Semnele din nastere ale bebelusului - sunt periculoase?

Semnele din nastere reprezinta pete sau semne aparute pe pielea bebelusului tau, care pot dura toata viata sau pot disparea in timp. Unele dintre aceste semne sunt numite "ciupituri de barza" (daca sunt amplasate pe ceafa) sau "sarutul ingerilor" (daca se afla "la vedere", pe frunte sau pe pleoape). De regula, sunt niste pete rosii, maronii, vinetii sau pestrite, care dispar dupa cateva luni de la nastere. Uneori insa, disparitia lor se produce abia peste cativa ani. Un alt tip de semne din nastere sunt permanente. Cum arata aceste semne din nastere? Semne rosiatice, de culoarea zmeurei si putin iesite in evidenta, care apar pe pielea a aproximativ 10% dintre nou-nascuti. Acestea tind sa sa extinda, timp de cativa ani, dar dispar, de regula, in jurul varstei de cinci ani. Un hemangiom cavernos, un fel de "guguloi" zgrunturos albastrui sau vinetiu, care creste rapid in primele sase luni de viata a prichindelului tau, apoi evolutia sa incetineste. Pana la varsta de 18 luni, masa incepe sa scada si dispare complet pana la varsta adolescentei copilului. Pete maronii, inchise la culoare, sau pete netede de un maroniu deschis, care uneori au forma de "buchetele". Alunite (nevi), care variaza ca dimensiune si care pot fi iesite in evidenta sau "paroase". Asa-numitele pete mongoloide de culoare vinetie sau albastruie, amplasate pe spate sau pe fese, si care dispar, de regula, pana cand micutul ajunge la varsta la care incepe scoala. Pete asemanatoare unor vanatai, dar de culoare rosie ca vinul. Cele mai putin vizibile, ca si culoare, pot disparea, insa cele mai multe dintre acestea se mentin si chiar se maresc o data cu inaintarea in varsta a micutului. In loc sa le considere niste elemente desfiguratoare sau care trebuie indepartate, unii parinti cred ca semnele din nastere ale copiilor lor reprezinta un semn al unicitatii, fiind chiar atractive. Aparitia acestor pete este pusa pe seama unei superstitii sau "vorbe din popor" - daca mama, in perioada sarcinii, a "furat" un obiect sau un fruct (a luat obiectul respectiv, uitand sa spuna celui de la care l-a imprumutat, sau a gustat, de pe taraba unui taran, in piata, un fruct preferat, fara sa-l plateasca), forma acestuia va aparea pe pielea copilului sau, ca "dovada" a "furtisagului". Superstitia nu are insa nici un fel de baze si explicatii medicale. Semnele din nastere pot ridica probleme serioase de sanatate? Marea majoritate a semnelor din nastere este inofensiva. Totusi este mai bine daca pediatrul copilului tau examineaza cu atentie alunitele (nevii), in special pe cele foarte mari, cunoscute sub numele de nevi pigmentati gigant - exista riscul ca acestea sa devina canceroase mai tarziu, un risc mult mai mare decat in cazul alunitelor (nevilor) de dimensiuni mici. De asemenea, doctorul tau va dori sa tina o evidenta a semnelor potential problematice, cum ar fi cele de mari dimensiuni rosiatice, amplasate langa ochi, hemangioame de mari dimensiuni pe brate, picioare sau in zona ochilor, sau grupuri mari de pete maronii. Orice semn din nastere (in afara petelor mongoloide), care sunt localizate in partea de jos a coloanei vertebrale necesita o atentie medicala suplimentara. Petele rosii ca vinul de pe fata si de pe gat, chiar si cele de mici dimensiuni, il pot deranja extrem de mult pe un copil aflat la o varsta sensibila, la care este foarte impresionabil - aceste "stigmate" ii pot aduce probleme si confuzii pe plan psihologic, iar increderea in sine a copilului poate fi serios afectata. In acest caz, parintii pot folosi un machiaj profesionist, pentru a acoperi pata respectiva. Semnele din nastere ale copilului pot fi indepartate? Parintii sunt adesea tentati sa indeparteze cat mai repede semnele din nastere aparute pe pielea copilului lor (mai ales daca sunt amplasate in zone "la vedere"), convinsi fiind ca acestea nu reprezinta altceva decat elemente care il desfigureaza pe micut. Insa expertii recomanda ca aceste semne sa nu fie tratate decat in clipa in care incep sa interfereze cu functiile organismului. Uneori, hemangioamele cu aspect si culoare de zmeura pot necesita tratament, daca sunt pozitionate pe pleoape sau in zona ochilor, pe gat sau pe gura. Oricum, oricare ar fi situatia in care se afla prichindelul tau, consulta-ti medicul pediatru inainte de a face primul pas! Informeaza-te, lamureste-ti incertitudinile si apoi alege metoda cea mai potrivita pentru copilul tau! Care sunt optiunile de tratament? Printre aceste optiuni se numara criochirurgia (tratamente cu azot lichid), ceea ce inseamna ca semnul din nastere este "inghetat" si eliminat, chirurgia clasica, raze X sau terapia cu laser, precum si aplicarea de steroizi. Exista posibilitatea aparitiei unor cicatrice, care pot fi atenuate datorita chirurgiei estetice si reparatorii. Petele rosii, de culoarea sangelui, sunt dificil de indepartat complet, dar pot fi atenuate cu ajutorul terapiei cu laser. De regula, alunitele (nevii) pot fi indepartate chirurgical.

Sarcina si candidoza vaginala

Sunt insarcinata in 12 saptamani si am fost diagnosticata cu candidoza vaginala (Candida Albicans). Am primit tratament cu Canestene crema si, incepand cu luna a IV-a, si Colposeptine ovule.

Sanatatea dintilor in timpul sarcinii

In timpul sarcinii este necesar sa constientizati necesitatea unei alimentatii corespunzatoare, plina de vitamine, minerale si alte elemente adiacente. De asemenea, si pentru ingrijirea dintilor exista recomandari privind intretinerea celor proprii cat si ai copiilor dumneavoastra.Ce pot face pentru dintii mei?Mutatiile hormonale din timpul sarcinii conduc la modificarea vaselor de sange si a tesutului conjunctiv. Astfel, se poate ajunge la o predispozitie accentuata catre inflamarea gingiei, ce se manifesta, de exemplu, printr-osangerare repetata a gingiei. O astfel de inflamatie cauzata de structura dintelui se poate intalni adeseori la o persoana insarcinata. Apetitul sporit si nevoia de dulciuri pot conduce la aparitia cariilor. De asemenea, dintii au de suferit sub actiunea vomei, prezenta in primele luni de sarcina.Asupra smaltului actioneaza si agresiva acidiatate stomacala. Dumneavoastra nu trebuie, de aceea, sa va curatati dintii dupa vomat cu pasta siperiuta, ci mai bine sa-l spalati cu o solutie bogata in fluor. Pentru a inlatura pericolul aparitiei cariilor si al inflamatiei gingivale in timpul sarcinii trebuie sa intretinem o igiena stricta a cavitatii bucale.Ocazional pot aparea in timpul celui de al doilea trimestru al sarcinii mici excrescente ale tesutului gingival numite "tumori de sarcina", cauza acestora fiind in principal excesul de placa bacteriana. Gingiile sangereazausor, sunt rosii si inflamate. Dupa nastere, ele sunt indepartate chirurgical fara nici o problema.Dintre actiunile recomandabile in timpul sarcinii enumeram:Curatarea dintilor dupa fiecare masa sau dupa consumul de dulciuri si folosirea atei dentare;Folosirea unei solutii bogate in fluor pentru curatarea cavitatii bucale sau a unui gel pentru smaltul dintilor;O hranire sanatoasa si pentru dinti - foarte putin zahar si dioxid de carbon si un aport suficient de calciu, fosfor, vitamina A, C si D;Informatii, sfaturi si controale regulate la medicul stomatolog.Exista un mit potrivit caruia in timpul sarcinii se pierde calciul din dintii mamei. Calciul necesar copilului este asigurat de dieta si nu de dinti. Astfel, o dieta cu prea putin calciu determina "plecarea" calciului din depozitele de minerale (oase, dinti) pentru a asigura suplimentul necesar organismului.Temelia danturii sanatoase a copilului se construieste inca din timpul sarcinii. Astfel, baza o reprezinta perioada cuprinsa intre a 6-a si a 8-a saptamana de sarcina, asa numita aparitie a dintilor. Se formeaza astfel mici muguri sub forma de clopot - locul de incoltire pentru cei 20 de dinti de lapte si pentru cei 32 de dinti definitivi de mai tarziu. Dintii de lapte aparuti sunt intariti prin inmagazinarea de minerale, treptat-treptat, din a 4-a luna de nastere. De aceea este atat de importanta o hranire bogata in vitamine si minerale in timpul sarcinii. In cazul in care dumneavoastra va completati alimentatia cu tablete bogate in minerale si fluor, n-o puteti face fara sa va sfatuiti cu medicul curant sau stomatolog.Imediat dupa momentul nasterii, alveolele dentare sunt deja pregatite sa gazduiasca dintii de lapte. In ceea ce priveste domeniul dintilor laterali permanenti (maselelor), la acestia sunt prezenti cuspizii. Intre a 6-a si a 9-a luna de viata apar primii dinti de lapte. Dupa aceea, se definitiveaza radacinile. Pana la 24-a luna de viata sunt formati toti cei 20 de dinti ai danturii de lapte. Imediat dupa aparitia primului dinte de lapte, copiluldumneavoastra trebuie sa se obisnuiasca treptat cu ritualul curatirii dintilor - de exemplu printr-un departator delicat cu varful din vata sau bumbac. Curatirea dintilor este fundamentul pentru dinti frumosi si sanatosi, care ar putea rezista o viata.

Sangerari la inceput de sarcina?

Am nevoie de ajutorul dumneavoastra. Am ramas insarcinata in decembrie. Perioada fertila a fost cam 15 decembrie (ultima zi a ciclului menstrual a fost 1 decembrie). Am observat ca mi-a intarziat menstruatia, am avut greturi si ameteli, dureri ale sanilor si am hotarat sa fac un test de sarcina care a iesit pozitiv.Pe 13 ianuarie am avut o sangerare slaba. M-am speriat teribil si am mai cumparat un test care a iesit tot pozitiv. Pe 15 ianuarie insa iar am avut o sangerare sub forma unei pete mici si am mai facut inca un test care a iesit tot pozitiv. Care credeti ca ar putea fi cauza acestei sangerari? Poate anunta o sarcina extrauterina sau un posibil avort? (Aceasta sangerare a coincis cu consumul de lamai. Am evitat sa mai consum acum lamai. Credeti ca imi poate influenta cumva sarcina consumul de lamai?). Am citit ca orice sangerare vaginala poate fi ingrijoratoare pe parcursul sarcinii, dar uneori, una usoara sau petele nu constituie o problema, usoara sangerare marcand implantarea ovulului fecundat pe peretele uterin. Este adevarat? Mai este ceva. Simt de ceva timp o mica tensiune - ca o mica durere - in partea inferioara a abdomenului (ca o intindere, arsura sau presiune). Durerea abdominala inceteaza daca ma asez pe scaun - sau intr-o pozitie confortabila. Se intampla ceva grav in interiorul meu, care ar putea afecta fatul? Ce ma sfatuiti sa fac? Sunt speriata de un posibil avort. Imi doresc foarte mult acest copilas si nu vreau sa il pierd. Consumul de acid folic face rau fatului meu? Va multumesc enorm de mult si astept cu interes raspunsul dumneavoastra. - Ema.Dr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica - ginecologie la spitalul Elias din Bucuresti (telefon: 0723.999.939), raspunde:Sangerarile din aceasta perioada a sarcinii (in special pana in saptamana a 12-a) au o singura semnificatie: ceva este in neregula cu sarcina care se implanteaza in mucoasa uterina. Cam 50% din sarcinile insotite de sangerare reusesc sa depaseasca pragul de 12 saptamani. Restul de 50%, daca nu se intervine terapeutic, ajung la avort spontan. Acestea sunt sarcinile intrauterine documentate echografic (adica sacul gestational se vizualizeaza in interiorul cavitatii uterine).O sangerare in sarcina mica, insotita sau nu de dureri intr-una din fosele iliace (zonele in care stiti ca se afla ovarele), poate sa prevesteasca existenta unei sarcini extrauterine. Aceasta este destul de dificil de diagnosticat, intrucat o sarcina extrauterina este foarte greu de vizualizat echografic, semnele cele mai clare aparand cand sarcina este deja rupta cu aparitia sangelui in cavitatea abdominala.In cazul dvs:1. trebuie sa va asigurati ca sarcina se afla in cavitatea uterina efectuand o echografie.2. consumul de lamai nu are nici o legatura cu simptomele dvs.3. sangerarea data de implantarea oului are loc doar in perioada in care ar fi trebuit sa va vina ciclul, deci ceea ce aveti dvs nu este data de aceasta implantare.4. o sangerare in aceasta perioada este data de o placentatie defectuoasa. Studii recente, confirmate si din practica mea personala, au aratat ca suplimentarea terapeutica cu hCG 5000 ui la 4 zile, insotita de supliment progesteronic 300 mg/zi si de magneziu 200 mg/zi, scad riscul avortului spontan de la 50% la numai 15%.5. durerile abdominale pot fi date de ligamentele uterine care incep sa se intainda, de apasarea uterului pe vezica, de congestia pelvina specifica sarcinii, etc.6. consumul de acid folic nu numai ca nu face rau embrionului, dar, cum acidul folic e caramida ADN-ului, suplimentarea cu acesta vitamina reduce drastic riscul aparitiei defectelor de tub neural la fat, si este recomandabil a lua 5 mg acid folic pe zi.Daca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de undepoti achizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul decautare Sensiblu aflat in paginile Eva.ro

