Campioană la ultramaraton, agresată sexual în Budapesta. Refuză să-și ascundă vânătăile și are un mesaj direct: „Fugi!“

După episodul traumatizant prin care a trecut, Viktória a găsit puterea de a zâmbi și de a lupta împotriva violenței


Ultramaratonista a pozat cu toată deschiderea pentru campania antiviolență, lăsând vânătăile să transmită un mesaj puternic care sfidează experiența cruntă prin care a trecut. "Mereu mă întrebam ce șanse are o femeie dacă e atacată. Mă gândeam adesea cum ne-am putea proteja fetița și ce am putea face pentru siguranța ei. Vărul meu, campion european la judo, spunea mereu că singura șansă pentru o femeie contra unui individ bine pregătit care o atacă este să fugă. Acum știu că dacă provocarea vine pe neașteptate, chiar și campioana Ungariei la ultramaraton poate fi ajunsă după 100 de metri, dar tot mai cred că cea mai bună soluție este să fugi: cât mai curând și cât mai tare!", a explicat ea.

Viktória a ținut să sublinieze că violența nu ține cont de șabloane sociale sau de interese politice: "L-am recunoscut. Mă saluta în fiecare dimineață cu un zâmbet pe față. Unul dintre jurnaliști mi-a zis: <<Mă mir că atacatorul era un tip înalt, blond, un ungur care arăta bine>>. Stereotipurile te pot înșela. Nimeni nu e perfect, nici eu nu sunt. Libertatea și siguranța sunt drepturi ale omului. Sunt indepedente de ideologie, culoarea pielii, sex sau religie. Caut mereu și găsesc onestitate și bunătate în relațiile cu ceilalți. Violența vine uneori din preajma noastră și nu de departe.

Voi sta mereu cu ochii în patru, refuz să trăiesc ținând ochii închiși."

"Vorbirea joacă un rol esențial în existența oamenilor. Îmi permite să dau informații despre mine sau să cer ajutor. Îmi permite să dau credibilitate unui gând spunându-l tare. Îmi permite să-mi exprim interesul pentru ceilalți oameni. Victimele vorbesc. Asta fac. Mai mult și mai tare!", a spus Viktória Makai.

Alergătoarea a povestit că devenise reticentă în a sări în ajutorul cuiva, dar agresiunea i-a schimbat modul de a gândi: "Suntem răspunzători pentru tot ce cunoaștem. Doar pentru că cineva nu-ți poate cere ajutorul nu înseamnă că nu vrea să se schimbe. Informația înseamnă responsabilitate! Eu o accept!"

"Soțul meu a luat de la spital tricoul meu plin de sânge și l-a spălat acasă.
Asistenta a păstrat la gerderobă bluza de alergare însângerată. Am regăsit-o când mă pregăteam de externare. Am fost șocată și m-am cutremurat când am dat cu ochii de ea. S-o arunc într-un coș de gunoi, în loc s-o pun în bagajul meu a fost un mic pas spre vindecarea acestei traume. Mai târziu nu am mai găsit bluza în coșul de la spital, ar fi fost o probă pentru acest caz"
, a povestit Viktória.
Ea a mărturisit că a renunțat și la pantofii pe care îi purta când a fost atacată. Iar alergătorii își aruncă pantofii doar când îi uzează după atâția kilometri trudiți...


Foto: Sportagvalaszto

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod