Aspect general

Eleganta, puternica, temperamentala, avand o atitudine regala, Angora Turceasca este o pisica deosebit de frumoasa, supla, agila, cu blana semilunga si matasoasa. Torsul ei este lung, pieptul ingust si adanc, niciodata lat sau cu forme rotunjite, pline. Membrele sunt lungi, cu oase fine, cele posterioare fiind putin mai lungi decat cele anterioare. Cand se afla in miscare, pisica Angora pare ca pluteste cu gratia unei balerine. Capul sau este de marime medie, prelung, de forma triunghiulara, delicat, cu maxilare fin cizelate si barbie frumos rotunjita. Urechile ei sunt mari, largi la baza, drepte, acoperite pe partea ventrala cu smocuri mari de blana; sunt pozitionate sus, pe crestetul capului, ca o coroana. Ochii ei sunt mari, expresivi, migdalati, alungindu-se usor catre baza urechilor. Blana este fina, lucioasa, de lungime medie si tinde sa se onduleze. In jurul gatului blana formeaza un guler bogat. Coada este lunga, purtata in pozitie ridicata atunci cand pisica se afla in miscare, foarte stufoasa, formand franjuri. Corpul ei este delicat, lung, cu muschi fin desenati. Din cauza faptului ca Angora naparleste primavara si toamna, in timpul acestor anotimpuri s-ar parea ca pisica ar avea blana scurta, doar coada isi mai pastreaza splendoarea. Blana pisicii Angora este lipsita de subpar (caracteristica ce prezinta avantajul ca faciliteaza intretinerea), astfel ca ea nu se aseamana deloc cu o Persana. Timp de foarte multi ani, pisica alba cu ochii in culori diferite a reprezentat intruchiparea perfectiunii pentru standardul rasei Angora, dar recent au inceput sa cucereasca din ce in ce mai multa popularitate pisicile Angora de alte culori: negre, albastre, roscate, crem; negre-albastre fumurii, calico, calico diluat, albastre-crem sau chiar bicolore si testoase (tortoiseshell); cu blana tigrata, atat cu tipar clasic, dar si marmorat - argintii, roscate, brune, albastre si crem. Toate aceste varietati coloristice pot avea ochii verzi, albastri, chihlimbarii, caprui sau chiar si ochi de culori diferite: unul albastru si unul verde sau unul albastru si unul chihlimbariu sau caprui. Articol

Istoric

Angora Turceasca este una dintre cele mai cunoscute si indragite rase de pisici si, in acelasi timp, una dintre cele mai vechi din lume. Istoria ei incepe inca din evul mediu, iar oamenii de stiinta considera ca Angora ar fi rasa care a stat la baza aparitiei tuturor celorlalte pisici cu blana semilunga: Norvegiana de Padure, Maine Coon etc. Cercetatorii presupun ca mutatia spontana a genei recesive, responsabila de prezenta blanii lungi, a fost determinata de climatul aspru din podisurile inalte ale Turciei, clima la care pisicile au fost nevoite sa se adapteze pentru a putea supravietui. In Turcia au aparut o multime de legende si mituri legate de frumoasele feline. Una dintre acestea povesteste ca Mahomed, intemeietorul credintei islamice, avea o pisica Angora alba, cu un ochi albastru si unul chihlimbariu, la care tinea foarte mult. Atat de multa afectiune si respect ii purta acesteia incat odata, pentru a nu-i deranja somnul, caci ea dormea pe mantia lui, a taiat din haina sa bucata de material pe care statea tolanita pisica. Potrivit consemnarilor, pisicile Angora ar exista de mai bine de 1400 de ani. In preajma anului 1500, in Anglia si in Franta au inceput sa fie importate mai multe pisici turcesti cu blana lunga, iar prin secolul al XVI-lea, pisoii de Angora erau daruiti celor mai bogati oameni din Franta si din Anglia de catre sultanii turci, pentru a le castiga favorurile. Pisicile Angora, elegante, cu blana lunga si matasoasa de un alb imaculat, erau considerate cele mai potrivite cadouri pentru regi, fiind preferatele suveranilor Frantei timp indelungat. In secolul al XVII-lea, exploratorul italian Pietro Della Valle s-a reintors in Italia insotit de cateva exemplare de pisici Angora care au cucerit rapid admiratia privitorilor. De asemenea aristocratia europeana si, in special, curtea regelui Ludovic al XV-lea le-au adorat din primul moment in care le-au vazut. In secolul al XVIII-lea, Linn a schimbat denumirea rasei in Cattus angorensis, pentru a o deosebi de felinele domestice si pisicile Chartreux. Buffon numea aceasta pisica "Angora, cea cu blana lunga, de un alb pur". Un scriitor englez a spus odata ca orice pisica se aseamana cu o femeie foarte frumoasa si se pare ca Angora confirma din plin acest fapt, avand in vedere gratia, finetea si delicatetea cu care este inzestrata. In anul 1923, Mustafa Kemel Atat|rk (1881-1938), intemeietorul republicii Turce moderne, a declarat ca succesorul sau va fi acea persoana pe care o va musca de glezna o pisica alba, cu blana lunga, avand un ochi albastru si unul chihlimbariu. O alta credinta populara sustine chiar ca acelasi Mustafa Kemel Atat|rk, parintele Turciei, se va reincarna candva sub forma unui motan Angora surd, complet alb, avand ochii colorati diferit. In secolul al XIX-lea, rasa a cunoscut declinul din cauza popularitatii imense de care au ajuns sa se bucure intre timp pisicile Persane. Astfel, dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Angora era pe punctul de a fi declarata disparuta. Avand in vedere faptul ca turcii pretuiesc foarte mult aceste feline, iar pisica Angora alba - denumita de turci "Ankara kedi" - reprezinta pentru ei simbolul puritatii si face parte din tezaurul national, a devenit extrem de dificil de achizitionat un asemenea exemplar. Cu toate acestea, in 1962, doua pisici Angora, Yildiz si Hildizcik, au fost cumparate de la Zoo Ankara de catre Liesa Grant, sotia colonelului Walter Grant (detasat in Turcia la acea vreme), si aduse in America. Pe la inceputul anilor 1900, guvernul turc impreuna cu Zoo Ankara a initiat un program de salvare si protectie a pisicilor Angora albe, avand un ochi albastru si unul chihlimbariu. Conform credintei populare turce, aceste pisici sunt daruite de Allah sau au foat binecuvantate de "atingerea lui Allah". Probabil ca superstitia aceasta a luat nastere drept urmare a faptului ca unii pisoi Angora albi se nasc cu o pata colorata pe frunte - "insemnul lui Allah", cum o numesc turcii. In prezent, in Turcia, aceste pisici sunt protejate prin lege, iar exportul este permis doar cu acordul guvernului. CFA a fost prima asociatie felina care a inregistrat, in anul 1970, rasa Angora Turceasca, dar i-a acordat recunoasterea oficiala abia in 1973. La inceput, CFA nu a recunoscut, in cadrul rasei Angora, decat pisicile albe, dar din anul 1978 a inceput sa accepte, pe rand, si celelalte varietati coloristice existente. Intre 1973 si 1997, CFA a inregistrat 3001 exemplare Angora, dintre care 70% erau albe. FIFe a recunoscut aceasta rasa in 1988. In ciuda frumusetii lor remarcabile, pisicile Angora sunt, in prezent, extrem de rare. Articol

