Primii pasi in dresajul perusului

Daca sunteti proaspatul detinator al unui perus tanar si doriti sa-l dresati, nu exista nici cea mai mica problema in acest sens. Iata cativa pasi pe care va recomandam...

Ara chloroptera - Macaw-cu-aripi-verzi

Exemplarele mature de Macaw-cu-aripi-verzi au o lungime de aproximativ 90 de cm, iar culorile dominante sunt rosu si verde. Regiunea din jurul ochilor, lipsita de pene...

Nu va incredeti in... voi insiva

Alegerea unui catelus numai din rationamente emotionale este, aproape intodeauna, gresita, cu exceptia cazului in care aveti o experienta chinologica notabila si faceti parte din acea categorie de persoane care pot "mirosi" de la distanta care este companionul patruped ideal dintr-o mie de caini. Nu contati insa prea mult pe aceasta capacitate rara, ci, mai curand, urmati sfaturile noastre, care, desi nu va ofera garantia ca veti alege cel mai bun Dobermann, au menirea sa va ajute sa evitati exemplarele nedorite. Achizitionarea exclusiva a puilor de calitate are o importanta deosebita. Aceasta reprezinta, practic, contributia dumneavoastra la imbunatatirea rasei Dobermann. Refuzul de a cumpara catelusi dintr-o canisa a unui crescator iresponsabil va avea drept efect dezarmarea acestuia in privinta incercarii de a mai pacali si alti clienti. Dupa ce ati ales catelusul si l-ati adus acasa, cu toate calitatile exceptionale dobandite de la mama-natura, restul depinde numai de dumneavoastra. Va trebui sa va ocupati zi de zi de "modelarea" cainelui, socializandu-l si, mai presus de toate, lasandu-l sa se joace suficient. Dresajul incepe chiar din momentul in care ati achizitionat catelul si nu se termina niciodata, intotdeauna este loc pentru mai bine sau pentru ceva nou. Trebuie sa-l hraniti corect, fara a-i umple castronul cu mancare de pe masa dumneavoastra, pentru ca acest obicei, de cele mai multe ori, aduce mari necazuri. Nu se poate obtine performanta si un exemplar de calitate fara o alimentatie adecvata, cu un nivel ridicat de proteine. Hrana uscata de calitate se preteaza foarte bine pentru nevoile unui Dobermann, in special in timpul cresterii. Dedicati-i cat mai mult din timpul dumneavoastra liber si ajutati-l sa se simta in largul sau, fara a ajunge insa sa se creada seful casei. Dobermannul are nevoie de o mana iscusita pentru a-l instrui si nu de una agresiva. Este cainele care va da totul pentru stapan si il va multumi pe acesta cu 200%, insa "materialul din care este alcatuit" stapanul trebuie sa fie de calitate. Repere sigure Articol

Repere sigure

Daca nu stiti cum sa procedati, noi va indicam doua repere sigure pe care ar trebui sa le aveti in vedere atunci cand doriti sa achizitionati un Dobermann. 1. Asociatia Chinologica Romana va va furniza lista crescatorilor specializati din zona in care locuiti. Trebuie doar sa solicitati ajutorul acestei organizatii sau al uneia dintre filialele sale. In mod normal ar trebui sa apelati la clubul de Dobermann din zona dumneavoastra, insa acest lucru nu este posibil, deoarece clubul de Dobermann de la noi se reduce la o simpla adresa. Dorinta mea si a mai multor impatimiti crescatori este de a normaliza aceasta situatie, deoarece cluburile teritoriale de la care proprietarul de Dobermann poate primi direct informatiile corecte si necesare reprezinta cele mai eficiente structuri de organizare. Asa cum se intampla in tarile in care exista preocupare pentru aceasta rasa, este firesc ca si la noi lucrurile sa intre in normalitate, iar acest aspect va trebui inteles si de cei care astazi sunt in conducerea clubului unic. 2. Pedigree-ul este actul care va ofera date despre parintii catelusului. Acesta este practic un certificat eliberat de arbitri care atesta faptul ca respectivele exemplare sunt capabile pentru reproductie, in sensul ca acei Dobermanni prezinta caracterul si caracteristicile morfologice prevazute in standard. Pentru ca sansele dumneavoastra de a achizitiona un exemplar de calitate sa creasca simtitor, este important ca atunci cand va uitati la un pedigree sa tineti cont de liniile materne de sange, de valoarea acestora (genetica si competitionala). Aproape intotdeauna tatal si in general liniile paterne contin caini valorosi sau consacrati, dar calitatea liniilor materne lasa de dorit. In acest caz, sa nu fiti uimiti daca la maturitate catelul dumneavoastra nu seamana deloc cu tatal. In rest, atunci cand doriti sa alegeti un exemplar trebuie sa vi se confirme: - o dezvoltare normala conform varstei; - o corecta proportionalitate corporala (morfologia); - caracterul (docilitate, combativitate si agresivitate, indiferenta fata de straini); - dupa 6, 9 luni se poate constata, prin examen radiografic, absenta sau prezenta displaziei de sold; Nu cumparati un pui de Dobermann care prezinta urmatoarele caracteristici: - are ochii de culoare deschisa (de animal de prada); - are pete albe; - semnele de foc sunt absente sau arse, adica prezinta masca neagra pe bot; - semnele de foc sunt prea deschise la culoare si prea extinse; - are osatura usoara (in special daca doriti sa achizitionati un mascul); - are botul ascutit; - mandibula este usoara; - are semne de rahitism; - are boli de piele. Mai important, insa, este sa evaluati caracterul puiului, prin urmare feriti-va sa achizitionati catelusi care: - se tem de zgomote sau de gesturi bruste; - sunt exagerat de neincrezatori in persoanele straine; - nu sunt jucausi (cu mingii sau bete); - mananca fara apetit. Catelusii din prima categorie isi manifesta nesiguranta si pot crea probleme dupa varsta maturitatii. Cei din a doua categorie pot avea grave probleme de socializare, putand deveni caini cu un comportament riscant. Cei din ultimele doua categorii nu manifesta instincte de vanatori (jocul este intotdeauna o vanatoare simulata) si pot avea chiar probleme cu alimetatia. Nu va incredeti in... voi insiva Articol

