Cum poti evita despartirea de partener?

De o perioada buna de timp, lucrurile nu mai merg bine intre tine si partenerul de viata. Va certati des, stati foarte putin impreuna, din cauza serviciului sau a altor...

Ce ii spui lui si ce pastrezi pentru tine?

Doi se transforma in unul, iar "eu" se transforma in "noi". Dupa multi ani petrecuti alaturi de partenerul tau, ani in care ati impartit aproape totul, se pune intrebare "Care este...

Ce planuri ai pentru relatia ta?

In primele luni ale anului iti faci planuri financiare, planuri pentru cariera si te gandesti ca iti vei gasi marea iubire in anul care a inceput. Dar daca ti-ai gasit "marea iubire"...

Barbatii divortati

O casatorie - un divort. Un scenariu cunoscut, simplu care insa este foarte diferit receptat de cei implicati. Ca urmare a unei intrebari primite din partea...

Logodna, dovada de dragoste sau test?

Logodna inseamna in primul rand o dovada de dragostei intre doua persoane care doresc sa-si oficializeze relati inainte de a se casatori. Ea poate fi vazuta si ca un...

5 secrete pentru o casnicie fericita

Pentru a te simti iubita si protejata, trebuie sa crezi ca persoana iubita iti este cu adevarat alaturi si te sustine intotdeauna. Suna simplu, dar este mult mai complicat...

Pun capat relatiei sau merg mai departe?

In cazul in care ai o relatie de cateva luni, sigur ai inceput sa te gandesti la cum ar putea evolua povestea ta de dragoste. Ai ajuns sa iti cunosti mai bine partenerul si ti-ai...

Gelozia suportata

Adesea, atunci cand vine vorba despre gelozie, oamenii au tendinta sa se gandeasca la persoana care este geloasa. In randurile urmatoare, voi privi lucrurile...

Il iubesc, dar oare el este Marea Dragoste?

A facut totul sa te cucereasca, sa iti castige increderea si dragostea. Simti ca el este cel ales pentru acest moment, dar nu te poti opri sa iti pui o intrebare care te nelinisteste...

Cu cine petreci sarbatorile: ai tai sau ai lui?

Ce se intampla cand partenerii au pareri diferite despre Craciun, Revelion si alte momente de acest gen? Iata o situatie destul de frecventa. Fiecare simte ca ar...

Cine este celalalt?

Cine este celalalt? Iata o intrebare importanta pe care intr-un fel sau altul ne-o punem pentru cel care este langa noi. Tendinta psihologilor este de a spune ca celalalt este tatal sau mama persoanei. Lucrurile sunt departe totusi de a se limita la aceasta observatie destul de abstracta in esenta lor. Celalalt este o persoana care are o realitate si o anumita investire psihologica din partea celuilalt. Si daca tot suntem in perioada sarbatorilor de iarna si se apropie Mos Craciun iata si un nou mod de a privi Craciunul. Celalalt este o persoana in sine, dar este necesar sa contina componente cunoscute si familiare astfel ne este dificil sa observam lucrurile care i se potrivesc prin ce este important celalalt. Daca ne-am juca am putea sa facem urmatoarea presupunere � exista o persoana tu si un altul. Exista o investitie in propria persoana si o alta persoana in ceilalti. Cuplurile sunt foarte diverse, dar in esenta lor par a se rezuma la doua tipuri � cei care investesc in celalalt ca intr-o oglinda in care se vad si cupluri in care investitia in celalalt pare foarte importanta. Exista cupluri in care celalalt nu este decat proiectia cumva modificata a propriei istorii � "are ceva pe care eu l-am pierdut � inocenta, curatenia, puterea", spune ea referindu-se la noul ei prieten. Acest lucru pare foarte atractiv si este seducator prin propria sa importanta. Acest tip de investitie narcisica poate sa fie foarte placuta atat timp cat este sustinuta. La aceste cupluri Mos Craciun le poate aduce un singur cadou. El le va folosi amandurora. Similaritatea este foarte mare, cei doi se simt si par a se cunoaste dintotdeauna. Totusi cand investitia narcisica nu mai da roade iar celalalt pare a se departa de imaginea in jurul careia s-a creat imaginea, se produce o ruptura puternica. Acest cuplu are nevoie de imagine, de reflectare, de celalalt ca si confirmare. Cand investitia in celalalt este cea care genereaza cuplul, Mos Craciun lucreaza mult. Celalalt este adoptat ca si stare in sine. Celalalt devine o persoana pentru care cineva lucreaza. Aici este importanta aceasta familiaritate cu ceva din trecutul persoanei. Daca este similar grijei avute de mama pentru ea, acum ea devine mama si celalalt devine copilul. Atat timp cat celalalt are nevoie de grija partenerei, cuplul functioneaza perfect si este de invidiat. Cand celalalt nu mai are nevoie de grija lucrurile se vor agrava intre cei doi iar nevoia de grija de cineva va deveni un simptom in sine care va indeparta pe cei doi. La acest tip de cuplu primeaza actul. Imaginea nu este importanta, ci este un instrument printre altele. Cu alte cuvinte Mos Craciun se poate intreba: este aici o imagine sau este un act? Celalalt este un obiect prin care o persoana isi scrie propria istorie sau are rolul de sustinere a propriei imagine? Ce este celalalt pentru tine � imagine sau obiect? Oricum ar fi exista o baza a structurarii cuplului. Cat timp cei doi reusesc sa se intalneasca atunci este foarte usor. Solutii? Si imaginea si obiectul nu sunt nici bune si nici rele, nu sunt nici functionale si nici nefunctionale. Importanta este ca celalalt sa accepte investirea partenerului iar prin investire nu este vorba despre ceea ce spune, ci despre ceea ce se produce cu adevarat in universul sau interior. Cand lucrurile nu merg atunci este momentul de a aduce la lumina motivatia pentru constituirea cuplului. In absenta unei constrangeri sociale exterioare, casatoriile sunt mult mai laxe iar motivatia interioara este mult mai importanta. Totusi legea interioara nu spune ca daca celalalt nu mai este ceea ce este vrei sa fie, important este sa ramai langa el. In acelasi timp legea interioara nu spune nici sa divortezi. Dar despre asta vom vorbi insa anul viitor. Intre timp poate reusim sa aflam ce doresti sa aduca Mos Craciun relatiei pe care o ai? Si daca tot suntem la sfarsit de an poate ne spui si ce ai dori sa citesti in articolele din 2008? centrupsihologie@gmail.com www.centrupsihologie.ro"> #/text /b>

Timiditatea si inhibitiile

Timiditatea fata de straini isi are radacinile inca din primii ani ai copilariei. Cand o persoana necunoscuta incearca sa le vorbeasca, sugarii isi ascund capul dupa...

Mos Nicolae o sarbatoare doar a copiilor?

Mos Nicolae este mai curand socotita o sarbatoare a copiilor. In orice cuplu regasim ceva din copilaria noastra, dar ar fi suficient de banal sa gandim asa. Mos Nicolae poate insemna si de trecerea de la copilarie la tinerete si intemeierea unui nou cuplu. "Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sarac, care datorita situatiei financiare precare nu se puteau marita. Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur. Povestea s-a repetat intocmai si cand a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cand i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza sa afle cine-i cel care i-a facut atata bine fetelor lui. In noaptea cu pricina, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinal cum a lasat saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat si de aceea a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu. Cand tatal fetelor a vazut una ca asta, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, dar bineinteles ca acesta nu a putut fi tinut. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur." (sursa www.parinti.com) Povestea de mai sus despre Mos Nicolae este o introducere in acest capitol despre cuplu si dragoste. Cele trei fete sunt adoptate de Mos Nicolae care le "supervizeaza" intr-o tacere absoluta si intervine activ doar in momentul in care se pune problema plecarii de acasa. De ce ar fi intervenit Mos Nicolae in favoarea celor 3 fete aruncand celei mari un sac de galbeni pentru a se putea marita cu zestre? Importanta este aici atitudinea tatalui si relatia tata � fiica. Aceasta sufera in relatia cu un tata intransigent si interventia unui astfel de tata care nu apare niciodata, dar care face fapte care ii permit sa realizeze ceea ce isi doreste (maritisul, dorinta). Acest tata fantasmatic apare in aceasta poveste ca fiind unul bun si care ofera lucruri reale (galbenii). Aceasta imagine completeaza poate, imaginea tatalui real care este rau sau mai exact pare incapabil sa permita fetelor sa plece pe drumul lor. Sau poate, o alta varianta, tatal rau si tatal care se ingrijoreaza si are grija de fiica desi in aparenta ii apare acesteia ca fiind "cainos". Mos Nicolae pare sa fi adoptat aceasta familie devenind o dublura a tatalui. Abia cand si ultima fata se marita tatal poate sa isi intalneasca dublura si sa fie un intreg. Acest tata pare sa fie dublat � un tata care refuza sa isi casatoreasca fetele din motive de realitate si un tata care pare dispus sa ofere galbeni pentru ca fiicele sale sa isi permita sa se casatoreasca, sa plece de acasa in casa unui alt barbat. Sa intelegem ca suferinta unui tata sa fie mai curand legata de aceasta separare intre neputinta / reavointa in tinerea fetelor acasa si cel care este dispus sa faca eforturi si sa faca sacrificiile necesare pentru acceptarea separarii de catre propria persoana. Sa fie efortul atat de mare incat sa fie necesar sa apara si Mos Nicolae � cel care nu se vede niciodata? Care este logica lui Mos Nicolae? Ca lucrurile trebuie sa se petreaca astfel? Ca fiecare fata are nevoie de ajutorul tatalui sau, de ce nu, al unui alt barbat care este suficient de puternic pentru a le permite sa isi intemeieze propria familie? Ca atunci cand lucrurile nu se pot produce este necesar sa existe o interventie in sine care se permita fiecaruia sa isi urmeze calea in viata? Este o abordare posibila, dar daca ne intoarcem la ideea de cuplu si de pedeapsa � recompensa si de la aceasta poveste sa vedem cum stau lucrurile adunate. Exista o casa si o dorinta � zestre, familie, etc. Uneori lucrurile se complica iar plecarea de acasa poate sa fie o recompensa sau o pedeapsa. Cum simti plecarea ta de acasa, de la tatal tau care era fie tatal cainos, fie tatal disponibil care este doritor sa te lase pe drumul tau. Sa fie o fiica capabila sa scindeze pe tatal ei in doua parti atat de diferite si totusi, din cate arata finalul, atat de unitare? Mi se pare ca aceasta poveste, destul de simpla poate sa fie citita de fiecare fata in tot felul de moduri cu o conditie � sa te situezi pe tine ca fiica a nobilului iar apoi sa definesti personajele care apar pentru a putea sa inlocuiesti povestea Mosului cu povestea ta. Iar povestea nu se termina niciodata si, reincepe mereu, generatie dupa generatie. Din perspectiva acestei povesti ziua de 6 decembrie pare sa fie mai curand o poveste a "feminitatii" pe cale de a se desprinde si nu o zi a copiilor? Poate ca este doar un amanunt din C.V.-ul lui Mos Nicolae iar celelalte actiuni sa justifice mai bine socotirea ei ca zi a recompensarii si pedepsirii copiilor. Sau poate recompensa si pedeapsa sa fie chiar aceasta casatorie a celor 3 fete? Final nu exista, il pune fiecare dupa cum simte. centrupsihologie@gmail.com www.centrupsihologie.ro"> #/text /b>

Comunicarea autentica in cuplu

Multe cupluri care comunica bine au doar senzatia ca are loc comunicarea. A spune ceea ce este in tine si a spune ceea ce gandesti sau simti par lucruri diferite...

