Cum reuseste o femeie sa exceleze in domeniul profesional?

Intotdeauna am considerat ca excelenta nu este apanajul celor inzestrati de soarta cu talente extraordinare, ci este la indemana oricui. Important este sa iti doresti cu adevarat sa faci lucruri extraordinare, sa transformi obisnuitul in exceptional. Cine te impiedica sa faci asta? Tu insati!Femeile care exceleaza in domeniul lor profesional au inteles ca numai de ele depinde sa aiba rezultate, ca ele sunt cele care fac in orice moment alegerea intre a fi o victima a societatii, a carierei sau a familiei si a fi stapane pe viata lor. Si totusi, de ce ai nevoie pentru a avea rezultate extraordinare? In primul rand, de pasiune! Ceea ce inseamna ca trebuie sa te trezesti in fiecare dimineata cu zambetul pe buze si cu nerabdarea ca vei mai trai o zi in care vei face lucruri minunate. Inseamna sa traiesti continuu in prezent, sa nu te intorci in trecut, sa nu astepti un viitor "ce va sa vina", ci sa faci exact ceea ce trebuie, la momentul potrivit. Inseamna sa te gandesti bine, daca nu ai facut-o pana acum, la ceea ce vrei sa faci cu viata ta, cu profesia ta. Si sa alegi sa faci exact ceea ce iti place cel mai mult. Cu siguranta, asa vei face totul cu pasiune! Probabil ca pentru multe dintre femeile care detin un salon propriu de coafura, nu aceasta este pasiunea vietii lor. Dar de ce au succes? De ce unele chiar exceleaza in acest domeniu? Nu pentru ca ele conduc un salon de coafura, ci pentru simplul fapt ca incearca sa faca tot posibilul pentru ca toate clientele lor sa obtina exact ce isi doresc si chiar mai mult decat atat. Multe luni, am frecventat un salon de coafura cu pretentii, insa s-a dovedit ca numele nu este de ajuns. Serviciile erau foarte bune, insa atmosfera era incarcata de fiecare data. Salonul este condus de un barbat, dar asta nu are importanta in clipa de fata, ci faptul ca singurul lucru care facea diferenta in acel salon era pasiunea pe care cateva dintre angajate o puneau in munca lor. Le pasa de fiecare clienta in parte, erau extrem de atente, le placea ceea ce faceau, se implicau pentru ca totul sa fie exceptional. Si cum, din cauza atmosferei, coafeza si manichiurista au plecat, bineinteles ca am ales sa le urmez. Chiar daca acum merg in locuri diferite si pierd ceva timp, pot spune ca merita. Pasiunea pe care ele o atribuie meseriei lor, lucru care unora le-ar putea parea un lucru insignifiant, m-a facut sa nu stau pe ganduri si sa le urmez. Implicarea este unul dintre factorii care duce spre excelenta. Implicarea inseamna sa iti pese de ceea ce faci, sa iti pese de fiecare dintre cei care intra in contact cu tine si care conteaza in viata si in profesia ta, sa nu faci lucrurile doar pentru ca trebuie sa le faci, sa actionezi ca si cum, in momentul respectiv, nu ai avea altceva mai bun de facut. Probabil ca nu iti place serviciul pe care il ai, probabil ca nu iti place profesia pe care ai ales-o, dar este alegerea ta. Si pana vei gasi exact ceea ce iti place sa faci cu pasiune, incearca sa transformi obisnuitul in extraordinar si la actualul loc de munca. Alegerea iti apartine - de tine depinde sa faci lucruri minunate si sa iti schimbi atitudinea. Este acea diferenta intre podium si locurile care mai urmeaza dupa campioni. Implicarea inseamna sa te simti responsabil pentru tot ceea ce ti se intampla, inseamna sa te simti raspunzator pentru afacerea ta, pentru departamentul din care faci parte, pentru echipa ta. Nu inseamna sa faci tu totul, ci sa iti pese! Sa te implici pentru ca, altfel, viata doar trece pe langa tine. Si cum ea oricum trece, diferenta o face cel care chiar se implica in viata lui si se simte responsabil. Ce atu mai are o femeie? Maturitatea. Femeile se gandesc de mai multe ori inainte de a actiona, sunt mult mai retinute in a-si asuma riscuri inutile si, in relatiile cu ceilalti, chiar dovedesc faptul ca sunt mai mature. Acest lucru rezulta atat din educatie, cat si din dorinta de a fi luate in serios si de nu a fi tratate cu superficialitate, pentru simplul fapt ca sunt femei. Maturitatea inseamna sa ai puterea sa te manifesti exact asa cum esti si sa iti lasi amprenta asupra celor care intra in relatie cu tine. Maturitatea nu are nici o legatura cu experienta de viata, ci mai degraba cu impacarea cu sine. De cele mai multe ori, femeile sunt mai congruente cu ele insele decat barbatii si de aceea actiunile lor sunt in majoritatea cazurilor in conformitate cu ceea ce spun. Daca am intreba mai multi barbati - oameni de afaceri - cu cine ar prefera sa relationeze pe termen lung in mediul profesional, sigur ar prefera femeile, tocmai datorita maturitatii si seriozitatii lor.Mi-a placut intotdeauna ceea ce a spus Philo Iudeul: "Fii intelegator! Fiecare dintre cei pe care ii intalnesti lupta in propria batalie." Cu siguranta, femeile nu complica prea mult lucrurile, nu iau mereu totul in serios, se mai si joaca atunci cand muncesc si il iau pe fiecare exact asa cum e, fara sa uite nici o clipa ca orice persoana nou intalnita este diferita de cele pe care le-a cunoscut pana atunci si trebuie tratata ca atare. Iar pasiunea pentru ceea ce intreprind, maturitatea si implicarea fac diferenta! Iti doresc sa gasesti si sa pui pasiune in tot ce faci!

Credibilitatea femeilor in mediul de afaceri

Ieri mi s-a intamplat sa asist la trei greseli in trafic, pe care le-am observat urmarind masinile din fata mea. Si de fiecare data m-am gandit: "E o femeie!". Dupa depasire, mi-am intors capul sa-mi verific ipoteza. Ei bine, nu! Erau barbati! Incredibil!De multe ori plecam de la premise gresite, de la perceptii bine inradacinate, iar una dintre ele poate fi si aceea ca o femeie are mai putina credibilitate decat un barbat, iar acest lucru este valabil si in mediul de afaceri, ca oriunde altundeva. Poate ca am fi extrem de credibile daca am incepe sa povestim despre goblenuri, dar atunci cine ne-ar mai asculta?In business, am intalnit femei mai puternice decat cativa barbati la un loc. Mai multa empatie, mai multa organizare si viziuni mai indraznete, ceea ce nu putem spune despre un procentaj destul de ridicat al celor ce reprezinta simbolul puterii. Femeia in afaceri s-a dezvoltat mult si o vedem in corporatii, in mediul antreprenorial, in showbiz, o intalnim pretutindeni. Dar cat de credibila este ea? Cum multe dintre business-urile conduse de femei au succes si rezultate extraordinare, imagine pe piata si implicari rasunatoare (vezi numai top 100 femei de succes), banuiesc ca multe dintre contractele lor sunt semnate, de cealalta parte, de... barbati. Femeile dobandesc din ce in ce mai multa credibilitate si datorita unor aspecte pe care barbatii le neglijeaza uneori, cum ar fi: etica profesionala, asumarea responsabilitatii, capabilitatea de a "te pune in pantofii celuilalt", pastrarea promisiunilor, lipsa ego-ului dus la extrem. Femeile asculta si le pasa mai mult, ies des din zona de confort, pentru ca vor sa faca lucruri minunate si pot aprecia cu maturitate lucrurile bine facute. Si cum uneori se spune ca un barbat de succes este sustinut de o femeie puternica, la fel este si in business. In echipele de top management, de cele mai multe ori, gasim o femeie in pozitiile cheie.Cat de credibile sunt ele in fata unui director general? De cele mai multe ori, din experientele mele, toate observatiile sau opiniile femeilor din jurul mesei rotunde au fost luate in considerare datorita obiectivitatii si capabilitatii lor de a vedea "the big picture". Probabil datorita faptului ca trateaza problemele cu mai multa maturitate, iar increderea in sine si in potentialul personal creste extraordinar de mult, dandu-le forta sa mute munti, sa faca imposibilul posibil, atat pentru ele, cat si pentru ceilalti. Credibilitatea femeii in afaceri vine din rezultatele pe care le aduce in fata barbatului si care nu-i pot fi contestate. Iar rezultatele vin, de cele mai multe ori, din dorinta de perfectionism, pentru ca este extrem de adanc inradacinat in gandul femeii - simte ca trebuie sa faca lucrurile mult mai bine decat un barbat, pentru a fi apreciata macar la nivelul la care ar fi fost apreciat un reprezentant al "sexului tare", avand aceleasi rezultate.Ce ar trebui sa faca pana la urma pentru a deveni credibila in mediul in care activeaza? Sunt cateva lucruri demne de mentionat, care sunt valabile atat pentru femei, cat si pentru barbati: in primul rand, sa-si tina promisiunile: actiunile ei sa fie in conformitate cu ceea ce spune; integritatea sa fie cu adevarat o valoare dupa care isi ghideaza intreaga viata, atat personala, cat si profesionala; sa fie o persoana cu un caracter impecabil; sa nu faca sub nici o forma rabat de la calitatea serviciilor sau produselor pe care le ofera; sa fie cu adevarat interesata de nevoile celor din jur, astfel incat chiar daca afacerea ei ar avea de suferit, sa isi indrume potentialul client catre un alt furnizor, daca acel client are nevoi ce nu-i pot fi satisfacute de catre produsele sau serviciile pe care ea le ofera; sa spuna intotdeauna adevarul.Sunt multe lucruri care ne fac sa devenim credibili in ochii celorlalti si, cu siguranta, femeile au mult mai mult de lucrat pentru a fi credibile, macar prin prisma faptului ca pornesc in "batalia sexelor" cu un handicap: "Ce poate o femeie sa ma invete pe mine?", isi spune intotdeauna un barbat, nu-i asa?...

