"Hirtia va fi albastra", un film despre cum am trait revolutia

O premiera asteptata. Un film castigator a premii importante la festivaluri de renume. Un buget mediu spre mare, de aproximativ 700.000 de euro. Un regizor tanar, dar apreciat de critica - Radu Muntean. O distributie care acorda sanse unor actori lipsiti de experienta. O poveste dureroasa, despre cum am trait revolutia din 1989... Este dificil sa povestesti un film ca "Hirtia va fi albastra". Pentru ca simti ca te strange in spate o gheara a trecutului, asupra caruia ai acum o viziune mult mai detasata si mai clara. Dar acest al doilea lung metraj al lui Radu Muntean, ca si celelalte doua pelicule despre revolutie aparute anul acesta, "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" - Catalin Mitulescu si "A fost sau n-a fost?..." - Corneliu Porumboiu, este o istorie personalizata si umana a unor evenimente tragice a caror istorie recenta ni se pare totusi atat de indepartata de ceea ce insemnam in acest moment. Filmul, o co-productie Multimedia Est si Antena 1, a fost filmat in 28 de zile (mai degraba in 28 de nopti, pentru ca actiunea surprinde noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989...), in diverse locatii din Bucuresti. Pelicula a fost remarcata la nivel international si apreciata in consecinta, obtinand distinctii importante: Cel mai bun film - Eurasia Film Festival, Antalya 2006; Mentiune Speciala a Juriului, Sarajevo Film Festival 2006; Premiul CICAE, Sarajevo Film Festival 2006; Premiul Special al Juriului in cadrul Festivalului de Film de la Namur. Este greu de spus cum un film care vorbeste atat de mult despre o cultura si o experienta care nu rezoneaza cu cea a nici unei alte natiuni a reusit sa atraga atentia asupra sa, fiind in egala masura aplaudata si laudata... Este dificil sa ii explici cuiva care nu stie si nu intelege nimic din viata ta ce inseamna "portocalele si blugii la liber" sau ce inseamna sa se dea caldura in bloc, "deci, se poate"... Si totusi regizorul si, in acelasi timp, scenaristul Radu Muntean, alaturi de scenaristii Alex Baciu si Razvan Radulescu au gasit limbajul comun, decodificat, prin care un public strain sa poata avea acces la emotiile si sentimentele traite de toti romanii in tragica noapte de 22 spre 23 decembrie 1989... Inspiratia pentru scenariu a venit din experienta pe care regizorul a trait-o in timpul revolutiei, care l-a "prins" in perioada stagiului militar, satisfacut la infanterie, in Bacau. Glumind, Radu Muntean a raspuns negativ intrebarii ce i-a fost adresate in cadrul conferintei de presa si care a facut referire la pelicula lui Porumboiu: "A fost sau n-a fost revolutie in Bacau?"... In ciuda acestui fapt, s-au intamplat foarte multe alte lucruri in perioada in care Muntean a fost de garda, din 17 pana in 25 decembrie 1989. Ca, de altfel, in toata perioada imediat urmatoare momentului 22 decembrie '89... Existau temeri din toate partile - aparitia teroristilor antrenati si specializati in tehnici ninja, posibilitatea de a otravi apa potabila a intregului oras, chemarea oamenilor sa apere punctele strategice din oras, manipulare prin radio si televiziune, oameni inarmati pe baza buletinului de identitate sau considerati teroristi daca buletinul pare nou, tigani arestati ca teroristi arabi... Tocmai pentru ca foarte multe lucruri au fost alimentate de mass-media publice, regizorul a ales sa integreze in film foarte multe imagini, cu sunet sau fara, din timpul revolutiei. Astfel, televizorul este cat mai mult prezent in pelicula, un aspect care a dat foarte mult de furca echipei de filmare, dupa cum Alex Baciu si Radu Muntean au recunoscut in cadrul conferintei de presa. "Pana si faptul ca imaginile nu sunt nici pana in ziua de astazi aranjate intr-o ordine cronologica spune foarte multe despre haosul si nebunia care au existat in acele zile.", a precizat Muntean. Baciu a adaugat ca documentarea pentru acest film a fost foarte mult ingreunata din aceasta cauza si ca a fost necesara vizionarea a zeci de casete filmate la revolutie, dupa care au apreciat apoi, aproximativ, cronologia momentelor. "Hirtia va fi albastra" reprezinta o viziune umana a revolutiei. Un film nascut din experiente traite si inspirat din evenimente tragice. Dupa cum afirma Muntean, "Sursa de inspiratie a filmului este unul dintre cele mai mediatizate accidente tragice petrecute in timpul revolutiei romane din 1989, in care doua echipaje blindate ale ministerului de interne, venite sa apere o unitate militara, au fost macelarite dintr-o confuzie. In cateva zile dupa plecarea sotilor Ceausescu, atunci cand romanii nu mai aveau un inamic concret, peste 1.000 de oameni au murit in asemenea accidente sau vendete personale. 'Hirtia va fi albastra' nu ofera insa o perspectiva istorica de tip History Channel, ci isi propune sa restituie emotia acelor zile din perspectiva actorilor marunti ai evenimentelor." Cu un scenariu brici, in care replicile personajelor se succed cu inocenta reala a celor care lupta pentru "interesul natiunii" si o naturalete fantastica in contextul evenimentelor tensionate, "Hirtia va fi albastra" pune pe tapet nu o istorie, ci un crampei de viata si de mentalitate. In ciuda tragismului acelor zile, au existat atat de multe momente absurd de comice, incat intreaga revolutie s-a transformat in tragicomedie, ceea ce pelicula surprinde atat de bine, fara sa judece si fara sa minimizeze gravitatea situatiilor. Mai mult decat atat, Radu Muntean a povestit despre situatiile amuzante pe care le-a descoperit in timpul documentarii din arhiva TVR: "Vazand materialele din arhiva, ne-am distrat foarte tare. Era ca si cum toti erau actori foarte prosti intr-o piesa proasta - credulitatea oamenilor venind in fata camerelor de luat vederi, la televiziune... A fost o lume absurda." Scenaristul Baciu a adaugat: "Nu se stie nici acum ce a fost - revolutie, lovitura de stat... Dar s-a castigat dreptul de a putea spune acum ca a fost o tragicomedie." Desi te-ai saturat sa vezi filme despre revolutie, in care se incearca gasirea de explicatii si rationamente pentru care s-au intamplat atatea tragedii, acest proiect cinematografic nu iti indeasa pe gat teorii ale conpsiratiei si nu cauta vinovati sau tapi ispasitori. Iti prezinta in mod cinstit zilele de haos din decembrie 1989, cu o precizie pentru detaliu iesita din comun. Scenografia, costumele si sunetul epocii sunt reprezentate fidel, astfel incat atmosfera filmului este autentica. "Ne-am ferit sa mintim poporul cu... cinematograful.", a precizat regizorul, insistand astfel asupra nevoii de autenticitate a filmului. Nu lipseste nimic din aceasta tragicomedie - nici macar telefoanele cu disc sau cele publice, cu monede, nici halatele de casa, nici covoarele de pe pereti, nici tigarile "adevarate", nici prelatele de pe masini, nici sticlele de visinata, "alea bune", nici atitudini si comportamente - descaltatul la usa de la intrare, pentru a nu face mizerie, insistenta si ospitalitatea oamenilor - "Sa luati, mama, niste snitele, acum sunt gata!"... Este un film... prea real, in care vei recunoaste sau vei putea face analogii cu situatii traite, cu gesturi intalnite, cu priviri speriate intrezarite in acel sfarsit de an '89... "Mi-e teama de prejudecata tinerilor.", a recunoscut Muntean despre reticenta publicului roman de a viziona filme despre o revolutie care nu are ecou in gandurile celor de generatie tanara. "Mi-e teama de inertia reactiei publicului, care nu va veni in intampinarea filmului si de prejudecata potrivit careia nu se merita sa mergi la cinematograf, la plictisitoarele filme romanesti. Insa filmul asta are emotie, aventura, intamplari. Mi s-a parut total plictisitor felul in care revolutia a fost pana acum prezenta in cinematografie: cine au fost teroristii, cine a tras, de unde... E bine sa nu mai privim crispati evenimente relativ recente." O poveste simpla... Succesul peliculei vine si din firul narativ al povestii - nu exista o intriga complicata. Plutonul de interventie motorizat, condus de locotenentul Neagu de la ministerul de interne, primeste ordin de patrulare prin cartierele marginase. Unul dintre soldati, Costi, care a ajuns sa isi faca armata la Bucuresti datorita interventiilor tatalui sau, doctor chirurg, fuge la televiziune, sa lupte alaturi de revolutionari si impotriva sistemului comunist si a "teroristilor". Totul cu incocenta, incapatanarea si "inflamarea" entuziasta specifica zilelor revolutiei, cand toata tara "fierbea"... Costi nu ajunge insa la televiziune si este cautat de intregul echipaj, in frunte cu locotenentul Neagu, care se dovedeste a fi, pana la final, mai degraba o figura paterna decat un "militian" suta la suta. Soldatul da peste o seama de probleme, este confundat si arestat ca terorist intr-o vila de langa televiziune, unde lupta impotriva unor dusmani nevazuti. Colegii il gaseasca abia spre dimineata... Revolutia lui Radu Muntean este revolutia lui Costi, care traieste si moare inca din primele secvente ale filmului... Este traiectoria unor personaje in egala masura principale, pe diferite portiuni si segmente de film, care lupta si incearca sa isi pastreze ratiunea de a fi si umanitatea. Eroii din dramele asupra carora se opreste regizorul, in aceasta lume haotica, sunt vii, traiesc intamplari si emotii in care ne putem regasi cu usurinta. Actorii sunt toti exceptionali. Paul Ipate (Costi), Tudor Aron Istodor (Bobo) si Alexandru Potocean (Vasile) sunt toti trei colegi de facultate, debutanti. Regizorul a avut incredere in talentul lor si nu a dat gres. Adi Carauleanu (Lt. Neagu) este, de asemenea, un actor "aproape" debutant, din Iasi, care nu a mai jucat film de vreo 20 de ani. In acest proiect cinematografic reuseste sa interpreteze un rol dificil, pe care il duce insa pana la capat, transformand personajul pana devine ceea ce Carauleanu insusi spune: "un personaj 'pe muchie de cutit'. Este un om al... timpului sau! Cu nimic iesit din comun. El vrea sa-si duca misiunea la bun sfarsit. Un... militian." Sa nu ii uitam pe Dragos Bucur, Andi Vasluianu, Ana Ularu, cu totii reprezentanti ai valului de tineri actori care au foarte multe de spus in cinematografia romaneasca, dar si Dana Dogaru si Ion Sapdaru care adauga un plus de valoare acestui film imposibil de trecut cu vederea. La fel de importanta este si perspectiva din care este realizat filmul, care incepe cu sfarsitul. Stim de la inceput ca personajele vor muri, le vedem pierind, ciuruite de gloante, sub ochii nostri, intr-o confuzie absurda care ni se dezvaluie pe parcurs. Dar ele raman vii in mintea cinefilului. Radu Muntean si-a dorit sa le tina in viata pentru speranta umanului din noi. Sunt personaje pe care le vezi vibrand, traind, suferind, trecand prin drame... Astfel de personaje, de care te "lipesti" intr-o poveste, nu mor. Raman cu tine, asa cum le-ai vazut si le-ai simtit. Cu toata viata lor. Este o poveste trista si dureroasa, despre un subiect care inca sangereaza in sufletele unei natiuni. Un subiect de care cei mai multi au ajuns la saturatie. Un film care nu epuizeaza toate intrebarile si care, pana la urma, nu ofera raspunsuri la intrebari istorice, dar care ofera o valoare umana unui eveniment tragic. Situatii credibile, dialoguri sustinute, personaje conturate exceptional, drame traite la intensitati fantastice... Este filmul despre revolutie, asa cum am trait-o cu totii... Este, poate, singurul film despre revolutie care iti va da perspectiva de ansamblu asupra emotionalului, care pune pe primul plan oamenii si universul lor. Toti egali, nici unul mai presus decat altul.

Dana Bowman: "Daca eu am reusit, gandeste-te ce poti face tu!"

Cum iti imaginezi ca arata un luptator? Cum iti imaginezi ca arata un om care si-a dedicat viata carierei militare? Un om care stie sa lupte si ai carui ochi au vazut mai multe decat si-ar dori orice alt om sa vada... Probabil ca ti-a trecut prin minte imaginea unui barbat solid, vesnic incruntat, a carui infatisare inspira teama... Dana Bowman este un astfel de om: un luptator, un om care si-a dedicat viata carierei militare, dar a carui descriere nu se incadreaza deloc in "portretul robot" al militarului. Dana zambeste mai mereu, ochii ii sunt foarte blanzi, iar privirea sa parca spune: "Eu stiu... si de aceea sunt aici, ca sa iti spun si tie..." Cea mai mare pasiune a lui Dana Bowman este parasutismul. In ziua in care a implinit varsta de 18 ani, Dana s-a inrolat in armata, fiind inclus ulterior in Fortele Speciale. Dar cel mai mare vis al sau era acela de a face parte din echipa parasutistilor de elita a armatei americane, numita Golden Knights. Visul sau s-a implinit in anul 1993. In anul 1994 insa, avea sa se intample ceva ce, asa cum declara Dana, ii va schimba viata total. Evenimentul a avut loc in timpul unui exercitiu de rutina. Dana Bowman si colegul sau Jose Aguillon ar fi trebuit sa efectueze un exercitiu numit "Diamond Track" ce presupunea ca parasutistii sa sara in acelasi timp din avion, dar in directii opuse, purtand la picioare dispozitive care produc fum pentru a "desena" in aer forma pe care o efectuau. Cu toate ca aceasta demonstratie mai fusese facuta de zeci de ori, de aceasta data nu s-a mai intamplat ceea ce ar fi trebuit sa se intample; din cauza unei erori de estimare a distantei, Dana Bowman si colegul sau s-au ciocnit in aer la o viteza de peste 350 de km pe ora. In urma coliziunii, picioarele lui Dana Bowman au fost sectionate, unul deasupra genunchiului si celalalt sub genunchi iar Jose Aguillon, colegul si in acelasi timp prietenul sau, si-a pierdut viata. "A fost o tragedie. Cand s-a petrecut accidentul n-am stiut ce s-a intamplat cu mine. M-am trezit la spital, inconjurat de cativa colegi. Aveam tuburi de oxigen in gura si eram sub influenta medicamentelor, nu mai puteam vorbi. Am primit un carnet si un pix cu ajutorul carora sa pot comunica cu colegii mei. Mi-am amintit de Jose si am inceput sa notez: 'Jo...' iar colegii mi-au raspuns: 'Dana, nu iti amintesti ce s-a intamplat? A avut loc un accident teribil, din pacate Jose a murit iar tu ti-ai pierdut picioarele...'. In acel moment m-am ridicat putin si m-am uitat in jos spre picioare. E ca si cum ai fi seara in pat, te uiti la cearceaful care te acopera si vezi forma picioarelor. Eu nu mai vedeam acea forma cu care eram obisnuit; era doar cearceaful lipit de pat. Imi amintesc acel moment de parca s-ar fi intamplat astazi. In urma coliziunii mi-am pierdut cunostinta iar parasuta s-a deschis la cateva sute de metri de sol si am aterizat in cap, ranindu-ma foarte grav. Mi-am pierdut simtul olfactiv si gustul, nu am mai putut vorbi si am fost nevoit sa fac operatie plastica la frunte. Dupa ceva vreme petrecuta in spital am reinceput sa vorbesc. Cu toate ca era un pas inainte, eu eram ingrozit. Medicii incepusera sa imi explice pe un ton sec ca m-am lovit foarte tare la cap si ca nu voi mai fi niciodata la fel, nu voi mai putea merge, ca nu voi mai putea face tot ce faceam inainte de accident si ca va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea. De cariera militara nici nu se mai aducea vorba... In timp ce eram in spital si incercam sa ma recuperez dupa acest accident teribil, sotia mea m-a parasit... Eram casatoriti de doar trei luni. A fost un soc. Dupa acel eveniment care mi-a schimbat viata, a venit o lovitura la fel de puternica din partea vietii. Totul imi fusese luat. Nu mai aveam nimic. Sotia si-a motivat gestul, spunand ca din ziua accidentului a incetat sa ma mai iubeasca. Totul s-a schimbat. Eu eram omul activ, care sarea din avion, care facea tot felul de lucruri. Acum eram insa un om cu handicap, in carucior cu rotile. Oamenii te privesc diferit. Cand intalnesti pe strada o persoana cu handicap, indiferent despre ce handicap este vorba, o privesti diferit. Exact asa faceam si eu, dar acum eram eu cel din fotoliul rulant. Privirile pe care le primeam din partea medicilor, dezgustul sotiei mele, toate astea m-au ingrozit. Intr-o fractiune de secunda viata mea se schimbase total. Dar cu toate astea trebuia sa imi adun fortele si sa ma ridic singur. Si asta am facut." La doar opt zile de la accident, Dana Bowman si-a gasit puterea de a participa la funerariile colegului sau, Jose Aguillon. Dana le-a promis colegilor ca va reveni alaturi de ei insa nimeni nu a considerat ca asa ceva este posibil, cu atat mai mult cu cat nici un alt militar american cu ambele picioare amputate nu a reusit sa se reinscrie in armata Statelor Unite. De obicei militarii care sufera accidente grave sunt pusi in rezerva. Insa dorinta lui Dana de a trece cu capul sus peste aceste incercari teribile ale vietii l-a determinat sa evolueze altfel decat se asteptau cunoscutii si chiar medicii sai. Daca in mod obisnuit o persoana ale carei picioare au fost amputate foloseste carjele in medie cam sase saptamani inainte de a folosi protezele, Dana Bowman si-a impus o serie de exercitii de recuperare foarte dure si a reusit astfel sa renunte la carje dupa numai patru zile de exercitii de recuperare. In august 1993, la sase luni dupa accident, Dana Bowman a fost invitat la nunta a doi colegi parasutisti care doreau sa sarbatoreasca evenimentul cu un salt in grup din avion. Dana a gasit in aceasta dorinta a colegilor sai oportunitatea de care avea nevoie, participand la aceasta saritura de grup. Saltul a fost o reusita, la fel ca si aterizarea, iar Dana le-a aratat superiorilor sai inregistrarea video a saltului. Astfel Dana Bowman a devenit prima persoana cu ambele picioare amputate care s-a reinscris in armata Statelor Unite. Asa cum spune chiar el, accidentul i-a schimbat total viata, dar nu regreta acest lucru. Daca ar putea da timpul inapoi pentru a impiedica sa se intample ceea ce s-a intamplat, nu ar face-o. Dana Bowman s-a retras din armata americana si si-a indreptat pasi spre o lume cu totul diferita, devenind speaker motivational. El a demonstrat ca orice problema poate fi depasita iar prin discursurile sale incearca sa-si ajute semenii sa-si recapete motivatia, fiind in prezent un speaker motivational cunoscut la nivel international. In luna septembrie a acestui an, Dana Bowman a venit si in Romania pentru a sustine un seminar organizat de compania "Learning about" cu tema "'It's Not The Disability... It's The Ability

