Scapi de stress, mananci mai putin!

Apelezi la mancare de fiecare data cand te simti stresat(a)? Acest obicei poate fi schimbat. Iata 9 metode prin care poti scapa de stres.

Relatia intima cu tine insuti

Orice devenire care implica cresterea nivelului de constiinta ne obliga sa ne indepartam de paradisul inconstientei copilaresti. Dorinta de a avea o viata simpla, sigura si linistita nu ni se implineste intotdeauna, si cu atat mai putin atunci cand evolutia nostra psihica inca nu s-a incheiat.

Starea de suparare

"Supararea nociva este o emotie distructiva, care poate distorsiona judecata noastra si deregla relatiile la locul de munca, in familie si in dragoste". (Windy Dryden - "Cum poate fi depasita starea de suparare").

Stima de sine, esecul si perfectionismul

Trei expresii cu mii de semnificatii. Asa cum am mai discutat despre realitatea noastra de zi cu zi, ea poate fi una subiectiva, prin urmare se intampla ca fiecare dintre noi sa acorde semnificatii si grade variate de insemnatate diferitelor aspecte cotidiene de viata.Unii sustin ipoteza ca viata te invata, viata este cea care te pune in anumite contexte din care se presupune ca ai de invatat. Si daca nu reusesti sa inveti lectia de prima data, viata iti va "preda" acea lectie la nesfarsit. Insa eu te intreb: "Suntem determinanti sau determinati de situatii?"Altii considera ca cei care detin controlul (in traducere libera: sunt la carma vietii) suntem noi. Si cu siguranta am putea adauga "n" convingeri, idei si credinte. Insa ceea ce conteaza este ceea ce credem noi, "ceea ce cred ceilalti despre..." putem folosi ca si coordonate de orientare pe harta proprie (a autoaprecierii, de exemplu).Cand vorbim de stima de sine si perfectionism, putem considera ca nu exista reguli clare si ca interactiunea lor este una particulara, proprie fiecarei persoane. Cand perfectionismul este la putere si ne conduce viata, stima de sine poate fi una intretinuta artificial, as putea spune. Ce ar insemna asta?Ca sa poti tinde spre noi culmi ale dezvoltarii si realizarilor, este nevoie sa-ti cunosti propriul bagaj de plecare la drum. Unii se intampla sa plece cu valiza goala, condusi de entuziasm, altii isi pun pietre de moara si abia mai pot merge inainte, altii isi umplu valiza cu tot felul de lucruri doar, doar s-ar potrivi ceva cu ceea ce ii asteapta. Acestea sunt cateva din strategiile noastre posibile de a initia un demers, o actiune sau de a raspunde la o solicitare.Se intampla uneori sa intampinam dificultati in a spune NU unei solicitari sau unui context, chiar daca la primul contact avem o licarire a sentimentului ca am putea fi in dezavantaj, depasiti de situatie sau ca pur si simplu nu stim despre ce este vorba. "Trebuie sa fim cei mai buni si sa (ne) demonstram ca suntem cei mai tari". As incepe prin a intreba (din nou) daca in perfectionism exista limite/limitari. Exista limite cand ne dorim din ce in ce mai mult sa fim altfel decat suntem, mereu din ce in ce mai perfecti?Poate ca exista sau poate nu...Cine stabileste aceste limite? Noi, societatea, iubitul, parintii, copiii? Daca am vorbi in termeni de evolutie si procesualitate, perspectiva asupra perfectionismului ar fi cea a dezvoltarii personale. Ce intelegem prin dezvoltare personala? Aceasta vizeaza latura emotionala, fiziologica si psihologica a individului. Se refera la totalitatea elementelor prin care viata unui individ este imbogatita, mai ales la nivel emotional, rational si spiritual.Ea presupune, ca si procesualitate, acumularea de noi abilitati, de noi "strategii pentru succes", echilibru interior, de armonizare a acestui interior cu tot ceea ce este exterior lui: solicitari, provocari, asteptari etc. Acest lucru, bineinteles, are la baza procesul de invatare. Aceasta se poate petrece la multe nivele – o persoana poate acumula noi cunostinte, informatii, isi poate modifica sistemul de credinte, valori si setul de reguli, isi poate dezvolta simtul identitatii si conexiunea cu spiritualitatea. Important este ca persoana respectiva sa si-o doreasca cu adevarat. Sa accepte ca si esecul este o forma de invatare, ca rolul esecului in viata noastra este departe de a fi unul restrictiv sau punitiv, ci de a ne ghida in procesul de descoperire personala si de invatare. Si asta pentru ca se poate intampla uneori sa estimam intr-o maniera eronata o situatie sau un context, poate sa atraga o mobilizare in exces sau in minus de resurse personale si astfel lucrurile sa se dovedeasca a fi altfel decat am crezut si rezultatele altfel decat am preconizat.Atitudinea fata de esec variaza de la o persoana la alta. Pe unii ii demoralizeaza, devin neincrezatori in resursele proprii, ezitanti, pe altii ii motiveaza sa caute noi strategii si resurse pentru a gasi o varianta optima. Foarte interesant este faptul ca pe masura ce un individ se dezvolta personal, efectele acestui proces, influenta dezvoltarii personale asupra vietii individului este greu de previzionat - nu stii niciodata ce rasplata iti este rezervata pentru eforturile tale, nu poti cuantifica exact schimbarile care se vor petrece. Singurul lucru sigur este ca vei fi influentat la un nivel sau altul al vietii tale de aceasta dezvoltare. Impactul dezvoltarii personale a unei persoane depinde de ea insasi, de trasaturile de personalitate, temperament, obiective urmarite, efort depus si multi alti factori care tin, in cea mai mare masura de el/ea ca si persoana.