Metode de remediere

1) Cainele trebuie sa fie socializat, obisnuindu-l cu prezenta omului, cu mangaierile. El va fi luat in brate de la o varsta frageda, cu multa afectiune, blandete si rabdare. 2) De la bun inceput nu i se va permite cainelui sa doarma unde vrea el si nici sa riposteze amenintator atunci cand este mutat. Va fi obisnuit sa se odihneasca in locul special destinat pentru aceasta. 3) La cainii cu instinct de proprietate pronuntat fata de jucaria preferata este obligatoriu sa se inceapa educatia de anihilare a acestui comportament agresiv la o varsta frageda, odata cu prima manifestare. 4) Caini total subordonati stapanului lor devin agresivi atunci cand mananca, pazindu-si hrana. }in sa precizez ca nu intotdeauna aceasta situatie se poate rezolva. Exista doua variante: fie interveniti cu metode radicale de anihilare, obligatoriu de la o varsta mai frageda, fie lasati cainele in pace in timp ce mananca. 5) De mic, cainele va trebui sa fie obisnuit cu pieptanatul si periajul. Se vor folosi accesorii adecvate, netraumatizante, marind treptat durata acestor actiuni, care trebuie executate cu blandete. 6) Atunci cand femela cu pui isi ataca stapanul sau pe alti membri ai familiei, va trebui s-o izolati de factorii externi care ar putea s-o streseze, cautandu-i un loc mai retras, linistit si pe cat posibil, nu va fi deranjata. 7) In situatia disputei dintre caini, exista doua solutii: fie prindeti cainele inainte de conflict, fie in cazul in care acestia deja se bat, obligatoriu trebuie sa intervina concomitent cei doi stapani pentru a desparti cainii. In caz contrar, persoana care intervine de una singura are sanse maxime sa fie muscata chiar de propriul caine. 8) Cainii cu multa personalitate, rasfatati, care niciodata nu au fost deprinsi cu autoritatea stapanului pot avea tendinta sa-l muste. Odata ce cainele a ajuns la maturitate si are personalitatea formata, va fi foarte greu sa-l mai dezvatam de acest prost obicei. Comportamentul poate fi corectat doar daca se intervine de la o varsta frageda sau de la primele manifestari. 9) Este total interzis sa va luptati cu propriul cainele, sa-l inraiti de mic, crezand ca daca faceti acest lucru el va fi rau cu altii si va va pazi. Aceasta este o greseala! Nu veti reusi decat sa-i schimbati in rau caracterul, existand posibilitatea ca acesta sa va atace ulterior, atunci cand va creste. 10) Nu terorizati cainele, nu-l bateti, nu tipati la el, nu-l chinuiti. Pentru a fi respectati de caine, trebuie sa-l respectati la randul dumneavoastra. 11) Intotdeauna, atunci cand ii cereti cainelui sa execute un exercitiu trebuie ca acesta fi fost invatat in prealabil de catre el. Masurile extreme de corectie se aplica in caz de rebeliune (marait sau muscat). 12) Instinctul de reproductie poate fi atat de pregnant la unele rase sau indivizi, incat cainii pot sa maraie sau chiar sa muste, daca stapanul intervine. In situatiile in care manifestarile sunt violente si nu pot fi curmate, reproducatorii vor fi izolati pe durata montei. 13) Cainele va fi obisnuit treptat cu noua vestimentatie a stapanului, care nu trebuie sa fie stridenta, altfel el poate reactiona violent. 14) Este bine sa stiti ca starea de ebrietate influenteaza negativ comportamentul cainelui. 15) Personalitatea accentuata a cainelui si lipsa de autoritate din partea stapanului conduc la manifestarea reactiilor de amenintare din partea animalului la adresa stapanului sau a membrilor familiei acestuia. Orice pornire de acest gen a cainelui trebuie sa fie anihilata, fara nici un resentiment. Obtinerea rezultatelor scontate depinde in mod considerabil de varsta, caracterul cainelui si mediul in care acesta traieste. Articol

Alimentatie

Aspectul robust, plin de rotunjimi al pisicii tradeaza placerea acesteia de a manca. Este, prin urmare, indicat sa supravegheati cu atentie cantitatea si calitatea alimentatiei pe care animalul o consuma, deoarece altfel, in scurt timp, va veti alege cu o pisica obeza. Crescatorii cu traditie recomanda ca hrana pentru aceasta rasa crochetele de cea mai buna calitate. Pisica nu trebuie sa se ingrase, deoarece speranta ei de viata va scadea considerabil. Pisicile cu varsta cuprinsa intre 5 si 10 ani au tendinte puternice spre ingrasare si, pentru a le ajuta sa-si mentina "silueta", este indicat sa le oferiti diete sarace in calorii. De asemenea, este bine ca frecventa de administrare a hranei sa nu depaseasca doua mese pe zi, administrate la ore fixe. Daca, insa, observati ca animalul ia serios in greutate, cu toate ca ati respectat cu strictete programul de nutritie, apelati la un medic veterinar pentru sfaturi suplimentare. Ingrijire Blana deasa a pisicilor British nu necesita o ingrijire deosebita, este indeajuns sa o periati de doua ori pe saptamana pentru indepartarea firelor moarte. Aspect general Comportament Articol

Comportament

Cu privirea sa calda, limpede si profunda, care patrunde adanc in inimile celor care o privesc, pisica British Shorthair reuseste sa le trezeasca simpatia, respectul si afectiunea. Calma si flegmatica, niciodata furioasa, nu este nici pe departe apatica. Despre ea se spune ca poseda dragalasenia Persanelor si inteligenta Europenelor. Plina de mandrie, British-ul este o pisica independenta, curajoasa, foarte loiala, deosebit de isteata si afectuoasa. Are obiceiul sa-si urmeze tacuta stapanul dintr-o camera in alta, pana ce acesta se va aseza undeva, iar ea isi va gasi locul alaturi de el. Dotate cu incredere oarba si o rabdare fara limite, pisicile British Shorthair se inteleg bine cu copiii, dar si cu cainii sau cu pasarile. Nu sunt animale foarte active, dar nici lenese, ci mai curand placide si silentioase. Nu vor distruge niciodata lucrurile din casa si se adapteaza repede la orice fel de conditii. Sunt jucause, dar nu insistente. Aceste pisici acorda atentie si afectiune tuturor membrilor familiei, crescatorii afirmand chiar ca ele sunt atat de afectuoase incat nu le deranjeaza cu nimic sa daruiasca iubire mai multor persoane. Pisicile British sunt foarte docile si usor de instruit sau dresat, in ultimii ani, multe exemplare British Shorthair aparand atat in filme la Hollywood cat si in reclame difuzate pe micile ecrane. Desi pisicile British sunt foarte atasate de stapanii lor, ele stiu sa pastreze distanta, atunci cand simt ca este cazul. Au adesea o atitudine aristocratica, rezervata si se poate spune, fara a gresi, ca temperamentul lor este tipic britanic. Nu sunt deloc pisici somnoroase, nu se lasa alintate la comanda, iar uneori devin mai incapatanate decat catarii. Pisicile British argintii sunt mai temperamentale si mai agitate, in timp ce varietatile coloristice diluate, cum ar fi crem si albastre, au un temperament mai calm si mai afectuos. Reprezentantele rasei sunt recunoscute pentru gradul ridicat de inteligenta, precum si pentru capacitatea deosebita de a inmagazina informatii, avand o memorie excelenta. Odata ce au invatat sa deschida o anumita usa, nu vor uita niciodata metoda respectiva. De asemenea, aceasta pisica este tipicara si se va adapta imediat la regulile zilnice ale casei. Pisica British miauna rar si discret, doar atunci cand doreste neaparat ceva si atunci cand gaseste momentul oportun pentru a se exprima (ii este foame sau simte vreo primejdie, de exemplu). Ea nu pare sa fie deranjata de strainii care ii viziteaza locuinta, atat timp cat acestia o admira de la distanta si nu incearca sa o atinga. Deci nu se va refugia sub pat daca in casa isi face aparitia un necunoscut, ci se va comporta ca de obicei, tratand persoana nou venita cu raceala si indiferenta. Aspect general Alimentatie & Ingrijire Articol

