Impozant si afectuos

Nici nu a fost prea greu ca un fizic precum acela al Dogului sa nu atraga interesul, simpatia si, nu in ultimul rand, admiratia iubitorilor de caini! Iata de ce Dogul German a mai fost numit "Apollo al raselor canine". Dar un "Apollo" cu un caracter dificil nu ar fi putut niciodata cunoaste un asemenea succes. Un animal de o asemenea talie, atat de impunator, trebuie, in primul rand, sa inspire totala incredere! Dogul trebuie sa fie impozant, fara a profita insa de aceasta calitate. Prin natura sa, Dogul latra putin, este calm si rezonabil, afectuos cu familia, instinctual atras de catre copii. Cu strainii este neincrezator si rezervat, dar niciodata agresiv! Este un caine usor de dresat. Dogul tanar este sensibil si de aceea este mai bine sa fie tratat cu blandete decat cu severitate. Unul dintre punctele cele mai importante ale educatiei sale il constituie o socializare corecta! Dogul German, la noi in tara Articol

Alimentatie si ingrijire

Alimentatie Pisica Van Turceasca este activa, plina de sanatate, cu un apetit imens. Ea stie intr-adevar sa aprecieze o masa copioasa. Prin urmare este recomandata o dieta stabila, constituita din hrana uscata, suplimentele nutritive si delicatesele putand fi oferite doar ocazional. Unele exemplare, dupa ce au fost castrate, tind sa ia foarte mult in greutate, motiv pentru care este de preferat schimbarea tipului de hrana cu unul special creat pentru pisicile cu tendinte de ingrasare. Pisoii Van Turcesti sunt foarte interesati de ceea ce mananca stapanul lor si, oricat v-ar implora din priviri sa le dati si lor o bucatica, incercati sa va abtineti. Este foarte greu sa-i dezobisnuiti ulterior! Ingrijire Pisicile Van Turcesti nu necesita o ingrijire deosebita a superbei lor blani, aceasta pastrandu-si aspectul doar prin periere, tratament pe care ele il adora pur si simplu. Perierea previne, in acelasi timp, formarea ghemelor de blana in stomacul felinelor. Nu este nevoie sa imbaiati pisicile, decat in situatii cu totul exceptionale, sau in situatia in care sunt prezentate in expozitii. Cat costa o pisica Van Turceasca? Avand in vedere faptul ca aceste pisici sunt foarte rare, iar Turcia interzice exportul, pretul lor este destul de ridicat, fiind cuprins intre 220 si 400 de lire sterline (11.800.000 - 21.500.000 lei). Aspect general Comportament Articol

Comportament

De-a lungul vietii sale, pisica Van Turceasca nu se va atasa decat de o persoana sau doua. Jucausa si curioasa, va reusi sa va inveseleasca viata in fiecare moment. Ea stie tot ce se petrece in casa, iar atunci cand veti aduce un obiect nou, trebuie imediat sa il inspecteze. Poate invata rapid sa deschida usile si sertarele. Crescatorii spun ca se poate citi pe figura ei cum isi chinuie mintea sa descopere solutia unei probleme. Daca veti cumpara o asemenea pisica, trebuie sa va formati reflexul de a inchide mereu capacul toaletei, deoarece obsesia ei pentru apa o va impinge sa faca baie pe negandite. Nu iubeste nimic mai mult decat sa se joace alaturi de stapanul ei si uneori se aseamana mult cu un caine: se rostogoleste, face tumbe, aduce jucariile celui care i le-a aruncat si nu se opreste decat atunci cand si-a epuizat toate fortele. De asemenea, stie sa recunoasca sunetul masinii stapanului si are obiceiul sa-l astepte la usa. O pisica Van tipica este foarte iubitoare si solicita intr-un mod propriu atentia stapanului. Asa ca, daca simtiti ca va impinge cu capul si va musca delicat de varful degetelor, inseamna ca este timpul pentru joaca. Atentie! Pisica Van nu va tolera niciodata neglijenta si indiferenta si nu va ezita nici o clipa sa-l paraseasca pe stapanul nedemn de ea. In conditii optime, speranta de viata a acestei pisici este ridicata, ajungand chiar la 15 ani. In privinta loialitatii se aseamana, de asemenea, cu cainele: isi urmeaza pretutindeni stapanul si ii face placere sa-l priveasca, ore in sir, cum lucreaza la calculator, doarme, citeste sau priveste la televizor. Van Turceasca este o pisica extrem de sociabila si se intelege bine cu o mare varietate de animale de companie. Este foarte sigura de sine si neinfricata, de aceea nu va ezita sa se apere, daca este cazul, de animale mult mai mari decat ea. Dupa aproape doua luni de la nastere, mama decide ca pisoii sunt destul de mari pentru a se descurca singuri. Acest tratament dur, rigid, ii ajuta pe pisoii Van Turcesti sa devina, la maturitate, exemplare dezinvolte si sigure pe sine. Dupa ce mama le-a dat libertate deplina, pisoii isi petrec tot timpul cu jocuri antrenante, mici batalii si alergari. Bernard Debray, care este si crescator de Norvegiene de Padure, declara: "In timp ce pisoii Van Turcesti se luptau de zor, micutii Norvegieni stateau si ii priveau." In orice caz, temperamentul inflacarat al pisoilor se va linisti cu timpul. Motanii ating maturitatea la varsta de 2-3 ani, in timp ce femelele pot fi imperecheate mult mai devreme. Gestatia dureaza doua luni. Educatia unei asemenea pisici depinde mult de caracterul stapanului. Mai precis, Van Turceasca nu are nevoie de un stapan slab de inger, indecis si delasator, ci de unul ferm, care stie sa se impuna. Aceasta pisica este indeajuns de inteligenta pentru a intelege care sunt limitele si regulile. Pentru ca educatia sa dea roade, ea trebuie initiata din timp, de pe vremea cand pisica este inca mica. Fara a striga la ea si fara a o lovi, spuneti-i simplu, pe o voce ferma si decisa, "Nu!", atunci cand este cazul. Van Turceasca nu este genul care sa uite ceva, motiv pentru care, atunci cand vine ora mesei, incepe sa-si caute stapanul. Are un simt foarte dezvoltat al egalitatii - totul din casa trebuie impartit - astfel ca, daca o alta pisica primeste alintari, va veni si ea repede in cautare de afectiune, chiar daca, la momentul respectiv, nu prea simte nevoia. Aspect general Alimentatie si ingrijire Articol