Cum este resimtita invidia?

Din cand in cand, fiecare dintre noi are momente de invidie: "De ce-ar fi el/ea mai presus decat mine?", "Unora totul le merge struna". Invidia este o emotie intensa, extrem de dureroasa - simti o strangere in zona pieptului, respiratia devine suieratoare, iar sangele parca nu mai reuseste sa-ti irige fata, care devine palida. Invidia si gelozia sunt legate intre ele. Totusi, exista si mari diferente. Gelozia seamana cu invidia, dar implica intotdeauna trei persoane. Persoana geloasa se teme ca altcineva ii va lua persoana iubita. O alta versiune a geloziei apare cand o a treia persoana este geloasa pe un cuplu si vrea sa-i desparta pe parteneri. Invidia este deseori insotita de depresie si rusine. In poemul "Metamorfoze", poetul Ovidiu descrie foarte bine invidia: "vagauna murdara si dezgustatoare in care locuieste invidia, o gaura infricosatoare si intunecata, invadata de frig care-ti impietreste inima, fara a fi vreodata incalzita de focul vesel, vesnic invaluita in amaraciune." Invidia, ca si gelozia, prospera din cauza diferentelor dintre oameni. Aceste diferente sunt de mai multe feluri (Ros si Jeremy Holmes, "Ecologia starilor sufletesti"): diferente biologice minore arbitrare. Unele n-au nici o semnificatie in sine: culoarea parului sau a ochilor, daca ne place sau nu gustul de avocado; variabilitatea inzestrarilor biologice. Variem ca inaltime, inteligenta, muzicalitate si asa mai departe; desi aceste talente pot fi incurajate sau ignorate, in functie de circumstante, exista limite impuse de mostenirea genetica. diferentele sociale arbitrare: faptul ca ne-am nascut intr-o tara bogata sau saraca si intr-o clasa sociala sau in alta este o chestiune de sansa. Atitudinile sociale influenteaza si felul in care ne percepem diferentele biologice - culoarea pielii este cel mai evident exemplu, altul fiind sexul. Cu cat obiectul invidiei noastre se afla mai sus, cu atat noi ne plasam mai jos: "Are totul: arata bine, are un serviciu bun, bani, un sot iubitor, iar eu n-am nimic, absolut nimic!". Cand ne cuprinde invidia, uitam toate lucrurile bune legate de noi insine si ne obsedeaza numai ceea ce nu suntem sau nu avem. Invidia apare din insecuritate si din prea putin respect de sine. Cand suntem invidiosi, incetam sa mai credem in noi insine si inzestram obiectul invidiei cu toate atributele ideale pe care noi nu le posedam.Deoarece invidia este o emotie atat de incomoda, de multe ori facem eforturi mari pentru a nu-i simti impunsaturile dureroase. Alegem rolul criticului, spunand ca obiectul invidiei nu are nici o valoare. Insa un ascultator atent poate simti foarte repede invidia in astfel de critici dispretuitoare, care pot rani foarte tare persoana careia ii sunt adresate. Invidia poate fi si stimulul care ne impinge spre autodezvoltare. Ea contine germenii idealului la care aspiram, ceea ce ne poate ajuta sa ne pretuim calitatile si sa ne straduim sa le atingem pe cele dorite. In acelasi timp, daca reusim sa patrundem in adancul invidiei noastre, ne vom da seama ca realitatea nu e niciodata ideala, ca tocmai imperfectiunea noastra ne face sa fim intregi, ca numai datorita luptei, pierderii si schimbarii este viata interesanta si plina de sens.