Viata amoroasa si sarcina

Asteptarea unui copil reprezinta o bulversare a vietii de cuplu, mai ales a celei sexuale. Sarcina este adesea o ocazie de a experimenta alte modalitati de a face dragoste si de a imbogati viata in doi. Este de dorit ca in timpul sarcinii sa existe o viata sexuala buna, deoarece procura partenerilor si viitorilor parinti momente de comunicare foarte importante. In caz de sarcina normala si in absenta riscului de nastere prematura, nimic nu impiedica cuplul sa aiba contacte sexuale. Intr-adevar, penetrarea nu prezinta nici un risc pentru fat (care se afla la adapostul sacului amniotic), iar contractiile uterine produse de orgasm nu declanseaza travaliul. Temerile din sarcina In timpul sarcinii, retinerile psihologice pot altera sexualitatea cuplului. Unii barbati continua sa-si doreasca partenera, dar o simt coplesita de sarcina, altii considera maternitatea incompatibila cu sexualitatea. Spre deosebire de partenerul sau, femeia isi vede corpul transformandu-se. Pot sa apara incertitudini si greutati, mai ales cand este vorba de o prima sarcina. In sfarsit, unele cupluri sunt jenate de ideea ca micutul poate fi intr-un fel martor la contactul sexual, mai ales in ultimele luni. In toate cazurile, exprimarea sentimentelor, temerilor, incertitudinilor, este mijlocul cel mai bun de a dezamorsa tensiunile. Supravegherea medicala Viata sexuala satisfacatoare in timpul sarcinii este benefica pentru cuplu. Totusi, in unele cazuri, mai ales in prezenta riscului de avort sau de nastere prematura, se impune evitarea raporturilor sexuale, chiar abstinenta de la orice activitate sexuala o perioada sau pe toata durata gestatiei. Evident, medicul obstetrician este cel care indica exact tipul de activitate sexuala ce trebuie evitat, si in ce perioada. In timpul primelor saptamani, sangerarile, chiar reduse, sunt adesea un semn de risc de avort: medicul contraindica in acest caz penetrarea. La mijlocul sarcinii, sangerarea poate indica o decolare de placenta: vor fi interzise penetrarea si orgasmul. Crampele dureroase resimtite in abdomenul inferior in primul si al doilea trimestru de sarcina pot semnifica un risc de avort; daca se manifesta in al doilea trimestru, pot indica probleme placentare. Aparitia lor in ultimul trimestru poate anunta un travaliu prematur. In toate cazurile, o durere inexplicabila impune consultatia medicala amanuntita si renuntarea temporara, pana la elucidarea cauzei, la orice activitate sexuala. Primele luni La inceputul sarcinii, producerea de hormoni feminini (foliculina si progesteron) creste rapid, ducand la turgescenta sanilor si a perineului. Volumul uterului nu creste vizibil decat dupa luna a treia, abdomenul marindu-se in luna a patra. Astfel, continuarea vietii sexuale depinde in esenta de starea fiziologica si, mai ales, psihologica a femeii. Dorinta sexuala a femeii scade adesea in primele luni de sarcina din motive fiziologice: ea poate fi influentata de clasicele greturi, care pot surveni in orice moment in timpul primelor patru-cinci saptamani; poate fi diminuata de noul echilibru hormonal (foliculina stimuleaza dorinta, iar progesteronul exercita un efect contrar). Sunt in general necesare mai multe saptamani pana la stabilizarea noului echilibru hormonal si la trezirea dorintei. A doua parte a sarcinii Cel mai frecvent dorinta revine in al doilea trimestru de sarcina, pentru a diminua din nou in ultimele luni, datorita disconfortului crescut din timpul contactelor. Pozitiile posibile pentru penetrare se schimba in cursul sarcinii, unele devenind incomode pe masura ce abdomenul se rotunjeste si sanii devin sensibili. Fiecare cuplu poate sa descopere o alta maniera de a face dragoste. Cei doi parteneri pot, mai ales spre sfarsitul sarcinii, sa-si ofere placere fara penetrare: prin imbratisari, sarutari, masturbare a partenerului si dezmierdari. Dupa nastere Dupa nasterea unui copil este normal sa treaca cateva saptamani pana la reluarea vietii sexuale. Chiar daca nu exista o norma in domeniu, unele cupluri asteapta efectuarea examenului postnatal (la 6 saptamani dupa nastere, la sfarsitul perioadei de lauzie) pentru reluarea vietii sexuale.Intr-o prima etapa, relatia sexuala se manifesta prin dezmierdari: penetrarea poate fi dureroasa in saptamanile de dupa nastere, din cauza unei iritatii a vaginului. Unele femei se tem ca nu vor mai simti placere in momentul penetrarii, din cauza largirii vaginului dupa nastere. De fapt, acesta este extrem de elastic si isi recapata progresiv dimensiunile obisnuite. Practicarea gimnasticii pelviene in timpul sarcinii si dupa nastere constituie un atu: aceasta confera femeii controlul musculaturii peri-vaginale, ceea ce usureaza mularea vaginului pe penis in timpul coitului. Dupa nastere, pot exista anumite motive care franeaza reluarea vietii sexuale: dureri perineale (perete situat intre anus si vulva) dupa o epiziotomie (incizie chirurgicala a perineului efectuata la nastere pentru a facilita iesirea copilului) sau dupa o ruptura; dezechilibrul hormonal si alaptarea, care produce uneori o diminuare a dorintei la femeie; oboseala si lipsa de somn acumulate; dificultatea femeii de a imbina maternitatea cu sexualitatea. Alaptarea nu impiedica totdeauna fecundatia Alimentarea la san a copilului, regulata si frecventa, opreste ovulatia. Alaptarea este considerata un mijloc contraceptiv dupa nastere. Daca reaparitia ovulatiei si a menstruatiei (menstruatia apare la patru-sase saptamani dupa nastere daca mama nu alapteaza) poate fi intarziata la femeile care alapteaza, alaptarea nu este o metoda contraceptiva eficienta. Asadar, este mai bine sa se utilizeze un contraceptiv pentru a preveni o noua sarcina.Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparuta la Editura RaoDaca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde poti achizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflat in paginile Eva.ro.

Cauzele avortului spontan - Sindromul antifosfolipidic

Fosfolipidele sunt constituente deosebit de importante ale membranelor celulare, practic fiecare celula din organismul animal are in componenta aceste substante, ceea ce duce la concluzia ca o afectare a acestor componente membranare poate altera functia oricarui tesut sau organ.In anumite conditii patologice, care tin de o alterare de novo a tesuturilor (avorturi spontane repetate, endometrioza, boli cu activare imunologica), pot sa apara anticorpi impotriva acestor fosfolipide.De asemenea boli autoimune precum Lupusul Eritematos Sistemic, Artrita reumatoida, Diabetul zaharat insulino-dependent imun, Dermatomiozita, Sclerodermia, Boala Chron, Psoriasisul, Tiroidita autiomuna Hashimoto, etc., pot fi insotite de titruri crescute a acestor anticorpi antifosfolipidici.Exista 6 fosfolipide cu rol deosebit de important in functia membranei celulare, si anume: Cardiolipina, Etanolamina, Fosfatidilglicerol, Fosfatidilinozitol, Acidul fosfatidic si Fosfatidil serina. Lezarea celulara repetata insotita sau nu de distrugerea acestora, poate conduce la formarea de anticorpi impotriva uneia sau mai multor fosfolipide. Acesti anticorpi influenteaza negativ functia anumitor celule dintre care cele mai importante sunt trombocitele, rezultand intr-o stare de hipercoagulabilitate cu aparitia de tromboze, ceea ce intr-o sarcina in plina dezvoltare poate avea consecinte dezastruoase. Trombozele situate la nivelul vaselor placentare, prin care embrionul sau fatul se hraneste, intrerup circulatia sanguina si schimbul de nutrienti si oxigen dintre mama si fat, astfel ca in scurt timp sarcina este compromisa si se declanseaza avortul spontan.Dintre cele 6 fosfolipide doua au un rol deosebit de important in placentogeneza, Fosfatidilserina si Etanolamina, actionand ca un "lipici" organic si asigurand atasarea placentei de peretii uterini. In sindromul fosfolipidic alterarea acestui mecanism conduce la esecul unei atasari ferme a placentei cu desprinderea ulterioara a acesteia de peretii uterului. Uneori putand exista si situatii in care anticorpii antifosfolipidici impiedica chiar atasarea embrionului de mucoasa uterina in momentul implantarii. Ambele situatii conduc la avort spontan.Din punct de vedere medical 25-30% din femeile cu avort spontan au sindrom antifosfolipidic prezent. Cum este diagnosticat un astfel de sindrom? In mod normal ar trebui ca la fiecare gravida la prima vizita (deci in sarcini foarte mici) sa se faca un screening al starii de coagulabilitate a sangelui, respectiv sa se masoare APTT (activated partial thromboplastin time). Daca aceste valori sunt crescute peste limita normala gravida ar trebui investigata mai specific, adica trebuie decelata prezenta a cel putin unuia dintre anticorpii antifosfolopidici (cel mai des se masoara Ac AntiCardiolipina ACL) si a unui alt marker denumit Lupus anticoagulant (LAC). Acesta din urma are aceasta denumire deoarece s-a observat ca anumite paciente cu Lupus prezinta o stare de hipercoagulabilitate si in serul acestora s-a descoperit aceasta substanta care, in mod paradoxal, in testele de laborator are efect anticoagulant in timp ce in organism produce coagulare sanguina. Toate aceste tipuri de anticorpi pot fi de clasa IgG, IgM sau IgA.Ce se poate face daca se descopera ca acesti anticorpi LAC si ACL sunt prezenti? Avand in vedere efectul trombotic pe care anticorpii il au in organismul matern se incearca atenuarea acestui efect prin administrare de Heparina sau de Aspirina in doze mici. Rezultatele terapeutice par a fi mai mult decat satisfacatoare.Boli autoimune si FAN prezentLa anumite femei exista o activare particulara a sistemului lor imunitar cu producerea de anticorpi impotriva propriilor structuri celulare, cel mai des impotriva componentelor nucleilor celulei (AND, histone) de unde si denumirea de Factori Anti-Nucleari FAN, a mitocondriilor, a muschilor netezi, etc. Dintre afectiunile insotite de aceste aberatii de exprimare a sistemului imunitar se numara Lupusul, artrita reumatoida, sclerodermia si toate celelalte boli enumerate in capitolul precedent. Prin urmare la aceste femei cu boli autoimune apare o distrugere marcanta a structuriilor proprii care nu mai sunt recunoscute ca "self" de catre acesti anticorpi, fenomen insotit de afectare majora a numeroase organe precum rinichiul, ficatul, plamanii, pielea, vasele sanguine, etc. O femeie cu o atare afectiune, daca ramane insarcinata, poate risca sa nu poata duce sarcina pana la capat deoarece aceasta activare imunologica interfera cu buna implantare si cu recunoasterea embrionului ca structuratolerata, astfel ca acesta poate fi identificat drept grefa necompatibila si rejectat, rezultand avortul spontan.Exista si o anumita categorie de femei care dezvolta FAN fara a avea ca substrat o boala imuna, acestea reprezentand cca 20% dintre femeile cu avorturi spontane recurente si cam jumatate din cele cu infertilitate si multiple esecuri ale procedurilor de fertilizare in vitro. In ambele circumstante FAN, care sunt deci anticorpi anti-AND sau a componentelor nucleare, produc o inflamare a placentei cu alterearea functiei acesteia si cu respingerea ei ulterioara de catre sistemul imunitar matern.Pentru determinarea existentei acestui tip de aberatie imunitara se pot face teste serologice (din sangele matern) care pot decela pana la 25 de tipuri de anticorpi anti-self. De asemenea se pot masura si titrurile FAN, dar care este un test mai putin sensibil. Testele sunt interpretate in functie de titrul anticorpilor, titrurile peste 1/32 fiind sugestive pentru existenta unei alterari imunologice. Cu cat titrul este mai ridicat, de exemplu 1/128, cu atat numarul anticorpilor este mai mare (ei pot fi decelati la dilutii ale serului mai mari) si afectarea este mai importanta.Ce se poate face in aceste situatii? In occident exista o solutie terapeutica in administrarea intravenoasa de imunoglobuline (IVIg) care sa distruga acesti anticorpi (un fel de anticorpi anti-anticorpi), insa tratamentul este extrem de scump la ora actuala, o fiola de gammaglobulina costand de ordinul sutelor de dolari. O alta solutie o ofera combinatia intre aspirina in doze mici si predninson, insa acesta din urma poate afecta dezvoltarea glandei suprarenale fetale.Anticorpi antispermatozoiziO mica parte dintre femeile cu infertilitate si avort spontan recurent prezinta anticorpi impotriva spermatozoizilor. In mod surprinzator si barbatii pot prezenta anticorpi antisperma, in special dupa vasectomie, leziuni sau infectii testiculare. Acesti anticorpi sunt molecule proteice din familia imunoglobulinelor ce au tropism pentru o anumita parte a spermatozoidului. In momentul atasarii in zona specifica pot sa interfere cu activitatea spermei in diferite moduri: imobilizarea spermatozoizilor, aglutinarea lor, limitarea capacitatii acestora de a traversa mucusul cervical sau impiedicarea acestora de a penetra ovulul.In general cand se vorbeste despre anticorpi antisperma se aminteste atat clasa de imunoglobuline din care fac parte (IgG, IgM sau IgA) cat si locul specific de legare (capul spermatozoidului, gat sau coada acestuia). IgG sunt gasiti mai ales la barbati pe cand IgA se gasesc in mucusul cervical si in fluidul folicular la femei.Sindromul acesta trebuie suspectat atunci cand exista un test postcoital anormal (spermatozoizi imobili in mucusul cervical), cand exista anticorpi antifosfolipidici (sindromul antifosfolipidic se asociaza deseori cu prezenta anticorpilor antisperma) sau cand sotul are o spermograma alterata. Testarea pentru anticorpi antisperma la femei se face prin analiza a sangelui. Exista la ora actuala 5 metode de decelare a acestor anticorpi, din pacate nu am date daca la noi in tara se face vreunul dintre ele.De obicei o femeie cu anticorpi antisperma nu va putea ramane insarcinata cu nici un alt partener (sot sau donor de sperma), solutia in acest caz fiind o tehnica de reproducere asistata denumita ICSI (intra-cytoplasmatic sperm injection), adica femeii i se extrage un ovul in care se injecteaza doar pronucleul continut in capul spermatozoidului si embrionul rezultat se introduce in cavitatea uterina a acesteia. Totusi, datorita asocierii cu alte probleme imune (sindrom antifosfolipidic si populatie uterina de celule B si NK agresiva) si aceasta solutie terapeutica poate fi sortita esecului cu aparitia avortului spontan.Populatie B si NK agresivaExista peste 40 de tipuri de limfocite care alcatuiesc sistemul imunitar si care sunt clasificate in functie de antigenele prezente la suprafata lor membranara, denumite CD (Cluster Determinant). Buna si echilibrata lor functionare permite unei persoane sa ramana sanatoasa indiferent de agresiunile la care este supusa de catre factorii din mediu. Dintre aceste tipuri doua sunt extrem de importante in aparitia problemelor de infertilitate si avort spontan: CD 19+5+ si CD 56+. Fiecare femeie se naste cu un anumit tip de astfel de celule limfocitare. Daca o femeie are unul dintre aceste tipuri agresive, ea va avea sanse foarte mari sa aiba avorturi spontane recurente.CD 19+5+ sunt limfocite din categoria B, adica cele ce produc anticorpi. Din pacate anticorpii produsi de aceste celule B sunt anticorpi antifosfolipidici, FAN sau anticorpi anti-sperma, astfel ca femeile cu aceasta populatie celulara sufera de afectiuni precum cele descrise la bolile respective. In mod normal procentul acestor limfocite tip B este de maxim 10%, asa ca o crestere in numar a populatiei acestea de celule B este insotita de probleme de infertilitate, implantatie si dezvoltare eficienta a sarcinii. Aceste celule mai produc si anticorpi impotriva hormonilor necesari sarcinii sa se dezvolte (estradiol, progesteron si hCG) astfel ca mucoasa uterina este prea subtire pentru a putea sustine o implantare eficienta a embrionului si pentru a-I asigura hrana, corpul luteal nu este sustinut eficient de doze adecvate de hCG astfel ca va secreta insuficient progesteron, etc.CD 56+ sunt limfocite de tipul NK (Natural Killer), adica celule care nu au nevoie de cooperare cu alte tipuri de limfocite si pot ataca direct structurile considerate non-self. Daca cresc in numar (peste 12% din totalul de limfocite) celulele NK pot determina avorturi spontane. De asemenea si o crestere a citotoxicitatii lor poate avea aceleasi consecinte dezastruoase. Celulele NK de acest tip pot sa previna implantarea embrionului, pot leza celulele trofoblastice sau structurile embrionare, pot duce la aparitia de necroze deciduale (a mucoasei uterine unde se implanteaza embrionul) sau pot afecta circulatia placentara, toate acestea putand conduce la avort spontan.