Aspect general

Dintre toate pisicile cu par scurt, British Shorthair are cea mai mare talie. Greutatea medie a unui exemplar este de 7 kg - masculii ating aproximativ 7-8 kg, iar femelele 4-6 kg. Corpul sau musculos, puternic, este compact, masiv si robust, iar formele rotunjite ii confera aspectul specific de "ursulet". Aceasta pisica are un corp foarte bine proportionat, din toate punctele de vedere. Una dintre caracteristicile pisicilor British Shorthair este expresia faciala "surazatoare" - felina pare ca zambeste tot timpul, fapt care starneste adesea uimirea si totodata admiratia celor care o vad pentru prima data. Speranta de viata a unei astfel de pisici se ridica la uluitoarea varsta de 20 de ani. British Shorthair are capul rotund, gatul scurt si gros, pieptul lat, umerii solizi; labele au muschi puternici, sunt groase si moderat de lungi, iar coada este, in general, scurta si se termina cu un vart rotunjit, bont. Urechile, de marime medie spre mica, sunt late la baza, amplasate la distanta, bine acoperite cu blana si smocuri de par. Obrajii sunt proeminenti, dar frumos reliefati; nasul este scurt si drept, iar barbia ferm definita. Ochii mari si rotunzi, distantati, dezvaluie un caracter puternic, decis, dar, in acelasi timp, calm si echilibrat. Ochii trebuie sa aiba o culoare clara, cu nuante de la auriu la caprui, cu exceptia varietatilor albe - ai caror ochi sunt albastri, aurii sau chiar in culori diferite - si cu pointuri (au ochii albastri), a unor pisici tigrate, argintii si umbrite - ai caror ochi sunt verzi. Asa cum se intampla de regula, masculii British sunt ceva mai mari decat femelele. Foarte pufoasa, dar nu moale, blana scurta a acestor feline isi pastreaza caracteristicile originare - este deasa si plusata, asigurand pisicii protectie impotriva climatului rece si umed din Marea Britanie. Culoarea tipica a blanii pisicilor British Shorthair este albastru, chiar daca intre timp au aparut si alte varietati coloristice. Printre acestea se numara British Shorthair ciocolatiu si lila, cea din urma avand o nuanta gri-roz a blanii. Alta varietate nou aparuta este British Shorthair tipped - pisicile au subparul blanii de un alb-argintiu, iar varfurile blanii colorate intr-o alta nuanta (negru, albastru etc.), adica, mai precis, blana lor se aseamana cu cea a Chinchillei. Ultima varietate aparuta este insa British Colorpoint, a carei blana se aseamana cu cea a Siamezelor. In general, o femela British poate aduce pe lume aproximativ 4-5 pui odata. Mamele sunt iubitoare si atente cu puii, fiind dispuse totodata sa petreaca ceva timp si cu stapanii. Ochii pisoilor se deschid, de obicei, in mai putin de o saptamana, iar micutii incep sa manifeste interes pentru hrana uscata mai devreme de implinirea varstei de 3 saptamani. Ei par sa fie foarte atasati de mama si tind sa caute afectiunea si ajutorul ei atat timp cat aceasta le permite. Puii cresc in greutate foarte repede, dar ajung la maturitate mai tarziu decat pisoii din alte rase, dezvoltarea lor fizica si psihica completa fiind atinsa la implinirea varstei de 5 ani. Datorita faptului ca se maturizeaza atat de greu, pisicile British Shorthair isi pastreaza forma fizica excelenta timp indelungat, iar speranta de viata este semnificativ mai mare decat in cazul altor pisici. Veti fi surprinsi, probabil, sa aflati despre un exemplar British ca tocmai a serbat implinirea a 12 ani, desi acesta nu pare sa aiba mai mult de 5. Comportament Alimentatie & Ingrijire Articol

Cresterea si ingrijirea cameleonilor

Facilitatile de gazduire depind in intregime de numarul, varsta si dimensiunile reptilelor. Puii pot fi tinuti intr-un spatiu comun - un terarium din sticla acoperit cu o plasa sau un geam - care nu trebuie sa fie foarte vast, deoarece puii se pot rataci, avand dificultati in a gasi sursa de hrana. Dupa ce un Cameleon-pantera a implinit 12 saptamani, el trebuie mutat intr-un terarium propriu. Femelele pot fi gazduite pana ating maturitatea, dar numai in numar restrans, in acelasi terarium, acesta avand insa dimensiuni adecvate. Ulterior, ele trebuie separate, deoarece cu timpul devin agresive, manifestand un puternic instinct de aparare a teritoriului. Cameleonii-pantera nu sunt animale foarte timide si, prin urmare, nu au nevoie de o vegetatie abundenta in care sa se ascunda, dar va recomandam sa le amenajati mai multe locuri de odihna in terarium, pentru a-si putea regla temperatura corporala. Este extrem de important sa folositi la decorare plante nontoxice (Hibiscus, Benjamin Ficus), care sa nu contina nici un fel de pesticide. Temperatura si umiditatea Temperatura ideala pentru cameleoni este de 30° C, cu variatii de plus sau minus 5 grade, in functie de distanta fata de termostat. Exemplarele adulte sunt destul de rezistente si suporta relativ usor fluctuatiile termice, in masura in care acestea nu dureaza o perioada prea lunga. In timpul noptii, scadeti temperatura cu cateva grade, pentru a permite incetinirea metabolismului cameleonilor. Iarna puteti sa micsorati putin temperatura ambientului si sa incetiniti treptat ritmul de hranire. Puii de Cameleon nu suporta prea bine temperaturile ridicate si trebuie sa fiti foarte atenti sa nu supraincalziti terariumul. In cazul unor fluctuatii este de preferat o temperatura mai scazuta decat una prea ridicata. Umiditatea este, de asemenea, un factor deosebit de important pentru sanatatea reptilelor. Pulverizati cameleonii adulti de doua ori pe zi cu apa calduta, iar pe cei tineri de trei ori, pentru a impiedica deshidratarea lor. Iluminare naturala sau artficiala? La reptile, absorbtia razelor ultraviolete este esentiala pentru metabolizarea calciului. Atunci cand pielea cameleonului este expusa luminii solare, in organism se declanseaza un proces de producere a vitaminei D3 care este un element cheie in metabolizarea calciului. Daca veti tine animalul tot timpul in casa, va recomandam sa achizitionati o lampa fluorescenta care sa genereze o cantitate suficienta de raze A si B ultraviolete. In afara de aceasta puteti folosi un bec mic (de 40-60 de W) pentru incalzirea suplimentara a cameleonilor. Alegerea unui Cameleon-pantera Articol

Alegerea unui Cameleon-pantera

Indiferent de paleta coloristica a cameleonilor, cel mai important lucru de care trebuie sa tineti cont atunci cand doriti sa achizitionati un asemenea animal de companie - fie de la un pet-shop, fie de la un crescator - este starea de sanatate a acestuia. Inainte de a alege un Cameleon, observati cu rabdare animalul vizat timp de cateva minute. Acesta trebuie sa fie alert si atent la tot ceea ce se petrece in jurul sau. Ochii trebuie sa fie rotunzi si proeminenti; nu alegeti exemplare cu ochi infundati in orbite, deoarece acest lucru este un semn de deshidratare sau malnutritie. Dupa aceasta scurta examinare vizuala, luati cameleonul in mana, incercand sa-i evaluati greutatea. Animalul trebuie sa fie relativ greu comparativ cu dimensiunile sale si, lucru foarte important, sa fie solid si robust. Va recomandam sa optati pentru exemplare cu varsta cat mai apropiata de cea a maturitatii, pentru a fi siguri de calitatea coloritului si de starea buna de sanatate a animalului. Pe de alta parte, puteti cumpara si pui, in masura in care cunoasteti bine modul de ingrijire al acestora, ei necesitand mai multa atentie si grija decat adultii. Cresterea si ingrijirea cameleonilor Articol

Lumea pisoilor

Femelele intra pentru prima data in calduri intre 9 si 12 luni, in timp ce masculii ating maturitatea sexuala in jurul varstei de 13-14 luni. Gestatia dureaza in jur de 68 de zile si reprezinta o etapa care nu pune prea multe probleme de sanatate femelei. La nastere, greutatea puilor este de circa 80 de grame, dar aceasta va creste rapid datorita voracitatii micilor feline, chiar cu 15 grame pe zi. Femela reuseste sa produca indeajuns de mult lapte pentru a hrani toti puii pe saturate. Dupa aproximativ 7 zile de la nastere, ochii puilor se vor deschide. Se pare ca singura problema o reprezinta faptul ca mama este exagerat de protectoare si nu-si abandoneaza niciodata puii, de grija lor uitand chiar sa mai manance. Din acest motiv, ar fi bine sa va asigurati ca proaspata mama primeste o hrana completa si chiar sa-i stimulati apetitul, oferindu-i cat mai multe delicii culinare. Intretinere usoara, fara probleme La fel ca in cazul tuturor pisicilor cu blana scurta, intretinerea unei pisici Singapura este deosebit de simpla. Este indicata perierea regulata, dar nu la intervale de timp prea dese, si imbaierea de cel putin 2 ori pe luna. Mangaierea delicata a parului cu o piele de antilopa are darul de a conferi blanii un aspect lucios si matasos, ajutand totodata la mentinerea sanatatii pielii si firelor. Ochii foarte mari ai Singapurei au tendinta de a lacrima, motiv pentru care trebuie curatati zilnic de impuritatI, cu ajutorul produselor speciale. Urechile, care sunt de asemenea foarte mari si atrag cantitati insemnate de praf, trebuie curatate cu delicatete, cel putin o data pe saptamana. Degusta sau... devoreaza? Singapura nu este o pisica vorace si nici pretentioasa. Ea consuma aproape tot ceea ce i se serveste. Dieta zilnica a unei pisici adulte ar trebui sa fie formata din aproximativ 70 de grame de crochete sau 200 de grame de hrana umeda. O altfel de Abisiniana?!? Experta in "relatii publice"... Articol

Experta in "relatii publice"...