Stima de sine si perfectionismul

Incepem dialogul legat de perfectionism si nevoia de perfectiune prin a preciza ca acesta nu este o boala. Perfectionismul apare ca un simptom, interfereaza cu activitatea de zi cu zi si chiar in interrelationare si este o parte a felului tau de a fi, a gandi si a manifesta cu tine si cu ceilalti. De preferat este sa regasesti perfectionismul in viata ta ca reper si nu ca scop in sine, ca resursa interioara, nu ca obstacol atunci cand Dumnezeu te-a inzestrat cu aceasta "meteahna".Reperul de raportare, ca imbold de a cauta zi de zi sa-ti fructifici resursele interioare, este o invitatie la creativitate, dezvoltare personala si un antidot al plafonarii, al complacerii de sine. Ca orice aspect al vietii, perfectionismul are avantaje si dezavantaje, secretul sta in buna gestionare a acestora. De cate ori in viata nu ti s-a intamplat ca ceea ce a constituit avantaj undeva, candva, sa constituie un dezavantaj in alta situatie sau context si invers? Cum apare acest perfectionism? Este trasatura sau nevoie? Din ce se naste: din dorinta de frumos, din dorinta de mai bine, mai bun, din excelenta, din extraordinar? Sta la baza evolutiei tale personale si a lumii in care traiesti? Cine este responsabilul: mama natura, parintii, educatia? - Iata cateva intrebari ce isi doresc raspunsul!Daca as fi o perfectionista prin excelenta, m-as stradui din plin si peste puteri sa raspund la fiecare dintre ele, insa cum nu sunt, doar o sa incerc niste raspunsuri posibile.Cum apare acest perfectionism?Sa vedem: unii dintre noi ne trezim cu el in viata noastra, ne ia prin surprindere si preia controlul asupra vietii noastre, iar noi devenim prizonieri, incarcerati in reguli, indatoriri, nemultumiri, nelinisti etc; un tablou departe de a fi unul placut. Altii devin constienti de prezenta lui in viata lor si il pun la treaba in folosul lor. Interesant, nu? Perfectionismul devine instrument. Deci este posibil!Tot in legatura cu prima intrebare, intervine si cea de a doua conform careia oscilam intre a considera perfectionismul o trasatura de personalitate sau o nevoie. As raspunde ca poate fi si una si alta: trasatura - personalitate; nevoie - satisfacere. Sunt cercetatori care sustin ipoteza perfectionismului ca si trasatura genetica a personalitatii. Poate ca da, poate ca nu. Si adevarul stiintific in psihologie s-a dovedit uneori a fi unul subiectiv.Nevoie - satisfacere. Iata o relatie interesanta! Prin ce? Ca orice nevoie, ea se cere a fi satisfacuta. Mergand mai departe in acest demers, ca si analogie, ajungem la satisfactie - placere, perfectiune - placere. Este perfectiunea o placere? Stim ca poate fi o nevoie ce se cere a fi satisfacuta, dar de unde aceasta placere? Cand vrem ca lucrurile sa iasa perfecte, o dorim pentru noi, pentru ceilalti?Multumirea de sine sau a celorlalti?Indiferent care ar fi tinta aleasa si persoana de multumit, poti afla intr-un final ca, de fapt, de cele mai multe ori, cei care sufera de perfectionism sunt propriile lor victime. Ce ar inseamna acest lucru? Ei bine, chiar daca undeva, candva un tata, o mama, un profesor, un bunic sau bunica a "contagiat" cu perfectionismul lui, cea care intretine cercul vicios esti chiar TU. Si asta pentru ca in functie de gradul de investire afectiva sau influenta a persoanei sau persoanelor in cauza (a celor care ti-au marcat viata), TU continui sa "aplici" ceea ce ei ti-au transmis chiar si dupa disparitia lor ca persoane sau ca si contact direct.Si asa ajungi sa dai vina pe altii: "Eu nu vreau, ei m-au facut sa imi doresc atat de mult sa fiu cel mai bun!". Sa nu uitam cat de usor este sa arati cu degetul in alta parte! Este adevarat ca uneori se intampla sa te izbesti de perfectionismul unora care cu maiestrie il solicita din partea celorlalti. "Eu nu pot fi inconjurat decat de cei mai buni din domeniu", "Nu esti suficient de bun pentru mine!", "Te rog, fa asta si asta si nu uita sa ...! Ma astept sa le faci in 30 de minute, altfel zbori. Ca tine sunt o mie care asteapta sa fie angajati!", "Sunt inconjurata numai de incapabili!", "Nu esti in stare de nimic, trebuie sa le fac eu pe toate!" etc.Ai intalnit adesea astfel de remarci sau texte. Care a fost ecoul lor in mintea ta? Cum te-au facut sa te simti auzindu-le: agitata, dezorientata, furioasa, indiferenta, timorata, agresiva, nesigura? In ce te pot transforma astfel de cuvinte: in simpla executanta, in agresata, in docila, buna profesionista, incompetenta? Sa ne amintim de ganduri, acele mici idei ce ne trec prin minte uneori fara sa vrem sau sa ne-o dorim: "Esti o incompententa!", "Nu esti in stare de nimic!", "Ce cauti tu aici? Nu meriti sa fii aici!" etc. Astfel de ganduri te pot face sa te simti inconfortabil cu tine insati, iti pot imprima sentimentul ca orice si oricat ai face, nu este niciodata destul si nici de calitate.Ganduri, idei, remarci sau texte pot fi zeci, sute si variate, ca si reactiile si starile tale de altfel. Si cu fiecare gand, generezi o stare, si cu fiecare stare generezi o realitate, si cu fiecare realitate generezi acelasi gand care iti da aceeasi stare si tot asa la nesfarsit sau pana la un moment dat cand alegi sa faci ceva pentru tine, pana intr-un moment in care alegi sa te iubesti pe tine insati, sa te accepti si sa te apreciezi asa cum esti!

Personalitatea histrionica

Personalitatea histrionica face parte din grupa personalitatilor emotionale si dramatice; se mai numeste si personalitate teatrala sau isterica si se caracterizeaza prin reactii emotionale exagerate si prin incercari permanente de a atrage atentia asupra celor din jur.

Frica te face sa te simti neajutorata?