Cine are mai mult succes?

Paginile revistelor pentru femei sunt pline de femei de succes, fie din showbiz, fie din business. Pana si topul femeilor din Romania cuprinde ambele categorii si e normal sa fie asa, pentru ca succesul nu se rezuma doar la bani sau notorietate, ci inseamna sa fii printre cei mai buni in ceea ce-ti place tie sa faci cel mai mult, in ceea ce faci cu pasiune!Si fiindca vorbim de femei de succes, pentru a te face cunoscuta, inainte de toate, trebuie sa ai rezultate extraordinare in domeniul tau. Nimeni nu "iese in fata" daca nu se remarca cu ceva anume: fie creatoare de brand-uri cu renume in tara si peste hotare, fie vedeta de televiziune, dar care mai face si altceva notabil, fie un CEO la o multinationala care are o regiune condusa din Romania.Femeile antreprenor (sau cu rezultate deosebite intr-un anumit domeniu care nu este artistic) nu se fac niciodata remarcate datorita carismei. Trebuie sa fii foarte puternica, sa-ti faci literalmente munca exact cum o face un barbat, sa pui profesia pe primul plan, sa stai ore in sir peste program, sa iti faci o singura vacanta "adevarata" pe an, sa uiti sirul weekend-urilor pentru ca de mult au reprezentat pentru tine simple zile de lucru. In asemenea conditii, cand sa mai ai timp sa-ti "construiesti carisma"? Esti prinsa in vartejul afacerilor si muncesti pana uiti de tine

Cum face fata o femeie manager tensiunilor din echipa?

Oricat de bune am fi ca manageri in echipele noastre, nu putem sa ii multumim pe toti si bineinteles ca nu exista o echipa perfecta, nicaieri in lumea aceasta. Asa ca tensiuni vor exista, oricat de aproape de perfectiune ne-am situa noi.Si totusi, de ce se nasc tensiunile in echipa? Sunt mai multe motive, printre care: Avansarea unuia dintre colegi. In acest caz, pot aparea rumori de genul: "Chiar a meritat sau este preferatul sefei?", "Sunt mai vechi decat el, si totusi...", Meritam eu mai mult decat el". Incarcatura diferita a job-urilor. Exista persoane care chiar muncesc mai mult decat altii si exista persoane care doar par ca muncesc. De regula, acestea din urma sunt si cele mai nemultumite... Sau exista situatii in care cineva primeste mai multe proiecte decat ceilalti si se bucura sau altii, din contra, stau imbufnati tot timpul, intrebandu-se "De ce numai eu?". Pozitia fizica in birou poate duce la tensiuni si nemultumiri. Unii sunt mai aproape de fereastra, altii stau in coltul mai linistit, altii sunt prea aproape de manager, altii prea departe... Statul peste program este un motiv de nemultumire. De ce unii trebuie sa stea si altii nu? De ce eu stau mai mult decat ceilalti? De ce se nimereste ca numai eu sa lucrez de sarbatori?Citind randurile de mai sus, cu siguranta v-au mai trecut prin minte numeroase alte situatii in care apar tensiuni in randul subordonatilor vostri. Bine! Ce e de facut?Pentru a putea face fata unor astfel de tensiuni si, mai mult decat atat, pentru a le aplana, aveti nevoie, in acel moment, de existenta unei relatii interumane foarte solide, construita in interiorul echipei. Daca sunteti la inceput, singura modalitate de a detensiona situatia este sa impuneti respect macar datorita functiei pe care o detineti si sa tratati lucrurile extrem de obiectiv si de corect.Asadar, vorbeam despre relatii interumane. Ele sunt deosebit de importante in viata personala si profesionala a fiecaruia. Rezultatele noastre, pana la urma, depind de relatiile care se nasc si cresc, de-a lungul timpului, cu cei din jur.Ce inseamna relatii umane de calitate? Inseamna, in primul rand, respect. Daca ceilalti simt ca le dati valoare, veti fi tratata cu respect, la randul vostru. Trebuie sa manifestam respect fata de semenii nostri, chiar inainte ca acestia sa-l castige, deoarece toti sunt fiinte umane si este bine sa plecam de la premisa "Ne respectam" si nu de la ideea "Trebuie sa-mi castige respectul si dupa aceea mai vedem noi!". Mai inseamna si incredere. Incredere reciproca. Daca nu le aratati ca aveti incredere in ei, ca stiti ca pot duce la bun sfarsit misiunile pe care le au de indeplinit, doar cu o mica indrumare din partea voastra, se vor simti frustrati, slabi, inutili, neperformanti. Pe de alta parte, veti castiga increderea lor, daca veti face intotdeauna, dar intotdeauna, exact ceea ce spuneti ca veti face. Propovaduiala ieftina, bazata pe principii stralucitoare, dar fara esenta, nu va va apropia niciodata de ei si isi vor pierde increderea in voi, daca cumva au avut-o vreodata. Reciprocitatea este la fel de importanta. Daca doar cereti si nu oferiti, veti sfarsi prin a ramane singura. Adica manager peste o echipa care aproape va uraste. Reciprocitatea este valabila de la proiectele cele mai importante pana la o simpla cafea. Tot aici mai intra si experientele traite impreuna. Fiti o echipa atat la serviciu, cat si in afara acestuia. Teambuilding-urile sa fie teambuilding-uri, iar iesirile la bere, exact ce inseamna: bem bere impreuna si ne distram!Poate, la prima vedere, nu am dat solutii pentru cum ar rezolva o femeie tensiunile in echipa sa, dar nu exista retete. Exista insa relatii bazate pe respect, incredere si reciprocitate, exista manageri care isi asculta subalternii in adevaratul sens al cuvantului, exista manageri care rasplatesc succesele in mod corect. Ei bine, acestia stiu cum sa rezolve un conflict in echipa lor. De ce? Pentru ca isi cunosc foarte bine oamenii, stiu ce-i motiveaza, stiu sa fie corecti de fiecare data si, chiar daca nu toata lumea va fi mereu multumita, macar cu totii vor sti ca cea mai buna decizie a fost luata. Si asta pentru ca acel manager face asta de fiecare data. Si nu pentru ca este un manager bun, ci pentru ca este un lider adevarat pentru echipa sa!

Mama de cariera

Marea majoritate a femeilor se gandeste la viitor in ordinea urmatoare: familie, copil, cariera. Se pare ca in vremurile noastre lucrurile s-au mai schimbat catre cariera, familie, copil sau chiar catre cariera, copil si eventual familie. Este trist sa faci cariera fara copii si este destul de nepotrivit sa fii o mama de cariera. Asta se potrivea cu secole in urma, acum avem alte pretentii de la noi. Este extraordinar sa fii si mama si sa ai si o cariera, in orice domeniu ar fi ea, dar nu trebuie sa alegi intre ele, ci le poti face pe amandoua cu aceeasi pasiune si daruire. Poti sa ai o cariera foarte frumoasa, sa iti dedici timpul job-ului care iti place sau afacerii pe care o conduci cu mare drag si mandrie si sa fii si mama deopotriva. Nu este normal sa fii doar mama si atat, nu poti sa traiesti numai prin prisma copiilor tai, nu poti ca orice traire, senzatie, sentiment sa se lege in marea majoritate doar de copii, nu se poate ca visele tale sa se rezume doar la atat. Sunt sigura ca nici una dintre noi nu a visat in copilarie mai intai la un copil si apoi la

Femeile nu isi asuma riscuri?

Se pare ca exista multe mituri despre femei si mai ales despre femei in comparatie cu barbatii, in legatura cu emotiile, cariera, rezolvarea problemelor, management, leadership etc. Unul dintre mituri este legat de faptul ca o femeie nu prea isi asuma riscuri si este mai degraba adepta pasilor marunti. Unul din motive ar fi legat de psihologia femeilor. Ele sunt mai prudente, nu se arunca in actiune de dragul actiunii, gandesc pasii urmatori ca sa vada intregul drum pana la telul propus. Ceea ce nu este rau deloc. Este mai rau insa, cand o femeie nu-si asuma deloc riscuri si se complace intr-un job care nu-i mai aduce de mult mari satisfactii, intr-o relatie care este de mult pe duca, intr-o casa in care nu se mai simte