Cauzele imunologice ale avortului spontan (III)

In era transfuziilor sanguine si a transplanturilor de organemajoritatea dintre dumneavoastra sunteti familiarizate cu notiuniprecum compatibilitate, reject de grefa, anticorpi, sistem imun, etc. Cusiguranta trebuie sa cunoasteti faptul ca un organ transplantat nu poatefi acceptat de catre organismul gazda decat daca exista o compatibilitateintre donor si acesta.Tipizarile tisulare folosite in selectarea donatorilor de organe auaratat ca in general copiii nu sunt compatibili cu parintii, astfel caacestia nu pot dona organe parintilor sai. In lumina acestor lucruri esteremarcabil faptul ca o sarcina poate fi acceptata de catre organismulmatern fara ca aceasta sa declanseze fenomenul de reject, desi eacontine si material genetic strain organismului matern (cel provenitde la tatal copilului). Daca nu v-ati pus pana acum intrebarea aceastacu siguranta multi doctori si oameni de stiinta au facut-o. Pana recentera larg raspandita ideea ca sarcina reprezinta o stare a organismuluimatern caracterizata, printre altele, si de catre o toleranta imunitaraa acestuia vis-a-vis de copilul care se dezvolta in uter. Lucrurile nustau insa asa si, mai mult, nu sunt chiar atat de simple.Pentru a intelege fenomenele ce stau la baza apararii imunitare am sa faco paralela poate putin simplista. Un organism animal poate fi asemuitnici mai mult nici mai putin cu un stat. Un stat care este condus decatre un guvern care ia deciziile cele mai importante, si care, ca oricestat care se respecta, are si un Minister al Apararii. Intr-un organismanimal, deci si la noi oamenii, acesta armata este reprezentata decatre sistemul imunitar, alcatuita dintr-o serie intreaga de categoriide "soldati" denumiti leucocite (celulele albe). Fiecare categoriede leucocite are un rol bine definit in apararea organismului. Estecred inutil a preciza faptul ca celulele albe au principala functiede a proteja organismul impotriva invaziilor microbiene, virale sauparazitare. Mai putin stiti despre faptul ca ele au un rol primordialsi in indepartarea structurilor alterate ale propriului organism sau indistrugerea tesuturilor neoplazice.Cum reusesc acesti soldati sa recunoasca cine este prieten si cinenu? Continuand analogia, putem spune ca soldatii nostrii au insemneparticularizate care deosebesc fiecare armata una de alta. Aceste insemnesunt de fapt niste mici lanturi proteice ca niste antene exprimate lasuprafata fiecarei celule din organismul nostru, care sunt deosebitede cele ale altor organisme. Exact ca si echipele sportive sau armatelecare au echipamente deosebite unele de altele. Cu ajutorul acestor mici"antene" leucocitele sunt capabile sa recunoasca o celula self (care esteproprie organismului) de una non-self, straina (virus, bacterie, globularosie, celula neoplazica, etc.). In consecinta daca o astfel de celulaeste detectata ea va fi decodificata din punct de vedere informational(un fel de contraspionaj, nu?) si apoi vor fi fabricate arme (anticorpi)capabili sa distruga tipul respectiv de celula. Antenele de care amamintit, adica insemnele personalizate, poarta numele de antigene HLA(human leukocyte antigen) si fiecare om are un HLA diferit de cel almajoritatii altor oameni (totusi diferentierea nu este chiar atat destricta ca in cazul amprentelor, deci exista oameni cu HLA identic,fapt pozitiv care de altfel permite si transplantul de organe).Am amintit ca pana recent s-a crezut ca embrionul are o pozitieimunologica privelegiata si ca este tolerat de catre organismul maternpentru ca nu exprima nici un fel de antigene HLA. Fals! Daca o celulanu prezinta nici un fel de insemne este categorisita drept inamica siin consecinta va fi distrusa. Prin urmare s-a descoperit ca embrionulexprima un tip particular de insemne care fac parte din HLA clasa G, farasa exprime antigene HLA clasice. Spre deosebire de antigenele HLA clasice(clasele A,B,C si D, implicate in aparare si reject de transplant) caresunt de ordinul sutelor, antigenele HLA-G sunt doar 5 tipuri in toatalumea, deci este evident ca sansele compatibilitatii intre mama si fatsunt extrem de ridicate.Antigenele HLA-G sunt exprimate NUMAI la nivelul trofoblastului (din carese va forma placenta), nici o alta celula din organism nu exprima in modnormal acest tip particular de insemn. Cu alte cuvinte in momentul incare embrionul se implanteaza in mucoasa uterina si face cunostinta prinintermediul trofoblastului cu sistemul imunitar matern el va semnalizaintentiile sale prietenoase prin exprimarea antigenelor HLA-G, ca sicand ar spune o parola: "Mama, nu trage, sunt eu, copilul tau!". Sistemulimunitar matern il va recunoaste drept self si nu numai ca il va toleradar il si va ajuta sa creasca prin fabricarea unor anticorpi blocanticare pe de o parte vor inactiva armata de celule NK (care au un numece nu mai necesita explicatii: natural killer) uterine iar pe de altaparte se vor atasa de placenta realizand un fel de camuflaj placentar,aceasta devenind un fel de "lup in blana de oaie" pacalind sistemulimunitar matern, precum vor stimula si dezvoltarea placentei.Odata acest sofisticat mecanism explicat, ne intrebam cum este posibiltotusi ca anumite sarcini sa nu fie acceptate de catre organismul maternsi sa se produca avorturi repetate. Voi incerca sa trec in revistacauzele cele mai frecvente ale aparitiei acestui fenomen de reject.1. Compatibilitate HLA intre mama si tata2. Sindromul antifosfolipidic3. Boli autoimune4. Anticorpi antisperma5. Populatie de celule NK si B agresiva1. Compatibilitate HLA intre mama si tataDa, ati citit bine. Compatibilitate si nu incompatibilitate. Stiu capare un paradox si ca, poate, contrazice tot ce am scris mai sus, darlucrurile chiar asa stau. Judecand la scara evolutiei, diversificareaunor trasaturi reprezinta un avantaj pentru specia respectiva, astfelincat Natura favorizeaza la maxim speciile la care aceasta diversificarese produce. In consecinta daca mama are antigene HLA clasice similare cucele ale tatalui, si in special HLA-DQ?, embrionul nu mai este recunoscutdrept ceea ce este (adica un organsism tolerat) si in consecinta nu sevor mai fabrica anticorpii blocanti, fenomen cu consecinte dezastruoasepentru embrion: celulele NK vor avea "mana libera" sa atace trofoblastul,celulele trofoblastice nu vor mai fi stimulate sa se dezvolte, sarcinaoprindu-se in evolutie. In continuare placenta va fi categorisita dreptself alterat si va fi distrusa de catre sistemul imun matern. Vom vedeamai tarziu ca acesta distrugere placentara poate determina aparitia unorprobleme imunologice si mai grave precum sindromul antifosfolipidic.

Astmul bronhic si sarcina

Am 29 de ani si sunt din Iasi. Atat eu cat si sotul meu ne dorim foartemult un copil. Va rog sa-mi spuneti daca exista vreun pericol din punctulde vedere al sarcinii cat si al fatului, faptul ca am astm bronhic din1987 si sunt dependenta de Ventolin. Folosesc Ventolinul zilnic, uneorichiar depasesc doza de 6 pufuri/zi. Uneori mai iau si Miofilin. Racescinsa foarte usor deoarece lucrez intr-un mediu propice (cu publicul),si deseori fac complicatii care nu cedeaza decat la antibiotic (Klacid,Eritromicina.) si sunt alergica la penicilina. Va rog sa-mi spunetice riscuri sunt, daca sunt si ce trebuie sa fac, sau ce tratament masfatuiti sa urmez ca totul sa fie in regula. Am mare incredere in sfatuldumneavoastra si astept cu nerabdare raspunsul. - Paula R.Dr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica - ginecologie la spitalulElias din Bucuresti, raspunde:Astmul bronhic este o afectiune relativ comuna in randul populatieifeminine si in consecinta reprezinta o afectiune care ar trebui sa fieluata in calcul atat de catre obstetricieni cat si de pacientele caredevin sau incearca sa devina insarcinate. Cam 4-10% dintre gravide suferade astm intr-o forma mai mult sau mai putin grava in timpul sarcinii,incluzand aici si un numar de femei care nu au avut nici o criza de astminainte de sarcina. Daca sunteti una dintre acestea, sarcina reprezintaunul dintre momentele in care grija dvs. asupra modalitatii de gestionarea acestei afectiuni devine foarte acuta. Este normal sa va intrebaticum poate astmul sa afecteze bunul mers al sarcinii. Grija majora estelegata de posibilitatea afectarii fatului in timpul unui acces sever deastm. Dar nu numai acest eveniment poate reprezenta o problema in timpulgestatiei. Dar sa luam lucrurile in ordine.Astmul bronhic este o afectiune pulmonara obstructiva in care suntafectate caile respiratorii terminale, adica bronhiolele mici chiarinainte de alveolele pumonare. In timpul unui atac de astm acestebronhiole se contracta si pacientul intampina dificultati in a inspiraaerul dar mai ales in a-l expira. Pentru a preveni deficitul respirator,in astm se administreaza o serie de medicamente cu rol bronhodilatatordintre care cele mai cunoscute sunt cele din clasa beta-mimeticelor(substante ce stimuleaza receptorii beta adrenergici ce au rol inbronhodilatatie), corticosteroizii (care reduc inflamatia si inhibasecretia de substante ce par sa induca bronhospasmul) si anticolinergicele(blocanti de receptori muscarinici cu rol in bronhospasm). In sarcinaeste recomandat a se pastra aceeasi atitudine terapeutica ca si in cazulfemeilor ne-gravide. De obicei problemele ce apar in timpul sarciniise datoreaza subdozarii medicamentoase. Trebuie sa stiti ca un astmnecontrolat medicamentos pune in pericol mai mult fatul (nastereprematura, restrictie de crestere) decat daca se respecta schematerapeutica.Din cate inteleg dvs. sunteti in tratament cu Ventolin (betamimetic)si sporadic luati si Miofilin.Ceea ce trebuie sa stiti despre astm si (viitoarea) sarcina sunt, farapretentia de a fi complet, urmatoarele:- in timpul sarcinii simptomele se pot schimba. In aproximativ 1/3 dincazuri se produce o imbunatatire majora a simptomelor in timpul sarcinii,in aceeasi plaja de procent producandu-se o agravare a lor;- o inrautatire a simptomelor respiratorii se poate produce in ultimaparte a sarcinii si fara sa existe un substrat astmatic, pur si simpludatorita compresiei mecanice a diafragmului datorata uterului gravid;- pe parcursul sarcinii trebuie urmarite cateva detalii dintre carecel mai important este masurarea FEV (volumul expirator fortat . in modnormal in prima secunda a expirului fortat se golesc cam 3/2 din volumulpulmonar, in astm acest volum scade dramatic datorita bronhospasmului);- medicamentele antiastmatice sunt in general considerate sigure insarcina. Ventolinul, pe care il luati dvs, este un medicament de clasa C(deci nu este clar stabilita siguranta in sarcina la om) si impreunacu Brycanilul este cel mai sigur de folosit in sarcina. Administratinjectabil poate determina o serie de tulburari precum tahicardie (ritmcardiac crescut) materna si fetala, hipotensiune materna, insuficientacardiaca congestiva materna. Sunt raportate cazuri de polidactilie fetala(degete supranumerare) daca este administrat in primul trimestru. In dozeterapeutice cu spray-ul nazal nu exista riscuri de afectate fetala. Sica o paranteza, doza maxima de Ventolin este de 12 pufuri pe zi, nu 6,desi doza recomandata este de 3-4 pe zi la 3 ore interval;- miofilinul stimuleaza eliberarea catecolaminelor cu rol bronhidilatatorsi relaxeaza diafragmul. Desi este foarte popular pe la noi, importantamiofilinului ca agent antiastmatic este intr-o dramatica cadere,in prezent avand el o fereastra terapeutica foarte ingusta. De altfelpentru a atinge efectul bronhidilatator este nevoie de o doza foarteaproape de cea toxica, ceea ce in sarcina este exclus;- puteti lua in calcul si utilizarea corticosteroizilor in cazul uneicrize majore de astm, cel mai uzitat fiind beclometazona (Becotide)care se administreaza tot cu un turbo-inhalator nazal;- cat despre tratamentul antibiotic pe care il faceti sistematic candva imbolnaviti, eritromicina si claritromicina (Klacid) fac parte dinclasa macrolide, antibiotice de clasa B, adica considerate sigure insarcina. Nu uitati sa va intrebati doctorul daca trebuie sa schimbatiantibioticul daca acesta este sigur (cititi si prospectul);- atentie in timpul travaliului, efortul si emotia putand declansa ocriza, desi acest lucru se intampla extrem de rar. Si cum contractiileuterine reduc oxigenarea fetala va dati seama ca o criza de astm vascadea si mai mult oxigenul care va ajunge la nivel fetal. Daca vetiavea un astfel de atac, el va fi tratat ca si cum nu ati fi gravida;- alaptarea nu este influentata de tratamentul antiastmatic;- exista o mica sansa ca si copilul dvs. sa se nasca cu o anumitapredispozitie de a face astm. Totusi va pot vinde un pont: studii recenteau aratat ca alaptarea la san peste 9 luni, administrarea de grasimiesentiale (ulei de peste), feritul de fumat in ambientul copilului si ocasa curata (praf si alergeni redusi la maxim) scad drastic sansele cacopilul dvs. sa dezvolte astm.In concluzie astmul netratat poate pune in pericol atat mama cat sifatul astfel ca terapia riguroasa antiastmatica in sarcina capata oimportanta vitala. Medicamentele antiastmatice au putine efecte secundaresi afecteaza fatul mai putin decat un atac sever de astm. Totusi,daca sunteti ceva mai orientata spre un tratament cu cat mai putinemedicamente va sfatuiesc sa va interesati de un tratament homeopaticcare este foarte eficient si foarte sigur in sarcina.Daca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.