Efortul relatiilor

Doar pentru ca suntem creati din iubire absoluta, nu inseamna ca o si putem incorpora foarte usor in relatiile noastre. Nimic nu ne sporeste capacitatea de a intrupa marea iubire de a invata sa-i acceptam pe ceilalti cu toate ca diferentele si limitarile lor, mai ales atunci cand ele ne ating punctele emotionale sensibile. Nu exista nimic mai eficient decat o relatie pentru a ne arata unde suntem inghetati si inchisi, unde ne este greu sa intram in contact, unde ne e cel mai frica si unde refuzam sa acceptam ceea ce se afla acolo. Nimic nu ne aduce atat de repede la suprafata rana esentiala, expunand toate modurile in care ne mai simtim neiubiti sau nedemni de iubire. Relatiile umane ofera cel mai bun "test" referitor la cat de vindecati, intregi sau mature din punct de vedere spiritual suntem cu adevarat. De obicei, cand ne inchidem in cadrul realtiilor, o facem pentru ca ranile emotionale ale celeilalte persoane ne-au activat rani proprii, pe care nu le putem tolera. Furia partenerului, poate determina trezirea fricii proprii, profunde de a fi respinsa. Daca nu poti infrunta teama, te inchizi in tine cand el este nervos. Asadar, pentru a fi prezent si a ramane deschis fata de partenerul tau in momentele dificile, trebuie sa tii propriile probleme emotionale in constiinta si dulce intelegere. Daca poti face fata fricii tale, atunci poti face fata si furiei sale. Vindecarea ranii din iubire inseamana eliminarea ei pentru totdeauna; in schimb inseamana ca noi castigam o oarecare eliberare de influenta sa asupra noastra. De fiecare data cand te inchizi in fata cuiva, aceasta este o oportunitate de a-ti infrunta rana si de a vedea unde esti inchisa cu tine insati. Dorinta de a-ti infrunta propria inchidere este cheia care iti permite sa ramai deschisa, atat fata de tine insati, cat si fata de persoana care-ti provoaca durerea. Daca tu si partenerul tau invatati sa vorbiti impreuna despre locurile ranite care dau nastere reactiilor voastre emotionale, asta te va ajuta sa ramaneti mai treji cand ranile va sunt activate. Constientizarea ranii celuilat, legata de "a iubi" si "a fi iubit", ajuta o relatie sa devina mai profunda, mai vie, mai intima. Daca invatam sa stapanim suisurile si coborasurile turbulente ale iubirii relative, devenim mai tolerani, mai intelegatori, mai umili, mai intelepti. Prezenta autentica a iubirii presupune intalnirea dintre El si Tu. Jocul relatiilor Oricat de minunat este sa primesti iubire direct de la sursa absoluta, acest aspect nu diminueaza in niciun fel placerea deosebita si semnificatia de a impartasi exprimarea umana, cand straluceste printr-un zambet, o privire sau prin contactul energetic al inimilor, mintilor si mainilor. Iubirea intima, personala nu este doar o reflectare pala a iubirii absolute, ci o extensie a ei. Pana la urma, sursa absoluta nu are ochi expresivi in care sa privim, care sa ne umple de caldura si tandrete. Si doar corpurile umane pot simti toate nuantele atingerii. Doar in jocurile sexuale cei doi poli ai existentei- spirit si trup, masculin si feminin, cer si pamant, frumos si bestie- se alatura intr-o uniune completa a corpurilor. Doua persoane pot pronunta cuvintele sacre "iti vad frumusetea" sau "te iubesc pentru ceea ce esti". Iubirea plina de suflet, personala capacitatea de a pretui si a raspunde frumusetii noastre unice- este o bucurie pe care putine placeri lumesti o pot egala. Deschidera neinsufletita, neconditionata este cu siguranta esenta iubirii si cea mai mare posibilitate a ei. "Trebuie sa te indragostesti de cel din inima ta", spune invatatorul Poonja. "Atunci vei vedea ca el a fost mereu acolo, dar tu ai vrut altceva. Poti gusta din fericire, uita de toate celelalte arome si gusta vinul servit in tine insuti." Caldura si deschiderea din nucleul nostru este cel mai intim iubit, care ne este mereu prezent si in bratele caruia putem in sfarsit san e gasim linistea. EF Publishing."> #/text /b>