Ingrijire

In general, Burmilla nu necesita decat o ingrijire minima, la fel ca toate celelalte pisici cu blana scurta. Este, insa, indicat sa-i indepartati in mod regulat firele de par moarte din blana. De asemenea, este bine sa curatati frecvent impuritatile din jurul ochilor pisicii, precum si urechile. Alta operatiune, care trebuie realizata la intervale de timp regulate, este taierea varfurilor ghearelor felinei. Pisicile Burmilla argintii sunt, de obicei, mai active, motiv pentru care blana lor are nevoie de o ingrijire mai atenta in ideea indepartarii prafului si a mizeriilor acumulate pe parcursul "aventurilor" lor. Este necesara doar o simpla periere zilnica. Burmilla adora, de obicei, aceste momente speciale dedicate intretinerii blanitei si, adesea, ii "implora" pe stapani sa-i acorde mai multe astfel de atentii. Burmilla este o pisica eleganta, de marime medie, cu aspect extraneu. Aspect general Caracter Articol

Caracter

"Amestecul" dintre stilul insistent, agitat, zgomotos si distrugator al Burmezelor si cel calm, relaxat si lenes al Persanelor a avut drept rezultat caracterul cu totul exceptional al Burmillelor. Curioase si netematoare la o varsta frageda, aceste pisici, dupa ce ating maturitatea, se dovedesc a fi extrem de inteligente si afectuoase. Usile si sertarele nu pun niciodata probleme unei Burmille si orice lucru gasit prin casa - pornind de la sosete, plicuri, pixuri sau manusi, pana la dulciuri, fructe, chei sau bijuterii - devine imediat obiect de studiu si apoi jucaria favorita. Alergatul jucariilor sau plimbatul hartiilor se va opri insa brusc la un moment dat, iar jucausa felina va sari in bratele stapanului, unde stie ca va gasi locul ideal pentru odihna. Torsul ei zgomotos, drept semn de multumire, si privirile inocente, calde si afectuoase sunt capabile sa topeasca si cele mai inghetate inimi. Avand o mimica excelenta, Burmilla poate interpreta orice fel de "rol": o frumoasa adormita ascunsa intr-un colt intunecat, un catel care isi vaneaza coada, un sarpe care se furiseaza pe podea, o maimuta cocotata pe draperii, un vartej pe sub cearceafuri, o balerina dansand pe marginea usii de la sifonier, un detectiv in cautarea infractorului...si lista poate continua. Mai presus de toate, insa, ceea ce incanta cel mai mult sunt natura curioasa si iubitoare si caracterul seducator, calitati care o fac irezistibila pe micuta "vrajitoare de inimi" - Burmilla. Aspect general Ingrijire Articol

Aspect general

Burmilla este o pisica de tip extraneu (clasata in grupul pisicilor asiatice - exemplare de tipul Burmezei), are talie medie, blana scurta si deasa, impresionanta prin contrastul puternic dintre umbre sau culoarea varfurilor parului si subparul de un argintiu pur. Corpul Burmillei are o puternica structura osoasa si muschi bine dezvoltati, iar miscarile sale sunt de o eleganta desavarsita. Femelele sunt putin mai mici decat masculii, dar au o greutate corporala mai mare decat s-ar parea la prima vedere. Pieptul cu forme rotunjite si spatele drept confera o nota armonioasa intregului aspect fizic al Burmillei. In cazul majoritatii exemplarelor, membrele posterioare - putin mai lungi decat cele anterioare - sunt perfect drepte, iar labele, de forma ovala, sunt ferme. Coada, de lungime medie spre lunga, potrivit de stufoasa, se termina cu un varf rotunjit. Crestetul capului este usor rotunjit, distanta dintre urechi este moderata, oasele obrajilor sunt late, terminandu-se cu o muchie scurta, obtuza. Privit din profil, nasul scurt si drept, aliniat cu barbia ferm definita, trebuie sa prezinte un stop moderat. Fata are o expresie inocenta si dulce, seducatoare. Conturul de culoare inchisa al buzelor accentueaza expresia faciala usor "zambitoare", specifica Burmillei. Urechile, de marime medie spre mare, au varfurile rotunjite; usor inclinate spre inainte, ele sunt late la baza si asezate la distanta moderata una de cealalta. Liniile exterioare ale urechilor continua conturul fetei, caracteristica ce nu se regaseste la majoritatea masculilor adulti, ai caror obraji sunt puternic dezvoltati. Ochii Burmillei sunt foarte frumosi, mari, expresivi, usor oblici si distantati; acestia pot avea orice tenta de verde, singura conditie fiind aceea ca nuanta sa fie clara, limpede si luminoasa. Avand in vedere prezenta genei Orange (O) - care influenteaza culoarea ochilor spre nuante de galben - la exemplarele Burmilla roscate, crem si tortie, se permite culoarea chihlimbarie a ochilor. Blana este scurta si deasa, cu textura matasoasa, nu foarte lipita de corp, deoarece prezinta un subpar bogat. Culoarea de baza este alb-argintie. Alaturi de varietatile umbrite sunt recunoscute si cele cu blana intr-o singura culoare, dar si tortie (tricolore). In acest ultim caz, culorile trebuie sa fie distribuite uniform pe tot corpul pisicii. Culoarea pielii nasului este asemanatoare cu cea a teracotei, cu exceptia exemplarelor roscate si crem (care au pielea nasului roz) si tortie (culoarea nasului trebuie sa fie in armonie cu cea a blanii). Caracter Ingrijire Articol