Freud spunea ca nici o emotie nu este mai putin de dorit decat nelinistea. Ea soseste - si refuza sa plece. In fata terorii, gandirea se opreste. Sistemele de aparare ale corpului lanseaza avertismente puternice si gheara fricii pune stapanire pe tot. Senzatia de frica este, in realitate, aliatul nostru in momentele de criza, pentru ca pune in miscare sistemul hormonal, care reactioneaza la modul "lupta sau fugi". Nu stim cum raspundeau psihologic stramosii nostri la amenintari, dar putem fi siguri ca trupurile lor erau echipate sa lupte sau sa fuga de pericol.Frica adopta o spirala descendenta, atunci cand amenintarile nu dispar - asa cum observam in cazul copiilor care nu pot scapa de violenta si abuzuri. Dar ea este traita, poate, cel mai evident, in timpul razboiului. Vindecarea difera, in functie de faza de neliniste in care se afla o persoana si de reactiile individuale la acea frica. In fata unei tragedii, cel mai simplu sentiment este mania. Ca toate sentimentele, mania nu trebuie sa fie negata - ea nu va fi un substitut pentru manifestarea suferintei mai profunde, ranii mai cumplite.Vindecarea necesita curaj. Atunci cand eram copii, exista un decalaj urias intre lucrurile de care ne era frica si ceea ce era adevarat - chiar daca, in acel moment, noi nu ne dadeam seama de asta. In mijlocul noptii, parintii ne puteau linisti daca visam urat, ne asigurau ca nu exista bau-bau, ne protejau de fantomele inventate de mintile noastre.Adultii cauta aceeasi protectie, insa pentru noi este, cateodata, mult mai greu sa astupam bresa dintre frica si realitate. In cazul celor mai multi dintre noi, dupa ce trece socul initial, mintea incearca sa activeze vechile sisteme de aparare - insa, adesea, ele nu mai functioneaza. Impactul stresului este prea puternic, emotiile care izbucnesc refuza sa mai fie oprite. Cand iti dai seama ca nu mai ai aparare impotriva propriei frici, incepi sa te simti vulnerabila. Din multe puncte de vedere, este sanatos sa te simti vulnerabila. Aceasta arata ca nu esti izolata - nici fata de tine insati si nici fata de altii. Insa este extrem de greu sa traiesti cu sentimentul neajutorarii, pentru ca el insusi produce teama - si mintea se lupta sa recastige controlul. Daca nu esti capabila sa redobandesti controlul, urmatoarea faza este panica. Panica se naste atunci cand mintea este atat de impovarata de suferinta, incat nu mai este coerenta. Frica bantuie mintea dupa plac, daramand toate barierele. Intrucat sistemul minte-trup este adaptat sa restabileasca echilibrul prin orice mijloace, aceasta incoerenta totala dureaza doar pentru scurt timp. Panica este una dintre cele mai infricosatoare experiente pe care le poate avea cineva, dar este aproape intotdeauna temporara.Atacurile de panica isi au radacina in amintirile unei traume anterioare - la fel cum se intampla si cu atacurile fricii. Imagini generate in interiorul mintii devin mecanisme de declansare, ca si cum ar fi evenimente externe, si nu interne - si reactia in lant a fricii porneste fara a mai putea fi oprita. Pentru ca imaginile vechi pot reveni si pot produce vatamare, mult dupa ce au fost vizionate, este de importanta vitala sa ne protejam copiii si sa nu-i lasam sa vada filme inspaimantatoare. Copiii care par sa nu manifeste teama in fata unor traume isi amana adesea reactiile pana mult mai tarziu. Care este cel mai bun mod de a trata numeroasele aspecte si deghizari ale fricii? Indiferent de faza in care se afla o persoana, frica poate fi eliberata. Se incepe prin a vorbi liber si clar despre frica pe care o simti. Daca pare imposibil, pentru ca ai fost invatata ca frica este un semn de slabiciune, vorbeste despre acest lucru. Vinovatia este un obstacol urias si la fel este si rusinea.Exista un element crucial pentru eliberarea fricii. Am observat ca suntem dispusi sa eliberam cele mai intime si mai ascunse frici atunci cand avem un sentiment de incredere. Intrebarea este: unde putem gasi aceasta incredere?In primul rand, trebuie sa ai incredere in tine insati, sa fii suficient de sigura ca nu vei fi blocata de propria manifestare. Cu totii ne simtim inhibati. Este jenant sa-ti manifesti sonor spaima. Priveste inlauntrul tau si intreaba-te daca ai vreuna dintre convingerile urmatoare: Am suferit atat de mult, incat e prea tarziu pentru a ma schimba. Astept pe cineva care sa-mi observe suferinta. Suferinta mea inseamna ca sunt in viata. Merit sa traiesc in acest fel. Strig pentru a fi iubita. Nu-mi este dat sa inteleg.Fiecare dintre aceste atitudini iti da un motiv pentru a-ti prelungi suferinta si a-i bloca eliminarea. De fiecare data cand repeti aceste rationamente, ingrosi zidurile care te intemniteaza. Ai libertatea de a pastra aceste convingeri cat de mult vrei - insa energiile blocate devin din ce in ce mai puternice, cu cat sunt reprimate mai mult. Ciclul negarii si al suferintei trebuie intrerupt. In locul convingerilor negative care au ingrosat peretii reprimarii, incepe sa absorbi acele convingeri care subtiaza zidurile, chiar daca nu le-ai acceptat inca in totalitate. Fiecare convingere pozitiva anuleaza una negativa.Ceea ce incepi acum sa faci se numeste o atitudine vindecatoare. De aici poti porni in multe directii. Pastreaza la indemana aceasta lista de convingeri si, atunci cand te simti descurajata, intoarce-te la ea.