Owen Wilson, un comediant "curtat" la Hollywood

L-ai vazut in "Wedding Crashers", iar acum "troneaza" pe marile ecrane in filmul "You, Me And Dupree", in care face echipa cu Kate Hudson si Matt Dillon, o comedie spumoasa care ii vine, in ceea ce priveste stilul, ca o manusa. Este unul dintre actorii de comedie cotati foarte bine la Hollywood, in ultimii ani, si unul dintre cei mai ravniti burlaci din Cetatea Filmului. Un spirit liber si optimist, Owen Wilson are si el in spate o seama de intamplari amuzante, pe care te invit sa le cunosti... El insusi afirma despre sine ca are foarte multe "toane", in functie de care ia atitudine si reactioneaza. Actorul declara despre el: "Cred ca exista un fel de sindrom al copilului de varsta mijlocie. Nu stiu foarte sigur ce inseamna asta, dar cred ca sufar de acest lucru." Poate tocmai de aceea prietenii spun despre el ca este o fire impulsiva si un jucator care nu stie sa reactioneze foarte bine cand pierde sau cand castiga, in ambele situatii manifestandu-se radical. Wes Anderson spunea in acest sens despre starul de comedie: "Este faimos pentru ca nu isi plateste pariurile si pentru ca face orice ii sta in putere, merge pe cartea 'totul sau nimic', pana cand spiritele se calmeaza sau conflictul dispare de la sine." Un tip care se implica foarte mult in tot ceea ce face, Wilson s-a indragostit de Hawaii in timp ce filma "The Big Bounce", in 2003. Starul i-a marturisit intr-o zi unei jurnaliste: "Cred ca as putea trai aici. Chiar am inceput sa ma uit la proprietatile scoase la vanzare. Dar apoi am vorbit cu unchiul meu, zilele trecute, care mi-a reamintit ca acelasi lucru faceam si in Bratislava (capitala bombardata a Slovaciei), in timpul filmarilor de la 'Behind Enemy Lines'." Comediantul si-a amintit si de experientele sale mai putin placute si... flatante pentru el, din cinematografie: "Am facut un film, 'Anaconda' si am ratat 43 din cele 47 de ore de fitness pe care le aveam de facut, ca antrenament pentru film... Intr-o zi, am mers pe Amazon, iar regizorul m-a vazut fara camasa pe mine si mi-a zis ceva de genul: 'Ei bine, probabil ca esti unul dintre tipii aia care inoata cu camasa pe ei.'" Intr-adevar, Wilson poate fi vazut in "Anaconda" inotand imbracat... In timpul unei aparitii in emisiunea "The Tonight Show", Wilson i-a spus prezentatorului Jay Leno ca a participat recent la o petrecere Mardi Gras la Vila Playboy. Actorul a legat aceasta experienta de vizita pe care o facuse la Casa Alba. "A fost incitant", a declarat el. "Asta este singurul lucru cu care pot face comparatie." Leno a fost extrem de amuzat de comparatia respectiva: "Probabil ca ai fost acolo cand era Clinton presedinte!". Adevarul este ca vizita lui Wilson la Casa Alba exact in aceasta perioada a avut loc... Owen s-a apropiat foarte mult de regizoarea Betty Thomas pe platoul de filmare a peliculei "I Spy". "I-am povestit de o fata cu care incepusem sa ma intalnesc si careia ii cumparasem un irigator de Craciun. A fost un cadou dezastru si incepusem sa vorbim despre cadouri prost alese. Asa ca ea mi-a facut cadou de ziua mea un aparat de curatat CD-uri." Faimos pentru faptul ca este un impiedicat si predispus la accidente, actorul si-a spart nasul in foarte multe randuri. Intr-o zi, in timpul filmarilor de la "The Haunting", starul a mai trecut printr-o belea - si-a taiat barbia si a fost nevoit sa mearga la spital, unde doctorii i-au cusut rana. Cum a reusit insa comediantul sa ajunga intr-o astfel de situatie? S-a accidentat in timp ce "ataca", inarmat cu un sfesnic, un portret al lui Hugh Crane... Tot in legatura cu "talentul" lui Wilson de a cadea prada accidentelor, Jackie Chan a raspuns, intrebat fiind cine este "cel mai mare pampalau" alaturi de care a lucrat vreodata: "Owen Wilson. Intotdeauna spune: 'Jackie, nu sunt genul asta de actor. Personajul meu nu este luptatorul in filmul asta.' Asa ca nu il pun sa faca decat lucruri mici si rapide, cum ar fi lovitura 'kung pow chicken' in 'Shanghai Knights' - da un pumn si apoi prinde palaria." Autoproclamat poznas si incurca-lume, actorul inca de mic a dat dovada faptului ca va face numai trasnai si probleme... In timp ce urma cursurile scolii private St. Mark's Academy din Dallas, Texas, tanarul Wilson a fost exmatriculat in clasa a zecea. Care era "infractiunea" de care se facea vinovat? Faptul ca i-a furat profesoarei sale de geometrie cartea cu raspunsurile de la problemele de matematica... Ca sa iti faci o idee si mai clara despre "potentialul" starului, scena din pelicula "The Royal Tenenbaums", in care Gene Hackman il impusca pe Ben Stiller, se bazeaza pe o poveste adevarata: Owen si-a impuscat fratele mai mare, Andrew, in copilarie... Si, pentru ca tot vorbim despre Ben Stiller, prietenul si colegul lui Wilson, sa vedem si care este viziunea sa despre lucrul alaturi de acesta: "Cand ajungi sa il cunosti, nu te astepti la prea multe, asa ca niciodata nu esti dezamagit. Avem o relatie in care bucuria noastra consta in a face glume unul pe seama celuilalt." Stiller a continuat: "Cand faceam promovare filmului 'Starsky & Hutch', spuneam aceleasi povesti mereu si mereu. La un moment dat, s-a luat de mine ca spun aceleasi glume si istorisiri si a inceput sa faca misto de mine. Dar apoi incepea sa mi le fure! La propriu! Acorda un interviu si spunea una dintre povestile mele de parca ar fi fost ale lui. Asta este clasic pentru Owen, ca sa stiti si voi..." Stiller a explicat apoi de ce nu mai urmareste filmele lui Owen: "Este ca si cum te-ai uita la iubita ta cum face sex cu un alt tip." Owen Wilson este un actor extrem de natural. Faptul ca nu a luat niciodata lectii de actorie si totusi se achita cu brio de rolurile sale spune multe despre talentul sau. Mai mult decat atat, el insusi a afirmat ca niciodata nu s-a gandit foarte mult la si nici nu a planificat rolurile pe care le-a primit in filme. Este un tip amuzant, care incearca sa glumeasca pe seama oricarui lucru, pentru a trece mai usor peste situatiile incomode. Printre acestea se numara si scenele de sex pe care este nevoit sa le joace in pelicule. Actorul afirma despre ele: "E o modalitate dura de a-ti petrece ziua, credeti-ma"... Si, pentru ca tot este prezent pe marile ecrane intr-o comedie, iti recomand sa vezi filmul "You, Me And Dupree" ("Doar tu si eu. Al treilea e in plus!") - vei avea parte de o intriga ce te va prinde si de o poveste ale carei glume se leaga cat se poate de bine. Daca nu esti o fana a genului de comedie superficiala si comerciala aparuta la Hollywood, atunci acesta este filmul pentru tine - te va "agata" cu povestea lui care, desi banala si usor exagerata, pare macar sincera si "curata". Vei avea parte de o mostra de talent a la Owen Wilson!

DJ Project - Povestea este inca la inceput...

Talentati? Cele sase albume lansate pana acum vorbesc de la sine. Profesionisti? Longevitatea trupei este o carte de vizita in acest sens. Cea mai mare casa de discuri din lume, Universal Music, este de aceeasi parere... de vreme ce a semnat un contract cu ei, angajandu-se ca pe parcursul urmatorilor trei ani sa-i reprezinte in intreaga lume. Formatia DJ Project - adica Elena, Gino si Maxx - constituie una dintre exceptiile fericite in peisajul, altminteri destul de pestrit, al show-biz-ului autohton. Cel mai recent album, "Povestea mea", a fost primit extraordinar de bine de catre fani. Cat despre videoclipul "Before I sleep", acesta a fost filmat intr-un cadru inedit, iar publicul din Romania il va putea viziona dupa premiera europeana. Pana atunci, suspansul este cu atat mai mare cu cat ni s-a spus ca finalul este unul neasteptat.- Cat de lung a fost drumul de la "Experience" si pana la "Povestea mea"? Cat de la primul la al saselea album! Intr-adevar lung si nu intotdeauna usor, dar a meritat fiecare efort si fiecare sacrificiu pe care l-am facut. Pentru ca acum am ajuns in top... si intentionam sa ramanem aici cat mai multa vreme!- Una dintre cele mai mari realizari ale voastre, unice de altfel in lumea show-biz-ului autohton, este faptul ca ati semnat un contract cu Universal Music, cea mai mare casa de discuri din lume. Cum s-a intamplat acest lucru? Reprezentantii Universal Music ne-au contactat prin intermediul casei noastre de discuri, Cat Music, dupa care ne-am intalnit cu ei la Bucuresti, pentru a ne cunoaste. Contractul s-a incheiat imediat dupa aceasta intrevedere si este pe trei ani, pentru absolut toate teritoriile ("worldwide"), exceptie facand Romania, unde ramanem exclusiv artisti Cat Music.- Cum a fost primit single-ul "Lumea ta" de catre publicul din strainatate? Pentru ca suntem modesti, iti raspundem "Bine"! (rad)- Acum ceva vreme, si O-Zone au repurtat un succes considerabil in strainatate, dupa care s-au cufundat in uitare... Care este "reteta" voastra pentru a nu vi se intampla acelasi lucru? In primul rand, O-Zone au ales sa se desparta exact cand erau in culmea succesului. Nu credem ca lumea i-a uitat. Afara vand in continuare foarte bine, din cate am auzit. Oricum, noi avem un sound special, linii melodice usor de retinut, texte sensibile si, mai ales, vocea Elenei; o multime de motive pentru care DJ Project nu se va cufunda prea curand in uitare!- Ce a insemnat pentru voi nominalizarea printre cele cinci formatii romanesti participante la concursul pentru trofeul MTV Romanian Best Act? Povestiti-ne putin despre aceasta experienta... Ne bucuram pentru aceasta nominalizare, mai ales ca este a doua din cariera noastra, dupa cea de anul precedent. Si concurenta de acum este una puternica, celelalte trupe fiind si ele nume de referinta ale muzicii romanesti, fapt ce ne face sa credem ca Romania va fi bine reprezentata la European Music Awards. Datoram aceasta nominalizare fanilor nostri, carora le multumim ca am ajuns pentru a doua oara consecutiv sa participam la MTV European Music Awards, Best Romanian Act. De-abia asteptam sa vedem ce o sa se intample...- Unele dintre melodiile voastre, precum "Privirea ta", "Soapte", "Lumea ta", au devenit adevarate slagare. Va este teama vreodata ca, daca ati aborda un alt gen de muzica, publicul nu v-ar mai percepe la fel? Cu siguranta, nu.- Cum au decurs filmarile pentru videoclipul piesei "Before I Sleep" si care este povestea acestuia? Videoclipul pentru export a fost regizat de Dragos Buliga si director de imagine a fost Serban Ionescu (Rushinica). Filmarile au durat doua zile si au avut loc, cu exceptia scenelor de exterior, pe platourile de la Studiourile Atlantis, in decoruri special construite pentru aceasta productie. La baza scenariului a stat o idee a lui Emil Burloi, managerul nostru. Videoclipul este unul de atmosfera, probabil o premiera pentru Romania, dar si pentru afara! Detaliile sunt filmate in slow-motion, astfel conturandu-se o atmosfera ireala si o mare incarcatura de sensibilitate. Elena traieste o experienta stranie, noi doi fiind personajele prin care ea isi pastreaza legaturile cu lumea reala, printre atatea simboluri ireale care traverseaza clipul. Actiunea se petrece intr-un lift ca de pe vremuri; Elena e prizoniera unui spatiu claustrofob, din care se poate vedea dar nu se poate interveni. Liftul transcede de la un etaj la altul fara sa stationeze iar personaje, lumi si stari caudate se perinda prin fata Elenei. Videoclipul surprinde printr-un final neasteptat si va putea fi vazut pe ecranele din Romania numai dupa premiera europeana...- Cat de mult se va implica Universal Music in promovarea voastra? Va urma cu siguranta un turneu de promovare, insa deocamdata nu avem detalii despre tarile si orasele care vor fi incluse in acest plan de promovare a single-ului "Before I Sleep".- Care ati spune ca este secretul longevitatii trupei DJ Project? Stilul DJ Project, care implica pastrarea constanta a calitatii. Ba chiar vrem sa mentionam ca "Povestea mea", noul album DJ Project, este mai bun decat precedentul, asta in conditiile in care uneori se mai intampla ca dupa lansarea unor piese si albume de success, o trupa sa scoata un material mai putin bun, tocmai pentru ca este pe val.- De unde provine numele formatiei? Nu v-ati gandit ca, in prima faza, s-ar putea crea o confuzie si lumea ar fi putut crede ca va ocupati doar de mixaj? Nu. Desi amandoi, si eu si Maxx, avem o solida experienta de DJ, acesta a pornit ca un proiect de club, gasindu-si si pastrandu-si directia ulterior. DJ Project este o trupa cu un stil bine delimitat. Nici urma de confuzie.- Ce presupune, mai exact, mixajul si in ce masura va reprezinta aceasta activitate? Mixajul ne reprezinta si atat. In plus, in octombrie vom deschide la Timisoara prima scoala oficiala pentru pregatirea DJ-ilor si MC-ilor. Avem un protocol incheiat cu Ministerul Muncii, prin care pentru prima data in Romania profesia de DJ si MC vor fi recunoscute oficial si pe baza atestatelor eliberate pentru incheierea cursurilor organizate de noi, cei ce detin astfel de diplome vor putea fi angajati oficial ca DJ si MC intrucat aceste functii au fost introduse in Codul Ocupatiilor din Romania. Mai multe detalii puteti afla accesind site-ul www.westdj.ro.- In afara muzicii, mai aveti si alte preocupari comune? Daca da, care sunt acestea? Eu si Maxx avem in permanenta aceleasi preocupari, pentru ca suntem prieteni foarte buni! Elena ni se alatura doar cand ii permite timpul, pentru ca ea mai este si studenta la Conservator, in plus.- Ati efectuat numeroase turnee in tara. In ce oras v-ati simtit cel mai bine din punct de vedere al publicului si al atmosferei? Probabil ca fiecare oras are publicul lui si in fiecare dintre acestea ne-am simtit apreciati si am simtit ca muzica noastra este inteleasa... Cu toate acestea, in Timisoara ne simtim de fiecare data cel mai bine, din simplul motiv ca suntem acasa.