Sanatate si pret

Probleme de sanatate - surzenia Surzenia afecteaza majoritatea pisicilor Angora complet albe, care au ochii albastri. Este de subliniat faptul ca rasa Angora Turceasca nu este predispusa la surzenie mai mult decat orice alta rasa sau orice pisica domestica alba cu ochii albastri. Pisicile albe, apartinand oricarei rase, se pot naste fie complet surde, fie partial, surzenia lor fiind strans legata de gena dominanta responsabila de blana alba si de gena responsabila de culoarea albastra a ochilor. Pisicile albe care au un ochi albastru si unul verde sau caprui, sunt de regula surde de urechea aflata pe aceeasi parte cu ochiul albastru. Intretinerea Angora turcesca este foarte usor de intretinut, avand in vedere ca blana ei semilunga este lipsita de subpar. De regula, o pisica Angora de show necesita o baie pe saptamana, urmata de o pieptanare minutioasa, cu ajutorul unei perii de sarma. Cat costa un pisoi de rasa Angora Turceasca? Pisoii Angora pot fi vanduti pentru sute sau chiar mii de dolari, in functie de crescator, linie de rudenie, culoare, tiparul blanii si culoarea ochilor. Un exemplar matur, care a avut numeroase participari la show-uri feline, sau care este ideal pentru reproductie, poate valora intre 50$ si 400$. Explicatia faptului ca aceste feline sunt atat de scumpe este foarte simpla: pisicile Angora de rasa pura - complet albe, avand un ochi albastru si unul chihlimbariu - sunt foarte rare. De regula, asememea exemplare nu sunt destinate vanzarii, crescatorii pastrandu-le pentru reproducere. Structura Parul de pe corp este de lungime medie. Blana este foarte fina, are o stralucire de matase, iar pe abdomen tinde sa se onduleze. Nu prezinta subpar. Culoarea Toate culorile sunt acceptate, inclusiv toate combinatiile cu blana alba. Articol

Comportament

Angora Turceasca este o pisica inteligenta, plina de viata, care poate fi instruita foarte usor, dar care nu este supusa. Cu toate ca este independenta, pisica Angora turceasca este recunoscuta pentru loialitatea si atasamentul ei, dar si pentru amuzamentul pe care il poate starni in familie. La fel ca si "ruda" sa, pisica Van Turceasca, Angora este binecunoscuta pentru abilitatile sale de buna inotatoare. Se povesteste chiar ca unele au plonjat de buna voie in piscina pentru a face baie. Trebuie mentionat insa ca nu toate pisicile Angora iubesc apa, dar acestea sunt in numar restrans. Cele mai multe adora sa inoate si manifesta foarte mult entuziasm in acest sens. Totul depinde de educatia pe care au primit-o pisoii - daca mama lor este o buna inotatoare, atunci si puii vor dobandi aceasta abilitate, mai mult ca sigur. Orice obiect din casa poate fi transformat de catre o Angora in jucarie. Trebuie sa mai stiti ca nu veti putea tine in brate o asemenea pisica mai mult de cateva minute, deoarece este foarte agitata, curioasa si adesea este tentata sa alerge prin toata casa cu viteza maxima. Gratia si schemele ei de joaca o fac deosebit de amuzanta pentru privitori. De asemenea, Angora este o pisica foarte incapatanata si odata ce si-a propus ceva nu va avea odihna pana ce nu va duce la indeplinire acel lucru. De exemplu, daca ii veti lua jucaria, inainte sa se fi plictisit de aceasta, ea nu va sta o clipa locului pana ce nu va descoperi locul in care ati ascuns-o si isi va recupera proprietatea. Este capabila sa deschida toate usile, fie ca este vorba despre camere, sifonier, debara sau frigider. Daca nu-si va gasi jucaria sau nu o va putea recupera, va mienuna tot timpul, "rugand", "implorand", "insistand", "ordonand", in ultima instanta, sa o ajutati. Intr-o astfel de situatie, cand s-a iscat un "razboi al opiniilor", in cele mai multe cazuri, controversa se va solutiona doar daca cedati insistentelor sale. Intre Angora si stapanul ei se formeaza, de regula, o legatura sufleteasca deosebit de puternica. Aceasta pisica isi iubeste mult stapanul si are incredere oarba in el. Desi arata afectiune tuturor membrilor familiei, o singura peroana se va bucura de aceasta relatie sufleteasca exceptionala. Unele pisici Angora adora chiar sa "converseze" si, mai mult, insista sa aiba ele ultimul "cuvant". Vocea acestei pisici este, de obicei, calda, suava, melodioasa si placuta la auz. Articol

