 ani mai tarziu. In noiembrie 1994, Angela Gheorghiu - pe atunci o soprana putin cunoscuta, cu un nume greu de pronuntat pentru britanici - isi face aparitia intr-o noua montare "La Traviata" de Verdi si redefineste cliseul "succes peste noapte". Postul de televiziune BBC isi anuleaza toate programele pentru a transmite in direct spectacolul, casa de discuri Decca Records scoate in timp record pe piata o inregistrare a carei lansare ar fi durat, altminteri, luni de zile, iar ziarele din Marea Britanie se umplu de cronici entuziaste la adresa artistei. Chiar daca mass-media mai fabrica uneori "vedete", doar adevaratele valori rezista in timp si Angela Gheorghiu o dovedeste din plin. "Eu sunt o artista care prinde viata pe scena. Restul este legenda, pe care sper sa o scrie altii pentru mine", afirma soprana, care este adorata la Covent Garden. Vocea sa unica si prezenta sa scenica deosebita au impus-o drept un mare nume al muzicii lirice internationale. A cantat pe cele mai prestigioase scene de opera din intreaga lume, castigand nenumarate premii pentru activitatea artistica desfasurata. Este totodata una dintre putinele cantarete de opera care au reusit sa se impuna si pe platourile de filmare. Filmul Tosca, lansat in cinematografele din intreaga lume, i-a adus sopranei nenumarate elogii: "Este una dintre cele mai senzuale Tosca imaginabile

"Povestea unui rechin" parodiaza filmele despre gangsteri

Aminteste-ti ultima data cand ai vazut un film de animatie... A trecut chiar atat de mult timp de atunci? Atunci problema trebuie remediata si inca repede! Iar solutia cea mai buna este sa mergi la cinematograf si sa vizionezi cea mai recenta productie a Studiourilor DreamWorks, "Povestea unui rechin" ("Shark Tale"), care a avut premiera in Romania in data de 10 decembrie. Iti garantez ca va fi o alegere potrivita. Iar daca esti si mare fan al filmelor despre gangsteri si mafie, atunci aceasta pelicula animata te va cuceri cu siguranta - pentru ca izvorul de inspiratie al povestii il reprezinta productii celebre ca "The Godfather" - vechi de 32 de ani, "GoodFellas" si serialul "The Sopranos". Nu lipseste nici aluzia la unul dintre cele mai inspaimantatoare filme "acvatice" de pana acum, "Falci", in "varsta" de 29 de ani - tema sa muzicala, care obisnuia sa ne infricoseze, ne face sa zambim inca de la inceput, cand vedem ca, pentru rechini, aceasta ii stimuleaza, fiind considerata un fel de imn de lupta...Iar daca mai pui la socoteala si faptul ca nume mari ale cinematografiei si-au "imprumutat" vocile personajelor animate, succesul filmului este deja asigurat. In "Povestea unui rechin" vei recunoaste vocile lui Will Smith - Oscar, Robert De Niro (aflat la prima colaborare de acest tip) - Don Lino, Renee Zellweger - Angie, Angelina Jolie - Lola, Jack Black - Lenny si Martin Scorsese - Sykes.In rolurile secundare ii mai gasim pe Michael Imperioli (din "Clanul Soprano"), Vincent Pastore ("Clanul Soprano") si Peter Falk ("Columbo"), toti facand parte dintr-un clan mafiot al oceanului. De remarcat si prezenta lui Ziggy Marley (fiul renumitului cantaret jamaican, Bob Marley) - Ernie si a lui Doug E. Doug - Bernie, in rolul unor meduze uriase, precum si aparitia lui Katie Couric, cunoscuta jurnalista, care isi interpreteaza propriul rol, dar in varianta de "peste", rebotezata Katie Current. "Shark Tale" este regizat de Vicky Jensen ("Shrek"), Bibo Bergeron ("The Road To Eldorado") si Rob Letterman, dupa un scenariu scris de Michael J. Wilson si Letterman. Coloana sonora contribuie, de asemenea, la succesul acestei pelicule - contine muzica special creata de Hans Zimmer si cantece din repertoriul unor vedete cum sunt Christina Aguilera, Will Smith si Justin Timberlake. Inca nu te-am convins? Atunci poate ca cifrele iti vor spune mai multe... Pelicula animata a reusit sa obtina, pana in prezent, profituri de peste 310 milioane $ in toata lumea, din vanzarea biletelor, si asta in doar doua luni de la evenimentul de lansare oficiala... Care este, de fapt, "povestea unui rechin"? Intreaga actiune se petrece in lumea subacvatica, intr-un mare recif de corali, care arata mai degraba cu o Times Square suprapopulata (mare atentie la reclamele luminoase si afisele din centrul "pietei": Coral Cola, semnul de la trecerea de pietoni Swim/Don't Swim - Inoata/Nu inota etc.)