Ce inseamna sa ai eticheta career

Poate fi bine sau rau! Depinde ce intelege fiecare cand spune "femeie de cariera". Acum ceva timp, cineva vehicula ideea ca termenul "femeie de cariera" a ajuns sa fie folosit in mod peiorativ. Eu vad partea buna a lucrurilor: vad o femeie care isi imparte viata intre familie si job sau afacerea in care e implicata, intre intalniri importante si telefoane catre copii, intre cocteilurile la care trebuie sa mearga si parcul de distractii pentru copii. Vad o femeie care lupta pentru ceva ce-i este drag, pentru un job facut cu pasiune: fie ca este medic, educatoare sau femeie de afaceri. Poti sa faci cariera si intr-un spital, si intr-o fabrica, si intr-o companie multinationala si in afacerea proprie. Poti sa fii catalogata "career woman" si sa fii mandra de asta, pentru ca toata munca este facuta de tine, de-a lungul multor ore adunate prin birouri, clase, sali, etc. Poti sa fii mandra de tot ceea ce esti si faci atata vreme cat iti urmezi un vis, un tel si stii ca vei reusi. Stii ca si tu esti o femeie de cariera, asa cum barbatii sunt oricum, dar fara sa se numeasca asa, in fapt. Nu este nimic rau daca un barbat face din job-ul lui o cariera, atunci de ce ar fi pentru o femeie? Doar pentru ca este si mama, si gospodina, si prietena, si fiica?! In nici un caz! Pentru ca si barbatii au tot atatea roluri in viata cate avem noi, femeile: si ei sunt tati, si ei stau intr-o casa care nu "se repara singura", si ei au prieteni si tati, si mame... Insa da, sintagma poate avea sens peiorativ. Si este bine ca are, atata vreme cat cariera pe care si-o intemeiaza o femeie este facuta pe umerii barbatilor. Aici da, aveti dreptate, asta nu se numeste cariera, ci viata de planta parazit. Nu poti sa fii mandra de ceea ce faci sau se vede in afara ca faci, cand totul este pus la cale de barbatul de langa tine, de banii lui, de relatiile lui, iar tu se intampla sa ii fii prin preajma. Probabil ca de aceea a devenit desuet sa spui "career woman", pentru ca, spre deosebire de barbati, printre femei se gasesc mult mai multe plante agatatoare decat printre barbati. Ai devenit din receptionista sau asistenta, director de marketing peste noapte, pentru ca ai studii de specialitate si ideile tale novatoare vor face sa sara vanzarile cu mult peste plan, sau pentru ca esti preferata directorului? Esti dintr-o data sefa in domeniul tau pentru ca ai abilitati de conducere sau pentru ca te-ai remarcat intr-un anume fel pe langa directorul cel mare? Ai plecat in delegatii in strainatate inaintea altora indreptatiti pentru ca esti specialista in domeniu si vorbesti fluent 3 limbi straine sau pentru ca...? Asadar, "career woman" suna bine atata vreme cat cariera ti-o construiesti tu, cu mintea si puterile tale, cu implicare, devotament si pasiune pentru ceea ce faci. Si atata vreme cat nu-ti uiti familia, prietenii si nu uiti de tine. Da, fii mandra ca ti se spune asa!

Emotivitatea: plusuri si minusuri

Femeile sunt mai emotive decat barbatii! Da, asa este, dar n-am putea spune: "barbatii sunt mai insensibili decat femeile"? Care poate insemna acelasi lucru, depinde din ce pozitie privesti...Emotiile pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin subtil comportamentul nostru la locul de munca. Deseori, in situatii limita, comportamentul nostru este dictat in primul rand de emotii (teama, bucurie, etc.) si nu de intentiile noastre sincere sau valorile in care credem. Exista persoane exuberante, bosumflate, deprimate, suparate si ocupate, negativiste atat printre femei cat si printre barbati. Diferenta o da exprimarea emotiilor respective. Suntem construiti altfel si reactionam altfel, insa si educatia, societatea, circumstantele si-au pus amprenta de-a lungul vremii asupra noastra. De-a lungul timpului, am cunoscut femei care nu plang decat in situatii extreme, dar si barbati care sunt extrem de duri la serviciu, iar in viata personala se emotioneaza extrem de usor. Exista, din pacate, prejudecati de genul: "femeile manager sunt colerice", "e de preferat sa angajezi barbati manager si femei in subordine". M-am lovit chiar eu de astfel de manifestari, cu multa vreme in urma, cand imi doream sa obtin un post de manager de operatiuni la o firma multinationala de productie si distributie. Am trecut cu bine toate testele si interviurile posibile, iar cand am fost refuzata de catre managerul general, singurul defect care mi s-a gasit a fost acela ca "sunt femeie". Ca am mai putine sanse sa ma inteleg bine cu barbatii soferi, ca poate nu ma voi descurca cu toata flota de masini, ca poate calatoriile prin tara imi vor da viata familiala peste cap, ca poate voi ramane insarcinata la un moment dat... Am renuntat sa il contrazic, deoarece mi-am dat seama ca, pe langa munca mea de zi cu zi, ar fi trebuit si "sa dovedesc" ca sunt la fel de buna ca orice barbat pe acel post, ori obiectivele mele la acea vreme erau cu totul altele...Aceste perceptii circula in jurul nostru creandu-ne de fapt contextul in care ne desfasuram viata personala si profesionala.Si da, in mod cert exista femei manager foarte colerice, asa cum exista si femei plangacioase sau asa cum exista si barbati care urla, ca sa fie siguri ca au fost auziti de o intreaga forta de vanzare. Ei de ce nu sunt catalogati drept "colerici"? Poate pentru ca este normal ca un barbat sa fie mai dur decat o femeie? Ne-am gandit vreodata ca poate sursa acestei manifestari este comuna, atat barbatilor cat si femeilor? Ca neincrederea in noi ne poate duce sa vorbim mai tare, ca sa fim auziti? Ca poate atacul este cea mai buna aparare? Ca lipsa capabilitatilor de lideri este inlocuita cu surogate de abilitati de manageri, din training-uri reluate pana la saturatie, dar sub alte forme sau denumiri?Din ce in mai multe femei detin functii de conducere in diverse companii sau institutii, iar aceasta a dus la o schimbare in cultura de management. Se observa in ultimii ani, ca datorita femeilor in echipele de top management este incurajata colaborarea, ca deciziile se iau mai mult la nivel consultativ, iar locul de munca a devenit mai placut pentru ca stii ca o femeie manager va incerca in primul rand sa te inteleaga si mai apoi sa te apostrofeze, daca este cazul. Dale Carnegie sustinea: "cand interactionati cu cineva, amintiti-va ca va adresati in primul rand unei pesoane cu sentimente, si nu unei persoane pur rationale". Asa ca, femei sau barbati, sentimente avem toti, insa modalitatea de exprimare poate fi diferita. Numai autocunoasterea ne poate face mai puternici, mai stapani pe noi, mai sinceri, mai increzatori. Cu cat stim mai multe despre noi, despre abilitatile si slabiciunile noastre, cu atat vom putea sa interactionam mai bine cu ceilalti si sa nu mai fim catalogati drept "colerici", fie ca suntem barbati, fie ca suntem femei. Nu toate femeile sunt mai emotive decat barbatii, asa cum nu toti barbatii sunt insensibili. Exacerbarea anumitor trasaturi ale comportamentului nostru vin din perceptii, frustrari, conveniente sau constrangeri. Si nu uitati, cine catalogheaza o femeie sau un barbat intr-un anume fel, are un motiv personal sa o faca, motiv care, de cele mai multe ori nu ii face onoare. Intotdeauna o persoana care are incredere in ea si in deciziile sale, va recruta candidatul cel mai potrivit pentru postul respectiv, fie el femeie sau barbat. "Orice emotie, daca este sincera, este involuntara" a spus Mark Twain, asa ca fiti sinceri si exprimati-va asa cum sunteti, nu asa cum vreti sa pareti in fata celorlalti, nu asa cum ati vrea sa fiti vazuti ca sa "dea bine", pentru ca ati putea trece usor in extrema opusa. Iar sa tot exersezi un comportament negativ nu este pentru nimeni o alegere buna.

Imaginea conteaza!