Aspect general

Eleganta, puternica, temperamentala, avand o atitudine regala, Angora Turceasca este o pisica deosebit de frumoasa, supla, agila, cu blana semilunga si matasoasa. Torsul ei este lung, pieptul ingust si adanc, niciodata lat sau cu forme rotunjite, pline. Membrele sunt lungi, cu oase fine, cele posterioare fiind putin mai lungi decat cele anterioare. Cand se afla in miscare, pisica Angora pare ca pluteste cu gratia unei balerine. Capul sau este de marime medie, prelung, de forma triunghiulara, delicat, cu maxilare fin cizelate si barbie frumos rotunjita. Urechile ei sunt mari, largi la baza, drepte, acoperite pe partea ventrala cu smocuri mari de blana; sunt pozitionate sus, pe crestetul capului, ca o coroana. Ochii ei sunt mari, expresivi, migdalati, alungindu-se usor catre baza urechilor. Blana este fina, lucioasa, de lungime medie si tinde sa se onduleze. In jurul gatului blana formeaza un guler bogat. Coada este lunga, purtata in pozitie ridicata atunci cand pisica se afla in miscare, foarte stufoasa, formand franjuri. Corpul ei este delicat, lung, cu muschi fin desenati. Din cauza faptului ca Angora naparleste primavara si toamna, in timpul acestor anotimpuri s-ar parea ca pisica ar avea blana scurta, doar coada isi mai pastreaza splendoarea. Blana pisicii Angora este lipsita de subpar (caracteristica ce prezinta avantajul ca faciliteaza intretinerea), astfel ca ea nu se aseamana deloc cu o Persana. Timp de foarte multi ani, pisica alba cu ochii in culori diferite a reprezentat intruchiparea perfectiunii pentru standardul rasei Angora, dar recent au inceput sa cucereasca din ce in ce mai multa popularitate pisicile Angora de alte culori: negre, albastre, roscate, crem; negre-albastre fumurii, calico, calico diluat, albastre-crem sau chiar bicolore si testoase (tortoiseshell); cu blana tigrata, atat cu tipar clasic, dar si marmorat - argintii, roscate, brune, albastre si crem. Toate aceste varietati coloristice pot avea ochii verzi, albastri, chihlimbarii, caprui sau chiar si ochi de culori diferite: unul albastru si unul verde sau unul albastru si unul chihlimbariu sau caprui. Articol

Istoric

Angora Turceasca este una dintre cele mai cunoscute si indragite rase de pisici si, in acelasi timp, una dintre cele mai vechi din lume. Istoria ei incepe inca din evul mediu, iar oamenii de stiinta considera ca Angora ar fi rasa care a stat la baza aparitiei tuturor celorlalte pisici cu blana semilunga: Norvegiana de Padure, Maine Coon etc. Cercetatorii presupun ca mutatia spontana a genei recesive, responsabila de prezenta blanii lungi, a fost determinata de climatul aspru din podisurile inalte ale Turciei, clima la care pisicile au fost nevoite sa se adapteze pentru a putea supravietui. In Turcia au aparut o multime de legende si mituri legate de frumoasele feline. Una dintre acestea povesteste ca Mahomed, intemeietorul credintei islamice, avea o pisica Angora alba, cu un ochi albastru si unul chihlimbariu, la care tinea foarte mult. Atat de multa afectiune si respect ii purta acesteia incat odata, pentru a nu-i deranja somnul, caci ea dormea pe mantia lui, a taiat din haina sa bucata de material pe care statea tolanita pisica. Potrivit consemnarilor, pisicile Angora ar exista de mai bine de 1400 de ani. In preajma anului 1500, in Anglia si in Franta au inceput sa fie importate mai multe pisici turcesti cu blana lunga, iar prin secolul al XVI-lea, pisoii de Angora erau daruiti celor mai bogati oameni din Franta si din Anglia de catre sultanii turci, pentru a le castiga favorurile. Pisicile Angora, elegante, cu blana lunga si matasoasa de un alb imaculat, erau considerate cele mai potrivite cadouri pentru regi, fiind preferatele suveranilor Frantei timp indelungat. In secolul al XVII-lea, exploratorul italian Pietro Della Valle s-a reintors in Italia insotit de cateva exemplare de pisici Angora care au cucerit rapid admiratia privitorilor. De asemenea aristocratia europeana si, in special, curtea regelui Ludovic al XV-lea le-au adorat din primul moment in care le-au vazut. In secolul al XVIII-lea, Linn a schimbat denumirea rasei in Cattus angorensis, pentru a o deosebi de felinele domestice si pisicile Chartreux. Buffon numea aceasta pisica "Angora, cea cu blana lunga, de un alb pur". Un scriitor englez a spus odata ca orice pisica se aseamana cu o femeie foarte frumoasa si se pare ca Angora confirma din plin acest fapt, avand in vedere gratia, finetea si delicatetea cu care este inzestrata. In anul 1923, Mustafa Kemel Atat|rk (1881-1938), intemeietorul republicii Turce moderne, a declarat ca succesorul sau va fi acea persoana pe care o va musca de glezna o pisica alba, cu blana lunga, avand un ochi albastru si unul chihlimbariu. O alta credinta populara sustine chiar ca acelasi Mustafa Kemel Atat|rk, parintele Turciei, se va reincarna candva sub forma unui motan Angora surd, complet alb, avand ochii colorati diferit. In secolul al XIX-lea, rasa a cunoscut declinul din cauza popularitatii imense de care au ajuns sa se bucure intre timp pisicile Persane. Astfel, dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Angora era pe punctul de a fi declarata disparuta. Avand in vedere faptul ca turcii pretuiesc foarte mult aceste feline, iar pisica Angora alba - denumita de turci "Ankara kedi" - reprezinta pentru ei simbolul puritatii si face parte din tezaurul national, a devenit extrem de dificil de achizitionat un asemenea exemplar. Cu toate acestea, in 1962, doua pisici Angora, Yildiz si Hildizcik, au fost cumparate de la Zoo Ankara de catre Liesa Grant, sotia colonelului Walter Grant (detasat in Turcia la acea vreme), si aduse in America. Pe la inceputul anilor 1900, guvernul turc impreuna cu Zoo Ankara a initiat un program de salvare si protectie a pisicilor Angora albe, avand un ochi albastru si unul chihlimbariu. Conform credintei populare turce, aceste pisici sunt daruite de Allah sau au foat binecuvantate de "atingerea lui Allah". Probabil ca superstitia aceasta a luat nastere drept urmare a faptului ca unii pisoi Angora albi se nasc cu o pata colorata pe frunte - "insemnul lui Allah", cum o numesc turcii. In prezent, in Turcia, aceste pisici sunt protejate prin lege, iar exportul este permis doar cu acordul guvernului. CFA a fost prima asociatie felina care a inregistrat, in anul 1970, rasa Angora Turceasca, dar i-a acordat recunoasterea oficiala abia in 1973. La inceput, CFA nu a recunoscut, in cadrul rasei Angora, decat pisicile albe, dar din anul 1978 a inceput sa accepte, pe rand, si celelalte varietati coloristice existente. Intre 1973 si 1997, CFA a inregistrat 3001 exemplare Angora, dintre care 70% erau albe. FIFe a recunoscut aceasta rasa in 1988. In ciuda frumusetii lor remarcabile, pisicile Angora sunt, in prezent, extrem de rare. Articol