Inmultirea canarilor Gloster

In ultimii 75 de ani, acesti canari au fost inclusi in categoria "tip". La fel ca si toate celelalte varietati de canari motati, si Gloster este reprezentata atat de exemplare motate (Corona) cat si fara mot (Consort). Gena responsabila de prezenta motului (numit "coroana") pe capul exemplarelor Gloster s-a dovedit a fi dominanta, caracterul putand fi transmis in procent de 50% urmasilor. Nu are relevanta daca perechea este formata din femela Corona si mascul Consort sau mascul Corona si femela Consort, aproximativ jumatate din progeniturile lor vor fi Corona. Imperecherea a doua exemplare Consort nu prezinta nici un fel de probleme, poate fi considerat chiar un avantaj avand in vedere faptul ca veti obtine mai multe asemenea exemplare pentru imperecherile ulterioare. Daca insa incrucisati o femela Corona cu un mascul Corona, ceea ce va aduce impreuna doua gene dominante "corona", veti realiza o combinatie letala. Femela rezultata dintr-o asemenea incrucisare defectuoasa se va dovedi incapabila pentru reproducere si, de regula, va muri la scurt timp dupa nastere. Rata mortalitatii ca urmare a imperecherii a doua exemplare Corona este de 25%. Chiar daca veti reusi sa cresteti cu succes canari rezultati dintr-o asemenea incrucisare, exista o probabilitate crescuta ca acestia sa fie afectati mental si sa aiba probleme cu picioarele. Sezonul de imperecherea al canarilor Gloster incepe la sfarsitul lunii mai, dar este indicat sa stabiliti inca din ianuarie care sunt exemplarele pe care le veti utiliza in cadrul programului de reproducere. Un lucru foarte important este sa nu folositi niciodata pentru inmultire femele cu varsta mai mica de 10 luni. Inainte de inceperea sezonului, masculii trebuie tinuti intr-o colivie separata, fara femele. Atunci cand pasarile par a fi pregatite pentru imperechere, puneti exemplarele vizate in aceeasi colivie, dar separate printr-o plasa de sarma. In momentul in care veti observa ca masculul Gloster hraneste femelele printre grilaje, puteti sa-i indepartati plasa separatoare. Femelele Gloster depun cate un ou in fiecare zi, de regula dimineata, dar nu depasesc 4 oua. Ouale de canar sunt de culoare albastruie si au pete mici, brune. In prima zi sunt lucioase si, daca sunt tinute in lumina, se poate vedea ce se afla in interiorul lor. Dupa ce a fost depus un ou, luati-l imediat foarte usor si inlocuiti-l cu un altul fals. Depozitati oul initial intr-un incubator. Procedati la fel cu fiecare ou in parte depus de femela Gloster. Motivul pentru care trebuie sa recurgeti la aceasta metoda este acela ca, daca ati lasa ouale langa femela canar, puii ar iesi din ou la interval de o zi unul de celalalt, astfel ca intre primul si ultimul pui va exista un interval de 4 zile. In aceasta situatie, ultimul pui iesit din ou ar fi pus in pericol de moarte fie pentru ca va fi strivit de ceilalti trei mai puternici, fie din cauza ca va suferi de malnutritie, deoarece mama lui il va neglija in favoarea fratilor mai mari si mai galagiosi. La sfarsitul celei de-a treia zi (in care femela a depus al treilea ou), puneti ouale la loc in cuib, schimbandu-le pe cele false. Procedand astfel veti face ca toti puii sa iasa din ou in aceasi zi, avand toti sanse egale de supravietuire. Daca femela va depune un al cincilea ou (exceptie), puiul rezultat va iesi doar cu cateva ore intarziere fata de fratii lui. Aspect general Articol

Aspect general

Gloster este o specie reprezentata de cele mai mici exemplare de canari, dimensiunile acestor pasari nefiind insa precis stabilite prin standard. Un canar de calitate show poate atinge o lungime de aproximativ 5 - 6,5 cm. In ciuda dimensiunilor sale reduse, canarul Gloster trebuie sa aiba corpul bine cladit (asemanator cu Fife Fancy), scurt, dar sa nu fie nici pe departe slab sau suplu. El trebuie sa dea impresia de forta si robustete, gatul sau fiind puternic, iar spatele lat. Pieptul si abdomenul trebuie sa se imbine astfel incat sa formeze o curba continua. Aripile, purtate strans lipite de corp, si coada trebuie sa fie scurte. Aripile nu trebuie nici sa se intersecteze, nici sa stea departate de corp, dar varfurile lor trebuie sa se atinga. Coada trebuie sa fie bine purtata, sa nu coboare sub linia soldului. Picioarele sunt de lungime medie, pozitionate corect, pentru a asigura un bun echilibru al corpului. Penajul canarului Gloster este mult mai fin decat al altor canari, fara pene in exces, si trebuie sa stea strans lipit de piele, conferind corpului pasarii linii precis desenate. Standardul mentioneaza ca penajul trebuie sa aiba o culoare naturala. Aspectul exemplarelor Gloster nu este atat de frapant ca cel al canarilor Fife Fancy, dar sunt disponibili intr-o larga varietate coloristica, cu marcaje variate pe un fundal de culoare verde, scortisoara sau alb. Canarii cu penajul lipsit de marcaje si cu motul de culoare inchisa sunt recunoscuti pentru aspectul incantator. Motul, semanand cu o coroana, trebuie sa aiba forma circulara, iar penele fine, ca niste fire, de lungime moderata, trebuie sa porneasca dintr-un punct aflat pe centrul capului. Avand in vedere faptul ca aceste pasari au corpul acoperit cu pene scurte, lipite de piele, motul nu va ajunge niciodata sa fie atat de lung incat sa acopere ciocul si ochii. Penele frontale ale motului ajung cel mult pana la baza ciocului, iar ochii pasarii - conform standardului - trebuie sa se poata distinge. In cazul canarilor Gloster Consort, pasarile trebuie sa aiba forme bine rotunjite, cu o ridicatura pronuntata pe centrul capului. Inmultirea canarilor Gloster Articol