Chiar daca ar umbla prin capul nostru ganduri cum ca aspectul fizic nu conteaza, ar trebui sa "ne mai gandim o data!". Ne convine sau nu, prima impresie conteaza intotdeauna, iar daca s-a nimerit a fi negativa, avem mult de "luptat" dupa aceea pentru a ne-o reface! Modul in care suntem percepute de ceilalti reprezinta de fapt imaginea noastra. Iar aceasta imagine are un rol major in realizarea succesului profesional! Ganditi-va numai la societatile financiare unde exista un cod nescris (sau chiar scris) cu privire la tinuta business. Iar femeile, in special, sunt judecate dupa modul in care se imbraca. Si asta pentru ca suntem mai tentate decat barbatii de a merge dupa tendintele modei decat dupa regulile din business, trebuie sa recunoastem!Imaginea noastra nu reprezinta numai aspectul fizic, ci si atitudinea noastra, manierele, gesturile, tonul si inflexiunile vocii. Dar sa le luam pe rand: Aspectul fizic: in primul rand, daca trebuie sa aveti o tinuta business la serviciu, o esarfa rosie, verde etc., in tendintele actuale, va vor scoate cu siguranta din anonimat, veti fi privita ca o femeie de afaceri, dar veti fi si multumita ca sunteti in pas cu moda. Nu conteaza cati bani aveti, aspectul ingrijit nu are legatura cu banii: parul nu trebuie sa stea in toate partile, fustele nu trebuie sa cada, sacoul nu trebuie sa atarne, bluza trebuie sa fie fara cute, iar pantofii, ei bine, ca si coafura trebuie sa fie intotdeauna impecabili. Strangeti-va parul daca nu va permiteti sa mergeti des la coafor si cumparati-va pantofi in tendinte, pe care tineti-i foarte curati. Chiar aveti grija de ei ca de ochii din cap. Degeaba un costum e impecabil, daca pantofii sunt prafuiti si ponositi... s-a dus toata imaginea de "femeie de afaceri". Si nu uitati sa va imbracati corespunzator nu postului pe care-l aveti, ci conform cu postul la care tintiti sa ajungeti! Sunteti supervisor si vreti sa deveniti manager in curand? Atunci imbracati-va ca un adevarat manager si nu faceti greseli de genul fusta prea scurta sau bluza prea decoltata... Daca lucrati insa intr-un domeniu mai creativ este foarte indicat sa fiti si voi "creative" in imbracaminte, dar sa nu uitati nici o clipa ca faceti afaceri, nu mergeti la club! Atitudinea: aceasta este o optiune personala, putem avea o atitudine pozitiva sau negativa si oricat de impecabil am fi imbracate, cum sa aiba seful incredere in noi daca ne plangem tot timpul? Cum sa creada ca putem muta muntii din loc, daca ne "pisicim" la sedinte? Cum sa ne dea noi responsabilitati daca biroul este dezordonat sau cu tente de roz? Atitudinea este o alegere, fii tu insati, ai incredere, intreba-te si mai ales, raspunde-ti sincer la ceea ce te tine pe loc, gaseste solutii si actioneaza! Manierele, tonul: exista la un moment dat pericolul sa atragem atentia (sau chiar sa devenim penibile) daca incercam sa fim mai "dure" decat suntem. Nu tipati, nu gesticulati mult, nu bufniti si rabufniti, pentru ca niciodata nu veti rezolva cu adevarat lucrurile, ci doar le veti "aranja" pe termen scurt. Nu trebuie sa fiti dure ca sa fiti luate in serios, nu trebuie sa tipati ca sa fiti auzite, nu trebuie sa va enervati ca sa aratati ca aveti dreptate! De asemenea, nu ii tratati pe subalternii vostri ca pe niste persoane care trebuie doar sa execute, nu sa gandeasca, nu ii tratati pe cei mai noi cu aere de superioritate, nu fiti servile fata de sefi sau fata de cei de la care aveti de invatat, fiti voi inseva, naturale... O imagine mai buna, mai mult succes Ganditi-va, macar o data pe zi, daca fata dumneavoastra ar ingheta brusc, v-ar placea imaginea pe care ati vedea-o in oglinda?Amintiti-va permanent ca peste 65% din impresia pe care o producem are la baza exclusiv infatisarea. Pe drept sau pe nedrept, asa suntem construiti: aparentele reprezinta un criteriu dupa care judecam aptitudinile cuiva. Si va va fi permanent de folos sa va intrebati: ce fel de mesaj transmite tinuta mea vestimentara? Dar atitudinea mea? Sunt cele mai potrivite pentru imprejurarea de fata?Iar daca cumva simtiti ca nu merge ceva, va sfatuiesc din toata inima sa faceti o schimbare: cautati in revistele de moda sau cereti sfatul unui stilist si schimbati-va imaginea in bine. Va garantez ca rezultatele nu vor intarzia sa apara, iar tonusul, ei bine, tonusul si atitudinea cu siguranta vor fi altfel: mult mai bune!

Munca in exces dauneaza iremediabil sanatatii!

Sa fii dependent de munca a ajuns un numitor comun al multor oameni care lucreaza pentru companii de tipul Big4. Dar daca ar fi sa puneti in balanta o viata sanatoasa si munca excesiva, ce ati alege? Raluca Stroescu de la Ernst&Young a ales... munca.Cazul Ralucai Stroescu de la Ernst&Young nu este cu siguranta o exceptie, iar cititoarele de pe forumul Eva.ro au venit, din pacate, cu exemple de cazuri similare: "Oameni buni!!! Sunt de-a dreptul indignata! Oare de ce ne amaram singuri viata? Anul trecut s-a intamplat ceva asemanator si in mediul bancar. O doamna care lucra la o banca. S-a culcat si nu s-a mai trezit. 32 de ani... doi copii fara mama... si cu povestea cu Raluca, D-zeu s-o odihnesca, e strigator la cer. Lucrez intr-o banca. Eram insarcinata si lucram de la 8.30 pana pe la 22.30. Poate pentru unii nu e mult, dar eram atat de stresata incat imi era frica sa nu pierd sarcina. Tot termenele ma disperau si pe mine, pierdeam clienti, trageam pentru bani, bani care vorba cuiva nu-i mai aveam pe la jumatatea lunii. Si pentru ce pana la urma. Acum am un bebe de cateva luni. In toamna ma intorc la serviciu, stau 7 luni acasa ca urla sefu dupa mine... nu mai sunt oameni. Mi-e groaza sa ma intorc. Sunt decisa ori sa impun un program si stiu ca pot sa imi impun decizia, ori daca nu, plec in alta parte. Nu vreau sa ajung la spital cu vreun accident cerebral, ori pe la nebuni sau mai rau in pamant. HAIDETI SA NE RESPECTAM MAI MULT!"Tragedia acestei tinere in varsta de 32 de ani vine sa traga un semnal de alarma in ceea ce priveste gradul de epuizare pe care suprasolicitarea de la locul de munca o poate provoca. Si acest lucru se intampla mai ales in cazul acelor companii care in loc sa isi motiveze angajatii in mod constructiv, ajung, in mod indirect, sa ii impinga si mai mult spre epuizare psihica si fizica, spre dependenta de munca, si chiar spre... moarte.Madalina Popescu, General Manager Pluri Consultants Romania, si-a exprimat, la randul sau regretul fata de aceasta situatie: "Este socant si incredibil ce s-a intamplat, si mai mult, este grav." General Managerul Pluri Consultants este de parere ca oricine poate ajunge intr-o stare de burn-out la un moment dat din diverse motive: "supraincarcare cu proiecte, promovare intr-un post pentru care nu exista inca toate competentele la nivelul cerut, explozia de piata, lipsa neasteptata a unui membru al echipei care cere efort suplimentar din partea celorlalti membri ai acelei echipe, o criza personala, etc.). Insa oricare ar fi aceste motive, starea de burn-out este una trecatoare. Cu ajutorul colegilor, cu ajutorul managementului, al celor apropiati si dragi, ca reactie de autoaparare, cel care se afla in aceasta situatie pune punct modului in care abordeaza activitatea pana atunci si schimba ceva in intensitatea si durata muncii." In continuare, Madalina Popescu a dorit sa aduca in prim plan cateva intrebari retorice, care ar putea servi drept un bun remember al unei persoane care a murit pe altarul muncii corporate: Cum a putut ajunge un manager al unei renumite companii sa se topeasca literalmente pe picioare fara ca nimeni sa nu observe asta? Probabil ca nu avea o viata personala propriu-zisa, deci pe nimeni apropiat caruia sa-i pese si care sa traga un semnal de alarma, probabil ca nici reflexele de autoaparare nu au functionat, dar unde a fost echipa in tot acest timp?Cum de nu au observat colegii, superiorii, starea in care s-a aflat o perioada destul de lunga de timp (pentru ca nu ajungi pur si simplu la 40 de kilograme intr-o saptamana...)? Si de ce nu au reactionat? Pana unde trebuie sa mearga devotamentul fata de companie? Care este top managerul din Board responsabil cu echilibrul viata personala-viata profesionala? Poate fi considerat un abuz taxabil de lege managementul in permanent suprastress? Poate ar fi bine de stiut ca in Statele Unite un astfel de stil de management este scos in afara legii, de unde si celebrul lor program de la 9 a.m. la 5 p.m. si ore suplimentare numai cu aprobarea scrisa a conducerii pe care de obicei o obtii atat de greu, incat iti piere si cheful de ore suplimentare... Pot fi facuti responsabili "non managerii" aflati in posturi de inalta raspundere pentru consecintele lipsei lor de competente de leadership? De ce apare suprasolicitarea?Madalina Popescu a dorit, de asemenea, sa ne precizeze faptul ca situatia Ralucai nu este una singulara. "Des intalnim profesionisti care se plang de epuizare in diverse companii. Este drept ca se intampla cel mai des in consultanta

Putem scapa de subiectivism?