Inmultirea canarilor Gloster

In ultimii 75 de ani, acesti canari au fost inclusi in categoria "tip". La fel ca si toate celelalte varietati de canari motati, si Gloster este reprezentata atat de exemplare motate (Corona) cat si fara mot (Consort). Gena responsabila de prezenta motului (numit "coroana") pe capul exemplarelor Gloster s-a dovedit a fi dominanta, caracterul putand fi transmis in procent de 50% urmasilor. Nu are relevanta daca perechea este formata din femela Corona si mascul Consort sau mascul Corona si femela Consort, aproximativ jumatate din progeniturile lor vor fi Corona. Imperecherea a doua exemplare Consort nu prezinta nici un fel de probleme, poate fi considerat chiar un avantaj avand in vedere faptul ca veti obtine mai multe asemenea exemplare pentru imperecherile ulterioare. Daca insa incrucisati o femela Corona cu un mascul Corona, ceea ce va aduce impreuna doua gene dominante "corona", veti realiza o combinatie letala. Femela rezultata dintr-o asemenea incrucisare defectuoasa se va dovedi incapabila pentru reproducere si, de regula, va muri la scurt timp dupa nastere. Rata mortalitatii ca urmare a imperecherii a doua exemplare Corona este de 25%. Chiar daca veti reusi sa cresteti cu succes canari rezultati dintr-o asemenea incrucisare, exista o probabilitate crescuta ca acestia sa fie afectati mental si sa aiba probleme cu picioarele. Sezonul de imperecherea al canarilor Gloster incepe la sfarsitul lunii mai, dar este indicat sa stabiliti inca din ianuarie care sunt exemplarele pe care le veti utiliza in cadrul programului de reproducere. Un lucru foarte important este sa nu folositi niciodata pentru inmultire femele cu varsta mai mica de 10 luni. Inainte de inceperea sezonului, masculii trebuie tinuti intr-o colivie separata, fara femele. Atunci cand pasarile par a fi pregatite pentru imperechere, puneti exemplarele vizate in aceeasi colivie, dar separate printr-o plasa de sarma. In momentul in care veti observa ca masculul Gloster hraneste femelele printre grilaje, puteti sa-i indepartati plasa separatoare. Femelele Gloster depun cate un ou in fiecare zi, de regula dimineata, dar nu depasesc 4 oua. Ouale de canar sunt de culoare albastruie si au pete mici, brune. In prima zi sunt lucioase si, daca sunt tinute in lumina, se poate vedea ce se afla in interiorul lor. Dupa ce a fost depus un ou, luati-l imediat foarte usor si inlocuiti-l cu un altul fals. Depozitati oul initial intr-un incubator. Procedati la fel cu fiecare ou in parte depus de femela Gloster. Motivul pentru care trebuie sa recurgeti la aceasta metoda este acela ca, daca ati lasa ouale langa femela canar, puii ar iesi din ou la interval de o zi unul de celalalt, astfel ca intre primul si ultimul pui va exista un interval de 4 zile. In aceasta situatie, ultimul pui iesit din ou ar fi pus in pericol de moarte fie pentru ca va fi strivit de ceilalti trei mai puternici, fie din cauza ca va suferi de malnutritie, deoarece mama lui il va neglija in favoarea fratilor mai mari si mai galagiosi. La sfarsitul celei de-a treia zi (in care femela a depus al treilea ou), puneti ouale la loc in cuib, schimbandu-le pe cele false. Procedand astfel veti face ca toti puii sa iasa din ou in aceasi zi, avand toti sanse egale de supravietuire. Daca femela va depune un al cincilea ou (exceptie), puiul rezultat va iesi doar cu cateva ore intarziere fata de fratii lui. Aspect general Articol