Schnauzerii in tara noastra

Cu multi ani in urma rasa era extrem de populara in tara noastra. Majoritatea exemplarelor erau insa de "Uriasi", ca mai apoi, pe la sfarsitul anilor '70 si inceputul lui '80 sa apara si cateva exemplare de "Mijlocii". "Piticii" lipseau cu desavarsire si au intrat in Romania mult mai tarziu. Dupa o perioada de asa-zisa "inflorire", rasa a pierdut mult din popularitate, a iesit din moda, prasitorii si detinatorii ei fiind foarte rari, doar aceia care in decursul anilor i-au ramas fideli, unii chiar si pana in ziua de astazi. Ultimii ani au adus insa, aproape spectaculos, Schnauzerul din nou pe scena chinologiei romanesti. Efectivele cuprind exemplare de mare valoare, in opinia mea, de toate taliile si varietatile de culoare, si care au fost importate din canise renumite la nivel mondial. Ca arbitru si al acestei rase, pot afirma fara teama ca nici mie si nici colegilor mei nu ne este usor, in ziua de azi, sa acordam un B.O.B. la Schnauzeri. Calitatea este deosebita si asta s-a vazut atat in ringurile noastre cat si in cele din strainatate. Nu sunt las, dar cunoscand marea "competitie" in care sunt angajati cu devotament, dragoste si chiar patima crescatorii de Schnauzeri din Romania, nu voi mentiona nici un nume si nici o linie de sange, nici un import. Prefer sa dezamagesc pe cei "orgoliosi" decat sa nedreptatesc pe cineva. Inchei prin a felicita pe toti "schnauzeristii" nostri pentru eforturile si devotamentul pentru aceste rase care fac cinste chinologiei romanesti. Aspect general si aptitudini Schnauzerul pitic Articol

Schnauzerul pitic

Despre aceasta rasa se stie ca a aparut la sfarsitul secolului al XIX- lea, pornind de la incrucisarile facute intre Schnauzerul mijlociu si Affenpinscher. Cu toate ca acest reprezentat este cel mai "mic de stat" in familie, nu se poate afirma despre el ca nu ar fi la fel de robust si de rezistent. Asemeni celorlalti confrati de grupa, si el trebuie sa se bucure de aceeasi atentie acordata dentitiei. Nici el nu este sensibil la schimbarile de temperatura, suportand atat frigul cat si caldura. Ca si in cazul celorlalti Schnauzeri, este indicata cat mai multa miscare in fiecare zi. Aspect general si aptitudini Schnauzerii in tara noastra Articol

Aspect general si aptitudini

Schnauzerul urias este copia marita si "intarita" a celui mijlociu, un caine impozant, puternic si util, care impune respect. Calitatile sale cele mai importante sunt inteligenta, atitudinea pozitiva fata de munca, forta, rapiditatea si rezistenta. Mai pe scurt, un caine ideal de serviciu, dur si tenace. El este nu doar rezistent, ci si puternic, necesitand prea putina ingrijire. Ca si in cazul celorlalte rase de paza si aparare, trebuie sa se acorde mare atentie dentitiei. Aceasta trebuie ingrijita in mod regulat, mentinuta curata si sanatoasa. Nu sufera din cauza frigului si suporta destul de bine caldura. Pentru el miscarea este foarte importanta si trebuie ca acest program sa fie progresiv si permanent. Un exemplar tanar ar trebui sa alerge 10 - 12 km pe zi. Aceste exercitii zilnice il vor ajuta sa-si tempereze caracterul "revolutionar" pe care-l are din nastere. Schnauzerul mijlociu a fost initial un caine destinat vanatorii de sobolani. El trebuia sa mentina curate grajdurile de cai. Cu toate ca in zilele noastre acest caine a devenit unul de companie, el si-a mentinut caracterul de paznic de nadejde. In ultimii cincizeci de ani rasa a cunoscut o crestere de popularitate, poate si datorita caracterului echilibrat si aspectului, ajungand astfel sa ocupe o pozitie fruntasa in topul preferintelor iubitorilor de caini. Schnauzerul pitic Schnauzerii in tara noastra Articol