Sa-ti arati emotiile la birou este neprofesional. Iar daca mai dai frau liber si subiectivismului, deja ai incalcat multe reguli. Acestea sunt "legi nescrise" si par a fi de bun simt. Insa putem fi sigure ca daca ne infrangem emotiile sau suntem mai putin subiective, suntem mai productive si mai eficiente? Sau e doar o chestiune de nuanta? Femeile sunt mai emotive si mai subiective decat barbatii si cu asta basta!Probabil aceste "legi nescrise" au fost initiate de barbati, insa cu certitudine si femeile au pus multe pietre de temelie acestui edificiu!Exista multe lucruri tehnice pe care le invatam in facultati sau in MBA, insa nimeni, niciunde nu ne invata cum sa ne manifestam in mediul de afaceri: cat si cum sa vorbim, cand si cat sa ne manifestam emotiile, cat sa fim noi insine si cat sa fim altfel doar de circumstanta etc.Se spune ca femeile sunt mai emotive decat barbatii, insa in materie de subiectivism cred ca suntem construiti cam la fel. Amintiti-va numai de ultima promovare a preferatului sefului vostru, nu era vorba si de subiectivism? Macar un pic?Si barbatii si femeile simt aceeasi "cantitate" de emotii insa barbatii, din fericire sau din nefericire, isi suprima aceste emotii. Acele emotii nemanifestate nu se evapora in univers, ci se transforma in altceva... De aceea sunt mult mai multi barbati cu probleme medicale, de stres, anxietate, frustrari, ducand chiar pana la mai multe sinucideri in randul lor decat al femeilor. Sa-ti exprimi emotiile nu este o problema, o problema devine in momentul in care emotiile nostre sunt trecute prin filtrul mintii si dintr-un banal disconfort, pornit de la o ofensa sa spunem, poti ajunge la furie, daca te gandesti, de exemplu, ca cel care ti-a spus-o este un subaltern sau o persoana pe care nu o agreezi.Este normal sa ne exprimam emotiile, este normal sa mai avem toane din cand in cand, este absolut uman sa fim subiectivi, in fond nu suntem roboti, ci fiinte. Numai emotiile duse la extrem sunt nesanatoase atat pentru corpul si mintea nostra, cat si pentru viata noastra profesionala. Inchipuiti-va un mediu de lucru plin de femei colerice, plangacioase, speriate, frustrate, demotivate, razand in hohote fara nici un motiv, barfitoare etc. Nu trebuie sa fim nici foarte emotive, dar nici foarte logice. Avem nevoie de amandoua pentru a fi eficiente si productive. Nu poti motiva si misca echipe daca nu folosesti componenta emotiva si nu poti fi riguros in proceduri fara latura logica. Din pacate in business vedem mai multe eforturi de a ne suprima emotiile, decat de a ne suprima logica, a face din ea o logica mai creativa.Subiectivismul este si el parte din emotiile noastre. Nu putem fi 100% obiective, oricat am incerca, deoarece lumea in care traim este cea creata de propriile noastre perceptii, de propriile paradigme. Daca noi credem ca directorul financiar este o persoana inchisa si nu prea zambeste la glumele nimanui (decat ale directorului general) atunci nu ne vom duce niciodata sa-i propunem un proiect impreuna sau macar sa-i spunem o gluma, ca parea trist. Suntem subiective asadar, il privim din prisma perceptiilor noastre. Trebuie sa trecem de aceasta bariera, de propriile perceptii pentru a scapa de subiectivism si a trai intr-un mediu de business mult mai sanatos si mai real, de fapt. Probabil ca directorul financiar nu este chiar asa de inchis, sau trist, ci poate trece printr-o perioada dificila.Singura modalitate de a trece de subiectivism este sa aducem claritate in relatiile noastre. Sa ii intelegem pe ceilalti, sa le intelegem emotiile, atitudinile si comportamentele, sa reactionam nu conform impulsului de moment ci sa asteptam sa se clarifice situatia, sa fim corecte atat fata de noi insine, dar si fata de ceilalti, sa relationam fara prejudecati si, mai ales, fara sa ne ascundem dupa multe degete puse in fata ochilor nostri.De cate ori ati ales sa faceti primul pas catre cineva care nu va este tocmai la suflet? Cand ati spus ultima data "multumesc" din inima, privind in ochi persoana respectiva? Cand ati stat ultima oara cinci minute gandindu-va cat de corecta sunteti cu voi insiva si cu ceilalti? Poate e timpul sa o faceti acum.Orice am spune sau am face, deocamdata este o lume de business condusa de barbati. Putem juca dupa regulile lor, insa este alegerea noastra sa fim naturale, sincere, corecte si, mai ales, feminine.

Iti arati slabiciunile la birou?

De multe ori ni s-a intamplat de-a lungul vietii sa avem de castigat daca ne-am aratat mai sensibile sau chiar neputincioase in fata unor situatii mai grele; au fost destui cei care au venit in ajutorul nostru. Dar cand esti la birou si mai esti si manager, cat de util sau sanatos este sa iti arati slabiciunile?Orice am face, vom fi catalogate ori "sensibile", ori "dure". Singura modalitate de a scapa de cele doua apelative ar fi sa ne comportam in asa fel incat sa nu cadem in vreo extrema. Dar daca nu suntem construite asa de la natura, avem mult de munca!In ce situatii ne-am putea arata slabiciunile?Iata cateva exemple: Ni se poate intampla "sa aducem" la serviciu problemele de acasa si atunci, cat de lucida mai poti fi in legatura cu planurile sau deadline-urile? De vreme ce, se pare, altele sunt prioritatile in mintea noastra, cat timp nu vom trage aer in piept si nu vom constientiza ca nu putem fi in doua locuri in acelasi timp, si sa mai si rezolvam ambele probleme, nu vom rezolva, de fapt, niciuna. Sau tocmai am fost uitate (pentru a cata oara!) la o promovare. Iar daca s-a intamplat ca in locul nostru sa fie promovat un barbat, cu atat ne e supararea mai mare!Cum sa te mai gandesti limpede la responsabilitatile tale? Cum sa treci peste? Aici solutii sunt mai multe: iti poti vedea linistita de jobul tau si sa-ti duci responsabilitatile la indeplinire ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, dar dupa ce ai cerut o intrevedere in legatura cu subiectul

Cat de apropiate putem deveni cu colaboratorii nostri?

Oricat am dori sa nu ni se intample, noi femeile, suntem mai emotionale si evident, mai implicate in orice se intampla in jurul nostru la serviciu. Aproape de fiecare data trecem prin prisma gandurilor si emotiilor noastre si ne punem in locul celuilalt, mai ales in situatiile neplacute. Iar daca mai lasam sa se si vada implicarea noastra, cel putin emotionala, atunci riscam sa ne fie interpretat comportamentul...Ideal ar fi sa lasam viata personala sa ni se desfasoare numai in timpul liber, iar cea profesionala numai la serviciu. Dar oare este posibil asa ceva in vremurile pe care le traim astazi?Am ajuns, aproape toti, sa ne petrecem mai multe ore la birou decat acasa, iar de cele mai multe ori sa consumam mai multa energie pentru treburile de business decat pentru cele personale, ceea ce este deosebit de trist, nu-i asa?In special tinerii la inceput de drum fac multe ore suplimentare, deopotriva femei sau barbati. Si de aceea, cu atat mai mult se ingroasa randurile femeilor si barbatilor singuri care nu mai au timp pentru a intalni alte persoane in afara celor de la birou si de a-si cladi relatii intime in afara spatiului de munca. Iar de aici si pana la o relatie la birou nu mai e decat un pas. Nu este ilegala o astfel de relatie, dar implica intotdeauna - nu uitati! intotdeauna - riscuri: Relatiile intre colegi pot duce la competitii si rivalitate, iar acestea se pot transforma in rau mai ales dupa despartire, cand se va pune problema avansarii unuia sau a celuilalt; Relatiile cu seful sunt cele mai nepotrivite: ceilalti colegi pot acuza favoritisme pentru orice lucru pe care poate chiar il meriti. Iar de cele mai multe ori, o despartire se poate transforma in demisie, si nu a sefului, ci a ta!; Relatiile cu subalternii pot duce tot catre favoritisme, iar acuzatiile pot sa nu fie intotdeauna nedreptatite, deoarece femeile pot cadea foarte repede si de cele mai multe ori inconstient, in capcana favoritismelor.Oricat ar fi de comod sau placut, mai bine faceti in asa fel incat sa aveti mai mult timp liber pentru voi, decat sa va implicati intr-o relatie la birou. Iar daca ati facut-o deja, nu uitati ca ea are mai multe sanse de succes daca unul dintre voi paraseste job-ul.De cele mai multe ori poate fi vorba nu de o relatie sentimentala, ci de una pur colegiala, dar si atunci trebuie sa fim precaute. Ar trebui sa instituim pentru noi personal, regula de "6 luni" pentru a ne apropia de unii dintre colegii de birou care ni se pare ca merita atentia noastra. Ar trebui chiar sa-i testam si sa vedem daca putem investi incredere. Intotdeauna exista lucruri tabu despre care nu ar trebui sa discutam la serviciu: Orice legat de business care are o doza de indiscretie (salariul sau primele, de exemplu); Barfa despre ceilalti, mai ales despre colegi, colaboratori sau clienti; Despre relatiile sentimentale, ale noastre sau presupuse ale celorlalti; Despre asa-zisele "picanterii"; Despre orice nu ne-ar placea sa auzim la televizor sau sa citim intr-un ziar.Iar daca initiem din cand in cand vreo discutie la birou sau "la tigara", sa ne imaginam intotdeauna inainte in ce s-ar putea transforma aceasta discutie in timp, daca s-ar lasa frau liber barfei prin birou si asta pentru ca "gurile rele" exista in orice companie.Nu inseamna ca nu ne putem cladi relatii la birou, si chiar relatii bazate pe incredere si suport reciproc, dar acestea sunt destul de rare. Insa merita tot efortul pentru ca prietenii si colegii in adevaratul sens al cuvantului sunt "specii rare" in timpurile repezi pe care le traim.

De ce sa nu lasi loc emotiilor negative la birou?