Eu cu mine prin lumea mea!

Cateodata crezi ca poti muta muntii din loc, dar in alte momente ai impresia ca o sa te prabusesti si nu mai poti sa te ridici. Mintea ta vrea raspunsuri cat mai clare despre cum esti de fapt? Sa vorbim despre tine, despre iubire, respect si asteptari!Iubirea de sine vine, de fapt, din succese sau invers?Reteta "iubirii de sine" difera la fiecare dintre noi: in functie de atitudinea noastra, de sistemul de valori, modelele de inspiratie sau etc. Intr-adevar iubirea de sine, respectul, increderea pentru sine se intrepatrund si se interconditioneaza reciproc cand vorbim de cresterea stimei de sine, de exemplu. Insa procesul de crestere nu se resuma la atat! Conotatiile pot fi multiple. Pentru unele dintre noi, aceasta interdependenta este departe de a fi una sesizabila. De ce? Pentru ca se intampla sa existe confuzii in delimitarea acestor parti, corelatiilor si interrelatiilor. In functie de modul in care am fost "educate" sau "obisnuite", femeile mature din noi continua sa fie niste copii mari in relatiile cu societatea. Altlele se poarta ca niste copile in viata personala. Cate dintre noi nu am observat la ceilalti si chiar la noi insine neconcordante? Ne simtim cababile sa ne manifestam plenar felul de a fi, a simti, a gandi in mediul familial, in medii securizante unde "stim" ca toti cei cu care intram in contact ne sunt prieteni sau ne iubesc. Cateodata dam dovada de stangacie in fata celor apropiati si ne este greu sa fim deschise, sa ne dezvaluim. Iar in alt context: la locul de munca, de exemplu, sa ne simtim ca pestele in apa, confortabil in relatia cu ceilalti! Este un model comportamental, atitudinal interiorizat bazat pe regulile tale de relationare, de raportare la realitatea sociala. Cine este raspunzator de acest rezultat?! Cand raspunsul acesta nu-ti vine in minte si te preocupa sau primesti unul, dar esti departe de a te impaca cu el este de preferat sa apelezi la sfaturile unui specialist.Cateodata, adulte fiind, gasim destul de dificila incercarea de a ne iubi pe noi insene. Poate pentru ca undeva, candva am pierdut semestrul unde se preda cum sa te iubesti, sa te lasi iubita si sa iubesti. La varsta adulta, gasirea "vinovatilor" apartine deja de domeniul trecutului. In cazul in care, pentru unele dintre noi, acest trecut este important, este indicat sa-l "confruntam" si sa nu abandonam gasirea de raspunsuri. In rest, ne putem canaliza resursele pe acum, aici si asta pot face! Posibilitatile sunt nenumarate!Respectul de sine nu atrage de la sine si respectul celorlalti. Departe de a-l exclude sau garanta, autorespectul ne face mai tolerante, intelegatoare cu noi insine, ne da puterea sa spunem "NU" fara sa ne simtim vinovate. Procesul devenirii, o data incheiat, cu un final in care iti cunosti atuurile si resursele, confirmarea societatii vine ca si o reconfirmare a ceva pe care fiecare dintre noi deja il stiam despre noi. Mai mult, este un feed-back al propriei afirmari! Ne ajuta in planficarea pasilor urmatori sau a unor alte initiative, idei, interventii in social. Acest lucru se datoreaza fatului ca noi suntem in interactiune cu lumea din jur, in plin proces de schimbare de informatii.Daca aspir la recunoasterea meritelor, pot sa-mi imbunatatesc imaginea de sine?Persoanele care se caracterizeaza printr-o nevoie continua de recunoastere a propriilor merite, rareori isi raporteaza aceasta sete de confirmare la imaginea de sine. Ele tind mai mult la un exterior care ajunge sa le fie oglinda in care se pot "admira". O fac din dorinta de a-si demonstra lor calitatile, dar mai ales celor din jurul lor. Motivul este ori nevoia de a se simti acceptate, tolerate, adoptate de un mediu sau altul, ori din nevoia de a fi in frunte, din perfectionism, demonstrativitate. Undeva adanc in sufletul lor, nu au demonstrat calitatile respective, "persoanelor investite" de ele (uneori, intregului sistem) cu autoritatea de a le atribui calitatile.Acestor persoane le este caracteristic: conformismul, tendinta de a impartasi opiniile si valorile celuilalt, etalarea aptitudinilor si succeselor proprii, daca o asemenea cerere a fost adresata, mimarea modestiei, mai ales cand aceasta se asociaza cu performante, succese, asocierea in fapt sau in relatari cu persoane de prestigiu. Ma intreb oare ce va spune legat de iubirea de sine, o persoana cu o permanenta dorinta de a-si imbunatati imaginea de sine!?"Esti ceea ce cred ceilalti