Disperarea abandonului

O situatie frecvent intalnita � dupa o despartire, ea sau el simte disperare, simte ca nu mai are si nu mai este nimic, simte ca a pierdut tot. Starea de disperare este una foarte prezenta in multe din dialogurile cu o persoana. Mereu insa am o senzatie � ca disperarea se asociaza cu un monolog, cu un discurs incarcat in care realitatile celuilalt sunt pierdute. Disperarea este o stare de lucru, este o stare asociata cu pierderea, cu resimtirea a ceea ce este, dar nu poate sa fie. Disperarea pare, de cele mai multe ori, desprinsa din realitate si dusa intr-o zona in care nu este decat un proces interior. O persoana disperata pare acea persoana care monologheaza, care se raporteaza doar la ea si nu mai are nicio legatura cu realitatea celuilalt. Ea este parasita de el care ii spune ca nu mai intentioneaza sa se intoarca vreodata la ea. Starea de disperare care se centreaza aici pare consecinta unui intreg demers interior. Monologul cauta in jur puncte de sprijin � vorbeste despre ceva care nu este. Intrebarea standard a disperatului este: "credeti ca se poate face ceva?" el trage de timp, cand se termina sedinta, incearca sa mai stea cateva minute pentru ca are o intrebare. Timpul, spatiul, oamenii din jur sunt foarte departe. Totodata, la fel de departe pare si lumea lui interioara, propriul lui inconstient � incearca sa se agate de el, sa se manifeste in conformitate cu el dar nu mai poate sa faca asta pentru ca o singura intrebare pare sa fie mereu prezenta iar intrebarea respectiva pare sa ascunda mai mult un gol. Disperatul nu simte, el se agata de ceva care nu este nici interior si nici exterior. Accesul la propriile sale pulsiuni sunt interzise � aici e resimtit golul � un gol pe care doar permanenta rotatie a intrebarii poate sa-l ascunda. Abandonul e in toate iar el este abandonat � nu are nici un "pai" de care sa se agate, ci doar o senzatie de prabusire care vine de nicaieri si se duce oriunde. Fara realitate si fara interior. Pare ca nevoia este de a fi vinovat, de a simti ca din cauza lui s-a ajuns aici. Iar istoria ii permite destule motive pentru a descoperi o cauza pe care daca as fi procedat altfel, nu as fi ajuns in aceasta situatie. Sa ne miram ca disperatul spune: "Era totul pentru mine" � ce inseamna asta � ca o persoana reusea sa acopere acest gol, ca dincoace si dincolo de ea nu mai este receptat nimic care sa fie o reprezentare suficient de semnificativa pentru el. De fapt celalalt nu era decat un fel de dop plasat intr-o sticla suficient de presurizata iar odata dopul scos ceea ce ramane nu este decat o curgere a tot felul de lucruri care se duc undeva unde nimeni din jur nu poate sa inteleaga. Disperarea presupune rabdarea de a construi un mediu, o istorie, un spatiu si un timp. Dar starea disperatului spune � eu nu am rabdare pentru a face asta � eu vreau acum totul, desi nu are nimic. Ce se poate face? Daca dam la o parte senzatia de gol, putem vedea ca fiecare le are pe ale lui, ca este cumva, ca este intr-un fel sau altul. Ca are o istorie, ca are dorinte, ca exista persoane semnificative pentru el, ramane doar sa avem rabdarea si mai ales sa inteleaga ca ceea ce este in el poate sa fie construit in timp. Este dificil sa fii disperat, dar si mai dificil este sa nu fi. Pentru ca daca starea de disperare devine un mod de a fi, atunci ea era deja si viata de pana atunci era o aparenta. Disperarea este starea de a spera ca poti sa fii ceea ce esti si ca poti sa te bucuri de ceea ce ai / esti. Pana la starea de disperare era senzatia de bine, dar ea era un fel de "gandire pozitiva" � un fel de hai sa presupunem ca ne este bine. Treci printr-o pierdere si abandon la care nu te poti opune, simti disperarea ca totul se prabuseste si incerci sa nu te lasi. El a plecat, ea a ramas. Disperarea se impune. Important este sa nu incerci sa te agati de primul lucru care iti iese in cale pentru ca atunci istoria se va repeta si va continua cu iluzia starii de bine. Pana la urma disperarea ramane starea in care afli cu adevarat ceea ce ramane cand nimic din ceea ce credeai nu mai este. centrupsihologie@gmail.com www.centrupsihologie.ro"> #/text /b>

Frangerea inimii, o cale de-a o deschide

O relatie care are o anumita profunzime si intensitate ne va strapunge inevitabil scutul de aparare, expunandu-ne cele mai delicate si sensibile locuri, facandu-ne...

Exista solutii?