De cate ori nu ati plecat de acasa spre serviciu cam fara chef, cu gandul la weekend, iar odata ajunse la birou, o privire, un cuvant sau numai ideea unei sedinte au fost de ajuns pentru a va scoate instant din sarite. O stare negativa va poate distruge cateodata intreaga zi, asta este clar pentru toate; nu cred sa existe cineva care sa nu o fi experimentat macar o data! Stresul prelungit sau mania nu va pot conduce catre o viata normala si in nici un caz catre performante. Iar cel mai rau este faptul ca asemenea stari au tendinta de a se autoperpetua. Munca sub stres va va aduce mai mult stres, daca staruiti intr-o cearta va va aduce mai multa furie, atunci cand va concentrati pe ce nu merge. In acest fel, nu veti gasi niciodata solutii.Fiecare dintre noi isi doreste rezultate, iar pentru acestea suntem dispuse sa facem multe lucruri, astfel incat sa ne atingem obiectivele. Dar cum, daca ti se pare continuu ca seful nu te place, ca toti colegii tai sunt impotriva ta, ca ideile cele mai proaste din departament vin intotdeauna de la tine, ca tu nu-ti termini niciodata task-urile in deadline, ca nu vei scapa niciodata de job-ul asta plictisitor, ca nimeni nu te intelege, etc?Cu o astfel de gandire nu veti fi niciodata motivate sa gasiti solutii si sa va miscati din loc. V-ati rasuci in caruselul gandurilor si, oricat ati incerca, nu ati gasi o solutie atata vreme cat actiunile voastre sunt guvernate de emotii negative. Iar daca ar fi vorba numai de una, trecatoare, numai gandul la copilul de acasa, la persoana iubita sau la un ruj rosu pe care urmeaza sa il achizitionati, va va aduce repede zambetul pe buze. Dar nu despre astfel de emotii negative vorbim noi aici, ci de acelea care, asa cum am spus, au puterea sa se autoperpetueze. Si atunci, cum sa ne automotivam si sa ne si mentinem asa? Cum sa trecem din starea aceea de nemultumire si frustrare intr-una pozitiva? Si cum sa facem sa nu revenim la starea initiala, sa avem puterea sa schimbam ceva si sa mergem mai departe? Ei bine, in astfel de stari, numai chef de planuri, schimbari sau de proiecte pline de maretie nu aveti chef.Ce-i de facut cand aveti nervi? Scoateti o foaie de hartie, daca tot sunteti nervoasa, si scrieti, ca acum aveti putere sa o faceti, toate problemele majore pe care le aveti si toate motivele de disconfort, toate grijile, toate lucrurile negative care va vin in cap, tot ceea ce nu va convine in viata voastra personala si profesionala. Scrieti chiar si ceea ce nu ati dori sa vi se intample in viitor. Daca tot sunteti stapanite de stari negative, macar sa scoateti la iveala toate "nenorocirile" posibile. Mai aveti nevoie de hartie? Mai luati una si nu va opriti din scris. Scrieti tot, descatusati-va!Puterea negativitatii nu este de neglijat. Daca va simtiti blocate, fara scopuri marete in viata, fara visuri, fara posibilitati de promovare, fara suport, fara prieteni, atunci incepeti mai intai sa faceti o lista a "nenorocirilor". Ei bine, pe ele nu vi le doriti in viata voastra, nu-i asa? Ca tocmai experimentati ce stari emotionale va ofera.Acum transformati unul din lucrurile acelea negative in ceva pozitiv si vedeti ce se intampla. Mai intai transformati-l pe hartie, apoi imaginati-va ca il si traiti, iar mai apoi faceti-va un plan amanuntit pentru cum sa ajungeti acolo. Nu uitati sa revedeti planul in fiecare zi, in fiecare moment in care va revin gandurile negative, si nu uitati sa va aduceti aminte ca "totul e trecator" si ca singura solutie ca acea lista lunga a "nenorocirilor" sa se scurteze, este ca fiecare lucru negativ sa fie inlocuit cu unul pozitiv, iar astazi tocmai faceti primii pasi.Iar daca mai aveti nevoie de piloni, folositi-va de ceea ce va place cu adevarat: Vizualizati un apus sau un rasarit de soare; Cautati zambetul copilului vostru, macar intr-o fotografie; Ascultati o melodie care va remonteaza; Telefonati unei prietene care este intotdeauna optimista si vesela; Recititi un banc care va face sa radeti din suflet; Revedeti o comedie care va binedispune intotdeauna (daca sunteti acasa).Daca nimic din cele de sus nu functioneaza la voi, atunci trebuie sa existe ceva care v-a bucurat in trecut cu adevarat; readuceti-l in prezent pentru a vi se restabili buna dispozitie!Toate vrem rezultate remarcabile, iar pentru acestea chiar trebuie sa facem ceva, nu doar sa ni le dorim. Si amintiti-va intotdeauna ca, oricat ar fi de negre perspectivele, intotdeauna exista si reversul medaliei: bucuria lucrurilor marunte care ne construiesc cu adevarat viata. Trebuie doar sa ne asezam in unghiul din care sa le vedem cel mai bine!

Este loc pentru emotii in mediul de afaceri?

Raspunsul la aceasta intrebare este evident: da! Altfel am fi 100% rationali in tot ceea ce facem timp de 8 ore sau chiar mai mult, atat cat ne petrecem la serviciu. Intr-un studiu legat de emotiile la locul de munca s-a ajuns la urmatoarea concluzie: 32% dintre noi nu suntem deloc fericiti la locul de munca, iar 86% dintre noi credem ca performantele noastre sunt strict legate de ceea ce simtim in legatura cu job-ul pe care il avem. Ganditi-va ca ne petrecem la serviciu o patrime sau chiar o treime din viata noastra adulta, asa ca, vrem sau nu, locul nostru de munca are un impact semnificativ asupra vietii noastre. Cand suntem fericiti, devenim mai creativi, mai flexibili, mai deschisi. Iar emotiile la birou, pozitive sau negative, au un real impact asupra motivatiei noastre. Ce ne poate face fericiti, sau macar multumiti, la locul de munca? Atingerea obiectivelor poate fi un motiv de bucurie. Atata vreme cat avem obiective clare, destul de provocatoare, care ne pun in valoare calitatile noastre si ne fac sa ne descoperim si alte puncte forte, atunci fiecare dintre noi poate experimenta placerea lucrului bine facut, bucuria realizarii si ne poate incarca de energie. Este foarte important sa exprimam bucuria, sa ne simtim plini de energie. Ne va fi de folos noua insine, dar si celor din jur: zambetul este molipsitor, nu? Feedback-ul primit si recunoasterea meritelor au un impact pozitiv asupra noastra. Este foarte important sa stim sa primim felicitarile si complimentele celor din jurul nostru atunci cand le meritam si nu sa ni se para ca era normal sa facem asta. E job-ul nostru! Experimentati bucuria "loviturilor" primite sau date si va veti face ziua de munca mai frumoasa! Colegii ne pot face viata mai placuta la job! Este evident ca relatiile interpersonale au un impact foarte mare asupra emotiilor noastre, iar noi femeile, tindem chiar mai mult catre relationare decat barbatii. Oferirea suportului, colegialitatea adevarata sau chiar prieteniile fac diferenta dintre un loc de munca neplacut, rece sau chiar ostil si unul in care te duci cu placere datorita colegilor, chiar si atunci cand nu iti place seful.Ce ne deranjeaza insa la locul de munca? Sunt multe lucruri, printre care: managementul prost, prea multe sarcini si prea multe deadline-uri, colegii necooperanti, politicile companiei si birocratia. Evident, sunt mult mai multe, fiecareia dintre voi probabil ca va mai vin in minte inca vreo doua-trei motive de frustrare la job! Ce facem in aceste cazuri? Vorbim cu cei in care credem ca putem avea incredere, ne concentram pe altceva mai placut, ne straduim sa facem fata situatiei si emotiilor, iar, cateodata, din pacate... mancam! Nu sunt probabil cele mai bune solutii atata vreme cat nu rezolva situatiile, dar asta se intampla! Este de preferat insa, sa gasim o cale de rezolvare a problemelor care ne produc emotii negative: sa discutam cu cei implicati direct, si nu la o tigara, sa gasim solutii pentru acea situatie, sa nu amanam, ascunzandu-ne in spatele unor sarcini mai placute, gandindu-ne ca poate se rezolva de la sine si, mai ales, sa ne abtinem sa mancam... Nu este deloc recomandat sa ne lasam prada emotiilor negative si sa pufnim in dreapta si-n stanga, sa ne facem planuri de razbunare, sa vanam greselile celorlalti sau sa barfim. Si nu este, de asemenea, deloc bine pentru sanatatea noastra sa ne aranjam un zambet larg si fals catre sef, sa fim o "yes woman" si sa facem lucruri pe care nu am vrea de fapt sa le facem. Poate credeti ca e bine pentru cariera, dar cat de multumite sunteti de voi dupa ce faceti astfel de compromisuri? Ce exemplu ati fi pentru copilul vostru daca v-ar vedea comportamentul? Este de preferat sa fim noi insene de fiecare data, sau macar in marea majoritate a cazurilor! Bucurati-va de ceea ce vi se intampla bun in job-ul vostru, apreciati-va la adevarata valoare, apreciati-i si pe cei de langa voi, zambiti mai mult!Iar pentru "zilele negre": Luati-va o pauza de 10 minute si plimbati-va pentru a iesi din starea negativa in care va aflati; Discutati situatia si gasiti solutii cu un coleg de incredere, nu la o tigara, de nervi, cu oricine se nimereste; - Faceti-va o lista cu "nu vreau sa..." si va va fi de mare ajutor pe viitor. Puneti acolo exact ceea ce nu vreti sa vi se intample: nu vreau sa fiu nepregatita, nu vreau sa par distrata, nu vreau sa fiu luata prin surprindere etc.; Ganditi-va la posibile solutii in legatura cu ceea ce nu merge prea bine. Cateodata ramanem paralizate si nu mai stim ce trebuie facut. Ei bine, intotdeauna exista o solutie si e bine sa fii tu aceea care o gaseste, nu altcineva! Actionati! Stiti cum se spune: "degeaba te superi, ca oricum iti va trece!", asa ca puneti lucrurile in miscare in sensul bun, gasiti-va motivatia si resursele care va pot face sa vreti si sa puteti sa va miscati catre rezultate pozitive si... actionati! Nu uitati ca oricat de rau poate sa para un eveniment la locul de munca, sta in puterea nostra sa avem o atitudine pozitiva fata de el. Nu uitati ca in orice situatie exista si partea buna. Cautati-o intotdeauna, concentrati-va pe asta, gasiti solutii si urmati planul. Rezultatele nu vor intarzia sa apara! Depinde numai de voi! Fiti altfel decat majoritatea, invatati sa fiti stapane pe emotiile voastre si totodata pe propria voastra cariera!