despre tine" - este adevarat? Parerea celorlalti despre noi are importanta pe care tot noi in ultima instanta o atribuim. Sa ne amintim despre parerile celor din viata noastra de zi cu zi. Sunt pareri si pareri. Unele ne ajung la urechi, altele ne patrund in suflet (ungandu-l sau sagetandu-l), altele trec pe langa noi fara sa ne atinga pentru ca nu au importanta! Iar pe altele nu le auzim, pentru noi nici nu exista ca realitate subiectiva. Sunt acele pareri fara importanta ale unor oameni, parti ale grupului social care pentru noi nu exista. Sa facem distinctia intre imagine de sine si imaginea sociala de sine. Uneori se intampla ca unitatii imaginii de sine sa i se opuna multiplicitatea imaginilor sociale (parinti, profesori, colegi de facultate si de munca, sefi ierarhic). "Esti ceea ce cred ceilalti despre tine!" Adevarul legat de aceasta credinta este undeva la mijloc. Ca si specialist, as prefera o reformulare spunand: "poti fi ceea ce cred ceilalti despre tine" la un moment dat in existenta ta, insa nu o viata intreaga! As recomanda ca inainte de a ne gandi la felul in care sa ne comportam pentru ca ceilalti sa ne spuna ce cred despre noi, sa facem o analiza a feedback-ul din exterior, asupra propriei realitati interioare. Modul in care ne exteriorizam calitatile, resursele, nevoile, abilitatile, maniera noastra de a comunica verbal si nonverbal cu cei din jur sunt indicii clare care ne conduc la conturarea opiniei celorlalti. De asemenea, este util sa cunoastem tipul de receptivitate a acelor "ceilalti", selectivitatea, sensibilitatea acestora la natura si la continutul informatiei transmise. Legat de felul in care ar trebui sa il tratam pe celalalt pentru a "oglindi" in noi respectul, solutia vine din modul in care ne tratam pe noi insine. Chiar daca exista (au existat sau vor exista) momente in viata noastra in care simtim sau stim ca nu am primit respectul cuvenit, este mai important sa ne respectam pe NOI restul va veni de la sine daca avem incredere.Vreau sa ma autoevaluez corect. Exista o solutie?Obiectivismul se poate naste din subiectivism. Spunand asta ma refer la capacitatea omului de a face un pas inapoi pentru a-i fi mai usor sa fie observatorul propriei realitati subiective. De indata ce o idee sau o convingere despre noi intra in imagine de sine, ea devine automat "adevarata" in ceea ce ne priveste. Nu-i putem pune la indoiala validitatea si actionam conform ei, ca si cum ar fi reala. Autoanaliza poate fi pentru unii foarte usor de realizat, dar pentru altii mai greu, dar nu imposibil. Identificam elementele care tin de noi si care interfereaza cu realitatea inconjuratoare, deformandu-le. Odata construita o astfel de imagine, toate actiunile noastre (sentimentele si conduita, constientizarea si valorificarea resurselor) sunt intotdeauna in concordanta cu imaginea personala. Vom actiona "conform" persoanei pe care o concepem. Un cerc vicios!Insa nu trebuie decat sa ne reglam oglinda retrovizoare pentru a ne putea observa mai atent. Exista unii oameni care isi accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se implineasca, sa-si puna in valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca intregul potential uman. Este o diferenta intre ce CREDEM si ceea ce STIM ca exista. Experienta proprie de viata ne arata faptul ca ceea ce stim sunt fapte, evenimente, lucruri care pot fi demonstrate, au fost, exista si sunt confirmate. Cu totii stim ca pe parcursul vietii, sistemul de credinte se poate modifica potrivit necesitatilor! Prin urmare ceea ce credem se poate dovedi a fi relativ in timp. Este insa important sa putem face aceasta distinctie intre ceea ce credem ca stim si ceea ce stim cu adevarat.Au vreun remediu cei care se considera stapanii lumii? Dar cei care nu cred ca isi vor depasi vreodata limitele?Remediu exista aproximativ pentru orice. Daca nu unul definitiv, cel putin unul care sa creasca nivelul de calitate a vietii cu siguranta exista. Esential este fie un moment din viata in care acea persoana sa-si doreasca cu adevarat acest lucru. Din acel moment este posibil orice cu sau fara sprijin exterior. Eu recomand: Cunoaste-te pe tine insati cu parti care iti plac si cu partile mai putin placute si exploreaza lumea din care faci parte. Intuieste specificul lumii de apartenenta si observa cate dezacorduri sunt intre tine si ea, emotional si rational. Identifica ce anume te tine pe loc din interior spre exterior!

