Nellie Melba - expresia unui miracol detestat

Pe numele sau adevarat Helen Porter Mitchell, Nellie Melba a fost una dintre cele mai talentate si... nu iubite, ci adorate soprane ale tuturor timpurilor. S-a nascut in 1861 la Melbourne (oras de la care si-a "imprumutat" si pseudonimul cunoscut in intreaga lume), provenind dintr-o familie cu traditie muzicala. A urmat cursurile unei prestigioase scoli de fete, unde aptitudinile ei deosebite s-au facut remarcate imediat.Viata ei a fost marcata de multiple furtuni si controverse, atat in plan personal, cat si profesional. S-a casatorit cu fiul unui baronet si au avut impreuna un copil. Insa, cu toate ca mariajul lor a durat "pe hartie" aproape 20 de ani, in realitate cei doi s-au separat dupa numai doi ani.Nellie Melba nu era o persoana careia sa i se potriveasca statutul de femeie casatorita, dupa standardele (sau mai bine zis, rigorile) vremii. Acest lucru ar fi implicat sa fie casnica, sa nu iasa din cuvantul sotului sau si sa se dedice cresterii si educatiei copilului. Dar ea iubea aventura, calatoriile si, mai presus de acestea, isi dorea sa faca performanta ca soprana. Ceea ce a reusit, desi a fost "pusa la stalpul infamiei" de catre toate rudele sale, pentru ca si-a abandonat familia in favoarea carierei.Destinul ei de soprana a inceput sa se contureze in anul 1886, cand a calatorit impreuna cu familia sa la Londra, intentionand sa se inscrie la o scoala de muzica. Neavand succes insa, a plecat la Paris, unde o cunoscuta profesoara de canto, Mathilde Marchesi, a audiat-o si a fost de acord sa-i indrume pasii, tot ea fiind cea care a convins-o sa adopte un nume de scena.Restul este mai mult sau mai putin istorie, cum se spune... Nellie Melba a cantat pe toate marile scene ale lumii, fiind decorata de doua ori in Marea Britanie - aceeasi tara care ii refuzase initial dreptul de a se afirma ca atare.Adorata si detestata...In pofida vocii sale caracterizata de unii critici ca fiind "nepamanteana" si a admiratiei de care se bucura pretutindeni, Nellie Melba a ramas cunoscuta inclusiv pentru temperamentul sau dificil si coleric; nu o data, s-a intamplat ca organizatorii spectacolelor sale sa fie pur si simplu exasperati de pretentiile sale, de multe ori absurde.Daca nu-i erau satisfacute toate pretentiile, ameninta ca nu va mai aparea pe scena si acesta era de fiecare data argumentul infailibil. Considera ca trei cuvinte: "Sunt Nellie Melba", sunt suficiente pentru a i se satisface orice capriciu - si de cele mai multe ori, asa se si intampla. Nu suporta sa aiba rivali si din acest punct de vedere era de un individualism feroce.Astfel, a ramas antologica o seara din octombrie 1907, cand a aparut pe scena de la Covent Garden alaturi de tenorul John McCormack, pentru care spectacolul respectiv reprezenta debutul in Londra. La sfarsit, cand ovatiile au invadat sala si cei doi au iesit la rampa, McCormack s-a inclinat impreuna cu Nellie, care insa l-a imbrancit cu putere si a suierat printre dinti: "Nimeni nu se inclina alaturi de Melba!".De asemenea, se impune mentionat si faptul ca Nellie Melba refuza din principiu sa inregistreze pentru emisiuni radiofonice (a facut-o, de exemplu, in 1920, pentru inventatorul radioului - Guglielmo Marconi), dar apoi nu a mai fost de acord si a refuzat alte oferte, argumentand ca... in felul acesta, lumea ar putea sa o asculte gratuit. Fapt care contravenea conceptiilor sale.In cazul in care grandoarea unui artist ar putea fi cuantificata prin ura acumulata de catre colegii de breasla, atunci Nellie Melba a fost cea mai mare cantareata a tuturor timpurilor. Nenumarati artisti au avut experiente cel putin neplacute cu ea: Titta Ruffo, Rosa Ponselle, John McCormack, Luisa Tetrazzini, Frances Alda sunt numai cativa dintre artistii care, desi ii respectau vocea, ii admirau imens munca si prestatiile, spuneau ca este o persoana "ingrozitoare".Celebrul tenor Enrico Caruso si-a razbunat partial colegii, in timpul unei reprezentantii a operei "Boema", cand, chipurile in gluma, i-a turnat in palma un sos fiebinte, in timp ce intona (conform partiturii), versul "Ce manuta rece ai, lasa-ma s-o incalzesc putin".Cu toate acestea insa, Nellie Melba a facut si gesturi nobile, ajutandu-i cateodata in cariera pe tinerii interpreti - baritonul John Brownlee este unul dintre acestia, de asemenea si soprana Stella Power, a carei voce semana destul de mult cu a ei, motiv pentru care i se spunea "Mica Melba". Din pacate insa, Stellei i-a lipsit ambitia lui Nellie, motiv pentru care si-a abandonat in curand cariera, dedicandu-se vietii de familie.Dupa ce s-a retras din activitaea artistica, in 1928, a parasit Europa, calatorind in Egipt, unde insa a contractat o febra deosebit de agresiva, din care nu si-a mai revenit pe deplin niciodata. A murit in 1931, ca urmare a unei septicemii (cauzata, se pare, de o interventie de chirurgie plastica), iar cortegiul de masini care au insotit-o pe ultimul drum depasea un kilometru..."Piersici Melba" si "Melba Toast"Cine nu a auzit oare de savurosul desert denumit "Peches Melba"? Acesta a fost inventat la inceputul secolului trecut, de catre celebrul maestru bucatar Auguste Escoffier. Acesta lucra la hotelul Savoy din Londra, unde locuia in acea perioada si celebra soprana, care sustinea spectacole la Covent Garden. Intr-o zi, Nellie l-a invitat pe Escoffier sa audieze spectacolul "Lohengrin", din fosa scenei (portiunea care desparte scena de sala si este rezervata orchestrei), Melba interpretand rolul Elsei.Drept multumire, a doua zi bucatarul a creat un desert special, care sa aminteasca de emblematica lebada ce apare in primul act al spectacolului. Desertul este compus din piersica si inghetata de vanilie, acoperit cu un strat subtire de zahar pudra, servit in cupa de argint si ornat cu bucati de gheata, decupate in forma de lebada".Bineinteles ca "Peches Melba" sunt preparate de atunci in restaurantele de lux din intreaga lume, dar fara lebedele sculptate in gheata. Reteta este, de fapt, foarte simpla. Ingredientele sunt urmatoarele: sase piersici coapte, un kilogram de inghetata de vanilie, 150 de grame de zahar pudra si 250 de grame de zmeura proaspata sau dulceata de zmeura.Piersicile se tin cateva secunde in apa fierbinte si apoi in apa rece, ca sa se poata decoji.Ulterior, se presara cu zahar pudra si se dau la rece. Intre timp se pregatesc cupe de argint in care se pune la inceput inghetata, apoi cu grija se asaza piersicile si se orneaza cu piure de zmeura."Melba Toast" este o felie de paine foarte subtire si uscata, servita alaturi de supa sau salata, ori cu branza topita. Produsul a luat numele celebrei soprane in 1897 cand, fiind foarte bolnava, Nellie tinea o dieta stricta, in care painea prajita astfel reprezenta un aliment de baza.

"Babel", un film croit pentru Oscaruri

Alejandro Gonzales Inarritu a reusit cu filmul sau, "Babel", sa isi asigure sapte nominalizari la premiile Oscar ce vor avea loc in data de 25 februarie 2007. Trebuie mentionat ca pelicula se lupta pentru obtinerea mult ravnitului trofeu la trei dintre cele mai importante categorii ale festivitatii: Cel mai bun film al anului, Cel mai bun regizor si Cel mai bun scenariu original. Desi are de infruntat nume si filme impresionante, printre care si productia cinematografica "The Departed" (al mereu lipsitului de Oscar Martin Scorsese...), "Babel" are sanse mari sa fie favorizat la Premiile Academiei. De ce? Pentru ca este un film "croit" parca anume pentru Oscaruri, avand toate caracteristicile si elementele care par sa ii atraga pe votantii Academiei: structura complexa si complicata, perspectiva globala, poveste sustinuta, subiecte extrem de serioase, mesaj umanitar si tehnica exceptionala.Daca ai vazut deja "Crash"-ul castigator al Oscarului din 2006 pentru Cel mai bun film, ei bine, putem spune ca te va astepta o poveste asemanatoare, cel putin ca structura. Povestile "crosetate" cu migala de Alejandro Gonzales Inarritu nu se compara catusi de putin cu stralucirea hollywoodiana. Filmele sale sunt cu adevarat provocatoare, complicate, mai putin accesibile publicului "degustator" de blockbustere, necesita atentie si urmarirea detaliului, sunt mult mai sumbre si emotionante, transmit mesaje cu semnificatii sociale si care au un impact semnificativ asupra cinefilului. "Babel" nu face nici el exceptie. Este cel de-al treilea film al "trilogiei" create de Inarritu si scenaristul Guillermo Arriaga, din care au mai facut parte "Amores Perros" si "21 Grams" (mai greu descifrabile decat "Babel"-ul actual), o trilogie axata asupra umanitatii. Acest ultim proiect al echipei de succes se dovedeste a fi un final cum nu se poate mai bun al "tripticului", datorita mesajului pe care si-au dorit sa il exprime: traim intr-o lume in care ne autoizolam, in care comunicarea este din ce in ce mai deficitare si uitam ca fiecare gest, fiecare privire pot avea influente si pot duce la consecinte care afecteaza intregul nostru univers.Cuvintele si ideile cheie ale acestei pelicule - care nu inceteaza sa ne aminteasca in fiecare moment al desfasurarii ei cat de importanta este... - sunt: a tanji, dorinta de comunicare, lipsa de comunicare, disperare, emotie, tensiune, incrancenare, umanitate. Le vei regasi si le vei simti in fiecare clipa. Mai mult ca sigur ca vei parasi sala de cinematograf emotionata de felul in care cele patru povesti aparent fara legatura se impletesc, facand inca o data dovada ca lumea pare sa se "micsoreze" tot mai mult, direct proportional cu alienarea accentuata pe care noi insine ne-o asumam.Istorii intrepatrunse...Filmul incepe cu povestea unei familii sarace din desertul marocan. Tatal cumpara o pusca pentru a-si apara avutul de animalele de prada, respectiv caprele de care au grija cei doi fii ai sai (Said Tarcani si Yussef - Boubker Ait El Caid).Un autobuz plin cu turisti este deviat de la traseul sau, dupa ce o americanca este accidental impuscata (Susan - Cate Blanchett), chiar de catre baietii care se joaca cu pusca tatalui lor. Incidentul capata proportii uriase, fiind considerat de mass-media atac terorist. Femeia ranita se afla in vacanta in Maroc, impreuna cu sotul sau (Richard - Brad Pitt), in incercarea de a-si reface mariajul, dupa decesul unuia dintre cei trei copii ai lor. Susan si Richard trec printr-o situatie limita "la capatul lumii", iar ceilalti doi copii se afla acasa, in San Diego. De aici ei urmeaza sa plece in Mexic, impreuna cu dadaca si menajera familiei (Amelia - Adriana Barraza), care isi doreste sa participe la nunta fiului sau. Lucrurile iau insa o intorsatura ciudata, viata copiilor este pusa in pericol, iar viitorul Ameliei se schimba definitiv. Un tata japonez, a carui sotie s-a sinucis in urma cu cativa ani, nu reuseste sa treaca de bariere in relatia cu fiica sa adolescenta, surdo-muta (Chieko - Rinko Kikuchi). Fata tanjeste dupa comunicare, apropiere afectiva si implicare emotionala si este in stare sa faca orice pentru a simti macar pentru o clipa contactul cu oamenii care o inconjoara.Patru povesti aparent fara legatura una cu cealalta, dar care, pe parcursul a cinci zile, se leaga prin anumite elemente care au darul sa influenteze radical firul intamplarilor. Inarritu si Arriaga sunt maestri in transpunerea pe pelicula a mesajului lor despre umanitate - neintelegeri, prapastii culturale, intorsaturi ciudate si crude ale sortii, decizii gresite si simple, care pot rasturna intr-o clipa situatii normale, transformandu-le in tragedii globale.Actiunea (sau actiunile) filmului se desfasoara pe trei continente si prezinta patru limbi vorbite si un limbaj non-verbal - engleza, araba, spaniola, japoneza si limbajul semnelor, pentru a accentua si mai mult lipsa de comunicare existenta si manifestata la nivel global, disperarea si incrancenarea oamenilor care nu reusesc sa se apropie unii de altii, desi isi doresc acest lucru cu toata fiinta. Ce se afla in spatele "Babel"-ului...Pelicula este uneori dificil de urmarit, din cauza scenelor montate nu neaparat in ordine cronologica - acestea "cad" una peste alta, ca intr-un puzzle care sporeste tensiunea. Spre deosebire de mult mai spiritualul "21 Grams" al aceluiasi regizor, "Babel" este mai usor de descifrat, de vreme ce discontinuitatile temporale nu sunt atat de mari si exista unele indicii care iti arata cat se poate de clar felul in care se construieste fiecare secventa si cum isi gaseste locul in "matricea" globala.Actorii joaca exemplar. Fie ca este vorba despre actori consacrati si apreciati, cum ar fi Brad Pitt, Cate Blanchett, Gael Garcia Bernal si Adriana Barraza, fie ca este vorba despre niste ilustri necunoscuti, cu totii se implica cu devotament in redarea gesturilor care leaga personajele mai mult la nivel inconstient si instinctual. Inarritu exploreaza pana in profunzimi caracterul uman, precum si relatiile construite intre personaje. Povesti separate, in care fiecare personaj se pierde intr-o lume pe care nu o intelege, avand legaturi cu oameni diferiti, in care nu stie daca poate avea incredere. Un film care iti vorbeste despre cat de putin si de prost comunicam unii cu altii, in aceasta lume devenita, parca, un "sat global", in care totul are legatura cu orice, despre felul in care micile greseli sau lipsa logicii in anumite situatii pot duce la consecinte tragice. Cu toate acestea, in "Babel" nu exista nici un fel de personaj negativ. Se comit crime si erori fantastice, dar nici una dintre acestea nu este intentionata. Totul se produce asemenea avalansei declansate de un bulgare de zapada sau de un strigat purtat de ecou... Nu poti lovi in cei care devin victime ale propriei existente... Iar felul in care Inarritu a decis sa isi construiasca pelicula aminteste de celebra teorie "Butterfly Effect", care spune ca bataia din aripi a unui fluture din Africa poate cauza, indirect, declansarea unei furtuni in cealalta parte a lumii...Atentie maxima la montaj - emotiile si tensiunea sunt subliniate fantastic prin efectele de montaj, categorie la care "Babel" a primit o nominalizare la Oscar. Secventa in care Cheiko (Rinko Kikuchi) merge intr-un club de noapte din Tokyo este sugestiva in acest sens - imaginile pline de culoare si flash-uri, cu muzica bubuind, contrasteaza extraordinar cu imaginile fara sonor, care ne ofera perspectiva personajului asupra a ceea ce traieste, accentuand si mai mult tensiunea. In definitiv, Cheiko este unul dintre cele mai intense personaje ale intregului film, iar scenele in care este ea prezenta mustesc de emotie.Analogiile cu Babel-ul biblic sunt evidente: Geneza povesteste despre un turn construit de o umanitate unita pentru a ajunge la rai, dar care Il manie pe Dumnezeu. El face ca fiecare persoana implicata sa vorbeasca alta limba, imprastiind oamenii confuzi si dezbinati pe intregul planetei. Intr-un fel, traim astfel de vremuri: desi tehnologiile de ultima ora faciliteaza comunicarea la nivel mondial, indivizii - luati nu per ansamblu, ci separat - ajung sa se indeparteze tot mai mult unii de altii, incapabili sa comunice eficient. Regizorul afirma despre filmul sau: "'Babel' s-a nascut din nevoia morala de curatare si de a vorbi despre lucruri care-mi umpleau sufletul si mintea: paradoxurile incredibile si dureroase din intreaga lume, care au afectat taramuri apropiate si indepartate si s-au sfarsit cu tragedii individuale." "Realizarea filmului a fost in sine un fel de 'Babel'.", observa Gonzalez Inarritu. "Productia a fost unica fata de oricare alt film pe care l-am facut. Practic, am facut patru filme diferite, incercand sa penetram patru culturi diferite, fara sa ne folosim de punctul de vedere al unuia din afara. Din punct de vedere logistic, a fost o provocare, dar partea dificila a fost cea intelectuala si emotionala. 'Babel' a devenit nu doar o calatorie exterioara, ci si una interioara. Toti cei din echipa, inclusiv eu, s-au schimbat; s-a schimbat si filmul, in sensul in care a trebuit sa rescriu fiecare poveste conform culturii si imprejurarilor." Gonzalez Inarritu a adaugat in legatura cu mesajul peliculei: "'Babel' nu mai raspunde la intrebarea 'De unde sunt?', ci mai degraba la 'Incotro ma duc?'. Cea mai frumoasa parte la filmarea 'Babel' a fost ca am inceput sa realizez un film despre diferentele dintre fiintele umane - ce ne separa, barierele fizice si de limba - dar, pe parcurs, am inceput sa-mi dau seama ca fac un film despre ceea ce ne uneste: dragostea si durerea."Talentatul realizator de filme a tinut sa ne impartaseasca experienta lectiilor invatate cu ocazia realizarii acestui film: "Adevaratele granite sunt in interiorul nostru, fiind mai mult decat un spatiu fizic, barierele sunt in lumea ideilor. Mi-am dat seama ca ceea ce ne face fericiti ca fiinte umane poate fi foarte diferit, dar ceea ce ne face nefericiti si vulnerabili dincolo de cultura, rasa, limba sau situatie financiara e acelasi lucru pentru toti. Am descoperit ca marea tragedie umana se reduce la neputinta de a iubi si a fi iubit si la inabilitatea de a misca si a fi miscat de acest sentiment, care dau sens vietii si mortii fiecarei fiinte umane. Prin urmare, 'Babel' s-a transformat intr-un film despre ceea ce ne leaga, nu despre ceea ce ne desparte."Daca ai de gand sa iti linistesti seara cu un film facil, de relaxare a nervilor, nu alege "Babel". Deoarece acest proiect cinematografic este doar pentru cei care gusta genul filmului de arta, fiind realizat aproape in stil documentaristic si cu secvente intregi fara fundal sonor. Este un film "greu", pentru care vei avea nevoie de timp - sa il "digeri", sa ii percepi mesajul si sa intelegi toate metaforele prin intermediul caruia isi implineste scopul. In ciuda imperfectiunilor sale, a ideilor iterate si apoi abandonate aproape fara motiv sau scuza, iti recomand aceasta pelicula, pentru tot ceea ce inseamna ea, si te sfatuiesc sa vizionezi si celelalte parti ale trilogiei semnate Inarritu - Arriaga. Te vor ajuta sa arunci o privire "indiscreta" in sufletul unor artisti de un asemenea talent... Stiai ca?... Inainte de a primi rolul Chieko, Rinko Kikuchi a trecut timp de un an printr-un proces dificil de auditii. Boubker Ait El Caid a fost distribuit in film in rolul Yussef, tanarul marocan care manipuleaza gresit pusca, dupa ce regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu l-a vazut jucand fotbal intr-o piata din oras. Brad Pitt a renuntat la unul dintre rolurile principale din "The Departed" (2006), un film pe care l-a co-produs, pentru a putea juca in aceasta pelicula. Pitt este un foarte mare fan al productiilor regizate de Inarritu.de Alina BleajaScrie-ne despre ce vedete ai vrea sa citesti pe site-ul Eva.ro la adresa vedete@eva.ro.