In goana dupa rezolvarea imediata a problemelor, oamenii au nevoie de solutii concrete si sigure. Fiecare dintre noi ajungem mai devreme sau mai tarziu sa ne confruntam cu vesnica intrebare: exista solutii sau care este solutia, ce sa fac daca ma confrunt cu o oarecare situatie? Permanenta concentrare pe o solutie pe care o persoana sa o poata aplica parea ceva ideal pentru mine, ceva imposibil. In timp am ajuns sa ma obisnuiesc si sa accept aceasta presiune asupra unei chestiuni care din punct de vedere psihologic pare ceva foarte ciudat. In fapt unde este dificultatea. Ai o problema, ea are o solutie, aflam solutia si gata. Problema este urmatoarea: "solutia" presupune in mintea persoanelor respective urmatoarele continuturi: sa fie ceva rapid; sa fie ceva concret; sa fie ceva care se poate face; sa prezinte garantii; sa se raporteze strict la problema mentionata, excluzand alte continuturi personale; sa fie o persoana care le detine. Solutia este foarte indicata pentru scoaterea anumitor pete � repede, este material, poate sa fie cumparat si urmate instructiunile de folosire de pe ambalaj, este garantata de campania de publicitate si se raporteaza strict la pete � adica nu intra in relatie cu alte lucruri, cum ar fi de unde ai luat pata sau ce inseamna ea. Sa vedem acum in psihologie cum ar suna aceste percepte ale solutiei: Sa fie ceva rapid - Rapid inseamna in putin timp, ceea ce presupune ca ceva care s-a strans intr-un interval lung de timp sa aiba o solutie rezonabil de rapida. Este ca si cum ai 30 de ani pentru a alege o varsta rotunda, ai trait pana acum 30 de ani si incerci sa rezolvi cei 30 de ani in 45 minute. La acesti ani ai tai se adauga cei ai partenerului, daca vorbim de cuplu si este necesar sa se rezolve acum. Sa fie concret � desi continuturile par sa fie foarte vagi iar problema suficient de neclara, solutia poate sa fie clara? Continuturile psihologice nu par ceva foarte concret la prima vedere, nu prea putem sa punem mana pe ceea ce se numeste simtire sau gandire si nici pe actiunea in sine nu putem sa o consideram ca fiind concreta. Lucrurile concrete par sa fie intr-o lume reala care este in afara noastra. Sa fie ceva de facut. O interpretare destul de frecventa desi mai curand a persoanelor care nu au parcurs o experienta psihoterapeutica este acest: de facut. Este o forma de a intra in conexiune cu ceva de afara. Facutul este mereu in exterior, asupra lumii reale si nu asupra propriilor continuturi. De multe ori exista acest sentiment de facut adresat partenerului � este nevoie sa faci ceva � sa te schimbi, sa renunti, sa nu mai faci sau sa faci, de la caz la caz. Sa prezinte garantii. Garantia functioneaza ca un criteriu de acomodare cu lumea reala. Nu exista practic garantii intr-o relatie, dar poate sa existe disponibilitatea fiecaruia de a se centra pe relatia respectiva. Multe persoane care se centreaza pe o problema a cuplului, omit un element important desi lasandu-le discursul liber se pot vedea cu usurinta � nici o problema a cuplului nu este izolata de continuturile lor personale si ale cuplului. Ideal ar fi ca o persoana sa poata sa vina si sa fie autoarea solutiei. Oricine numai protagonistul nu. Nu este oare cea mai in masura persoana sa gaseasca aceste solutii, sa aiba capacitatea de a-si rezolva singur situatiile de viata atat interioare cat si exterioare? Celalat nu ar fi mai curand dispus sa il faca sa gaseasca aceste solutii? Evident problemele, situatiile, tensiunile resimtite la un anumit moment de o persoana sunt ceva concret, ele exista si se manifesta si sunt resimtite ca atare. Dar permanenta aducere in scena a acestor probleme, tendinta de a "pica" in ele nu sunt suficiente pentru a le rezolva. Solutiile sunt mereu interioare, rareori vin din afara si atunci cand vin din afara o fac pentru ca gasesc in interior o stare prielnica. centrupsihologie@gmail.com www.centrupsihologie.ro"> #/text /b>