Pericolele din casa

Intr-o casa exista numeroase pericole pentru un perus lasat sa zboare liber prin camere. Un singur moment de neatentie din partea dumneavoastra ar putea fi fatal pentru micul papagal. Prin urmare, in randurile ce urmeaza, va expunem principalele riscuri cu care se poate confrunta pasarea precum si cateva masuri de siguranta ce ar trebui luate pentru evitarea acestora. Usile deschise Nu uitati niciodata sa inchideti usile de acces spre exteriorul casei, deoarece perusul ar putea zbura afara, iar sansele de a se reintoarece sunt minime. La fel de putine sanse exista si in privinta supravietuirii lui in libertate. Semineele si sobele Asigurati-va ca orice soba sau semineu este prevazut cu un sistem de protectie, care sa impiedice pasarea sa ajunga in apropierea focului. Pe de alta parte, chiar daca nu este foc in vatra, exista pericolul ca ea sa fie tentata sa-si ia zborul afara pe cos, facandu-se nevazuta pentru totdeauna. Acvariile Acvariile trebuie sa fie permanent acoperite, astfel incat pasarea sa nu ajunga accidental in apa si sa nu mai poata iesi. De altfel, acvariile acoperite prezinta si avantajul de a proteja pestii de diverse pericole. Sufrageria si bucataria Daca permiteti accesul pasarii in sufragerie sau bucatarie, asigurati-va ca nu exista vreo sursa de foc: aragaz, candele etc. Ventilatoarele Ventilatoarele care nu au elicea protejata pot rani grav sau chiar omori perusul. Prin urmare, daca aveti un asemenea aparat si insistati sa-l puneti in functiune, inchideti mai intai perusul in colivia lui, unde se va afla in siguranta. Fierul de calcat Perusii, odata ce s-au atasat de stapanii lor, cauta in permaneta prezenta acestora si vin la cel mai mic semn al lor. De aceea, daca va ganditi ca este inofensiv pentru perusul dumneavoastra sa calcati rufe, analizati situatia din nou - pasarea s-ar putea opri din zbor exact pe mana dumneavoastra care tine fierul de calcat si s-ar putea rani grav. Pisicile si cainii Nu lasati niciodata aceste animale in compania unui perus, in special daca pasarea se afla in afara coliviei. Chiar daca pisicile sau cainii par sa ignore la inceput pasarea, va exista un moment in care aceste animale vor fi tentate sa o prinda, doar din joaca. Geamurile Sticla transparenta este un material pe care pasarile nu il cunosc, motiv pentru care multe dintre ele au suferit rani grave de pe urma impactului cu geamul. Daca lasati perusului libertatea de a zbura prin camera, acoperiti toate ferestrele cu perdele sau draperii, pentru a preveni riscul accidentarii acestuia. Daca folositi draperii lungi pana la pamant, cu falduri ample, exista riscul ca perusul sa se infasoare in materialul bogat al acestora si sa ramana captiv. In incercarea disperata de a se elibera, pasarea se va zbate haotic si se va rani. Deci, este indicat sa utilizati draperii din materiale usoare, diafane, care sa acopere doar perimetrul ferestrei. Plantele Perusii sunt tentati sa ciuguleasca din toate plantele aflate in preajma lor, iar daca acestea sunt otravitoare, consecintele nefaste nu vor intarzia sa apara. Indicat este fie sa renuntati la plante, fie sa amenajati o camera speciala pentru ele, in care sa nu permiteti accesul pasarii. Amenajarea unui spatiu destinat plantelor prezinta si avantajul ca florile dumneavoastra favorite vor fi protejate de eventualele atacuri venite din partea perusului. Ornamentele Cu toate ca ornamentele nu prezinta pericole in mod direct, nu cred ca va veti bucura prea tare vazand ca Ricky, asezat langa un astfel de obiect fragil, se va speria brusc si va incepe sa dea haotic din aripi rasturnandu-l. Acesta nu este decat un exemplu, insa cea mai buna idee ar fi sa preveniti asemenea accidente, mai ales daca respectivele ormanente sunt indragite de dumneavoastra sau reprezinta suveniruri valoroase. Copiii si perusii Copiii, de regula, iubesc perusii, dar nu intotdeauna inteleg cat de usor pot fi speriate aceste pasari. Trebuie sa-i invatati pe copii sa nu alerge, sa nu sara si sa nu tipe in apropierea coliviei si, mai ales, sa nu o balanseze sau sa introduca obiecte ascutite printre barele ei. Odata ce perusul a fost invatat sa stea pe deget, puteti lasa copiii sa-l tina si sa se joace cu el. Explicati-le ca nu trebuie sa duca pasarea in afara casei si ca este bine sa se asigure ca nici o usa sau fereastra nu a ramas deschisa in timp ce perusul se afla liber prin camera. Cum invatati perusul sa vorbeasca Perusul in timpul vacantei Articol

Perusul in timpul vacantei

Foarte multi posesori de perusi merg in vacanta in locuri unde li se permite sa-si aduca pasarile. Daca insa acest lucru nu este posibil, o solutie ar fi sa rugati un prieten sa vina in fiecare zi la dumneavoastra acasa si sa-si petreaca putin timp ingrijind perusul. Alternativa ar fi sa lasati pasarea in casa prietenului dumneavoastra, sub supravegherea acestuia. Cum invatati perusul sa vorbeasca Pericolele din casa Articol

Cum invatati perusul sa vorbeasca

Faptul ca un perus vorbeste se considera a fi un bonus. Se intampla frecvent ca acest micut companion sa invete cateva cuvinte fara sa fi primit in prealabil vreun fel de instruire. Daca doriti totusi sa obisnuiti perusul sa vorbeasca, tineti cont de faptul ca nici o alta persoana nu trebuie sa se afle in camera si ca orice sursa de zgomot - televizor, radio, animale - trebuie indepartata. Momentul inserarii este cel mai potrivit pentru a incepe lectia deoarece perusul va fi obosit si va asculta cu atentie sporita ceea ce ii spuneti. Cuvintele trebuie sa fie scurte, la fel si durata primei sedinte, care nu trebuie sa depaseasca 5 minute, dupa care puteti ajunge pana la 15 minute. Nu este gresit sa tineti doua lectii pe zi cu perusul dumneavoastra - de exemplu una dimineata si cealalta seara tarziu - incercand sa respectati pe cat posibil orele, pana ce se va stabili o rutina. Potentialul vocabularului unui perus este acelasi cu al oricarui alt papagal, dar nu va asteptati ca el sa spuna cuvintele cu o voce cristalina, deoarece nu este decat o pasare mica, cu glas pitigaiat. Cu cat papagalul este mai mare, cu atat sunetele rostite de el sunt mai clare. Abilitatile unui perus sunt limitate mai curand de dresorul sau, decat de capacitatea lui de a asimila notiuni noi. Prin urmare, tot ceea ce trebuie sa faceti este sa perseverati. Odata ce primul cuvant a fost rostit de perus, va trebuie sa continuati sa-l invatati cat mai multe cuvinte, deoarece etapa cea mai dificila a fost deja depasita. Primul semn ca perusul dumneavoastra se straduieste sa va imite este faptul ca va emite sunete cu o voce diferita de cea folosita in mod normal, lucru ce ar trebui sa va incurajeze sa continuati. Dupa ce perusul a invatat sa rosteasca 10 sau mai multe cuvinte, puteti sa treceti la urmatoarea etapa si sa-l dresati sa va dea raspunsuri precise la anumite intrebari. De exemplu, daca il intrebati "Ce mai faci tu?", el sa va raspunda Bine, multumesc!". Odata ce pasarea va asocia apropierea persoanei dumneavoastra de colivia sa cu intrebarea "Cum te simti?", va replica si ea "Mai bine decat tine!", de exemplu. In acest mod veti putea construi un adevarat dialog. Perusul poate fi invatat chiar sa recite strofe scurte din diferite poezii. Desigur, cu timpul va invata si cuvintele folosite frecvent de dumneavoastra si veti auzi ca isi pune singur o intrebare si apoi isi va da raspunsul. Unele persoane considera ca cel mai bun mod de a invata un perus sa vorbesca este sa il lasati in prezenta altui perus deja vorbitor. Daca metoda prezentata de noi va da gres (presupunand ca ati avut suficienta rabdare), nu aveti nimic de pierdut daca veti incerca si acest sistem. Perusul in timpul vacantei Pericolele din casa Articol