Agatha Christie - un destin marcat de sute de mistere

Si-a asigurat dreptul la nemurire intrigandu-ne la maximum, cateodata pana la paroxism. Genul de scriere pe care l-a abordat ea - si nu cred ca mai este necesar sa mentionez care este acesta - poate fi foarte alunecos si inselator. La prima vedere, ar putea parea usor: inventezi cateva personaje, un cadru de desfasurare a actiunii, pui in scena un oarecare conflict si nu uiti de "ingredientul" principal: un cadavru.In realitate insa, totul este mult mai complex si dificil, impunandu-se o documentare serioasa, o buna cunoastere a psihologiei umane in general si a psihologiei criminalilor in special, iar in ceea ce priveste imaginatia, talentul si stiinta (care nu se invata nicaieri, o ai sau nu) a dozarii suspansului, este suficienta lectura unui roman (sau chiar a unei nuvele) pentru a intelege de ce Agatha Christie a fost supranumita "Regina incontestabila a romanului politist".Cele 66 de romane ale sale s-au vandut in aproximativ doua miliarde de exemplare, pe teritoriul a 104 tari din intreaga lume, si este greu de crezut ca mai exista cineva pe glob care sa aiba un minimum acces la informatie, si sa nu fi auzit despre ea. A intrat in Cartea Recordurilor, fiind autoarea de fictiune care a inregistrat cele mai mari vanzari la nivel mondial, a doua in clasamentul de profil dupa William Shakespeare. Bunaoara, in Franta este autorul cel mai bine vandut al tuturor timpurilor, fiind secondata, la diferenta de 18 milioane de exemplare, de insusi Emile Zola.Asa stand lucrurile, oare de unde sa incepem sa vorbim despre ea? Dincolo de sutele de mistere pe care le-a creionat, si-a avut si ea propriul mister, care (deloc de mirare, in definitiv), nu si-a gasit rezolvarea nici pana astazi, si care suscita in continuare un viu interes.Agatha Christie s-a nascut pe 15 septembrie 1890, si a debutat ca scriitoare la varsta de 30 de ani, cu romanul "Misterioasa afacere de la Styles", care marcheaza si inceputul (glorios) al carierei celebrului detectiv Hercule Poirot. De fapt, asa cum insasi scriitoarea povestea multi ani mai tarziu, aceasta prima carte a fost scrisa mai mult pentru a-i dovedi surorii sale ca este capabila de acest lucru. Si-a folosit cunostintele acumulate in intervalul cand a lucrat intr-un spital, ca asistenta medicala (in timpul primului razboi mondial).Ca orice debutant, era destul de sceptica in privinta valorii lucrarii sale, insa romanul s-a bucurat de un succes fulminant. De altfel, notiunile de chimie insusite in perioada in care a lucrat in spital au inspirat-o inca multa vreme, in numeroase dintre romanele sale intalnindu-se ca arma a crimei otrava sau abuzul de medicamente, cu explicatiile (si... implicatile) stiintifice de rigoare.Misterul disparitiei Agathei ChristieViata personala a scriitoarei a fost profund marcata de esecul primului sau mariaj, cu aviatorul Archibald Christie. Cei doi s-au casatorit in 1914 si au avut impreuna o fiica, Rosalind. Dupa 12 ani de casnicie, Christie i-a marturisit sotiei sale ca a fost infidel si ca, in ceea ce-l priveste, nu mai acorda nici o sansa casniciei lor. Socul a fost extrem de puternic pentru Agatha, care fusese convinsa pana atunci de trainicia mariajului, iar acest lucru i-a povocat o depresie puternica si a dat nastere la ceea ce s-a numit "misterul vietii ei".La putin timp dupa discutia avuta cu sotul sau, pe data de 8 decembrie 1926, Agatha Christie a disparut fara urma, vreme de zece zile, dand nastere unei adevarate "furtuni" in presa vremii. Potrivit relatarilor din acele timpuri, ea a plecat de acasa la lasarea serii, cu masina personala, iar automobilul a fost gasit in apropierea Londrei. Insa aici se opreau toate indiciile. Vreme de zece zile cautarile au fost zadarnice, iar speculatiile nu au intarziat sa apara: a murit? A fugit cu un presupus amant?Dupa zece zile de cautari, ea a fost descoperita intr-un hotel de lux situat intr-o regiune din nordul Angliei. Faptul ca nu fusese identificata de receptioner se datora inregistrarii cu un nume fals (Teresa Neele). Dupa toate probabilitatile, ar fi suferit o amnezie temporara profunda, ca urmare a unei traume sau stari depresive puternice.Scriitoarea si-a revenit pe deplin, si-a reluat activitatea literara, insa nu a vorbit niciodata despre ceea ce s-a intamplat pe parcursul celor zece zile. Asupra acestui aspect va plana intotdeauna un mister, iar ipoteza potrivit careia ar fi urmarit sa-si faca publicitate este si ea luata in calcul."Pentru orice femeie, arheologul este sotul ideal"Cel putin, pentru Agatha Christie pare sa fi fost. In 1930, la doi ani dupa divortul de Archibald, ea s-a recasatorit cu Sir Max Mallowan, arheolog. Acesta era mai tanar cu 14 ani decat ea si, intrebata daca nu se teme de urmarile acestei diferente de varsta, scriitoarea a raspuns cu umor: "Tocmai de aceea am si ales un arheolog, deoarece prin natura profesiei sale, cu cat inaintez in varsta, cu atat ma va gasi mai atragatoare".Timpul i-a dat dreptate, mariajul cu Mallowan durand tot restul vietii sale (Agatha a incetat din viata pe 12 ianuarie 1976). Dupa casatorie, ea si-a insotit partenerul in numeroase expeditii, care au constituit tot atatea surse de inspiratie pentru acelea dintre romanele sale a caror actiune se desfasoara in Orientul Mijlociu.A cazut "Cortina"...In ultimii ani ai vietii, presimtind ca nu va mai trai multa vreme, s-a gandit ca o data cu ea ar trebui sa "moara" si binecunoscutul detectiv Hercule Poirot, micutul belgian care a facut cariera. Astfel a luat nastere romanul "Cortina", in care insusi Poirot comite o crima si dupa aceea moare, din cauze naturale - dar isi lasa "confesiunea" pe birou, unde va fi gasita de bunul sau prieten, capitanul Hastings.Agatha Christie intentionase sa lase dispozitii ca romanul sa fie publicat dupa ce ea insasi va fi incetat din viata, insa succesul de care s-a bucurat pelicula realizata dupa romanul "Crima din Orient Express" a determinat-o sa permita publicarea romanului, care a aparut in 1974.In jurnalul sau, Agatha Christie marturiseste ca niciodata nu l-a putut suferi pe Poirot. "Era incredibil de arogant, tocmai de aceea l-am si 'omorat'. Ma saturasem de aerele lui". Ultimul roman al scriitoarei, publicat insa postum, s-a intitulat "Sleeping Murder" si a marcat "retragerea" lui Miss Marple, alt detectiv celebru inventat de Agatha Christie si, de fapt, preferata ei. "Intotdeauna mi-a fost draga Miss Marple, tocmai de aceea n-am vrut s-o omor si am preferat ca, dupa ce va rezolva ultimul sau caz, sa se retraga in satul sau", mai spunea Christie in jurnalul sau.Detectivii Agathei ChristieDupa cum relata intr-o serie de interviuri, intotdeauna i-a placut sa observe natura umana, sa incerce sa anticipeze reactiile celor din jur in diferite contexte sau sa stabileasca in ce masura personalitatea unui individ poate fi intuita studiindu-i fizionomia. Astfel au luat nastere detectivii sai consacrati: Hercule Poirot, Miss Marple si cuplul Tommy si Tuppence."In mediul rural exista foarte multa rautate". Miss Jane Marple, al carei laitmotiv este tocmai aceasta fraza, nu arata ca un detectiv particular tipic. Dar tocmai infatisarea sa de batranica nevinovata era de natura sa induca in eroare eroii de fictiune imaginati de scriitoare. Jane Marple era o persoana modesta, careia ii placea sa croseteze si care, mai mult sau mai putin contextual, se lua la intrecere cu Scotland Yard-ul si reusea sa descopere criminalul exact cand si unde acesta se astepta mai putin."Numele meu este Hercule Poirot si, trebuie s-o spun, sunt cel mai mare detectiv din lume". Asa se prezenta "micutul" detectiv, caruia Agatha Christie ii daruise ca trasaturi fizice "un cap in forma de ou, o pereche impresionanta de mustati rasucite", si in acelasi timp o inteligenta sclipitoare, asociata cu aroganta pe masura.Tommy si Tuppence, patroni si totodata angajati ai agentiei de investigatii "Tinerii Aventurieri", si-au inceput cariera de detectivi printr-un anunt la ziar: "Facem orice, mergem oriunde, nu refuzam nici o oferta nerezonabila". In curand s-au trezit implicati in afaceri de spionaj, jafuri de bijuterii, substituiri de persoane si asasinate care au constituit obiectul tot atator romane si nuvele...de Greta Harja

Leonardo DiCaprio revine in forta

A cunoscut succesul o data cu lansarea "Titanic"-ului in 1997 si a vrut sa renunte la actorie din cauza atentiei exagerate pe care mass-media i-au acordat-o dupa aceasta pelicula. Ne bucuram ca nu a facut acest lucru, pentru ca altfel nu l-am mai fi putut vedea in unele dintre cele mai interesante si noi productii cinematografice, cum ar fi "The Departed" al lui Martin Scorsese (regizor nominalizat la Premiile Academiei 2007 si film care concureaza la Oscarurile din 25 februarie 2007 la categoria Cel mai bun film) si "Blood Diamond", regizat de Edward Zwick. Pentru acest din urma proiect, actorul este nominalizat la premiile Oscar pentru Cel mai bun actor.Leonardo DiCaprio nu ar fi el daca viata sa nu ar fi presarata cu numeroase intamplari mai mult sau mai putin amuzante... Este pretul pe care il platesti atunci cand ajungi celebru si esti mereu in ochii presei si ai publicului... Iar Leo, cum il alinta fanii si prietenii, este unul dintre cele mai bine cotate staruri de la Hollywood, fiind platit cu sume exorbitante pentru rolurile pe care le face: "The Aviator" (2004) si "Catch Me If You Can" (2002) - cate 20.000.000 $ pentru fiecare pelicula, "Gangs of New York (2002") - 10.000.000, plus profituri din incasari, "Titanic" (1997) - 2.500.000 $, "The Basketball Diaries" (1995) - 1.000.000 $.Astfel de salarii uriase i-au permis actorului sa isi aleaga rolurile care l-au interesat si l-au atras cel mai mult, permitandu-i sa se dezvolte in cariera. Dupa cum spune starul, actoria este o bucurie: "Cel mai bun lucru la actorie este ca pot sa ma pierd intr-un alt personaj si chiar sa fiu platit pentru asta. Este un beneficiu extraordinar. In ceea ce ma priveste, nu stiu sigur cine sunt. Pare ca ma schimb in fiecare zi. Totusi sa nu ganditi nici un moment ca sunt exact ca vreunul dintre personajele pe care le joc. Tocmai de aceea se numeste actorie."Pataniile sale de la filmari merita povestite. Asa cum i s-a intamplat cu regizorul Martin Scorsese, la filmarile de la "Gangs Of New York". Actorul isi aminteste despre acest lucru: "Filmam o scena impreuna cu Cameron Diaz si ea ma tot plesnea peste fata, intruna. Iar regizorul mi-a spus: 'Cand Bob De Niro si eu obisnuiam sa facem o scena ca asta, Bob era palmuit cu adevarat peste fata - erau palme cat se poate de reale.' Iar eu am spus: 'Respect tot ceea ce faceati tu si Bob. Sunt perfect de acord sa facem la fel si acum.' Asa ca, dupa 35 sau 40 de duble, eram lesinat pe podea. Aratam ca un cantalup umflat. Nu mai vedeam bine, la propriu. M-am uitat la Marty: 'A iesit bine, domnule?'. Iar el a spus: 'A fost perfect, pustiule, a fost perfect. Acum mai avem doar sase unghiuri de filmat la scena asta...'".In cazul in care nu stiai, actorului i s-a oferit rolul starului porno Dirk Diggler in filmul "Boogie Nights" (1997), aproximativ in aceeasi perioada in care a primit si rolul din "Titanic" (1997). Dirk Diggler a fost interpretat pana la urma de Mark Wahlberg. Sa ne para rau?...Dupa cum am amintit deja, desi "Titanic"-ul este filmul care l-a propulsat pe DiCaprio la statutul de celebritate, starului nu i-a fost foarte usor sa traiasca cu aceasta "emblema". Tocmai de aceea intamplarea urmatoare parea sa il faca fericit, acordandu-i izolarea de care avea nevoie...In timpul unei vacante din 2004, actorul a vizitat un sat izolat din Brazilia, situat in mijlocul padurii tropicale. S-a intalnit cu seful acestei asezari, care era dezbracat, pictat pe fata cu vopsea si nu vorbea nici macar un cuvant in engleza... "Excelent!", s-a gandit Leo. "Aici chiar pot disparea. Este extraordinar. O sa intru in comuniune cu natura." Insa intr-una dintre zilele in care nu facea altceva decat sa stea si sa se plimbe, fiul sefului de "trib" l-a abordat si i-a spus: "Leonardo?". "Da", a raspuns actorul. "DiCaprio?" "Da." "'Titanic', nu-i asa?" "Da. Da, eu sunt...".La putin timp dupa acesta dialog, Leo a descoperit intr-un colt al unei colibe un televizor mic si o antena de satelit. A aflat imediat ca satenii urmareau filme americane de ani de zile - si ca toti vazusera "Titanic"-ul, bineinteles...O alta patanie este legata de aceeasi Leo-manie inspirata de acest film. Nebunia era atat de extinsa, incat la sfarsitul anului 2001, 28 de frizeri din Kabul au fost arestati de catre talibani, pentru ca ii tundeau pe copii in maniera DiCaprio. Se pare ca "Titanic" seamana in araba cu o fraza care se traduce prin "Hai sa facem sex"...In 1999, Leonardo DiCaprio a participat la premiera hollywoodiana a peliculei "Star Wars: Episode One - The Phantom Menace". DiCaprio a fost foarte incantat sa vada, inainte de inceperea vizionarii propriu-zise, trailer-ul filmului sau, "The Beach". Entuziasmul i-a scazut brusc dupa ce spectatorii din sala au inceput sa il huiduiasca...Actorul a trait o intamplare la fel de stanjenitoare in 2005. Leo povesteste: "Eram intr-un magazin, la coada la casa, chiar in spatele unei femei care se uita peste niste reviste. S-a intors spre mine si mi-a spus: 'Din nou asta, Leonardo DiCaprio asta. Nu ti-ai dori pur si simplu sa dispara?'. Mi-am spus: asta este momentul in care fie incep sa ii spun 'Stii cine sunt?', fie imi trag sapca mai tare pe ochi, imi platesc cumparaturile si plec rapid de acolo... Am ales sa evit asta."Desi celebru, starul nu este recunoscut intotdeauna, asa cum li se intampla multora dintre celebritati. Acest incident sta drept dovada in acest sens... In timp ce se plimba de-a lungul unei plaje din Malibu, Leo a fost abordat de o femeie in varsta, care a crezut ca este un om al strazii si i-a oferit un sandvis. "Stiti", a spus actorul, acceptand oferta, "sunt, de fapt, un star de film." "Da", a replicat femeia, "iar eu sunt Raquel Welch!".La scurt timp dupa lansarea filmului "Titanic", actorul a fost abordat de o fetita europeana in varsta de 14 ani, care s-a trantit la pamant si s-a agatat de piciorul lui. DiCaprio isi aminteste despre acest incident: "M-am uitat la ea si tot ce facea era sa isi preseze capul de piciorul meu. I-am zis: 'Buna... Ce faci, draguto?', dar ea ma strangea in continuare. Ma privea obsedata. I-am ridicat fata spre mine si i-am spus: 'Buna, e in regula, poti sa te dai jos de pe piciorul meu. Este in regula.' Iar ea continua sa spuna: 'Nu, nu, nu, nu!'... A trebuit sa ii desprind mainile de mine cat de bland am putut...".Cum un star ca Leo trebuia sa se manifeste de mic, actorul era inca din copilarie un poznas celebru in cartierul in care a locuit - Echo Park, o zona anosta si infestata de droguri din Los Angeles. La varsta de cinci ani, viitorul star a aparut in emisiunea sa preferata, "Romper Room" si aproape ca a fost dat afara din cauza comportamentului sau...Nici pe platourile de filmare de la "Titanic" nu a fost foarte cuminte - Leonardo i-a turnat in cap regizorului James Cameron o galeata cu apa rece ca gheata...Pentru ca am amintit de copilaria sa, trebuie sa mentionam ca Leo era departe de a fi un geniu in anii petrecuti la scoala... Leonardo DiCaprio nu lua note mari si ii era greu sa se concentreze asupra invatatului. Dupa o gramada de prostii spuse si facute, ajunsese sa fie cunoscut sub numele de Leonardo Retardo. Pentru a compensa probabil, se concentra asupra demonstratiilor de break dance facute in fata colegilor, in pauza de pranz, si asupra glumelor "aplicate" vecinilor. Viitorul star al marelui ecran nu era foarte priceput nici in ceea ce priveste problemele sentimentale. Dupa ce a invitat o fata sa vada impreuna pelicula romantica "When Harry Met Sally", a sarutat-o. Rezultat? A fost imediat parasit.In mijlocul nebuniei break dance de la mijlocul anilor '80, Leo se imbraca cu pantaloni argintii, purta manusi si o tunsoare stranie. "Nu vreau sa ma laud", declara starul, "dar m-am clasat pe locul al doilea in cadrul competitiei de break dance Or-Erkenschwick din Germania...".La varsta de 18 ani, Leo a participat la o auditie pentru un rol, Toby, in filmul "This Boy 's Life" (1993), in care juca si Robert De Niro. Avand de infruntat o serie de alti actori talentati, printre care se numara si Tobey Maguire (prietenul sau din copilarie), DiCaprio a decis sa faca ceva special. Leo povesteste: "Pur si simplu m-am dus si am inceput sa urlu: 'Nuuuu!'. Eram exact in fata lui si simteam cum imi pulseaza venele. Nu voi uita niciodata cum arata in acel moment." Reactia lui De Niro? "A izbucnit intr-un ras isteric!". Desi DiCaprio s-a gandit ca a ratat aceasta auditie, totusi a primit rolul.Prea mult succes poate face rau, la fel cum si frumusetea are si ea reversul medaliei. Actorul stie acest lucru mai bine ca oricine, din moment ce aproape era sa piarda rolul Arnie din "What's Eating Gilbert Grape?" (1993), pentru ca era prea... aratos. La un moment dat, Leonardo a declarat ca, la aceste filmari, "m-am distrat cel mai mult in toata viata mea".Insa acest lucru nu i-a impiedicat pe jurnalisti sa il considere unul dintre cei mai buni si mai frumosi actori. In octombrie 1997, s-a clasat pe locul 75 in topul revistei britanice "Empire" "Cele mai bune 100 de staruri de film din toate timpurile". Tot in 1997, a fost ales de revista "People" drept unul dintre "Cei mai frumosi 50 de oameni din lume", statut pe care l-a primit si in 1998. In ceea ce priveste influenta sa, in anul 2001 s-a clasat pe locul 60 in topul anual "Cele mai influente 100 de personalitati", realizat de revistei "Premiere". In 2002 a "cazut" pe locul 74, iar in 2003 a avansat pana la pozitia 42. Tot in anul 2003 a fost al saselea clasat in topul "Primele 10 staruri de box office ale anilor '90", pus la punct de Star TV.Actorul a fost botezat in onoarea lui Leonardo DaVinci - mama sa, in timp ce era insarcinata, a fost lovita in burta de starul care abia astepta sa vada lumina zilei, exact in timp ce femeia admira un tablou al lui DaVinci, expus in galeria Uffizzi din Florenta. Leo a fost sfatuit mai tarziu de catre agentul sau sa isi schimbe numele intr-unul mai... americanesc. Cum ar fi... Lenny Williams.La inceputul carierei sale, Leonardo DiCaprio facea parte dintr-un grup cunoscut sub numele de "politia tipelor", alaturi de Tobey Maguire, Lukas Haas si David Blaine... Intr-o noapte, gasca s-a intors la hotel cu doua dansatoare si a facut apel la room service, pentru o rezerva impresionanta de prezervative... DiCaprio s-a imbatat atat de tare atunci, incat personalul hotelului a trebuit sa il sune pe fratele sau mai mare, sa il calmeze. Actorul a remarcat mai tarziu: "Cu siguranta nu cred ca duc o viata distructiva, cel putin nu comparativ cu alte persoane de varsta mea."Intr-o alta ocazie, acelasi grup a fost abordat intr-un restaurant de catre o fana. "Trebuie sa faci sex cu mine ca sa il intalnesti pe Leo.", a explicat unul dintre membrii grupului, ceea ce a determinat-o pe fata sa ii arunce farfuria in cap... DiCaprio a ras ca un nebun de intreaga situatie si a initiat apoi o bataie cu mancare...Leonardo DiCaprio despre Leo...Despre propria persoana, Leonardo spune: "Nu sunt un tip cu foarte multe extravagante. Nu pilotez avioane private, nu am garzi de corp si nu imi cumpar lucruri nebunesti. Am cateva case, pe ici si pe colo. Mi-am cumparat un ceas foarte scump si am de gand sa cumpar un poster al unui film, foarte scump, originalul de la 'The Thief Of Bagdad' (1940). Imi plac la nebunie afisele de film. Nu prea sunt genul tacut, desi unii oameni cred ca sunt asa. Dar sunt tipul rebel, in sensul in care nu cred ca sunt ca ceilalti. Incerc sa fiu o individualitate. Nu imi place sa vorbesc in fata unui public numeros. Nu stiu de unde a aparut, dar este teama aceea care face sa ti se stranga stomacul - mi-e teama ca as putea sa alunec sau sa fac cine stie ce lucru oribil."Starul a adaugat: "Nu am emotii sau sentimente fata de foarte multe lucruri. Rareori ma enervez, rareori plang. Cred ca ma entuziasmez foarte mult, dar nu ma intristez fantastic si nici nu devin excesiv de fericit. Cred ca oamenii care vorbesc asa despre ei spun numai prostii. Acum incerc sa imi mentin fericirea - asta este tot ceea ce ma intereseaza. Sunt timid, dar, cand este cazul sa fiu rebel, imi place distractia, aventura si misterul. Totusi nu seman deloc cu Romeo (n.r. 'Romeo si Julieta') in viata reala."Desi un tip "nebun" la inceputul carierei, DiCaprio pare sa isi fi gasit in sfarsit linistea sufleteasca: "Cel mai important lucru pentru mine acum este sa imi traiesc viata alaturi de familie si de prieteni. Ei ma trateaza ca Leo. Pentru ei, nu sunt 'Leonardo, regele nu-stiu-care'. Asta este tot ceea ce am nevoie pentru a-mi pastra sanatatea mintala. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa ma transform intr-un nemernic gras de la Hollywood. Am fost crescut fara prea multi bani si eram fericit. Nu cred ca voi tanji dupa bani sau succes sau ca voi sfarsi prin a fi lacom si infumurat. Toate astea duc la nefericire. Inca pot fi cu picioarele pe pamant si sa muncesc atata vreme cat imi va face placere.""Insist sa imi pastrez sangele rece si sa fiu cu picioarele pe pamant.", a precizat actorul. "Duc exact aceeasi viata pe care am avut-o intotdeauna. Vad insa ca tot mai multi oameni ma remarca si se uita la mine, mai mult decat inainte. Dar cui ii pasa? Nu poti sa devii obsedat de faima si toate aiurelile astea. Peste tot pe unde ma duc, cineva se uita la mine. Insa nu stiu daca lumea se holbeaza pentru ca sunt recunoscut sau pentru ca ma considera un ciudat..."."Una dintre pasiunile mele este sa intalnesc oameni si sa ii imit. Imi place la nebunie sa fac asta.", a dezvaluit despre sine starul. In ciuda faptului ca este idolul a nenumarate femei din intreaga lume, Leo nu are o parere foarte buna despre corpul sau: "Imi urasc corpul. Sunt atat de slab!".In plus, Leonardo tine sa le si dezamageasca pe fanele sale, declarand: "Nu stiu daca o sa ma casatoresc vreodata. Probabil ca nu o sa ma insor decat dupa ce voi locui cu cineva timp de 10 sau 20 de ani. Dar toti oamenii astia si-au incercat norocul si au facut pasul asta. Nu avem toti curajul pe care l-a avut Romeo al lui Shakespeare."Banuiesc ca ti-am atras suficient de mult atentia (daca mai era nevoie...) asupra acestui actor. Urmeaza sa il (re)descoperi singura in alte filme, (speram) apreciate de critica si de cinefili, la fel de mult ca cele mai recente pelicule ale sale.de Alina BleajaScrie-ne despre ce vedete ai vrea sa citesti pe site-ul Eva.ro la adresa vedete@eva.ro.