Familie sau cariera?

Parea ca terminasem ideile despre motivele care pot "ucide" cariera unei femei, dar iata ca nu este asa. Intrand acum ceva vreme pe forum am vazut ca o utilizatoare a pus intrebarea: "cariera sau familie? Daca ar fi sa alegeti, dragi 'Eve, ce ati face?". Si, sincer, am fost destul de surprinsa sa vad ca foarte multe din cele ce au raspuns in legatura cu acel subiect ar alege familia. Spun asta deoarece pare, la prima vedere, ca raspunsul este conform cu educatia primita in cei "sapte ani de acasa" si anume: "femeia trebuie sa puna familia pe primul loc, iar barbatul cariera!".Probabil ca este un moment in viata (sau mai multe) cand familia trebuie si chiar este pe primul loc. Nimic nu se compara cu dragostea partenerului, cu zambetul copilului atunci cand ne vede, cu linistea unui camin perefect (sau aproape perfect)! Insa mi se pare ca a venit momentul sa ne ocupam mai mult de noi, si nu de noi prin prisma celorlalti. Sa ne acordam noi insene aceeasi sansa pe care si-o acorda barbatul atunci cand se intreaba (daca se intreaba) "cariera sau familie?". Sa ne gandim ca suntem singurele carora ne pasa cu adevarat cel mai mult de noi

Cand este momentul?

O asemenea intrebare ne-am pus aproape toate in legatura cu aparitia pe lume a unui copil. Acum e momentul sau ar fi mai bine sa aman pana cand imi gasesc un nou job mai bine platit, sau pana terminam casa, sau pur si simplu... mai tarziu pentru ca mai este destul timp? Iar daca deja te-ai hotarat ca acum este momentul, la cateva luni de la venirea micutului pe lume iti pui inca o data aceeasi intrebare: cand e momentul... sa ma intorc la serviciu? Pauza data de concediul post-natal variaza in general intre trei luni si doi ani. Exista si exceptii in care proaspetele mamici se intorc mai devreme de trei luni la serviciu, dar numai ele stiu prin ce trec... Diferentierea aici se face in functie de cat de mult iti place ceea ce faci, ce relatie ai cu colegii de birou, daca lucrezi intr-o multinationala sau "la stat" si de prioritatile de moment. Bineinteles ca daca ai ales momentul sa ai un copil pentru ca oricum vrei sa-ti schimbi job-ul si simti ca a venit timpul de schimbari majore in viata ta, atunci e bine sa iti faci calculele in functie de noua abordare: unde te vezi lucrand, de ce tocmai acolo si ce obiective vrei sa atingi in cariera ta. Acum chiar ai vreme sa stai si sa te gandesti bine ce vrei cu adevarat sa faci. Si chiar recomand sa ai o asemenea conversatie cu tine.Daca vrei sa te intorci la acelasi loc de munca, pentru cariera sau pur si simplu pentru bani (sa fim sincere si sa recunoastem ca numai cu banii "ce se cuvin" nu poti sta doi ani acasa, cand tu esti obisnuita cu salariu de sute sau chiar mii de Euro pe luna), atunci 3-5 luni e o perioada "perfecta". Astfel nu vei pierde legatura cu business-ul in care ai activat, cu colegii, cu noutatile de pe piata. Oricum ti se va parea ca ai trait intr-o alta lume in cele cateva luni in care ai lipsit, dar, pentru orice mamica, prioritatile sunt deja altele. Cariera sau banii nu ii mai faci in primul rand pentru tine, ci pentru "mogaldeata" de acasa. Exista femei care tin legatura aprope permanent cu serviciul prin intermediul emailului si carora nu li s-a simtit lipsa la raportarile periodice, de exemplu. E de preferat, oricat ai sta acasa, sa faci efortul de a te tine la curent cu ceea ce se intampla la serviciu si in domeniul tau. E nevoie de acest lucru pentru tine, pentru dezvoltarea ta, pentru cariera ta. Exista situatii, mai ales in multinationale, cand, cu cat te intorci mai devreme, cu atat avantajele (nu numai materiale) sunt mai mari. Acest lucru este normal, de vreme ce esti un pilon important in companie, ai adus valoare in echipa, ai dezvoltat persoane langa tine si mai ai multe de spus si de facut in domeniul tau.Corect ar fi ca banii primiti pentru concediul post-natal sa fie in deplina concordanta cu munca depusa si contributiile facute pana atunci, iar efortul de a te intoarce la job sa fie rasplatit pe masura, pentru ca meriti! Atata vreme cat vrei sa iti construiesti o cariera trebuie sa faci sacrificiul de a te intoarce mai devreme de un an la serviciu pentru ca dupa, va fi extrem de greu de recuperat, integrat, construit. Exista evident avantaje si dezavantaje: cu cat te intorci mai devreme e mai bine pentru cariera ta si mai putin bine pentru tine ca mama, insa invers este aproape la fel de rau pentru cariera, pentru tine si copil. Nicicand nu vei putea sa fii "mama full time", asa ca mai bine construieste-ti cariera linistita si fii si o mama responsabila. Si mai presus de orice, bucura-te de toate cate ti se intampla!

Balanta perfecta?

Ajungem cateodata, din cauza stresului, la senzatia ca nimic nu mai conteaza, ca nu mai avem putere, ca nu ne mai intereseaza lucruri care inainte ne pasionau, ca am ajuns intr-o etapa de "burnout". Nu este vorba aici numai de "business burnout", deoarece parca nici acasa nu suntem relaxate, gandurile ne sunt in continuare la serviciu, la deadline-uri, la bugete etc. Iar acasa nu am venit sa ne odihnim si sa ne incheiem linistite o zi de munca, ci trebuie sa o luam de la capat, ca "noi" pentru copiii nostri, pentru sot, pentru familie, pentru prieteni... Tocmai din cauza "muncii duble", femeile sufera mai des decat barbatii de "burnout". Isi pierd interesul mai des, nu mai vad nici un viitor in job-ul pe care il fac sau in vreun alt loc in business, totul este un act repetitiv, insa o repetitie trista, nu un "bis"! Si poate, nimic nu este mai distructiv carierei noastre decat aceasta stare de "burnout". Exista multe motive pentru care se ajunge aici: Tendintele perfectioniste. Cate femei nu le au? Cate dintre noi nu incercam sa facem totul cat mai bine atat in viata personala, cat si in cea profesionala? Cate dintre noi nu fac asta ca sa iasa in evidenta, pentru ca altfel nu i-ar fi recunoscute realizarile de catre sef? Cate dintre noi nu credem ca trebuie sa facem mai mult decat este nevoie ca sa fim observate? Incapacitatea de a prioritiza. Cu atat de multe pe cap, cand sa-ti mai dai seama ce este cel mai important? Si cand sa mai ai timp sa iti faci si o lista a prioritatilor? Da, avea dreptate trainerul de time management, dar in lumea reala, parca lucrurile stau cumva altfel... Parca nu-i timp de asta, sau ceva nu se potriveste cu teoria! Incapacitatea de a spune "nu". Cate dintre noi stim sa ne delimitam bine sarcinile si sa nu mai tot acceptam "provocari" noi pentru a ne demonstra ca putem? Cate dintre noi am invatat sa spunem "nu" pentru ca exact acesta este raspunsul corect? Lipsa echilibrului in viata personala. Cate dintre noi isi amintesc sa rada, sau macar sa zambeasca? Cate dintre noi "isi permit" cel putin sa mearga o jumatate de ora pe jos zilnic, ca sa nu mai amintim de mersul la sala? Cate dintre noi se simt vinovate cand isi rezerva cateva ore pe saptamana numai pentru ele? Lipsa motivatiei. Aceasta este deja un cerc vicios. Nu mai ai motivatie, ajungi in "burnout", esti in "burnout" si nu mai vezi nici o motivatie in nimic. Este evident cam ce-i de facut in fiecare situatie in parte: sa ne mai oprim din a face totul, sa mai si delegam, sa practicam time management-ul si sa avem o "to do list", dar realista, sa invatam sa spunem "nu" fara sa ne simtim vinovate, sa ne facem timp si pentru noi, dar cel mai important este sa ne regasim motivatia de a merge mai departe, de a avea grija de noi, de cariera noastra, de viata noastra. Sa ne intrebam ce ne-ar aduce zambetul pe buze si ce faceam inainte cu placere si multumire. Sa ne intrebam care este marea problema cu care ne confruntam acum si cum sa facem sa o depasim. Sa fim sincere si sa recunoastem: serviciul e de vina? Seful e de vina? Sotul e devina? Sau eu sunt vinovata pentru ceea ce mi se intampla? Pana la coada, chiar daca ai da vina pe sef sau pe sot, tot ajungi la tine insati, acolo este provocarea cea mare! Sa ne intrebam cui sa-i destainuim toate problemele pe care le avem si sa cerem suport persoanelor in care avem incredere.Si mai presus de toate, sa invatam sa vedem lucrurile diferit, iar apoi chiar sa le facem diferit. Nu exista numai negru, de fapt intuneric nici nu exista, exista doar lipsa luminii. Asa ca fa lumina in viata ta, fa-ti un plan pe termen foarte scurt si scurt, iar cu pasi mici, datorita rezultatelor, iti vei gasi motivatia. Decat un plan maret pe care crezi ca nu-l vei indeplini niciodata, mai bine vreo 2-3 marunte, dar care iti vor da impulsul sa mergi mai departe. In mod sigur iti vei gasi motivatia care inainte te facea sa fii sigura ca poti muta muntii din loc, vei gasi adevarata cale de urmat, la acelasi loc de munca, ori la un alt job, sau poate intr-o alta casnicie. Orice trebuie schimbat, schimba-l, atata vreme cat nu se lasa imbunatatit, ci mai degraba se strica. Nu va aduce niciodata valoare in viata ta. Si atunci, de ce sa-l pastrezi? Fa ordine in viata ta, gaseste adevarata motivatie ca sa mergi mai departe. Adica exact acolo unde vrei sa ajungi!