Defecte

Urmatoarele defecte atrag penalizarea: cap scurt sau rotund; nas punctat; ochi mici, rotunzi sau de tip oriental; corp robust sau de tip oriental; coada scurta sau stramba; "coliere" neintrerupte; in loc de puncte, desenul de pe abdomen prezinta linii; conditie fizica necorespunzatoare; ochi caprui la pisicile care au trecut de varsta de 18 luni; urechi mici. Defecte eliminatorii Urmatoarele defecte atrag descalificarea: lipsa punctelor de pe blana; ochii albastri; coada rasucita sau anormala; numarul incorect de degete. Puncaj CFA Capul (20): botul 5; craniul 5; urechile 5; forma ochilor 5; Corpul (25); torsul 10; membrele si labele 10; coada 5; Blana (5): textura si lungimea 5; Tiparul (25) Culoarea (25): culoarea ochilor 10; culoarea blanii 15; Total 100. Articol

Culorile blanii

Standardul recunoaste trei varietati coloristice de pisici egiptene Mau: argintii, de culoarea bronzului si fumurii. Toate exemplarele trebuie sa aiba ochii verzi. Se accepta ca pisicile adulte tinere - cu varsta mai mica de 18 luni - sa aiba ochii caprui. Egiptenele Mau argintii Cele mai multe pisici egiptene Mau au blana de culoare argintie: fundalul de pe cap, umeri, membre, spate si coada este argintiu deschis. Blana de pe abdomen are o nuanta argintie stralucitoare. Marcajele sunt de culoarea mangalului, iar subparul este alb-argintiu deschis, dand nastere unui contrast impresionant. Exteriorul urechilor este gri-roz, iar varfurile blanii - negre. Buzele, conturul nasului si al ochilor sunt negre. Gatul, in apropierea capului, barbia si zona din jurul narilor sunt acoperite cu blana argintie, de o nuanta pala. Pielea nasului este roscata; pielea labelor este neagra, iar intre degete sunt prezente smocuri de blana de aceeasi culoare. Egiptenele Mau de culoarea bronzului Aceste exemplare au fundalul blanii de pe cap, umeri, membre, spate si coada de culoare aramie, cu nuante mai inchise in regiunea coloanei vertebrale si mai deschise (galben-brun), pe flancuri. Abdomenul este acoperit cu blana crem. Marcajele sunt de culoare brun inchis spre negru, iar subparul are o nuanta maronie pastelata. Exteriorul urechilor este galben-roz, cu varfurile blanii brun-negre. Buzele, conturul nasului si al ochilor sunt brune, la fel ca si arcul nasului. Gatul, in apropierea capului, barbia si zona din jurul narilor sunt acoperite cu blana crem-alba. Pielea nasului este roscata; pielea labelor este de culoare brun inchis, iar intre degete sunt prezente smocuri de blana de aceeasi culoare. Egiptenele Mau fumurii Aceste pisici au fundalul blanii de pe cap, umeri, membre, spate si coada de culoare argintie, dar, spre deosebire de exemplarele argintii, varfurile firelor de par sunt negre. Marcajele sunt de culoare neagra, iar subparul argintiu deschis creeaza un contrast puternic. Buzele, conturul nasului si al ochilor sunt negre. Gatul, in apropierea capului, barbia si zona din jurul narilor sunt acoperite cu blana de culoare deschisa. Pielea nasului este neagra; pielea labelor este de aceeasi culoare, la fel si smocurile de blana prezente intre degete. Mustatile sunt, de asemenea, negre. Articol

Standard CFA

Pisica egipteana Mau este singura rasa de pisici domestice natural punctate. Exemplarele caracteristice rasei sunt de marime medie, active, pline de culoare si viata, cu muschi bine dezvoltati, avand o conditie fizica demna de invidiat. Ele trebuie sa fie perfect echilibrate psihic si temperamental. Masculii sunt putin mai mari decat femelele. N.B. Nu este admisa imperecherea pisicilor egiptene Mau cu exemplare apartinand altor rase. Capul Are forme rotunjite, fara zone plate, fiind de latime medie. Obrajii nu sunt foarte proeminenti, iar profilul arata un contur fin si un stop moderat. Lungimea nasului este egala cu latimea lui, atunci cand capul este privit din fata. Este admis ca masculii adulti sa aiba obrajii proeminenti. Craniul nu trebuie sa fie nici rotund, nici de tip oriental. Botul Trebuie sa aiba forma armonioasa, marimea proportionala cu dimensiunile capului, sa nu fie scurt si nici punctat. Barbia este ferma, nici retrasa, nici pronuntata. Urechile Sunt de marime medie, mereu in miscare, cu marcaj punctat moderat, late la baza, distantate; parul din interiorul pavilionului este scurt si lipit de pielea aproape transparenta, de culoare roz-sidefiu. Prezinta smocuri de blana la baza. Ochii Sunt mari, plini de viata, migdalati, alungiti catre urechi, intotdeauna verzi. Corpul Este de lungime medie, plin de gratie, cu muschi bine conturati. Pielea de pe flancuri se extinde pana aproape de genunchi. Aspectul armonios al exemplarului este mult mai important decat dimensiunile corporale. Se admite ca masculii adulti sa aiba gatul musculos si umerii puternic dezvoltati. Membrele si labele Membrele posterioare sunt putin mai lungi fata de cele anterioare, dand impresia ca pisica ar fi ridicata de spate. Labele sunt mici, delicate, de forma ovala, rotunjita. Degetele sunt in numar de cinci la labele din fata si patru la cele din spate. Coada Are lungime medie, este groasa la baza, subtiindu-se spre varf. Blana Este de lungime medie spre scurta, foarte lucioasa. La exemplarele fumurii blana este mai matasoasa, cu o textura fina. La pisicile argintii si la cele cu blana de culoarea bronzului parul este mai des si textura mai aspra. Tiparul blanii (comun tuturor varietatilor coloristice) Marcajul de pe tors prezinta pete variabile ca forma si marime, ordonate dupa un tipar caracteristic. Conditia esentiala ca un exemplar Mau sa primeasca punctajul maxim pentru blana este ca petele sa aiba o culoare puternic contrastanta cu fundalul. Fruntea este insemnata cu litera "M", caracteristica pisicilor tigrate, iar in spatiul dintre urechi sunt prezente mai multe linii, care se prelungesc pe gat si ceafa, tiparul blanii continuandu-se de-a lungul coloanei vertebrale, intr-o forma ideala, cu pete alungite. Coada este puternic marcata cu "inele", iar varful este de culoare inchisa. Obrajii sunt brazdati de cate doua linii "mascara": prima incepe de la coltul exterior al ochiului si urmareste conturul fetei, iar a doua porneste chiar din mijlocul obrazului si se arcuieste, aproape atingand baza urechii. Pe piept, in apropierea gatului, se pot observa mai multe "coliere" intrerupte. Marcajul de pe umeri asigura trecerea de la liniile "colierelor" la petele de pe flancuri. Membrele prezinta numeroase "bratari", iar abdomenul este punctat puternic si contrastant. Articol

Aspect general

Cu corpul lor elegant, musculos, blana punctata, labutele impodobite cu "bratari" si cozile pline de "inele", ochii migdalati, marcajele faciale desenate cu precizie si expresiile razboinice intiparite pe figuri nu este de mirare ca egiptenele Mau starnesc admiratia atunci cand isi fac aparitia la o expozitie felina. Aceste pisici au o alura supla, la fel de eleganta ca si trupul lor, care aminteste de Cheetah - o pisica salbatica neagra punctata, cu gheare nerectractile, care se intalneste in sud-vestul Asiei si in Africa, denumita stiintific Acinonyx jubatus. Ceea ce face, insa, ca pisicile Mau sa fie cu totul iesite din comun este faptul ca pielea de pe flancuri se extinde pana in apropierea genunchilor, ajutandu-le sa faca salturi gigantice si sa prinda o viteza incredibila. Egiptenele Mau sunt cele mai rapide pisici domestice din lume, atingand peste 45 km/ora. Aceste pisici sunt de talie medie, masculii adulti cantarind intre 4-5 kg, iar femelele intre 2,5-3 kg. Egiptenele Mau au capul cu forme rotunjite, iar stopul, amplasat intre arcul nasului si baza fruntii, trebuie sa fie moderat. Nasul nu este nici scurt, nici punctat, iar urechile - mereu in miscare- sunt de marime medie spre mare, late la baza si distantate. Ochii sunt migdalati, intotdeuna de culoare verde intens. Blana scurta, lucioasa, cu pete ordonate dupa un tipar specific, este caracteristica rasei. Exista nenumarate varietati care se disting prin forma petelor (care pot fi rotunde, ovale sau neregulate), prin dimensiunile acestora (mari, medii sau mici) si prin modul de aranjare. Blana cea mai apreciata, care primeste punctajul maxim in expozitie, este cea ale carei pete au o culoare stralucitoare, puternic contrastanta cu fundalul. Marcajul facial al egiptenelor Mau este asemanator cu cel al pisicilor tigrate clasice, in sensul ca se remarca acelasi M" caracteristic pe frunte si liniile "mascara" care brazdeaza obrajii. Cat costa o pisica egipteana Mau? Pretul unei astfel de pisici variaza intre 600 si 800 de dolari, in functie de calitatea exemplarului, fara a include costurile de transport. Deocamdata, rasa egipteana Mau nu exista in tara noastra. Daca nu sunteti dispusi sa platiti o asemenea suma pentru o pisica, puteti opta pentru un exemplar, din aceeasi rasa, complet negru (destul de greu de gasit, totusi), care nu poate fi prezentat in cadrul show-urilor. Si acesta este punctat, dar, din cauza fundalului negru, punctele sunt dificil de diferentiat. Probleme de sanatate Pisicile egiptene Mau sunt sensibile la frig si, pentru a evita aparitia problemelor de natura respiratorie, trebuie sa fie tinute in casa pe timpul iernii si, in special, ferite de curenti de aer. Articol

Caracter

Cele mai multe persoane, care vad pentru prima data o pisica Mau, sunt fascinate de frumoasa ei blana punctata si de ochii de culoarea smaraldului, dar printre motivele pentru care se bucura de atata apreciere din partea iubitorilor de pisici se numara caracterul si personalitatea ei cu totul exceptionale. Egiptenele Mau, la fel ca si predecesoarele lor care luau parte la vanatoarea de rate, adora sa captureze "prada" - jucarii, mingiute, lucruri din casa - pentru a o darui apoi stapanilor lor. De fapt, ele nu pierd nici o ocazie pentru a-si manifesta abilitatile de vanatori redutabili, iar daca sunt lasate in afara casei devin foarte active (unii ar spune salbatice), distrugand toti soarecii din gospodarie. Nu s-ar putea spune totusi ca, din cauza stilului independent de viata, devotamentul lor fata de persoana care le ofera dragoste si protectie ar fi stirbit cu ceva. Crescatorii descriu egiptenele Mau ca fiind pisici mandre, dar, in acelasi timp, loiale, care nu acepta nimic din partea strainilor, cu care nici nu se sinchisesc sa "vorbeasca". Ele aleg, mai degraba, sa fie adoratele familiei decat ale intregii lumi. Speranta lor de viata atinge aproximativ 12 ani. Aceste pisici au nevoie de spatii largi si nu prea le place sa fie tinute in brate. Egiptenele Mau sunt foarte bune atlete - au tendinta de a escalada toate locurile mai inalte din casa si raman adesea blocate acolo, fiind incapabile sa mai coboare. Aceste pisici se pot imperechea de la varsta de 10-12 luni; gestatia dureaza aproximativ 2 luni, iar numarul puilor adusi pe lume este, in medie, de 3-4. Pisoii se dezvolta lent - blana lor nu capata culoarea definitiva decat dupa ce au implinit varsta de 10 luni. Cu toate ca nu sunt foarte vorbarete, pisicile Mau isi instiinteaza imediat stapanii daca ceva nu este in ordine, in special daca problema este legata de bolul cu hrana. Vocea lor este, de regula, melodioasa si calda, deloc stridenta, iar arunci cand sunt prinse intr-o "conversatie" cu stapanul lor, ele isi agita cozile, isi misca nerabdatoare labutele din fata si scot o intreaga varietate de sunete, pe care crescatorii le numesc "ode". Articol