... Prin analogie, lumea pestilor nu face altceva decat sa fie copia fidela a lumii in care traim noi, oamenii. De altfel, aceasta a fost si ratiunea pentru care pestii, personajele principale, imprumuta foarte multe dintre trasaturile actorilor care ii interpreteaza. De asemenea, atitudinea, postura lor este suta la suta antropomorfa - pestii se sprijina pe inotatoare, parand aproape ca adopta pozitia bipeda, au "gesturi" si sentimente specific umane. In acest recif-citadela, rechinii sunt cei care fac legea, sunt "gangsterii" recunoscuti de toata lumea, care isi au "sediul mafiot" chiar pe epava Titanicului, motiv pentru realizatorii filmului sa parodieze si sa faca noi aluzii la productii cinematografice de box office. In centrul actiunii se afla Oscar (Will Smith), un peste mic care are visuri marete si isi doreste cu disperare sa ajunga "on top of the reef" ("in varful recifului"), adica in lumea buna in care accesul ii este interzis din punct de vedere ierarhic. Pentru ca apartine clasei muncitoare, fara sa aiba prea multe aspiratii si sanse de a avansa in... recif. Oscar lucreaza la o Spalatorie de Balene care este, de fapt, un paravan al mafiei, condus de Sykes (Martin Scorsese, un arici de mare cu cele mai mari sprancene din intreg oceanul...). Pentru ca mereu a sperat sa faca mai mult cu viata lui, Oscar - mare amator de hip-hop, genul "pestelui" de cartier - s-a imprumutat mai mult decat poate duce chiar de la seful lui, Sykes. Acesta este, la randul lui, presat de The Big Boss - Don Lino, seful mafiei (Robert De Niro, care isi parodiaza propriul rol din "The Godfather") - sa ii plateasca partea, pentru a nu avea probleme cu "puterea". Enervat la culme de schemele lui Oscar, care mereu se baga in incurcaturi care il costa bani (scoicile reprezinta banii in lumea oceanului...), Sykes decide sa isi trimita "gorilele" - doua meduze nedespartite, cu accent, infatisare si stil de viata jamaican, Ernie si Bernie (Ziggy Marley si Doug E. Doug) - sa il invete minte. Din viata micutului Oscar nu pot lipsi incurcaturile amoroase - Angie (Renee Zellweger) il iubeste sincer, fara ca el sa isi dea seama macar. Insa Oscar nu vede in Angie mai mult decat o foarte buna prietena, iar in momentul in care in cale ii iese Lola (Angelina Jolie), lucrurile se complica pentru el, ducand chiar la o drama sentimentala. Don Lino este un rechin nemilos si totusi onest, conform propriei aprecieri. De la dreapta lui nu lipsesc niciodata cei doi fii: Frankie (Michael Imperioli), care este mandria oricarui tata-rechin, fiind un asasin veritabil, si Lenny (Jack Black), care ascunde un secret teribil: este vegetarian! De asemenea, foarte apreciate de liderul mafiei sunt si sfaturile lui Luca (Vincent Pastore), o caracatita pe post de "consigliere"... Saturat de atitudinea lui Lenny, care refuza sa se poarte ca un rechin adevarat, facand familia de rusine, Don Lino ii spune lui Frankie sa il ia pe fratele sau la vanatoare si sa-l invete ce inseamna sa fie un "criminal feroce". Aici insa cei doi se intalnesc cu Ernie si Bernie care il "tortureaza" pe bietul Oscar, vazut ca posibila prada si de Frankie. Lucrurile evolueaza rapid - o nava aflata in trecere arunca ancora, Frankie este ucis, iar Oscar este vazut de meduze drept cel care l-a rapus pe marele lor dusman. Lenny dispare, speriat de intorsatura neasteptata a lucrurilor, temandu-se ca tatal sau va fi extrem de dezamagit de el. Descurcaret nevoie mare si speculand situatia, Oscar perpetueaza minciuna si rapid intreg reciful il cunoaste drept The Shark Slayer - Ucigasul de Rechini, noul sprijin al orasului in lupta cu mafia. Micutul peste este acum eroul recifului, are aparitii televizate (Katie Current), un manager (Sykes devine, brusc, protectorul intereselor sale), faima, bani, adica tot ceea ce si-a dorit. A, bineinteles, are si un apartament minunat "in varful recifului"... Dar uita rapid de unde a plecat, uita de Angie si ii face ochi dulci profitoarei Lola. In plus, Lenny isi face aparitia in "oras", el fiind singurul care stie adevarul despre moartea fratelui sau. Si cum Oscar nu vrea sa riste sa redevina un paria al... recifului, intre cei doi se naste o frumoasa si stranie prietenie care ii va lega in cele mai amuzante intamplari. Ce inseamna pentru realizatori "Shark Tale"? Efortul intregii echipe de filmare a fost fantastic. Fiecare s-a implicat trup si suflet in realizarea acestui proiect. Producatorul executiv Jeffrey Katzenberg a declarat: "Filmul acesta are aceeasi sensibilitate ca si 'Shrek', dar este putin mai subversiv si mai subtil. Asa cum 'Shrek' ironizeaza basmele, 'Povestea unui rechin' ironizeaza filmele despre mafie si gangsteri si o face cu foarte mult haz". Regizoarea Jensen a lucrat la primul "Shrek", astfel incat a venit in echipa foarte bine antrenata. Ea a precizat: "Este o comedie cu un subiect urban, dar plasata sub apa". Pentru Letterman, "filmul are de toate pentru toti. Este o comedie romantica, are elementele unui film de actiune, are personaje bine conturate, in care noi am crezut". Insa poate cea mai buna caracterizare a acestui film a oferit-o Bibo Bergeron: "'Povestea unui rechin' este istoria unui peste mic care spune o minciuna gogonata pentru a obtine ceea ce crede ca este idealul lui in viata - faima, avere, respect si chiar si dragoste. Dar tot ce trebuie sa faca este sa deschida ochii si sa vada ca ceea ce doreste este la indemana. Viata buna pe care si-o doreste este in fata lui, dar el nu o vede. Cred ca este ceea ce se intampla multor oameni obisnuiti". Tot ce nu stiai despre "Povestea unui rechin" Titlul initial al filmului a fost "SharkSlayer" ("Ucigasul de rechini"), dar a fost schimbat in "Shark Tale" cu aproximativ un an inainte de lansare, deoarece Jeffrey Katzenberg, producatorul executiv, a crezut ca un asemenea titlu are darul de a speria parintii si copiii - titlul acesta inca se pastreaza in unele materiale promotionale de inceput. Pentru fiecare lansare internationala a peliculei, rolul reporteritei Katie Current a fost distribuit uneia dintre jurnalistele celebre din tara respectiva. Spre exemplu, in Australia, vocea lui Katie Current ii apartine lui Tracey Grimshaw, co-prezentatoarea show-ului australian "Today" (1982), iar in versiunea lansata in Marea Britanie, vocea reporteritei este cea a Fionei Phillips, prezentatoarea "GMTV" (1993). Ascunzatoarea rechinilor este, de fapt, o replica a epavei celebrului R.M.S. Titanic. Pe unul dintre pereti chiar se poate observa o schita a personajului Rose din filmul "Titanic" (1997), care, in timpul unei scene, poarta la gat celebrul diamant Inima Oceanului. Cand Lenny scuipa obiectele pe masa, la marea intalnire dintre rechinii mafioti si "echipa" lui Oscar, unul dintre aceste obiecte este o placuta de inregistrare pe care se afla inscriptionat numarul "007 981". Aceasta este aceeasi placuta gasita si in burta rechinului din "Falci" (1975). Revista pe care o citeste doamna Sanchez, vecina lui Oscar, contine o reclama pentru un film numit "The Hook", o parodie a peliculei "The Ring" (2002). Intreg colectivul si animatorii au petrecut mult timp in munca de cercetare a speciilor de pesti, pentru a face alegerea perfecta pentru personaje. Au urmarit documentare despre rechini, au vizitat acvariul, au adunat cataloage intregi cu pesti. Decorul subacvatic a fost ales sa semene cu o parte din ocean, dar care sa satisfaca si scenariul. Astfel, Oscar este un peste care curata alti pesti si mediul inconjurator - un peste sanitar. Angie este un peste inger, Lola un peste leu, a carui aripa dorsala a fost stilizata sa se termine ca trena unei rochii elegante, Sykes este arici de mare, Ernie si Bernie doua meduze uriase. Prioritatea realizatorilor lui "Shark Tale" a fost sa "ataseze" personajelor acvatice anumite trasaturi fizice apartinand actorilor care le interpreteaza. Rezultatul? Asemanarea cu actorii este evidenta: Sykes are genele inconfundabile ale lui Scorsese, Lola are ochii si buzele Angelinei, Angie clipeste ca Renee Zellweger si vorbeste cu gura putin asimetrica, Oscar are urechile lui Will Smith, Don Lino - alunita de pe fata a lui Robert De Niro, atitudinea si... nasul lui, Don Brizzi are un ochi de sticla, asemeni lui Columbo, personajul interpretat de Peter Falk... Distractie pe platourile de filmare Realizatorii acestui proiect au vrut pentru film cele mai mari nume ale cinematografiei, iar distributia nu putea fi decat una dintre cele mai bune. Totusi poate ca cineva ar fi meritat sa fie si el prezent intre vocile personajelor, mai ales pentru ca filmul este o parodie a peliculelor cu gangsteri - Joe Pesci ar fi putut face un rol mare... Paradoxal, desi au colaborat atat de mult de-a lungul intregii lor cariere (noua filme realizate impreuna), este pentru prima oara cand Martin Scorsese si Robert De Niro interpreteaza in aceeasi pelicula. Letterman a afirmat: "Marturisesc ca am intrat putin in panica in momentul in care i-am vazut pe De Niro si Scorsese venind impreuna, dar au fost atat de generosi si de intelegatori, cum nu mi-am imaginat". Will Smith a declarat despre personajul sau: "Imi place procesul de productie al animatiei, pentru ca iti da foarte multa libertate - poti face orice, mai ales cu un personaj ca Oscar. El vrea sa fie cineva. Este atat de ocupat sa se uite in sus, acolo unde vrea sa ajunga, incat nu vede frumusetea din fata sa". Iar Jensen nu a avut decat cuvinte de lauda la adresa actorului: "Will este un copil mare. Ii place sa se joace, este inventiv si plin de energie." Frumusetea din fata lui Oscar este un peste inger - Angie - colega sa de serviciu. Oscar vede in Angie o prietena, dar Angie este indragostita lulea de Oscar. Ea crede in el si asteapta ziua in care Oscar isi va da seama de valoarea lui si a vietii pe care o duce. "In clipa in care Renee a inceput sa inregistreze, Angie a prins viata. Renee ne-a dat cate 20 de interpretari pentru fiecare replica, astfel incat am putut folosi oricare dintre ele. Ea a dat personajului compasiune, sensibilitate si farmec", a adaugat Allison Lyon Segan, unul dintre producatorii filmului. Jack Black - proaspatul prieten al lui Oscar, Lenny - a marturisit: "Lenny este un rechin vegetarian, dar nu pentru ca nu i-ar placea carnea, ci pentru ca este milos - dupa el nici o fiinta nu trebuie omarata. El nu se potriveste speciei, pentru ca este dragut, dulce si, pentru ca are si creier si inima, ar putea deveni cel mai puternic rechin." Poate ca cel mai bine la aceste inregistrari s-a distrat insa Robert De Niro, care i-a "imprumutat" vocea sa lui Don Lino: "Nu stiam nimic clar despre cum este