Aspect general

Gloster este o specie reprezentata de cele mai mici exemplare de canari, dimensiunile acestor pasari nefiind insa precis stabilite prin standard. Un canar de calitate show poate atinge o lungime de aproximativ 5 - 6,5 cm. In ciuda dimensiunilor sale reduse, canarul Gloster trebuie sa aiba corpul bine cladit (asemanator cu Fife Fancy), scurt, dar sa nu fie nici pe departe slab sau suplu. El trebuie sa dea impresia de forta si robustete, gatul sau fiind puternic, iar spatele lat. Pieptul si abdomenul trebuie sa se imbine astfel incat sa formeze o curba continua. Aripile, purtate strans lipite de corp, si coada trebuie sa fie scurte. Aripile nu trebuie nici sa se intersecteze, nici sa stea departate de corp, dar varfurile lor trebuie sa se atinga. Coada trebuie sa fie bine purtata, sa nu coboare sub linia soldului. Picioarele sunt de lungime medie, pozitionate corect, pentru a asigura un bun echilibru al corpului. Penajul canarului Gloster este mult mai fin decat al altor canari, fara pene in exces, si trebuie sa stea strans lipit de piele, conferind corpului pasarii linii precis desenate. Standardul mentioneaza ca penajul trebuie sa aiba o culoare naturala. Aspectul exemplarelor Gloster nu este atat de frapant ca cel al canarilor Fife Fancy, dar sunt disponibili intr-o larga varietate coloristica, cu marcaje variate pe un fundal de culoare verde, scortisoara sau alb. Canarii cu penajul lipsit de marcaje si cu motul de culoare inchisa sunt recunoscuti pentru aspectul incantator. Motul, semanand cu o coroana, trebuie sa aiba forma circulara, iar penele fine, ca niste fire, de lungime moderata, trebuie sa porneasca dintr-un punct aflat pe centrul capului. Avand in vedere faptul ca aceste pasari au corpul acoperit cu pene scurte, lipite de piele, motul nu va ajunge niciodata sa fie atat de lung incat sa acopere ciocul si ochii. Penele frontale ale motului ajung cel mult pana la baza ciocului, iar ochii pasarii - conform standardului - trebuie sa se poata distinge. In cazul canarilor Gloster Consort, pasarile trebuie sa aiba forme bine rotunjite, cu o ridicatura pronuntata pe centrul capului. Inmultirea canarilor Gloster Articol

Schnauzerii in tara noastra

Cu multi ani in urma rasa era extrem de populara in tara noastra. Majoritatea exemplarelor erau insa de "Uriasi", ca mai apoi, pe la sfarsitul anilor '70 si inceputul lui '80 sa apara si cateva exemplare de "Mijlocii". "Piticii" lipseau cu desavarsire si au intrat in Romania mult mai tarziu. Dupa o perioada de asa-zisa "inflorire", rasa a pierdut mult din popularitate, a iesit din moda, prasitorii si detinatorii ei fiind foarte rari, doar aceia care in decursul anilor i-au ramas fideli, unii chiar si pana in ziua de astazi. Ultimii ani au adus insa, aproape spectaculos, Schnauzerul din nou pe scena chinologiei romanesti. Efectivele cuprind exemplare de mare valoare, in opinia mea, de toate taliile si varietatile de culoare, si care au fost importate din canise renumite la nivel mondial. Ca arbitru si al acestei rase, pot afirma fara teama ca nici mie si nici colegilor mei nu ne este usor, in ziua de azi, sa acordam un B.O.B. la Schnauzeri. Calitatea este deosebita si asta s-a vazut atat in ringurile noastre cat si in cele din strainatate. Nu sunt las, dar cunoscand marea "competitie" in care sunt angajati cu devotament, dragoste si chiar patima crescatorii de Schnauzeri din Romania, nu voi mentiona nici un nume si nici o linie de sange, nici un import. Prefer sa dezamagesc pe cei "orgoliosi" decat sa nedreptatesc pe cineva. Inchei prin a felicita pe toti "schnauzeristii" nostri pentru eforturile si devotamentul pentru aceste rase care fac cinste chinologiei romanesti. Aspect general si aptitudini Schnauzerul pitic Articol

Schnauzerul pitic

Despre aceasta rasa se stie ca a aparut la sfarsitul secolului al XIX- lea, pornind de la incrucisarile facute intre Schnauzerul mijlociu si Affenpinscher. Cu toate ca acest reprezentat este cel mai "mic de stat" in familie, nu se poate afirma despre el ca nu ar fi la fel de robust si de rezistent. Asemeni celorlalti confrati de grupa, si el trebuie sa se bucure de aceeasi atentie acordata dentitiei. Nici el nu este sensibil la schimbarile de temperatura, suportand atat frigul cat si caldura. Ca si in cazul celorlalti Schnauzeri, este indicata cat mai multa miscare in fiecare zi. Aspect general si aptitudini Schnauzerii in tara noastra Articol

Aspect general si aptitudini

Schnauzerul urias este copia marita si "intarita" a celui mijlociu, un caine impozant, puternic si util, care impune respect. Calitatile sale cele mai importante sunt inteligenta, atitudinea pozitiva fata de munca, forta, rapiditatea si rezistenta. Mai pe scurt, un caine ideal de serviciu, dur si tenace. El este nu doar rezistent, ci si puternic, necesitand prea putina ingrijire. Ca si in cazul celorlalte rase de paza si aparare, trebuie sa se acorde mare atentie dentitiei. Aceasta trebuie ingrijita in mod regulat, mentinuta curata si sanatoasa. Nu sufera din cauza frigului si suporta destul de bine caldura. Pentru el miscarea este foarte importanta si trebuie ca acest program sa fie progresiv si permanent. Un exemplar tanar ar trebui sa alerge 10 - 12 km pe zi. Aceste exercitii zilnice il vor ajuta sa-si tempereze caracterul "revolutionar" pe care-l are din nastere. Schnauzerul mijlociu a fost initial un caine destinat vanatorii de sobolani. El trebuia sa mentina curate grajdurile de cai. Cu toate ca in zilele noastre acest caine a devenit unul de companie, el si-a mentinut caracterul de paznic de nadejde. In ultimii cincizeci de ani rasa a cunoscut o crestere de popularitate, poate si datorita caracterului echilibrat si aspectului, ajungand astfel sa ocupe o pozitie fruntasa in topul preferintelor iubitorilor de caini. Schnauzerul pitic Schnauzerii in tara noastra Articol