"A fost sau n-a fost?", unul dintre cele mai bune filme romanesti

Pelicula lui Corneliu Porumboiu, "A fost sau n-a fost?", va avea premiera romaneasca in data de 29 septembrie. Este, indiscutabil, unul dintre cele mai bune filme romanesti, facand inca o data dovada faptului ca cinematografia romaneasca da semne de revitalizare, datorita noului val de regizori tineri care reusesc sa se impuna la nivel international. Sa nu uitam ca "A fost sau n-a fost?" este o productie apreciata la nivel mondial - filmul a castigat trofeul Camera d'Or si premiul Label Europa Cinema la Cannes 2006, a obtinut trei premii la TIFF 2006: Cel mai bun film din competitie, Cel mai bun film din cadrul Zilelor Filmului Romanesc si Premiul publicului, iar nu mai departe de data de 23 septemebrie, pelicula a obtinut si distinctia de Premiul Criticii (15.000 $) la Eurasia Film Festival 2006. Este incredibil sa vezi ca filmele romanesti sunt apreciate nu doar de critica de specialitate, dar ca ele si aduc spectatori in salile de cinema, care vibreaza la povestea pe care regizorul o gandeste si o transpune impreuna cu intreaga echipa de filmare. Ei bine, "A fost sau n-a fost?" este catalogat de presa internationala ca fiind: "Amuzant, gustos si crud" - "Liberation", "O satira delicata a iluziilor post-comuniste, care subliniaza cruzimea istoriei fara a fi cruda cu personajele" - "Le Monde", "Un spirit muscator, balcanic" - "New York Times", "Wow! Ce film amuzant (radea toata sala) si totusi atat de inteligent" - "Telerama", "Forta filmului o da simplitatea lui. In primele scene, camera modesta si fixa a lui Porumboiu exploreaza lumea post-comunista cu o ironie care atinge apogeul comic in secventa extinsa a talk-show-ului" - "Variety", "Comedia functioneaza perfect, in principal datorita excelentei regii de actori (care au toti un timing comic fara cusur) si a scenariului spiritual" - Europeanfilms.net. Cu o astfel de prezentare mondiala, nu ai de ce sa crezi ca filmul nu este altceva decat un succes. Si, cu adevarat, Corneliu Porumboiu reuseste sa vorbeasca despre un trecut dureros cu zambetul pe buze, fara sa arate cu degetul si fara sa judece. Este o comedie satirica ce iti aduce in minte o perioada traita in Romania, dar si mai mult disecata si analizata, la intensitati paroxistice, adesea - Revolutia romana din 1989. Este un subiect atat de des intalnit in presa, in talk-show-uri si in filmele romanesti, incat a ajuns sa il exaspereze pe spectatorul care da semne ca nu mai suporta discutiile despre "teroristi", "Ceausescu", "securisti", "Ole-ole, comunismul nu mai e!" etc... In ciuda acestei suprasaturatii a omului de rand, Revolutia din '89 ramane un subiect "fierbinte" (un termen preferat de analistii politici si de jurnalisti...) in istoria poporului roman. Un subiect de care nu iti poti permite sa te legi fara sa stii ce faci si ce spui. Dar, asa cum la fotbal si politica se pricepe oricine, am ajuns si la ideea ca revolutia a fost facuta de noi toti, cei care am participat, am protestat, am fost... acolo. Nevoia romanului de a lua parte la unul dintre cele mai importante evenimente istorice pe care le-a trait si de a se "lauda" cu implicarea de care a dat dovada in momentul-cheie 1989. Filmul lui Porumboiu nu critica, nu pune la zid, dar realizeaza o fresca ironica a acestor eroi "nevazuti", nestiuti si total absenti ai Revolutiei... Pune la zid o mentalitate, un comportament, o atitudine. Cea a eroului venit dupa terminarea razboiului. Comunismul a lasat rani adanci si vii, de care aproape te miri ca poti rade cu atata nonsalanta vazand situatiile si povestile protagonistilor filmului... Pelicula nu se vrea o analiza politica si, in nici un caz, una exhaustiva, ci doar o poveste a felului in care oameni diferiti au trait Revolutia, cu perspectivele lor subiective, mai mult sau mai putin implicati in istorie si mai mult sau mai putin eroi. Este o viziune personala a Revolutiei, de o savoare si un umor inteligent extrem de fine, ce reuseste sa surprinda franturi de oameni ancorati intr-un moment decisiv pentru viata lor. O tragicomedie adesea de situatie, in care totul se axeaza pe importanta unui singur minut, 12.08, care face diferenta intre eroi si pasivitate, care face diferenta intre oras revolutionar si oras martor al revolutiei... Surprinzator de elocvent este modul lui Porumboiu de a decide etalarea povestii... Camera de luat vederi devine personaj in sine al filmului, se implica, are propriul punct de vedere asupra intregii actiuni. Porumboiu a precizat ca, din dorinta de a expune un punct de vedere personal, a povestit emisiunea la persoana I, alegand modalitatea de a transforma camera de luat vederi intr-un personaj de sine statator. Regizorul a marturisit: "Am vrut sa fiu pe cat de onest posibil. Sa fiu foarte aproape de ceea ce am simtit cand am vazut emisiunea, ca si cameramanul din film, el tot vrea sa participe, si incearca sa-si spuna parerea prin cadraj si tot felul de inovatii, de close-up-uri, de zoom-uri, sa se apropie de ei pentru a le surprinde adevarul spuselor." Actorii intra in pielea personajelor pe care le contruiesc aparent fara efort, cu gesturile, ticurile si atitudinile gandite impreuna cu regizorul. Un spatiu stramt in care se desfasoara aproape jumatate de film, cel al unui studio de televiziune, respectiv cel al Antenei 1 din oras... Un spatiu care nu iti lasa impresia de prea multa improvizatie si joc liber si in care totusi actorii dau dovada unei creativitati fantastice. Expresivitatea, modul in care se integreaza in spatiu si in intriga te tin lipit cu ochii de marele ecran. Si iata ca televiziunea se poate "vedea" si altfel, din perspectiva spectatorului in sala de cinema... Povestea unei revolutii care "A fost sau n-a fost?"... Intreaga tara a privit in direct la televizor cum multimi furioase l-au determinat pe dictatorul Ceausescu sa paraseasca Bucurestiul intr-un elicopter. Intr-un orasel linistit la est de capitala, la 16 ani de la aceasta data istorica, Virgil Jderescu (Teodor Corban), patronul unui post TV local, are doi invitati pentru a-si impartasi amintirile gloriei lor de revolutionari. Unul este Emanoil Piscoci (Mircea Andreescu), un batran pensionar si, uneori, Mos Craciun, celalalt Tiberiu Manescu (Ion Sapdaru), este un profesor de istorie care tocmai si-a platit datoriile pe bautura cu intreg salariul. Alaturi de Piscoci si de Manescu, Jderescu vrea sa raspunda la o intrebare care de 16 ani nu-si gaseste raspunsul: "A fost sau n-a fost revolutie in orasul nostru?". Impreuna isi vor aminti ziua in care au iesit in piata orasului strigand "Jos Ceausescu!". Dar telespectatorii suna pentru a-i contesta pe "eroi", care poate ca au baut intr-un bar sau se pregateau de Craciun mai degraba decat sa iasa in strazi ca revolutionari. Construit dintr-o serie de episoade aproape burlesti care ne familiarizeaza cu cele trei personaje principale, aceasta comedie trista creste si culmineaza cu una dintre cele mai bune scene din cinematografia romaneasca: un talk-show de la o televiziune de neprofesionisti, turnat in timp real. Corneliu Porumboiu a povestit in cadrul conferintei de presa despre sursa de inspiratie pentru acest film: "Ideea mi-a venit de la o emisiune pe care am vazut-o in urma cu 6 ani la o televiziune din Vaslui. Problema dezbatuta era: 'a fost sau n-a fost revolutie in orasul nostru?'. La inceput am ras, apoi m-am enervat si am sfarsit prin a inchide televizorul. In mai anul trecut, am terminat de scris un scenariu la care lucrasem doi ani, dar nu eram inca multumit de el. Am inceput sa scriu 'A fost sau n-a fost?', ca o terapie, pentru a ma distanta de celalalt scenariu. O luna mai tarziu (in iunie 2005), in mod surprinzator, il terminasem." Regizorul a mai spus despre filmul sau: "Ceea ce ramane dupa o revolutie sunt eroi si antieroi, simboluri si ideei. Pe mine m-a interesat sa prezint istorii personale despre Revolutie." Atat Ion Sapdaru, cat si Teodor Corban au fost actorii la care Porumboiu s-a gandit in prima instanta pentru rolurile din film, Mircea Andreescu alaturandu-se echipei ulterior, si datorita experientei sale din teatru. Numai George Guoqingyun (Chinezu' Chen) a fost ales prin casting, aceasta fiind prima apritie a sa intr-un film, in afara de o reclama in care a jucat anterior. Dupa cum a afirmat Mircea Andreescu, "Filmul a fost o adevarata provocare - este greu sa nu plictisesti, sa fii divers si colorat in conditiile in care jumatate de film se petrece in studio, filmat de la brau in sus. Insa am colaborat foarte bine cu echipa si ne-am ascultat unii pe altii. Ultimul cuvant ii apartinea, bineinteles, regizorului si scenaristului Corneliu Porumboiu. Totul se definitiva cu o zi inainte de filmari, insa au fost acceptate niste intentii ale noastre, care nu existau, dar care erau sugerate de scenariul initial." Teodor Corban a adaugat: "Mie, Corneliu mi-a prezentat tema filmului cu 3-4 luni inainte de filmari. Mi-a dat casete cu emisiuni ale postului de televiziune local, din Vaslui, si mi-a spus: 'Studiaza omul asta care prezinta emisiunea.' Si am inceput sa il analizez. Emisiunea in sine avea ceva haz, dar prezentatorul ei te plictisea ingrozitor si omora tot ce putea fi bun in talk-show-urile alea.'" Ion Sapdaru marturiseste ca nu s-a gandit foarte mult la cum sa isi interpreteze personajul. "Manescu e un om 'mic', din categoria acelora despre care a scris Gogol, si mie imi reusesc astfel de roluri de compozitie, le-am jucat toata viata. Pentru acest rol, m-am gandit la tata. Nu ca era betiv, dar a fost perdant toata viata lui, deci era usor sa mi-l imaginez in situatia lui Manescu. Inainte sa incepem repetitiile, il vedeam ceva mai protestatar, luand o atitudine mai clara, cel putin apropo de telefoanele pe care le primeste, mai ales de la securistul acela. Dar Corneliu ne-a mai temperat volubilitatea, pentru ca scena de la repetitii arata putin caragialian, putea sa semene cu acele multe comedii romanesti in care se rade de personaje, dar nu se identifica nimeni cu ele." Pe Sapdaru l-a fascinat de la bun inceput scenariul: "L-am citit la o masa, la restaurant, si nu am mai mancat nimic. Venea chelnerul, aducea ciorba, felul doi, sucul, desertul, si eu, nimic...". Corban a vorbit si despre perspectiva acestei prime experiente ale sale in lungmetraj, in rol principal: "Este pentru prima oara cand am jucat rol principal intr-un lungmetraj. Sunt foarte emotionat pentru destinul filmului. Am crezut in el, dar nu am sperat sa aiba un traseu atat de surprinzator de frumos. Muream de frica - abia pe la finalul filmarilor am inceput sa ma simt relaxat si mai in largul meu. Iar la Cannes, cand am vazut reactia salii, a fost ca in visele mele de cand eram mic, cand vroiam sa ma fac artist, ca lumea sa ma aplaude. A fost peste orice asteptari". Andreescu a marturisit, la randul sau: "Am debutat cu un tanar regizor, care debuta in lungmetraj si am facut acest lucru cu emotie. Nu e putin lucru sa ai o echipa tanara atat de atenta si disciplinata." Filmul este o productie 42 Km, productie independenta suta la suta, cu un buget de 220.000 Euro, bani despre care Porumboiu crede ca si-i va recupera: "Filmul este vandut deja in multe tari - 16 la numar, contractul se deruleaza, dar banii ii voi vedea dupa. Inca nu a fost vandut pentru televiziuni si abia in februarie o sa se vada clar balanta. Dar, din cate stiu eu, ar trebui sa acopere investitia." Filmul a fost prezent in circuitul de festivaluri, ajungand la Cannes, Sarajevo (spectacolul de deschidere), Ierusalim, Helsinki, Telluride, Toronto, Karlovy Vary, TIFF. In curand, se va lansa pe marile ecrane din SUA, Franta, Marea Britanie, Italia, Austria, Iran, Suedia, Olanda, Norvegia, Brazilia si Mexic. Avand in vedere ca filmul este o productie independenta, nici actorii nu au venit pe sume mari, lucru pe care l-au stiut inca de la inceput. Corneliu Porumboiu a adaugat ca nici campania de promovare a filmului nu a fost una agresiva, din acelasi motiv al conditiei de film independent. Ramane de vazut cati spectatori vor alege sa vada si sa sprijine "A fost sau n-a fost?"... Pelicula a fost realizata in orasul natal al regizorului, Vaslui, oras care a devenit, in prima parte a filmului, personaj de sine statator, punandu-si oricum amprenta asupra intregii actiuni. Andreescu a sustinut, la randul sau, acelasi lucru: "Atmosfera este cea care se vede in film, nu s-a facut nimic special pentru a obtine acea stare generala pe care o lasa filmul. Atmosfera oraselului ne-a ajutat foarte mult, pentru ca e aceeasi din 'A fost sau n-a fost?': calma si adormita. Hotelul unde stateam si imprejurimile erau pline de cunostinte si rubedenii de-ale lui Corneliu, ceea ce dadea un soi de pitoresc patriarhal, dulce - moldovenesc. De pilda, imi facea placere sa vad ca Porumboiu senior aparea de dimineata, inainte sa plecam la filmare, si-si saruta pe frunte feciorul." Andreescu a continuat: "Corneliu si-a ales extraordinar de bine orasul in care s-a nascut si orasul in care a facut acest film. Orasul asta stimuleaza foarte bine filmul. Cel putin, pe mine m-a stimulat. Oraselele astea mici au si ele ceva care atrag..." Corban a intarit spusele colegului sau: "Am stat in Vaslui doua luni, am stat si am conturat personajul. Am simtit ca ma tampesc in perioada aia si cred ca m-am si tampit, pentru ca personajul a iesit cat se poate de real." Repetitiile au reprezentat partea cea mai grea a filmului - numai partea emisiunii tv din film a insemnat repetitii de 10 zile si filmari de 6... Filmarile, per total, au insumat 30 de zile, in decembrie 2005. Emisiunea a fost repetata, dupa cum a povestit Porumboiu, pe bucati si, in functie de evolutia scenariului existent, scenele se rescriau, iar a doua zi dimineata actorii aveau in fata scenariul modificat. Mai mult decat atat, regizorul insusi a declarat ca nu a crezut ca va iesi neaparat un film din aceasta poveste: "Pana anul trecut, nu m-am gandit ca poate iesi un film din emisiunea asta, dar, cand m-am apucat de scris, a iesit ceva de la prima varianta." Corneliu a continuat: "Nu vreau sa fiu Miss Univers, sa plac la toata lumea. Ma intereseaza sa fac personajele si povestea sa functioneze, povestea sa stea in picioare, sa am ceva de zis si apoi restul vine de la sine. Daca o poveste este buna si sincera, va placea. Nu ma gandesc in primul rand la critica pe care o voi primi. In centrul filmelor mele stau personajele. Mi-e teama sa fac judecati morale, asta este opusul cinematografului, pentru mine. Am incercat sa ma concentrez pe cei trei: prezentatorul, profesorul, batranul, si amintirile lor despre Revolutie. Am vrut sa multiplic punctele de vedere asupra acestui eveniment. In timpul emisiunii, multi spectatori suna si isi povestesc si ei variantele. Dezbaterea despre fiecare minut al acestui eveniment este amuzanta si disperata." Nu poti povesti filmul in intensitatea lui... Nu poti schita decat liniile generale ale intrigii, dar nu si impactul pe care il va avea asupra ta. Vei rade cu lacrimi de situatii pe care le vei recunoaste. Te vei identifica pe alocuri cu personajele, vei recunoaste secvente traite in momentul '89, de parca toata Romania a fost si este trasa la indigo... Am trait aceleasi spaime - securisti, teroristi; aceleasi bucurii - manifestatii si proteste in pietele din centrele oraselor; aceleasi preocupari ulterioare - discutii, dezbateri televizate cu si despre Revolutie... Aceasta stereotipie, in toata disperarea ei, creeaza situatii de un comic nestavilit. Cel mai bine: mergi la cinema si vezi un film personalizat si cu totul altfel despre Revolutia din 1989. Si sa ne spui si noua apoi: a fost sau n-a fost?...

Edvin Marton si vioara Stradivarius - ecuatia artei la superlativ

Zambetul Mona Lisei. Misterul piramidelor. Nenumaratele controverse referitoare la existenta sau inexistenta labirintului mitologic. Sau... secretul viorilor Stradivarius. Te-ai putea gandi: ce legatura este intre toate acestea? Una singura: de foarte mult timp, constituie un inepuizabil subiect de dezbateri si controverse, atat pentru specialisti, cat si pentru publicul larg. Raspunsul? Poate il vom afla candva, dar parca mult mai interesant este sa ne intrebam "De ce?" si "Cum?". De fapt, tinand cont de misterul care inconjoara de secole viorile Stradivarius (recunoscute pentru calitatea impecabila a sunetului), am putea spune ca este vorba de un mit. Unul pe care muzicienii se straduiesc demult sa-l elucideze si, aparent, au reusit acest lucru. Pana cand va aparea o noua ipoteza... Un lucru este cert. Edvin Marton, violonist si compozitor maghiar, nu si-a propus sa ne explice aceasta enigma. Si nici n-ar fi fost necesar. "Ma intrebati care este diferenta dintre o vioara Stradivarius si oricare alta? Aceeasi ca si atunci cand vorbim despre o opera de arta semnata de Michelangelo, in raport cu o lucrare obisnuita. Este o bijuterie, o comoara", a afirmat artistul, in cadrul conferintei de presa sustinute pe 18 septembrie. Regalul pe care ni l-a oferit, in cadrul concertului sustinut pe 28 septembrie, a depasit cele mai indraznete inchipuiri ale noastre. Timp de doua ore, cei peste 4000 de spectatori prezenti la Sala Palatului s-au delectat (desi, poate ca e prea putin spus...) cu acordurile viorii Stradivarius. Edvin Marton a fost acompaniat de orchestra din Monte Carlo. O varietate de stiluri, intr-o alternanta perfecta... Spectacolul lui Edvin Marton a fost unic, diversificat si... desavarsit. De la "Primavara" lui Antonio Vivaldi la o melodie latino, de la "Tosca Fantasy" la celebrul hit "Bad" al lui Michael Jackson, sau de la "Romeo and Juliet" la "Nasul", artistul ne-a incantat sufletul si ne-a facut sa trecem printr-o multitudine de stari sufletesti. Pe care, cu siguranta, nu avem ocazia sa le traim foarte des... "Toti indragostitii din sala sa ridice mana!", ne-a solicitat Marton la un moment dat, si mai mult de jumatate din cei prezenti s-au conformat. "Cu dedicatie speciala pentru voi, cei indragostiti, o melodie romantica: 'Love in Venice'". Acordurile line ale piesei ne-au facut sa plutim in gondole, pe canalele din Venetia, in timp ce un cuplu de dansatori a completat efectul... Poate ca unul dintre cele mai emotionante momente ale serii a fost atunci cand Edvin Marton a interpretat celebra arie "O sole mio". Parea ca nimeni din sala nu mai are curajul sa rasufle, ca si cum de teama ca prin respiratie ar putea sa perturbe calitatea sunetului. Aplauzele care au "pigmentat" pe alocuri interpretarea si care au izbucnit la final au fost singura modalitate prin care am fi putut sa ne exprimam gratitudinea. Regia spectacolului a fost atent gandita, din toate punctele de vedere. Dincolo de extraordinarele elemente de ordin vizual, create cu ajutorul laserului, Edvin Marton s-a dovedit un fin cunoscator al psihologiei publicului, alternand permanent registrul. Astfel, dupa ce ne-a facut sa visam, a schimbat stilul, ridicand intreaga sala in picioare cu o melodie latino sau cu o piesa orientala, in timp ce trupa de dans Brioni, nelipsita de la nici unul dintre spectacolele sale, a electrizat atmosfera. "Aceasta va fi ultima piesa", ne-a anuntat Edvin Marton, iar din toata sala a rasunat un oftat prelungit. Cum sa-l fi lasat sa plece? Dar artistul a fost mai generos decat am fi indraznit sa speram, oferindu-ne nu mai putin de trei bisuri: Paganini 5, o piesa de pe coloana sonora a celebrei trilogii "Nasul", precum si o melodie interpretata fara orchestra. Probabil ca multi dintre cei prezenti aveam acelasi sentiment: acela ca timpul se oprise si nu mai exista nimic in afara lui Edvin Marton si a unei viori construite in urma cu 300 de ani... Din fericire, vom avea posibilitatea de a-l reintalni pe Edvin Marton, mai curand decat am fi sperat. Anul viitor, in luna februarie, artistul va reveni in Romania si va acompania un show pe gheata sustinut de patinatori medaliati olimpic la Torino. O cariera prodigioasa, inceputa inca de la varsta de trei ani... Cunoscut in Romania ca urmare a prezentei sale la gala laureatilor Campionatului Mondial de patinaj, unde a aparut pe gheata alaturi de medaliatul cu aur Evgeny Plushenko, Edvin Marton si-a inceput cariera cand avea numai trei ani. Patru ani mai tarziu, cand alti copii invata sa scrie si sa citeasca, el interpreta deja primele concerte de vioara compuse de Wolfgang Amadeus Mozart. Pe parcurs, si-a desavarsit educatia muzicala si stilul interpretativ in strainatate, studiind la Moscova, Viena sau New York, iar anul acesta a castigat prestigiosul premiu Emmy, precum si "Vioara de Aur". De asemenea, a colaborat cu artisti renumiti, precum Phil Collins, Lou Bega, Seal sau Zucchero. Si totusi... in ce consta misterul viorilor Stradivarius? Dupa cum spuneam, acest subiect a suscitat curiozitatea a numerosi specialisti. De altfel, nu putini au fost aceia care au incercat sa "plagieze" viorile Stradivarius, tratand lemnul cu diferite substante chimice si incercand sa obtina sunetul care s-a dovedit inimitabil. Altii, in pas cu tehnologia moderna, au creat programe pentru a studia sunetul cu ajutorul computerului si a-i descoperi acel "ceva". Zadarnic, insa. Antonio Stradivari a luat cu sine secretul acustic. Particularitatea viorilor Stradivarius consta in deosebita claritate a sunetului, precum si in rezonanta acestuia, indiferent de tonalitate. Potrivit unor cercetari aprofundate, explicatia ar putea consta in forma viorii, precum si in substantele folosite pentru tratarea lemnului din care sunt lucrate. Dar aceasta nu este o certitudine... ci doar una dintre numeroasele ipoteze formulate in legatura cu acest subiect.

Uma Thurman, o actrita care stie sa si gafeze...

Cel mai recent film in care o poti vedea pe Uma Thurman pe marile ecrane din Romania este "Fosta mea Super-Gagica" ("My Super Ex-Girlfriend"), o productie din 2006, in care joaca alaturi de Luke Wilson. Nu as putea spune ca este genul de film potrivit pentru aceasta actrita foarte talentata - pelicula "scartaie" considerabil, desi se vrea a fi o comedie spumoasa, un gen in care Uma nu prea a jucat pana acum. Oricum, acesta este cel mai bun exemplu ca vedeta poate sa si gafeze... Sa vedem insa si alte situatii in care Thurman a dat cu stangul in dreptul... Sau nu... O poveste de dragoste, un sot, doi copii... In una dintre zilele de filmare pentru pelicula lui Andrew Niccol, "Gattaca", Uma Thurman s-a "legat" de colegul ei de film (si de viitorul ei sot), Ethan Hawke, in timp ce acesta avea de realizat o scena. Avand grija sa nu stea in bataia camerei de luat vederi, actrita s-a apucat sa ii lege sireturile de la pantofi unele de altele... Thurman si Hawke s-au intalnit prima oara in fata unui bancomat si apoi din nou la evenimentul de lansare oficiala a filmului "Pulp Fiction", insa relatia lor amoroasa nu a evoluat pana cand nu au jucat impreuna in "Gattaca". Si, ca tot vorbim despre astfel de intalniri, in context se potriveste si zicala preferata a vedetei, din prajiturile chinezesti cu ravase: "Tine minte lectia, uita experienta."... Desi erau deja logoditi, Uma Thurman si Ethan Hawke au decis sa se casatoreasca dupa ce Thurman si-a dat seama ca este insarcinata. "Eram mare cat casa!", isi aminteste actrita de juramintele depuse in fata altarului din biserica newyorkeza St. John the Divine. "Si am mai purtat si alb!". Cand Hawke a cerut-o pentru prima oara de sotie, Thurman a refuzat sa se casatoreasca cu el. "Nu am vrut sa facem o nunta prea din scurt.", a explicat ea. Totusi, trei saptamani mai tarziu ea a fost cea care i-a cerut insistent starului sa se casatoreasca cu ea: "Mi-am dat seama ca vreau ca el sa imi fie 'ruda cea mai apropiata'." In timp ce Hawke filma "Snow Falling on Cedars", Thurman l-a "tarat" pe actor intr-un magazin din Vancouver. Acesta se numea Absolutely Diapers, unde Hawke a invatat sa schimbe scutecele unei papusi de marimea unui bebelus. La scurt timp dupa nunta, starul a fost vazut intr-o cafenea, citind povesti copilului lor nenascut, in timp ce Thurman isi mangaia burta. "Este mai bine sa ai o relatie cu cineva care te insala", a declarat candva Uma, "decat cu cineva care nu trage apa la toaleta." Totusi, la scurt timp dupa aceasta afirmatie, Thurman si Hawke s-au despartit dupa cinci ani de mariaj (si doi copii), din cauza relatiei amoroase pe care actorul a avut-o cu modelul canadian in varsta de 22 de ani, Jen Perzow. Semn ca nimeni nu rezista foarte mult... Uma Thurman, imposibil de uitat... Uma a fost intervievata la un moment dat de o jurnalista a revistei "Jane Magazine". "Stii", i-a spus actrita, "daca ai adauga rom la balsamul ala de buze cu nuca de cocos pe care ti-l tot aplici pe buze, ti-ai putea prepara singura un cocktail daiquiri!". Desi o vedeta extrem de stilata si de cocheta, Thurman nu a fost niciodata genul care sa faca parada si sa se "aboneze" la cele mai fandosite tendinte ale modei si frumusetii. Un exemplu in acest sens il ofera chiar co-presedintele Miramax, Harvey Weinstein, care a afirmat ca Uma a refuzat candva un salariu de 2 milioane $ pentru un rol care implica putin mai mult decat sa stea si sa arate "decorativ"... Intr-o zi, pe platoul de filmare a uneia dintre peliculele care a consacrat-o pe Thurman, "Pulp Fiction", Eric Stoltz a filmat o scena memorabila, in care personajul sau salveaza viata iubitei unui gangster care luase o supradoza (rolul femeii a fost interpretat de Uma Thurman), infigandu-i un ac subcutanat direct in inima. Verdictul sau? "A fost un fel de fantezie perversa: Uma Thurman a cazut lesinata la picioarele mele, purtand o proteza peste sani. As putea sa bifez asta pe lista mea de fantezii...". Ceea ce spune foarte multe despre cat de mult este dorita, ca femeie, Uma Thurman, chiar si printre colegii sai de breasla. Uma este considerata a fi una dintre cele mai sexy celebritati hollywoodiene, de o frumusete exotica... Dintre toate personajele din "Pulp Fiction"-ul lui Quentin Tarantino, Mia Wallace, sotia unui criminal periculos cu o acuta dependenta de cocaina, a fost preferatul regizorului. "Ii stiam sufletul pe toate partile si cum trebuie sa fie, dar nu aveam nici cea mai vaga idee despre cum ar putea sa arate", isi aminteste Tarantino. "Toate actritele, de la Isabella Rossellini la Alfre Woodard, Holly Hunter si Meg Ryan, toate au dat proba pentru acest rol." Cum si-a dat insa seama realizatorul de filme ca Thurman este actrita perfecta pentru rol? "Am luat cina cu o alta actrita", a adaugat Tarantino, "si am simtit ca e ca si cum o insel pe Uma!". Secventa din "Pulp Fiction" in care Mia ia o supradoza si, pentru a i se salva viata, i se infige in inima un ac subcutanat, a fost filmata de la cap la coada - in fapt, a fost scos un ac din proteza pe care actrita a purtat-o peste sani si apoi scena a fost filmata derulandu-se inapoi. Alegeri ciudate... Ethan Hawke si Uma Thurman, care poarta numele unei zeitati hinduse ("Uma" inseamna "cea care acorda binecuvantarile"), si-au numit primul copil Maya, pentru ca fetita "sa se poata simti ca facand parte dintr-un trib". Thurman a glumit candva: "Cineva numit Jack, respectiv cat mai simplu, ar suferi o criza de identitate in familia mea." Iar numele de familie al fetei? Copilul, a explicat Thurman, va purta numele de familie "al parintelui pe care il uraste cel mai putin." Neobisnuitul nume al vedetei nu a fost singura sursa pentru lipsa de incredere in propria persoana, de-a lungul adolescentei sale. "Una dintre prietenele mamei mele ma batea pe umar cu multa amabilitate", isi aminteste vedeta, "si imi spunea: 'Stii, ai putea sa iti faci o operatie estetica la nas.'" Uma avea atunci 10 ani... La varsta de 19 ani, Uma Thurman s-a maritat cu baiatul rau al Marii Britanii, Gary Oldman (care, candva, a declarat ca, daca in viata sa nu ar fi existat actoria, probabil ca ar fi devenit un criminal). Mai putin de un an mai tarziu, cand casnicia lor a luat sfarsit, Oldman a fost intrebat de ce s-au despartit. Raspunsul starului? "Incearca tu sa traiesti cu un inger."... "Ingerul" la primul sau sarut, la varsta de opt ani: "A fost scurt, ud si apoi asta a fost. A fost o treaba profesionista. Am avut nevoie sa fiu sarutata si am fost sarutata." In copilarie, Uma era cu adevarat obsedata de papusile Barbie. "Eram atat de obsedata de ele, ca iconuri, desi felul in care corpul lor era proportionat insemna ca nu vor avea niciodata menstruatie si toate lucrurile despre care stim acum... M-am jucat cu ele ore in sir si le-am transformat in sclave ale sexului. Aveau iubiti si erau dependente de ei si apoi venea un alt tip care le incuia in camera...". Ceea ce spune multe despre imaginatia actritei la varste atat de fragede... Thurman a acordat la un moment dat un interviu revistei "Premiere". Raspunzand la o intrebare legata de tematica din filmele sale, vedeta s-a oprit brusc si, cu o sclipire strengareasca in privire, a intrebat, la randul ei: "Nu te intereseaza, de fapt, sa zicem, sa afli ca asistentul nu stiu carui regizor spune despre mine ca sunt o adevarata scorpie?". La o petrecere ce a avut loc in Woodstock, New York, in august 2000, tatal lui Thurman, Robert, a intrat in piscina, dar a iesit fara ochiul sau de sticla (barbatul si-a pierdut ochiul in timp ce fixa un cauciuc dezumflat la masina personala). Actrita - observand incurcatura in care s-a trezit tatal sau - pur si simplu s-a aruncat in apa, a recuperat ochiul de pe fundul piscinei si i l-a inmanat proprietarului de drept, care l-a fixat imediat la loc. Uma Thurman nu a fost deloc incantata sa afle ca George W. Bush era foarte posibil sa castige campania electorala din anul 2000. "Daca va fi ales", a observat actrita, "va avea cel mai putin impresionant record pe care l-a avut orice sef de stat in intreaga noastra istorie. O, a dat gres in atatea si atatea domenii...". Spre exemplu, potrivit lui Thurman, prima reactie a lui Bush la o intrebare legata de pedeapsa cu moartea - "A izbucnit in ras."...