Atacul de panica

Un atac de panica este o perioada discreta in care exista debutul brusc al unei aprehensiuni, frici sau terori intense, asociate adesea cu senzatia de moarte iminenta.

Cum combatem efectele negative ale stressului

Stressul este o reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori

De ce isi urasc femeile corpul

Nu este o noutate faptul ca marea majoritate a femeilor din ziua de astazi sunt nemultumite de corpurile lor; realitatea este ca suntem in continuare fascinate de celebritati si de tot ce le caracterizeaza, inclusiv greutatea, conditia fizica si stilul.Daca le intrebam pe femei care este motivul pentru care isi urasc corpul, nici una nu mentioneaza influenta mass-mediei. Exista o stransa legatura intre aceasta ura si abuzurile suferite in copilarie, ca si mesajele primite de la mama (spre exemplu: "barbatii nu suporta femeile grase la bratul lor") sau ironiile colegilor referitoare la excesul ponderal.Unele femei considera normal sa-si urasca corpul, sa fie nemultumite de aspectul lor si sa-si doreasca ceva diferit: un alt nas, alta forma a abdomenului, a sanilor, a soldurilor, o alta culoare de par. De aceea, ele poarta tocuri pentru a parea mai inalte, isi pun accesorii stralucitoare pentru a atrage atentia, ochelari rotunzi pentru armonizarea fetei sau isi vopsesc parul, considerand ca nimic nu este indeajuns.Majoritatea copiilor cred ceea ce le spun parintii, indiferent daca este bine sau rau pentru ei. Daca parintii ne cand spun ca suntem grasi si oamenii grasi sunt lenesi si prosti, cand vom deveni adulti, vom pastra aceste convingeri ca si cum ar fi ale noastre. Ne vom rani singuri, cu aceste ganduri negative.Daca zilnic gandim ca nu aratam asa cum ar trebui, ce rost are sa ne mai uitam in oglinda, doar pentru a constata ca nu corespundem standardelor autoimpuse? Cand ne uram corpul, aceasta ura atrage dupa sine supararea si pentru a ne alina, vom apela la mancare si ne vom ingrasa, si astfel intram intr-un cerc vicios din care este dificil sa mai iesim.A venit timpul sa adresam provocari vechilor convingeri negative care ne dicteaza comportamentul; va trebui sa recunoastem ca e posibil ca parintii nostri sa fi fost ignoranti sau limitati si ceea ce am invatat de la ei nu trebuie sa devina reguli dupa care sa ne ghidam tot restul vietii. E cazul sa incepi sa gandesti pozitiv: incearca sa-ti identifici calitatile, lasand deoparte defectele, si exerseaza acest lucru zilnic, pana ajungi sa crezi ca intr-adevar ai aceste calitati, asa cum ani de zile ai crezut ca ai numai defecte. Imprieteneste-te cu corpul tau! Indiferent de forma pe care o are, asuma-ti responsabilitatea si accepta-te asa cum esti! Iarta-te ca nu ai fost intelegatoare cu corpul tau, care te ajuta sa te misti, sa respiri, sa simti! Corpul nu te va trada si iti va acorda in continuare tot suportul de care ai nevoie. Promite-ti ca vei actiona in sensul de a oferi corpului tot ceea ce are nevoie si in primul rand, sanatate; incepe chiar de azi! Nu iti face asteptari nerealiste in ceea ce priveste forma corpului; cand treci prin fata oglinzii, nu te mai critica, mai bine privieste-te in ochi, spune-ti ca totul este in regula cu tine si chiar asa te veti simti!Poti realiza orice ii dictezi mintii sa faca; creeaza-ti o noua atitudine pozitiva fata de corpul tau, ca pe un dar pe care-l faci unui prieten!

Bucuria de a trai

In fiecare dimineata avem in fata o noua zi; tu hotarasti daca va fi o zi buna sau proasta, daca urmeaza sa te bucuri de viata in ziua aceea sau nu. Indiferent de natura factorilor externi cu care ne confruntam cu totii, zi de zi, la serviciu sau in alt alte domenii ale vietii, tot noi suntem cei care hotaram in mare parte ce fel de zi vom avea.Umorul este un element simplu si esential, care te poate ajuta sa ai o stare de spirit degajata. Cand lucrurile par sa mearga prost, relaxeaza-te, nu te grabi sa reactionezi. Incearca sa realizezi o imagine de ansamblu, gandeste-te la ceea ce se intampla si care este reactia potrivita.Zilnic pot exista multe lucruri care te pot enerva, ingrijora sau nemultumi. Important este sa nu permiti sa se intample acest lucru. Poti alege modul in care sa reactionezi si sa treci mai lejer peste nemultumirile marunte, ajungand in felul acesta sa ai o dispozitie mult mai vesela si mai creativa. Buna dispozitie si un nivel cat mai redus al stresului iti pot prelungi viata chiar si cu cativa ani!Atitudinea pe care o ai in fata vietii poate sa atraga persoanele in preajma ta sau nu. Oamenii sunt in general atrasi de persoanele care au o perspectiva optimista asupra vietii. Cu totii dorim sa fim inconjurati de prieteni care gasesc solutii la orice problema, care au o atitudine pozitiva. Nu este greu de ghicit de ce o persoana care se plange tot timpul este evitata de cei din jur, neavand parte de prea multi prieteni. Atitudinea pozitiva in fata vietii este secretul pentru a construi o viata fericita.Schimbarile care apar in viata pot fi reale surse de stres, ceea ce ii face pe oameni sa fie nervosi si ingrijorati. In fata neprevazutului este firesc sa ne simtim putin nesiguri.Ce este de facut cand suntem nesiguri?O mare cantitate de energie o pierdem atunci cand ne preocupam de trecut sau de viitor. Trecutul a fost, iar viitorul nu este inca aici. Oricat ne-am stradui, nu putem sa modificam trecutul, poate doar sa il intelegem si sa ni-l asumam, si nici viitorul, pentru ca nu este inca aici. Poti sa schimbi ceva ce nu este prezent? Exista un singur timp in care putem trai. Acesta este prezentul. Acest timp este aici, chiar in clipa in care citesti aceste randuri. Ce rost are sa evoci sau sa plangi clipele din trecut? Trecutul ne poate ajuta sa progresam atunci cand reflectam si invatam din experientele avute. Toata atentia si energia de care dispunem trebuie sa fie concentrata pe singurul moment in care putem sa schimbam ceva: prezentul.Foarte multe persoane pierd timpul facandu-si griji pentru lucruri care nu se pot intampla niciodata. Intotdeauna vor exista probleme pe care nu le putem rezolva. Oricate eforturi am depune, oricate idei originale am avea, sunt situatii pe care nu putem sa le controlam. Cu cat invatam mai repede sa ne relaxam si sa fim constienti ca nu putem controla totul, cu atat vom fi mai fericiti si vom avea mai mult succes. Incearca sa realizezi o ierarhie a lucrurilor carora merita sa le acorzi atentie si ignora restul. In fiecare zi, realizeaza cateva activitati care-ti fac placere si care te relaxeaza. Gandeste-te la ceva placut care se poate intampla in ziua aceea. Oricare ar fi acest eveniment placut, important este ca viata nu trebuie sa fie monotona sau neinteresanta. Descoperirea de noi sensuri si teluri pentru care sa ne mobilizam constituie imboldul de a merge mai departe si de a duce o viata fericita.