sa faci animatie si am fost curios sa vad despre ce e vorba. M-am gandit ca ar fi interesant si de fapt a fost foarte amuzant. L-am jucat pe capul lumii interlope subacvatice. Tipul face toate aranjamentele acolo jos. Are doi fii si afla ca unul dintre ei nu vrea sa intre in afacerea familiei". Despre personajul sau, Angelina Jolie avea sa spuna (este celebra si reprezentativa pentru personaj replica Lolei, in film: "In adancul sufletului, sunt superficiala"...): "Lola nu-i da atentie lui Oscar; pentru ea, acesta este un nimeni, dar atunci cand el devine cineva, ea incepe sa-l vrajeasca. Daca nu era un peste, cred ca nu as fi acceptat rolul, dar asa, ca peste, o iubesc pe Lola." Pe platourile de filmare, Angelina Jolie a fost tot un fel de Lola... Cel putin a reusit sa ii vrajeasca pe toti cu frumusetea ei. Debutul sau in lumea animatiei a fost o experienta placuta si emotionanta, mai ales datorita baietelului ei, Maddox, care iubeste desenele animate. Martin Scorsese isi apara si el personajul, Sykes, spunand: "Hei, unii pot critica, dar Sykes vede in Oscar ocazia de a-si rotunji castigurile. El vrea sa-l ia sub aripa sa protectoare. Problema e ca nu are aripa, deoarece este un arici de mare, iar atunci cand se enerveaza vocea i se pitigaiaza si vorbeste foarte repede. Nu stiu de ce Jeffrey Katzenberg s-a gandit la mine...". Katzenberg a replicat: "Il cunosc pe Marty de peste 25 de ani si totdeauna am fost uimit de felul in care vorbeste. Adica vorbeste foarte, foarte repede, ca si felul in care gandeste. Este una din rarele persoane care pot exprima simultan ceea ce gandesc. Asa ca m-am dus la el intr-o zi si i-am spus: 'Marty nu stiu daca realizezi, dar felul tau de a vorbi este foarte amuzant, in sensul bun al cuvantului.' La sfarsit i-am aratat desenul cu Sykes, iar Marty a murit de ras". Scorsese a precizat, la randul lui: "Jeffrey a vrut sa ma intalneasca. A venit si a inceput sa-mi spuna povestea filmului, dar la inceput nu intelegeam ce vrea de la mine. M-am gandit ca vrea consultanta. La sfarsit, dupa ce mi-a aratat personajul, m-a intrebat daca nu as vrea sa fac un film pe care sa i-l pot arata fetitei mele, care este foarte mica. Dar filmul este la fel de amuzant si pentru adulti.". La inregistrari, amandoi au improvizat si s-au ambalat pe masura ce stateau mai mult impreuna. Toata lumea s-a amuzat privindu-i. Au inregistrat in acelasi timp, ceea ce este destul de rar, deoarece, de obicei, fiecare inregistreaza separat. La "Povestea unui rechin", si Will Smith si Jack Black au inregistrat impreuna. Ce trebuie sa retii despre "Povestea unui rechin" Este un film amuzant, cu replici-brici si imagini absolut inedite. Vei rade de la inceput pana la sfarsitul genericului (si nu glumesc cand spun acest lucru, pentru ca poante exista chiar si pe durata genericului de final...). Este o parodie haioasa care arata, inca o data (daca mai era nevoie...), ca tot ceea ce inseamna lumea interlopa a devenit un subiect "gras" pentru cultura pop si pentru arta. "Shark Tale este plin de glume de "interior", de aluzii la alte productii cinematografice, pe care, daca nu le "prinzi", s-ar putea sa ramai dezamagita de aceasta realizare a Studiourilor DreamWorks. Asemanarea personajelor cu actorii insa te va amuza teribil, chiar daca nu ii vei recunoaste pe toti. Desi este un film de animatie, animatia fiind un gen care se adreseaza, de regula, copiilor, este, in aceeasi masura, un film pentru adulti, pentru parinti. S-ar putea chiar ca cei mici sa nu fie foarte incantati de multitudinea de personaje care vorbesc intr-una si le perturbeaza intelegerea povestii. In plus - acesta este un alt punct slab al filmului - copiii nu gasesc, asa cum se intampla in "Finding Nemo", personaje cu care sa se identifice. Daca in "Finding Nemo" povestea era simpla si usor de urmarit - un peste care incearca, in urma unor intamplari neprevazute, sa se intoarca la tatal sau - in "Shark Tale" intorsaturile de situatie si actiunile personajelor sunt destul de dificil de inteles pentru cei mici. Ce ar putea intelege un copil din faptul ca un oarecare peste, Oscar, are datorii si isi doreste sa devina faimos si plini de bani? Sau ca oscileaza intre sentimentele pe care le are fata de buna sa prietena Angie si dorinta pe care o simte fata de frumoasa Lola?... Si exemplele ar putea continua... Nu spun ca nu este un film pe gustul copiilor, spun doar ca este un film pe care parintii lor l-ar intelege si l-ar aprecia mai mult. Pentru ca are subtilitati pe care ei le-ar putea sesiza, pentru ca are glume (aproape in fiecare secventa...) pe care le-ar putea intelege la un alt nivel. Ca si tine, copiii vor fi fascinati de lumea subacvatica, de culorile tonice si de personajele acestea care se implica in tot felul de actiuni amuzante. Vei rade din toata inima urmarind povestea transpusa extraordinar de Studiourile DreamWorks. Este un cadou frumos acum, in prag de sarbatori... Profita de el!

"Bomba" U2 din nou pe locul intai!

Au trecut doua saptamani de la evenimentul de lansare a celui mai recent album semnat U2: "How To Dismantle An Atomic Bomb". Si, fara a fi neaparat o surpriza, CD-ul cu cele 11 piese a urcat direct pe primul loc in topul american si englezesc... Este pentru a cincea oara cand U2 se afla pe locul intai simultan pe ambele coaste ale Atlanticului... Iar succesul faimoasei trupe rock nu se opreste aici. In alte 20 de tari, "How To Dismantle An Atomic Bomb" ocupa acelasi loc fruntas. Printre aceste tari se afla Australia, Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Grecia, Finlanda, Spania, SUA si Anglia. Cel de-al 11 album de studio al formatiei a atins culmile succesului - anterior, alte patru albume U2 au reusit sa se afle pe locul intai, simultan, de ambele parti ale Atlanticului. Albumele care au obtinut aceasta performanta sunt "The Joshua Tree" (considerat pana la aceasta ora unul dintre cele mai bune albume ale trupei si ale rock-ului, in general), "Rattle & Hum", "Zooropa" si "Pop". Probabil ca nu mai ai mari asteptari de la trupele "batrane". Sau, dimpotriva, pentru ca esti un fan adevarat, vrei performante din ce in ce mai mari. Oricare ar fi parerea ta, trebuie sa recunosti ca nu mai exista un alt U2... Si, desi au ajuns la o maturitate artistica si biologica (toti componentii formatiei au varste peste 40 de ani), realizarile lor muzicale depasesc cele mai inalte asteptari ale noastre. Poate chiar si pe ale lor... Sa nu uitam ca realizarea acestui album nu a fost ocolita de probleme si surprize neplacute: acum cateva luni, CD-ul cu noile piese de pe albumul pe care initial vroiau sa il numeasca "Hanover Quay", inca nefinisate, a fost furat de la o sedinta foto pe care cei patru irlandezi o sustineau in Franta. Teama si grija cea mai mare a casei de productie, precum si a trupei era ca nu cumva albumul sa fie difuzat pe Internet inainte de lansarea propriu-zisa. Acest lucru nu s-a intamplat insa, asa cum nu s-a intamplat nici sa fie prins hotul... O dovada a maturitatii... Desi este criticat deja, fiind considerat o prelungire a "All That You Can't Leave Behind", albumul lor din 2000, "How To..." este una dintre cele mai "inchegate" si mature creatii ale formatiei. Esti obisnuita cu sound-urile lor noi, cu ideile inedite de transpunere muzicala a celor mai intime ganduri si sentimente? Atunci probabil ca vei fi dezamagita... Pentru ca, de la inceput pana la sfarsit, este un album U2 suta la suta, o colectie a tot ceea ce inseamna sound-ul "clasic" si atat de usor de recunoscut al trupei. Dar acest lucru nu influenteaza cu nimic frumusetea pieselor. Asa cum ne-au obisnuit, "proba de foc" o reprezinta turneele live. Doar in aceste conditii iti poti da seama de calitatea unei piese U2. Pentru ca "Bono" Paul Hewson (voce), Larry Mullen (tobe), Adam Clayton (bass) si "The Edge" Dave Evans (chitara) au facut istorie... Temele abordate, de asemenea, clasice pentru U2, sunt cele care se refera la dragoste, spiritualitate, credinta, ratacire. Sunt temele prezente in repertoriul uneia dintre cele mai mari trupe ale lumii, care au reusit sa iste controverse inca de la debutul formatiei. Subiecte pe care "greii" rock-ului se temeau sa le atinga, erau "expuse" de patru pustani, in piese de o incredibila forta. "How To Dismantle An Atomic Bomb" este, poate, cel mai... "personal" album creat vreodata de U2. Este o calatorie in sufletul lui Bono, dovada a maturitatii unor barbati care si-au petrecut o buna parte din viata impreuna, ca o familie. Din punct de vedere liric este unul dintre cele mai bune albume ale lor, infatisand relatia solistului cu tatal sau ("Sometimes You Can't Make It On Your Own", o piesa dedicata amintirii parintelui pierdut in 2001, bolnav de cancer), cu prietenii, cu familia, cu Dumnezeu, cu guvernarea lumii, cu el insusi. Sunt versuri ce nu ar fi putut fi scrise la varsta de 22 de ani... Despre dragostea dintre un barbat si o femeie ("A Man And A Woman"), despre disparitia unui parinte, despre profunzimea unui sentiment care "sapa" adanc in tine nu se putea scrie decat o data cu experienta vietii. "Original Of The Species", "City Of Blinding Lights", "Love And Peace Or Else" si "One Step Closer" sunt cateva dintre piesele care te vor uimi prin intelesul pe care il ascund - "Un sentiment este cu mult mai puternic decat un gand" ("Vertigo")... Ai auzit mai mult ca sigur piesa "Vertigo" la posturile de radio si de televiziune. Comparata cu "Elevation", ca stare de spirit si impact, "Vertigo" este o piesa, asa cum spune Bono, liderul formatiei, despre "frica si paranoia". "Este un sentiment ametitor, un sentiment care aproape iti face greata, ca atunci cand ajungi in top si nu ai decat o singura cale de a merge mai departe - nu este o definitie de dictionar, asta este ceea ce spun eu", a adaugat solistul. "In mintea mea am creat un club pe care l-am numit Vertigo. Muzica nu este cea pe care ai vrea sa o asculti, iar oamenii din jurul tau nu sunt chiar oamenii pe care ai vrea sa ii ai in preajma. Si deodata vezi pe cineva care iti atrage atentia si, brusc, gasesti o portita de scapare...". Povestea fiecarei piese este interesanta. Dar poate cea mai impresionanta dintre toate este cea ascunsa in spatele melodiei dedicate tatalui lui Bono, un mare tenor: "Am cantat 'Sometimes You Can't Make It On Your Own' la inmormantarea tatalui meu. A fost un tip foarte dur, irlandez get-beget, foarte cinic in ceea ce priveste lumea si oamenii care traiesc in ea si, in acelasi timp, sarmant si foarte amuzant." "Piesa ii este dedicata si este o portretizare a sa - a fost un mare cantaret, tenor, un