Walt Disney - omul care nu ne lasa sa uitam ca am fost candva copii...

Oare cum ar fi aratat lumea daca Walt Disney n-ar fi existat? Ar fi prea trist sa ne imaginam acest lucru... de fapt, am spune ca este imposibil: cum ar fi fost copilaria fara Mickey Mouse, poznasul Donald, simpaticul Pluto, sau fara inegalabilele filme clasice de animatie precum "Alba ca Zapada si cei sapte pitici", "Bambi", "Dumbo" sau "Pinocchio"? Walt Disney a transformat lumea, fiind un adevarat pionier in domeniul filmului de animatie si a gasit in permanenta cele mai ingenioase modalitati de a inova si de a-si pune ideile in practica... Daca ar trebui sa-l caracterizam in doua cuvinte, am putea foarte bine sa-l descriem pe Walt Disney cu ajutorul urmatorilor termeni: "imaginatie si perseverenta". Ordinea este aleatorie, insa cum se spune, una fara cealalta nu ar fi dat nici un rezultat... Chiar daca anul acesta se vor implini 40 de ani de la moartea sa si chiar daca nu mai suntem demult copii, de fiecare data cand ne uitam la desenele animate semnate de el simtim cum timpul zboara si copilaria pare sa se fi intors, ca si cand n-ar fi "plecat" niciodata. "Adultii nu sunt decat niste copii care au crescut, asta e tot", spunea Disney. Initial, Walt Disney si-a dorit o cariera in publicitate, si chiar a lucrat o vreme in acest domeniu, fapt care i-a permis sa realizeze o serie de experimente in domeniul filmului de animatie. Primul film de desene animate realizat de el dateaza din epoca filmului mut si se numeste "Plane Craizy", iar protagonist era nimeni altul decat celebrul Mickey Mouse. Acest simpatic personaj era "creionat" de multa vreme in mintea lui Disney, insa pana la el, au aparut alte personaje, cum ar fi, spre exemplu, gascanul Oswald. Fiind foarte sensibil si "simtindu-si" publicul insa, Walt Disney a inteles ca publicul a inceput sa se plictiseasca de Oswald (chiar daca aventurile acestuia erau foarte interesante), si se gandea tot mai des la un alt personaj. Dar care ar fi putut fi acesta? Raspunsul a vebit de la sine intr-o buna zi, cand a vazut un soricel. Ideea l-a "lovit" in plin si a alergat in atelierul de creatie, pe care-l impartea cu un colaborator. "Ce s-a intamplat", l-a intrebat acesta, "de ce esti atat de ravasit?". "Dragul meu", a raspuns Disney, "am devenit tata! Da-mi voie sa-ti prezint 'odrasla'!", si, din cateva miscari, a desenat schita unui soricel cu manusi si ghete. Mickey Mouse se nascuse! Initial, Waltr Disney s-a gandit sa-l boteze Mortimer, insa sotia lui a fost de parere ca acest nume nu ar avea o rezonanta prea puternica in randul publicului, si i-a sugerat numele care a devenit arhicunoscut in intreaga lume. Problemele au aparut o data cu introducerea sunetului... pentru ca Mickey nu avea voce! Ar mai fi putut avea succes, in conditiile in care in toate cinematografele rulau pelicule sonore? Situatia era cu atat mai grava cu cat Walt Disney nu era intr-o situatie prea buna din punct de vedere financiar (resursele sale fusesera consumate aproape integral cu productia filmului), insa acest lucru nu l-a oprit din drum: a imprumutat suma necesara, iar premiera filmului, care a avut loc pe 18 noiembrie 1928 la Colony Theater din New York, a inregistrat un succes fulminant. Lumea i se deschidea lui Disney... iar producatorii de la Hollywwod au inceput sa fie tot mai interesati de el, aratandu-se dornici sa-i sponsorizeze proiectele. Walt Disney nu s-a adaptat insa foarte bine in Cetatea Filmului, pentru ca nu era ceea ce s-ar numi o persoana sociabila. Detesta celebrele petreceri hollywood-iene si, daca se angaja intr-o conversatie, ajungea inevitabil sa monologheze pe tema proiectelor si ideilor sale. Tocmai de aceea nu a avut multi prieteni. Singurii oameni apropiati erau cei alaturi de care lucra si care-i intelegeau viziunea - respectiv, colaboratorii sai. In rest, era considerat un tip ciudat, genial, dar cu care nu trebuie sa vorbesti prea mult... Disney este o legenda, acest lucru nu poate fi negat, desi a fost si contestat la vremea lui. Pelicula "Alba ca Zapada si cei sapte pitici" constituie o capodopera a genului. Lansat in 1937, in plina recesiune, filmul a avut incasari de aproape jumatate de milion de dolari, ceea ce este fantastic, tinand cont de situatia economica din acel moment. Personajele lui Walt Disney ne intampina si astazi, in celebrul parc de distractii Disneyland, ai carui "frati" - Disneyworld, din Florida, si Eurodisney, din Paris, se bucura de acelasi succes precum originalul. Indiferent de varsta pe care o avem, nu ar trebui sa ratam ocazia de a ne aduce aminte de copilarie, vizitand aceste mici universuri in sine, unde basmele prind viata, iar printii, printesele si piticii ne intampina la fiecare pas...

Joseph Pulitzer - un revolutionar in linia intai a jurnalismului

"Redacteaza stiri scurte, astfel incat sa te asiguri ca vor fi citite, limpezi si clare, astfel incat sa te asiguri ca vor fi apreciate, ofera detalii de atmosfera, astfel incat cititorii sa-si aminteasca de acest lucru si dupa cateva zile, si cu acuratete, pentru a le oferi cititorilor tai un ghid pretios".Ce este aceasta? O lectie elementara de jurnalism? Intr-adevar, acesta este raspunsul, iar fraza de mai sus apartine unuia dintre cei mai mari ziaristi ai tuturor timpurilor, un om care a lasat o mostenire nepretuita in aceasta profesie: Joseph Pulitzer.Din multe puncte de vedere, povestea lui reprezinta intruchiparea "visului american". Joseph Pulitzer s-a nascut in 1847 la Budapesta, iar la varsta de 17 ani a emigrat in Statele Unite ale Americii, unde a lucrat la o ferma si a fost chelner, in timp ce studia, individual, limba engleza. In 1868, a primit oferta de a fi redactor la un cotidian in limba germana, "Westliche Post". Si astfel a aparut prima semnatura a lui Pulitzer...A fost, cu siguranta, sansa de care avea nevoie. Incepand din acel moment, cariera lui a continuat pe o panta ascendenta, Pulitzer afirmandu-se in domeniul jurnalismului politic si de investigatie, participand la campanii electorale si construindu-si treptat o mica avere. Asa se face ca, in 1872, a fost in masura sa achizitioneze publicatia "St. Louis Post", la pretul de 3000 de dolari."Aventura" aceasta s-a dovedit un real succes, iar sase ani mai tarziu a cumparat cel de al doilea cotidian, "St. Louis Dispatch". Articolele sale, unele extrem de virulente, dar riguroase, constituiau adevarate "cruciade" la adresa coruptiei la nivel guvernamental, a jocurilor de noroc si a evaziunii fiscale.Un excelent manager si bun psiholog...Timpul, care la vremea aceea avea mai multa rabdare cu oamenii, a demonstrat ca Pulitzer era nu numai un excelent gazetar, ci avea si un foarte dezvoltat simt al afacerilor. In 1883, a cumparat cotidianul "New York World" care, la acea data, inregistra pierderi anuale in valoare de aproximativ 40.000 de dolari.Joseph Pulitzer a reusit sa intoarca roata, prin adoptarea unei politici editoriale bazate pe reportaje de interes uman si articole de senzatie gen tabloid. Dar acest lucru nu insemna abandonarea problemelor legate de sistemul de taxe (extrem de complex si... alunecos), coruptie si reforme economice.Pulitzer nu avea studii de specialitate insa, daca ne gandim la parcursul carierei sale, am fi tentati sa ne intrebam ce nevoie ar fi avut de diplome universitare... Inzestrat, intre altele, cu foarte multa sensibilitate, el a intuit ceea ce isi dorea publicul si a introdus o rubrica permanenta de benzi desenate, multumita careia vanzarile au crescut fabulos, iar "New York World" a devenit cotidianul cu cel mai mare tiraj de pe teritoriul Statelor Unite.Una dintre cele mai inspirate decizii a fost aceea de a o angaja pe Nellie Bly. Aceasta lucrase la cotidianul Pittsburgh Dispatch, de unde fusese nevoita sa demisioneze dupa ce o parte din articolele sale deranjasera prin revelatiile facute, iar cei vizati amenintasera cu retragerea publicitatii din paginile ziarului. Indrazneala ei l-a facut pe Joseph Pulitzer sa realizeze ce "comoara" ar putea deveni Nellie pentru ziarul sau, si i-a facut o oferta generoasa.Instinctul nu l-a inselat nici de data aceasta. Nellie Bly a realizat o serie de articole deosebite, "crescand" sub ochii si indrumarea lui, din punct de vedere profesional. Intre altele, a simulat dementa pentru a patrunde intr-un sanatoriu de psihiatrie, scriind astfel un expozeu socant, si, inspirata de romanul lui Jules Verne - "Ocolul pamantului in 80 de zile", a doborat recordul personajului Phileas Fogg si a realizat ocolul pamantului in 72 de zile, 6 ore, 11 minute si 14 secunde.Joseph Pulitzer se confrunta insa cu niste probleme grave de sanatate. La varsta de 43 de ani nu mai vedea aproape deloc, fiind fortat sa abandoneze activitatea editoriala. Nu a renuntat insa la conducerea propriu zisa a ziarelor sale, informandu-se in permanenta pe tema aceasta si sunandu-si subordonatii la orice ora din zi sau din noapte pentru a le trasa directive.Mostenirea lui Joseph PulitzerJurnalismul de investigatie a fost "prima sa dragoste" si a continuat sa-i acorde atentie pana cand a murit, in 1911. Lasa in urma o avere de doua milioane de dolari (colosala, pentru acele timpuri), bani din care donase o parte in vederea infiintarii unei facultati de jurnalism in cadrul universitatii Columbia.De asemenea, a lasat prin testament fonduri substantiale pentru acordarea premiilor Pulitzer - visul oricarui jurnalist de pretutindeni. Distinctiile se acorda anual, fiind gestionate de un departament al universitatii Columbia, iar fiecare castigator primeste cate 10.000 de dolari."Mi-am petrecut intreaga viata in slujba jurnalismului, pe care il consider una dintre cele mai nobile si importante profesii. Responsabilitatea noastra, a tuturor jurnalistilor, este extrem de mare, pentru ca oamenii citesc si ne cred. Nu trebuie sa uitam niciodata care este datoria si menirea noastra", spunea Pulitzer, spre sfarsitul vietii.

Cele mai puternice si influente femei ale lumii

Se spune ca in spatele puterii fiecarui barbat se afla o femeie, care il impulsioneaza si ii ofera o ratiune in viata. Ei bine, femeile nu mai trebuie sa stea in spate in zilele noastre! Femeile stiu ce vor, lupta pentru ceea ce cred si stiu sa isi implineasca singure idealurile. Tocmai de aceea, revista Forbes dedica anual un top special celor mai puternice si influente 100 femei din lume. Criteriile luate in considerare pentru acest top sunt reprezentate de vizibilitate, care se calculeaza in functie de citarile si aparitiile in mass-media, si de impactul economic, care inseamna statut social si "cartea de vizita" a personalitatii respective (spre exemplu, un premier este mult mai influent decat un senator), dar si dimensiunea sferei economice asupra careia un anumit lider detine suprematia. Anul acesta, topul Forbes a fost dat peste cap... Condoleezza Rice, consultant pe probleme de securitate nationala la Casa Alba, "femeia de fier" a Statelor Unite care a detinut suprematia acestui clasament doi ani la rand, a fost "detronata" de Angela Merkel, prima femeie care a devenit cancelarul Germaniei. Pe locul 3 in topul celor mai influente femei in domeniul politic se claseaza, dupa Rice, Hillary Rodham Clinton (locul 18), senator de New York. Pe locul 3 al topului general s-a clasat Wu Yi, premierul Chinei, una dintre femeile care stie sa ia decizii fara teama, la nivelul unei natiuni intregi. Merkel a castigat "la mustata" alegerile de anul trecut, inlocuindu-l astfel pe Gerhard Schroder in functia de cancelar. Ca formare profesionala, Merkel este un fost fizician din Germania de Est, care crede cu tarie in capitalismul bazat pe o piata libera. De cand a preluat postul de cancelar, Merkel si-a castigat pe drept respectul omologilor, la nivel international, devenind una dintre cele mai populare figuri politice din tara natala, datorita diplomatiei sale. Desi nu a intrat "in paine" de foarte mult timp, Merkel a reusit sa ii "zapaceasca" pe liderii mondiali, inclusiv pe Tony Blair si George W. Bush. In ciuda succesului urias de care se bucura in Germania, pe Merkel o asteapta o lupta acerba. Nivelul sau de popularitate a scazut la 56% de la 80% cat avea la inceputul acestui an, ceea ce face din ce in ce mai dificila reusita ei fara probleme in fata initiativelor legislative cheie, intre acestea incluzandu-se si reforma sanitara si restructurarea taxelor. Merkel a "mostenit" o economie stabila, care abia recent a dat semne de revitalizare. In acelasi timp, Merkel a aliat Germania Statelor Unite ale Americii impotriva activitatilor nucleare desfasurate de Iran. De asemenea, in cadrul summit-ului G8 din aceasta vara, si-a exprimat parerea intr-un mod extrem de clar in ceea ce priveste securitatea energetica. Merita sa mentionam si faptul ca Angela Merkel a fost singura femeie prezenta la masa negocierilor... In spatele scenei, Merkel s-a straduit din rasputeri sa faciliteze si sa impulsioneze investitia americana in Germania. In fapt, Angela Merkel are un mesaj pentru marile trusturi si companii americane - Germania este deschisa pentru afaceri. In lunile mai si iunie, Merkel a calatorit in America fara tam-tam, refuzand sa acorde interviuri presei si avand intalniri departe de ochii presei cu lideri ai industriei americane, de la presedintele Coca-Cola, Neville Isdell, pana la boss-ul de la General Electric, Jeffrey Immelt, si Henry Paulson, presedintele, la vremea respectiva, al Goldman Sachs Group. Putere si influenta la nivel politic si in afaceri Iar Merkel este departe de a fi singura femeie care face valuri si genereaza controverse la nivel mondial. Pe lista intocmita de prestigioasa revista americana Forbes exista, din cele 100 de femei, doar 53 de origine americana, ceea ce indica faptul ca puterea si influenta femeilor din intreaga lume este in continua crestere. Mult mai multe femei decat in anii anteriori conduc natiuni intregi, nu doar companii sau fundatii. Topul de anul acesta include 30 de femei aflate in cele mai inalte pozitii guvernamentale, fata de 24 cate se aflau in topul din 2005. In ultimele 12 luni, Ellen Johnson-Sirleaf a devenit presedintele Liberiei, Michelle Bachelet presedintele natiunii chiliene, iar Han Myung-sook, primul premier de sex feminin al Coreei de Sud. Femeile incep din ce in ce mai mult sa isi spuna cuvantul in toate domeniile de activitate. Neelie Kroes, comisionarul european pentru competitie, a ajuns recent pe prima pagina a ziarelor din intreaga lume pentru ca a dat peste nas gigantului Microsoft cu o amenda de 358 de milioane $... Intre timp, Melinda Gates este responsabila pentru gestionarea unei donatii de 30 de miliarde $ din partea Warren Buffett, acordata Fundatiei Bill & Melinda Gates. Catalyst, o organizatie newyorkeza non-profit de cercetare, a descoperit ca numarul femeilor cu implicatii in bordul de conducere al marilor companii a ramas relativ neschimbat in ultimii trei ani, in special in Statele Unite ale Americii. Insa in 2006 exista 48 de femei care conduc, fie in rol de directori executivi, fie in cel de presedinte, marile companii din intreaga lume. Numarul acestora a crescut, comparativ cu anul 2005, cand astfel de femei cu mana forte nu erau decat 35. Fata de lista de anul trecut, femeile au preluat functii de top: Indra Nooyi (locul 4) - presedinte, CFO si director Pepsi Co., Irene Rosenfeld - CEO si director Kraft Foods si Patricia Woertz - CEO, presedinte si director Archer Daniels Midland. Semnul ca femeile au luat taurul de coarne este faptul ca sunt din ce in ce mai mult chemate sa curete scandalurile din marile corporatii. Femeile care nu s-au dat in laturi de la astfel de operatiuni si care se claseaza pe locuri de frunte pe lista Forbes sunt Patricia Russo de la Lucent Technologies si Anne Mulcahy (locul 5), presedinte si director executiv Xerox. Ambele au reusit sa isi salveze companiile de la faliment... Femeile din mass-media... Pentru femeile din sectorul media, care incearca sa isi faca un nume in domeniu, vremurile nu au fost niciodata mai stresante si mai grele, avand in vedere faptul ca planul mediatic este supus unei schimbari de-a dreptul seismice... Pentru femeile de la Hollywood, esecurile pot duce la distrugerea unei munci de o viata si a unei cariere intregi. Cea mai influenta persoana din show-biz ramane insa tot Oprah Winfrey, presedinte Harpo, clasata in topul Forbes pe locul 14. Winfrey este urmata pe locul 15 de Anne Sweeney, co-presedinte al Disney Media Networks, si de Judy McGrath (locul 52), presedinte si director executiv MTV Networks. In concluzie, femeile par sa preia puterea lumii. Sa fie acesta un semn al egalitatii intre sexe? Sau doar al faptului ca, in sfarsit, avem curajul de a intra in posesia lucrurilor care ne pot apartine?... Oricum ar fi, tendintele generale sunt pozitive pentru carierele si implicatia femeilor in toate activitatile si aspectele vietii.