Avortul spontan - se poate face ceva?

Nu putine dintre dumneavoastra, cele care ati trait neplacuta experientaa pierderii unei sarcini, ati auzit in cabinetele doctorilor pe la carev-ati perindat expresii de genul: "ati avut ghinion, mai incercatipana reusiti", "nu se mai poate face nimic, sunteti prea in varsta","aveti un organism slabit, de aceea avortati mereu", "nu stiu/nu am timp,incercati la un endocrinolog", "asa a fost sa fie", "totul mergea atatde bine, nu imi explic ce s-a intamplat", etc.Una dintre cele mai importante realizari in viata unui om este concepereaunui copil. Pentru indeplinirea acestui deziderat trebuie sa aiba loco succesiune de evenimente deosebit de importante: o maturare perfectaa ovulului cu un timing de ovulatie la fel de perfect, secondate deo fecundare reusita, realizata de catre un spermatozoid normal, totulurmat de o implantare ireprosabila a embrionului intr-o mucoasa uterinapregatita hormonal si structural in cel mai mic detaliu. Punctele cheieale acestei adevarate aventuri il reprezinta o structura celulara si unmaterial genetic normal al celor doi gameti (ovulul si spermatozoidul),caile anatomice prin care cei doi gameti intra in contact sa fiepermeabile, mucoasa uterina in care se produce implantarea embrionului safie bine pregatita, sistemul imunitar matern sa fie capabil sa recunoascaembrionul ca fiind o structura "self", iar pe parcursul sarcinii sa nuapara probleme care sa interfere cu dezvoltarea normala a fatului.Din pacate anumite persoane, din motive mai mult sau mai putin cunoscute,sunt private de dreptul fundamental al fiecarei fiinte vii, acelade a face copii si de a-si aduce astfel contributia la perpetuareaspeciei umane. Aceste persoane se confrunta cu o problema denumitainfertilitate. Infertilitatea reprezinta, in sensul cel mai larg,incapacitatea unui cuplu de a concepe dupa un an de contact sexualneprotejat sau incapacitatea femeii de a duce la bun sfarsit o sarcinacare sa se finalizeze cu nasterea unui copil viu. In trecutul umanitatiifemeile incapabile de a ramane insarcinate erau privite cu o oarecarereticenta, fiind considerate singurele vinovate de acesta situatie. Inultimile decenii, odata cu avantul fara precedent luat de catre stiintefundamentale precum genetica, biologia celulara sau imunologia, conceptiaasupra cauzelor infertilitatii unui cuplu s-a schimbat radical. Astazise vorbeste de infertilitatea cuplului si nu doar de a femeii sau abarbatului. Cea mai grava fateta a infertilitatii o reprezinta avortulspontan recurent: femeia este capabila sa ramana insarcinata dar nupoate tine sarcina si avorteaza.In miniserialul care urmeaza pe parcursul mai multor saptamani voiincerca sa explic, intr-un limbaj cat mai putin academic, care suntcauzele avortului spontan si ce se poate face la ora actuala, atat pe planmondial cat mai ales la noi in tara, in gestionarea acestei afectiuni.I: Cauze geneticeII: Cauze anatomiceIII: Cauze imunologiceIV: Cauze infectioaseV: Cauze endocrineVI: Cauze toxiceCauzele genetice ale avortului spontanConcluzii practiceCauzele anatomice ale avortului spontan (II)

Cauzele anatomice ale avortului spontan (II)

Odata ce ovulul este fecundat de catre spermatozoid (proces ce areloc in treimea externa a trompei lui Fallopio) embrionul nou formatisi incepe calatoria spre cavitatea uterina, locul unde va "domicilia"pentru restul vietii sale intrauterine. Pentru ca dezvoltarea sa sa sedesfasoare in conditii optime trebuie indeplinite o serie de conditiianatomice, hormonale si imunologice. Episodul acesta ne vom ocupa decauzele anatomice ale avortului spontan.1. Anomalii congenitale uterineIn procesul de embriogeneza organele genitale interne feminine iau nastereprin fuziunea a doua structuri embriologice denumite canalele lui Muller,aflate de o parte si de alta a liniei mediane a organismului. Capetelesuperioare ale celor doua canale nu fuzioneaza devenind cele doua trompeuterine, portiunea medie a canalelor Muller fuzioneaza formand uterul,iar portiunea inferioara formeaza prin fuziune colul uterin si portiuneasuperioara a vaginului. Daca in acest proces complicat de organogenezaapar disfunctii, in mod evident organele anatomice in final vor prezentaanomalii structurale. Aceste particularitati arhitectonice ale uteruluipot sa influenteze neagtiv dezvoltarea armonioasa a embrionului sau maitarziu a fatului.Dintre cele mai frecvent intalnite sunt:- Uter septat . apare prin lipsa de resorbtie a peretilor canalelor Mullercare intra in contact unul cu altul astfel incat nu se formeaza o cavitateuterina unica ci doua cavitati separate de un sept. Avortul poate saapara din mai multe motive dintre care cel mai frecvent este aceela caembrionul se implanteaza pe septul uterin care este sarac vascularizatastfel incat nu poate furniza suficiente nutriente embrionului, acestaoprindu-si evolutia la un anumit moment dat cand cererile sale depasescnet oferta materna.- Uter bicornuat . apare din lipsa de acolare a celor doua canale Mullerin portiunea medie astfel incat apar apar doua hemiutere (adica douajumatati de uter) cu un singut col. Acesta are cel mai bun prognosticdintre toate anomaliile mulleriene, cauze de avort spontan fiind lipsade distensie adecvata a hemiuterului gravid concomitent cu crestereafatului sau implantarea embrionului pe peretele medial, cel care ar fitrebuit sa fuzioneze cu peretete contralateral al celuilalt hemiutersi apoi sa se resoarba (acesti pereti sunt foarte slab vasculatizati,intervenind mecanismul escris la uterul septata). Din fericire aceastaanomalie este foarte rar o cauza de avort spontan. O forma mai blandaa acestei anomalii o reprezinta uterul arcuat, care prezinta un fel deincizura spre fundul uterin, fiind deci vorba de o incompleta fuziune aperetilor mediali in partea superioara. In acest caz exista o cavitateunica sub forma unei inimi.- Uter unicornuat . apare din lipsa de formare completa sau partiala aunei jumatati de uter.Apar astfel trei subtipuri ale acestei anomalii:Uter unicornuat cu un corn rudimentar de partea afectata care nu comunicacu cavitatea uterina;Uter unicornuat cu un corn rudimentar care comunica cu cavitatea uterina;Uter unicornuat care nu prezinta nici o structura mulleriana de parteaafectata.In general sarcinile pot fi duse la capat (cca 40% se termina cu avortspontan) mecanismele avortului fiind cele descrise la uterul bicorn.- Uter didelf . reprezinta cea mai rara anomalie muleriana. Apareprin lipsa totala de acolare a celor doua canale mulleriene rezultanddoua hemiutere cu doua coluri uterine. Sarcina poate fi dusa la capat,mecanismele avortului fiind cele de mai sus.Diagnosticul acestor anomalii poate fi pus:Clinic - in timpul examenului cu valve se poate decela prezenta a douacoluri (deci uter didelf) sau a unui sept vaginal in treimea superioara(suspiciune de anomalie muleriana cu obligativitatea investigatiilorulterioare)Echografic . la o echografie facuta de un echografist experimentat sepot pune in evidenta prezenta a doua cavitati care sugereaza o anomalieuterina (sept, uter uni sau bicorn). Necesita investigatii ulterioare.Histerosalpingografia HSG . se injecteaza o substanta de contrastradioopaca in cavitatea uterina si se realizeaza o radiografie carepune in evidenta forma cavitatii uterine, dar care nu poate da indiciiasupra tipului de anomalie (de exemplu nu poate diferentia septul deuter bicorn)Histeroscopia . este o procedura diagnostica extrem de simpla care constain introducerea unei camere video minuscule in cavitatea uterina cuvizualizarea imaginilor pe un ecran TV. Pe langa acuratetea deosebitaa detaliilor histeroscopia poate fi utilizata si pentru rezolvareachirurgicala a unora dintre anomalii, in speta septul uterin.Laparoscopia . este singura metoda care poate pune diagnosticul exactal anomaliei uterine, si consta in introducerea unei camere videoprintr-o incizie abdominala subombilicala minuscula (5mm sau 10mm dacase intentioneaza si terapie chirurgicala) si se vizualizeaza imaginile peun monitor TV. Singurul dezavantaj al acestei proceduri este ca necesitaanestezie generala.2. Noduli fibromatosiNodulii fibromatosi reprezinta una dintre cele mai frecvente cauze deavort spontan. Nodulii pot avea o serie de localizari care pot influentadezvoltarea embrionului. Astfel nodulul se poate dezvolta in interiorulcavitatii uterine avand doua consecinte: poate ocupa cavitatea uterinainfluentand negativ dezvoltarea embrionului sau poate servi drept locde implantare a oului, avortul survenind ulterior datorita lipsei denutritie a embrionului.Nodulii intramurali pot si ei sa deformeze cavitatea uterina daca suntprea voluminosi, dar cea mai frecventa cauza a avortului in acestesituatii o reprezinta implantarea embrionului in dreptul acestor noduli,cu deficit al formarii placentei.In polifibromatoza uterina (numerosi noduli de mici dimensiuni diseminatiin tot peretele uterin) embrionul nu se dezvolta datorita placentatieidefectuoase.Diagnosticul acestei afectiuni se face echografic sau histeroscopic.3. Polipi intracavitariCresterea excesiva localizata a glandelor endometriale si a tesutuluidin jurul acestora conduce la aparitia unor excrescente care proeminain cavitatea uterina. Acestea poarta numele de polipi. Ei pot sa aiba dela cativa milimetri pana la cativa centimetri. Pot avea o baza larga deimplantare (sesil) sau pot fi pedunculati. Mecanismul avortului spontaneste in majoritatea cazurilor lipsa de spatiu pe care embrionul o are ladispozitie pentru dezvoltate. Daca polipul este sesil el poate servi dreptloc de implantare a embrionului cu deficit de placentatie ulterioara.Diagnosticul poate fi pus tot echografic si prin histeroscopie, precumsi prin HSG.4. Cancerul de endometruDesi este extrem de rar la varsta reproductiva, neoplasmul poate fio cauza a vortului spontan. Actioneaza prin aceleasi mecanisme ca sifibromul uterin (lipsa de spatiu si placentatie deficitara).5. Sinechii uterineIn cazuri de avorturi spontane neglijate terapeutic sau in avorturila cerere cu chiuretaje uterine "temeinice" endometrul poate fi lezatireversibil astfel incat orice sarcina ulterioara nu mai poate fi dusa lacapat. Cicatricile formate dupa aceste situatii agresive pentru endometrupot ori sa inchida aproape complet cavitatea uterina (sindrom Asherman),ori sa desfiinteze pur si simplu orice urma de endometru. Evident caambele situatii vor impiedica ori implantarea embrionului ori dezvoltareaacestuia prin lipsa de spatiu.Diagnosticul poate fi pus echografic, histeroscopic sau prin HSG.I - Avortul spontan - se poate face ceva:

Gimnastica pentru gravide (III)

Continuam serialul de gimnastica pentru cele care sunteti insarcinate, cu exercitii pentru muschii aductori si posturi de pregatire pentru nastere normala, practicate in perioada sarcinii.Exercitiile, pe care le puteti practica si acasa, va sunt recomandate de Vania Limban de la Active Center, un centru de pregatire pentru sarcina si nastere.Sedinta foto a avut loc chiar la sediul centrului, unde Eugenia Locovei, de 26 de ani, gravida in ultima luna, a facut cateva dintre exercitiile care au ajutat-o sa se mentina in forma pe toata perioada sarcinii.Practicarea exercitiilor de gimnastica aerobica ajuta gravida sa se simta revigorata, mult mai capabila sa se relaxeze, cu o postura corecta, si capabila sa-si atenueze tensiunile musculare atunci cand ele apar. In pozitia sezand pe saltea cu picioarele drepte, se indoaie cate un picior si se trage peste celalalt de cateva ori, dupa care se alterneaza picioarele. Cu picioarele sub sezut, se fac genuflexiuni usoare, cu revenire pe partea inferioara a picioarelor. Din pozitia cu picioarele sub sezut, se apleaca corpul si mainile in fata. Apoi mainile se duc in alunecare pe saltea iar spatele se intinde. Acesta este doar unul din exercitiile care se pot face impreuna cu partenerul. Sprijiniti-va cu incredere de el si faceti o genuflexiune ridicandu-va cu toata puterea de bratele lui.