tip din Dublin, din clasa muncitoare, care asculta opera si dirija piesele de la radio cu andrelele mamei. Pur si simplu iubea opera, asa ca in piesa am cantat niste note foarte sus, in stilul sau, care cred ca i-ar fi placut foarte mult. Sper ca i-ar fi placut...". De la moartea tatalui sau, lucrurile s-au schimbat, iar Bono se poarta altfel: "Cand a murit, nu am avut nici o idee despre ce anume s-a intamplat. Intr-adevar, am inceput sa ma port cumva ciudat, am inceput mai multe proiecte in acelasi timp... Uitandu-ma in urma, acum stiu ca am reusit sa imi iau ramas bun, dar cred ca la momentul acela am facut o gramada de lucruri nebunesti. Am primit o scrisoare de la un prieten, care imi spunea: '1. Nu iti abandona job-ul; 2. sotia; 3. nu scoate sume mari de bani din banca.' Nu faceam nimic din toate astea, dar ceea ce vroia el sa spuna era ca, atunci cand moare un parinte, fiii lor fac lucruri disperate. Nu stiam ca durerea te poate afecta in moduri atat de ciudate. Nu stiam ca, doi ani mai tarziu, mergand pe strada, incepi sa plangi si nici macar nu stii de ce..." Bono avea sa spuna despre relatia cu tatal sau: "Nu m-a incurajat prea mult, ca sa ma scuteasca de dezamagiri. Toata filosofia lui de viata era ceva de genul 'Nu visa, pentru ca visurile sfarsesc in dezamagire.' Si de aici a inceput megalomania... Calea mea de a ma revolta impotriva filosofiei lui a fost de a castiga dragostea lumii intregi. Este ciudat insa cum, pentru a te simti normal, ai nevoie ca 50.000 de oameni care urla in gura mare ca te iubesc..." Un turneu mult asteptat Ca de obicei, concertele lor se incadreaza in tiparele obisnuite ale unor concerte "uriase", atat din punctul de vedere al fanilor prezenti, cat si din punctul de vedere al profiturilor - U2 este trupa care a obtinut, cu Elevation Tour, turneul din 2001, 110 milioane de $ numai din vanzarea biletelor in SUA... In topul veniturilor obtinute din turnee, U2 se afla pe locul doi, dupa faimosul turneu Voodoo Lounge al legendelor de la Rolling Stones. Iar cei de la U2 nu se opresc aici. Turneul mondial care va promova acest nou album este programat sa inceapa in Florida, in luna martie 2005 si va dura un an intreg. Si asta nu ar fi mare lucru, pentru ca baietii ne-au obisnuit cu turneele lor grandioase... Insa ambitioase sunt planurile pe care si le-au facut - componentii formatiei vor primi, fiecare, 25 milioane

Bridget Jones - Cum e sa fii la limita ratiunii

Iti era dor de atat de draguta si impulsiva englezoaica Bridget Jones? Inseamna ca ai fost una dintre femeile care au "asaltat" cu entuziasm sala cinematografului Patria marti seara, cand a avut loc proiectia filmului "Bridget Jones: The Edge Of Reason" ("Bridget Jones: La limita ratiunii"), in cadrul festivalului international de film BiFEST.Probabil ca fiecare dintre noi am fost sau vom fi la un moment dat in viata... Bridget Jones. Si cand spun acest lucru ma refer mai ales la atitudine si comportament. Pentru ca in capacitatea fiecareia dintre noi de a se transpune in acest personaj sta, de fapt, succesul urias de care s-a bucurat prima parte a acestei serii, "Bridget Jones' Diary" ("Jurnalul lui Bridget Jones"). Indragostita pana peste cap, neindemanatica, neincrezatoare in propriile forte, frustrata, geloasa si, paradoxal, atat de optimista... aceasta este Bridget Jones. O Bridget Jones interpretata de aceeasi Renee Zellweger - din nou cu multe kilograme in plus fata de "silfida" care este, de obicei, actrita...De fapt, acestea sunt si lucrurile care ne-au determinat sa ne indragostim initial de Bridget: fata asta are o slabiciune pentru cocktail-uri si tigari, nu prea are gusturi vestimentare sau, cel putin, are niste gusturi indoielnice, nu este foarte populara si, mai important decat orice, nu este slaba...O poveste simpla care devine complicata... Dar despre ce este vorba, de fapt, in aceasta a doua pelicula ce o are drept protagonista pe Renee Zellweger? In continuarea seriei, personajul pe care il interpreteaza Renee se afla, asa cum am lasat-o - excesiv de multumita si de fericita - in bratele iubitului ei, minunatul avocat Mark Darcy (Colin Firth). Spre surprinderea tuturor (si poate, mai ales, a ei...), "cavalerul" Darcy i-a devenit iubit - asa cum foarte rar se intampla in viata reala: ca fata plinuta si nu foarte frumoasa sa fie aleasa lui Fat Frumos...Mark este intelegator cu aproape toate toanele, ideile aiurite si geloziile jurnalistei supraponderale Bridget Jones... Macinata de gandul ca toate femeile din Londra incearca sa ii faca ochi dulci iubitului ei, Bridget devine obsesiva. Suspiciunile sale se indreapta mai ales impotriva Rebeccai (Jacinda Barrett), noua colega a lui Mark Darcy - care are "picioarele pana in gat", este desteapta "de pica" si gaseste intotdeauna, in orice situatie, cel mai potrivit lucru de spus. Adica este exact opusul nesigurei Bridget.Astfel, Jones se transforma in cel mai mare cosmar al unui barbat: isi face prostul obicei de a-l urmari peste tot pe Mark, devenind, inevitabil, incomoda si punandu-se singura in cele mai penibile situatii... "La limita ratiunii" este sintagma ce caracterizeaza perfect comportamentul ei... Dar Bridget nu ar fi ea daca nu ar face toate aceste lucruri. Numai ca exact acest tip de comportament este cel care ii cauzeaza probleme in relatia minunata pe care o are cu Darcy si o indeparteaza de el. Iar daca mai punem la socoteala si faptul ca acesta o adora, iar partidele lor de sex sunt exceptionale, cu atat mai putin intelegem neincrederea ei in povestea de dragoste pe care o traieste.Astfel ca nu pot sa nu ma intreb de ce atat de draguta Bridget, cu o fire iubitoare si extrem de placuta, cu toate stangaciile si prostiile pe care le face, devine un personaj obsedat, nevrotic si haotic in partea a doua a seriei?... Dar Renee stie sa faca rolul foarte amuzant si incerc sa nu ma mai gandesc cate femei au plecat din sala de cinematograf gandindu-se "Doamne, sper ca eu nu i-am facut lui X sau lui Y viata atat de grea, asa cum a facut ea in film!"