Dragostea invinge totul cand stai in "Casa de langa lac"

"Casa de langa lac" este filmul pe care iti vei dori sa il vezi, indiferent daca ai 20 sau 50 de ani. Este povestea dragostei care invinge timpul si imposibilul. Este povestea pe care o vei savura cu fiecare secventa, intr-un decor fantastic si intr-o distributie de exceptie - Keanu Reeves si Sandra Bullock fac din nou echipa intr-o pelicula sensibila si emotionanta. Lasa-te cuprinsa de vraja unei povesti cu adevarat frumoase! Simtind ca este timpul pentru o schimbare in viata sa, dr. Kate Foster (Sandra Bullock) paraseste Illinois-ul, unde si-a incheiat rezidentiatul, si se angajeaza la aglomeratul spital din Chicago. Unicul lucru de care ii pare rau ca il lasa in urma este frumoasa casa pe care a inchiriat-o

Saviana Stanescu: "Fiecare timp, fiecare epoca are nevoie sa se regaseasca in Antigona"

Unul dintre cei mai cunoscuti dramaturgi contemporani, Saviana Stanescu, a revenit pentru a doua oara in Romania, dupa ce s-a stabilit la New York, in 2001. In intervalul 3-10 august, a sustinut, la Teatrul Desant din Bucuresti, un atelier de dramaturgie, intitulat "Reimaginand clasicii - 'Antigona'". De asemenea, pregateste si un workshop Ecumest, destinat operatorilor culturali, care va avea loc la sfarsitul lunii august. Saviana Stanescu ne-a vorbit despre reinventarea povestii Antigonei, modul in care a lucrat cu tinerii participanti la workshop si ne-a impartasit cateva fragmente din ceea ce inseamna viata ei in Statele Unite ale Americii, unde a luat-o, practic, de la capat, ajungand sa fie recunoscuta drept "o scriitoare pentru secolul 21", cum a numit-o Richard Schechner, prestigiosul regizor american, care a cooptat-o in compania sa, "East Coast Artists". - De ce este "Antigona" un subiect atat de fertil? In general, reimaginarile, reconfigurarile clasicilor sunt un teren fertil, care se practica in vest, iar in Statele Unite este chiar "trendy", adica foarte multi scriitori contemporani reinventeaza pe texte clasice. Eu chiar predau la New York University un curs de reconfigurare a clasicilor si, printre clasicii pe care ii reconfiguram adesea, se regaseste Antigona. Intr-adevar, Antigona este o poveste care revine des si este reinventata periodic, pe masura ce se succed diferite schimbari socio-culturale, politice. Se pare ca fiecare timp, fiecare epoca simte nevoia unei Antigone, are nevoie sa se regaseasca in Antigona. - De ce credeti ca se intampla astfel? Pentru ca sunt acolo niste teme fundamentale, care pot fi recitite si regasite in fiecare epoca: tineretea care nu face compromisuri, revolta individului impotriva autoritatilor statale, impotriva puterii, a conducatorului... Totodata, sunt si probleme de familie disfunctionala, este si iubirea, sacrificiul din iubire - alegerea intre iubire si morala, datorie, lege. Toate acestea sunt teme complexe si, intr-o versiune sau alta, stau la baza multor piese contemporane. De ce fac eu acest workshop, cu participanti tineri? Pentru ca una dintre temele principale, in care ei se regasesc, este aceea a tineretii, a adolescentului care nu face compromisuri si lupta pentru convingerile sale. In orice societate exista un rebel care se opune legilor impuse de autoritatea statala. - Cum au decurs lucrarile acestui workshop? In cadrul workshop-ului, am inceput prin a prezenta aceste concepte si felul in care se lucreaza pe reconfigurari ale clasicilor in vest, apoi am vorbit putin despre alte rescrieri, piese deja celebre, precum Antigona lui Jean Anouilh, care a raspuns foarte bine epocii lui, apoi exista niste Antigone contemporane: de exemplu o Antigona neagra (Tegony - A Black Antigone, a unui scriitor nigerian); in America, exista o Antigona care este plasata intr-un campus universitar, deci este o studenta care scrie o lucrare, iar profesorul ei este "Creon". De asemenea, exista o Antigona scrisa de un emigrant polonez, Janusz Glowacki, tot in New York, numita chiar "Antigona in New York" si plasata in zona homeless-ilor din New York. Eu am pornit fapt de la proiectul Antigona - Antigone Project, care s-a facut anul trecut la New York, in cadrul Women's Project si unde au participat cinci prietene ale mele, scriitoare, avand de scris o piesa de 15 minute, o reinventare a povestii Antigonei. Mi s-a parut foarte reusit acest proiect si, dupa modelul acesta, am conceput workshop-ul - un workshop pe care de altfel l-am mai tinut, in America. Dar a fost interesant pentru mine modul in care tinerii scriitori romani reinventeaza povestea Antigonei, pentru ca, in contextul social, politic si cultural romanesc, exista o anumita energie conflictuala, care se regaseste si in presa. Mi s-a parut interesant sa vad cum tinerii scriitori vor citi Antigona lui Sofocle si cum vor gasi de cuviinta sa o reinventeze. Le-am spus ca nu e nevoie sa respecte povestea cu exactitate si le-am explicat ce inseamna reinventari, reimaginari. Este important sa citim totusi textul clasic, sa-l respectam, dar sa avem si libertatea de a-l reinventa, prin experienta personala, talentul, viziunea fiecaruia... Da, am vrut sa-i sperii putin, sa vada niste chestii, sa se duca intai la tragedie si la niste teme mari. Altfel,exista riscul superficialitatii - "lasa ca scriu imediat o piesa, limbaj colocvial contemporan...". Asta e ok, dar e ok in masura in care tu ai invatat intrucatva ce inseamna o piesa, o tema fundamentala - si apoi iti gasesti propria tema fundamentala.Nu este bine sa ignori temele fundamentale, si trebuie sa cunosti piesele clasice si sa extragi din ele ceea ce este relevant pentru tine. De altfel, orice text clasic poate fi reconfigurat astfel. - In ce masura v-ati implicat, ce sfaturi le-ati dat? Cum spuneam, am discutat cu ei, le-am spus ca au libertatea sa reinventeze povestea, pe care nu trebuie sa o respecte, ci sa-si aleaga o tema pe care sa o foloseasca in piesa lor, si multi au ales exact asta: tanarul rebel. A fost interesant. Spre surprinderea mea, Vam, un baiat nascut in 1989, a scris o poveste foarte matura despre comunisti si securisti. Chiar m-a impresionat, mi s-a parut ceva cu totul deosebit. Dincolo de asta, le-am facut la inceput niste structuri dramatice de baza, care tin de teoria, meseria scrisului dramatic - un fel de matematica a dramaturgiei. Scrisul dramatic nu este numai talent, inspiratie, ci exista si acolo o zona strict teoretica. Mi s-a parut important ca aici, in Romania, sa plantez niste seminte pe terenul profesionalizarii scriitorului dramatic, si atunci, in mod firesc, incepi cu tinerii. De aceea mi-am asumat sa fac un workshop intensiv, serios, in care accentul se pune pe procesul de lucru, pe disciplina actului scriitoricesc. - Cum i-ati selectat pe scriitorii care au participat la acest workshop? Nu i-am selectat ei, ci teatrul Desant. Unii au luat niste premii, altii au participat la alte workshopuri, iar altii pur si simplu s-au inscris, trimitand niste lucrari, din care am selectat dupa aceea. Pe mine m-a interesat sa lucrez cu oameni care deja si-au manifestat intr-un fel interesul pentru scris, pentru teatru, si sa ajung in zona personalizarii scriitorului dramatic. Procesul de lucru a decurs in felul urmator: lucrat pe text, disciplina. Dupa ce am facut partea de conceptualizare, de teorie, de structuri dramatice de baza, le-am dat prima data sa scrie un monolog al Antigonei - Antigona lor, reinventata, in ideea ca-l vor folosi - sau nu - in piesa. Dar voiam sa gasim vocea personala si a personajului, a Antigonei lor. Am discutat apoi aceste monologuri, le-am analizat. Tema a fost monologul Antigonei pedepsite, de la sfarsit, in pestera. Ma interesa sa vad: care este metafora lor contemporana pentru pestera? A fost bine, pentru ca, spre surprinderea mea, ei nu mai facusera niciodata genul acesta de exercitii de scriere pe o tema data, specifica. Dupa aceea au scris primul "draft", l-am discutat, dupa aceea l-au scris pe al doilea, l-am discutat si pe acesta, le-am dat indrumari pe structura dramatica, pe replica si apoi am intrat pe lucrul cu regizorii si actorii, iar ideea a fost ca al treilea "draft" sa rezulte din aceasta interactiune. In momentul in care lucrezi cu actorii, iti dai seama ce suna bine, ce nu - actorii pun intrebari importante, necesare, pentru ca ei vor sa-si clarifice personajul, si deci pun intrebari esentiale pentru scriitorul dramatic. Trebuie sa-i asculti si sa iei de la ei ceea ce ai nevoie pentru piesa ta. La sfarsitul saptamanii de lucru intensiv, am avut prezentarea pieselor de zece minute, care au fost foarte reusite. - Cum ati ajuns la New York? Am plecat cu o bursa Fulbright in 2001 - pe atunci eram deja la Londra, intr-o rezidenta scriitoriceasca, fusesem la Viena ca scriitor in rezidenta, deci cumva cariera mea europeana se pusese in actiune - dar bursa m-a trimis peste ocean. A fost... interesant. In 2001 luasem si premiu pentru cea mai buna piesa a anului (n.r - "Apocalipsa gonflabila"), deci a fost un moment in care se petreceau multe. Am ales sa plec la New York si am pornit acolo de la zero, redevenind studenta. In loc sa fiu "visiting artist", cum aveam posibilitatea, am ales sa invat. Am facut un masterat full time in "Performance studies", la New York University - si, in acea perioada, l-am cunoscut pe Richard Schechner, caruia i-a placut cum scriu si care m-a luat ca scriitor in rezidenta in compania lui, "East Coast Artists", inca din timpul facultatii. Am primit dupa aceea o bursa sa studiez scriere dramatica, tot la New York, si am facut un master in Fine Arts in Dramatic Writing - asta inseamna playwriting, Tv writing si screen writing, iar eu m-am specializat pe playwriting. La New York, agentii, producatorii, directorii de teatre vin sa afle, la aceste masterate (desfasurate in cateva mari universitati), ce noi talente au aparut. Asta m-a ajutat pe mine sa patrund in America din interior, nu sa vin din afara. Si am luat premiul de excelenta pentru dramaturgie (John Golden Award) si atunci au inceput sa apara diferite ocazii, teatrele incepand sa-mi ceara diverse piese. Si uite asa, intri intr-un ritm nebun, pentru ca acolo sunt multe teatre, unul iti cere o piesa scurta, alt teatru iti cere sa scrii pentru un festival, altul pe o tema anume - si de asta zic eu "scriitor profesionist", care lucreaza in ritmul asta. Scrisul pentru teatru si film este cu totul diferit de scrierea unui roman, a poeziilor, pentru ca nu-ti poti tu stabili un ritm propriu, ci trebuie sa iti impui o disciplina de lucru. Imi pare rau s-o spun, dar cred ca a cam apus mitul scriitorului romantic, care e in lumea lui, scrie ceva genial si este descoperit apoi... E greu, aproape imposibil de trait numai din scris - chiar, o tipa din America, HJ Sanchez, a inventat un termen numit "slasher" - adica ea e "writer slash director slash, etc - slash". Nu e si cazul meu, dar a fost un exemplu. - Cum va gasiti sursele de inspiratie, atunci cand aveti un deadline? Asta ziceam, ca teatrul nu e numai inspiratie, e vorba si de rescrieri ale clasicilor, este o inspiratie dirijata, disciplinata in forma dramatica. - Care este subiectul piesei "Apocalipsa gonflabila" si ce v-ati propus sa evidentiati prin intermediul ei? "Apocalipsa gonflabila" a fost o satira la adresa societatii mediatice, a reality show-urilor, care invadasera si Romania, era o satira si o parabola pe ideea unei societati mediatice care poate devora individul. Era un fel de parabola a individului intr-o societate mediatica, sufocat de o realitate virtuala care nu-si mai gaseste propria identitate. A fost o piesa scrisa strict din inspiratie. - Care este cea mai mare implinire pe care v-a adus-o teatrul pana in prezent? Teatrul a devenit un mod de existenta pentru mine, cu atat mai complex cu cat este in doua limbi. Emigrarea inseamna, in primul rand, sa locuiesti in alta limba - nu e vorba atat din punct de vedere al geografiei, cat al limbii si spatiului cultural. De aceea, timp de 4 ani, eu nu am revenit in Romania, pentru ca eram ocupata, absorbita, citeam numai scenarii si piese in engleza, am lucrat enorm, faceam cercetare, incercand sa-mi insusesc particularitatile limbii, jargonul. Acum, sunt intre doua lumi. Acolo n-ai timp sa stai. In New York, trebuie tot timpul sa confirmi, sa arati ce poti. Competitia este foarte dura. De asta insa, oamenii sunt mult mai draguti, politicosi, civilizati - pentru ca nu-si permit sa iroseasca energie inutil, se menajeaza si gandesc constructiv. Asta ma amuza in Romania: sunt multi oameni talentati, dar isi risipesc energia in lucruri minore. - Cum ati spune ca sunt tendintele in dramaturgia din SUA, comparativ cu cele din Romania? E ceva complicat. Dramaturgia romaneasca, intr-un fel, acum se structureaza. Eu vad 3 curente: cel din timpul comunismului, cand se scria intr-un limbaj codificat, metaforizat, pentru a evita cenzura (asta, bineinteles, cand nu era propaganda comunista). Al doilea a fost cumva cel din generatia mea, care a facut Revolutia si a avut loc o tranzitie (de la limbajul pur simbolic, metaforic, la unul care sa respecte realitatea, deci s-a facut un fel de mutatie, s-a ajuns la un fel de realism poetic, un realism absurd). Iar acum, cei foarte tineri redescopera pe cont propriu acest realism, sau chiar suprarealism. In SUA s-a ajuns la acest realism din anii '70, dar diferenta este ca acolo e loc pentru toate curentele, fiecare isi poate gasi o nisa. Acolo diferentierea se face altfel: Broadway, Off Broadway si Off-Off Broadway. Broadway merge pe comercial, are un public cu bani, care nu vrea sa fie provocat - ei vor o seara relaxanta, cu o piesa, un pahar de sampanie... Acolo merg mai bine realismul psihologic si piesele de familie (familia americana din clasa de mijloc). De asta acolo prind mai greu piesele straine, pentru ca publicului ii este mai greu sa le recepteze - bine, e si problema traducerii, dar si faptul ca publicul de Broadway merge pe identificare, si unde nu sunt problemele lor, e mai greu sa inteleaga pentru ca nu se regasesc. Off Brodway este mai provocator, o zona care iti permite sa faci lucruri mai interesante, mai exploratoare. Off-Off Brodway e zona experimentala, foarte vie, se fac tot soiul de inovatii si experimente - nu poti trai ca scriitor profesionist in aria asta. Si mai e vorba si de alt aspect... New York este un loc interetnic, cosmopolit, deci exista si spectacole sau chiar teatre dedicate unor anumite comunitati - de exemplu latino, african american, asian american. Exista burse speciale pentru acest tip de artisti, exista spectacole, e alt tip de relationare intre arta si comunitate. Acum fac si legatura cu workshop-ul pe care o sa-l fac la Ecumest - pe ideea artistului si comunitatii, in care voi incerca sa explic cum functioneaza acolo acest tip de relatie si cum diversele companii teatrale au o misiune specifica, publicul lor... - Care sunt reactiile publicului american la finalul unui spectacol? Romanii aplauda minute in sir... Oricum ei aplauda foarte putin, comparativ cu publicul din Romania, chiar daca le place. Actorii nu ies la rampa decat o singura data. Cand le place, se vede acest lucru din tacerea cu care asculta, comentariile de dupa, cronica din New York Times, care e foarte importanta, iti poate face o cariera. - In ce consta proiectul Arte, pe care l-ati organizat de curand la Bucuresti? Este vorba de o colaborare cu teatrul Lark, unde eu sunt playwriter in rezidenta, si, de asemenea, sunt TCG Fellow (Theatre Communication Group, cea mai prestigioasa organizatie americana de profil, "umbrela" a teatrelor americane). Una din atributiile mele se refera la organizarea unor schimburi culturale intre teatre. Astfel, s-a creat un parteneriat cu teatrul Odeon, am avut o delegatie de oameni de teatru importanti cu Doug Wright, si acum ei vor veni pe rand la New York si, in colaborare cu Institutul Cultural Roman din New York, vom organiza diferite activitati, ca parte a doua a exchange-ului. In timp ce stateam de vorba cu Saviana Stanescu, ni s-a alaturat si Stefania Ferchedau, coordonator de proiecte Ecumest, si, in context, ne-a vorbit despre workshop-ul pe care Saviana il va organiza la sfarsitul lunii august. "Este un seminar de training care face parte dintr-o serie mai lunga, organizata in 2005, cu seminarii scurte pe teme specifice; de la tematici mai generale, cum ar fi managementul proiectelor culturale, finantarea unor astfel de proiecte, pana la seminarul de teatru, care presupune o abordare mult mai specifica pe tema culturii si a dezvoltarii locale, din perspectiva rolului artistului in definirea misiunii unei organizatii culturale si felul in care traducerea in practica a acestei misiuni tine cont de aceste date", a precizat Stefania Ferchedau.