Standard

Standard F.C.I. Nr. 286/13.04.1995; Data publicarii standardului in vigoare: 10.06.1936; tara de origine: S.U.A.; Clasificare F.C.I.: Grupa a III-a Terrieri, sectiunea 3 Terrieri de tip Bull; Fara proba de munca. Standard Aspectul general Aspectul general trebuie sa dea impresia unei forte considerabile in raport cu talia sa. Caine compact, musculos, dar agil si elegant, foarte atent la tot ceea ce se intampla in jur. Corpul trebuie sa fie indesat si nu foarte inalt pe picioare. Curajul American Staffordshire Terrier-ului este proverbial. Capul Capul este de lungime medie. Regiunea craniana Craniul este larg. Muschii obrajilor sunt pronuntati. Stopul este distinct. Regiunea faciala Urechile Pot fi cupate sau nu. Sunt de preferat urechile necupate, care trebuie sa fie scurte, de culoare roz pe partea inferioara, pe jumatate ciulite. Urechile cazute se penalizeaza. Ochii Sunt rotunzi, de culoare inchisa, bine fixati in orbite si departati. Nu se accepta pleoapele de culoare roz. Botul De lungime medie, rotunjit in partea superioara, cade brusc sub ochi. Falcile sunt bine conturate. Mandibula este puternica si capabila de o priza remarcabila. Buzele Bine inchise, fara scapari. Trufa Trufa trebuie sa fie de culoare negru ferm. Dentitia Incisivii superiori ating cu fata anterioara incisivii inferiori. Gatul Este puternic, usor arcuit, micsorandu-se dinspre umeri spre cap; de lungime medie; nu face cute de piele. Corpul Umerii Sunt puternici si bine muscularizati. Omoplatii sunt largi si oblici. Spatele Este destul de scurt. Coboara usor dinspre greaban spre crupa, formand o panta scurta si lina pana la baza cozii. {alele sunt usor ridicate. Pieptul Coastele sunt puternic arcuite si bine stranse una de alta. Coatele anterioare sunt indeajuns de indepartate pentru a permite dezvoltarea pieptului, care este amplu. Coada Este scurta in comparatie cu talia cainelui. Prinsa jos, se subtiaza de la baza spre varf. Nu se ruleaza si nici nu se poarta pe spate. Nu se cupeaza. Membrele Membrele anterioare Trebuie sa fie drepte, cu osatura puternica si rotunda. Metacarpul este vertical, fara nici cel mai mic semn de curbura. Membrele posterioare Sunt foarte bine muscularizate. Jaretii sunt verticali, fara deviatii, nici spre interior, nici spre exterior. Labele sunt de dimensiuni medii, bine stranse si compacte. Alura Cainele trebuie sa aiba un mers elastic, nu rostogolit si nici in galop. Blana Parul este scurt, des, aspru si lucios. Culoarea Toate culorile sunt admise, inclusiv variantele unicolor, pluricolor, tigrat. Blana in totalitate alba, blana neagra, blana de culoarea focului sau maro nu sunt de dorit. Talia American Staffordshire Terrier-ul trebuie sa aiba o talie corect proportionata cu greutatea. Inaltimea la greaban trebuie sa fie de 46-48 cm la masculi si 43-46 cm la femele. Defecte Toate abaterile de la capitolele precedente sunt considerate defecte si se penalizeaza in functie de gravitate. Defecte eliminatorii Se considera defecte eliminatorii urmatoarele: - trufa patata; - ochii de culoare deschisa sau roz; - pleoapele patate; - coada prea lunga sau purtata necorespunzator; - prognatism superior sau inferior. N.B.: Masculii trebuie sa aiba doua testicule aparent normale, complet coborate in scrot. Comportament Articol

Bombay - singura rasa de pisici complet negre

Nicki Horner, din Louisville, proprietara felisei Shawnee, a inceput sa creasca pisici de la varsta de 16 ani. Exemplarele ei de Persane, American Shorthair si Burmeze au reusit sa castige, de-a lungul timpului, cele mai importante premii la expozitiile in cadrul carora au fost prezentate. Prin anii '50, Nicki a inceput sa fie dominata de dorinta de a obtine o pisica cu blana neagra stralucitoare, cu temperamentul unei Burmeze, dar cu ochii aurii misteriosi, ca ai panterelor indiene. Incercand sa-si transforme visul in realitate, in 1958 a incrucisat un exemplar American Shorthair cu blana neagra cu o Burmeza de aceeasi culoare. Rezultatul: un pisoias negru cu blana pufoasa care semana mai curand cu un porcusor de Guineea decat cu o pantera. Nicki a renuntat un timp la proiectul ei, dar in 1965 a incercat o noua incrucisare intre Bumeze si American Shorthair. De aceasta data, insa, rezultatul s-a dovedit a fi pe masura asteptarilor crescatoarei. Exemplarul nou creat avea intr-adevar infatisarea unei pantere in miniatura. In 1976, CFA - Cat Fancier's Association - a acceptat ca noua rasa, denumita Bombay, sa fie prezentata in cadrul show-urilor feline. Caracterele fizice ale Burmezei negre sunt usor de recunoscut in aspectul pisicilor Bombay. Pe de alta parte, insa, exemplarul American Shorthair a transmis noii rase greutatea sa corporala specifica, dar si o natura mai putin galagioasa. Bombay este singura rasa de pisici negre si unica in al carei standard culoarea blanii valoreaza 50% din punctajul total. Ramane la latitudinea iubitorilor de feline sa adore sau sa se teama de o pisica doar din motive cromatice. Contra argumente Articol

Contra argumente

Exista si legende care povestesc ca pisicile negre sunt aducatoare de noroc si bogatie. In Franta meridionala, de exemplu, exista si in zilele noastre un mit despre un motan-strigoi negru pe nume Matagot. Conform acestuia, Matagot avea puterea de a imbogati casa in care era adapostit. Pentru ca miracolul sa se indeplineasca, motanul trebuia hranit cu o gaina grasa, apoi luat usor de coada, pus intr-un sac si adus in casa in mare taina, fara ca persoana implicata in aceasta actiune sa priveasca in urma. In regiunea franceza Bretonia exista si astazi o legenda conform careia fiecare pisica neagra ascunde in blana ei un singur fir de par alb. Daca cineva il descoperea, trebuie sa-l smulga fara ca animalul sa-l zgarie. In felul acesta, firul de par alb se transforma intr-un puternic talisman aducator de bogatie si dragoste. Noi, oamenii moderni, care citim aceste mituri de parca ar fi vorba de simple povestiri, fara sa gasim vreun corespondent in realitate, iubim pisicile pentru faptul ca sunt fiinte inteligente, elegante si cu personalitate puternica, demna de admiratie. Daca, totusi, din intamplare, pisica are blana neagra, forta de atractie fata de ea este si mai puternica. Cei mai multi posesori de pisici negre sunt fascinati indeosebi de forta hipnotica a ochilor lor. Aurii sau verzi, acestia amintesc in orice moment de ochii unei pantere. Bombay - singura rasa de pisici complet negre Articol