Singapura nu prea pare sa se considere pisica, ci mai curand unul dintre membrii familiei dumneavoastra si poate fi un prieten sincer si afectuos. Vocea ei este calda, delicata si exprima de regula aprecierea deosebita a felinei fata de compania stapanilor ei. Atenta la amanunte, Singapura reuseste sa identifice foarte repede obiceiurile sau pasiunile persoanelor alaturi de care isi duce viata, mai mult chiar, se amuza pe seama lor imitandu-le. Tommy Meadow povestea despre una dintre pisicile sale ca invatase sa porneasca televizorul, dar ca nu urmarea decat emisiunile in care apareau caini sau pisici. S-ar putea spune ca Singapura ar avea ceva din caracterul cainilor, deoarece este foarte usor de dresat, mai ales cand este vorba sa-si insoteasca stapanul la plimbare. Cel mai important aspect al caracterului ei este reprezentat insa de usurinta cu care isi face noi prieteni nu doar din randul altor animale, ci chiar dintre persoanele care viziteaza casa stapanilor, din acest punct de vedere fiind o adevarata experta. Miscarea pe care pisica o efectueaza in timp ce se joaca o ajuta la dezvoltarea fizica. Un mare avantaj al rasei este acela ca masculii aflati in perioada de imperechere nu-si marcheaza teritoriul nici in casa, nici in jurul acesteia. Alt mare avantaj este acela ca, desi Singapura este o pisica vivace, ea nu este absolut deloc zgomotoasa. Astfel, in perioada de calduri, femela nu "urla" precum surata ei asiatica, ci, mai curand, murmura, permitand proprietarului sa doarma linistit noaptea. "Vocabularul" acestei pisici se bazeaza mai mult pe gesturi si mai putin pe actiuni, ea exprimandu-se prin intermediul privirilor sau al miscarii labelor. Uneori isi loveste usor stapanul, in semn de mangaiere, ba chiar il musca delicat, ceea ce nu intotdeuna este nedureros. Despre aceasta pisica crescatorii spun ca s-ar asemana, in privinta comportamentului, cu niste cazane cu apa aflate sub presiune pentru ca este mereu in miscare, este agitata si debordeaza de vitalitate. Cu toate acestea, ea este in stare sa stea ore in sir pe pieptul unei persoane bolnave, veghind la insanatosirea sa. Este, de asemenea, foarte ingenioasa, vrea sa afle totul si sa patrunda oriunde, in special acolo unde i se interzice accesul, dar acest aspect face parte din sarmul sau. Durata medie de viata a unei astfel de pisici este de 15 ani. O altfel de Abisiniana?!? Lumea pisoilor Articol

O altfel de Abisiniana?!?

La prima vedere, oricine ar intalni o Singapura s-ar gandi sa are de-a face cu o noua varietate de Abisiniana. Tiparul blanii este aproximativ identic, dar, la o examinare mai atenta, se poate observa ca cele doua rase se aseamana doar in privinta urechilor, care sunt mari, restul fiind total diferit. Singapura este o pisica alerta, sanatoasa, cu un corp elegant, ce are o structura osoasa puternica, dar uimeste prin dimensiunile corporale reduse. In Cartea Recordurilor Guinness, Singapura este considerata etalonul pentru cea mai mica pisica domestica. Cei mai multi dintre medicii veterinari ar fi tentati sa creada ca este ceva in neregula cu aceasta felina, avand in vedere faptul ca are un corp atat de mic, creand impresia ca ar fi insuficient dezvoltata (femelele cantaresc intre 1,8 si 2 kg, in timp ce masculii nu depasesc 3 kg in greutate). Pe nas trebuie sa existe semne puternice de pigmentare cu o culoare inchisa. Linii de "Cheetah" (pisica salbatica africana) pornesc din colturile interioare ale ochilor si merg paralel cu nasul, oprindu-se inainte de inceperea zonei de crestere a mustatilor. Pe frunte are desenat semnul "M", caracteristic pisicilor tigrate. Experta in "relatii publice"... Lumea pisoilor Articol

Labradorul in Romania

Rasa a devenit din ce in ce mai populara si in tara noastra, mai ales in ultimii 7 - 8 ani. Cu cativa ani buni in urma, arbitram intr-o expozitie in tara, cand, in ring imi intra un caine pe care il vazusem mai demult in poze si "pe viu", cateva exemplare razlete in expozitiile putine, vazute de mine, la acea vreme, in strainatate. Era o femela neagra de Labrador, prima importata in Romania si care era intr-adevar ceea ce trebuia sa fie! Nu semana nici pe departe cu Labradorii "nomenclaturisti" ce erau extrem de "premiati" pana in acel moment! Afirmatia mea, facuta in gura mare, a fost: "Uite, in sfarsit, un Labrador!". Cainele ii apartinea lui Mate Csaba, cel care, in anii care au urmat, a prasit si raspandit rasa in tara la un ridicat nivel de calitate. Din ce in ce mai numerosi sunt detinatorii acestei rase si, se pare ca, usurel, apar, cum este si normal, tot mai multi crescatori. Dar, pe langa fateta pozitiva a lucrurilor, trebuie sa o vedem si pe cea mai "intunecata". Cresterea in popularitate a acestei rase poate duce, asa cum s-a intamplat si in tari mai avansate intr-ale chinologiei, la "poluarea excesiva" a efectivului si asta numai din ratiuni pur "economice". Labradorul se vinde! Sfatul meu este sa nu va cumparati un Labrador inainte de a consulta pe cineva competent si care va poate da o garantie minima de calitate asupra cainelui pe care doriti sa-l cumparati. De-a lungul vremii Un caine polivalent Articol