Pericolele din casa

Intr-o casa exista numeroase pericole pentru un perus lasat sa zboare liber prin camere. Un singur moment de neatentie din partea dumneavoastra ar putea fi fatal pentru micul papagal. Prin urmare, in randurile ce urmeaza, va expunem principalele riscuri cu care se poate confrunta pasarea precum si cateva masuri de siguranta ce ar trebui luate pentru evitarea acestora. Usile deschise Nu uitati niciodata sa inchideti usile de acces spre exteriorul casei, deoarece perusul ar putea zbura afara, iar sansele de a se reintoarece sunt minime. La fel de putine sanse exista si in privinta supravietuirii lui in libertate. Semineele si sobele Asigurati-va ca orice soba sau semineu este prevazut cu un sistem de protectie, care sa impiedice pasarea sa ajunga in apropierea focului. Pe de alta parte, chiar daca nu este foc in vatra, exista pericolul ca ea sa fie tentata sa-si ia zborul afara pe cos, facandu-se nevazuta pentru totdeauna. Acvariile Acvariile trebuie sa fie permanent acoperite, astfel incat pasarea sa nu ajunga accidental in apa si sa nu mai poata iesi. De altfel, acvariile acoperite prezinta si avantajul de a proteja pestii de diverse pericole. Sufrageria si bucataria Daca permiteti accesul pasarii in sufragerie sau bucatarie, asigurati-va ca nu exista vreo sursa de foc: aragaz, candele etc. Ventilatoarele Ventilatoarele care nu au elicea protejata pot rani grav sau chiar omori perusul. Prin urmare, daca aveti un asemenea aparat si insistati sa-l puneti in functiune, inchideti mai intai perusul in colivia lui, unde se va afla in siguranta. Fierul de calcat Perusii, odata ce s-au atasat de stapanii lor, cauta in permaneta prezenta acestora si vin la cel mai mic semn al lor. De aceea, daca va ganditi ca este inofensiv pentru perusul dumneavoastra sa calcati rufe, analizati situatia din nou - pasarea s-ar putea opri din zbor exact pe mana dumneavoastra care tine fierul de calcat si s-ar putea rani grav. Pisicile si cainii Nu lasati niciodata aceste animale in compania unui perus, in special daca pasarea se afla in afara coliviei. Chiar daca pisicile sau cainii par sa ignore la inceput pasarea, va exista un moment in care aceste animale vor fi tentate sa o prinda, doar din joaca. Geamurile Sticla transparenta este un material pe care pasarile nu il cunosc, motiv pentru care multe dintre ele au suferit rani grave de pe urma impactului cu geamul. Daca lasati perusului libertatea de a zbura prin camera, acoperiti toate ferestrele cu perdele sau draperii, pentru a preveni riscul accidentarii acestuia. Daca folositi draperii lungi pana la pamant, cu falduri ample, exista riscul ca perusul sa se infasoare in materialul bogat al acestora si sa ramana captiv. In incercarea disperata de a se elibera, pasarea se va zbate haotic si se va rani. Deci, este indicat sa utilizati draperii din materiale usoare, diafane, care sa acopere doar perimetrul ferestrei. Plantele Perusii sunt tentati sa ciuguleasca din toate plantele aflate in preajma lor, iar daca acestea sunt otravitoare, consecintele nefaste nu vor intarzia sa apara. Indicat este fie sa renuntati la plante, fie sa amenajati o camera speciala pentru ele, in care sa nu permiteti accesul pasarii. Amenajarea unui spatiu destinat plantelor prezinta si avantajul ca florile dumneavoastra favorite vor fi protejate de eventualele atacuri venite din partea perusului. Ornamentele Cu toate ca ornamentele nu prezinta pericole in mod direct, nu cred ca va veti bucura prea tare vazand ca Ricky, asezat langa un astfel de obiect fragil, se va speria brusc si va incepe sa dea haotic din aripi rasturnandu-l. Acesta nu este decat un exemplu, insa cea mai buna idee ar fi sa preveniti asemenea accidente, mai ales daca respectivele ormanente sunt indragite de dumneavoastra sau reprezinta suveniruri valoroase. Copiii si perusii Copiii, de regula, iubesc perusii, dar nu intotdeauna inteleg cat de usor pot fi speriate aceste pasari. Trebuie sa-i invatati pe copii sa nu alerge, sa nu sara si sa nu tipe in apropierea coliviei si, mai ales, sa nu o balanseze sau sa introduca obiecte ascutite printre barele ei. Odata ce perusul a fost invatat sa stea pe deget, puteti lasa copiii sa-l tina si sa se joace cu el. Explicati-le ca nu trebuie sa duca pasarea in afara casei si ca este bine sa se asigure ca nici o usa sau fereastra nu a ramas deschisa in timp ce perusul se afla liber prin camera. Cum invatati perusul sa vorbeasca Perusul in timpul vacantei Articol

Perusul in timpul vacantei

Foarte multi posesori de perusi merg in vacanta in locuri unde li se permite sa-si aduca pasarile. Daca insa acest lucru nu este posibil, o solutie ar fi sa rugati un prieten sa vina in fiecare zi la dumneavoastra acasa si sa-si petreaca putin timp ingrijind perusul. Alternativa ar fi sa lasati pasarea in casa prietenului dumneavoastra, sub supravegherea acestuia. Cum invatati perusul sa vorbeasca Pericolele din casa Articol