Cand se asaza fatul in pozitia normala de nastere?

Sunt o viitoare mamica, norocoasa mai ales prin prisma usurintei cu carea dus sarcina aproape de sfarsit. Cu alte cuvinte sunt gravida inluna a 8-a, mai exact insarcinata in 7 luni si o saptamana. Vizitade saptamana trecuta la echograf a aratat faptul ca viitorul bebelusva fi fetita. Ingrijorarea mea se refera la faptul ca se prezinta cupiciorusele spre colul uterin. V-as intreba, cu speranta ca imi putetialunga temerile, in ce perioada se intoarce fatul cu capul in jos, inpozitia normala de nastere? Din cate am auzit eu, s-ar intampla intre7 luni jumate si 8 luni, dar as vrea sa stiu daca intr-adevar asa este,deoarece sunt speriata, intrucat eu sper la o nastere normala, operatiade cezariana si, implicit anestezia generala ma ingrozesc. Daca va ramanetotusi cu picioarele catre iesire, este posibila o nastere normala?In speranta ca ma veti lamuri va multumesc anticipat, Cristina TanasieDr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica - ginecologie la spitalulElias din Bucuresti, raspunde:In primul rand felicitari pentru fetita... sper sa va semene.In al doilea rand sper sa va alung temerile cat mai eficient. De aceeaatentie la cele ce va scriu: pozitia aparte a bebelusului dvs. poartanumele in obstetrica de "prezentatie pelviana". In mod normal la 28saptamani (deci la intrarea in luna a 7-a) cam un sfert din prezentatiisunt pelviene. Numarul cazurilor cu asemenea particularitate descreste pemasura inaintarii in timp a sarcinii, astfel incat pana la varsta de 32saptamani se produce o corectare spontana a acestei pozitii, bebelusiirasturnandu-se cu capul in jos. Evenimentul acesta are loc datoritaunei legi (nu a guvernului ci a fizicii) care "obliga" copilasul saisi adapteze cat mai ergonomic pozitia in interiorul uterului. Totusiexista si bebelusi mai "indaratnici", astfel incat la termen cam 3%dintre ei vor iesi in lume "cu fundul".Particularitatea acestei pozitii rezida in faptul ca bebele poate sa aibatrei posturi: una in care isi tine picioarele flectate pe abdomen, ca sicum ar sta ghemuit (denumita completa), a doua in care picioarele stau in"atela" flectate pe abdomen si torace (denumita franca) si a treia in carenu exista flexie a cel putin unui membru inferior (incompleta), bebelusul"venind" cu picioarele, nu cu fesele, ca in precedentele doua cazuri.Varietatea aceasta de pozitie comporta o serie de riscuri la nastere,de aceea tendinta moderna in obstetrica este terminarea nasterii prinoperatie cezariana. Asta nu inseamna insa ca nu puteti naste natural. Dacafatul este apreciat ca fiind relativ corespunzator dimensional uneitreceri fara probleme prin bazinul osos al dvs., nasterea "pe jos"poate fi o optiune. Au fost descrise numeroase tehnici de "nastere"a unui copil in prezentatie pelviana, incepand cu atitudinea din timpulnasterii si terminand cu modalitatile de extragere a copilului din canalulvaginal. Repet, inca o data, riscurile aparitiei unei eventuale problemela nasterea vaginala sunt destul de mari, putand ajunge dupa unii autorisi la 50 %.In ceea ce priveste frica dvs. de operatia cezariana pot sa va spunurmatoarele 2 lucruri: cantariti foarte bine riscurile unei nasterivaginale versus riscurile unei cezariene (raportul beneficiilor este netin favoarea cezarienei). Doi: nu trebuie sa faceti cezariana cu anesteziegenerala, exista anestezia rahi-peridurala, in care va puteti bucura deprezenta trup si suflet la nasterea fetitei dvs. deoarece acest tip deanestezie nu implica adormirea dvs., deci veti fi tot timpul constientain cursul operatiei fara sa simtiti nimic si fara riscurile unei anesteziigenerale.Daca la 32-34 saptamani bebe nu s-a intors cu capul in jos, ar trebui safie tras un semnal de alarma deoarece acest lucru (in cam 10% din cazuri)indica o problema care este posibil sa fie ori la dvs. ori la copil. Deaceea trebuie o atentie sporita din partea obstetricianului dvs.Succes!

RH-ul negativ si sarcina

Am 40 de ani, Rh negativ grupa A2, iar sotul meu Rh pozitiv grupa AB4. Amdeja o fetita de 7 ani cu Rh pozitiv grupa A2 si doresc cu disperare incaun copil. Mentionez ca am mai avut 4 avorturi, probabil si din cauza Rh,insa si la cerere. Cu sarcina dusa la termen titrul de anticorpi a fost1/28. Am repetat aceasta analiza acum, cand nu sunt insarcinata si auiesit 1/64. Va rog sa-mi spuneti ce riscuri sunt cu acesti anticorpisa nasc un copil "normal", ce analize se pot face pentru a preveni uncopil cu malformatii (amniocenteza-unde se face?, testari cromozomiale,etc...); ce sfaturi imi dati, pentru ca sunt dispusa sa fac orice! Aminteles ca medicul avea obligatia sa ma imunizeze printr-un vaccin lanasterea fetitei, insa nu s-a facut acest vaccin! Va rog mult sa-miraspunde-ti, deoarece acest subiect este tratat cu superficialitate! Vamultumesc! Stela Seregi- Baia MareDr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica - ginecologie la spitalul Eliasdin Bucuresti, raspunde:Dumneavoastra aveti doua mari probleme la ora actuala: una dintre ele estelegata de acest Rh negativ pe care il aveti, sotul fiind Rh pozitiv. Ceade-a doua problema este legata de varsta dumneavoastra. Sa le luam inordine.Problema Rh-ului. Desi am mai atins aceasta problema intr-un altraspuns in eva.ro, totusi am sa va dau un raspuns tintit pentru cazuldvs. Sansele sa aveti o sarcina franc fara probleme sunt 50%, asta incazul cand copilul va avea Rh negativ, ca si dvs. Aceasta situatie esteposibila in cazul in care sotul dvs este heterozigot pentru gena carecodifica factorul Rh (adica asa cum este cu siguranta copilul pe caredeja il aveti, care a mostenit o gena Rh de la sotul dvs si nici unade la dvs) si viitorul copil nu va mosteni de la sotul dvs gena Rh,fiind deci Rh negativ. Diagnosticul acestei situatii poate fi facutcu ajutorul unor teste destul de complicate care deceleaza prezentain circulatia materna a hematiilor fetale. Acestea sunt analizatesi tipizate, determinandu-se daca grupul Rh al fatului este pozitivsau negativ. Testul se numeste Kleihauer-Betke. Mai nou, folosindu-setehnici genetice de ultima generatie se poate decela ADN-ul fetal incirculatia materna determinandu-se prezenta genei Rh fetale. Desigur catestul acesta nu poate fi efectuat decat in laboratoare ultraperformante(in Elvetia, de exemplu).In cazul in care viitorul copil va fi tot Rh pozitiv trebuiescurmarite cu strictete titrurile anticorpilor pe tot parcursulsarcinii. Concomitent evolutia sarcinii trebuie urmarita echograficpentru a decela eventualele modificari ale morfologiei fatului (inspecial aparitia edemelor). Afectarea fatului poate fi cuantificata siprin metode invazive (amniocenteza) care masoara nivelul bilirubineidin lichidul amniotic in mod indirect prin analiza spectrofotometrica,rezultatele obtinute fiind comparate cu un grafic martor, asa numitacurba Lilley. In ultimul timp metodele invazive au fost inlocuite cudeterminari echografice care masoara viteza maxima sistolica a sangeluice circula prin artera cerebrala medie fetala, cu rezultate comparabilecelor obtinute prin metode invazive (amniocenteza, cordonocenteza). Dacaafectarea fatului este serioasa se pot incerca diferite metode detransfuzie in utero folosind cordonocenteza (punctia vaselor cordonuluiombilical cu transfuzie sanguina la acest nivel) sau transfuzia directin cavitatea peritoneala fetala, ambele metode fiind ghidate echografic.In ceea ce priveste obligatia de a va face vaccin la nasterea primuluicopil pot sa va spun ca la fiecare avort facut trebuia ca doctorul curantsa va indrume sa faceti acest vaccin, deci nu numai dupa nastere. Deobicei dupa nastere se determina Rh-ul copilului si doar daca acestaeste pozitiv se face vaccinul.Cateva cuvinte despre varsta dvs: problema este si ea destul dedelicata. Avand in vedere ca ovulele dvs au aceeasi varsta cu dvs, estefoarte probabil ca un ovul in varsta de 40 de ani sa nu se mai comporteasemanator cu unul de 20-25 de ani. Astfel devine destul de posibil ca saapara un defect genetic. Pentru a determina daca exista afectare geneticasau malformatii se pot face teste neinvazive (testul integrat, pana in 14saptamani incepand din saptamana a 7-a, si dupa saptamana a 14-a triplultest) care masoara riscul ca fatul sa aiba Down, defect de tub neuralsau trisomie 18. Teste invazive precum CVS (biopsie de vili coriali)din saptamana 10 sau amniocenteza, din saptamana a 14-a, pot determina cumaxima acuratete existenta unor defecte genetice. De asemenea echografia,prin masurarea anumitor parametrii precum translucenta nucala, biometriafetala si morfologia fetala, pot decela din timp anumite malformatiifetale. Pentru testele genetice nu pot sa spun decat ca se pot facein Bucuresti, pentru provincie nu am date. Pentru mai multe amanuntecontactati-ma personal.

Riscul celei de-a doua sarcini

Se intampla uneori ca dupa o prima sarcina, cu probleme (avort spontan sau de alt gen) sau fara, femeile sa fie ingrijorate de o a doua sarcina. De aceea, specialistii au pareri impartite dar va sfatuiesc ce trebuie sa faceti dupa caz.Biografia mea medicala este probabil putin mai bogata decat a femeilor normale. M-am nascut cu o malformatie congenitala a inimii, numita trilogie fallot, corectata chirurgical in 1980 la Spitalul Clinic Fundeni. In urma operatiei, defectul a fost corectat in totalite, dar dupa 3 ani am inceput sa fac tahicardie supraventriculara, dar nu forme severe. Totusi in anul 2000 la Centrul Inimii din Timisoara mi-am facut ablatie prin radiofrecventa, si acum totul este foarte bine. Inainte de aceasta ablatie, prin luna aprilie a anului 2000 am ramas insarcinata. Totul a decurs normal, m-am simtit excelent. Totusi, medicul meu cardiolog a insistat ca sa iau chinidina pentru a nu face pe timpul sarcinii tahicardie. La ginecolog mergeam la control la 2-3 saptamani. Totusi la 5 luni si 2 saptamani am pierdut sarcina, iar medicul ginecolog nu mi-a putut oferi nici o explicatie. Adica nu am avut nici un simptom, nu am avut nici o problema, care sa anunte asta. A fost cel mai cumplit lucru care mi se putea intampla. Acum, mi-am rezolvat cardiac problemele, atat cat s-a putut, dar doresc sa aflu daca din punct de vedere ginecologic as putea sa am alte probleme. Medicii ginecologi pe care i-am consultat m-au asigurat ca nu ar fi probleme la o viitoare sarcina, dar ca ei imi recomanda cerclajul, de la o luna si jumatate. Credeti ca aceasta ar fi singura solutie? Sper ca raspunsul dumneavoastra sa-mi dea mai multa speranta, pentru ca sincer, imi fac probleme si nu sunt sigura ca as putea trece din nou peste un astfel de esec. Va multumesc - Mihaela MartinProblema avortului spontan este una foarte delicata. Cauzele unui avort survenit la o varsta atat de mare sunt relativ putine la numar. Nu are rost sa le enumar aici, insa in mod normal dupa avort trebuiau culese o serie de date care sa poata sa duca la descoperirea cauzei acestui eveniment nefericit. Daca ati avortat in spital, sub supraveghere medicala, ar fi trebuit colectat cca 10-20 ml din sangele fetal (prelevat din cordonul ombilical) si trimis la un laborator de genetica. Apoi ar fi trebuit sa vi se fi facut niste culturi din vagin si col, pentru descoperirea unei eventuale infectii. De asemenea panoul dumneavoastra imunologic ar fi trebuit verificat dupa avort, pentru a descoperi daca avortul a avut un substrat imun. Cauze anatomice ale avortului (ca de exemplu incompetenta cervico-istmica, adica un col care nu poate sta inchis) ma indoiesc ca pot fi aduse in discutie dat fiind frecventa cu care ati fost la controale la medicul dvs., controale care ar fi descoperit modificari ale colului care puteau fi rezolvate terapeutic prin instituirea unui fir de cerclaj. Probabil ca medicul dvs nu v-a oferit nici o explicatie pentru ca nu s-a implicat in descoperirea cauzei care a dus la avort.In ceea ce priveste intrebarea dvs daca ati putea sa mai aveti probleme care sa va puna in pericol o viitoare sarcina, nu ma pot pronunta decat daca am o imagine de ansamblu a statusului dvs anatomic (consult si echografii), hormonal, imunologic si infectios. In orice caz ideea unui cerclaj la 6 saptamani de sarcina in cazul dvs. pare o gluma. Daca medicii care v-au recomandat aceasta "solutie" terapeutica nu au nici o alta varianta, atunci eu cred ca va confruntati cu o problema realmente serioasa.Pe scurt, ca sa raspund la intrebarea dvs, puteti incerca fara grija sa faceti copii in conditiile in care aveti un medic obstetrician care fie constient de faptul ca dvs sunteti o persoana cu risc crescut atat din punctul de vedere al situatiei dvs (Fallot operat) cat si din cel al istoriei dvs de avort in luna mare. Asta e singurul dvs risc, sa nu gasiti pe cineva care sa va poata indruma ce analize sa faceti si ce masuri terapeutice sa luati inainte de a ramane insarcinata, si care sa nu va poata monitoriza eficient pe parcursul sarcinii.

Ne protejam dintii in timpul sarcinii?

Explozia de carii ce poate aparea in timpul sarcinii nu e cauzata practicde necesitatile crescute de calciu ale viitorului bebelus! Cauza trebuiecautata in alta parte...Dragi viitoare mamici, am sistematizat posibilele voastre intrebari in4 grupe:1. Este permisa sau nu efectuarea de tratamente stomatologice in timpulsarcinii?In trimestrul I nu este recomandat tratamentul stomatologic (exceptiefac igienizarea profesionala si controlul durerii), datorita riscului deavort. Trimestrul II este cel mai bun pentru efectuarea tratamentelor derutina fara ca sanatatea fatului sa fie in pericol, in timp ce in ultimultrimestru este bine ca tratamentul stomatologic sa fie evitat (risc denastere prematura). In cazul unui tratament de urgenta, stomatologul teva aseza pe fotoliu culcata la 45 de grade pe partea stanga, pentru cauterul sa nu apese pe vena cava inferioara; sedinta va fi astfel condusaincit stresul si anxietatea sa fie minime.2. Daca am dureri de dinti sau o infectie dentara, ce medicamente suntinterzise?In fuctie de nocivitatea pe care o au asupra embrionului (fatului)medicamentele se clasifica in 4 grupe A,B,C,D in ordinea cresterii"toxicitatii". Paracetamolul, ampicilina, eritromicina fac parte dingrupul B, aspirina din grupul C, tetraciclina, valium din grupul D.Mentiune speciala pentru tetraciclina: poate modifica structura dintilorcopilului, manifestata printr-o colorare in galben brun sau chiar negrugri a dintilor.3. Pot face radiografii dentare in timpul sarcinii?Doza de radiatii pentru efectuarea a 16 radiografii dentare este 0,00001cGy,iar radiatia cosmica la care fiecare dintre noi este supus zilniceste de 0,0004 cGy. Chiar daca doza este foarte mica, totusi se evitaefectuarea de radiografii in timpul sarcinii, din cauza potentialuluiefect teratogen in T1 si carcinogenic in T2,T3. Cand medicul tau curantconsidera ca este absolut necesara efectuarea unei radiografii dentare,se vor lua masuri suplimentare de protectie: sort de plumb, folosireade aparate performante care sa produca doar raze X nu si gamma.4. Ce probleme dentare pot aparea din "cauza "sarcinii?Se stie ca secretia de hormoni estrogeni, progesteron si gonadotropicreste progresiv in timpul sarcinii. Rezultatul este aparitia gingiviteide sarcina: gingiile sunt umflate, rosii, sangereaza la periaj sauchiar la cea mai mica atingere. Sangerarea este motivul pentru care,in mod eronat se renunta la un periaj corect al dintilor, consecintafiind acumularea de placa bacteriana si conditi favorabile aparitieicariiilor. O alta cauza a posibilei "explozii de carii" este si consumulexagerat de dulciuri al gravidelor. Si uite asa sper ca am desfiintatmitul "copilul mi-a mancat tot calciul din dinti": dintii nu pierd calciuin timpul sarcinii! Aproximativ 1-2% din gravide pot prezenta si asanumita tumora de sarcina, o umflatura ce apare pe marginea gingiei deobicei in luna a 3-a sau a 4-a, care din fericire are caracter benign.

Hipertersiunea arteriala in cazul sarcinii

"M-ar interesa, daca se poate, sa-mi raspundeti la citeva intrebarilegate de HTA (hipertensiune arteriala)", ne scrie una dintre cititoarelenoastre."1. Avand 34 ani, o sarcina pierduta in luna a-8-a, la o tensiune carea variat intre 140-150 cu 90-110, ajungandu-se pana la 210 cu 120 devreo 2 ori, sub tratament s-a pastrat, cea diastolica, peste 90. Deatunci am ramas cu o tensiune care se mentine pe la 120-130 cu 85-90,dar iau si cate 1/2 pastila de Lokren/zi. Intrebarea este: la o viitoaresarcina as putea avea aceleasi probleme? Cat de riscanta este o nouasarcina? Ce medicatie ar fi cea mai indicata? 2. In ce fel mi-ar puteaafecta rinichii? Mentionez ca am facut o multime de analize care n-aufost deloc concludente, adica s-a stabilit ca am HTA esentiala si atat! -Multumesc!" - Claudia.Dr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica - ginecologie la spitalul Eliasdin Bucuresti, raspunde:1. Sarcina pierduta de dumneavoastra intr-o luna atat de mare s-a datoratnu hipertensiunii arteriale foarte mari pe care ati avut-o in momentulrespectiv ci, surprinzator poate, datorita placentei, care nu a fost bineformata. Placentatia defectuoasa se insoteste aproape invariabil de douaconsecinte potential grave: hipotrofia fetala (intarziere in crestere)si hipertensiune arteriala.Aparitia hipotrofiei fetale in aceste conditii pare oarecum logica,o placenta defectuos formata nu poate furniza suficienti nutrienti sioxigen fatului, in consecinta fatul isi adapteaza cresterea in functiede cat primeste de la mama prin placenta (ganditi-va la un bonsai, careramane mic deoarece pamantul in care creste este insuficient cantitativpentru a-i permite extinderea).Ce legatura este totusi intre placenta si hipertensiune arteriala? Este,si inca una deosebit de importanta. In cursul formarii placentei unuldintre obiectivele acestui proces este, pe langa stabilirea unei legaturiintre fat si circulatia arteriala materna, si modificarea vaselorarteriale materne, care isi pierd stratul muscular si cel endotelial,acestea fiind inlocuite cu celule trofoblastice fetale. In consecintacirculatia placentara nu mai este sub comanda stimulilor presori(vasoconstrictori) ce regleaza in mod normal circulatia arterialaa adultului, astfel ca, indiferent de stresul presional la care estesupusa circulatia materna, circulatia placentara ramane neafectata.Esecul acestei transformari a arterelor materne face ca circulatiaplacentara sa fie sensibila la anumiti stimuli, astfel ca tarziu insarcina, dupa saptamana 20, pot sa apara manifestari materne legate deacest fenomen, in speta hipertensiunea arteriala, deoarece endoteliulrestant de la nivelul placentar (care in mod normal trebuia sa fieinlocuit) elibereaza in circulatie o serie de factori chimici relativnocivi drept raspuns la iritatiile la care este supus. Acesti factorilezeaza endoteliul vaselor materne conducand astfel la manifestarimultiple precum hipertensiunea arteriala, hemoliza, efectare hepatica,edeme periferice, convulsii, etc., adica la preeclampsie si eclampsie. Incazul dumneavoastra mai mult ca sigur ati avut o hipertensiune arterialapreexistenta sarcinii, nediagnosticata si netratata, dar agravata deaparitia sarcinii. Pe vasele dumneavoastra deja alterate de regimulpresional anormal, placentatia s-a facut defectuos si au aparut celedoua consecinte: intarzierea in crestere a fatului si hipertensiuneaarteriala. Deci dumneavoastra nu ati ramas cu afectiunea asta dupasarcina, caci ea exista dinainte de sarcina si a ramas manifestadupa aceea. O hipertensiune indusa de sarcina se remite complet dupaaproximativ 42 de zile, ceea ce in cazul dvs. nu s-a intamplat.Si acum sa va raspund la intrebare: daca la o viitoare sarcina veti aveaaceleasi probleme. Sincer? Greu de spus, dar sunt sanse foarte mari sale aveti, dar din fericire exista mijloace diagnostice de monitorizaresi terapeutice de a duce sarcina la capat cu riscuri minime. Totul estesa va anuntati de la inceput doctorul dvs. obstetrician de existentaacestei probleme si bineinteles este imperios ca acesta sa fie la curentcu mijloacele de prevenire, urmarire si terapie ale unei atare afectiuni.2. Ca orice organ si rinichii sunt vascularizati, adica au vase cuendoteliu (captuseala vaselor). In hipertensiune acest endoteliu esteafectat de aparitia placilor de aterom. Dar mai degraba decat existentaunei afectiuni renale secundare hipertensiunii, la dvs. se pune problemaunei afectiuni primare la nivelul rinichiului care duce la o filtraredefecuoasa a sangelui (rinichiul se stie ca are functia principala afiltra sangele si de a elimina cu ajutorul apei produsii toxici, prinurina). Organismul sesiseaza ca ceva este in neregula la nivelul acestuifenomen de filtrare si considera insuficienta cantitatea de urina formata,si in consecinta creste presiunea sangelui care urmeaza a fi filtrat princresterea tensiunii arteriale (ca o analogie, daca aveti chiuveta de labucatarie infundata, pentru a forta "filtrarea" apei cresteti presiuneade evacuare cu ajutorul presiunii exercitate de catre o pompa ventuza,nu? Asa procedeaza si organismul crescand tensiunea arteriala adicapresiunea cu care sangele strabate filtrul renal).Afectarea renala este in general semnalata de modificari ale creatininei,ale ureei si ale acidului uric. Pentru o mai buna documentare a situatieidvs. renale pot fi facute teste mai de finete, la un serviciu denefrologie, dar asta deja mi se pare ca nu isi are rostul in cazul dvs.

Modificari in timpul sarcinii

In timpul perioadei de sarcina, o femeie poate observa si singura oserie de modificari survenite in organismul ei, care o pot ajuta sainteleaga sau sa depisteze unele probleme. Despre acestea ne-a vorbitdr. Magdalena Pasarica.Gravida poate observa inaltimea fundului uterin, pentru a apreciadezvoltarea sarcinii in timp. Palparea se face cu o mana, avand contactintim intre fata palmara si abdomen. Se va simti o portiune ovoidala,care reprezinta partea superioara a uterului.Astfel la- 3 luni se va palpa inaltimea fundului uterin la nivelul simfizei pubiene(care delimiteaza abdomenul in partea inferioara);- 4 luni- aceste ajunge la jumatatea distantei dintre simfiza pubianasi ombilic (buric);- 5 luni- la nivelul ombilicului;- 6 luni - la 2 cm de ombilic;- 7 luni - la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid(care delimiteaza sternul in partea inferioara);- 8 luni- la nivelul apendicelui xifoid;- 9 luni - la 2 cm sub apendicele xifoid;Gravida mai poate observa pe parcursul sarcinii primele miscari fetale- percepute la 4 luni si jumatate pentru o primigesta (prima sarcina deaceasta varsta) si la 5 luni pentru o multipara (a nascut cel putin odata).Modificari ale organismului in sarcina:- tulburari digestive - greturi varsaturi, modificari ale gustuluisi apetitului, secretie salivara crescuta, pirozis (usturime in capulpieptului=epigastru), constipatia;- neuropsihice - iritanilitate, emotivitate crescuta, labilitate psihica;- urinare- polakiurie (urineaza de multe ori pe zi);- senzatia de gonflare generala;- tensiune mamara si marirea sanilor;- crestere in grautate 1,5-2 kilograme pe luna (10-12 kilograme pe toatadurata sarcinii);- aparitia edemelor mai ales la nivelul membrelor inferioare;- modificari la nivelul pielii - pigmentare crescuta la nivelulmameloanelor, vulvei, anusului si liniei albe (care este verticala,in jumatatea abdomenului);- aparitia vergeturilor (cute liniare de culloare violacee ce apar ina doua jumatate a sarcinii, si care dupa nastere devin alba.Modificari importante mai apar si la nivelul sistemului endocrin,organelor genitale, metabolismului bazal, mineral, glucidic, proteic,lipidic, acido bazic, circulatiei, respiratiei, coagularea sangelui silactatia, deci peste tot in organism.Sunt cunoscute poftele anormale si dorintele neasteptate pentru anumitemancaruri si bauturi, ca si o capriciozitate mai mare. Adesea apar:cresterea afectivitatii, irascibilitatea, oscilatii de dispozitie (euforiesau depresie usoara), refuzul de a stabili noi contacte, iar apoi dinnou sociabilitate. In general, in aceasta perioada se accentueaza uneletrasaturi de caracter, care pe parcurs se pot estompa sau sterge cudesavarsire.