Nellie Bly - jurnalista care a facut "Ocolul Pamantului" in... 72 de zile

Jurnalism de investigatie la sfarsitul anilor 1800? Investigatii realizate sub acoperire? Descoperiri dramatice si senzationale? La prima vedere, ar putea parea o utopie, tinand cont de epoca la care ne referim. Si totusi, o tanara din Pennsylvania s-a aventurat in acest domeniu. Nellie Bly a fost pseudonimul ales de Elizabeth Cochrane, care s-a nascut in 1867. Tatal ei a murit cand Elizabeth avea numai sase ani, lasand in urma o sotie si nu mai putin de... 15 copii. Interesant este ca Elizabeth nu a stralucit la scoala, fiind mai degraba o eleva mediocra, dar si-a dorit din tot sufletul sa devina scriitoare. Pana a-si implini insa acest vis, a fost nevoita sa se angajeze, la varsta de 18 ani, pentru a contribui la intretinerea numeroasei sale familii. Dar nu mica i-a fost dezamagirea cand a descoperit ca, pentru femei, piata fortei de munca nu oferea decat servicii extrem de prost platite. Cam in aceeasi perioada, s-a intamplat ca ea sa citeasca un articol in ziarul "Pittsburh Dispatch", intitulat "Pentru ce sunt bune fetele". Materialul fusese scris de editorul George Madden, care argumenta ca rolul femeilor este exclusiv acela de a se ocupa de gospodarie si de a creste copiii. Extrem de revoltata, Elizabeth i-a trimis lui Madden o scrisoare de protest. In replica, acesta a intrebat-o ce articole ar scrie ea, in ipoteza in care ar fi ziarist. "As scrie materiale care vorbesc despre viata oamenilor obisnuiti", a raspuns Elizabeth. Ca urmare, editorul a insarcinat-o sa scrie un articol despre stilul de viata al femeilor. Ea a acceptat, insa, cum in perioada respectiva nu se obisnuia ca jurnalistele (de altminteri, extrem de putine) sa semneze cu numele lor adevarat, Elizabeth si-a ales pseudonimul Nellie Bly, care a facut, ceva mai tarziu, inconjurul lumii. La propriu si la figurat. Articolul scris de, acum, Nellie Bly, aborda problema divortului si era inspirat din viata femeilor pe care le cunostea ea. Dincolo de povestirile acestora in sine, materialul se constituia intr-o pledoarie deschisa pentru adoptarea unei reforme si a unui nou pachet legislativ referitor la divort. George Madden a fost atat de impresionat de articolul ei, incat i-a oferit o slujba de reporter cu norma intreaga. Astfel, cariera lui Nellie Bly a inceput sa prinda contur. Reportajele ei aveau ca tema principala diferite aspecte ale vietii oamenilor obisnuiti si nu o data, pentru a obtine informatiile dorite, Nellie a actionat incognito, lucrand sub acoperire. Spre exemplu, pentru unul dintre articolele sale, s-a angajat ca muncitoare intr-o fabrica din Pittsburgh, si astfel a putut scrie un material socant despre copiii obligati sa munceasca, salariile extrem de mici si conditiile improprii de munca. Mai tarziu, editorul George Madden scria despre Nellie Bly: "Era plina de energie, un adevarat vulcan, exuberanta si neobosita". Bineinteles ca, intre timp, ploua cu reclamatii ale diverselor institutii a caror imagine avusese de suferit in urma articolelor publicate de jurnalista. Cand au inceput sa apara si amenintari de retragere a spatiilor publicitare din "Pittsburh Dispatch", Madden a fost nevoit sa sisteze publicarea acestui gen de materiale. Pacienta intr-un sanatoriu de psihiatrie Dar Nellie devenise de acum cunoscuta si probabilitatea sa fie ignorata de marile publicatii era extrem de redusa. La scurt timp dupa ce a parasit "Pittsburh Dispatch", Nellie Bly a primit o oferta din partea lui Joseph Pulitzer, editorul cotidianului "The New York World". In decursul anilor urmatori, ea a revolutionat jurnalismul de investigatie, scriind in continuare materiale complexe, pentru care se documenta saptamani la rand, lucrand "sub acoperire". Una dintre cele mai reusite scrieri de acest gen este "Zece zile intr-o casa de nebuni". Dupa cum ea insasi spunea, n-a existat o provocare mai mare decat aceasta. Nellie Bly a simulat dementa, pentru a patrunde intr-un sanatoriu de boli psihice, si astfel a putut scrie un expozeu socant. Demersul in sine nu a fost lipsit de emotii si temeri, Nellie traind cu teama ca va fi descoperita ca simuleaza. Laitmotivul pe care il alesese era "Imi caut bagajele", si repeta acest lucru in mod obsesiv."Cand am fost examinata de unul dintre medici, imi cam pierdusem speranta ca l-as putea induce in eroare. Parea un tip inteligent, pe care nu era deloc usor sa-l amagesc. Dar am decis ca nu mai aveam, oricum, nimic de pierdut, asa ca am continuat farsa.- 'Scoate limba', a ordonat el.Am ranjit in sinea mea.- 'Scoate limba cand iti spun', repeta el.- 'Nu vreau', am zis, si era destul de mult adevar in asta.- 'Trebuie. Esti bolnava, iar eu sunt medic'.- 'Nu sunt bolnava si n-am fost niciodata. Imi caut bagajele'.Dar am scos limba, la care doctorul s-a holbat indelung. Dupa aceea mi-a luat pulsul. N-aveam nici cea mai vaga idee despre cum ar trebui sa fie pulsul unui lunatic, asa incat mi-am tinut respiratia. Dupa aceea, mi-a studiat pupilele. Ei bine, nu stiam nici cum ar trebui sa arate ochii unei persoane care nu mai era in toate mintile, asa incat am incercat sa-mi mentin privirea fixa. Presupun ca asa face un nebun. Era destul de dificil sa nu clipesc", scrie Nellie. Medicul care a examinat-o a ajuns, nu se stie cum, la concluzia ca ia beladona (un medicament facut din frunzele si radacinile de matraguna), iar Nellie a repetat ca nu a luat niciodata asa ceva, este sanatoasa si nu vrea decat sa-si gaseasca bagajele. Ulterior, acelasi medic a recomandat internarea ei intr-un spital de psihiatrie. "Incepusem sa am tot mai multa incredere in mine, de vreme ce un specialist nu se indoia de problemele mele psihice", noteaza Nellie Bly, al carei drum spre azilul Blackwell's Island era astfel deschis. Ceea ce a descoperit aici ar putea constitui, cu real succes, scenariul unui film de groaza... Erorile de diagnostic? La ordinea zilei! Potrivit constatarilor lui Nellie Bly, pacientii care ajungeau aici nu mai aveau sansa unui diagnostic real. Nu erau putine cazurile cand persoane perfect sanatoase din punct de vedere mental erau declarate nebune, in urma unei examinari extrem de sumare si dezinteresate. Un exemplu este cel al unei nemtoaice, Louise Schanz, incapabile sa raspunda la intrebarile medicului din simplul motiv ca... nu cunostea limba engleza. "Louise Schanz a fost condamnata la o viata intre peretii azilului, fara a i se da sansa de a se face inteleasa. Ar putea fi, oare, scuzata o asemenea nepasare, cand era atat de usor sa gasesti un interpret? Daca 'arestul' n-ar fi durat decat cateva zile, n-ar fi fost, poate, atat de grav. Dar aici era vorba despre o femeie izolata de restul lumii poate pentru tot restul vietii, fara a i se cere acordul si fara a se stabili cu precizie daca starea ei psihica impunea acest lucru. Nu i se spusese nici de ce s-a luat aceasta masura, sau din ce motiv. Comparati situatia ei cu aceea a unui criminal, caruia i se da dreptul la un avocat si posibilitatea de a-si pleda nevinovatia. N-ar fi de dorit sa devii mai degraba un asasin, decat sa fii declarat nebun de catre un doctor de la Blackwell's Island? Biata doamna Schanz a implorat, in limba germana, sa i se spuna ce se intampla, dar nimeni nu i-a acordat atentie", scrie Nellie Bly in relatarea sa. Iar situatia aceasta nu era, nici pe departe, singulara. O alta pacienta fusese declarata nebuna de sotul sau, pentru ca-l inselase, iar medicii dispusesera internarea ei. Pur si simplu. Bai cu apa rece, mancare cu viermi si batai Intr-o maniera pe cat de simpla, pe atat de zguduitoare, Nellie Bly vorbeste despre baile (saptamanale, nu mai frecvente!) cu apa rece, care li se faceau pacientilor, paturile asternute cu... musama, painea mucegaita si untul ranced care li se servea, orezul cu viermi, insuportabilul frig si... bataile pe care pacientii le incasau de la personalul medical. "Pe frontispiciul unuia dintre pavilioane, cineva scrisese: 'Atat timp cat traiesti, ai o speranta'. Absurditatea m-a lovit in plin. As fi scris "Lasati orice speranta, voi cei care intrati aici'. In afara torturii, ce altceva te-ar putea scoate din minti, daca nu un astfel de tratament?", mentioneaza Bly. Expozeul pe care l-a publicat ea in urma acestei experiente a starnit nenumarate reactii, iar autoritatile s-au sesizat si au intreprins o ancheta la sanatoriul din Blackwell's Island. Bineinteles ca, in momentul inspectiei, lucrurile se prezentau cu totul altfel decat vazuse Nellie Bly, pentru ca se aflase, intr-un fel sau altul, adevarul despre identitatea ei si despre ceea ce avea sa urmeze. Cu toate acestea insa, articolul nu a ramas fara ecou. Nellie Bly a depus marturie in fata unui mare juriu, care a crezut-o, desi dovezi materiale nu putusera fi gasite. In consecinta, guvernul american a decis alocarea unui supliment de un milion de dolari anual, in vederea imbunatatirii conditiilor din spitalele de psihiatrie. In jurul lumii... George Madden avusese dreptate afirmand ca Nellie Bly este "neobosita". Dupa ce a citit celebrul roman al lui Jules Verne, "Ocolul Pamantului in 80 de zile", Nellie a avut o noua idee. Ce-ar fi sa doboare acest record? Prin urmare, a discutat cu seful ei, Joseph Pulitzer, caruia i-a placut ideea si a fost de acord ca ziarul sa finanteze aceasta aventura. A fost organizat si un concurs de pariuri, prin care publicul era invitat sa ghiceasca in cate zile va realiza Nellie ocolul pamantului. Peste un milion de persoane au participat la acest concurs, iar cand Nellie s-a intors din calatorie, a fost intampinata de o multime impresionanta, care o aclama. Doborase recordul personajului fictiv Phileas Fogg: 72 de zile, 6 ore, 11 minute si 14 secunde i-au fost necesare pentru a face ocolul pamantului. Nellie Bly a renuntat la cariera in jurnalism in 1895, dupa ce s-a casatorit cu un magnat american si s-a implicat cu toata energia in afacerile sotului ei. A imbunatatit substantial conditiile de lucru din fabricile care apartineau acestuia, bazandu-se pe experienta pe care o acumulase in anii cand lucrase sub acoperire in diferite intreprinderi, documentandu-se pentru articolele sale. A murit in 1922, la New York, in urma unei pneumonii severe. Astazi, jurnalismul de investigatie a ajuns departe. Numerosi ziaristi s-au aventurat in acest domeniu, riscandu-si uneori viata pentru a putea demasca tot felul de ilegalitati, mergand de la nerespectarea normelor de protectia muncii, pana la contrabanda si crima organizata. Insa, in epoca despre care vorbim, acest lucru era cu atat mai inedit cu cat protagonista era o femeie. O ziarista care a vazut mult mai departe de timpul sau, luptand pentru afirmarea femeii in societate si respectarea drepturilor omului. Suna atat de... conventional, insa de cate ori se intampla, oare, acest lucru?

Controleaza-ti viata cu un singur... "Click"!

De obicei, in plina vara exista tendinta difuzarii la scara larga a unor filme usurele, de vacanta, care sa nu dea batai de cap prea mari cinefililor... Poate si pentru ca neuronii fiecaruia dintre noi isi doresc o pauza "de lucru". Ei bine, iata ca din 11 august lucrurile se mai schimba putin, pentru ca pe marile ecrane din Romania ajunge "Click" ("Click: Zapand prin viata"), o comedie cu Adam Sandler, Kate Beckinsale si Christopher Walken, ce reuseste sa te binedispuna in aceeasi masura in care te pune si pe ganduri, fara sa-ti lase insa "vanatai"... "Click" este filmul care te invata cat de rau iti poate face dorinta de a controla totul, de a-ti organiza universul in asa fel incat sa excluzi din el neprevazutul, haosul si neplacerile... In ciuda aparentelor, experientele neplacute sunt cele care fac savoarea vietii si care ii dau sens. Aparent, Michael Newman (Adam Sandler) are tot ceea ce si-ar putea dori - o cariera in plina ascensiune, o sotie frumoasa si intelegatoare, Donna (Kate Beckinsale), si doi copii cuminti si buni, Ben (Joseph Castanon) si Samantha (Tatum McCann). In ciuda acestor lucruri, solicitarile pe care le primeste din partea necrutatorului si nesuferitului sau sef, Ammer (David Hasselhoff), il fac pe Michael sa isi dea seama ca ii este tot mai greu sa se imparta intre serviciu si timpul petrecut alaturi de familie. Din ce in ce mai frustrat din cauza lucrurilor care par sa nu mearga asa cum si-ar dori, Michael simte nevoia unui mai bun control al universului sau. Pana si lucrurile mici par sa il deranjeze - in casa are telecomenzi care ii programeaza fiecare aparat electrocasnic, dar pe care nu stie sa le foloseasca... Enervat din aceasta cauza si stresat de un dead-line din cauza caruia nu mai are timp de viata privata, Michael pleaca in plina noapte in cautarea unei telecomenzi universale, cu ajutorul careia sa reuseasca sa isi deschida singur televizorul... Cautarile il poarta la magazinul Bed, Bath & Beyond din apropiere, unde ajunge in compania unui vanzator excentric, totodata un inventator talentat, pe nume Morty (Christopher Walken). Se pare ca Morty are in depozit o telecomanda universala care ii permite sa controleze toate aparatele electrocasnice din casa, o adevarata inventie de varf a tehnologiei. Ceea ce nu stia insa Michael - care a primit, gratis, acest aparat pe care nu il poate nici returna - este ca telecomanda ajunge sa ii controleze intreaga viata. In timp ce Michael descopera ca telecomanda ii permite sa "dea mai incet" latratul cainelui, sa treaca "pe inainte" o cearta cu sotia si chiar sa "circule" inainte si inapoi prin diferite momente din propria viata, graba de a trece mai repede peste anumite capitole din viata ii lasa in curand sentimentul ca pierde cu totul experienta de a trai, cu bune si cu rele, tot ceea ce i se intampla in jur. Mai mult decat atat, in timp ce telecomanda preia controlul vietii sale, Michael actioneaza pe pilot automat, fara sa isi aduca aminte nimic din experientele pe care le traieste ca un robot. Doar cand incepe sa isi dea seama ca a scapat din mana franele propriei vieti si ca telecomanda ii programeaza acum momentele pe care trebuie sa le traiasca, isi da, in sfarsit, seama ca viata nu inseamna doar clipele pe care vrei sa le tii minte, ci si pe cele pe care ai vrea sa le uiti... Partea interesanta a filmului este ca, in ciuda faptului ca este o comedie la care vei rade sincer (poantele sunt cu adevarat amuzante, iar Adam Sandler si Christopher Walken fac o echipa minunata in acest sens), filmul abordeaza o serie de elemente dramatice, de care actorul din rol principal se achita cu brio. Ideea peliculei este una simpla, iar scenaristul si producatorul Steve Koren isi aduce aminte cum lui si actualului sau partener, Mark O'Keefe, le-a venit ideea pentru film: "A fost o gluma intre mine si prietena mea. Am purtat o discutie lunga, asa ca am luat telecomanda, am indreptat-o spre ea si am apasat butonul de mut. Ea nu a gasit catusi de putin amuzant acest lucru, dar m-am gandit ca foarte multa lume se poate raporta la acest lucru." Intre noi fie spus, de cate ori nu ti-ai dorit sa ii "inchizi" gura partenerului in timpul unei discutii in contradictoriu care pare sa degenereze?... Despre asta este vorba si in film: cum putem sa inlaturam din viata noastra toate momentele neplacute, stanjenitoare sau cele care par sa ne incetineasca atunci cand avem alte lucruri mai importante de facut? De fapt, pelicula se vrea a fi un semnal de alarma si o atentionare asupra careia este bine sa ne aplecam, mai ales in aceasta era de maxima viteza in care traim... Eliminand din viata momentele care nu ne plac, pierdem experienta invatarii lucrurilor care ne ajuta in dezvoltarea noastra psihologica. La aceasta se rezuma si ideea filmului: "Ce ar fi daca ai putea cu adevarat sa-ti controlezi viata cu ajutorul unei telecomenzi, ce ar fi daca ai putea sa ridici volumul lumii sau sa il scazi?". Si de aici povestea a progresat - ce ar fi daca ai putea sa iti derulezi viata si sa privesti in trecut? Ce ar fi daca, in loc sa te ingrijorezi de viitor, ai putea sa derulezi repede inainte si sa il privesti? "Au fost multe zone diferite de explorare pentru personaj si a fost distractiv sa il avem pe el sarind de la un moment la altul, in timp ce incerca sa mentina un arc emotional consistent", a adaugat Koren. "In plus, prin explorarea trecutului si viitorului pentru a descoperi ceea ce dorea, el invata alte lucruri despre viata sa. In final, este chiar un film despre viata in prezent." Desi filmele "de vara" nu prind foarte mult la public, "Click" se dovedeste a fi o pelicula ceva mai inteligenta. Glumele curg natural, extrase din experienta de viata, iar jocul actorilor le aduce un plus de savoare. Adam Sandler are un trecut semnificativ ca si actor de comedie, in emisiunea "Saturday Night Live", iar in acest film isi imbogateste personajul cu accente dramatice carora le face fata aproape fara greutate. La efortul sau de a face acest film "sa mearga" se alatura si castigatorul premiului Oscar, Christopher Walken, care da viata personajului Morty... fara sa miste un deget. Regizorul Frank Coraci avea sa spuna despre relatia dintre cei doi actori: "Cand ii vezi pe Adam si Christopher unul langa altul, acesta este un lucru grozav. Walken este un actor de geniu, dar perechea lui cu Adam este chiar si mai amuzanta. Rar intalnesti doua asa de mari talente impreuna si sa faci un lucru amuzant ca acesta." Walken, de asemenea, a adus in film pregatirea sa de cantaret si dansator in sprijinul rolului lui Morty, personajul enigmatic, cel care sta in spatele povestii. "Walken are niste scene in film in care canta si danseaza", a adaugat Coraci. "Dar ceea ce a fost cel mai impresionant este faptul ca poate alege orice cuvant din dialogul sau din scenariu si sa-l faca amuzant. Asculta modul in care spune cuvantul 'telecomanda' - atat de sec, incat este de-a dreptul ilar. Nu cunosc nici un alt actor care sa spuna un cuvant ca acesta si sa fie amuzant." Si chiar asa este. Nu te poti uita la Christopher Walken fara sa astepti sa dea tot ce are mai bun pe marele ecran... Christopher Walken straluceste. Adam Sandler este cat se poate de real si de amuzant in aceasta comedie oarecum diferita si... mai inteligenta decat genul pe care il abordeaza de regula actorul... Kate Beckinsale este extrem de bine aleasa in rolul sotiei perfecte - imposibil sa nu o iubesti in acest film... Iar David Hasselhoff este seful egocentric tipic. Filmul iti ofera sansa evadarii din cotidian pentru 107 de minute. Si mai mult decat atat - iti ofera sansa de a rade si de a te emotiona cu adevarat. Vei aprecia mai mult placerile marunte ale vietii si poate ca vei pleca din sala de cinematograf cu gandul sa le dai un telefon parintilor si prietenilor pe care nu i-ai mai sunat de mult. Nu stiu daca ai plecat sau nu in concediu. Dar sper sa faci o vizita si cinematografelor din tara in perioada verii. "Click" te va pune putin pe ganduri. Sau macar te va face sa razi. Cu pofta. Asa cum ar trebui sa faca orice comedie.

Maria-Magdalena Crisan: "Este o mare diferenta intre calitatea culturala a unei persoane si perceptia sa vizuala"

De fiecare data cand intram intr-o galerie de arta sau intr-un muzeu, avem sentimentul ca pasim intr-o alta lume... Si nu ne inselam: este un univers paralel, pe care putini dintre noi il inteleg si inca si mai putini ajung sa il cunoasca, sa ii patrunda tainele si sa-l

Jocurile video sunt si pentru femei!