Gisella Perl - doctorita care a salvat peste 1000 de vieti la Auschwitz

Fotografia nu o reprezinta pe doctorita Gisella Perl, ci pe actrita Christine Lahti care a interpretat rolul principal in pelicula "Din cenusa", realizata pe baza memoriilor Gisellei. Nu stim, asadar, cum arata ea. Poate ca ar trebui sa facem un efort de imaginatie si sa incercam sa-i "desenam" chipul. Chipul unei femei care, dupa ce a pierdut tot ceea ce avea mai drag pe lume, a gasit puterea nu numai de a supravietui unor conditii inumane, dar si de a ajuta pe cei din jur, infruntand riscuri enorme. Suna banal? Nu si daca vom specifica faptul ca este vorba despre lagarul de la Auschwitz (parca numai pronuntarea numelui iti ingheata sangele in vene), iar persoana pe care a avut curajul sa o infrunte era infioratorul doctor Mengele, supranumit "macelarul"... Parcursul tragic al destinului curajoasei doctorite a inceput in 1939, cand intreaga sa familie a fost arestata de nazisti si, dupa o scurta perioada petrecuta intr-un ghetou, au fost dusi cu totii in infernul denumit lagarul de concentrare de la Auschwitz. Imediat dupa sosirea trenului, prizonierii au fost separati (femeile intr-o parte, barbatii in alta parte), iar ulterior s-au selectat batranii si copiii. Printre acestia, se afla si familia Gisellei Perl: parintii, sotul si baietelul. A fost ultima data cand i-a vazut in viata. Faptul ca Gisella Perl a supravietuit masacrului s-a datorat in primul rand profesiei sale. Sinistrul doctor Mengele avea nevoie de personal de specialitate in ceea ce el numea "clinica" sau "bloc experimental" - in realitate, un veritabil complex sofisticat de tortura si experiente medicale macabre. Rolul medicilor din lagar era tocmai de a readuce pacientii-cobai "pe linia de plutire" si de a le pansa ranile. Daca starea lor era mult prea grava, soarta le era pecetluita: camera de gazare. Peste 1000 de femei i-au datorat viata Dincolo de aceste lucruri, Gisella Perl facea insa si altceva. Un lucru care, daca doctorul Mengele ar fi aflat, i-ar fi semnat condamnarea la moarte instantaneu. Avand specialitatea obstetrica-ginecologie, ea le provoca intreruperi de sarcina prizonierelor. Cu alte cuvinte, le salva viata. Aceasta pentru ca, de indata ce sarcina devenea vizibila, Mengele dispunea gazarea nefericitei femei. Sarcinile puteau aparea ca urmare a doi posibili factori: fie prizonierele erau violate de soldati, fie disperarea si foamea le fortau sa-si vanda corpul pentru o bucata de paine, acelorasi soldati. In acest ultim caz insa, de cele mai multe ori nu numai ca nu primeau hrana promisa, ci erau si batute pentru ca au indraznit sa solicite asa ceva. Singurele situatii cand gravidei ii era crutata, temporar, viata era daca in urma consultului, Mengele isi dadea seama ca aceasta urma sa nasca gemeni. Este binecunoscuta preocuparea lui intensa pentru ceea ce denumea "fenomenul gemenilor". De ce? Raspunsul este simplu: il obseda sa gaseasca tot mai multe mijloace prin care sa asigure proliferarea "rasei pure". Se gandea ca, daca ar fi reusit sa descopere ce se petrece in organismul unei femei care naste gemeni, va putea influenta cumva acest proces in cazul femeilor nemtoaice. Soarta acestor femei era insa mult mai crunta decat a celorlalte; dupa ce dadeau nastere copiilor, bebelusii erau deseori dusi direct la crematoriu, in timp ce mama era retinuta in blocul experimental pentru "studii". Moartea venea de cele mai multe ori ca o izbavire... Doctorita Perl practica intreruperile de sarcina in timpul noptii, in baraci si cu mainile goale, deoarece tot instrumentarul medical era incuiat in clinica, singura cheie avand-o, in mod firesc, doctorul Mengele. Fiecarei femei ii promitea ca va veni si ziua cand va putea avea copii, liberi si traind intr-o lume normala... Marturie din infern Despre activitatea desfasurata in timpul captivitatii si daruirea Gisellei Perl s-a vorbit si s-a scris multa vreme, si numai in termeni elogiosi. Una dintre fostele prizoniere din lagar povesteste: "In aprilie 1944 am ajuns la Auschwitz si am fost repartizata in baraca numarul 10. Dupa aproximativ o luna, toate femeile din baraca sufeream de o eczema extrem de dureroasa, manifestata in special pe brate si pe piept. O data sau de doua ori pe saptamana, doctorul Mengele facea cate o inspectie si selectiona pe acelea dintre noi care se aflau in stare grava. Nu le-am mai vazut niciodata si nu este greu de presupus ce s-a intamplat cu ele... In timpul zilei, doctorita Gisella Perl lucra impreuna cu Mengele, iar la lasarea serii se intorcea in baraca, aducand un unguent pe care-l preparase singura in cabinet, infruntand in fiecare moment riscul de a fi prinsa. Alifia respectiva facea minuni si ne ajuta sa ne vindecam mai repede. Problema era insa ca eczema recidiva de fiecare data, dupa cel mult o saptamana... Tot ce pot sa spun este ca doctorita Perl a dat dovada de un curaj nebunesc, nici nu vreau sa ma gandesc ce 'tratament' i-ar fi rezervat Mengele daca si-ar fi dat seama ce facea...". Un alt exemplu care ilustreaza ce fel de om a fost Gisella Perl se refera la analizele lunare de sange dispuse de acelasi doctor Mengele. Acesta, pur si simplu inspaimantat de perspectiva izbucnirii unei epidemii de tifos in lagar, a dispus prelevarea lunara de sange de la absolut toti prizonierii si analiza personal mostrele. Persoanele al caror sange prezenta anomalii specifice tifosului erau duse imediat la camera de gazare. Cunoscandu-se foarte bine acest lucru, atat doctorita Perl, cat si alte prizoniere sanatoase, au donat de nenumarate ori sange pe care l-au etichetat cu numele celor care sufereau, intr-adevar, de tifos. Chiar daca nu toate au supravietuit, cel putin au avut o moarte mai blanda, comparativ cu aceea care li se pregatise. "Din cenusa"... Dupa terminarea razboiului, Gisella Perl a emigrat in Statele Unite ale Americii, unde a depus cerere pentru acordarea cetateniei. Procedura in sine s-a dovedit insa mult mai complicata decat s-ar fi crezut, dat fiind faptul ca membrii comisiei de la biroul de imigrari au acuzat-o de colaborare cu nazistii si de "practici criminale" in timpul detentiei la Auschwitz. In final insa, a obtinut cetatenia americana, dar nu a mai fost in masura sa practice medicina; simpla vedere a unui cabinet medical sau a unei sali de operatie ii facea rau. Ultima parte a vietii si-a petrecut-o in Israel, iar teribila experienta traita in lagar a fost concretizata in cartea "Am fost medic la Auschwitz", care a stat la baza filmului. Ce s-ar mai putea spune? Cuvintele sunt prea putine pentru a descrie faptele. Poate singurul care ar fi in masura sa o faca este versetul din Tora, laitmotivul peliculei "Lista lui Schindler": "Cel care salveaza o viata, salveaza intreaga omenire". Alaturi de Oscar Schindler, se inscrie si doctorita Gisella Perl.

Magie, rivalitate si mister - "The Prestige"

"Privesti cu atentie?" este intrebarea/avertisment care deschide unul dintre cele mai misterioase si incitante filme nou aparute pe marile ecrane din Romania. Al cincilea film al lui Christopher Nolan - regizor si co-scenarist al peliculei "The Prestige", alaturi de fratele sau, Jonathan - iti aduce in fata povestea a doi iluzionisti, a caror pasiune pentru magie si trucuri ii face sa treaca de la parteneriat si amicitie la rivalitate profesionala si personala. Este un film al tradarii, rece si dur, care exploreaza universul intunecat al fiintei umane, minciuna si secretele, dar, in acelasi timp, un proiect cinematografic care promite sa iti dezvaluie macar o parte din tainele nestiute ale magiei. Vesnica intrebare "Dar cum au facut asta?" s-ar putea sa isi gaseasca, in sfarsit, raspuns pentru tine. Ca orice magician care se respecta insa, regizorul te lasa pe tine sa descoperi tainele incalcitei povesti care baleiaza intre trecut si prezent, intre diferite momente ale petrecerii efective a evenimentelor. Ia cat se poate de in serios avertismentul lui Nolan si priveste cu atentie! Doar asa poti fi sigura ca nu ai ratat nici un detaliu care te poate ajuta sa descifrezi misterele "Prestigiului"... Unde incepe si unde se termina obsesia?... Doi tineri magicieni ai epocii victoriene aprind scanteia unei rivalitati puternice care ii va consuma treptat, luandu-le tot ceea ce au mai de pret si chiar propria fiinta. Actiunea incepe cu cadre intr-o rapida schimbare, in centrul Londrei, intr-un timp cand magicienii erau idoli sau celebritati si cand cei doi tineri incearca sa-si gaseasca calea spre glorie. Robert Angier (Hugh Jackman) si Alfred Borden (Christian Bale) au pornit pe acest drum ca prieteni si parteneri, dar un tragic eveniment (un numar de magie care nu a "functionat" bine si care a dus la moartea sotiei lui Angier) ii transforma in rivali. Cei doi ajung sa se spioneze obsesiv, fiecare dorind sa descopere trucurile celuilalt, sa il depaseasca, sa devina cel mai bun. De la aceasta pana la distrugere si autodistrugere nu mai este decat un pas. Angier este performer-ul prin definitie, volubil si charismatic, isi atrage publicul si stie sa isi "vanda" trucurile. Borden este cel care reuseste intotdeauna, cu un geniu desavarsit, sa gaseasca cele mai interesante numere de iluzionism si sa le puna in practica. Din pacate, fiecaruia ii lipseste tocmai lucrul in care exceleaza celalalt. Doi magicieni care, impreuna, ar forma un iluzionist de exceptie, trec pragul prieteniei si patrund pe taramul consumator de energie al invidiei, obsesiei si al tradarii. Cu fiecare spectacol, cu fiecare truc nou gasit, cei doi transforma distanta dintre ei intr-o competitie si mai acerba, dura si sangeroasa. Sunt dispusi sa recurga la orice, numai sa "desfaca" magia numarului celuilalt si sa o transforme in ceva mai bun. Ambii apeleaza si la ceea ce, la sfarsit de secol XIX, era considerata a fi adevarata magie - puterea electricitatii, precum si la geniul stiintific incontestabil al lui Nikola Tesla, recunoscut pentru contributiile sale in acest domeniu si care se afla, la randul sau, in rivalitate cu Thomas Edison. Tesla este interpretat de catre David Bowie (un rol mic, dar de efect), cu un stil si o concentrare suta la suta dedicata rolului sau. Bowie se integreaza cat se poate de natural in atmosfera peliculei. Magia = falsa perceptie... Pentru a nu ruina surprizele si magia unui film care isi merita, pana la urma, banii, nu voi dezvalui prea mult din intriga povestii. Este de ajuns sa stii ca "The Prestige" porneste de la principiul conform caruia magia nu se bazeaza pe intentia de a pacali sau de a induce in eroare, ci pe faptul ca "ceva" poate parea cu totul "altceva" in ochii publicului. Aceasta fiind premisa de la care pleaca regizorul Christopher Nolan, filmul isi dezvaluie treptat misterele, intr-o disectie relativ cruda. Conform lui Cutter (Michael Caine), inginerul magicienilor (cel care a realizat iluziile din spatele scenelor), "Fiecare mare truc magic consta in trei etape. Prima este numita 'The Pledge' ('Promisiunea'): magicianul iti arata ceva obisnuit, dar bineinteles ca nu este chiar asa. A doua etapa este numita 'The Turn' ('Transformarea'), in care magicianul face ca acel lucru obisnuit sa faca ceva extraordinar. Acum, daca va veti uita dupa un secret, nu-l veti putea gasi. De aceea exista o a treia etapa numita 'The Prestige' ('Iluzia' sau 'Prestigiul'). Aceasta este partea cu vartejuri si intoarceri, unde viata atarna in balanta si tu vezi ceva care te socheaza, asa cum nimic nu a mai facut-o pana acum." Insa exact punctul in care ar fi trebuit sa exceleze filmul, "Iluzia" sau "Prestigiul", partea finala a oricarui truc de magie, este cel care dezamageste. Desi pelicula incepe misterios si, implicit, interesant, iti capteaza atentia si te tine prinsa de poveste, filmul "iti da drumul din gheare" spre final, complicand inutil o intriga si asa suficient de confuza. Trucurile de magie sunt din start prezentate in "goliciunea" lor. Filmul nu incearca sa pretinda ca exista mister si dezbraca de orice urma de magie fiecare dintre numerele iluzionistilor. Este un film privit din perspectiva artistilor, nu din cea a spectatorului caruia ii infloreste pe buze intrebarea "Dar cum a facut asta?!". Pentru o pelicula care se pretinde a fi onesta, complicatia integrarii unor device-uri pseudo-stiintifice, inzestrate cu magie pura (asa cum era privita electricitatea pe atunci), tine deja de domeniul science-fiction. Astfel de masinarii si obiecte sunt alese ca pioni de baza intr-o poveste care isi pierde ea insasi scopul. Asa cum personajul Cutter afirma ca orice truc este impartit in trei acte, Propunerea, Transformarea si Prestigiul sau Iluzia, tot asa isi construieste si Nolan povestea filmului. Din pacate insa, "The Prestige" isi pierde climaxul. Ultima parte a filmului dezamageste, misterul nu este chiar un mister (daca ai privit cu atentie, atunci iti poti da seama din cateva indicii cam unde bate finalul...), iar cliseele de la sfarsit abunda (a se vedea dublurile pe care Nolan le joaca pe degetul cel mic...). Daca ai fost suficient de credula si te-ai lasat purtata pe bratele povestii (care, intre noi fie spus, este cam stufoasa si incalcita si vrea sa "ingramadeasca" mai mult mister decat poate "duce" din punct de vedere logic), atunci sfarsitul acestei lupte dintre cei doi magicieni se poate sa te prinda suficient de bine in mrejele sale incat sa spui, la iesirea din cinematograf: "Acum imi dau seama cum au facut asta! Nu ma asteptam!". Oricum ar fi, de foarte multe ori scenariul si replicile par total nerealiste si nu sunt credibile. Trucurile care ar fi trebuit sa ne lase pe toti cu gura cascata sunt prea mult trase de par si, pana la urma, nu mai au efectul scontat asupra cinefililor. Proiectul cinematografic mai are si alte hibe: scenariul, desi inedit si interesant ca mod de abordare si ca intriga (in special faptul ca povestea este spusa din perspectiva artistilor), este suficient de incalcit pentru a putea fi usor urmarit si digerat. Cu siguranta, nu este un film dintre cele asa-numite "intelectuale", care te pun sa dezlegi dilemele omenirii, dar nici unul extrem de facil. Iti va solicita atentia si rabdarea, mai ales ca regizorul are tendinta de a te purta prin diferite perioade de timp, cand in viata fiecaruia dintre cele doua personaje principale au avut loc evenimente importante. Pana si citirea unui jurnal se dovedeste a fi o incercare pentru "profesionisti" si un mod al celor doi rivali de a-si pune bete in roate. Asa cum fac pe aproape toata durata filmului... Actori-magicieni Este un film cu o distributie spectaculoasa, care atrage din start atentia - Hugh Jackman, Christian Bale, Scarlett Johansson si Michael Caine. O distributie de cinci stele nu garanteaza insa intotdeauna un succes nebun, desi actorii se descurca de minune in "The Prestige". In cea mai mare parte, cel putin... Christian Bale (Alfred Borden) promite foarte mult si se achita de rolul sau cu devotament. Bale pare a fi un preferat al lui Nolan, care a mai lucrat cu el si la realizarea filmului "Batman Begins". Hugh Jackman (Robert Angier) are acum ocazia de a face dovada calitatilor sale de "performer" si de actor de calibru, de teatru, in adevaratul sens al cuvantului (a se vedea dublul sau rol). Jackman a marturisit intr-un interviu despre acest film cat de placut a fost pentru el sa se poata juca si sa poata manevra scena de teatru si publicul. Michael Caine (Cutter) este cel care aduce un strop de umanitate pe marele ecran, iar momentele aparitiei sale par a fi singurele care chiar bucura ochiul cinefilului - vei simti venind din partea sa o caldura fireasca, aduce naturalete si pasiune intr-o pelicula intunecata si sumbra, marcata de tradari, minciuni si secrete. Scarlett Johansson (Olivia Wenscombe), o frumusete hollywoodiana de netagaduit (desi gusturile sunt impartite. Dar despre ele nu se discuta...), pare sa fi devenit deja mult prea familiarizata cu rolul de iubita. Ipostaza nu o prinde foarte bine si, in incercarea de a iesi mai mult in evidenta, nu face decat sa exagereze. In orice caz, pentru rolul sau, de asistenta naiva a magicianului, Scarlett isi indeplineste scopul si este o "diversiune" cat se poate de fericita. In ciuda aspectelor negative ale filmului, "The Prestige" este o pelicula pe care merita sa o vezi. Aceasta pentru ca atmosfera reuseste sa te prinda, povestea sa te captiveze, iar actorii sa iti atraga atentia. Il vei vedea pe Hugh Jackman - omul de teatru, il vei admira pe Christian Bale intr-un rol puternic, ii vei zambi singurului personaj uman din film, cel interpretat de Michael Caine, si te vei bucura de prezenta extraordinara a lui David Bowie. Vei descoperi ca nu te poti atasa emotional de nici unul dintre personajele principale - setea lor de a-l depasi si distruge pe celalalt, tradarile, obsesiile ii uratesc in egala masura si pe unul si pe celalalt. Nolan a incercat sa aprofundeze, ca tema a filmului, natura duala a omului, in toate formele sale - fizica si mintala (a se vedea rolurile duble), iar, la nivelul sentimentelor, dragostea este cea care ia cele mai variate forme... Concluzia si morala filmului se leaga de acest aspect, al carui teren regizorul il pregateste pe toata durata peliculei. Filmul te va atrage, iar modificarile de situatie sunt suficient de complexe incat sa te faca sa urmaresti aventura cu sufletul la gura, dornica sa vezi ce se intampla mai departe si ce anume se alege de nebunia personajelor. Desi pelicula are puncte slabe chiar la partea care ii da titlul, Prestigiul, este un film ce merita vazut din perspectiva construirii de personaje si a urmaririi obsesiei acestora. Oricum, la final te vei intreba daca, pana la urma, ai inteles ceea ce trebuie... Incepi sa crezi in magie? Urmareste cu atentie si pregateste-te de dezbateri cu prietenii! Raspunsul nu ti se va dezvalui decat la final, ca in orice numar de iluzionism! Pana una-alta, bucura-te de spectacol si amuza-te de cat de simple sunt lucrurile, de fapt, daca stii sa le vezi cu adevarat...