Vreau sa scap de o iubire imposibila

Am 23 de ani si de curand mi s-a intamplat un lucru pe care nu stiu cum sa-l depasesc, cum sa mi-l clarific mie insumi. Sunt in situatia in care am toate raspunsurile, dar mintea imi freamata intrebari care imi sfasie sufletul si mi-l prigonesc. Am avut o relatie cu un barbat timp de doi ani de zile; nu a fost o relatie care sa se inscrie in tipic, eram la distanta, am avut multe rupturi pentru ca el se reimpacase cu "fosta", o adevarata furtuna in existent mea. Il uram, il iertam, reincepeam, renuntam, si din nou de la capat. E nevoie sa spun ca l-am iubit cu adevarat, cu toata dedicarea si devotamentul, pentru mine, era "acela". De cateva luni, relatia noastra luase o turnura neasteptat de fumoasa, ne vedeam din ce in ce mai des, planuiam sa plecam impreuna , planuiam vacante. E adevarat ca mereu imi dadea motive sa ma simt nesigura de el, dar faceam compromisuri ca sa putem gasi echilibrul, sa o "scot la capat", mi se parea firesc sa las de la mine, sa il pun mai presus de orice. Eram capabila sa fac absolut orice pentru el, cu daruire si fara sa clintesc. Asa e modul meu de a iubi, dar probabil am uitat ceva pe drumul asta catre implinirea la care o visam alaturi de el. Ajunsesem la un punct in care am zis ca merita tot prin ce am trecut, pentru ca in final ne este bine impreuna. Dar nu era deloc asa. Totul fusese o minciuna, un rol jucat de el. Si nu eram singura, mai erau alte femei in viata lui. Dupa cateva zile dupa ce ne-am vazut, m-am trezit cu un mail din partea lui adresat catre 5 femei, mail in care recunostea cat de nemernic a fost, ca toate am fost aventuri, greseli, ca a mintit, a jucat mai multe roluri si ca s-a hotarat sa devina o persoana responsabila si sa isi faca un camin cu o alta persoana. In plus nu aveam dreptul la replica, am fost instiintare ca va ignora orice raspunsuri, orice contact. Am simtit doar frustrare, indignare, umilinta, josnicie, lasitate, mizerie. Si am constatat ca am simtit gresit, ca iubirea lui pentru mine pe care eu o simteam, de fapt nu exista, toate cuvintele pe care mi le-a spus, erau minciuni, de aici toti cei 2 ani de relatie erau o minciuna, nu mai puteam deosebi in viata mea ce e fals si ce e real. Si zi de zi lupt cu ganduri care ma coplesesc, stiu care e adevarul, dar nu pot oprima durerea pe care o simt. Mi s-a facut frica; cu toate ca sunt puternica si imi pastrez ratiunea, exista partea aceea din mine "impregnate" cu "El" si nu o pot renega, nu o pot "curata", astept sa treaca timpul sa doara mai putin. Si mai lupt cu un gand, de ce sa nu fiu sincera? Lupt cu gandul ca inca il iubesc, inca e barbatul inimii mele, inca ma simt "a lui". Stiu ca trebuie sa il uit, chiar ma straduiesc sa fac loc in suflet pentru altcineva, dar ajung sa ma cramponez de amintiri, de lucruri pe care inca le mai simt. Si am devenit mai rautacioasa, mai dura, mai orgolioasa; si de multe ori nu vreau sa fiu asa, nu asta sunt eu. Imaginea despre iubirea aceea pura, devotata s-a facut tandari. Nu mai cred in mari iubiri, in iubiri absolute, nu exista. Observ efectul nefast al acestei relatii, incerc sa il combat, dar mereu am mintea si inima incordate, in lupta cu mine, in lupta cu ceea ce inca mai simt. Mai are vreun rost sa il mai iubesc? Ratiunea imi zbiara "NU!!" si eu simt cu inima "DA!!. Imi doresc sa ajung in armonie cu mine, sa ajung multumita cu viata mea, asa cum e ea acum. As vrea sa existe un efect, plata si rasplata. Rasplata mea a fost un mare sut in fund. Vina mea a fost naivitatea mea, puterea mea de a lupta pentru o fericire pe care eu o credeam posibila. Nu e sfarsit de lume, nu dramatizez, exprim exact ce simt. Ma stapanesc, sunt calma, dar incerc sa imi gasesc cateva puncte de sprijin. Cum pot proceda sa ma simt "achitata" de relatia aceasta? Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde: Dificultatea pare sa fie legata de urmatorea stare: "mintea pare sa aiba toate raspunsurile" cum spune protagonista mesajului, dar sufletul nu pare sa aiba aceleasi raspunsuri. Daca citim randurile scrise de ea, mi se pare ca mintea are raspunsuri la alte intrebari decat cele pe care sufletul i le pune. Mintea pare sa inteleaga ca a fost o relatie si ca s-a terminat pentru ca asa a fost evolutia lucrurilor, insa sufletul pare sa spuna ca aceasta relatie nu s-a terminat. Mintea pare aici foarte conectata la realitate � "vad ca nu suntem impreuna, citesc mesajul trimis de el si pot sa accept realitatea asa cum este" insa sufletul nu este de acord � "tu ti-l doresti, tu il vrei, tu esti dedicata lui". Poate ca intrebarea corecta este "Cui?". Sa ne intoarcem la mesaj si poate reusim sa aflam cate ceva: Eram capabila sa fac absolut orice pentru el, cu daruire si fara sa clintesc. Asa e modul meu de a iubi; probabil am uitat ceva pe drumul asta catre implinirea la care o visam alaturi de el. Era capabila sa fac absolut orice pentru el? Sa fie vorba aici de persoana reala a lui? Putin probabil, pare ca mai curand este vorba despre o dedicare catre ceva interior. Daruire? Poate insemna aici o renuntare la realitate, la ceea ce este manifest si la o idealizare. In fapt protagonista ne spune: "asa e modul meu de a iubi". Aceste cuvinte vin sa spuna ca nu cel care o paraseste, cel care ii da motive de indoiala conteaza, ci o imagine pe care o are structurata cu elemente din realitatea celuilalt. De aici apare si concluzia strecurata printre randuri: "nu mai puteam deosebi in viata mea ce e fals si ce e real" falsul aici nu inseamna neaparat mincinos cat rupt de realitatea celuilalt, adica trairi proprii care nu sunt identificate in celalalt. O alta consecinta este: "Imaginea despre iubirea aceea pura, devotata s-a facut tandari". Iubirea aceea pura as intelege � cea imaginara, de poveste, rupta de realitatea celeilalte persoane, iubirea adolescentina. Pare sa fie o experienta din acest punct de vedere insa problema este si aici este cu adevarat dificultatea � in locul acelei iubiri ireale se poate inlocui cu o iubire reala? Aceasta pare sa fie cu adevarat dificultatea protagonistei: "Pot oare sa iubesc in mod real o persoana?" si faptul ca aceste lucruri sunt foarte aproape de protagonista par sa fie randurile urmatoare: "Vina mea a fost naivitatea mea, puterea mea de a lupta pentru o fericire pe care eu o credeam posibila." Acum putem incerca sa-i raspundem la intrebarea pusa de ea: "Cum pot proceda sa ma simt "achitata" de relatia aceasta?" De iluzia iubirii poti sa fii "achitata" prin realitatea iubirii. Faptul de a iubi o persoana simbolica nu este nicio vina si nicio eroare. Dar aceasta iubire este o iluzie pe care oamenii si-o insusesc pentru ca au nevoie de ea. Ei descopera ca oamenii sunt diferiti si sunt reali si pot iubi la nivel real. Psihoterapeutic privind lucrurile, as putea spune ca intrebarea corecta este: "Cum s-a ajuns aici sau "ce a facut sa ai nevoie de aceasta abordare a iubirii". Sau cine este cu adevarat aceasta persoana simbolica care s-a structurat pe persoana reala a celuilalt. Dar raspunsurile la aceste ultime intrebari presupun mai curand o relatie psihoterapeutica si nu un travaliu de una singura. centrupsihologie@gmail.com www.centrupsihologie.ro"> Arhiva br>