Ai trait mereu cu senzatia ca jocurile video reprezinta apanajul barbatilor si al copiilor... In definitiv si la urma urmei, ei sunt cei care uita de tine si de tot ce se intampla in jurul lor si se ascund intr-o lume imaginara in care au puterea de a controla totul. Ei bine, lucrurile s-au mai schimbat si dovada stau statisticile care arata faptul ca femeile reprezinta o parte majora din piata de vanzari a jocurilor video, respectiv 30%. Mai mult decat atat, producatorii si distribuitorii si-au dat seama ca a devenit necesar sa creeze jocuri care sa se adreseze si femeilor, tocmai pentru a "agata" si aceasta nisa de public, extrem de importanta. Pana la urma, daca tot noi suntem cele care cumparam astfel de cadouri pentru copiii si partenerii nostri de viata, de ce sa nu profitam si noi de aceasta distractie?... Femeile achizitioneaza in medie cate un joc pe luna, fie pentru uz propriu, fie pentru copii. Fie ca este vorba despre jocuri inspirate din filme de succes ("Codul lui Da Vinci", proaspat lansat), desene animate ("Finding Nemo", "Ice Age 2") sau jocuri pentru copii, femeile isi vor gasi, cu siguranta, locul in acest univers. In cazul in care nu esti tu insati un gamer impatimit, ceea ce este foarte posibil, mai mult ca sigur ca cei mici sunt cei care te determina sa intri intr-un magazin multimedia si sa achizitionezi jocuri video. Fie ca sunt realizate pentru PC sau consola, jocurile reprezinta distractia maxima a copiilor si numai insistentele lor te conving sa le cumperi "lumea virtuala"... S-ar putea ca mai tarziu sa regreti aceasta "miscare", pentru ca prichindelul uita rapid de toate responsabilitatile sale, casnice sau de la scoala, uita chiar si de tine, si tot ceea ce isi doreste este sa se joace. Nu te grabi sa crezi ca este gresit sa ii procuri jocurile de care nu se poate dezlipi, pentru ca exista foarte multe metode prin care il poti convinge sa se concentreze si asupra lucrurilor pe care le are de facut. Sistemul-recompensa este extrem de eficient, precum si impunerea unor reguli clare inca de la inceput, cum ar fi timpul limitat pe care are voie sa il petreaca jucandu-se. Jocurile video au si un atu important. Impactul pozitiv al acestora se manifesta in special la copii, care prind cel mai repede modalitatea de functionare a jocurilor, datorita curiozitatii innascute si capacitatii de a se adapta cu usurinta la nou. Astfel, aceste jocuri ii ajuta pe copii sa isi imbunatateasca dexteritatea, dar si sa lucreze mai usor pe calculator. De asemenea, tehnologia in continua dezvoltare le permite jucatorilor sa beneficieze de o grafica virtuala mai "realistica" si, implicit, experienta jocului este mult mai placuta. Aceasta calitate contribuie la puterea si impactul pe care industria jocurilor le-a capatat in vietile copiilor si adolescentilor. Astfel, numeroase studii indica faptul ca jocurile video pot duce la alienarea adolescentului, care nu se mai "dezlipeste" de ele, iar cele cu un continut extrem de violent afecteaza psihicul tinerilor, ducand la un comportament violent. Tocmai de aceea este preferabil sa eviti astfel de jocuri si sa ii cumperi micutului unele adecvate pentru varsta lui. Studiile psihologilor arata ca, folosite cu responsabilitate, jocurile video au un puternic aport educativ in dezvoltarea copiilor: reflexe mai bune, sedimentarea valorilor (notiunile bine-rau), o mai buna capacitate de analiza etc. Rolul principal il au parintii, care pot discerne ce jocuri pot ajunge in computerele copiilor. Desi in ultima vreme se pune accent pe caracterul nociv al jocurilor video, se exclud din discutie doua aspecte esentiale: neglijenta parintilor in alegerea jocurilor si controlul timpului alocat de copii pentru astfel de activitati. Studiile arata ca o ora petrecuta zilnic de un copil in fata unui joc video este benefica in dezvoltarea acestuia. Specialistii spun ca, de multe ori, parintii isi lasa copiii sa se joace pe computer, doar pentru a avea momente de liniste. In astfel de situatii, lucrurile pot scapa de sub control. Avantajul jocurilor este acela ca pot fi jucate intre mai multi jucatori, sporind in acest fel interactivitatea si farmecul experientei. Parintii pot asista inclusiv la primii pasi necesari descoperirii tainelor unui joc. Probabil ca in acest fel ai ajuns si tu sa fii fascinata de aceasta activitate - la rugamintile copilului de a-l ajuta sa invete ce are de facut pentru a obtine mai multe puncte sau pentru a ajunge la nivelul urmator, ai capatat si tu acest "microb". Sau poate ca, supravegheandu-l indeaproape, pentru a vedea daca jocul nu prezinta vreun pericol, a inceput sa iti placa si tie sa te joci... Oricum ar fi, exista jocuri non-violente, de familie sau de cuplu, care te pot atrage la fel de mult ca pe micutul tau. Statisticile arata ca perioada de maxima implicare a copiilor in aceste jocuri o reprezinta vacanta si week-end-urile, iar o data ce vacanta ia sfarsit, este randul mamei sa "preia" controlul. In plus, implicandu-se foarte mult in activitatile copiilor, femeile ajung sa fie tot mai interesate si de jocurile pe consola. Aceleasi statistici indica faptul ca femeile se joaca si pentru propria placere si nu doar de dragul copilului, fiind o activitate pe care o considera extrem de relaxanta. De asemenea, aceleasi cercetari arata ca barbatii se pot juca incontinuu, in schimb femeile au un control mai bun al timpului pe care il petrec cu jocurile video, preferand jocul "in transe", cu pauze. Si, pentru ca tot discutam despre acest subiect, iti oferim o prezentare a celor mai bine vandute trei jocuri video pentru consola, din Romania. Jocurile sunt distribuite de Best Distribution si sunt puse in vanzare in reteaua de magazine Diverta. 1. "The Sims 2" "The Sims 2" reprezinta urmatoarea generatie a celei mai bine vandute serii de pe PC. De la momentul lansarii variantei originale, in 2001, se afla in top 10 al celor mai bine vandute jocuri atat la nivel mondial, cat si in Romania. Vanzarile "The Sims" din tara noastra, desi nu se compara cu cele internationale, avand in vedere segmentul de piata pe care il reprezinta la noi jocurile video, sunt totusi impresionante: 5-6.000 de exemplare numai pentru varianta-baza, iar daca luam in calcul si variantele adaugate pe parcursul anilor, numarul exemplarelor vandute ajunge fara probleme la 10-12.000. Este un joc dedicat cuplului si familiei, copiii nefiind neaparat publicul-tinta al acestui joc. In ceea ce priveste profilul pe varsta al persoanelor carora le este "dedicat" "The Sims", vorbim despre categoria de varsta 19-25 de ani. Se poate juca atat single, cat si la dublu. Simsii pot fi configurati asa cum iti doresti - le poti alege sau modifica varsta, aspectul fizic, personalitatea, abilitatile, zodia, locuinta in care traiesc, stilul de viata etc. Pentru prima oara, jucatorii isi controleaza simsii de-a lungul intregii vieti, de la nastere si pana la moarte. Fiecare alegere pe care o faci are un efect relevant si dramatic asupra vietii simului tau. Simsii mai realisti, stilul de joc cu totul nou si nemaiintalnita adaugare a geneticii ofera jucatorilor o experienta "Sims" mai intensa si mai detaliata. Calauzirea simsilor tai prin momentele importante ale vietii ("Life's Big Moments") capata o noua importanta, deoarece jucatorilor li se acorda acum un "Life Score" pentru a estima cat de bine controleaza fiecare sim in parte. Deciziile pe care le iau jucatorii pe parcursul vietii simsilor lor au acum impact asupra succesului sau esecului acestora pe termen lung. O alegere facuta in copilarie pentru un sim are un efect direct asupra adolescentului si adultului care va deveni. Vor putea oare jucatorii sa-si indrume cu succes simsii prin evenimente atat de importante, cum ar fi primul pas, prima iubire sau o cerere in casatorie, toate acestea in timp ce ceasul nu sta pe loc? Simsii din "The Sims 2" sunt mai constienti si mai receptivi, atat fata de ceilalti simsi, cat si fata de mediul inconjurator. Simsii capata cu adevarat viata, exprimand stari si sentimente prin animatii mai realiste ale corpului si, pentru prima oara, animatii ale fetei. Ei dezvolta relatii complexe si sunt capabili sa faca diferenta intre familie si prieteni, intre prietenii platonice si dragoste romantica. Simsii din "The Sims 2" au acum ADN. Transmitandu-si trasaturile si caracteristicile fizice descendentilor, simsii arata si se comporta ca stramosii lor. Ca si in viata reala, infatisarea simsilor se modifica acum de-a lungul timpului. Pe langa avansarea in varsta, un sim care petrece prea mult timp pe canapea va face burta, iar un sim care face miscare se va bucura de un abdomen suplu si solid. 2. "Harry Potter si Pocalul de Foc" ("Harry Potter And The Goblet Of Fire") Harry, Ron si Hermione s-au intors! De acum poti fi partasa la cele mai incitante momente ale filmului si sa iti testezi magia in incercarea finala, cand joci in mod cooperativ cu pana la doi prieteni - de ce nu, chiar cu copiii tai. In acest joc, Harry este ales, in mod misterios, ca al patrulea participant la periculoasa Intrecere Triwizard. Fiecare luptator din competitia internationala trebuie sa infrunte un dragon ce scuipa foc, sa-si salveze prietenii din adancimile inghetate ale Black Lake si sa navigheze printr-un labirint intins si periculos. Jucatorii vor lua parte la Cupa Mondiala Quidditch si chiar si la un duel inspaimantator cu Lordul Voldemort insusi. Harry, Ron si Hermione sunt toti personaje cu care poti juca, modelati dupa cele reale de pe ecranul de cinema. Jucatorii pot sa faca echipa cu prietenii intr-un mod cooperativ, combinand magia pentru a produce vraji mai puternice ca oricand. Caracteristici: Magia filmului - Lumea magica a lui Harry Potter este prezentata incredibil de detaliat, medii de joc cu aspect cinematografic, un mod de joc captivant si o experienta interactiva foarte convingatoare. Magii mai mari si mai puternice - Jucatorii exploreaza sistemul nou de a face vraji, dezlantuind efecte puternice pentru a deveni maestri ai magiei. Mod cooperativ - Inca o noutate pentru aceasta serie este faptul ca jucatorii isi pot uni fortele cu prietenii pentru a calatori prin lumea lui Harry Potter, combinandu-si puterile si facand vraji in mod cooperativ, pentru efecte mult mai puternice. Sistem de recompense - Jucatorii pot folosi "Accio" pentru a urmari si captura raze insufletite dinamice, dar pot folosi si Cartonasele Colectionarilor sau ale Creaturilor, pentru a mari puterile lui Harry, Ron si Hermione. Cu alte cuvinte, este un joc ideal pentru copilul tau, care este fascinat de lumea lui Harry Potter, dar poate deveni si jocul tau preferat, in timp ce te "lupti" cot la cot cu prichindelul tau pentru a-i ajuta pe eroi. 3. "Epoca de gheata 2: Dezghetul" ("Ice Age 2: The Meltdown") Si, pentru ca tot ti-am amintit de jocurile inspirate din desene animate, iata unul care nu are cum sa te dezamageasca! Filmul a avut un succes nebun la public, atat la copii, cat si la adulti, iar jocul video nu avea cum sa nu aiba acelasi impact. Desi jocul este destinat in special copiilor, poate fi "abordat" fara probleme la orice varsta, cu aceeasi placere. Lansat in luna martie, jocul te va cuceri si pe tine, daca nu cumva micutul tau te-a initiat deja in tainele sale... Lumea lor se topeste si prietenii tai din "Ice Age 2: The Meltdown" au nevoie de ajutor pentru a scapa de cea mai mare inundatie din preistorie. Inoata, arunca cu apa, fofileaza-te in aventura plina de actiune si descopera clipe amuzante, multa distractie si surprize. Caracteristici: Joaca in rolul lui Scrat, pe langa eroii favoriti din film. Arunca-te intr-o varietate de mini-jocuri, precum "Sid's Slippery Sloth Slide Challenge". Fa o calatorie prin lumea uimitoare din filmul "Ice Age 2: The Meltdown", dar aventureaza-te si in alte universuri noi.

Mirela Vescan: "Provocarea unui machiaj este sa evidentiezi frumusetea acolo unde putini se asteapta sa existe"

Cu siguranta, numele nu mai are nevoie de nici o prezentare... Este recunoscuta ca fiind unul dintre maestrii incontestabili ai pensulei de machiaj din Romania. Este in continua miscare, impartindu-se cu rigurozitate intre sedintele de machiaj profesionist, cursurile pe care le preda, alte solicitari profesionale si familia sa. Mirela Vescan ne vorbeste despre cariera sa de make up artist, provocarile pe care le intampina si ne impartaseste cateva dintre secretele succesului sau: rabdare, pasiune pentru ceea ce face, punctualitate...- Povesteste-ne despre inceputurile carierei tale ca make up artist. Inceputurile au fost dificile. Eu terminasem doua scoli de machiaj, insa in anul 1992 nu se prea cerea machiaj, nu erau reviste pentru femei, nu erau atat de multe prezentari de moda, iar de site-uri nici nu se punea problema... Am inceput sa lucrez ca make-up artist la teatrul Odeon in stagiunea '92-'93; a fost superb si greu, atunci am colaborat pentru prima oara cu doamna Doina Levinta. Dupa ce s-a terminat stagiunea, am lucrat in televiziune, in prima televiziune particulara di Romania si apoi la un alt post. Tot asa pana in 1998, cand am devenit make-up artist pentru o marca. Peste tot am intrat prin concurs.- Cand ti-ai dat seama ca acesta este drumul tau in viata si care a fost acel "ceva" care te-a facut sa realizezi acest lucru? Prin educatie sunt cinefila si intotdeauna mi-am dorit sa fiu aproape de lumea spectacolului, intr-un fel sau altul. In momentul in care am citit un anunt despre o scoala de machiaj profesionist (pentru teatru, film si televiziune), am simtit ca asta trebuie sa fac, mai ales ca aveam deja acumulate multe notiuni de cosmetica, etc.- Ce amintiri pastrezi de la primul machiaj profesionist pe care l-ai facut? Cand s-a intamplat acest lucru si in ce context? A fost o gala de moda in 1992, "Magia Modei" se numea. Eu eram inca eleva si, dupa ce am realizat primul machiaj (cu mult ciclamen, argintiu si glitter), a venit la mine Ruxandra Lungu, coordonatoarea Cercului Vestiment de la casa studentilor Preoteasa si mi-a solicitat o colaborare. Aceasta colaborare s-a extins pe parcursul a 7 ani, iar cu Ruxandra am pastrat o prietenie frumoasa.- Care au fost cele mai importante momente in decursul activitatii tale profesionale? Fiecare concurs a fost foarte important, fiecare interviu, dar si fiecare machiaj. Femeile trebuie sa simta ca ma intereseaza fizionomia lor si felul in care urmeaza sa le fardez, iar acele momente sunt foarte importante. Si foarte, foarte important, a fost momentul in care am devenit make-up artist Rimmel, mai ales ca acest lucru a coincis cu aparitia pe piata a mai multor reviste dedicate femeilor.- Din experienta ta ca profesor de machiaj - cum decurg cursurile si in ce masura interactiunea cu elevii te ajuta sa te perfectionezi? Imi place mult sa vorbesc si sa mi se vorbeasca la persoana a doua singular, iar asta imi ofera o atmosfera armonioasa si numai buna pentru progrese. Imi place sa stimulez elevii timizi. Si eu sunt timida si stiu cat de dificil se trece peste aceasta bariera, ca sa zic asa...- Tinand cont de faptul ca ai atat de multe realizari in domeniu, cum reusesti sa nu cazi in capcana multumirii de sine? Cred ca tine de firea mea, de educatie si de faptul ca trebuie sa stii de unde ivoraste multumirea de sine: dupa un machiaj reusit sau dupa un premiu pentru machiaj? Prima varianta este cea reala si nu deranjeaza pe nimeni...- Ai realizat mii de machiaje, pe toate tipurile de piele si pe atat de multe conformatii faciale. Care ai spune ca este secretul care constituie granita dintre un machiaj reusit si unul esuat? Acuratetea machiajului asigura o reusita in proportie de 60 la suta. Restul tine de imaginatie, experienta, siguranta.- Tie personal, cum iti place sa te machiezi? In ce masura te adaptati tendintelor internationale in alegerea propriului stil de machiaj? Ma fardez natural, aproape ca nu se vede si imi place sa folosesc un ruj in tendinte.- Ce preocupari ai in timpul liber? Fac sport, merg la film si citesc mult depre mineralogie sau alte carti "la moda". Nu imi place sa ies prea mult in oras seara, prefer sa stau acasa cu familia si prietenii.- Am inteles ca practici yoga si ca acest lucru te-a ajutat sa remediezi o problema de sanatate... Cine te-a indrumat in aceasta directie si ce te-a determinat sa ai incredere in acest procedeu? Am inceput sa fac exercitii yoga in copilarie, cand nu prea realizam exact ce mi se intampla. Parintii mei au ales aceasta metoda pentru remedierea ambliopiei de care sufeream. Cand am crescut si am vazut si rezultatele, yoga a devenit un mod de viata pentru mine.- Ce exercitii de yoga ai efectuat? Pentru ochi, exercitii clasice, de la gimnastica ochilor, exercitii de masaj si echilibru, pana la privirea discului solar dimineata si a lunii pline.- In ce masura tii cont de preferintele persoanelor pe care le machiezi in ceea ce priveste nuantele si textura produselor pe care le folosesti? Inainte de a realiza machiajul unei femei trebuie sa vorbesc putin cu ea despre farduri, culori preferate, trebuie sa-i vad mimica, mai ales cand zambeste. Tin foarte mult cont de parerile femeilor si daca vreau sa schimb ceva in imaginea lor, atunci mai intai explic de ce si cum.- Cum comunici cu fiica ta, care este adolescenta? Ana este o adolescenta foarte cuminte si comunicam foarte bine, mai ales ca are un simt foarte dezvoltat al umorului. Pot discuta cu ea orice, citeste foarte mult, este inteligenta - si nu spun doar eu acest lucru.- Intr-o lume ideala, pe cine ti-ai dori sa machiezi? Nu stiu cum trebuie sa fie o lume ideala, insa mi-ar placea sa fardez pentru prezentarile de moda pret-a-porter si haute couture, in circuitele mari.- In opinia ta, care dintre urmatoarele doua machiaje ar fi mai dificil si mai provocator: o persoana cu trasaturi regulate, frumos conturate, care trebuie insa evidentiate discret pentru a pune in valoare frumusetea - sau, la polul opus, cineva ale carui trasaturi trebuie 'infrumusetate' cu ajutorul pensulei de machiaj? Sunt persoane pe care le fardezi timp de doua ore si arata incredibil, si persoane pe care le fardezi 20 minute si arata la fel de bine. Provocarea este sa evidentiezi frumusetea acolo unde putini se asteapta sa existe, inclusiv "subiectul"...- Care distinctie dintre cele primite este cea mai importanta pentru tine? Toate sunt importante pentru mine.- Pana unde merge posibilitatea unui make up artist de a camufla o imperfectiune a tenului? Imperfectiunile tenului nu sunt o problema, se pot camufla usor cu produse bine texturate si cu tehnici de aplicare. Pot fi insa multe alte probleme, cum ar fi descuamarea si acneea. Tenul necesita si o pregatire inainte de machiaj si, daca este cazul, colaborez cu o cosmeticiana.- Atunci cand te uiti la televizor, care sunt aspectele pe care le remarci de obicei in ceea ce priveste machiajul diferitelor vedete de televiziune? Sunt foarte critica mai ales cu machiajul barbatilor, se fac multe greseli.- Esti atat de ocupata cu diverse activitati... Cum reusesti sa iti faci timp si pentru tine? Ai anumite reguli pe care le urmezi in ceea ce priveste gestionarea timpului? Daca da, care sunt acestea? Nu intarzii niciodata undeva si tin strans de agenda, astfel incat sa acopar tot. Si programul de sport si de intretinere nu-l schimb niciodata chiar daca in felul asta dorm mai putin.- Fiecare profesionist are un set de asa numite "reguli de aur", principii care-l ajuta sa progreseze in cariera si care il definesc. Care sunt aceste reguli ale tale? Rabdarea reprezinta un cuvant cheie. Cateodata ma mir si eu cata rabdare am, insa cred ca este foarte importanta, mai ales daca este insotita de echilibru. Nu o data s-a intamplat ca inainte de o prezentare de moda sa fie in jurul meu o harmalaie de nedescris si eu sa fiu imperturbabila...- Care a fost cea mai inedita situatie in materie de machiaj cu care te-ai confruntat in decursul carierei tale? Am fost pusa in situatia de a farda un make-up artist cu mult mai multa experienta decat mine; este vorba despre Anastasia Vitanidis si, desigur, am aflat acest lucru dupa ce am terminat machiajul. Am simtit ca ma topesc, pur si simplu...

Cameron Diaz sau ce poate face o vedeta baietoasa...