Invata sa fii un invingator

Te poti numara printe campioni. Poate ca nu stii acest lucru sau poate ca nu esti convinsa de faptul ca iti poti provoca limitele. Conceptul de a fi invingator a determinat o echipa sa faca un lucru la care nici nu visa: sa finalizeze un proiect nu in doua ore, cum evalua initial, ci in mai putin de trei minute.Oricine isi poate depasi propriile limite si deveni, astfel, un "campion". Yigal Or-Bach, Partener al companiei Synergize Consulting si Presedinte Tmurot, enumera aspectele cele mai importante ale conceptului de invingator:Poti invata sa devii un invingator Cand vorbesti despre invingatori, tinzi sa crezi ca au talente extraordinare, ca au noroc, ca este ceva magic legat de a fi invingator. Vestea cea buna este ca nu e asa, iar vestea cea rea este ca trebuie sa muncesti din greu pentru a ajunge la acest nivel. Daca ne uitam la profilul oricarui invingator vom vedea ca sunt persoane care muncesc foarte mult pentru a obtine rezultatele respective. Exista cateva etape pe care daca le urmezi va creste probabilitatea de a atinge anumite performante care te vor defini ca fiind un invingator. La prima vedere, poate parea un proces destul de tehnic - urmezi anumiti pasi si devii invingator. Dar nu este numai atat, pentru ca motivatia si dorinta de a obtine aceasta pozitie conteaza foarte mult. Uneori, oamenii nu cred ei insisi in puterea lor de a ajunge la acest nivel. De aceea cel mai important este ca ei sa fie convinsi ca isi pot provoca limitele.Ce este un invingatorDe obicei, se spune ca un invingator este cel care se afla mereu pe primul loc. Noi il definim total diferit: campion este cel care reuseste sa isi foloseasca la maxim potentialul si sa isi creasca performantele pentru a atinge rezultate semnificative si sa le mentina chiar si atunci cand se confrunta cu dificultati si presiune. Invingatorul este cel care isi depaseste permanent limitele.Alaturi de calitatile si cunostintele de care organizatiile au nevoie, exista un lucru care este specific abilitatii de a fi un invingator, pe care noi il numim "gandire coreta sub presiune". In mare, este vorba despre faptul ca invingatorii nu fac lucrurile automat, se gandesc la ceea ce fac. Exista 11 pasi pentru a avea acest mod de a gandi. Voi vorbi despre cei mai importanti dintre acestia.Poate chiar inima conceptului sta in cum construiesti oportunitatea pentru succes, cum implementezi ceea ce planifici, care sunt standardele si cum mentii momentum (cum iti protejezi realizarile de trecut si in acelasi timp incepi sa construiesti o noua oportunitate). Este foarte solicitant. Organizatiile care se afla pe primul loc reusesc sa mentina succesul. Ceea ce nu este usor, fiind un proces care trebuie sa fie incurajat si sustinut permanent. Totul este facut de oameni, de aceea trebuie sa ii motivezi, ajutandu-i sa realizeze ca sunt invingatori si, daca nu sunt, ca exista moduri de a deveni. Nu reinventa roata Oamenii tind sa priveasca procedurile ca fiind partea birocratica a organizatiei, ei spun ca acestea sunt un mod prin care managerii le controleaza comportamentul. Noi propunem un alt mod de a le privi: daca vrem sa intelegem mecanismul din spatele succesului, daca exista un mod anume de a face lucrurile care conduc la succes, vrem sa invatam din el. De aceea trebuie sa ii trasformam intr-o procedura ce le va arata altora ca nu trebuie sa reinventeze roata, pentru ca ea exista deja. Intr-un fel, oamenilor le place sa reinventeze roata. Dar invingatorii nu fac asta. Am lucrat cu un programator foarte bun; cand discutam despre o problema, imi spunea "Stai putin" si cauta pe Internet, spunand "probabil ca este cineva care deja s-a gandit la asta". Cand folosesti tactici si informatii care deja s-au dovedit a fi eficiente, ai o baza pe care poti construi. Astfel ai toate sansele sa iti depasesti limitele. Descopera campionul din tineFiecare este un campion, trebuie doar sa descopere acest lucru. A invinge inseamna a te invinge pe tine iar si iar, sa nu te multumesti cu succesul obtinut la un moment dat. Este ca si cand ai impinge a masina: o data ce ai urnit masina din loc, trebuie sa impingi mereu. Daca masina se opreste, trebuie sa o iei de la capat. 5 pasi catre a fi un manager "campion"1. Intotdeauna defineste ce inseamna succesul. Nu te opri la a visa, fa tot posibilul pentru a-l face sa devina realitate, pas cu pas. 2. Evalueaza lucrurile pe care le-ai facut bine. Cunoaste-ti punctele tari. Uneori ne este teama sa ne dam feed-back pozitiv. Daca nu reusesti acest lucru pentru tine, uita-te in jur. Poate ca ai de invatat de la altcineva care face ce faci si tu.3. Considera tot ce ti se intampla ca fiind o oportunitate. Trebuie sa fii optimist si sa recunosti ca nu poti fi tot timpul la potentialul maxim. 4. Realizeaza ca ai o problema atunci cand esti permanent sub presiune. Intr-o astfel de situatie, iti poti propune sa maresti procentul de timp in care te simti bine.5. Identifica angajatii "campioni". Evalueaza-i in functie de doi parametri: dorinta de a fi mai buni si vointa de a face lucrurile mai bine.

Cate roluri ai?

De cate ori pana acum nu ai simtit aproape saptamanal, daca nu zilnic, ca esti exact ca jonglerii de la circ, incercand sa sustii in echilibru 10 farfurii cu doua maini? De cate ori, in acelasi timp, nu s-a intamplat sa te sune copilul sau sotul, seful sa intre pe usa biroului, clientul sa astepte un raspuns urgent, iar e-mailurile sa nu mai conteneasca?Daca te uiti insa la viata ta din perspectiva rolurilor pe care le ai, poti sa integrezi toate aspectele vietii tale si sa te plasezi pe tine si valorile tale in centrul "universului" tau.Este timpul sa lasi farfuriile jos si sa te ocupi de fiecare in parte! E timpul sa realizezi cate roluri joci in viata ta si care sunt acestea. Scrie toate rolurile pe care crezi ca le ai. Cu siguranta, ele sunt dintre acestea:• sotie sau partenera;• mama;• fiica;• manager;• prietena;• "casnica" - cineva trebuie sa se ocupe si de casa, nu? Si probabil ca mai sunt si altele. Insa nu uita ca mai ai un rol: acela de propriul tau coach. Rolul in care ai grija de tine, te dezvolti, cresti, faci ceea ce iti place si iti da valoare. Iar daca faci parte dintre cele care vor sa incerce ceva nou, va aparea un nou rol in viata ta: poate vrei sa scrii o carte sau sa participi la un maraton; va fi un nou rol in viata ta, de adaugat la celelalte, la care trebuie sa muncesti din greu in viitor, nu? Daca ti-ai facut lista, recreeaz-o in asa fel incat sa nu ai mai mult de 8 roluri: alipeste rolurile care au legatura intre ele, sterge ceea ce nu este cu adevarat important pentru tine in acest moment. Numarul maxim trebuie sa fie 8, altfel ti se va dilua atentia si vei ajunge iarasi jongler. Fii sincera cu tine si da-ti cate o nota pentru fiecare rol in parte. Cat meriti pentru tot efortul pe care il depui acum? Cat de mult te implici in fiecare rol? Ceilalti cat ti-ar da? Cat de echilibrata iti este viata? Sunt sigura ca meriti mai mult. De aceea e timpul sa faci ceva pentru tine: scrie-ti pentru fiecare rol in parte cate un obiectiv de indeplinit in urmatoarele 3 luni, de exemplu. Fii atenta si fa-le SMART. Altfel nu iti setezi obiective, ci doar iti aglomerezi agenda si mai adaugi farfurii... Ai curaj si pune-ti printre obiective lucruri pe care ti le doreai de mult, dar "nu ai avut timp" pentru ele. De cand nu ai mai fost la restaurant cu partenerul tau, sa va priviti in ochi si sa va ascultati cu adevarat unul pe celalalt? De cand nu i-ai mai citit copilului o carte sau de cand nu i-ai mai dat un sfat de cum sa se poarte cu fata pe care o place? De cand nu ti-ai mai sunat parintii? De cand nu ti-ai mai ascultat cu adevarat echipa pe care o conduci, colegii? De cand trebuiau schimbate jaluzelele de la bucatarie, pentru ca nu mai sunt deloc la moda? De cat timp nu ai mai citit o carte? Fa-ti timp pentru lucrurile pe care ti le doresti si care vor da valoare vietii tale! Infrumuseteaza-ti viata si a celor care te inconjoara. Merita!