Maia Morgenstern:"Optiunea mea a fost de a nu ma autocompatimi niciodata"

M-am intalnit cu Maia Morgenstern cu numai cateva zile inainte de Craciun si, atunci cand a stabilit locul unde urma sa se desfasoare interviul, in primul moment am crezut ca nu am inteles corect. "La teatrul 'Constantin Tanase', sala Rapsodia". Un lucru cel putin inedit, mi-am zis: Maia Morgenstern joaca intr-un spectacol de revista? Ulterior insa, aveam sa aflu ca nu era vorba despre acest lucru: Maia acceptase sa interpreteze un rol intr-o piesa pentru copii. "Este vorba despre un spectacol pentru copii organizat de domnul Vali Rosca, si pentru mine este o mare bucurie sa imi aduc contributia", mi-a spus Maia. "In general, fac fata foarte bine ritmului de lucru, pentru ca imi place enorm ceea ce fac. Pana la urma, este o chestiune pe care o hotarasti tu insati: domnule, imi place asta si ma implic din toate puterile, sau nu imi place si cu asta basta. De exemplu, eu sunt aici nu pentru ca m-ar obliga cineva, ci pur si simplu fiindca imi place si ma bucur sa fac acest lucru. Lucrurile devin simple, pentru ca am optat: sa nu ma plang, sa nu ma autocompatimesc", subliniaza actrita. "2006 a fost un an bogat, dar am suferit si o pierdere ireparabila" Pentru Maia, anul care tocmai s-a incheiat a fost in ansamblu unul cu multe satisfactii de ordin profesional. "In primul rand, a fost o vara extraordinara. Am repetat cu domnul Andrei Serban pentru "Pescarusul" de Cehov, si de asemenea, am avut marea bucurie de a juca impreuna cu fiul meu, Tudor Aaron Istodor, in spectacolul 'Rubayatele lui Omar Khayyam'", relateaza Maia, al carei chip straluceste de mandrie. Asadar, inseamna ca Tudor ii calca pe urme? "Nu se pune problema asa; el merge pe drumul sau. Intr-adevar, isi doreste sa fie actor, fiind student in ultimul an", rectifica ea. "Din pacate, anul acesta am suferit o pierdere definitiva si foarte dureroasa - doamna Dorina Crisan Rusu (n.r. - compozitoare si pianista), care a trecut in nefiinta in luna noiembrie. Uite-asa, cu bune si rele, cu incercari si reusite, s-a mai dus un an...". Maia surade vag, unei imagini numai de ea stiute, si precizeaza: "Daca ar fi fost posibil, as fi schimbat multe din cele petrecute... Dar multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat sa traiesc si acest an". Dat fiind faptul ca discutia noastra s-a desfasurat in perioada sarbatorii evreiesti Hannuka, am rugat-o pe Maia sa-mi povesteasca putin despre aceasta traditie, putin cunoscuta de catre crestini. "In religia evreiasca, este sarbatoarea luminii si se celebreaza un eveniment istoric. Nu voi intra prea mult in amanunte, pentru ca nu sunt un exeget in ale istoriei religiilor; pe scurt, aceasta sarbatoare marcheaza victoria maccabeilor in fata dusmanilor. Se spune ca Dumnezeu a facut o minune, astfel incat uleiul din candela, care era foarte putin, sa arda timp de opt zile.In prima seara se aprinde o lumanare, in a doua seara doua lumari, in a treia seara - trei lumanari si tot in felul acesta pana in cea de a opta seara, cand sunt opt lumari aprinse, iar in mijloc se afla cea de a noua lumanare, cunoscuta Menora. Este o traditie foarte frumoasa: copiii canta, se primesc daruri, este o sarbatoare teribil de emotionanta: se pastreaza lumina sperantei, a credintei, a invataturii...", imi povesteste Maia, precizand ca exista si niste mancaruri traditionale ale acestei sarbatori. "Este vorba despre prajeli, gogosi - in general, tot ceea ce are legatura cu uleiul". "Traditiile noastre se impaca foarte bine, iar fetele mele se bucura sa serbeze orice" In mod firesc, discutia aluneca spre sarbatorile de Craciun care se apropiau, iar eu ma intreb cum decurg lucrurile in familia Maiei, sotul sau apartinand religiei crestine. "Foarte bine", imi raspunde ea. "Lucrurile coexista, iar in familia noastra exista intelegere, bucuria de a serba totul, semnificatia sarbatorilor si lumina pe care o aduc acestea...". Ma intreb daca fetele sale nu sunt bulversate ca urmare a faptului ca in familie exista mai multe traditii, iar Maia se amuza copios. "Nici vorba! Ele sunt foarte bucuroase sa serbeze, sa invete cantecele si poezii care le aduc sarbatoare in suflet. Se joaca, se bucura, se pregatesc, invata poezii, e petrecere mare, din ras mai dam si in plans... Acum sunt ocupate cu serbarile pe care le au la gradinita, respectiv la scoala (Isadora este in grupa mijlocie, iar Cabiria este eleva in clasa a doua)". In ceea ce priveste noul an, Maia prefera sa nu-si faca multe planuri. Cea mai mare dorinta a sa este ca toti cei dragi sa fie sanatosi, iar din punct de vedere profesional, spera ca productia "The Fence", care abordeaza tema Holocaustului si in care ar urma sa joace, sa se materializeze. "Nu vreau sa vorbesc despre acest lucru decat dupa ce filmarile se vor fi incheiat - imi doresc din tot sufletul sa se intample acest lucru. Momentan, pelicula este in faza de pre-productie, am avut cateva discutii cu autorul scenariului, si ramane de vazut ce se va intampla", spune Maia, zambindu-mi dezarmant. "A juca impreuna cu fiul meu este o experienta formidabila" Maia este o mama foarte mandra si acest lucru este evident cand vorbeste despre fiecare dintre cei trei copii ai sai. "Experienta de a juca impreuna cu fiul meu este extraordinara si, in acelasi timp, benefica. Te izbavesti, daca se poate spune asa, de orgoliile si de egocentrismul de care pana la urma suntem bantuiti cu totii, ca artisti. Tudor a castigat distinctii atat in teatru, cat si in film - in cadrul festivalului 'Cinema iubit', a primit premiul pentru interpretare masculina. Sigur ca sunt foarte mandra de el si-mi doresc sa-i fie bine. Chiar daca, inevitabil, exista tentatia de a-l corecta, mi-o reprim; trebuie sa-i creasca aripi. Si pe langa asta, imi amintesc de faptul ca nici eu n-am reusit sa invat matematica de la parintii mei... Sigur ca discutam ulterior, dar el trebuie sa aiba discernamant, sa realizeze singur ce a gresit, ce putea sa mearga mai bine". Mi-am luat la revedere de la Maia Morgenstern, cu speranta ca voi avea in curand ocazia de a sta din nou de vorba cu ea, dupa ce filmarile peliculei "The Fence" vor fi incheiate. Asemeni ei, sper ca aceasta pelicula se va realiza, pentru ca rolul Maiei va fi cu siguranta unul pe care nu-l vom putea uita...

Mel Gibson, controversat, dar... bun

A decazut din gratiile publicului in vara lui 2006, cand, beat fiind, a fost arestat de ofiterii de la politia rutiera, carora le-a adresat comentarii antisemite. In acel moment, s-a destramat un mit - Mel Gibson, unul dintre cei mai buni regizori si actori de la Hollywood, familist convins si un adevarat exemplu, a calcat mai mult decat stramb in fata publicului care il respecta neconditionat. Dar a avut puterea sa revina si sa lanseze un nou film ce se anunta a fi de succes, "Apocalypto", pelicula cu data de lansare in Romania 5 ianuarie 2007. Un film asteptat, la fel de controversat ca si realizatorul sau... Cu siguranta exista lucruri pe care te intereseaza sa le afli in ceea ce il priveste pe Mel Gibson. Iti oferim astazi unele dintre cele mai interesante si putin cunoscute informatii despre acest actor prolific. A fost ales in repetate randuri de catre revista americana "People" drept unul dintre "Cei mai frumosi 50 de oameni din lume" - in anul 1990, 1991 si 1996. In octombrie 1997, Gibson s-a clasat pe locul al 12-lea in topul primelor 100 de staruri de film din toate timpurile, realizat de revista englezeasca "Empire". In 2003, a ocupat locul al 15-lea in topul anual "Power 100" al revistei "Premiere", iar in 2002 a ocupat pozitia a 17-a. A urmat cursurile unei scoli de drama impreuna cu Judy Davis, alaturi de care a jucat in "Romeo si Julieta" si, de asemenea, a fost instruit la Institutul National de Arte Dramatice. La mijlocul anului 1997, a primit emblema de Ofiter al Ordinului Australiei, care este cea mai inalta distinctie a Australiei. Singurul motiv pentru care s-a apucat de actorie este faptul ca sora sa l-a inscris la aceste cursuri fara stiinta lui. Cu o noapte inainte de auditie, a intrat intr-o incaierare, in urma careia s-a ales cu urme vizibile pe fata. S-a dovedit a fi insa o intamplare fericita, deoarece chipul sau tumefiat i-a obtinut rolul respectiv... A fost un inceput bun pentru actorul care a avut, de-a lungul timpului, salarii de zeci de milioane de dolari pentru filmele in care a jucat: pentru "Signs" (2002), "We Were Soldiers" (2002) si "The Patriot" (2000) a fost platit cu 25.000.000 $ per film, "Conspiracy Theory" (1997) i-a adus in cont 20.000.000 $, pentru "Maverick" (1994) a obtinut 15.000.000 $, cu "Lethal Weapon 3" (1992) si-a imbogatit venitul cu 10.000.000 $, "Mad Max Beyond Thunderdome" (1985) - 1.200.000 $ (Australia), "Mad Max" (1979) - 15.000 $ (Australia). Un traseu interesant pentru cineva care nu avea de gand sa activeze in aceasta profesie... Sa nu uitam ca a fost primul actor australian care a fost platit cu 1.000.000 $ pentru un rol de film. Pentru ca tot vorbim despre valoarea (comerciala si financiara), dar si despre puterea si influenta acestui star, iata alte motive care ne fac sa credem ca Mel Gibson are un cuvant greu de spus in industria internationala de divertisment: in 2005, s-a clasat pe locul al 15-lea in topul "Power 50" al revistei "Premiere", iar in 2004 a ajuns pe locul 10 in topul anual "Power 100" realizat de aceeasi publicatie. Este, de altfel, actorul care a reusit sa acceada pe cea mai inalta pozitie pe aceasta lista din 2004. In 2003, in acelasi top s-a clasat pe locul al 15-lea. Tot in 2004 a ajuns pe locul 1 al "Celebrity 100 List", top realizat de prestigioasa revista "Forbes". In acelasi an, a fost actorul cel mai bine platit, cu un salariu raportat de 210.000.000 $ din profiturile obtinute de filmul sau, "The Passion Of The Christ", plus o potentiala suma de 150.000.000 $, pe care inca urmeaza sa o primeasca... In 2004, a castigat mai multi bani decat Oprah Winfrey (210.000.000 $), J.K. Rowling (147.000.000 $), Tiger Woods si Michael Schumacher (80.000.000 fiecare) si Steven Spielberg (75.000.000 $)... Mel si-a cunoscut sotia prin intermediul unui serviciu de intalniri... Acest lucru a dus insa la o casnicie cat se poate de fericita si de trainica, de pe urma careia Mel Gibson are sapte copii: Hannah (nascuta in 1980); doi gemeni - Edward si Christian (nascuti in 1982); Willie (nascut in 1985); Louis (nascut in 1988); Milo (nascut in 1990); Tommy (nascut in 1999). Mai mult decat atat, actorul este un catolic convins si practicant - si-a construit o capela pe proprietatea sa, la care merge zilnic. Despre credinta sa, Mel Gibson spune: "Nu sunt o afacere terminata. Sunt o lucrare in plin progres si desfasurare. Inca am o sumedenie de defecte." Actorul a adaugat: "Nu poti trai la inaltimea asteptarilor pe care le au oamenii de la tine. Nimeni nu poate face acest lucru. Dar cred ca asta este problema mea, nu a lor." Gibson a fost intotdeauna un barbat temperamental si recunoaste acest lucru: "Nu am fost cel mai zelos dintre cei care au tinut torta aprinsa, stii? Sincer sa fiu, am fost un tip cam nebun. Chiar si acum, cand incerc mai mult decat am facut-o inainte, in fiecare zi dau gres, pe un anumit nivel, dar asta inseamna sa fii om. As vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata devreme, dar nu o fac. As vrea sa ma las de fumat. As vrea sa nu imi pierd cumpatul niciodata. Lista continua... As vrea chiar sa imi aleg singur hainele si sa nu se uite altii la mine cand ma imbrac. Am facut o sumedenie de lucruri nebunesti in viata mea, asa ca sunt surprins ca inca mai sunt in viata." Si, in cazul in care nu stiai, are un rinichi in forma de potcoava (doi rinichi lipiti, care formeaza unul singur)... In portugheza, numele sau inseamna "miere". Iar sutele de mii de fane ale sale sunt total de acord cu acest lucru... Actorul si-a primit numele dupa biserica St. Mel din Clonmel, Irlanda, de unde provine familia mamei sale. Familia sa se afla de cateva generatii in Australia, insa stramosii sai provin din Irlanda si Scotia. La varsta de 12 ani, s-a mutat in Sydney, Australia. Detine o companie de productie care are filiere in Statele Unite ale Americii, Australia si Marea Britanie. A facut parte din miscarea intitulata de presa "Noul val australian". Din acest grup faceau parte realizatorii de film si actorii sau interpretii care au aparut "pe piata" parca de nicaieri, in aproximativ acelasi timp, la inceputul anilor 1980, si care au reusit sa isi gaseasca de lucru in alte parti ale lumii. Printre alte personalitati ale acestui "Nou val australian" s-au numarat Judy Davis si regizorii George Miller, Gillian Armstrong si Peter Weir. Aproape ca a refuzat rolul lui William Wallace din filmul "Braveheart" (1995), pentru ca s-a gandit ca este prea batran pentru el. I-a intrebat pe producatori daca ar putea regiza filmul, in schimb. S-a ajuns la un compromis: i s-a permis sa regizeze pelicula, daca accepta sa il portretizeze pe Wallace. Ceea ce i-a adus, de altfel, un nemasurat succes... De asemenea, a refuzat rolul sergentului John McLoughlin din "World Trade Center" (2006), pentru a regiza, in schimb, pelicula "Apocalypto" (2006). Pentru "The Passion Of The Christ" (2004), pe care l-a regizat, scris si produs, a cheltuit 25 de milioane $ din proprii bani. A inceput sa isi faca documentarea pentru aceasta pelicula in 1992, iar filmul a fost lansat abia in 2004... A fost luat in considerare pentru rolul James Bond din "GoldenEye" (1995), Batman/Bruce Wayne din "Batman" (1989), precum si pentru rolul Wolverine din "X-Men" (2000). Actorul a primit rolul Eliot Ness din "The Untouchables" (1987), insa a trebuit sa renunte la el, deoarece lucra deja la unul dintre filmele din seria "Lethal Weapon". De asemenea, a refuzat rolul Harvey Dent/Two Face din "Batman Forever" (1995), din cauza conflictelor de program aparute cu pelicula "Braveheart" (1995). Regizorul Martin Scorsese i-a dat sa citeasca scenariul pentru "The Departed" (2006) si i-a oferit un rol ramas nespecificat. Gibson nu a putut accepta rolul, de vreme ce incepuse productia lui "Apocalypto" in acelasi an. In ultimele scene ale peliculei "Forever Young" (1992), Mel trebuia sa para mai in varsta. Insa, pentru ca ochii sai erau de un albastru atat de puternic, indiferent cate riduri i s-au adaugat la machiaj, nu parea mai batran, in mod autentic. Pentru a remedia aceasta problema, a trebuit sa poarte lentile de contact gri. Alaturi de Warren Beatty, Clint Eastwood, Robert Redford, Richard Attenborough si Kevin Costner, este al saselea actor-regizor care a obtinut un Oscar pentru Cel mai bun regizor, desi toate aceste celebritati sunt cunoscute mai ales pentru talentele lor actoricesti. Mel Gibson avea sa spuna: "Imi place mai mult sa regizez. Este mai distractiv, asta este tot ceea ce poti spune despre asta. In esenta, este acelasi job, adica punerea unor povesti in scena, insa ai mai mult control asupra felului in care vrei sa spui povestea respectiva. Este o incantare. Imi place la nebunie." Printre filmele sale preferate se numara "The Big Country" (1958), "Double Indemnity" (1944) si "Spartacus" (1960). La finalul productiei "Apocalypto" (2006), a promis ca va dona sase replici ale piramidelor maiase folosite in film, precum si mai multe dintre "satele" create special pentru aceasta pelicula. La inceputul lui decembrie 2004 s-a deplasat in Fiji, unde a cumparat insula Mago de 2.160 de hectare, achizitie facuta cu 15 milioane $ de la un lant japonez de hoteluri. Starul planuieste sa transforme acest paradis din Pacific - care este casa a 40 de rezidenti, in mare parte fermieri cu familiile lor - in spatiul sau personal de recreere. Insula Mago din Pacificul de Sud are doua lagune si plaje uimitoare, cu nisip alb. Vanzarea a fost finalizata in martie 2005. Gibson a fost considerat intotdeauna un republican conservator, desi el insusi nu s-a identificat niciodata public ca atare. In martie 2004 si-a exprimat indoielile cu privire la razboiul din Irak, in special in legatura cu esecul gasirii in aceasta tara a unor arme de distrugere in masa. A afirmat totusi ca presedintele american George W. Bush "a facut destul de mult bine" pe alte domenii. La ceremonia People's Choice Awards din ianuarie 2005, starul a condamnat din nou razboiul din Irak si l-a laudat pe regizorul liberal Michael Moore, precum si filmul sau documentar, "Fahrenheit 9/11" (2004). Foarte multe dintre pozitiile pe care le adopta Gibson sunt in concordanta cu catolicismul traditional. In martie 2005, starul a dat publicitatii o declaratie, in care a condamnat eutanasierea lui Terri Schiavo si a criticat cercetarea celulelor stem. De asemenea, este un ferm sustinator al pedepsei cu moartea, pe care multi catolici conservatori o sprijina, dar care este respinsa de catre Biserica Catolica Romana. Gibson are o avere estimata la 850 milioane $, dupa cum arata "Los Angeles Business Journal". Aceasta fabuloasa suma il eticheteaza ca fiind cea mai bogata a 47-a persoana din zona Los Angeles-ului si cel mai instarit actor din lume. In data de 28 iulie 2006 a fost arestat in Malibu, California, pentru conducerea masinii in stare de ebrietate, iar pe 1 august 2006 s-a internat intr-o clinica de dezalcoolizare, unde a urmat un program de recuperare pentru persoanele care au probleme cu abuzul de alcool. Nu a contestat acuzatiile ce i-au fost aduse si i s-a ordonat sa participe timp de un an la intalnirile Alcoolicilor Anonimi. In primele patru luni si jumatate trebuia sa participe la aceste intalniri de cinci ori pe saptamana, iar pentru restul timpului, de trei ori saptamanal. De asemenea, Gibson a fost nevoit sa plateasca 1.300 $ amenda si taxele. Pe 2 noiembrie 2006, a primit distinctia Chairman's Visionary Award din partea presedintelui Rick Sarmiento al Asociatiei Latin Business, in timpul evenimentului Latino Global Business Conference and Digital Expo, din Beverly Hills, California. Aparitia actorului, pentru ridicarea premiului, a marcat prima sa aparitie publica de cand a fost arestat pentru conducerea masinii in stare de ebrietate. Dupa cum ai putut vedea pana acum, mai sunt multe de spus despre Mel Gibson... In viitorul apropiat va surprinde prin alte acte nesabuite sau comice, filantropice sau extravagante. Sau prin filme de prima mana. Suficient pentru ca presa intreaga si cinefilii sa fie cu ochii pe el...