Cameron Diaz este una dintre acele vedete care il au pe "vino'ncoa" si care te cuceresc imediat. Este o actrita talentata, desi nu am putea spune ca filmele in care joaca sunt chiar de Oscar, dar ramane una dintre vedetele apreciate de la Hollywood. Are un stil aparte si nu se sfieste sa se arate in toata splendoarea, chiar daca are probleme cu tenul si, din fire, este ceva mai baietoasa... Povestea ei de dragoste cu solistul Justin Timberlake a uimit intreg mapamondul, mai ales pentru ca cei doi sunt impreuna de trei ani, diferenta de varsta intre ei fiind de 9 ani... Cam mult pentru ca o relatie celebra sa reziste, mai ales cand esti mereu sub privirile presei. Iata insa unele dintre cele mai amuzante intamplari prin care a trecut vedeta. Si, crede-ma, nu sunt putine lucrurile care i s-au intamplat... Leonardo DiCaprio isi aminteste: "Filmam o scena pentru pelicula 'Gangs Of New York', impreuna cu Cameron Diaz, iar ea trebuia sa ma plesneasca in mod constant peste fata. Iar regizorul Martin Scorsese mi-a spus: 'Cand eu si Bob De Niro trebuia sa facem o scena de genul asta, Bon chiar isi lua palme pe bune peste fata - palme adevarate.' Eu i-am raspuns: 'Tot ceea ce faceati tu si Bob... respect chestia asta. Sunt perfect de acord.'". A regretat actorul decizia lui? Se pare ca da... Starul povesteste mai departe: "Asa ca 35 sau 40 de duble mai tarziu, eram aproape lesinat pe platoul de filmare. Aveam fata pocnita bine si mare cat un cantalup. Practic, nu puteam sa vad bine. Mi-am ridicat privirea spre Marty si i-am spus: 'Am reusit sa obtinem ce vroiam, domnule? Am reusit?'. Iar el mi-a raspuns: 'A fost perfect, pustiule, perfect! Acum nu mai avem decat sase unghiuri de filmare la cadrul asta...'". Iti spuneam ca vedeta este o tipa baietoasa, asa ca nu are nici un fel de probleme in a se adapta la genul acesta de scene... La scurt timp dupa aparitia sa in "There's Something About Mary" ("Mary cea cu vino'ncoa"), Diaz - al carei personaj din film crede ca sperma personajului jucat de Ben Stiller este... gelul de par - a fost intrebata daca a fost adesea abordata de catre fani in moduri... lascive. Aceasta a replicat: "Tipii vin la mine si se ofera sa imi faca aprovizionarea cu produse speciale pentru par...". In data de 6 mai 2003, despre Diaz s-a scris in ziare: "Cameron Diaz a renuntat la barbati, dupa despartirea de iubitul sau, actorul Jared Leto. Acum isi concentreaza eforturile asupra noptilor petrecute in oras cu fetele, dupa cum afirma un prieten...". Insa la sfarsitul lunii, in data de 26 mai 2003, tabloidele relatau: "Cameron Diaz se intalneste cu actorul Vince Vaughn, la doar cateva saptamani dupa despartirea de iubitul sau, Jared Leto. Diaz l-a cunoscut pe Vaughn la inregistrarile unor segmente pentru viitoarele MTV Movie Awards..." Atat de putin ii ia sa se refaca dupa un esec sentimental?... Desi gustul sau vestimentar nu a fost niciodata pus la indoiala, vedeta a mai calcat si stramb din acest punct de vedere. In ianuarie 2003, un critic de moda a catalogat-o pe Anna Nicole Smith drept cea mai prost imbracata vedeta din intreg anul 2002. Din pacate, nici Diaz nu a scapat de criticile sale vehemente. Despre ea, acesta a declarat: "Arata ca si cum ar fi fost imbracata de un clovn daltonist." In mai 2004, Antonio Banderas s-a laturat lui Justin Timberlake si iubitei sale, Cameron Diaz, la premiera filmului "Shrek 2", din cadrul Festivalului de Film de la Cannes. Banderas - vocea personajului Puss-in-Boots din filmul animat - povesteste despre aceasta intamplare: "Plangeam la sfarsit. Era amuzant, pentru ca exista un moment foarte romantic la sfarsitul filmului. Personajul meu spune: 'Vreau sa plang' si eu am inceput sa plang. Cameron si Justin se aflau langa mine si el mi-a zis: 'Si eu plang.' Asa ca ne-am tinut de maini o vreme. Cameron se uita la noi, gandindu-se, probabil: 'Ce fac astia aici?...'" Diaz a exclamat in legatura cu "exercitiul sau fizic preferat": "Este singurul meu antrenament de fitness si imi face picioarele frumoase. Cateodata vreau sa ma apuc de tenis sau sa ma duc la inot, dar sunt prea lenesa pentru asta. Imi place patul meu." Care era insa acest exercitiu preferat de vedeta? "Port tocuri inalte", a explicat ea... Intr-o zi din iunie 2004, Cameron si Justin au organizat o petrecere in pijamale... privata. Dupa ce au renuntat la hainele de strada in favoarea pijamalelor comode, cei doi au desfacut o sticla de sampanie si au inceput sa se amestece printre ceilalti pasageri de la clasa intai a zborului Los Angeles - Melbourne, Australia... Sa nu uitam insa ca Diaz a avut intotdeauna veleitati pentru un stil vestimentar cochet: in timpul scolii, viitoarea actrita a castigat un concurs pentru ca a purtat costumul broastei Kermit... Cameron Diaz poate sa joace fotbal, este o fina cunoscatoare a artei de a da... vanturi si are o gura cat se poate de... murdara. Mult mai impresionant, a castigat un concurs de ragaieli la premiile din 2001, Nickelodeon Kids' Choice Award, depasindu-i cu mult pe baietii din trupele 'NSync si Backstreet Boys si afisand un ragait profund si rezonant, extrem de surprinzator pentru o silueta asa de zvelta ca a ei... Ca un adevarat sportiv care stie sa joace fair-play, si-a cerut scuze pentru ceea ce ea insasi a considerat a fi un efort slabut din partea ei: "Trebuie sa spun ca data viitoare imi va iesi mult mai bine."... Actrita, cunoscuta pentru faptul ca este ca un baiat imbracat in haine de fata, a primit la un moment dat un sfat extrem de pretios din partea tatalui sau iubitor: "Tatal meu mi-a spus intotdeauna ca, daca ceilalti colegi de la scoala te provoaca la o bataie dupa ore, sa le spui ca nu poti astepta - le poti rupe fundul chiar acum!". In adolescenta, Cameron era o adevarata rock-erita, careia ii placeau la nebunie Ozzy Osbourne, AC/DC, Whitesnake si Ratt. A fost la patru concerte Metallica si o data la un concert Van Halen impreuna cu mama sa. Odata, actrita a remarcat: "Daca vrei sa ma torturezi cu adevarat, du-ma intr-o camera, leaga-ma de un scaun si pune-mi sa ascult Mariah Carey." Nonconformista cum o stim... In ianuarie 2004, vedeta s-a suparat teribil pe fotografii de scandal chilieni, pentru ca au inceput sa o fotografieze de indata ce a aterizat in Santiago - inainte ca ea sa apuce sa se machieze. Este stiut faptul ca Diaz sufera din cauza unui ten cu probleme, iar eforturile sale pentru acoperirea acneei ii dau mult de furca... In martie 2002, Cameron a explicat de ce a trebuit sa renunte la gustarile cu bacon - nu i-au mai placut din clipa in care a aflat ca porcii au aceeasi capacitate mintala cu a unui copil de trei ani. Diaz a explicat: "M-am gandit: 'O, Doamne, e ca si cum as manca-o pe nepoata mea!'". Cel putin, femeia are simtul umorului si isi da seama cand o da in bara. "Nu mi-am dat seama ca jucam intr-un film cu adevarat mare", isi aminteste vedeta despre un proiect de la inceputul carierei sale. "Pe la jumatatea proiectului, ma intrebam: 'Oare o fi vreun loc in care mama si tatal meu sa poata vedea filmul asta?', iar ei imi spuneau: 'Cameron, in cinematografe...'". Filmul in discutie nu era altul decat "Masca", o productie cinematografica ce a obtinut 24.9 milioane $ la box-office-ul american, in primul week-end... Actrita a explicat mai tarziu: "Nu aveam nici cea mai vaga idee. Grrr. Sunt blonda. Mi se permite." Desi este una dintre cele mai simpatice actrite de la Hollywood si pare lipsita de fite, ei bine, Diaz nu este chiar usa de biserica. Fost model, Diaz a trecut printr-o perioada in care nu folosea nimic altceva decat apa minerala Evian pentru spalarea fetei... Insa actrita a marturisit candva ca rareori apeleaza la privitul in oglinda: "Practic, depind de lumea din jurul meu sa ma informeze daca imi atarna ceva la nas sau daca am ceva pe fata." Potrivit colegilor sai din "My Best Friend's Wedding" (1997), Diaz "bea ca un marinar, mananca le fel ca un camionagiu, isi face singura tigarile, joaca biliard si conduce ca o nebuna." Mai mult decat atat, Dermot Mulroney a precizat ca nu va mai merge niciodata cu ea in masina... Si totusi de aceea o iubim atat de mult pe Cameron Diaz. Pentru ca iese din tiparele sclifosite si stralucitoare de la Hollywood, este simpatica si exact asa cum vrea sa fie...

Zece femei si zece "magicieni" ai mingii de fotbal

In curand, vom ajunge sa facem alergie la culoarea verde a gazonului. Iar daca mergem pe strada si auzim un fluierat, este posibil sa ne intrebam: "Se da cartonas galben?". Dar nici n-ar putea fi altfel, in conditiile in care cel mai important eveniment fotbalistic este in plina desfasurare. Pe 9 iulie, una dintre echipe va obtine,prestigiosul trofeu al campionatului mondial de fotbal. Jucatorii sunt concentrati, se antreneaza, vizioneaza casetele tehnice ale diverselor partide, toata lumea face pronosticuri. Acest lucru se stie prea bine. Insa o vorba veche spune ca in spatele fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica. Oare cine se afla alaturi de unii dintre cei mai cunoscuti maestri internationali de pe gazon? Sven Goran Eriksson si Nancy Dell Olio Una dintre putinele intelectuale din "grupul partenerelor de fotbalisti", Nancy Dell Olio a urmat cursurile universitare la Roma si si-a desavarsit studiile in drept la New York. Nancy se implica activ in proiectele coordonate de Crucea Rosie, declarandu-se impresionata de modul in care aceasta organizatie se straduieste sa-i ajute pe cei care au nevoie de sprijin. Selectionerul Angliei si Nancy s-au cunoscut in perioada cand el se afla pe banca tehnica a echipei Lazio Roma. David si Victoria Beckham Pe undeva, s-ar putea spune ca alaturarea celor doi este intr-un fel retorica... Sunt cel mai cunoscut si mediatizat cuplu din lumea sportului rege. Casnicia lor a cunoscut si momente de cumpana, dar cei doi, casatoriti pe 4 iulie 1999, au ramas impreuna si au trei copii: Brooklyn, Romeo si Cruz. Steven Gerrard si Alex Curran Cu siguranta, cunoscutul jucator englez al formatiei FC Liverpool a avut de luptat pentru a o cuceri pe Alex Curran. Atunci cand s-au cunoscut, aceasta era prietena lui Milan Baros, component al echipei Cehiei. Aspect mai putin semnificativ, pare-se, pentru Gerrard, care avea el insusi o prietena, cantareata britanica Jennifer Ellison. In final, "totul este bine cand se termina cu bine", dupa cum spunea Shakespeare: Steven Gerrard este fericit cu Alex, Jennifer traieste o frumoasa poveste de dragoste alaturi de Tony Richardson, fostul... prieten al lui Alex Curran. Ronaldo si Raica Oliveira Cel care, prin golul marcat in optimile de finala ale actualei editii a Campionatului Mondial de Fotbal, si-a asigurat un loc in istorie, devenind cel mai prolific marcator din istoria acestei competitii - intr-un cuvant, Ronaldo - este mandru de logodnica sa, fotomodelul brazilian Raica Oliveira. Aceasta este cea mai ferventa sustinatoare a sa si l-a aparat recent, cand presa din intreaga lume l-a acuzat pe celebrul jucator de fotbal ca este "obez", el cantarind 83 de kilograme si avand o inaltime de 1,83 metri. Cei doi s-au cunoscut anul trecut, dupa ce acesta se despartise de un alt manechin, Daniela Cicarelli. Francesco Totti si Ilary Blasy Celebrul jucator italian este unul dintre barbatii care s-au asezat "la vatra" din punctul de vedere al vietii personale: el este casatorit cu Ilary Blasy, tot italianca, actrita si fomodel. Ilary, in varsta de 25 de ani, a devenit cunoscuta in special ca urmare a difuzarii emisiunii "Che Tempo fa?". Luis Figo si Helen Svedin Un alt fotbalist casatorit... si un alt top model casatorit cu un fotbalist, daca putem face un asemenea joc de cuvinte. Helen Svedin si-a abandonat cariera de pe catwalk si s-a dedicat cresterii celor trei fiice pe care le are cu Luis Figo: Daniela, Martina si Stella. Cei doi s-au cunoscut in 1996, prin intermediul lui Joaquin Cortez, celebrul dansator de flamenco, si s-au casatorit in anul 2001. Demn de mentionat este si faptul ca Helen a fost declarata "cea mai frumoasa sotie de fotbalist" de la actuala editie a Campionatului Mondial. Claire si Thierry Henry El este considerat o stea absoluta a gazonului, alaturi de coechipierul sau, Zinedine Zidane. Joaca spectaculos... de eficient. Golurile marcate de el au propulsat Franta in sferturile de finala ale Cupei Mondiale, atunci cand prea putini mai sperau la acest lucru. In 2002, a cunoscut-o pe Claire Merry si, un an mai tarziu, s-au casatorit. Cei doi nu agreeaza viata sociala intensa, fiind un cuplu mai degraba retras. Elisabetta Canalis si Christian Vieri Mijlocasul italian se poate considera un barbat norocos: prietena sa, Elisabetta Canalis, este una dintre cele mai frumoase si apreciate vedete din show-biz de pe teritoriul Italiei. Actualmente, prezinta o emisiune de stiri sportive, dar visul sau cel mai mare este sa devina vedeta de cinema. Si de ce nu, in definitiv? N-ar fi nici prima, si cu siguranta, nici ultima prezentatoare care "paseste" in culisele celei de a saptea arte... Beatrice si David Trezeguet Pana si aceia dintre noi care nu prea ne dam in vant dupa fotbal si nu vrem sa auzim de termeni precum "hent", "ofsaid" sau "penalty", stim cine este David Trezeguet. Sotia sa, Beatrice, este una dintre "nevestele atipice", in sensul ca nu se da in vant dupa luminile blitzurilor si nu cheltuieste bani cu viteza cu care alearga sotul ei pe gazon... Kristen Pazik si Andrei Sevcenko Jucatorul nationalei de fotbal a Ucrainei, Andrei Sevcenko, s-a casatorit cu Kristen Pazik pe 14 iulie 2004, pe un teren de golf, iar cei doi sunt parintii unui baietel. Kristen este de profesie fotomodel, iar profesia i-a adus noroc si in viata personala: ea si Andrei s-au cunoscut la o petrecere a designerului Giorgio Armani.

Razvan Mazilu: "Cea mai mare provocare: a 'vorbi' fara cuvinte"

Are numai 32 de ani, insa pana la aceasta varsta palmaresul sau este deja impresionant. Dansator si coregraf profesionist, Razvan Mazilu este un nume cunoscut in universul creat de balet, clasic si contemporan deopotriva. Protagonist al primului "one-man-show" realizat de un roman, Razvan Mazilu ne vorbeste despre experienta sa artistica, provocarea de a interpreta nu mai putin de patru personaje intr-un singur spectacol si conceptia coregrafica a spectacolului "Un Tango Mas". Daca nu as fi facut ceea ce imi place, as fi fost foarte nefericit Oare ce l-a determinat sa aleaga aceasta cariera, spre care s-a orientat inca de la varsta de trei ani, atunci cand majoritatea copiilor au cu totul alte preocupari, specifice varstei? "Faptul ca am ales dansul mi s-a parut - din prima clipa - o alegere extrem de fireasca. Totul a decurs asa cum m-am asteptat (desigur, si cu neimpliniri sau obstacole de tot felul), dar efectiv asa cum mi-am dorit. Sunt un om liber si daca nu as fi facut ceea ce imi place, probabil ca as fi supravietuit, dar as fi fost foarte nefericit", afirma artistul, adaugand ca parintii l-au sprijinit foarte mult pentru a-si atinge scopul.Pentru Razvan Mazilu, fiecare personaj pe care il construieste, prin abordare scenica si interpretare, constituie o provocare. "Toate personajele nascute au insemnat tot atatea provocari. Majoritatea personajelor pe care le-am adus in scena provin din dramaturgie, iar eu a trebuit sa le dansez, sa le gandesc prin miscare si expresie plastica, sa construiesc diverse caractere, prin intermediul mijloacelor specifice dansului. Iata o mare provocare, aceea de 'a vorbi' fara cuvinte", afirma cunoscutul dansator. De-a lungul activitatii sale, a avut ocazia de a participa la numeroase stagii de pregatire si workshop-uri. Fiecare dintre acestea a avut un rol mai mult sau mai putin semnificativ, constituindu-se in tot atatea "caramizi" la temelia carierei sale. Isi aminteste de fiecare dintre acestea, dar una dintre cele mai frumoase amintiri de acest gen dateaza din perioada adolecentei, cand urma cursurile liceului de coregrafie "Floria Capsali" din Bucuresti. "M-au influentat in mod deosebit stagiile din cadrul proiectului 'La danse en voyage' din 1992, cu coregrafi francezi, cand eram inca elev la liceul de coregrafie, unde nu se facea dans contemporan asa cum as fi dorit eu", mentioneaza Razvan. Fiecare coregraf alaturi de care a lucrat i-a influentat parcursul artistic. "Fiecare colaborare a insemnat o experienta unica, o intalnire unica, un schimb de energii, senzatii si idei pe langa care nu trebuie sa treci, ca artist, fara sa inveti nimic", considera Razvan Mazilu. "Jocul de-a Shakespeare" sau despre interpretarea a patru roluri intr-un singur spectacol In anul 1997, Razvan Mazilu a realizat o performanta, fiind protagonistul primului "one-man-show" al unui dansator roman, in care a interpretat un cvadruplu rol. Spectacolul, intitulat "Jocul de-a Shakespeare", in coregrafia lui Ioan Tugearu, a fost prezentat pe scena Teatrului National din Bucuresti si s-a bucurat de numeroase aprecieri, fiind premiat si jucat pe scene din tara si din Europa. Ce a insemnat pentru Razvan aceasta experienta si cum si-a gestionat emotiile - inerente, am spune noi? Ei bine, el ne asigura ca nu este emotionat inainte de spectacol, in sensul ca nu este ingrijorat. "Eu nu am emotii la spectacol. Ba nu, gresesc: am emotii, pentru ca emotiile nu inseamna trac. Prin 'emotii', eu inteleg o stare de usoara, dulce neliniste care ma incearca in ziua in care am spectacol, e ceva care imi place... Referitor la one-man-showul 'Jocul de-a Shakespeare', a sta o ora pe scena intr-un continuu dans nu e o treaba usoara, desigur, dar mi-a oferit multe satisfactii. Interpretam patru personaje foarte diferite, ale caror trasaturi erau esentializate prin dans si gest. Cu acest spectacol am fost invitat sa deschid festivalul international one-man-show de la Moscova, in anul 1998". Pentru orice artist, fiecare spectacol este diferit, chiar daca a mai interpretat rolul respectiv in repetate randuri... Ma intreb, care este elementul care face diferenta? Aflu ca fiecare interpretare ofera un element de noutate, prin prisma trairilor sufletesti din cadrul fiecarui spectacol. "Fiecare spectacol e la fel si totusi, diferit... Exista sensuri, emotii, stari pe care le credeam clare si 'batute in cuie' dar care, la rindul lor, ascund alte sensuri, emotii si stari cu totul noi, nebanuite, pe care le descopar de la o reprezentatie la alta. E ca si in dragoste: iubesti la fel si totusi fiecare zi iti aduce alte bucurii si emotii", ne impartaseste artistul. "Faptul ca baletul este in principal feminin e o prejudecata Atunci cand ne gandim la balet, majoritatea dintre noi avem tendinta sa il asimilam cu o arta exclusiv feminina. Delicatetea miscarilor, gratia care insoteste fiecare pas, ne fac sa ne gandim ca acest dans nu poate fi practicat decat de o femeie. Razvan Mazilu ne contrazice. "Baletul nu este o arta in principal feminina, aceasta e o prejudecata impotriva careia am luptat dintotdeauna. Oamenilor le e teama, cateodata, de propria lor sensibilitate si vulnerabilitate, de aceea imaginea baletului se substituie excesiv imaginii femeii delicate si sensibile. Va amintesc faptul ca una dintre cele mai proeminente figuri ale istoriei, regele Ludovic al XIV-lea , supranumit si 'Regele Soare', era supranumit, deopotriva, si regele dansator", precizeaza Razvan Mazilu. "Un Tango Mas" - un spectacol despre relatia de cuplu Cel mai recent spectacol semnat de Razvan Mazilu, "Un Tango Mas", este montat la teatrul Odeon si are un succes considerabil atat in randul publicului, cat si al criticii de specialitate. Razvan formeaza un cuplu convingator alaturi de balerina Monica Petrica. In realizarea coregrafiei, artistul a urmarit mai multe aspecte: "Dincolo de fascinatia tangoului m-au interesat teme ca dragostea, relatia dintre barbat si femeie, singuratatea in cuplu...". Pentru acest spectacol a ales in mod deliberat - si este sigur ca acesta e unul dintre punctele forte ale spectacolului - doua lumi care, puse fata in fata, au nascut raporturi foarte interesante: lumea dansatorilor profesionisti, a balerinilor (el si Monica Petrica) si lumea dansatorilor neprofesionisti (clubul TangotangenT, unde activeaza oameni care nu sunt dansatori de profesie, dar danseaza tango cu mare pasiune). "S-a nascut, astfel, o atmosfera frusta si sofisiticata in acelasi timp, ca la marginea unei metropole. Din punct de vedere coregrafic, am incercat o fuziune intre elemente de tango si balet contemporan", explica artistul. Razvan Mazilu ne spune ca nu face nimic deosebit pentru a se mentine in forma. "Incerc sa nu fac rabat de la antrenamentul corporal (aproape) zilnic. Nu tin dieta si nici nu am nevoie, deoarece efortul fizic este mare. Nu fac excese, incerc sa fiu echilibrat in toate privintele, de la hrana si pana la stilul de viata". Are in plan realizarea unui nou "one-man-show", despre care considera ca il reprezinta cel mai bine. "De asemenea, imi doresc sa realizez o gala de dans cu invitati din strainatate, ale carei incasari sa fie donate liceelor de balet din tara, care supravietuiesc in conditii incredibile", incheie artistul.