Riscurile Rh-ului negativ asupra sarcinii

As dori mai multe informatii despre riscurile unui Rh negativ asuprasarcinii. Mentionez ca sunt la a doua sarcina (3 luni) am avut un avortacum un an de zile. Care sunt procedurile medicale pentru a intampina osarcina cu probleme, sau pentru nasterea unui copil sanatos? Mediciide aici (Canada) m-au asigurat ca nu sunt probleme dar nu sunt preaincrezatoare in competenta lor. Multumesc anticipat, Andreea.Dr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica - ginecologie, raspunde:In general cand se vorbeste de Rh nu poti sa nu remarci izul de misterce emana in jurul acestui termen. Din pacate lipsa de preocupare pentruinformatie atat a populatiei cat si a autoritatilor medicale a dus lasituatii care mai de care mai particulare, unele hilare, altele de-adreptul dramatice. Anecdotal pot sa spun ca o femeie cand a fost intrebatace tip de Rh are, pozitiv sau negativ, a dat dovada gradului de informarea unei bune parti a populatiei si a raspuns nonsalant: "Nu stiu. Celbun". De aceea sper ca prin articolul ce urmeaza sa arunc un graunte delumina in acest capitol major si totodata frumos al patologiei sarcinii.Ce este Rh-ul? Toata lumea stie, la ora actuala, ce sunt grupele sanguinesi care este rolul lor in procedurile de transfuzie. Cu siguranta orcinestie ca exista 4 grupe de sange: A, B, AB si O. Ce inseamna asta? Peoricare dintre hematiile unei persoane exista niste lanturi proteicecare proiemina in exterior, un fel de antene, similar celor TV pe care levedem zi cu zi pe terasele blocurilor. Antenele acestea poarta numele deantigene. Simplist vorbind, hematiile unei persoane pot avea pe suprafatalor numai antigene de tipul A (individul avand astfel grupa sanguina A),numai B (grupa B), dar le poate avea simultan si pe amandoua (grupa AB)sau poate fi lipsita de prezenta ambelor (grupa O).Nu multa lume stie insa ca pe langa aceste antigene "canonice" maiexista alte peste 50 de tipuri de antigene eritrocitare, deci implicitpeste 50 de grupe sanguine, dintre care cea mai mare notorietate o detinantigenele Rh. Denumirea de Rh vine de la numele unei specii de maimute(maccacus rhesus) folosite in cadrul unor experimente tinute in anii 40care au dus la descoperirea acestui factor. Interesant este faptul caaceasta descoperire a fost facuta de acelasi Karl Landsteiner, care adescoperit si existenta grupelor ABO cu aproape 40 de ani inainte! Existamai multi membrii ai acestei familii de antigene Rh, dintre care cel mai"recalcitrant" este tipul D. Daca hematiile unei persoane prezinta pesuprafata lor antigene tip D (luam acest exemplu) atunci ea va avea Rhpozitiv, lucru valabil la 85% din populatia lumii. Restul de 15% nu auaceste antigene prezente, fiind Rh negative.La ora actuala nomenclatura grupei sanguine a unei persoane trebuiesa contina obligatoriu tipul de antigen ABO si prezenta sau absentafacorului Rh, de exemplu "grupa AB - Rh negativ".Nu trebuie sa fii neaparat un laureat al unui important premiuinternational pentru medicina pentru a sti ca transfuzia uneicantitati de sange de la o persoana la alta trebuie facuta numai inconditiile potrivirii grupei sanguine a persoanei transfuzate cu cea adonatorului. Potrivirea acestor grupe poarta numele de compatibilitate,iar, logic, nepotrivirea este denumita incompatibilitate. Deci pentruca o transfuzie intre doua persoane sa fie reusita trebuie ca macar celemai importante dintre zecile de antigene existente simultan pe suprafataunei hematii sa fie similare. Daca aceasta similaritate nu apare, seproduce hemoliza.Ce este hemoliza? Sub presiunea factorilor evolutionari, organismeleau trebuit sa-si dezvolte sisteme eficiente de aparare care sa le ofereprotectie impotriva atacurilor agentilor patogeni din mediu. Acestea suntgrupate sub denumirea de sistem imunitar, care, la modul profan vorbind,reprezinta "armata" oricarui organism. "Soldatii" acestei armate suntcelule speciale (leucocite) care au anumite atributiuni in strategiade aparare a organismului respectiv (fiind si ele impartite in familii:limfocite, neutrofile, eozinofile, macrofage, etc.).Ele au rolul de a patrula si de a identifica si ulterior distruge oriceintrus care nu prezinta o "parola" sau un "insemn" pe care acesti soldatisa il recunoasca a fi "self", adica propriu organismului respectiv. Pefiecare dintre celule din componenta oricarui organism se afla acelasitip de antigene (antene), care sunt recunoscute de catre limfociteca fiind self, deci inofensive. Daca antigenele de pe suprafata uneicelule nu corespund celor recunoscute de catre leucocitele gazdei,celula va fi distrusa (acest fenomen sta la baza rejectiei organelortransplantate). Acelasi fenomen are loc si in cazul unei transfuziicu hematii care au pe suprafata lor antigene incompatibile, astfelca sistemul imunitar al organismului gazda va distruge hematiiledonatorului. Acest proces specific poarta numele de hemoliza.Ce este incompatibilitatea Rh? Stricto sensu, incompatibilitatea de Rhapare in cazul unei transfuzii sanguine de la o persoana Rh pozitivala una Rh negativa. In aceste circumstante anticorpii organismuluitransfuzat va distruge hematiile donorului, care au la suprafatalor antigene Rh. In practica sintagma aceasta este folosita pentru adescrie o situatie potential patologica in care o mama Rh negativaeste insarcinata, fatul avand Rh pozitiv. De ce incompatibilitateafeto-materna este potential si nu franc patologica? Pentru ca, anatomicvorbind, circulatia sanguina fetala este strict separata de circulatiamaterna, astfel incat in mod normal hematiile fetale nu se intalnescniciodata cu sangele matern. Dar in anumite circumstante patologice sauprovocate (dezlipire de placenta, curetaje uterine, sarcina extrauterina,avorturi spontane, placenta adanc inserata (acreta), proceduri invaziveprecum amniocenteza, biopsia de vili chorionici, etc.) aceasta separareeste alterata, astfel incat sangele fetal, purtator de antigene Rh, seamesteca cu sangele matern. Cele doua tipuri de sange fiind incompatibile,sistemul imunitar al mamei va reactiona, nerecunoscand hematiile Rhpozitive ale fatului fiind self, astfel ca va fabrica anticorpi anti-Rh,distrugand hematiile incriminate. Din fericire, la primul conflict,anticorpii formati sunt de tip IgM, care sunt molecule voluminoase ce nupot traversa placenta, astfel incat nu pot afecta fatul. Aceasta esteocazia in care organismul matern devine sensibilizat la antigenele Rh,cu o exceptie. Exceptia apare atunci cand mama are grup O iar sangelefetal poarta oricare dintre antigenele de grup ABO (deci A, B sau AB),astfel incat hematiile fetale sunt distruse de anticorpii materni anti-ABO(care sunt deja prezenti in circulatie) inainte ca organismul matern sa"ordone" fabricarea de anticorpi anti-Rh. Cand mama este compatibilaABO cu fatul, apare izoimunizarea Rh feto-maternala.Ce se intampla in cazul unei izoimunizari Rh? In momentul cand o mamadeja alloimunizata Rh ramane din nou insarcinata apare pericolul cafenomenul de transfuzie accidentala dintre circulatia fetala si ceamaterna sa se repete. Daca acest lucru se intampla, hematiile fetalepatrunse in circulatia materna vor declansa un raspuns imun foarte rapid(numit anamnestic deoarece sistemul imunitar "tine minte" ca a mai fostvizitat de intrusii respectivi) caracterizat prin fabricarea de noianticorpi anti Rh care au rolul de a distruge orice hematie intalnitapurtatoare de antigene Rh. Din nefericire pentru fat anticorpii dingeneratia aceasta sunt de tip IgG, care au molecula mica si pot traversaplacenta. Nu este nevoie de foarte multa imaginatie pentru a intui ceurmeaza: anticorpii materni patrund in circulatia fetala si distrugorice hematie intalnita. Amploarea "macelului" eritrocitar fetal esteproportionala cu concentratia (numarul) de anticorpi fabricati de catremama. In functie de aceasta, afectarea hematiilor fetale poate variade la alterare minima pana la distrugere masiva. Deci, ca o concluzie,avem de a face cu o anemie hemolitica a fatului.Ce face fatul in aceste circumstante? In momentul cand hematiile fetaleincep sa fie distruse de catre anticorpii materni, transportul de oxigenla nivelul organelor fetale este diminuat, astfel incat fatul intrain hipoxie. Pentru a suplini pierderile, copilul incepe sa produca maimulte hematii prin hiperplazia (cresterea in volum) maduvei osoase undeare loc sinteza eritrocitara, fenomen ce duce la deformarea oaselorrespective (stern, oasele craniului). Pe masura ce tot mai multehematii sunt distruse, resursele maduvei sunt depasite astfel incatfatul este obligat sa recruteze alte organe hematoformatoare care sasuplineasca eritropoieza ineficienta. Acestea sunt splina, ficatul sirinichiul, cresterea in volum a acestora conducand la cresterea in voluma abdomenului fetal. Cum ficatul este si locul sintezei proteice, si cumacesta este acum "preocupat" cu sinteza de hematii, neglijand oarecumfunctia lui proteino-formatoare, cantitatea de proteine din sange scadedramatic, astfel incat acestea nu mai pot indeplini una dintre functiilelor, aceea de retinere a apei in interiorul vaselor de sange, rezultandextravazarea plasmei cu aparitia edemelor si a ascitei fetale.De asemenea fatul incearca sa scape cat mai eficient de hemoglobinain exces, rezultata din hemoliza, formand bilirubina. Aceasta esteexcretata in lichidul amniotic dar se depune si in tesuturile fetale,rezultand icterul.Tabloul descris mai sus face referire la cazul unei afectari masivea eritrocitelor fetale. Daca afectarea este dramatica, se poateproduce moartea intrauterina a fatului, situatie denumita anasarcafeto-placentara. Daca fatul reuseste sa supravietuiasca pana la termenel devzolta dupa nastere icter, situatie denumita icterul hemolitic alnou-nascutului. El poate fi minor, capacitatea naturala de eliminare abilirubinei depuse in tesuturi fiind eficienta, sau grav, circumstantain care bilirubina se depune in nucleii striati situati in creierulcopilului, determinand aparitia icterului nuclear, boala cu afectareneurologica deosebit de severa.Strategia in cazul unei incompatibilitati Rh. In medicina este mai usora preveni decat a trata. In consecinta in cazul unei incompatibilitatiRh este imperios a preveni aparitia alloimunizarii feto-maternale, deciimplicit a consecintelor acesteia. Cu se poate face acest lucru? Nufoarte greu. Trebuie doar putina bunavointa si responsabilitatedin partea doctorului ginecolog. Fiecarei paciente trebuie sa i seidentifice de la prima vizita grupa sanguina ABO si Rh, si sa i se facaun screening pentru anticorpi daca se observa o incompatibilitate cupartenerul sau daca exista suspiciunea unei alloimunizari accidentalein antecedente. Pacientele gasite cu Rh negativ si cu rezultatelescreeningului negative sunt candidate pentru terapia profilacticacu imunoglobuline anti-D ( indreptate impotriva anticorpilor maternianit-Rh). Viata acestor anticorpi este de cca 12 saptamani, astfel incatin aceasta perioada orice transfuzie accidentala in sarcina curentanu se va finaliza cu alloimunizare intrucat anticorpii materni vor fidistrusi de catre imunoglobulina administrata. Este redundant a amintica profilaxia este inutila in cazul in care tatal sigur al copiluluieste si el Rh negativ. Imunoglobulina anti-D se administreaza standardodata in saptamana 28 de amenoree si apoi 72 ore postpartum (aceastaultima doza se face doar daca copilul este Rh pozitiv).Alte situatii in care profilaxia cu Ig anti-D este indicata (dar dinpacate nu se face) sunt urmatoarele: sangerare in trimestrul I sauII, avort spontan sau la cerere (curetaj), inainte de o procedura deechografie interventionala (de ex. amniocenteza), cazuri documentateechografic de hematom decidual, in cazurile de moarte fetala. Intrucatantigenele Rh apar inca din a 30-a zi de la conceptie, este bine aadministra profilactic si mamelor Rh negative care au sarcina ectopica.Aprecierea gradului de transfuzie de sange fetal in cel matern se faceprintr-un test special, numit Kleihauer-Betke, care deceleaza catehematii fetale sunt prezente in sangele matern. Rezultatul obtinuteste folosit in dozarea imunoglobulinei anti-D care este eficienta indoze de 10 mcg pentru fiecare mililitru de sange fetal apreciat a fi incirculatia materna prin testul sus-mentionat.Strategia in cazul unei alloimunizari Rh. In cazul acesta trebuiescindeplinite doua deziderate: unul este aprecierea gradului anemiei fetaleiar cel de-al doilea este corectarea acesteia pana se atinge maturitateaplamanului fetal astfel incat nasterea sa fie posibila fara riscuri.Confirmarea alloimunizarii se face prin decelarea prezentei de anticorpianti-Rh in sangele matern (se face un test special numit "Coombsindirect", titrurile de 1/8 sau chiar 1/16, in functie de laborator,insemnand ca mama este alloimunizata).Pasul urmator este a determina daca fatul este supus riscului, cacidaca el este Rh negativ, este in afara oricarui pericol. In caz depaternitate sigura, daca tatal este homozigot pentru D, copilul va fisigur Rh pozitiv. In caz de paternitate incerta sau daca tatal esteheterozigot D, se face prelevare de celule fetale (amniocenteza sau CVS)si printr-o procedura genetica speciala denumita PCR (polymerase chainreaction) se poate determina daca fatul este sau nu Rh negativ. Dinpacate procedurile invazive mentionate se insotesc de un mic risc deavort si necesita interventionisti cu experienta, astfel incat se asteaptadezvoltarea unor tehnici de decelare a celulelor fetale in sangele matern(fara distrugerea acestora).Determinarea gradului de afectare fetala se face in functie de titrulanticorpilor, care se determina si lunar daca este cazul. Daca titrurileating 1/16 sau mai mari, este indicata o procedura de diagnosticinvaziva, in speta amniocenteza. Am amintit mai sus ca bilirubina fetalaeste eliminata de fat in lichidul amniotic, astfel incat concentratiabilirubinei in acest lichid este folosita a determina gradul de afectarefetala (trebuie tinut cont totusi si de varsta sarcinii).Daca titrurile anticorpilor sunt mici, este suficienta monitorizareafetala prin echografie, care poate sa arate afectarea fetala prindescoperirea edemului, a ascitei, a maririi de volum a abdomenului fetal,a ficatului si splinei fetale, etc.Recent s-a pus la punct o metoda neinvaziva de determinare a afectariifetale care sa inlocuiasca amniocenteza, si care are la baza determinareaechografica Doppler a fluxului sanguin fetal (se foloseste arteracerebrala medie).Toate aceste metode de determinare a gradului anemiei fetale suntindirecte. Singura metoda directa este punctia cordonului ombilicalsub control echografic si obtinerea de sange fetal care este studiatulterior.Strategii terapeutice: In viata intrauterina exista in cazurile cuafectare serioasa doar doua optiuni: declansarea nasterii prematur, dacafatul are peste 32-34 de saptamani si terapie intensiva postpartum, sau,a doua optiune, trasnfuzie intrauterina, daca varsta gestationala estesub 32-34 saptamani. Este inutil a mentiona ca aceasta ultima proceduratrebuie facuta doar in unitati spitalicesti cu experienta in domeniu.Postpartum, fatul afectat este preluat de catre serviciul de neonatologie,si tratat intr-un serviciu de terapie intensiva.O vorba in final: Iata ce diferenta uriasa este intre atitudineaprofilactica (una sau doua simple injectii) si ce resurse de diagnosticsi de terapie fantastice sunt necesare in tratarea propriu-zisa aacestei afectiuni. Descoperirea Rh-ului, a imunoglobulinei anti-D,descrierea curbelor Lilley (bilirubina din lichidul amniotic) precumsi dezvoltarea tehnicilor de ecografie interventionala care au facutposibila transfuzia intrauterina a fatului, toate aceste minunate dovezide pricepere medicala au facut ca urmarile incompatibilitatii de Rh safie din ce in ce mai putin dramatice.Inca o data: a preveni este mai simplu decat a trata. Daca aveti Rhnegativ si partenerul dumneavoastra are Rh pozitiv, daca ramanetiinsarcinata, sa nu va multumiti niciodata cu vorbe, venite din parteadoctorului, de genul: "Nu cred ca vor fi probleme", sau "Sunt sigur cao sa fie bine". Aveti dreptul sa fiti informata de ceea ce urmeaza a fifacut si, de ce nu?, chiar si dreptul de a schimba doctorul daca acestanu va inspira incredere.