Cateva consideratii asupra Rottweiler-ului in Romania

In prezent, in Romania rottweilerul este una dintre cele mai populare rase avand numarul cel mai mare de participanti in expozitii chinologice. Imbucurator este faptul ca nu doar cantitativ se constata o crestere, ci si calitatea rottweilerilor din tara noastra s-a imbunatatit foarte mult, dovada fiind rezultatele competitiilor canine de club din tara si din strainatate. Si la examenele de lucru promoveaza un numar tot mai mare de rottweileri. Cele mai importante canise din Romania sunt: "Vom Hause Onul" - Bucuresti, "Vom Hause Bucur" - Brasov, "Black Beauty" - Arad, "My Friend Kennel" - Arad, "Korsa" - Arad , "De Cruel" - Pecica, Arad, "De Dojiro" - Timisoara, "Schwarzen Teufel" - Timisoara, "Rotfire Hunter" - Sibiu, "Mediguard" - Medias, "Rott Steve" - Bistrita, "BlackTurk" - Cluj. Ca arbitru ce am in competenta toata grupa a II-a, cativa ani buni am evitat Rottweilerii, nu pentru ca nu ma simteam in stare sa-i inteleg si, in consecinta, sa-i arbitrez, ci din cauza intregii "nebunii" pe care crescatorii, detinatorii sau "importatorii"(chiar si arbitrii) de caini apartinand acestei rase au creat-o in jurul acestor animale remarcabile prin frumusetea si forta pe care o degaja. Faimos pe intreg mapamondul, Rottweiler-ul a cucerit si Romania cu multi ani in urma, cand oameni "descurcareti" au importat primele exemplare si le-au adus in Timisoara, Bucuresti si Arad. De atunci si pana in prezent a trecut mult timp si iata ca Rottweiler-ul a cucerit primul loc ca numar de exemplare (in 2000) avand cel mai mare numar de certificate de origine eliberate de C.O.R. din intreaga istorie postbelica a chinologiei romane, detronand Ciobanescul German - "senator de drept" ca numar de inregistrari inscrise in Registrul Genealogic Roman din 1969 si pana azi. Semn bun? Semn rau? Depinde de constiinciozitatea cu care crescatorii adevarati de Rottweileri au stiut, stiu sau vor sti in continuare sa pareze asaltul "cantitativ" al "industriasilor" rasei. Este bine cunoscut, ca urmare a experientei intregii lumi, ca atunci cand o rasa devine foarte populara - deci "se vinde bine" - calitatea exemplarelor ramane in urma cantitatii pe care piata este dispusa sa o absoarba. Este bine de subliniat ca Rottweiler-ul nu are nici o vina. Multi au fost aceia care, dupa 1990, au vazut in acest caine forta defensiva sau ofensiva de care aveau nevoie pentru a-si apara viata si bunurile. Eroare! Mare eroare! Multi "sefi" sau "oameni avuti" s-au repezit literalmente asupra acestei rase cumparand fara discernamant din Obor, sau de la asa zisi crescatori, caini cu sau fara titluri, cu sau fara pedigree, cu sau fara instructie (in cazul exemplarelor adulte), foarte multi fara arbitraje. Cu regret trebuie sa spun ca acesti oameni si-au dresat cu toata increderea Rottweilerii la politie, dupa manualele sovietice din 1947, cei mai avuti la "dresorii" aparuti ca ciupercile dupa ploaie, dupa 1990, si pe care nu-i mai atesta nimeni, asa cum facuse A.Ch.R. in acele vremuri, cand se faceau cursuri de pregatire si se dadeau examene de atestare pentru calitatea de instructor dresor. Dupa mine, aceasta este cauza pentru care s-a ajuns la tragicul eveniment de la Sfantu Gheorghe. Este bine de stiut ca, prin eforturi remarcabile, unii crescatori romani au reusit sa produca Rottweileri de valoare. Exista arbitri romani cu evidente calitati in arbitrarea acestei rase si care se bucura de recunoastere nu numai in ringurile nationale, dar si in cele internationale. De ani de zile Colegiul de Arbitri al A.Ch.R. a promovat o politica sanatoasa in privinta arbitrajului acestei rase impunand ca arbitrii sa adopte o atitudine drastica fata de cel mai mic semn de agresivitate a cainilor. Am arbitrat in special in strainatate aceasta rasa si am actionat intotdeauna in sensul eliminarii cainilor agresivi din ringuri si am procedat astfel nu numai in cazul Rottweiler-ilor, ci si in cazul multe altor rase considerate agresive. Articol

Defecte

- aspect general usor sau "ogarinic", inalt pe picioare, osatura usoara, musculatura fina; - cap de caine de vanatoare, ingust sau usor, scurt sau lung, masiv, frunte plata (absenta stopului sau stop sters); - bot lung sau ascutit; nas "in vant" sau "cazut" (down face); trufa de culoare deschisa sau cu pete de culoarea carnii; - buze atarnande, de culoare roz sau cu placi de culoarea carnii; comisura labiala deschisa; - maxilar inferior ingust; - obraji insuficient de proeminenti; - muscatura in cleste; - urechi prinse prea jos sau grele, lungi sau flasce, purtate spre spate sau detasate de cap; cele doua urechi sunt purtate diferit; - ochi deschisi la culoare sau cu pleoape cazute; prea infundati in orbite; romboidali sau rotunzi; - gat prea lung sau mic, insuficient muscularizat; prezenta fanoanelor sau a salbei; - corp prea lung, prea scurt sau prea ingust; - spate prea lung, moale, inseuat sau "spinare de crap"; - crupa cazuta sau prea scurta, prea ingusta sau prea lunga; - cutie toracica cu coaste plate sau prea rotunjite (in butoi) sau lipsite de amploare, spre inapoi; - coada prinsa prea sus sau prea jos; - membre anterioare apropiate sau cu aplomburi incorecte; umeri drepti; coate insufficient atasate la trunchi sau departate; brat prea lung sau prea scurt sau insuficient de oblic; metacarp prea flexat sau prea drept; degete departate sau prea plate, prea arcuite sau deformate; unghii deschise la culoare; - coapse plate, jareti apropiati; "coate de vaca" sau indreptati spre exterior (in butoi); unghiuri articulare prea inchise sau prea deschise (obtuze); prezenta pintenilor; - piele ce formeaza riduri pe cap; - par prea moale sau prea lung, prea scurt sau ondulat; lipsa subparului; - marcaje de culoare defectuoase, prost delimitate sau prea extinse. Defecte eliminatorii - aspect general prezentand inversarea pregnanta a caracterului sexual - masculi de tip feminin sau femele de tip masculin; - comportament fricos, sperios; frica de focul de arma; caini agresivi, exagerat de circumspecti sau dezechilibrati nervos; - prezinta heterocromatism, entropion sau ectropion; ochi galbeni; - dentitie in prognatism superior sau inferior, arcade incisive deviate; absenta unui incisiv, a unui canin, a unui premolar sau molar; - par evident prea lung sau ondulat intr-un mod pronuntat; - culoare neconforma cu negrul cu puncte de foc caracteristica Rottweiler-ului; pete albe. N.B.: Masculii trebuie sa aiba doua testicule cu aspect normal, complet coborate in scrot. Articol