Un caine polivalent

Se poate spune ca nu exista pe pamant rasa care sa fie atat de atasata de om si care sa nu poata trai fara a face parte din "haita" care este familia stapanului! Accepta cu usurinta ultimul loc in ierarhia acesteia si nu doreste altceva decat sa se afle mereu in prezenta dumneavoastra. Daca doriti doar un caine care sa va stea cuminte la picioare, zilnic, in momentele in care va relaxati si nu puteti sa-i acordati macar de trei ori pe saptamana cate 30 de minute de miscare, este mai bine sa uitati de Labrador! Oferiti-i ceea ce iubeste el cel mai mult: posibilitatea sa inoate, sa aporteze din apa obiecte sau efectuati impreuna activitati de diverse tipuri, cum ar fi exercitiile de subordonare, de agility, plimbari alaturi de dumneavoastra cu bicicleta, toate tratate ca o joaca! Reputatia Labradorului nu mai are nevoie de recomandari, a fost testat si este utilizat in diverse domenii, incat polivalenta lui nu mai constituie un secret sau o surpriza pentru nimeni. Excelent aportor, el poate sa gaseasca o pasare pierduta pe sau sub suprafata apei si, ei bine, da, poate plonja in adancime, tinandu-si respiratia, pentru mai multe secunde. Apa rece nu il sperie datorita parului dens, care il protejeaza, uscandu-se totodata foarte repede, astfel incat cainele nu ajunge niciodata sa se ude pana la piele. El se descurca la fel de bine si pe "terra ferma". Labradorul munceste pentru stapanul sau, conducandu-se fie dupa semnalele vizuale, fie dupa cele auditive, pe o distanta de pana la 150 de metri. La solicitarea acestuia, cainele poate cauta vanatul cazut, intr-o cheta in zig-zag. Daca doua pasari au cazut sub focul de arma, el va memora locurile si le va aporta in ordinea in care acestea au atins pamantul. Aptitudinile sale il recomanda, de asemenea, ca ghid fara pereche pentru nevazatori atat in oras, cat si in locuri necunoscute. El este de mare ajutor si ca insotitor pentru persoanele handicapate motor, acompaniind carucioarele, deschizand si inchizand usile. La toate acestea se adauga serviciile prestate in folosul comunitatii prin detectarea de explozivi, droguri, cautarea de persoane disparute. Este un minunat companion al copiilor, un adevarat frate mai mare, care le suporta asalturile mai mult sau mai putin tandre, cu multa rabdare, chiar cu stoicism. Nu pot incheia fara cateva referiri la alimentatia Labradorului. El este un mare gurmand! Inghite tot ceea ce i se pune in fata! Atentie la dieta pentru ca aceasta rasa este predispusa la obezitate, boala care, ca si necazul, nu vine niciodata singura. Moderatia in alimentatie si miscarea sunt cele mai bune arme pentru a-l pastra sanatos, vesel si iubitor pe acest "frate" al omului! De-a lungul vremii Labradorul in Romania Articol

De-a lungul vremii

Exista multe teorii cu privire la originea Labradorului, dar cel mai probabil este faptul ca el a ajuns in Terra Nova odata cu exploratorii Lumii Noi, pescarii si colonistii europeni, englezi sau norvegieni. Cu timpul, conditiile de viata extrem de dure din acel colt de lume au contribuit la modelarea unei rase de caini mai putin obisnuita. Acestia erau inotatori remarcabili, cu blana de o singura culoare, de cele mai multe ori neagra, si se numeau Terra Nova de Saint John, fiind intalniti cel mai des in regiunea capitalei peninsulei Terra Nova. Dupa unii autori britanici, localnicii pescari ii considerau caini ideali, pe care ii praseau si le exploatau calitatile naturale, utilizandu-i la intinderea plaselor de pescuit si la recuperarea pestilor scapati din navod. Promovarea rasei se leaga insa de numele Lordului Malmesbury care a decis sa se ocupe de selectia acestori caini renumiti ca plonjori si inotatori. El i-a botezat Labradori, dupa regiunea in care ei isi aveau originea. Tot Lordul a fost acela care a produs primul stramos al rasei. Un caine polivalent Labradorul in Romania Articol

Sanatate

Dupa ce rasa a fost prezentata la Madison Square Garden, s-au facut multe speculatii pe baza motivelor care ar fi determinat scurtarea picioarelor pisicilor Munchkin si s-a pus problema daca rasa va fi sau nu recunoscuta de vreo asociatie felina. Unii iubitori de pisici si-au manifestat ingrijorarea in legatura cu faptul ca aceasta pisica ar putea suferi, la fel ca Teckelii, de afectiuni ale coloanei vertebrale (lordoza). Pana in prezent insa nu exista nici o dovada certa care sa conduca la concluzia ca scurtarea picioarelor ar afecta cu ceva sanatatea acestor pisici. Spre deosebire de Teckeli, pisicile Munchkin nu au suferit nici un fel de schimbare a structurii sau a flexibilitatii coloanei vertebrale. Caracteristici generale Caracteristica distinctiva (picioarele scurte) este determinata de o mutatie dominanta autosomala spontana - ce s-a produs de mai multe ori la pisicile domestice. Munchkin sufera de o scurtare a membrelor si ar putea avea o usoara inclinare a oaselor lungi. Coloana vertebrala nu este afectata si este similara in privinta formei si a flexibilitatii cu cea a pisicilor domestice obisnuite. Picioarele scurte nu impiedica mobilitatea animalului si nici abilitatile sale de a supravietui in libertate. Rasa s-a dezvoltat ca urmare a unor modificari genetice spontane aparute la pisici obisnuite, accentuate ulterior prin incrucisarea cu alte pisici, indiferent de rasa. Munchkin este independenta, inteligenta si reactioneaza bine atunci cand este luata in brate. Aspect general Personalitate Articol