Mark Wahlberg, un talent cu personalitate

Il poti vedea pe marile ecrane romanesti in cea mai recenta productie a lui Martin Scorsese, "The Departed" ("Cartita"), 2006, unde joaca alaturi de Leonardo DiCaprio si Matt Damon. Asa cum ne-a obisnuit pana acum, este baiatul rau de la Hollywood, care "musca", dar profesionist si talentat... S-a lansat in show-biz ca membru al trupei originale New Kids On The Block, a fost apoi rapp-erul Marky Mark, imaginea liniei de lenjerie intima masculina Calvin Klein, iar acum este extrem de talentatul actor Mark Wahlberg... Iata cateva dintre cele mai trasnite intamplari prin care a trecut artistul... In ciuda unui trecut tulbure, cu foarte multe betii si consum de droguri, Mark Wahlberg a reusit pe cont propriu sa devina unul dintre numele apreciate de la Hollywood. S-a remarcat in rolurile facute in filmele "Basketball Diaries" (1995), "Fear" (1996), "Boogie Nights" (1997), "The Big Hit" (1998), "Three Kings" (1999), "The Perfect Storm" (2000), "Rock Star" (2001), "The Truth About Charlie" (2002), "The Italian Job" (2003) si recentul "The Daparted" (2006). Totusi viata nu i-a fost usoara, iar Wahlberg a marturisit la un moment dat: "Fratii mei m-au invatat sa ma droghez cand aveam 10 ani. S-au gandit ca este amuzant...". Insa trebuie sa recunoastem ca atunci cand esti faimos, viata iti rezerva foarte multe surprize si multe dintre acestea sunt placute. Sau, cel putin, te alegi cu intamplari interesante... Povesti de la filmari... In timp ce se pregatea pentru rolul sau din "Pride and Glory" (2002), Mark Wahlberg s-a ingrasat mancand in fiecare dimineata, la ora 2, mai multi hamburgeri, dupa care se culca la loc. Nu mai este nevoie sa spunem cat de scos din sarite a fost in clipa in care a descoperit ca proiectul a fost anulat si ca trebuie sa slabeasca in jur de 35 de kilograme pentru urmatorul sau rol, Charlie Croker, din pelicula "The Italian Job", regizata de F. Gary Gray... Distributia filmului lui Tim Burton, "Planeta Maimutelor", a avut foarte mult de furca din cauza machiajului special exagerat. Spre exemplu, nu puteai sa mananci decat uitandu-te in oglinda. Si asta pur si simplu pentru ca, asa cum a explicat actrita Helena Bonham Carter, "nu aveai nici o idee unde iti este gura!". De asemenea, actorilor li s-a adus la cunostinta faptul ca au fost utilizate lipiciuri inflamabile pentru a aplica machiajul si li s-a explicat si cat de usor este sa ia foc intreg costumul si machiajul: "Fiti atenti cand va aprindeti tigara - o sa va pierdeti fata." Iar Mark Wahlberg a aflat pe pielea lui cat de usor poate lua foc machiajul, in timp ce filma o scena in care alte personaje aruncau in el cu "mingi de foc". Figurantii imbracati in costume de maimute ar fi trebuit sa arunce cu aceste mingi in flacari in directia lui, dar totusi sa rateze. Insa la a zecea dubla, actorul a fost lovit de doua ori, iar hainele i-au luat foc. "Mark era la propriu in flacari.", si-a amintit mai tarziu Bonham Carter. "Insa eram aproape de un lac - si focul a fost stins destul de repede." Wahlberg a aflat mai tarziu care a fost, de fapt, sursa intregii sale nenorociri: "Cascadorii incercau sa vada cine arunca mai aproape de mine, iar oricine ma nimerea primea 100 de dolari!". Nu a fost o productie cinematografica prea usor de realizat pentru Mark... Pe platoul de filmare, Wahlberg a fost "batut" de doi dintre cimpanzeii reali folositi pentru filmari. Cimpanzeii, care sunt de cateva ori mai puternici decat fiintele umane, au devenit gelosi si l-au "repezit" in clipa in care Mark a intampinat-o pe Bonham Carter cu o imbratisare. Mai mult decat atat, Mark Wahlberg a fost si sursa de glume pentru intreaga echipa de filmare a "Planetei Maimutelor". "M-am trezit in pat cu un cimpanzeu.", a marturisit actorul la ceva timp dupa lansarea peliculei. Totusi filmarea acestei scene obscene a fost o adevarata noutate pentru regizorul Tim Burton: "Cred ca nu am fost pe platou in acea zi.", a glumit el. "Poate ca eram dupa cafea." In timpul realizarii productiei "The Italian Job", Mark filma o scena intr-un Mini Cooper, cu Charlize Theron pe post de sofer. Nu a fost insa o alegere prea fericita, iar Wahlberg nu a avut deloc cuvinte de lauda pentru stilul de condus al actritei: "Am vomitat peste tot."... Pentru pelicula "Boogie Nights", actorul a interpretat rolul lui Eddie Adams, devenit Dirk Diggler, star de filme porno, un personaj al carui... "talent" masura aproape 33 de cm... In timpul probelor pentru rolul principal, Wahlberg i-a spus regizorului Paul Thomas Anderson: "Am cu 2 cm si jumatate mai mult decat Leo DiCaprio." La momentul respectiv, fostul Marky Mark si-a expus "suplimentul" de centimetri si a obtinut rolul. Actorul si-a amintit apoi cu rusine de momentele in care penisul sau a fost examinat la prima intalnire de productie, de catre oamenii din echipa de machiaj, de la garderoba si efecte speciale - 25 de persoane, in total..., dar si de momentele in care ceilalti barbati il masurau din priviri, la toaletele publice... Wahlberg a fost intrebat apoi daca proteza care se vede in prim-planurile filmului este chiar "treaba" adevarata. "Oamenii m-au mai vazut in lenjerie intima pana acum, ca model pentru Calvin Klein.", a replicat starul. "Imi imaginez ca ar fi destul de dificil sa ascund ceva de genul asta!". Jumatate de ora dura ca proteza de penis sa fie atasata si aceasta s-a dovedit a fi o adevarata lectie de autocontrol pentru Mark: "Aveam 'un tip care imi aranja penisul' (un tehnician de la efecte speciale).", a explicat el la un moment dat. "Imi asezau penisul si lipeau apoi proteza peste el. Nici macar nu puteam sa ma duc la toaleta. Tineam proteza toata ziua." Ce anume a crezut mama lui Mark despre acest film? "Mi-a placut la nebunie.", a declarat aceasta. "Cred ca tot ceea ce a existat in film trebuia sa fie." Si, pentru ca tot suntem la acest subiect, sa nu uitam ce spunea Wahlberg cu mult inainte de aparitia in "Boogie Nights" - faptul ca exista trei lucruri pe care nu le-ar face niciodata pe marele ecran: sa danseze, sa cante si sa se dezbrace. In aceasta productie insa, le-a facut pe toate trei... Personalitatea unui baiat dur... La varsta de 16 ani, un Mark Wahlberg "afumat" si foarte drogat, a spart un magazin si a agresat fizic un vietnamez, caruia i-a scos un ochi cu un carlig pentru carne, dupa ce l-a etichetat drept "galbejit"... Acuzat de tentativa de omor, viitorul star a "aterizat" la Penitenciarul Plymouth, unde a fost incarcerat 45 de zile dintr-o pedeapsa cu suspendare de doi ani. Wahlberg s-a trezit la realitate intr-un mod foarte dur: "Asta era prima oara cand intram la inchisoare, la sectiunea nou-venitilor. M-am trezit. Tipul asta (colegul sau de celula) avea sani! Era un cubanez care avea tatuaj pe partea interioara a buzei de jos. Am vazut prea multe acolo... Unele lucruri nici nu se pot spune." Printre "hobby-urile" din perioada copilariei lui Wahlberg, putem trece "la dosar": comercializarea drogurilor si furtul de masini. Vinerea era dedicata unei "actiuni speciale" - pustiul ii astepta pe muncitorii irlandezi in constructii sa se intoarca din baruri, beti morti, si sa lesine pe strada, ca sa le poata "fura verighetele de pe degete"... In august 2003, presa americana relata: "Mark Wahlberg este ingrozit de rechini, chiar si de cei falsi. In timp ce repeta o scena pentru filmul 'The Perfect Storm', baiatul rau al Hollywood-ului si-a prins piciorul in gura unui rechin robotizat. Zbieretele sale au fost atat de realiste, incat regizorul Wolfgang Petersen a dat drumul la filmare." Si, pentru ca tot vorbim despre "clasicul" Mark Wahlberg, iata o patanie tipica starului. Intr-o zi, in timp ce se afla in masina impreuna cu regizorul Penny Marshall, actorul a deschis geamul masinii si a intrebat cateva fete dintr-un autovehicul apropiat daca il pot ajuta cu niste indrumari. "Spre unde?", au intrebat ele. Ce a raspuns Mark? "Spre casa voastra!". Wahlberg are o personalitate "naravasa" si, stiind acest lucru, regizorul Marshall s-a simtit obligat sa ii dea sfaturi, intre dublele filmate pentru "Renaissance Man": "Marky, trage-ti pantalonii pe tine!". Aceasta si pentru ca, o patanie celebra, Wahlberg si-a dat pantalonii jos in timpul unui spectacol la Magic Mountain, un parc tematic din Southern California... In 2001, actorul a fost dat in judecata de catre un barbat care afirma ca a fost batut de fostul rapper, in fata restaurantului Serafina, din New York. Ironic, barbatul fusese anterior angajatul lui Wahlberg - pe post de bodyguard! Printre tatuajele lui Wahlberg se numara: Tweetie-Pie si Sylvester pe picior, Bob Marley pe bratul stang, initialele sale pe bratul drept si un rozariu in jurul gatului. Actorul a fost intrebat de ce a incetat sa fie imaginea liniei de lenjerie intima pentru barbati Calvin Klein. "A fost bine o perioada", a explicat starul, "insa, pana la urma, m-am saturat de oamenii care se uitau la slitul meu si intrebau: 'Hei, ce e intre tine si boxerii astia Calvin, tipule?'". Dupa plecarea sa din trupa de baieti New Kids On The Block, Wahlberg a afirmat ca veselia membrilor formatiei a intrat in conflict cu natura sa mai dintr-o bucata si ca acesta a fost motivul despartirii drumurilor lor. Insa adevarata problema a fost faptul ca vocea sa "a spart timpanele" producatorilor: "Am fost dat afara", a explicat el mai tarziu, "pentru ca nu puteam sa cant". Cea mai ciudata intalnire a sa cu fanii? "Eram la toaleta barbatilor, intr-un club", a replicat starul, "si cateva fete au deschis usa si au bagat hartie pe dedesubt, cerandu-mi un autograf. As putea macar sa ma spal pe maini?...". In ciuda tuturor acestor lucruri, Mark Wahlberg este un adevarat profesionist. Intamplarile neplacute l-au invatat sa lupte si sa isi construiasca viata si cariera pe propriile puteri, un lucru care se observa atat de clar in toate proiectele sale din prezent. Actorul a fost distribuit in rolul Bobby Shatford, membru al echipajului condamnat la moarte de pe ambarcatiunea Andrea Gail, in filmul inspirat de fapte reale regizat de Wolfgang Petersen, "The Perfect Storm". Extrem de serios, constiincios si responsabil pentru tot ceea ce inseamna meseria sa, Wahlberg a mers in Gloucester cu trei saptamani inainte de inceperea filmarilor, unde s-a intalnit cu familia lui Shatford si chiar a locuit in camera acestuia. Era vital pentru el ca persoanele dragi lui Bobby sa considere ca interpretarea sa este cat mai plina de acuratete si de respect posibil. Pentru a intra si mai bine in rol, a plecat la pescuit si chiar a curatat pestii prinsi, in timp ce adevaratii profesionisti ii priveau amuzati neindemanarea perseverenta... Atat de rau i s-a facut din pricina acestui lucru, incat a vomitat in timpul filmarilor, un lucru de care colegul sau, George Clooney, a facut mare haz. "A fost o pacoste sa fii ud mereu", a povestit Clooney mai tarziu, "dar nu era periculos. A fost periculos cu Mark, pentru ca putea sa vomite la cinci metri de tine si tot sa te nimereasca." Tot timpul insa, Wahlberg a pretins ca astfel de incidente s-au datorat sushi-ului prost preparat...

"Viena Spirit" - un regal de Craciun, oferit de orchestra "Johann Strauss"

Pentru cei aproape 4000 de spectatori prezenti pe 19 decembrie la Sala Palatului, a fost poate cel mai asteptat eveniment al anului. Concertul "Viena Spirit", sustinut de ansamblul vienez Johann Strauss, a stralucit pentru a doua oara pe scena, dupa ce anul trecut a ridicat in picioare intreaga sala, care aplauda ritmat pe inconfundabilele acorduri ale celebrului "Radetski marsch", care se infiora savurand acordurile valsului "Sange vienez", care zambea cand parfumul original vienez al polcilor compuse de familia Strauss umplea sala si, deopotriva, sufletele lor... In aceste conditii, era de la sine inteles faptul ca ne-am dorit sa-i revedem si sa-i ascultam din nou. Iar bucuria reintalnirii a fost reciproca, dupa cum ne-a spus dirijorul ansamblului, Russell McGregor: "De-a lungul acestui an, turneele ne-au purtat prin cele mai indepartate colturi ale lumii si pretutindeni am avut parte de un public extraordinar. Insa mereu ne-am amintit de voi, publicul din Romania si v-am pomenit de foarte multe ori", iar sala a salutat cu aplauze cuvintele dirijorului care i-a si felicitat pe romani pentru aderarea la Uniunea Europeana. Seara a debutat cu uvertura operetei "Liliacul", continuand cu binecunoscuta "Sperl Polka", pe care a compus-o Johann Strauss tatal. Una dintre surprizele (numeroase, de altfel) de care am avut parte a constat in participarea extraordinara a sopranei de origine germana Judith Halasz, o voce deosebita, scolita la Conservatorul vienez si afirmata pe scena Operei de Stat din Viena. Vocea ei, acompaniata de acordurile orchestrei, a facut din "Valsul de primavara" un savuros moment, conferindu-i astfel un plus de culoare binevenita. Polcile si ariile de opereta s-au succedat intr-un ritm alert si, paradoxal, in acelasi timp linistitor si plin de culoare, care ne era cunoscut multora dintre noi. Fapt dovedit de altfel, dat fiind ca mai mult de jumatate din cei prezenti am ridicat mana atunci cand dirijorul a intrebat "Cati dintre voi ati fost si anul trecut?". Prima parte a concertului s-a incheiat in mod apoteotic, toti simtind ca plutim in clipa in care am recunoscut, de la primele masuri, acordurile emblematicului vals "Sange vienez". Revenind pe scena, orchestra a reluat spectacolul cu polca "Unter Donner und Blitz", continuand cu aria "Dragul meu marchiz" din opereta "Liliacul", iar Judith Halasz a revenit pe scena. Dupa ce ultimele acorduri ale melodiei s-au stins, Russell McGregor a luat din nou microfonul. La inceputul concertului, conveniseram sa ni se adreseze in limba engleza, pe care o cunosteam majoritatea (spre deosebire de limba germana). In consecinta, ne-a intrebat zambind care este echivalentul romanesc al cuvantului "gossip". "Barfa!" i s-a spus din public, printre rasete si aplauze. Acest moment a constituit un asa-numit preludiu al polcii "Tritsh-Tratsch", a carei traducere din limba germana este tocmai "barfa". "In Austria exista o publicatie care se numeste astfel", a mai spus dirijorul, inainte de a da intrarea orchestrei. Dupa inca doua piese (un alt fragment din opereta "Liliacul" si polca "La vanatoare"), dirijorul ne-a anuntat ca a sosit momentul sa-si ia ramas-bun, spunandu-ne ca urmatoarea polca, "Trandafiri din sud", este ultima piesa a serii. La sfarsit, dupa minute in sir de aplauze, nu ne mai venea sa-i lasam sa plece. Revenit pentru bis, Russell McGregor a zambit auzind din sala solicitarea "Radetski marsch!". In mod previzibil, as putea spune, am mai dorit bisuri. Pe care orchestra ni le-a acordat, cu deosebita bunavointa si intuind preferintele noastre. Mirificul vals "Dunarea albastra" a reprezentat un moment pe care l-as descrie... daca mi-as putea gasi cuvintele. Dar pot fi oare asemenea emotii descrise? Cred ca nimeni din sala nu mai respira in acel moment. Raspunzand solicitarii primite ceva mai devreme, orchestra a incheiat cu "Radetski marsch", dirijorul indicandu-ne si noua, celor din sala, cand sa aplaudam si la ce intensitate. Nu pot decat sa le multumesc pentru acest extraordinar cadou de Craciun pe care ni l-au facut. Si sa-mi doresc sa revina si sa am din nou ocazia de a-i audia in spatiu si timp real. Cu alte cuvinte, sa-mi doresc acelasi lucru ca si anul trecut, cand am iesit din Sala Palatului dupa acest spectacol.

Zece interdictii la o petrecere de serviciu

Chiar daca petrecerea de Craciun a avut loc, acest lucru nu inseamna ca ai scapat de toate evenimentele organizate de diferiti clienti, parteneri de afaceri, etc. O eventuala gafa ar putea sa aiba consecinte nebanuite, periclitand relatiile cu persoanele respective si putand cauza chiar intreruperea colaborarilor. Tocmai de aceea, tine cont de cateva aspecte esentiale. Si cu putin noroc, poate ca e ultima obligatie de ordin profesional din cursul anului, ca sa nu mai spunem ca este si cea mai placuta dintre toate. Pana si cei mai carcotasi colaboratori par (si chiar sunt!) umani, eventualele securi ale razboiului sunt ingropate, se fumeaza pipa pacii, se consuma bauturi alcoolice (doar nu mai suntem in "exercitiul functiunii", nu?). Numai de bine, cum e vorba. Si acum vine acel nesuferit "dar"... ... Daca vei fi in prezenta unor colegi, nu uita nici un moment ca, indiferent cat de bine te-ai simti si cat de apropiata esti de o parte din acestia, tot colegi de munca sunt. Si eventualii sefi prezenti tot sefi raman, chiar daca sunteti la o petrecere. Ei sunt cei care, in lunile urmatoare vor decide daca meriti o marire de salariu sau o avansare. Nu in ultimul rand, imaginea ta este in joc si poti pierde foarte mult la acest capitol. Iata cateva lucruri pe care nu trebuie, cu nici un chip, sa le faci la o asemenea petrecere. Nu exagera cu bauturile alcoolice. Ce inseamna aceasta? Daca nu esti obisnuita sa bei, trei-patru pahare te pot face sa-ti pierzi "uzul ratiunii", cum spunea Caragiale. Chiar tii neaparat sa fii fotografiata in timp ce dansezi pe mese in rolul ad-hoc al Madonnei? Sau dormind, rapusa de vinul cel inselator? Nu face confesiuni despre viata ta persoanala, chiar daca acum toti colegii par sa fie mai deschisi si mai prietenosi. Te vor asculta cu bunavointa, dar se vor intampla doua lucruri: a doua zi, secretul tau va fi stiut inclusiv de portar, iar tu nu vei mai sti unde sa te ascunzi, cand vei realiza ce gafa ai facut. Problemele tale personale trebuie sa ramana... personale. Nu vorbi despre munca. Doar nu sunteti la sedinta, ci la distractie. Si-apoi, este foarte probabil sa monologhezi, devenind plictisitoare: subiectul "munca" nu va face placere nimanui in seara aceasta. Nu monopoliza bufetul de parca n-ai fi mancat de o saptamana. Daca petrecerea se desfasoara la sfarsitul unei zile de munca, ai grija sa mananci ceva dupa-amiaza, tocmai pentru a nu fi lihnita de foame. Nu flirta. Chiar daca tipul de la departamentul tehnic e foarte simpatic si iti doreai demult sa il prinzi intre patru ochi, nu e momentul. Impresia pe care o vei face nu va fi in nici un caz una pozitiva. Si in definitiv, daca sentimentele lui sunt reciproce, n-are decat sa gaseasca un mijloc de a te aborda altadata. Iar daca nu sunt, n-are sens sa te consumi. Nu te certa cu nimeni, nici macar cu acel client care tot anul te-a scos din minti cu pretentiile sale imposibile. Le vei strica si altora seara (pentru ca divergenta voastra nu va trece in nici un caz neobservata), si chiar daca respectivul coleg este atat de diabolic incat l-ar face de rusine pana si pe cardinalul Richelieu, singura persoana care va fi intr-o postura neplacuta este cea care a deschis discutia. Adica tu. Nu te ambala sa faci karaoke, desi tentatia poate fi foarte puternica. Daca erai un al doilea Pavarotti, ai fi fost descoperita pana acum, ai fi avut alt parcurs profesional si deci nu te-ai mai fi aflat la aceasta petrecere. N-are rost sa afle toata lumea ca nu ai voce. Pastreaza-ti impulsurile de acest gen pentru momentele cand faci dus si nu te aude nimeni. Nu barfi. Iata o alta tentatie cel putin ispititoare, alimentata tocmai de faptul ca sunteti eliberati de inhibitiile de la birou. Insa risti acelasi lucru ca si in eventualitatea unor confesiuni: a doua zi, barfele vor face inconjurul firmei. Si cu asta, credibilitatea ta a devenit istorie. Ai grija cum te imbraci. Sigur ca poti lasa acasa costumul deux pieces, dar sa nu apari imbracata ca si cum ai da proba pentru a deveni fotomodel. Un top dragut si blugi e combinatia cea mai potrivita. Iar daca petrecerea se desfasoara intr-un mediu ceva mai protocolar, alege o rochie de cocktail, pana la genunchi. Daca esti la o petrecere unde a fost invitat si seful tau, nu-l aborda pentru a solicita o marire de salariu. In primul rand ca momentul nu e nici pe departe fericit ales, si in al doilea rand initiativa ta va fi taxata drept ceea ce, sa fim sinceri, chiar este: incercarea de a obtine ceva profitand de imprejurari.