Indragostirea: calea pasiunii

Prima scanteie, primul semn, prima senzatie de pasiune, primul semn de gelozie sunt primele semne prin care iti dai seama ca esti indragostita si ca iubesti.

Horoscopul banilor în săptămâna 22-28 ianuarie

Horoscopul dragostei. Cum stai cu iubirea în săptămâna 22-28 ianuarie

10 imagini care au fost considerate scandaloase

Cum îţi vei ruina viaţa sentimentală în 2018, în funcţie de zodie

Cine sărută mai bine, Angelina Jolie sau Jennifer Aniston? Gerard Butler ştie răspunsul!

Au rămas cu gura căscată: Când bărbaţii nu-şi pot lua ochii de la femei

Lista zodiilor care frâng cel mai des inimile celor din jurul lor

Greșeli care te împiedică să fii cu adevărat fericit

Doamnele de fier: Când femeile iau puterea, bărbaţii sunt în plus

5 zodii care adoră să fie în centrul atenţiei

Flagrant amoros: Dakota Johnson şi Chris Martin, pozaţi pentru prima oară împreună

Care este cel mai sexy lucru la tine, în funcţie de zodie

De ce Meghan Markle nu poate purta o tiara, dar Kate Middleton are voie

Când vei înceta să mai fii singură, în funcţie de zodia ta

7 greșeli pe care le fac persoanele enervante pe rețelele de socializare

Studiu. De ce este periculos să oprești strănutul?

Dolores O'Riordan, moartea neaşteptată a unei voci sublime: „Era profund deprimată“

Horoscopul săptămânii 15-21 ianuarie. Află ce te aşteaptă!

25 de animale care au furat prim-planul în pozele de nuntă

Mesajul emoţionant al unei tinere care a pierdut lupta cu cancerul: „Fiecare zi e un dar, nu un drept“

4 zodii considerate cele mai puternice din punct de vedere emoţional

Horoscopul banilor în săptămâna 15-21 ianuarie

Trăiește-ți viața lângă un om care te poate înțelege, altfel e degeaba

Horoscopul dragostei. Cum stai cu iubirea în săptămâna 15-21 ianuarie

Ca-n basme: Cele mai frumoase fotografii pe care orice femeie şi le doreşte

Kelly Clarkson îşi „altoieşte“ copiii: „Părinţii îmi dădeau câte o palmă şi mi-a prins bine“

Horoscopul lunii ianuarie. Descoperă previziunile astrelor pentru zodia ta

Femeile sunt mai stresate decât bărbații. Avem dovada!

Cele mai înţelepte 2 zodii care nu pot fi înşelate niciodată

Câte palme la fund ai primit în copilărie? Iată ce efecte au asupra ta