Cum invatati perusul sa vorbeasca

Faptul ca un perus vorbeste se considera a fi un bonus. Se intampla frecvent ca acest micut companion sa invete cateva cuvinte fara sa fi primit in prealabil vreun fel de instruire. Daca doriti totusi sa obisnuiti perusul sa vorbeasca, tineti cont de faptul ca nici o alta persoana nu trebuie sa se afle in camera si ca orice sursa de zgomot - televizor, radio, animale - trebuie indepartata. Momentul inserarii este cel mai potrivit pentru a incepe lectia deoarece perusul va fi obosit si va asculta cu atentie sporita ceea ce ii spuneti. Cuvintele trebuie sa fie scurte, la fel si durata primei sedinte, care nu trebuie sa depaseasca 5 minute, dupa care puteti ajunge pana la 15 minute. Nu este gresit sa tineti doua lectii pe zi cu perusul dumneavoastra - de exemplu una dimineata si cealalta seara tarziu - incercand sa respectati pe cat posibil orele, pana ce se va stabili o rutina. Potentialul vocabularului unui perus este acelasi cu al oricarui alt papagal, dar nu va asteptati ca el sa spuna cuvintele cu o voce cristalina, deoarece nu este decat o pasare mica, cu glas pitigaiat. Cu cat papagalul este mai mare, cu atat sunetele rostite de el sunt mai clare. Abilitatile unui perus sunt limitate mai curand de dresorul sau, decat de capacitatea lui de a asimila notiuni noi. Prin urmare, tot ceea ce trebuie sa faceti este sa perseverati. Odata ce primul cuvant a fost rostit de perus, va trebuie sa continuati sa-l invatati cat mai multe cuvinte, deoarece etapa cea mai dificila a fost deja depasita. Primul semn ca perusul dumneavoastra se straduieste sa va imite este faptul ca va emite sunete cu o voce diferita de cea folosita in mod normal, lucru ce ar trebui sa va incurajeze sa continuati. Dupa ce perusul a invatat sa rosteasca 10 sau mai multe cuvinte, puteti sa treceti la urmatoarea etapa si sa-l dresati sa va dea raspunsuri precise la anumite intrebari. De exemplu, daca il intrebati "Ce mai faci tu?", el sa va raspunda Bine, multumesc!". Odata ce pasarea va asocia apropierea persoanei dumneavoastra de colivia sa cu intrebarea "Cum te simti?", va replica si ea "Mai bine decat tine!", de exemplu. In acest mod veti putea construi un adevarat dialog. Perusul poate fi invatat chiar sa recite strofe scurte din diferite poezii. Desigur, cu timpul va invata si cuvintele folosite frecvent de dumneavoastra si veti auzi ca isi pune singur o intrebare si apoi isi va da raspunsul. Unele persoane considera ca cel mai bun mod de a invata un perus sa vorbesca este sa il lasati in prezenta altui perus deja vorbitor. Daca metoda prezentata de noi va da gres (presupunand ca ati avut suficienta rabdare), nu aveti nimic de pierdut daca veti incerca si acest sistem. Perusul in timpul vacantei Pericolele din casa Articol

Defecte

Urmatoarele defecte atrag penalizarea: cap scurt sau rotund; nas punctat; ochi mici, rotunzi sau de tip oriental; corp robust sau de tip oriental; coada scurta sau stramba; "coliere" neintrerupte; in loc de puncte, desenul de pe abdomen prezinta linii; conditie fizica necorespunzatoare; ochi caprui la pisicile care au trecut de varsta de 18 luni; urechi mici. Defecte eliminatorii Urmatoarele defecte atrag descalificarea: lipsa punctelor de pe blana; ochii albastri; coada rasucita sau anormala; numarul incorect de degete. Puncaj CFA Capul (20): botul 5; craniul 5; urechile 5; forma ochilor 5; Corpul (25); torsul 10; membrele si labele 10; coada 5; Blana (5): textura si lungimea 5; Tiparul (25) Culoarea (25): culoarea ochilor 10; culoarea blanii 15; Total 100. Articol

Culorile blanii

Standardul recunoaste trei varietati coloristice de pisici egiptene Mau: argintii, de culoarea bronzului si fumurii. Toate exemplarele trebuie sa aiba ochii verzi. Se accepta ca pisicile adulte tinere - cu varsta mai mica de 18 luni - sa aiba ochii caprui. Egiptenele Mau argintii Cele mai multe pisici egiptene Mau au blana de culoare argintie: fundalul de pe cap, umeri, membre, spate si coada este argintiu deschis. Blana de pe abdomen are o nuanta argintie stralucitoare. Marcajele sunt de culoarea mangalului, iar subparul este alb-argintiu deschis, dand nastere unui contrast impresionant. Exteriorul urechilor este gri-roz, iar varfurile blanii - negre. Buzele, conturul nasului si al ochilor sunt negre. Gatul, in apropierea capului, barbia si zona din jurul narilor sunt acoperite cu blana argintie, de o nuanta pala. Pielea nasului este roscata; pielea labelor este neagra, iar intre degete sunt prezente smocuri de blana de aceeasi culoare. Egiptenele Mau de culoarea bronzului Aceste exemplare au fundalul blanii de pe cap, umeri, membre, spate si coada de culoare aramie, cu nuante mai inchise in regiunea coloanei vertebrale si mai deschise (galben-brun), pe flancuri. Abdomenul este acoperit cu blana crem. Marcajele sunt de culoare brun inchis spre negru, iar subparul are o nuanta maronie pastelata. Exteriorul urechilor este galben-roz, cu varfurile blanii brun-negre. Buzele, conturul nasului si al ochilor sunt brune, la fel ca si arcul nasului. Gatul, in apropierea capului, barbia si zona din jurul narilor sunt acoperite cu blana crem-alba. Pielea nasului este roscata; pielea labelor este de culoare brun inchis, iar intre degete sunt prezente smocuri de blana de aceeasi culoare. Egiptenele Mau fumurii Aceste pisici au fundalul blanii de pe cap, umeri, membre, spate si coada de culoare argintie, dar, spre deosebire de exemplarele argintii, varfurile firelor de par sunt negre. Marcajele sunt de culoare neagra, iar subparul argintiu deschis creeaza un contrast puternic. Buzele, conturul nasului si al ochilor sunt negre. Gatul, in apropierea capului, barbia si zona din jurul narilor sunt acoperite cu blana de culoare deschisa. Pielea nasului este neagra; pielea labelor este de aceeasi culoare, la fel si smocurile de blana prezente intre degete. Mustatile sunt, de asemenea, negre. Articol