Ce faci de Craciun

Inca nu ti-ai facut planuri pentru Craciun? Noi iti prezentam cateva idei pentru cum ai putea petrece zilele de 24, 25 si 26 decembrie. 24 decembrie Invita-ti familia la masa in oras Poti incepe ziua de Ajun prin a-ti invita familia si prietenii la masa in oras. Si pentru ca este o zi speciala, si locul in care ii inviti trebuie sa fie special. Restaurantul Roberto's din cadrul hotelului Athene Palace Hilton Bucuresti isi doreste sa te faca sa te simti ca in Italia. Daca ti-ai dorit sa ajungi in Italia de sarbatori si nu ai reusit, Roberto's iti pregateste un bufet cu specialitati autentice italienesti. Si pentru ca spiritul sarbatorilor ne face intotdeauna mai buni si mai darnici, poti ajuta copiii de la centrul de plasament Robin Hood sa-si implineasca dorintele. Copiii vor impodobi Bradul de Craciun la Hilton cu beteala si cu propriile dorinte scrise pe cartonase. Alege un cartonas si fa un copil fericit de Craciun! Brunch de Craciun in Roberto'sduminica, 24 decembrie, incepand cu ora 12.30;Athenee Palace Hilton (Strada Episcopiei nr. 1-3, sector 1, Bucuresti);Pret: 139 lei noi / 1.390.000 lei vechi Mergi la targul de cadouri destepte Ai uitat sa ii cumperi cuiva cadou? Nu este nici o tragedie, Micul targ de cadouri destepte este deschis si pe 24 decembrie, in Ajunul Craciunului. Dai fuga pana la Libraria Carturesti si cu siguranta nu te vei putea limita doar la lista de cumpraturi facuta acasa. Mai gasesti tu cate ceva de cumparat, la cate cadouri "destepte" gasesti aici. "Sigur ca nu cauti artificii si beteala ieftina, iepurasi de ciocolata sau chilipiruri cu ambalaj stralucitor. Normal ca te asteptam la targul nostru mic de cadouri destepte. Iti recomandam, iti impachetam, ba s-ar putea chiar sa-ti facem si noi un cadou," spun organizatorii. Poate chiar au dreptate. Micul targ de cadouri destepte15-30 decembrie (inchis pe 25 si 26)Libraria Carturesti (Strada Arthur Verona 13, Bucuresti) Petrece o seara speciala la Concertul de Craciun Cum sa-ti petreci Ajunul Craciunului? Daca pe langa pregatirile obisnuite pentru Craciun vrei sa faci si altceva, ai cateva variante. Iti poti incepe seara de Ajun la Ateneul Roman unde Corul de camera "Preludiu" va sustine Concertul de Craciun. In program sunt incluse colinde si cantece de Craciun de: Gh. Cucu, D.G. Kiriac, A. Pann, V. Popovici, I.D. Chirescu, V. Teodorian, I. Fit, P. Constantinescu, D. Bucui, T. Jarda, M. Leontovici, J. Menskes, H. Simeone si G.F. Handel. Concertul este organizat de Filarmonica "George Enescu" si C.N.A. Tinerimea Romana. Concertul de Craciun al Corului de camera "Preludiu",duminica, 24 decembrie, ora 18.00Ateneul Roman (Str. B.Franklin nr. 1, Bucuresti)Filarmonica "George Enescu" si C.N.A. Tinerimea Romana Distreaza-te la petrecerea de la Green Hours Seara de Ajun poate continua cu o petrecere inedita la Green Hours 22 jazz-cafe. Pentru ca la Green Hours originalitatea este la ea acasa, nici petrecerea din Ajunul Craciunului nu va face exceptie. Va fi o petrecere inscrisa in tema "Traditional / Alternativ", mancarea servita si muzica fiind adaptate acestui stil. Prin urmare, langa traditionalele sarmalute cu mamaliga, cozonac, vin fiert, tuica, se vor afla mai putin traditionalele pudding, armagnac, cocktailuri, somon fume & lime. Muzica va fi la fel de variata, de la lautari la DJ:• Maria Tanase;• Farimita Lambru;• Gica Petrescu;• Tarafuri;• Cristian Vasile.• Matze;• Electric Brother;• DJ Slick;• Vlaicu;• DJ Vasile. Petrecere de Ajun;Duminica, 24 decembrie, ora 21.00;Green Hours 22 jazz-cafe;Pret rezervare: 15 lei/persoana;Pret fara rezervare: 20 lei/persoana. 25 decembrie Obiceiuri de iarna la Bran Daca vrei sa-ti petreci Craciunul la munte trebuie sa stii ca in ziua de Craciun la Bran, pe Platoul "Inima Reginei" se va desfasura spectacolul Obiceiuri de iarna la Bran. Traditiile inca se mai pastreaza. Iar la munte parca mai bine decat in alte parti ale tarii. Daca vrei sa vezi colindatori adevarati, sa asculti colinde pastrate de atata vreme in partile locului, la Bran le poti avea pe toate. Tot la Bran va fi si un targ cu produse specifice zonei, branzeturi, piese vestimentare, etc. Obiceiuri de iarna la Branluni, 25 decembrie 2006Platoul "Inima Reginei" Brunch festiv la Roberto's Daca nu ai reusit sa pleci unde ti-ai fi dorit de Craciun si vrei totusi sa faci ceva mai mult decat sa stai acasa, Athenee Palace Hilton a pregatit pentru prima zi de Craciun un brunch festiv la Roberto's. Preparatele traditionale romanesti se vor afla alaturi de cele italienesti. Cei de la Hilton ti-au pregatit cadouri, tombola si multe surprize. Brunch de Craciun in Roberto'sluni, 25 decembrie;Athenee Palace Hilton (Strada Episcopiei nr. 1-3, sector 1, Bucuresti);Pret: 159 lei noi / 1.590.000 lei vechi. 26 decembrie Auditie de colinde Dupa ce ai luat cina alaturi de familie si ai deschis cadourile, Green Hours te asteapta la o auditie de colinde, incepand cu ora 14.00. Si marti, a doua zi de Craciun, Green Hours 22 jazz-cafe te invita sa asculti muzica buna. Grupul Song te va incanta cu cele mai frumoase colinde, incepand cu ora 20.00. Colinde cu Grupul Song;marti, 26 decembrie, ora 20.00;Green Hours 22 jazz-cafe.

Aromele Craciunului

Pentru cele mai multe dintre noi, perioada Sarbatorilor de iarna este poate cea mai frumoasa parte a anului. Cui nu-i place sa stea la gura sobei la o cana de vin fiert cu scortisoara, alaturi de familie si sa priveasca pe fereastra cum cad fulgii de nea? Asta inseamna sa simti aroma Craciunului. Dar cum tot ce e frumos trece repede, asa se intampla si cu Sarbatorile: nici nu iti dai seama cand au trecut. Vestea buna e ca am gasit o posibila solutie pentru asta! Nu, nu putem opri timpul, dar ne putem "pacali" simturile. Poti prelungi perioada Sarbatorilor daca te invalui in aromele specifice acestora, folosind produse cu parfum de portocale, scortisoara, migdale, brad, vanilie sau orice fel de parfum care iti aminteste de Craciun. Iata cateva sugestii: 1. Lapte de corp "Delicii de Iarna" - Elmiplant Folosind acest lapte de corp vei simti "pe pilea ta" gustul Sarbatorilor pentru ca te va invalui cu arome de mandarine si scortisoara, zahar si unt de migdale. Principii active folosite: beta-Caroten natural, unt de migdale, Vitamina E.Pret: 10.5 lei noi / 105.000 lei vechi (250 ml). 2. Gel de dus cu Citrice - Korres Gel de dus cremos-spumos cu un efect de hidratare intens si durabil. Proteinele din Grau formeaza o pelicula protectoare pe piele, aceasta mentinandu-si astfel nivelul natural de hidratare.Pret: 35 lei noi / 350.000 lei vechi (250 ml). 3. Lapte de corp cu Vanilie si Scortisoara - Korres Lapte de corp hidratant, cu o textura exceptionala de pudra. Bogat in elemente de baza care "trezesc" epiderma, laptele de corp umple celulele pielii cu energie.Pret: 42 lei noi / 420.000 lei vechi (250ml). 4. Golden Apple Body Butter - The Body Shop O crema hranitoare care ingrijeste si parfumeaza corpul cu aroma delicioasa de mere. Contine extract natural de mere, ingrediente hranitoare precum untul de cacao, ulei de soia, ulei de susan si ulei de babassu. Are un parfum dulce si delicios cu note de top de mar verde si para, note de mijloc de mar rosu si scortisoara iar la baza note de vanilie, mosc si lemn de santal.Pret: 67.50 lei noi / 675.000 lei vechi. 5. Cranberry Candle - The Body Shop Lumanarea cu aroma de fructe de padure este perfecta pentru a-ti decora masa de sarbatori si a-ti parfuma placut locuinta. Are ca note de top parfumul de coacaze cranberry si coaja de grepfrut, note de mijloc acre precum cele de mere necoapte dar si de capsune si note florale care fac ca acest parfum sa fie irezistibil de sarbatori.Pret: 50 lei noi / 500.000 lei vechi. 6. Uleiuri aromaterapie - The Body Shop Pentru ca atmosfera din casa ta sa fie cu adevarat de sarbatoare foloseste arzatoarea si uleiurile pentru parfumarea locuintei cu arome specifice sezonului de iarna de la The Body Shop:Golden Apple Home Fragrance Oil - 20.40 lei noi / 204.000 lei vechi;Cranberry Home Fragrance Oil - 20.40 lei noi / 204.000 lei vechi;Vanilla Spice Home Fragrance Oil - 20.40 lei noi / 204.000 lei vechi. 7. Spumant de baie solid Ma Bar - Lush Spumantul de baie solid cu aroma de cacao, miere si zahar iti aduce mireasma prajiturilor proaspat scoase din cuptor. Principiile active folosite sunt: pudra de cacao (Theobroma cacao), uleiul de portocale dulci (Citrus dulcis), uleiul de bergamota (Citrus bergamia) si zaharul (Saccharum officinarum).Pret: 19.80 lei noi / 198.000 lei vechi 8. Ulei esential de brad - Fares Uleiul esential de brad are actiune expectoranta, antiseptica si usor sedativa. Are un efect tonic asupra sistemului nervos. Se poate folosi in lampa pentru aromaterapie sau se pot turna cateva picaturi in cada inainte de baie.Pret: 4.20 lei noi / 42.000 lei vechi (10ml). 9. Conuri parfumate Orange - Aroma Land Aprinde un con parfumat si toata casa ta va mirosi a portocala proaspat decojita. Cutie metalica ce contine 40 de conuri parfumate si un suport pentru arderea acestora.Pret: 6 lei noi / 60.000 lei vechi. 10. Potpourri Apple Cinnamon - Hem Un amestec de plante, scortisoara si bucati de mere uscate care pe langa faptul ca miros a placinta de mere cu scortisoara asa cum o facea bunica, arata si foarte bine. Le poti aranja intr-un vas oarecare sau le poti imprastia pur si simplu prin casa. Ai grija insa sa nu le lasi in apropierea alimentelor pentru ca acestea pot "imprumuta" mirosul potpourri-ului. Este valabil si pentru orice alt produs menit sa-ti parfumeze casa.Pret: 5.40 lei noi / 54.000 lei vechi. De ce ne incanta atat de mult aromele Craciunului? Pentru ca cele mai multe dintre ele au un efect benefic asupra organismului si asupra starii noastre emotionale. Putem spune ca suntem supusi in fiecare an la o "sedinta" prelungita de aromaterapie si asta se intampla de Sarbatori. Iata numai cateva dintre aromele sarbatorilor si efectele lor asupra noastra: Scortisoara Mirosul de scortisoara are un efect benefic asupra starii generale a organismului, fiind un stimulent fizic si emotional. Scortisoara este cunoscuta pentru proprietatile sale afrodisiace dar si antidepresive. Cercetatorii au demonstrat ca prezenta mirosului de scortisoara intr-o incapere reduce oboseala, irascibilitatea si migrenele persoanelor aflate in incaperea respectiva, ajutandu-le pe acestea sa se concentreze mai bine asupra unor activitati mentale. Portocalele Oricine a decojit o portocala apreciaza acea aroma proaspata, energizanta dar si relaxanta. Mirosul portocalelor este pentru cei mai multi dintre noi "emblema" sarbatorilor de iarna aflandu-se in stransa concurenta cu mirosul proaspat al bradului. Parfumul cojilor de portocale este benefic pentru reducerea stresului, a tensiunii nervoase, a durerilor de cap si a oboselii. Vanilia Vanilia genereaza o stare generala buna, ajutandu-ne sa ne relaxam. Mirosul sau este antidepresiv, reduce starile de nervozitate si frustrare, aducand o stare psihica de satisfactie. Vanilia are si proprietati afrodisiace. Parfumul sau dulce nu este asociat numai cu placerea sexuala ci si cu placerea de a savura dulciuri aromate cu aceasta esenta. Bradul Bradul este pretuit in intreaga Europa pentru virtutile sale medicale si pentru mirosul sau proaspat. Cateva picaturi de ulei esential de ace de brad iti vor aminti de padurile de brad de la munte si de Bradul de Craciun care nu lipseste din nicio casa. Daca ai un brad artificial si iti doresti sa simti mirosul proaspat al bradului natural, poti folosi ulei esential din ace de brad sau produsele cu aroma de brad.

Top 10 rezolutii de Anul Nou

Anul Nou a fost intotdeauna un moment de reflectie asupra anului care tocmai s-a incheiat si, mai mult decat orice, privire plina de optimism spre anul care bate la usa. Este momentul sa reflectam asupra schimbarilor pe care vrem sau avem nevoie sa le facem si sa incercam sa le punem in practica. Oare rezolutiile de pe lista de mai jos se regasesc si in topul tau?... 1. Sa petrec mai mult timp impreuna cu familia si prietenii Stilul de viata haotic si programul de lucru extrem de aglomerat ne rapesc intotdeauna micile, dar adevaratele momente fericite pe care (ar trebui sa) le traim in fiecare zi. Ca atare, petrecem tot mai putin timp in compania persoanelor care conteaza cu adevarat pentru noi - familia si prietenii. Iar studiile arata ca mai mult de 50% dintre noi ne dorim ca anul care vine sa schimbe acest lucru si, fie sa ne ofere mai mult timp de calitate petrecut alaturi de cei dragi, fie noi insine sa facem ceva pentru a "fura" aceste ore care ne-au lipsit in anul care este pe cale sa se incheie. 2. Sa fac mai mult sport Punerea in practica, in mod frecvent si regulat, a unui program de exercitii fizice a fost dintotdeauna asociata cu beneficii pentru starea ta de sanatate. Studiile de specialitate arata ca sportul reduce riscul aparitiei mai multor forme de cancer, creste longevitatea, te ajuta sa pierzi kilogramele in plus si sa iti mentii greutatea ideala, iti ofera o stare fizica si psihica mai buna, reduce presiunea arteriala si chiar are efecte benefice asupra artritei, impiedicand instalarea acestei afectiuni. Pe scurt, activitatea sportiva te mentine sanatoasa, te face sa arati si sa te simti mai bine. De ce sa nu iti pui in gand ca anul viitor sa dedici mai mult timp sportului?... 3. Sa slabesc sau sa imi mentin silueta zvelta Nu este surprinzator ca aceasta a devenit una dintre preocuparile majore ale femeilor din ziua de astazi... Desi suntem preocupate de felul in care aratam si ne intereseaza tot ceea ce inseamna un stil de viata sanatos si o alimentatie echilibrata, totusi sedentarismul este un pericol care pandeste din umbra... Incearca sa iti impui teluri rezonabile si sa iti mentii concentrarea asupra programului de slabit sau asupra dietei pe care vrei sa o urmezi - sunt doi dintre cei mai importanti factori care iti pot asigura reusita pe acest plan. O rezolutie de Anul Nou inseamna o promisiune fata de tine - respect-o si respecta-ti corpul! 4. Sa renunt la fumat Daca ti-ai pus in gand ca anul acesta sa reusesti, in sfarsit, sa redevii nefumatoare, exista tot mai multe alternative care acum iti vin in ajutor. Spre exemplu, terapia de inlocuire a nicotinei (guma de mestecat cu nicotina, sprayul nazal cu nicotina, tabletele sau pastilele cu nicotina etc.) iti sta la dispozitie si te poate ajuta ca tranzitia intre fumatoare si nefumatoare sa fie cat mai usoara. Chiar daca anterior ai mai avut tentative de a renunta la acest obicei total nesanatos, toate soldate cu esecuri lamentabile, nu renunta si de aceasta data! In medie, fumatorii incearca de cel putin patru ori sa se lase de tigari pana cand reusesc cu adevarat sa o faca... Definitiv! Bucura-te de ceea ce ar putea fi prima zi din noua ta viata, din care ai "alungat" nicotina! 5. Sa ma bucur mai mult de viata Avand in vedere faptul ca fiecare dintre noi alearga de la o responsabilitate la alta, ca serviciul nu este o gluma si ca proiectele asteapta in teancuri pe masa de birou, ca o familie si intretinerea unei case inseamna griji si sarcini de dus la indeplinire, nu este de mirare ca o rezolutie tot mai uzitata in ultimii ani este si "Sa ma bucur mai mult de viata"... Invata sa iti faci timp si pentru tine, sa simti ca viata nu trece degeaba si ca in fiecare seara te culci franta, dupa o zi obositoare la job si dupa dereticatul prin casa... Invata sa te bucuri de o mica pauza, de un pranz cu o prietena, de o seara la teatru sau de un film, de o sedinta de masaj de relaxare sau la un spa, de o lectie de dans in doi... Ocupa-te mai mult de hobby-urile tale si adu-ti aminte sa traiesti! 6. Sa renunt la bauturile alcoolice Desi nu ai exagerat niciodata cu acest obicei, iti dai seama tot mai mult ca alcoolul contine calorii care se depun mai repede decat cele continute in diferite feluri de mancare si ca, in plus, sa bei alcool nu este un lucru foarte sanatos. Da, corect, un pahar de vin te relaxeaza la masa si este bun atat pentru digestie, cat si pentru starea ta generala de sanatate, dar exagerarea nu face niciodata bine. Si, daca stai sa te gandesti bine, poate ca de cateva ori ai mai intrecut masura... Foloseste-te de clipele finale ale anului "in agonie", pentru a-ti propune o viata fara alcool. De ce nu, poti incepe cu petrecerea din seara de revelion. Oricum, printre atatia invitati, nimeni nu va observa ca tu ai paharul plin cu apa plata sau cu suc... 7. Sa scap de datorii In anul care se va incheia in curand, cu totii am avut perioade mai mult sau mai putin stresante din punct de vedere financiar, nu-i asa?... Ar fi cazul sa nu te mai "intinzi" mai mult decat poti si sa iti faci un plan de a inapoia banii celor carora le datorezi sume ceva mai "frumusele". Invata sa iti gestionezi mai bine finantele si propune-ti sa returnezi datoriile, esalonat, in fiecare luna. Nu mai amana momentul! Iti pierzi si credibilitatea si nu faci decat sa te inglodezi si mai mult in datorii... 8. Sa invat ceva nou Simti ca te-ai plafonat in ultimul an si ca este cazul sa faci o schimbare sau, cel putin, sa incepi sa inveti lucruri noi, care sa te ajute in cariera sau in viata de zi cu zi? Nimic mai simplu decat sa te inscrii la cursuri de specialitate sau unele care sa te ajute sa pastrezi si mai mult contactul cu un hobby recent descoperit. Poate ca te gandesti la o schimbare in cariera, vrei sa inveti o limba straina sau pur si simplu sa te descurci mai bine cu tehnologia si computerul tau... Fie ca te apuci de cursurile mai sus amintite sau citesti o carte care ti-a atras atentia de foarte mult timp, vei vedea singura ca aceasta rezolutie "educationala" este una dintre cele mai usor de dus la indeplinire. Ca sa nu mai spunem ca este si una dintre cele mai motivante! Provocarile intelectuale te vor ajuta sa iti largesti orizonturile si nu vei avea decat de castigat. 9. Sa ii ajut mai mult pe cei din jurul meu Este o rezolutie frecvent intalnita si total altruista, iar voluntariatul poate cunoaste mai multe forme. Fie ca alegi sa petreci mai mult timp la o biblioteca locala (unde oricum stai cu orele si stii ca personalul are nevoie de ajutor...) sau la o clinica medicala, fie ca devii mentorul unui copil, construiesti o casa, te implici mai mult in activitatile de protejare a mediului inconjurator, aceste organizatii voluntare non-profit au cu adevarat nevoie de ajutorul tau. 10. Sa fiu mai organizata In aproape orice Top 10 al rezolutiilor de Anul Nou, aceasta este o dorinta "fierbinte", care se poate transforma intr-un tel rezonabil. Iar acest "Vreau sa fiu mai bine organizata" poate insemna sa iti pui locuinta la punct (uneori mai sari peste curatenia saptamanala, stim noi...), astfel incat sa iti fie usor sa poti invita oricand acasa prietenii, sau sa iti organizezi mai bine spatiul de la birou, in asa fel incat sa nu te mai ratacesti niciodata printre dosare, in cautarea unui capsator sau chiar sa iti organizezi mai bine folderele si e-mail-urile din calculator, pentru a nu mai pierde timp in cautarea informatiei dorite... Bineinteles, aceasta lista nu este restrictiva... Intotdeauna putem adauga noi si noi teluri, cum ar fi: sa stiu sa nu imi depasesc bugetul, sa castig mai multi bani, sa imi gasesc un job mai bun si care sa ma motiveze mai mult din toate punctele de vedere, sa fiu mai rabdatoare cu cei din jurul meu si cu colegii de serviciu, sa mananc sanatos, sa devin o persoana mai buna... Nici unul dintre ele nu reprezinta un vis. Toate pot fi indeplinite atata vreme cat ai vointa si pornesti la drum cu un plan bine pus la punct. In definitiv si la urma urmei, de ce sa nu tinzi spre mai bine si mai mult pentru propria persoana? Anul Nou tocmai se intrezareste...