Personalitate

Munchkin este o adevarata comedianta cu picioare scurte, sarmanta, cu un caracter puternic, o pisica inteligenta si foarte sociabila, apreciind in mod deosebit compania stapanului ei. Este intr-adevar mica de inaltime, dar se pare ca este foarte sigura pe sine si are o personalitate exceptionala. Iubeste copiii, dar este prietenoasa si cu celelalte pisici si se intelege bine chiar si cu cainii. Cu toate ca alearga precum un iepuras sau o veverita, ea este o pisica in toata puterea cuvantului. Munchkinul adora sa se joace, comportandu-se ca un pisoias pe durata intregii sale vieti. Este mereu curioasa si ii place sa ascunda prin casa diverse obiecte, cum ar fi ceasurile sau creioanele, pentru a se distra mai tarziu cu ele. La fel ca si Siameza, se acomodeaza imediat cu hamul si lesa, fiind incantata de plimbarile prin parcuri sau imprejurul casei. In ciuda picioarelor scurte, Munchkin-ul alearga foarte repede, miscandu-se ca un dihor si atingand viteze de invidiat. Dimensiunile picioarelor reprezinta chiar un avantaj, deoarece poate schimba directia de deplasare mult mai usor si se poate catara mai rapid. Cu toate ca este considerata a fi o excelenta acrobata, executand rotiri elegante prin aer atunci cand isi vaneaza jucaria, aceasta pisica nu poate sari atat de sus precum cele din alte rase, ceea ce poate fi totusi o veste buna pentru cei care se tem ca frumoasa lor felina ar putea evada pe geam. Munchkinul nu poate escalada nicidecum pervazul ferestrei. Aceste pisici - spun crescatorii - se comporta de parca ar fi obligate sa-si distreze stapanii si sa le starneasca "avalanse" de rasete. "Ele au simtul umorului" - sustine Pfleuger. Aspect general Sanatate si caracteristici generale Articol

Aspect general

In afara de picioarele foarte scurte, Munchkin-ul este o pisica obisnuita, de talie medie, cu un corp puternic, de tip semi-extraneu, si cu un piept bine rotunjit. Lungimea corpului este cu aproximativ 40% mai mare decat inaltimea. Capul este lat si, privit din profil, descrie un usor stop la baza fruntii. Urechile sunt de marime medie. Membrele sunt musculoase si nicidecum inclinate. Puii nascuti de aceste pisici vor avea picioare scurte, dar vor exista in cadrul cuiburilor si exemplare cu picioare obisnuite. Masculii sunt putin mai mari decat femelele. Greutatea corporala este cuprinsa intre 2,2 si 4 kg, iar speranta de viata se ridica la aproximativ 15 ani. Frumoasele pisici Munchkin pot avea blana - fie lunga, fie scurta - in toate culorile. Parul este plusat, impermeabil, cu aspect lucios si matasos. Exemplarele cu blana lunga au cozile foarte stufoase, franjurate, caracteristica ce le confera un plus de eleganta. Ochii sunt de dimensiune medie, usor alungiti, si pot avea orice culoare, fiind de preferat totusi o nuanta clara, stralucitoare si intensa. Exista trei tipuri de Munchkin, dar numai o singura rasa. Unele exemplare au picioarele incredibil de scurte si sunt demunite pisici Munchkin "Super scurte", sau se spune despre ele ca ar "imbratisa covorul". Alte exemplare au dimensiuni corporale mai reduse, motiv pentru care au fost denumite Munchkin Mini - aceste pisici au fost inregistrate de catre un crescator la U.F.O. cu numele "Mei Toi", insa prima denumire este mult mai populara. Iar a treia este Skookums, care, cu toate ca este inregistrata ca fiind o rasa aparte, tot Munchkin ramane. Personalitate Sanatate si caracteristici generale Articol

Dogul German, la noi in tara

In Romania, istoria Dogilor este strict legata, ca de altfel si in cazul multor rase de talie mare, de evolutia politica si economica a tarii noastre. Cu ani in urma am fost martorii unei perioade de ,,inflorire" a acestei rase prin eforturile unor merituosi crescatori din Bistrita, Oradea, Bucuresti. Ar fi nedrept sa nu amintesc aici numele unui impatimit al rasei, Dinu Plopsoreanu care, pe langa faptul ca a fost sufletul unui nucleu de crescatori de Dogi de foarte buna calitate, a fost si un mare animator al vietii chinologice din Romania anilor '80. Nu inchei inainte de a va face cunoscut faptul ca, recent, a fost importat in Romania, de catre domnul Augustin Ionescu din Bucuresti, un excelent Dog galben ce, in opinia mea, promite foarte mult. Felicitari si la mai... multi Dogi! Impozant si afectuos Articol