Medicamentele si sarcina

Multe femei gravide nu stiu ce sa faca atunci cand se afla intr-o situatiedificila: au o durere (de cap, de masea spre exemplu) si ar dori sa iaun medicament care sa le amelioreze aceasta stare, insa noul lor statut(sarcina) le interzice acest lucru.Cititoarea noastra Amedeia, de 25 de ani, ne-a semnalat urmatorul aspect:"peste vreo 6-7 luni voi deveni mamica. Mai precis, sunt in a 11-asaptamana de sarcina (calculata de la data ultimului ciclu). Doresc sava cer parerea intr-o anumita problema, si anume: doctorita de familiemi-a prescris in urma cu 7 zile Maltofer Folic (1 tabl/zi), Supradyn(1 tabl/zi) si Iodura de potasiu (2 pastile/sapt), dupa ce i-am dusanalizele de sange. Mi-a spus ca analizele sunt bune, ca am o usoaraanemie caracteristica perioadei de sarcina si mi-a prescris medicamentelede mai sus. Le iau deja de o saptamana, dar am mai intrebat si eu peici pe colo cum sta treaba si am aflat de la o amica (absolventa demedicina...) ca e interzis sa iau fier in primul trimestru de sarcina,deoarece poate interveni in procesul de organogeneza al copilului. Mediculmeu ginecolog, mi-a spus, de asemenea sa nu iau nimic pana in luna a 5-a(fara sa-mi fi vazut analizele). O alta cunostinta, tot doctorita, mi-arecomandat sa iau vitamine, dar a spus ca nu stie exact cum sta treabacu fierul. Va rog lamuriti-mi si mie aceasta problema. Pe prospectelemedicamentelor se mentioneaza ca sunt recomandate pentru perioadade sarcina, fara sa stabileasca vreao interdictie legata de varstasarcinii..."Dr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica-ginecologie, raspunde:"Doctorita ta de familie ti-a dat sa iei Maltofer Folic (adica fierpolimaltozat cu acid folic), Supradyn (adica un complex de vitamineplus o serie de minerale printre care gasim iarasi fier) si iodura depotasiu (adica o sare a iodului cu potasiu). Surpriza! Nu fierul estecel interzis a fi luat in primele luni de sarcina... ci Supradyn-ul si,relativ, iodura de potasiu. Sa explic acum de ce lucrurile stau asa sinu cum ai fost tu informata...Supradyn-ul este un amestec de vitamine printre care si vitamina A. S-ademonstrat experimental ca dozele mari din aceasta vitamina au un efectteratogenic (adica pot induce malformatii) nu numai la animalele delaborator dar s-au comunicat cazuri de malformatii la fetii umani. Dozemari de vitamina A, precum cele continute in Supradyn, trebuie evitatein sarcina mica (doar daca exista un deficit dovedit de vitamina A,ea poate fi administrata). Pentru sarcina exista preparate speciale devitamine in doze nepericuloase pentru copil. Deci renunta la Supradynsi ia vitamine speciale pt sarcina.Iodura de potasiu, datorita ionului de iod continut in doze farmacologice,poate sa inhibe dezvoltarea tiroidei fetale, cu aparitia unei gusehipotiroidiene. De aceea, pentru a se evita acest lucru si pentru a sesuplimenta totusi nevoile crescute de iod din sarcina, este suficientafolosirea sarii (marine sau nu) iodate la masa. Din fericire tiroidadevine functionala cam la sfarsitul celei de-a treia luni de sarcina, decidaca intrerupi iodura de potasiu, nu exista nici un pericol in viitor.Fierul este un mineral folosit de catre hematii pentru sintezahemoglobinei (si nu numai, ci si pentru dezvoltarea celulelor sistemuluinervos). Necesarul de fier in sarcina depaseste de departe rezervele defier materne. Ca pura informatie, in sarcina sunt necesare cam o mie demiligrame de fier, dintre care cam o treime se duce la fat si cca 200 mgse pierd pe diferite cai. Deci 500 mg fier sunt consumate obligatoriu,indiferent de rezervele materne! Cresterea volumului sanguin in timpulsarcinii cu aproximativ 450-500 ml necesita folosirea restului de 500mg fier despre care am vorbit. Practic toata aceasta cantitate de fiereste necesara in ultima jumatate a sarcinii, cand nevoile materne defier ating cam 7 mg/zi. Deci nu este logic a administra fier in primultrimestru pentru simplul motiv ca nu este inca nevoie de el! Aceastaeste ratiunea pentru care in aceasta perioada nu este necesara (deci nuinterzisa!) suplimentarea cu fier in doze farmacologice, si nicidecumfaptul ca ar avea vreo influenta nefasta in organogeneza! Embriogenezaeste un proces extraordinar de complex orchestrat de catre activareasecventiala a genomului embrionar, proces sensibil la diferiti factori(infectiosi, fizici, chimici, carentiali sau insasi genetici) darnicidecum la lipsa sau excesul unui mineral precum fierul!In ceea ce priveste sfatul doctorului tau ginecolog de a nu lua nimicpana in luna a 5-a, ma vad silit sa-l contrazic: este foarte recomandat alua 0,4 mg de acid folic zilnic chiar cu o luna inainte de a fi gravida(bineinteles cine are o sarcina programata), si sa se continuie primeletrei luni de sarcina, pentru a preveni anumite malformatii in special detub neural, dintre care cea mai cunoscuta este spina bifida. De asemeneasi vitaminele speciale pentru sarcina sunt bine a fi luate. Este binea nu lua nici un medicament in primele 4 luni, decat daca este absolutnecesar si numai dupa consultarea doctorului".

Ghidul femeii insarcinate

Felicitari! Esti deja insarcinata ori cu siguranta planuiesti sa deviimamica cat mai curand. In lunile care urmeaza vei fi martora si actritaunor importante evenimente care vor avea drept subiect corpul tau carese va transforma in mod miraculos pentru a fi capabil sa gazduiasca nouaviata care se va dezvolta in interiorul tau.Impreuna vom trece in revista cele mai importante evenimente caremarcheaza nu numai drumul acesta al copilului tau de la de la stadiul deunica celula pana in momentul cand iti vei strange la piept noul proaspatnascut, dar si modificarile fizice si psihice pe care organismul taule va suferi in aceasta perioada. Totodata vom incerca, tot impreuna,sa gasim o conduita a modului de viata pe care trebuie sa-l adopti,fie ca sarcina decurge normal fie ca apar diferite probleme.Nu este un secret pentru nimeni ca o sarcina normala dureaza 9luni. Majoritatea femeilor isi calculeaza sarcina in luni. Aceasta estemodalitatea cea mai larg raspandita si cea mai facila de a exprima varstaunei sarcini.Obstetricienii impart perioada de sarcina in mod uzual in trei perioademai mici, numite trimestre, fiecare cu o durata de trei luni, sau maicorect spus 12 - 13 saptamani. Aceasta modalitate de impartire, carepractic nu te priveste pe tine, si care poate sa para la prima vederearbitrara, are la baza ratiuni de ordin orientativ pentru obstetricieni,perioadele de dezvoltare sau de viabilitate a fatului putand fi perfectraportate la aceste intervale de timp. De exemplu in primul trimestru desarcina are loc dezvoltarea majoritatii organelor copilului si tot inaceasta perioada exista riscul cel mai ridicat ca ceva sa mearga prostsi sa apara un avort spontan.Daca vei surprinde o discutie intre doi obstetricieni, vei remarca cuoarecare surprindere ca acestia calculeaza progresia sarcinii talein saptamani, si nu oricum, ci incepand cu prima zi a ultimei talemenstruatii. In aceasta lumina, o sarcina normala dureaza in medie 40de saptamani. In primele 8 saptamani de la fertilizare, respectiv 10saptamani de la ultima menstruatie, copilul tau poarta denumirea deembrion. Pe parcursul acestei perioade se formeaza organele majore aleorganismului copilului tau, insa sunt incomplet dezvoltate. Dupa aceastaperioada embrionica si pana in momentul nasterii, copilul se numeste fat.In ciuda tuturor informatiilor citite aici sau in anumite carti depopularizare sau chiar de specialitate, nu uita ca sarcina poate surprindeorice viitor parinte. Daca apar probleme, nu uita sa te adresezi mediculuitau obstetrician.Esti gata de calatorie? Perfect! Sa incepem:
Pagina:

Acestea sunt condimentele care te feresc de cancer. Tu le consumi?

E dependentă de fitness, dar mănâncă gogoşi şi prăjituri. Şi arată senzaţional!

Castraveții: 7 beneficii de care nu știai

Știai că ar putea exista pesticide în mierea ta?

Systane Ultra, motivul ochilor sănătoși

Țipi la copilul tău? Acest obicei îi afectează creierul!

Cele mai sănătoase fructe și legume de toamnă pe care trebuie să le consumi

A murit de cancer la 13 ani. Părinţii au descoperit un mesaj secret lăsat de fiica lor

Murături sau legume la oțet? Știi care e alegerea mai sănătoasă?

Ți se pare că oricine are mai mulți prieteni decât tine? Nu ești singura!

S-a terminat bateria! Cele mai tari poze în care copiii dorm pe unde apucă

Femeile înșală mai mult decât bărbații conform studiilor

Studiu: Dieta fără grăsimi poate ucide

Top 6 cele mai bune exerciţii care topesc grăsimea de pe abdomen

Frumoasă şi rapidă: Alicia Schmidt, cea mai sexy atletă din lume

12 vedete cu un abdomen perfect: Silueta subţire cu fitness se ţine!

Cum să găteşti cartofii dulci? Cele mai bune 30 de combinaţii care te pot inspira

Ce afecțiuni tratează apa cu lămâie?

Studiu. Uleiul de cocos este la fel de nesănătos ca untura și untul

10 imagini în care Selena Gomez a strălucit, deşi e bolnavă de lupus

Diete de detoxifiere care chiar funcționează

Cât de diferit este creierul femeilor de cel al bărbaților?

Studiu: Bărbaţii care se însoară cu femei inteligente trăiesc mai mult

9 lucruri pe care oamenii inteligenţi nu le spun niciodată

15 lucruri uimitoare despre organismul uman

Săptămâna de lucru de 4 zile? Iată ce zic specialiștii!

Ideea salvatoare a unor părinţi: Şi-au închis gemenii autişti într-o casă dărăpănată

Care e semnificaţia fluturelui mov de pe pătuţul de bebeluş: Simbolul despre care părinţii nu vor să vorbească

Nucile caju, cel mai bun tratament natural împotriva depresiei

Corelația dintre fotbalul jucat în copilărie și daunele cerebrale

;