Rezolutii implinite in 6 pasi

Cum Anul Nou se apropie cu pasi vertiginosi si cum deja ti-ai stabilit rezolutiile pe care ti le-ai propus pentru anul care vine, hai sa vedem care sunt cele mai bune modalitati de a face ca aceste dorinte sa devina realitate.

Superstitii de Anul Nou

Cu siguranta, n-ar trebui sa ne gandim prea mult pentru a da raspuns la intrebarea: "Care este cea mai asteptata noapte a anului?". Daca nu ai planuri de casatorie, nu poate fi vorba decat despre noaptea de Revelion, cand anii se incruciseaza pentru o secunda, marcand un nou inceput.

"Gloria este doar intamplare, esentialul este sa fii mereu demn de ea"

Am cunoscut-o in urma cu cinci ani si daca spun ca m-a impresionat, ar insemna sa minimalizez impactul pe care l-a avut asupra mea. Am inteles atunci adevarata semnificatie a termenului "pasiune". Pentru ca Noela Ionescu, medic primar Chirurgie plastica si Microchirurgie reconstructiva, face parte cu siguranta dintre cei alesi pentru aceasta profesie, pe care o iubeste din tot sufletul si careia ii dedica toata energia sa. Mi-a vorbit, cu ochi stralucitori, despre unele cazuri aparent pierdute, pacienti care erau adusi in miez de noapte in stare disperata, si carora le-a redat viata. Sau despre pacienti suferind de diverse malformatii congenitale, pe care i-a operat cateodata in mai multe etape, daruindu-le o infatisare asa cum ei nu mai sperasera sa aiba: normala. Eram uimita, nu-mi gaseam uneori cuvintele, dar ea suradea. "Dumnezeu a facut acest lucru, eu sunt doar un instrument", obisnuia sa-mi spuna. Cand a consimtit sa-mi acorde un interviu, intrebarile pe care as fi dorit sa i le adresez au inceput sa se inghesuie instantaneu. Mi-a vorbit despre activitatea sa, persoanele care i-au influentat parcursul profesional, sentimentele pe care le incearca, numeroasele hobby-uri, calatoriile efectuate, cartea publicata si cea in curs de redactare... Si am convingerea ca ar mai fi avut multe altele sa-mi povesteasca. Un destin profesional prefigurat din primii ani de viata "Inca din copilarie, am manifestat un interes pronuntat pentru natura si pentru formele vii. Tin minte casa bunicilor si faptul ca adeseori, in capcana de soareci, se mai prindea cate un soricel. Imi amintesc dorinta si nevoia mea de a afla ce se gaseste in interiorul soricelului. Disecam soricelul mort, asezat pe o placuta de lemn. Intr-o buna zi mama mea a descoperit ceea ce faceam si, ea fiind profesoara de biologie, a spus ca era una dintre cele mai frumoase disectii pe care le vazuse. Aveam noua ani pe atunci, imi lipseau cunostintele de anatomie, dar disectia structurilor, evidentierea viscerelor erau atat de relevante, incat mama ramasese uimita", povesteste Noela, zambind amintirilor de atunci. In orice caz, inceputul era facut. Pe langa acest interes, Noela manifesta o vadita inclinatie spre stiinte, iar faptul ca bunicul sau, care a crescut-o, era foarte bolnav si nu-l putea ajuta a influentat-o mult in alegerea profesiei. "Mi-am promis ca voi fi in masura sa-i ajut pe membrii familiei si pe cei apropiati". Destinul Noelei se prefigura, astfel, de la sine. A reusit la examenul de admitere din prima incercare, fapt considerat pe atunci o raritate - "Una dintre colegele mele reusise la cea de-a zecea incercare", isi aminteste ea. Alegerea chirurgiei plastice a facut parte tot din destin. In primul an de facultate, Noela a efectuat voluntariat la profesorul Stefan Luchian, la Spitalul Clinic de Urgenta din Iasi. "A fost o imensa onoare pentru mine. Acesta era un adevarat maestru al chirurgiei plastice si efectua inclusiv interventii estetice. Nu voi uita niciodata prima blefaroplastie la care am asistat, in calitate de student". Cum studentii si rezidentii care faceau practica in spital aveau posibilitatea sa asiste la inteventiile chirurgicale, Noela a avut, intre altele, ocazia de a participa la importante interventii de Microchirurgie. Restul, cum se spune, este mai mult sau mai putin istorie. Cativa ani mai tarziu, Noela si-a sustinut teza de doctorat, in care a abordat o problema dificila, cea a limfedemului cronic (n.r.: o acumulare anormala de limfa in tesuturi). "Mi-am finalizat lucrarea destul de repede si ulterior mi-am sustinut examenul de primariat". In felul acesta, la numai 34 de ani, Noela Ionescu era medic primar si doctor in stiinte. "Gloria este doar intamplare..." "Dincolo de aceste titluri, eu consider ca lupta pentru glorie este mult mai importanta decat gloria insasi", afirma Noela. De altfel, un dicton preferat al sau este urmatorul: "Gloria este doar intamplare, esentialul este sa fii mereu demn de ea". Parcursul profesional al Noelei a fost influentat de oameni deosebiti, alaturi de care a avut ocazia sa lucreze. Ea il aminteste aici pe profesorul Anthony Erian, presedintele Academiei Europene de Chirurgie Cosmetica, alaturi de care a lucrat la Cambridge in cadrul unui Fellowship program. "Omul acesta si-a pus amprenta asupra stilului meu de a opera si de a gandi un caz. Ultima lectie pe care mi-a dat-o a fost: cum sa spui 'Nu' persoanelor care vin in cabinet pentru a se programa, dar care nu au indicatie operatorie. Este nevoie de curaj, responsabilitate si de a nu lasa aspectul financiar sa primeze". Un alt om care i-a marcat destinul profesional este profesorul Daniel Farkas, care in prezent activeaza in Statele Unite ale Americii. "Este un om special, de la care am invatat ca absolutul exista si ca el poate fi atins. Indiferent de domeniu! Se ocupa de cercetare de inalt nivel si isi aduce contributia la descoperirea unor tratamente pentru maladii incurabile. Sunt impresionata de modestia sa, de inaltul sau grad de umanism, de caldura sufleteasca si de capacitatea sa neobisnuita de munca, ce se concretizeaza in rezultate remarcabile". Frumusetea umana versus frumusetea artistica Ar fi interesant de stiut care este conceptia unui chirurg plastic despre frumusete, opinia unui om care poate deopotriva corecta, infrumuseta sau chiar reconstrui trasaturile fizice ale unei persoane. "Frumusetea absoluta este caracterizata de armonie si proportionalitate", spune Noela. Armonia se defineste prin simetrie, precizie, coordonare si functionalitate. Fata femeii tinere reflecta lumina si iradiaza, asa cum o perla veritabila reflecta lumina sub forma unor raze paralele, perla devenind astfel ea insasi o sursa de lumina. Proportionalitatea, un alt criteriu al frumusetii, se refera la raportul care se stabileste intre inaltime, latime si volum. Ceea ce deosebeste frumusetea artistica de frumusetea umana este perisabilitatea acesteia din urma. De altfel, asa cum ne spune Noela, exista si o asemanare intre cele doua tipuri de frumusete: ambele depind de cultura, de epoca, de gradul de civilizatie al acesteia. "Atat in Europa, cat si in Statele Unite ale Americii, criteriile de frumusete includ femeia tanara, inalta, supla, cu alura sportiva, cu buze voluptuoase, nas mic si fin, sani bine dimensionati si talie subtire. In schimb, in America de Sud, regiunile fesiere sunt mult mai importante; de aceea, exista numeroase cereri pentru implante in aceste zone, ceea ce intalnim mai rar in alte parti ale globului", explica Noela. "Trasaturile care atrag cel mai mult atentia sunt, in ordine descrescatoare, ochii, sprancenele, obrajii, buzele, nasul, barbia, gatul. Sfaturile pentru prelungirea frumusetii si a tineretii includ: o viata echilibrata, un regim hipocaloric, eliminarea toxinelor, renuntarea la fumat si alcool, evitarea expunerii la soare si a sedentarismului si, pe cat posibil, relaxarea. Subliniez importanta factorului genetic in ceea ce priveste frumusetea si mentinerea acesteia", mai specifica Noela. Un "arhitect de cuvinte"... Activitatea profesionala si numeroasele stagii sustinute i-au purtat pasii in cele mai indepartate colturi ale lumii si din fiecare loc pastreaza in suflet povesti si amintiri aparte. Despre unele dintre acestea a simtit nevoia de a scrie, iar in felul acesta, lucreaza acum la cea de a doua sa carte. Astfel, Noela a calatorit in China, unde a stat sase saptamani. Experientele si impresiile sale vor fi transpuse intr-un volum intitulat "China din noi", care va fi o editie bilingva, romano-engleza. "Titlul a fost astfel ales pentru ca in fiecare din noi exista China; pentru aceia care am trait in comunism, exista niste amprente, rani care se cicatrizeaza cu timpul, dar nu dispar. Vom ierta, dar nu vom uita niciodata. Voi vorbi despre suferintele noastre de atunci si voi face o comparatie intre acestea si viata actuala a chinezilor, care traiesc intr-o oranduire similara. Chinezii se multumesc cu extrem de putin din punct de vedere material, si muncesc cu o abnegatie iesita din comun. Exista acolo o politete formala, de care te lovesti la tot pasul, dar europeanul trebuie sa fie atent. De exemplu, chinezii nu considera politicos sa strangi mana celui intalnit, iar imbratisarile sunt interzise", relateaza Noela. Spuneam ca volumul despre China este cel de al doilea pe care il scrie Noela. Debutul sau in lumea literara s-a petrecut in anul 2005, cand a publicat o carte de poezii, tot in editie bilingva, dar romano-franceza. "Cand am inceput sa scriu, aveam multa candoare si cuvintele sclipeau sub varful creionului precum licuricii. Astazi, pe aripile lor s-a depus cenusa: de la timp, de la varsta, de la poluare (fizica, morala si de alta natura). O carte publicata atunci ar fi inveselit copiii, cea publicata astazi trimite adultii in lumi paralele, ii face sa se gandeasca la efemer, la suferinta, la atmosfere cotidiene dificil de acceptat", mentioneaza Noela, precizand ca nevoia ei de prezentare a unui material original s-a lovit permanent de teama de alunecare in ridicol. "Astept sa descoperiti in aceasta carte ceva care va reprezinta... versurile mele vor 'sa faca lumina, nu sa faca dreptate' (nici nu ar reusi, de altfel) intr-o societate contemporana in care dragostea, sinceritatea, valorile culturale, capacitatea de munca, cea de exprimare si altele stau sub semn negativ, urmand sa fie repuse in drepturi candva", mai spune Noela, precizand ca, in Romania secolului XXI, ea este un "simplu arhitect de cuvinte". Noela spune ca acest volum de poezii reprezinta un martor al unor emotii atat reale, dar majoritatea imaginare. "Cand muncesti atat de mult si ai o profesie care te solicita in asemenea masura, ajungi foarte obosit acasa si aici incep sa redevin eu insami. Cand operez, cred ca sunt o combinatie: este persoana mea, cea obisnuita, chirurgul profesionist care actioneaza cu sange rece, dar cred ca intervine si mana Divinitatii, care adauga plusul necesar, ca o binecuvantare asupra a ceea ce fac. Sunt convinsa ca, in momentul in care operez un pacient, eu nu fac decat manevre pur tehnice. Vindecarea implica si o forta superioara, mult deasupra noastra, care guverneaza Universul. Eu cred ca pacientii primesc: de la mine mai putin, de la Dumnezeu mai mult. Consider ca aceasta este esenta vietii si muncii mele." Emotiile reale ale Noelei, reflectate prin intermediul acestor poezii, au fost dictate de trecerea anilor, de schimbarea etapelor de viata si a locului in care a activat de-a lungul timpului. "Plecarea la Cambridge, plecarea in Statele Unite, viata in Franta, contactul cu Portugalia - toate au influentat aceste poezii. Traiam in lumi diferite, incercam sa ma acomodez la stiluri diverse de viata, la oameni altfel. Adesea exista stresul de adaptare, alteori faptul ca nu aveam multi prieteni isi punea amprenta - era ca o solitudine care se cerea exprimata". Cartea de poezii a fost publicata din doua motive, ne impartaseste Noela. "Am publicat din doua motive: in cinstea bunicului meu, Simion Ionescu, filosof, lingvist, avocat, profesor si teolog. Iar cel de al doilea motiv... am publicat pentru urmasii mei". "As vrea sa cred ca pacientii mei nu vor uita" Pentru Noela, miile de pacienti pe care i-a avut pana acum reprezinta si ei un fel de copii ai sai si isi aminteste de numeroase cazuri, unele dintre ele dramatice si fara speranta, pe care le-a solutionat, redand viata normala chiar cand aceasta parea pierduta. "As vrea sa cred ca ei nu vor uita. Un caz mai deosebit, care m-a impresionat, a fost al unei tinere in varsta de 18 ani din Pitesti, care a suferit un accident rutier, fiind lovita de un jeep. A fost adusa in stare de soc, cu multiple contuzii si fracturi la nivelul membrelor inferioare. Am operat-o de numeroase ori, am colaborat cu diversi colegi specialisti in terapie intensiva, medici ortopezi, fiecare si-a adus contributia. O tin minte pentru ca, dupa numeroase ore petrecute in sala de operatie si incercari de a-i reda functionalitatea membrelor, pot spune ca acum ea poate merge si poate dansa". Noela Ionescu a operat si persoane cunoscute din Romania, al caror nume nu il face public, dar ne-a vorbit putin despre sentimentele acestora in postura de pacienti. "Pacientele care fac parte din lumea vedetelor dezvolta adeseori o angoasa intr-o forma mult mai serioasa decat a celorlalte paciente, care nu sunt persoane publice. Exista teama ca operatia nu va reusi intru totul sa atinga standardele dorite. Dat fiind ca persoanele respective se afla in lumina reflectoarelor, se cer atinse anumite standarde de frumusete. Exista comentarii din partea stilistilor, a fotografilor, a regizorilor, care le spun ulterior daca fata si corpul lor s-au modificat in sensul dorit si pot face fata unui contract mai important de imagine", explica Noela. Lectura, pian, pictura si... o piesa de teatru Altfel spus, cateva dintre hobby-urile Noelei, carora le aloca putinul timp liber care-i mai ramane la dispozitie. Ii place sa citeasca filozofie, religie, autori cunoscuti sau mai putin cunoscuti; Gabriel Garcia Marquez, Pascal Bruckner, Herman Hesse, Kant... De asemenea, ii place sa cante la pian, la chitara si sa picteze. "Pictez in acuarela. Incerc sa redau succesiunea anotimpurilor, schimbarea superba din punct de vedere cromatic, in linii si tuse cat mai simple si cat mai apropiate de atmosfera reala". Cand era studenta, mai precis in anul al doilea de facultate, a jucat in piesa "Boul si vitelul", de Ion Baiesu. "Pe atunci, faceam parte din trupa de teatru a Universitatii de Medicina si Farmacie din Iasi. Experienta acelei comedii mi-a aratat ca este posibil ca, intr-o existenta plina de greutati si adesea de obstacole, sa-ti gasesti o oaza de liniste jucand comedie", isi aminteste Noela. In mod firesc, acum ar trebui sa urmeze incheierea, dar uneori este greu sa-ti gasesti cuvintele. Un destin complex, o persoana cu multiple talente, pe care si le exploateaza la maximum, storcand uneori si ultima picatura din cele 24 de ore ale zilei. Poate cel mai bine ar fi sa o las chiar pe Noela sa incheie. "Cel mai important om este nu cuceritorul, ci acela care reuseste sa se invinga pe sine insusi".

Lucrezia Borgia - condamnata pe nedrept de istorie?

Este una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei universale, pe care nu stim inca unde sa o incadram: in galeria marilor criminali sau a celebrelor curtezane, nevinovata insa de crima si condamnata in contumacie, numai pentru ca era sora lui Cesare Borgia si fiica lui Rodrigo Borgia (ulterior, Papa Alexandru al VI-lea), doi asasini asupra carora nu mai planeaza demult nici o indoiala? Pare incredibil faptul ca Lucrezia Borgia a trait numai 38 de ani, interval in care a fost invinuita de adulter, incest, nenumarate intrigi politice si... multiple crime. Mare parte dintre aceste acuzatii au fost confirmate inca de la vremea respectiva. Ceea ce se stie cu siguranta este ca tatal ei i-a aranjat prima casatorie (din cele trei avute in totalitate), cu Giovanni Sforza, membru al uneia dintre cele mai importante si influente familii din Milano. Dar nu dupa multa vreme casatoria aceasta, celebrata cu un fast considerat revoltator chiar si pentru capriciile epocii, nu a mai fost considerata "utila" de catre tatal Lucreziei, care a dispus asasinarea lui Sforza. Versiunea acceptata de majoritatea istoricilor este ca Lucrezia a fost informata de fratele ei in legatura cu acest lucru si l-a prevenit pe sotul ei, care a fugit din Roma. Insa asa cum se intampla de obicei, nu se stie sigur daca intr-adevar Papa a dat acest ordin, sau totul a fost doar o inscenare a Lucreziei si a lui Cesare, cu scopul de a scapa de un sot plictisitor si care devenise inutil din punct de vedere politic. Oricum, atat Papa cat si Cesare au fost multumiti cand au auzit ca Sforza fugise, si au pregatit imediat terenul pentru al doilea mariaj al Lucreziei. Papa i-a solicitat cardinalului Ascanio Sforza, unchiul lui Giovanni, sa-si convinga nepotul sa fie de acord cu divortul pe motiv ca mariajul nu a fost consumat. Insa acesta din urma s-a opus si si-a acuzat sotia de legaturi incestuoase pe care le-ar fi intretinut atat cu tatal, cat si cu fratele ei. Atunci, Papa i-a oferit lui Giovanni intreaga zestre a Lucreziei, iar familia Sforza l-a presat sa accepte oferta, amenintandu-l cu retragerea sprijinului material si politic. Neavand de ales, Giovanni a semnat o declaratie in care a recunoscut ca nu a fost in masura sa intretina raporturi intime cu sotia sa, iar casatoria a fost astfel anulata. In tot cazul, atunci Lucrezia a mintit in fata cardinalilor, afirmand ca mariajul ei cu Sforza nu s-a consumat. Judecand dupa modul in care s-a sfarsit cea de-a doua casatorie a Lucreziei si gelozia patologica a lui Cesare Borgia fata de cumnatul sau, Alfonso de Aragon, putem considera ca acuzatiile de incest care i s-au adus sunt intemeiate. Se pare ca Lucrezia a fost indragostita de cel de-al doilea sot, iar fratele ei nu a suportat acest lucru si a poruncit ca acesta sa fie strangulat. Lucrezia, care isi iubise sotul, nu a putut depasi niciodata aceasta drama. Cu atat mai mult cu cat fiul ei si al lui Alfonso, un baiat numit Rodrigo, a murit la varsta de 13 ani. Cel de al treilea (si ultimul) mariaj al Lucreziei a fost aranjat tot de tatal sau, si tot din considerente politice. Ea a devenit astfel ducesa de Ferrara si a avut mai multi copii cu sotul sau, reusind pe parcurs sa-si reabiliteze imaginea afectata de scandalurile in care fusese implicata. A murit in vara anului 1519, ca urmare a complicatiilor survenite dupa o nastere. Legenda? Adevar? Speculatii? Cel putin in cazul de fata, este foarte greu sa "decantam" aceste concepte. Nu au ramas multe documente din acele timpuri, asa incat este greu de stiut daca Lucrezia a fost sau nu o criminala. Cei care sustin aceasta ipoteza afirma ca au gasit dovezi si ca Lucrezia Borgia participa la banchete alaturi de Cesare si de tatal lor, iar acolo isi otraveau pe rand rudele incomode sau pe cei care-i deranjau din punct de vedere politic. De asemenea, se spune ca familia Borgia detinea o otrava speciala, preparata dintr-un amestec de fosfor cu arsenic si pentru care nu exista antidot. Potrivit acelorasi legende, Lucrezia ar fi avut un inel cu piatra, in care facuse un orificiu. Aici introducea otrava, pe care o picura in cupa victimei, sub pretext ca ii mai toarna vin. Dar nu exista o dovada certa in acest sens. Lucrezia a fost, incontestabil, o femeie frumoasa, care si-a pus amprenta din multe puncte de vedere asupra evenimentelor din epoca. Nu a ramas nici un tablou care sa ne-o infatiseze, ci numai cateva scrieri care o portretizeaza si in functie de care unii pictori au desenat-o. Bartolomeo Veneziano este unul dintre acestia, dar nu vom sti niciodata cat din infatisarea Lucreziei sale o reprezinta intr-adevar, si cat este rodul imaginatiei.

"Volver", intoarcerea la radacini...

Ca orice film al lui Pedro Almodovar, iti intra in suflet, te rascoleste, te reinventeaza. "Volver" este poate cea mai frumoasa creatie a sa. Cu siguranta este filmul cel mai usor de patruns, desi fantasticul si realul se impletesc natural, la fel ca in peliculele sale anterioare. Este un film al intoarcerii ("volver"). La radacinile lui Almodovar, la comedie, la lumea femeilor, la maternitate. Un omagiu bland si cald inchinat oamenilor. Despre oameni. Pentru oameni. Regizorul afirma: "Cel mai greu lucru la 'Volver' a fost sa scriu sinopsisul. Filmele mele devin din ce in ce mai greu de povestit in cateva linii." Si, intr-adevar, la Almodovar povestile nu sunt niciodata simple. Firele narative se amesteca, realitatea se impleteste cu elemente de fantastic si ai sentimentul ca esti partas la o un basm, cu toate minunile sale. Iar filmele lui Pedro Almodovar sunt adevarate minuni. Oameni si vieti care traiesc si pulseaza in filmele pe care le creeaza. Trei generatii de femei supravietuiesc vanturilor de Est, focului, nebuniei, superstitiilor si chiar mortii, prin bunatate, minciuni si printr-o vitalitate fara limite. Raimunda (Penelope Cruz), maritata cu un muncitor fara serviciu, are o fata adolescenta, Paula (Yohana Cobo), ce creste sub privirile pofticioase ale tatalui ei. Sole (Lola Duenas), sora ei, are o mica afacere, un salon de coafura improvizat acasa. Cele doua surori fac o vizita matusii lor in varsta si sunt surprinse sa o auda pe aceasta vorbind despre mama lor, Irene (Carmen Maura), care a murit intr-un incendiu alaturi de tatal lor, ca si cum ar fi fost inca in viata. O credinta obisnuita, de altfel, in sat, unde se spune ca spiritul celor disparuti le apare celor dragi mai ales daca au lasat in urma probleme nerezolvate. Pana la urma, asa se si intampla. Pentru ca Irene ii apare mai intai surorii ei (Chus Lampreave) si apoi lui Sole, desi cele cu care are inca niste probleme de rezolvat sunt Raimunda si vecina din sat, Agustina (Blanca Portillo). La intoarcere insa, Raimunda are de infruntat o alta dilema - in bucatarie gaseste cadavrul sotului sau, intr-o balta de sange. Incercand sa se apere de poftele "tatalui", Paula l-a injunghiat pe acesta si, disperata, o asteapta pe mama ei. Raimunda trebuie sa caute acum solutii pentru a scapa de cadavru si pentru a-si proteja fiica. Nici macar nu poti spune ca acest film se incadreaza intr-un gen anume. Pentru ca are cate putin din fiecare - este o drama, cu tristeti si suferinte acute, este un thriller care te tine cu sufletul la gura cu micile sale actiuni "politiste", este o comedie neagra cum numai Almodovar stie sa faca... Un film in care mortii si vii "traiesc" unii langa altii, personaje ale aceleiasi lumi, in care moartea nu are nimic lugubru, nimic infricosator, nimic sinistru. Ba chiar dimpotriva - moartea este privita ca o stare naturala, este integrata vietii si genereaza situatii amuzante, un umor negru, in stilul inconfundabil al regizorului. Secventa de la inceputul peliculei, in care femeile din La Mancha au grija de mormintele celor dragi, le curata si le primenesc, spune totul despre felul in care traiesc oamenii in aceasta Spanie vie si calda. Mortii nu pleaca niciodata complet de langa noi, iar oamenii din La Mancha le-au inchinat o cultura si ritualuri umane. Mortii le imbogatesc viata, sunt in continuare prezenti, cu o naturalete incredibila. Almodovar avea sa spuna despre filmul sau: "M-am intors la tinutul La Mancha (cu traditiile, vorbele, terasele lui). M-am intors la lucrul cu Carmen Maura (dupa 17 ani), lucrez din nou cu Penelope Cruz, cu Lola Duenas si cu Chus Lampreave. M-am intors la maternitate, ca origine a vietii si ca fictiune. Si, bineinteles, m-am intors la mama. La Mancha este pentru mine sanul matern... Mama a fost mereu prezenta in timpul scrierii scenariului. Nu stiu daca filmul e bun, insa mie mi-a facut enorm de bine sa-l fac. Pana acum am dramatizat prea mult moartea. Nu am acceptat-o si nici n-am inteles-o. Si asta m-a intristat teribil, mereu. Fantoma mamei care le apare fetelor este cel mai important lucru din 'Volver'. In satul meu, aceste lucruri se intampla. Am auzit de astfel de aparitii, desi eu nu cred in ele. Decat daca li se intampla altora. Sau in fictiunea filmului meu. Fapt care mi-a adus o mare seninatate. Niciodata in viata nu am fost senin. Nelinistea mea launtrica, alaturi de insatisfactia galopanta, au actionat in general ca un stimul. In ultimii ani insa ele au creat anxietate, in viata si in munca mea. Pentru a regiza un film iti trebuie mai multa rabdare decat talent. Si eu mi-o pierdusem de mult. O data cu 'Volver', cred ca mi-am recuperat o mare parte din rabdare... Cu acest film, am umplut un gol, mi-am plans mortii. Mi-am luat ramas bun de la ceva (tineretea mea?) de care inca nu ma despartisem. Nu e nimic paranormal aici. Mama insa nu mi-a aparut, desi i-am simtit prezenta mereu. 'Volver' este tributul meu fata de riturile practicate de consatenii mei in privinta mortii. Mortii nu mor niciodata total. Dintotdeauna mi-am invidiat consatenii pentru usurinta cu care vorbesc cu mortii lor, cu care le cultiva memoria. Precum Augustina in film, multi isi ingrijesc propriul mormant de cand sunt inca in viata. Pentru prima data acum accept ca moartea exista. Nu ma mai infricoseaza. Desi nu sunt religios, am facut presonajul lui Carmen Maura sa vorbeasca despre Infern, Paradis si Purgatoriu. Si rezulattul e ca cealalta lume este exact lumea noastra. Aici suntem in Infern, in Paradis sau in Purgatoriu." Femeile lui Pedro Almodovar... Nu degeaba aceasta pelicula a luat Premiul de interpretare feminina la Cannes, anul acesta, precum si premiul pentru Cel mai bun scenariu, acordat lui Almodovar. Distributia feminina aleasa de regizor este extraordinara - Penelope Cruz este mai frumoasa ca oricand, plina de vitalitate si joaca, probabil, cel mai bun rol al ei de pana acum. O actrita cu mult mai buna decat i s-a acordat credit - capacitatea ei de a trece de la o emotie la alta, de la pasiune si tandrete la ura sau lacrimi, puterea si fragilitatea ei, toate au ajutat-o sa aduca la viata personajul Raimunda. Lola Duenas nu iese in evidenta atat de mult ca Penelope Cruz - personajul ei, Sole, este mereu pus in umbra de catre cel interpretat de Cruz. Totusi Duenas reuseste sa aduca un echilibru fantastic intre pasiunea aproape nestavilita a Raimundei si "cumintenia" timida a lui Sole. Caldura sufleteasca a lui Sole, bucuria ei sincera, de copil, si recunostinta pe care o simte regasindu-si mama alaturi, fie si ca "fantoma", sunt emotionante si atat de profund umane, punand din nou accentul pe ceea ce inseamna familia pentru Almodovar. Regizorul a afirmat, in legatura cu acest lucru: "'Volver' este un film despre familie si facut in familie. Surorile mele mi-au fost sfatuitoare in tot ceea ce era legat de La Mancha si despre casa din Madrid (cu salonul de coiffure, mesele, detergentii...). Si familia mea s-a mutat de la sat la oras. Eu am plecat de acasa foarte devreme si am devenit un orasean inveterat. Agustina, personajul cel mai expresiv dintre cele ale acestui film de femei, are o scena vitala. Ea priveste, singura pe strada, cum se indeparteaza masina lui Sole, si aceasta este imaginea singuratatii rurale in mijlocul orasului...". Asa cum spune si Almodovar, Agustina (Blanca Portillo) este un personaj cheie al peliculei - ea intruchipeaza ideea de comunitate si solidaritate. Ea este cea care are grija de vecinii in varsta din sat, cultiva si perpetueaza traditiile si, in egala masura, secretele comunitatii. Agustina, bolnava de cancer, in faza terminala, isi doreste cu disperare ca, inainte de a muri, sa rezolve misterul legat de disparitia mamei sale. Iar Portillo ii joaca rolul cu demnitate si naturalete, cu gratia femeii care stie mai multe si mai bine, cu bunul simt al celui care traieste intre oameni si pentru oameni. Yohana Cobo (Paula) este si ea parte integranta din acest univers al femeilor lui Almodovar. Rolul sau, desi mai mic comparativ cu rolurile celorlalte actrite, este la fel de plin de intensitate ca si ale lor. Reactiile personajului, tensiunile si dramele pe care le traieste o alatura celorlalte femei puternice din aceasta distributie. Carmen Maura (Irene) revine cu bucurie, daruire, devotament si implicare evidente alaturi de Almodovar, dupa 17 ani de absenta, reprezentand o noua intoarcere a regizorului... Secvente pline de emotie pe care Maura le joaca aparent fara efort o recomanda drept un talent desavarsit. Personalitatea ei puternica ajunge la inima fiecaruia dintre noi si imbogateste lumea marelui ecran. Este intruchiparea mamei, cu sacrificiile pe care numai o mama le-ar putea face pentru familia si copiii ei, cu greselile sau amintirile urate care ne leaga pe toti de existenta sau amintirea mamei, cu toate clipele de fericire absoluta pe care le asociem cu imaginea ei... Nu exista foarte multi regizori care sa stie sa vorbeasca despre moarte si despre femei asa cum o face Pedro Almodovar. Moartea devine o stare naturala, chiar un alt mod de viata... Este amuzanta, profunda si plina de semnificatii. Iar femeile din lumea lui Almodovar... au relatii complicate, strans legate, adanci, cu foarte multe ramificatii si motivatii. Un film despre dragostea materna, despre familie, comunitate, vecini, prieteni, despre atitudini si ritualuri, despre viata si moarte, despre mister si taine pe care este mai bine sa le pastrezi ingropate, dar care uneori te lovesc peste fata... Filmele lui Almodovar ascund intotdeauna comori si intrebari... Un film despre trecutul pe care trebuie sa il infrunti, despre lucruri nerezolvate ce isi arata coltii, despre relatii si tensiuni, despre relatia mama-fiica, vesnic problematica, vesnic plina de obstacole, dar care ascunde in sine bucurii si fericiri nebanuite. Un film despre iertare si sacrificiu, despre greseli si despre a merge mai departe, lasand in urma ceea ce nu trebuie spus cu voce tare sau reparand poduri emotionale distruse candva de neintelegeri. O bijuterie de film pe care nu trebuie sa il pierzi. Unul dintre putinele proiecte cinematografice care te va indrepta spre propriul suflet. Cu multa caldura si compasiune.

Dorotheea Petre - prima actrita premiata la Cannes

Multi actori viseaza intreaga viata sa urce pe scena in cadrul festivitatii de premiere a unui festival de film de asemenea anvergura precum este cel de la Cannes. Fie isi exerseaza discursurile in fata oglinzii, fie isi imagineaza cum ar decurge totul... Cert este ca a visa nu e interzis, iar din momentul in care se da prima comanda "Motor!", si pana la finalul "Taiati!", actorii se straduiesc sa aiba o performanta cat mai buna. Sau poate nu neaparat cu gandul la un premiu, decat cel mult in subconstient. Surpriza este imensa, oricum. Dar ce simti atunci cand primesti un premiu care nu s-a mai acordat niciodata, la cel mai mare festival european de profil? Ce fel de rol si ce prestatie ar trebui sa ai pentru a obtine aceasta rasplata? Dorotheea Petre, cea dintai actrita premiata la Cannes (pentru rolul Evei, interpretat in filmul "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii"), ne povesteste despre aceasta experienta... Asa a inceput povestea Evei... Distribuirea Dorotheei in rolul Evei a avut loc intr-un mod oarecum neasteptat, ca urmare a faptului ca, in urma cu mai bine de un an, il impresionase pe regizorul Catalin Mitulescu. Altfel spus, nu aduce anul ce aduce... un casting la care nu ai reusit sa ajungi. "Am fost cautata de catre cei care se ocupau de castingul pentru filmul 'Ryna'. Asta se intampla in mai 2004. In urma cu un an si jumatate, il intalnisem pe Catalin pe culoarele facultatii si ma chemase la un casting, la care nu am mai ajuns. Ulterior, colaborand cu Ruxandra Zenide (regizorul filmului 'Ryna') si tinandu-ma minte de atunci, m-a propus pentru rol. Dupa doua saptamani am dat o proba filmata, dupa care am fost anuntata ca am primit rolul si am inceput munca de pregatire. Peste sase saptamani intreaga echipa s-a mutat la Sulina, unde am realizat filmarile pentru 'Ryna'. Acolo am si vorbit cu Catalin despre filmul pe care urma sa-l faca (n.r. - "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii"). Revenind in Bucuresti mi-a dat scenariul, am stat de vorba si cand am vrut sa i-l restitui mi-a spus sa-l pastrez, pentru ca am fost distribuita in rolul principal", isi aminteste actrita. Dorotheea Petre spune ca, desi nu si-ar fi imaginat ca filmul va avea un asemenea impact, iar prestatia sa va fi atat de apreciata, s-a straduit sa joace cat mai bine si sa dea tot ce este mai bun. "In meseria de actor lucrezi de dimineata pana seara, incerci in permanenta sa te perfectionezi si astepti sa ti se dea o sansa. Este nevoie de noroc pentru ca suntem foarte multi in bransa. Pentru a fi remarcat, trebuie sa fii omul potrivit la locul potrivit, sa ai curaj, sa crezi in tine si sa nu renunti", puncteaza artista. Dar cine este Eva? In pelicula lui Catalin Mitulescu, Dorotheea interpreteaza rolul unei adolescente in varsta de 17 ani, care trece in clasa a XII-a. Filmul este povestea acestei fete, relatata de fratiorul sau, Lalalilu. "In mare, este vorba despre felul in care o surprinde pe Eva Revolutia din decembrie 1989. Ideea este ca, Eva fiind foarte tanara, evenimentele tragice de atunci nu o marcheaza, are o anumita inocenta care o protejeaza si o ajuta sa treaca mai usor peste aceste evenimente. Iubitul ei, Romica, moare la Revolutie si ea este afectata de asta asa cum se intampla la 17 ani... Adica, intr-un fel resimti disparitia cuiva drag daca ai 40 de ani, si cu totul altfel in adolescenta. Filmul prezinta foarte frumos relatia Evei cu fratele ei, ea este exmatriculata din scoala pentru ca a spart un bust al lui Ceausescu, dupa revolutie pleaca sa lucreze pe un vas de croaziera... Este o poveste simpla si foarte frumoasa pentru ca, fara nici un fel de artificiu, infatiseaza o parte din lumea de atunci", relateaza Dorotheea Petre, adaugand ca mesajul principal al peliculei ar fi "Sa nu privesti inapoi cu manie". De altfel, tocmai aceasta naturalete a constituit, daca putem spune asa, arma secreta a acestui film, conferindu-i magnetism. "Acesta e de fapt visul oricarui artist: sa spui totul, in linii cat mai simple". "Expresia 'a intra in pielea personajului' imi pare stupida" Ma intreb cum si-a pregatit ea acest rol, o prestatie care i-a determinat pe membrii juriului de la Cannes sa faca o exceptie. Oarecum paradoxal, Dorotheea este de parere ca, desi studiaza cu multa atentie scenariul si incearca sa-si cunoasca personajul, nu poate spune ca s-ar identifica total cu acesta. "Mie mi se pare putin impropriu sa spui ca intri in pielea personajului, pentru ca nu se intampla de fapt asta. Cel putin pentru mine nu exista asa ceva si nu-mi place sa spun acest lucru. Suna cam... stupid. Eu citesc scenariul, imi place rolul, mi-l asum, si apoi construiesc treptat, ca pe un tablou sau o sculptura. Pentru mine, actoria este o meserie normala, ca oricare alta, cu regulile si etapele ei. Incerc sa-mi dau seama ce vrea regizorul de la acest rol, sa cunosc personajul (cum se imbraca, sau cum se misca, acest gen de detalii care il definesc)", explica actrita cu dezinvoltura. "Actoria este la fel ca orice alta meserie, pe care trebuie sa o faci foarte constiincios ca sa iasa bine. Nu au loc transformari, ca la Rumburak (invarti inelul si devii altcineva)". Un premiu acordat... in premiera Actrita Dorotheea Petre a realizat o performanta unica pana acum in domeniu, stiut fiind faptul ca la Festivalul de Film de la Cannes se premiaza in exclusivitate filmul, nu protagonistii acestuia. Bineinteles ca nimeni nu anticipase acest lucru, iar Dorotheea urma sa ia avionul spre Romania, cand... "... In ziua cand era programata festivitatea de premiere, regizorul a primit un telefon si i s-a spus sa fiu si eu prezenta. Ne-am gandit ca probabil vor sa discute cu mine sau sa ma prezinte cuiva. A fost coplesitor. Ajungand pe scena, am vazut ca persoana care primise distinctia inaintea mea era lac de sudoare, din cauza emotiilor...", isi aminteste ea, zambind. In loc de incheiere? Dar nu este vorba de o incheiere, nici macar de o concluzie... Actrita Dorotheea Petre si-a inceput in mod fulminant cariera, cu o inedita si fericita rasturnare a traditiei celui mai important festival de film european. Cat de lunga va fi distanta de aici si pana la urmatorul trofeu? Numai timpul ne va spune.