...Povestea nu trebuie privita insa ca pe o drama reala si mai mult ca sigur ca asa si este inteleasa. Desi foarte multe femei s-au identificat cu personajul interpretat de Zellweger, sa nu uitam ca exagerarile fac parte din farmecul acestei pelicule. Din acest punct de vedere putem intelege "tragedia" prin care trece Bridget, imaginandu-si ca frumoasa ei poveste de dragoste este amenintata sa se destrame. Ceea ce o ameninta sunt insa proprii monstrii si grijile "fabricate". Episodul arestarii ei, sub suspiciunea de trafic de droguri, si al zilelor petrecute intr-o inchisoare din Thailanda (vei vedea ce curs al evenimentelor au dus-o pe Bridget in acest punct!) ii va dezvalui eroinei cat de false sunt "problemele" din viata ei si cat de gresit a gandit totul. Te intrebi probabil care este locul lui Daniel Cleaver (Hugh Grant), fostul sef afemeiat al lui Bridget, in aceasta ecuatie? Ei bine, el apare doar pentru a complica si mai mult lucrurile din viata lui Bridget... Un tip care arata bine, care o considera atragatoare pe Jones, care ii este partener intr-o calatorie de serviciu pe care cei doi o fac in Thailanda... Astfel incat Bridget devine confuza, trece de la o situatie stanjenitoare la alta si incearca sentimente contradictorii.Iar de aici pana la aventuri pe schiuri (desi Bridget nu are habar sa schieze), aventuri cu ciuperci halucinogene (extrem de haioasa interpretarea lui Zellweger, in rolul femeii drogate), arestarea ei intr-o inchisoare thailandeza (de mare exceptie scena in care le invata pe detinute sa cante, la unison, "Like A Virgin", celebra piesa a Madonnei), bataia dintre Darcy si Cleaver (nu-i asa ca toti barbatii arata la fel de caraghios intr-o asemenea incaierare de masculi feroce, mai ales pentru ca cei mai multi dintre ei nu stiu sa se bata?)... nu este decat un singur pas.Din pacate, foarte putine dintre personajele care au avut scene "spumoase" in "Jurnal" sunt la fel de bine exploatate in partea a doua - in aceasta situatie se afla parintii eroinei, Gemma Jones (mama) si Jim Broadbent (tatal), si prietenii acesteia (Sally Phillips - Shazzer, James Callis - Tom, Shirley Henderson - Jude). Din pacate, nici rolul lui Colin Firth nu iese foarte mult in evidenta. Se remerca insa exceptional Hugh Grant si nu cred ca acesta este doar meritul personajului negativ... Un film destul de criticat... In America, filmul a fost primit destul de dur de critici, fiind considerat o continuare slaba a unei pelicule originale si absolut amuzante. Totusi publicul a asaltat cele 530 de cinematografe in care a avut loc lansarea in SUA. In primul week-end de lansare, "The Edge Of Reason" a incasat nu mai putin de 3 milioane $ din vanzarea biletelor si i-a adus lui Renee Zellweger un salariu de 11 milioane $... Iar succesul sau continua in intreaga lume.Desi aceasta parte nu a primit cele mai mari laude, Renee isi apara personajul: "Cred ca noi toate ne putem regasi in Bridget, in intrebarea ei permanenta: 'Ma iubesti sau nu?'. Poate ca adresarea permanenta a acestei intrebari pe care o poarta in suflet o face sa para slaba si nesigura. Eu cred insa ca este foarte curajoasa, pentru ca spune ceea ce gandeste, in orice situatie. Pana la urma stie ca, daca nu va primi raspunsul corect si asteptat de la acest barbat, tot va gasi calea de a ramane in picioare si de a merge mai departe. Asta cred ca inseamna putere si tarie de caracter."Transformarea actritei a fost intampinata, de asemenea, de foarte multe controverse. Zellweger a fost nevoita sa se ingrase cu 13 kilograme pentru acest rol, kilograme pe care le-a dat jos in numai 4 saptamani, starnind speculatiile presei asupra unor diete foarte stricte pe care le-ar fi urmat in acest sens. Dar Renee a combatut zvonurile: "Sa te ingrasi nu este greu. Solutia: mancare si iar mancare, pe cat posibil, numai junk food. Ce ma deranjeaza si ma intristeaza insa este faptul ca in fiecare zi lumea vine la mine si ma intreaba: 'Ok, cum ai reusit sa slabesti atat de mult?' Nu pot sa vorbesc despre asta, pentru ca nu sunt specialista in nutritie." Intr-adevar, Renee este, practic, altcineva in continuarea filmului si foarte multi critici si chiar fani ai actritei nu au vazut cu ochi buni transformarea ei. Dintr-o femeie draguta, iubitoare, plinuta, insa nu exagerat, asa cum era infatisata Bridget in "Jurnal", Zellweger a devenit o Bridget supraponderala, cu un par neingrijit si coafuri care nu o avantajeaza, nemachiata, ceea ce a pus si mai mult in evidenta tenul "traumatizat" de procesul de ingrasare "suferit"... Insa transformarea ei trebuie privita cu foarte multa ingaduinta si, de ce nu, admiratie. Pentru ca nu este usor pentru o vedeta de la Hollywood - stiut fiind ca toate actritele isi doresc sa fie cat mai frumoase, mai bine aranjate, machiate si imbracate - sa se prezinte publicului in cele mai inedite si penibile ipostaze posibile si sa se simta bine facand acest lucru. Renee a declarat referitor la acest aspect: "Mi s-a parut foarte interesant sa 'umplu' rochiile lui Bridget. M-am simtit foarte bine si deloc diferit. Nu m-am simtit inconfortabil sau ca acest lucru mi-a schimbat viata. Am primit semnale pozitive din partea barbatilor din viata mea si din partea prietenilor, atata timp cat am aratat ca Bridget Jones. Am foarte multi prieteni care mi-au spus ca ar fi mai bine sa ma gandesc si sa pastrez o parte din greutate, pentru ca imi sta bine. Trebuie sa spun ca am fost de acord, pentru ca au fost foarte multe lucruri care mi-au placut la aceasta perioada. Dar, bineinteles, sunt femeie si m-am gandit: 'O, nu.' Ca orice alta femeie, vreau sa arat cat mai bine cu putinta."Si, pentru ca isi doreste acest lucru foarte mult, Zellweger nu se sfieste sa... "experimenteze" in ceea ce o priveste. Actrita a renuntat la hainele largi, dar si la blondul parului ei: "E grozav sa fii bruneta. Pot sa ma strecor prin Los Angeles fara ca nimeni sa isi dea seama ca sunt eu. Mi-am cumparat intr-o dimineata o cafea si am fost intrebata: 'Cum te cheama?' Le-am spus: 'O, Renee'. Nimeni nu s-a uitat a doua oara la mine. Este fantastic, pentru ca ma simt din nou foarte libera. De aceea cred ca vechea zicala, potrivit careia blondele se distreaza mai mult, este eronata!" "Din punct de vedere emotional, kilogramele in plus nu m-au afectat", a precizat mai departe actrita, referitor la "silueta" ei din film. "De fapt, mi-era teama ca nu ma ingras suficient de mult. Am lucrat pentru film sase zile pe saptamana si ma temeam ca pierd din greutate din cauza stresului si ca asta se va vedea pe ecran. Dar pierderea de greutate nu a fost vizibila. Lumea imi sugera: 'Poate ca nu este necesar sa te ingrasi atata sau nu atat cat te-ai ingrasat pentru primul film.' M-am gandit insa ca sunt absolut necesare kilogramele in plus pentru a repeta 'calatoria'. Daca nu sunt asa cum este ea, atunci care mai este rostul?"Iar Renee a fost, intr-adevar, Bridget Jones... "Ceea ce admir cel mai mult la Bridget este optimismul ei omniprezent, chiar daca se confrunta cu situatii disperate. Imi place la nebunie cum intra in tot felul de incurcaturi romantice, dar reuseste sa le dea de capat si chiar sa rada de ea insasi. Eu? Fac tot posibilul. Cel putin nu ma las doborata si incerc mereu..." Macar pentru acest lucru, daca altceva nu te-a convins, merita sa vezi acest film. Vei rade cu siguranta, pentru ca stangaciile si neindemanarea lui Bridget sunt deja proverbiale... Actiunea este amuzanta, reactiile personajelor la fel. Si, daca esti o romantica si o optimista incurabila, atunci te va amuza concluzia de final a eroinei devenita simbolul femeilor singure din lumea intreaga: "Cred cu adevarat ca poti fi fericita, chiar daca ai implinit deja 33 de ani si ai fundul de marimea a doua mingi de bowling..."

Penelope Cruz, altfel decat o stim

Daca te intrebi care va fi urmatoarea pelicula in care o vei putea vedea pe frumoasa Penelope Cruz, nu te vom lasa sa astepti raspunsul! Drama "Non ti muovere!" ("Nu te misca!"), in regia lui Sergio Castellitto, va avea premiera in Romania in data de 3 decembrie. Iar Penelope straluceste in acest rol, dar altfel fata de cum ne-a obisnuit...Cu siguranta vei fi surprinsa de infatisarea lui Cruz din acest film. Transformarea este totala, iar machiajul accentueaza atmosfera peliculei si caracterul personajului - mizer, brutal si totusi puternic. O alta Penelope, diferita de femeia gingasa si fragila care este in realitate... Oare aceasta transformare ii va aduce Oscarul, asa cum s-a intamplat cu Charlize Theron in "Monster"? Povestea este aparent simpla. Asa cum se intampla, de altfel, in toate dramele de succes - nu este nevoie de un scenariu complicat pentru a exprima dureri si sentimente, pentru a dezvalui caracterul personajelor, care sunt puse in situatii inedite. Filmul produs in anul 2004 are la baza povestea scrisa de Margaret Mazzantini, sotia regizorului, si ii are in distributie pe frumoasa Penelope Cruz si pe Sergio Castellitto (intr-o dubla ipostaza - actor si regizor), alaturi de alte nume ale actorilor italieni: Claudia Gerini, Lina Bernardi, Pietro De Silva si Gianni Musi. Actiunea incepe cu o zi ploioasa, ca oricare alta. Dar nimic nu este intamplator - o masina nu reuseste sa opreasca la lumina rosie a semaforului. O fata de 15 ani pune frana, derapeaza si este aruncata din scuterul ei. Ambulanta o duce cu viteza catre spital, acelasi spital in care tatal fetei lucreaza ca doctor chirurg. Timoteo (Sergio Castellitto) asteapta ca operatia facuta de colegul sau propriei fiice sa se termine... Nici cel mai puternic dintre oameni nu ramane neclintit in fata unei asemenea tragedii si neputinte - nici Timoteo nu ramane impasibil si lasa la o parte masca de incredere, cinism, tata si sot model, scotand la iveala un caracter violent si instrainat. In incercarea de a umple linistea apasatoare din jur datorata comei fetitei, el poarta o conversatie imaginara cu fetita lui, scotand la iveala un secret dureros: povestea aparent jalnica a unei aventuri extraconjugale.Si povestea te poarta mai departe, spre o vara de acum multi ani, ingropata adanc in amintiri - o suburbie jalnica, o femeie umilita si saraca, ce poarta un nume rasunator

Corina Danila: "Sunt o femeie implinita"

Te-ai obisnuit deja sa o revezi pe Corina Danila pe micul ecran, revenind la prima ei iubire, actoria. Corina joaca in prima telenovela romaneasca, "Numai iubirea", difuzata de postul Acasa TV. Inutil a mai spune ca se lucreaza in regim de foc continuu in platourile din Buftea, unde au loc filmarile... Mai bine de 20 de ore pe zi, actorii se dedica trup si suflet fiecarui episod, pentru fiecare zi de filmare fiind alocat un buget de cateva mii de dolari."Acest proiect este foarte important pentru mine, deoarece reprezinta nu numai intoarcerea mea Acasa, dar si intoarcerea mea la dragostea dintai