Personalitatea narcisica

Personalitatea unui om se refera la maniera sa obisnuita de a percepe mediul inconjurator si propria persoana, cat si maniera de a se comporta si reactiona. O personalitate este dificila atunci cand unele trasaturi ale caracterului sau sunt mult prea accentuate sau rigide, inadaptate situatiilor, cauzand, astfel, suferinta propriei persoane sau a celorlalti.

Emotivitatea excesiva: sfaturi pentru a scapa de ea

Ti se strange stomacul, rosesti, iti apar pete rosii pe piele de fiecare data cand ai o intalnire importanta amoroasa sau de afaceri, cand ai de dat un examen important, cand trebuie sa vorbesti in public...? Lena Rusti, psihoterapeut si experta a site-ului nostru iti da cateva sfaturi pentru a controla aceste stari. Daca ai intrebari, adreseaza-i-le aici.

Exprimarea emotiilor

Emotiile pe care le traim au o implicatie foarte mare asupra sanatatii fizice, mentale si sociale. Trairile emotionale pe care le avem sunt rezultatul prelucrarilor cognitive ale evenimentelor ce actioneza la un moment dat asupra noastra si care sunt in general automate, neconstientizate.

Cand un gand suparator devine o obsesie

The Concise Oxford Dictionary defineste obsesia drept "o idee nejustificat de persistenta". Cuvantul obsesie este derivat din termenul latin "obsidare" care inseamna "a asedia, a napadi". Cercetari mai recente din domeniul psihologiei au aratat ca majoritatea oamenilor au astfel de ganduri persistente.

Personalitatea depresiva

Intr-o acceptiune larg utilizata, personalitatea se refera la caracteristicile cele ma importante, relativ stabile in timp, ale individului si care justifica consecventa comportamentului sau. (Adrian Opre

Sinceritatea strategica - a spune adevarul fara sa ranim

Avem dorinta de a fi cunoscuti de catre ceilalti si acceptati neconditionat, dar mai intai trebuie sa-i lasam pe ceilalati sa ne cunoasca intr-adevar.

Formarea personalitatii copilului

Personalitatea copilului se formeaza in primii sapte ani de viata. Ambianta si atmosfera in care se desfasoara viata familiala sunt hotaratoare pentru conceptia pe care copilul si-o formeaza despre existenta si pentru formarea caracterului sau.

Horoscop

O fetiță a aflat că mama sa are o aventură. Ce s-a întâmplat când a sunat tatăl?

Diferențele dintre un suflet pereche și un partener de viață

Cât de tare își stresează soții partenerele când apare și un copil?

Cele mai bune sfaturi pe care un tată i le poate da fiului său înainte să se căsătorească

Lucruri pe care le face un bărbat care te iubește

Dacă iubitul tău face aceste lucruri, nu te căsători cu el

Tradiții și superstiții de Moș Nicolae. Ce nu e bine să faci pe 6 decembrie

De ce își găsește greu un suflet matur iubirea?

10 vedete despre care nu știai că sunt împreună

Singurul lucru pe care să nu îl spui niciodată atunci când partenerul tău e supărat

De ce bărbatul omega este mai bun decât bărbatul alpha

Femeile puternice preferă singurătatea în locul bărbaților nepotriviți

Ce fel de iubită eşti, în funcţie de zodia ta

Cele mai puternice 5 zodii şi trăsăturile lor ascunse

Există 4 tipuri de suflete pereche. Cum le recunoşti?

6 perechi de zodii care au cea mai profundă conexiune

Sex

Greșeli pe care le faci în legătură cu anticoncepționalele

Mai există femei cuminți?

Când încetează zodiile să iubească? Descoperă ce le face să nu mai creadă în dragoste

15 semne clare că vrea să fiţi mai mult decât prieteni

Cele mai deştepte două zodii

Mândria unui model de 19 ani care şi-a vândut virginitatea: „E un vis devenit realitate“

Horoscopul săptămânii 20-26 noiembrie. Află ce te aşteaptă!

De ce ai nevoie pentru a te simți în siguranță în relație?

Horoscopul banilor în săptămâna 20-26 noiembrie

Cele mai puternice 4 zodii. Tu eşti una dintre ele?

Horoscopul dragostei. Cum stai cu iubirea în săptămâna 20-26 noiembrie

Sfaturi utile în dragoste pentru femeia Scorpion

Dezamăgirile în dragoste sunt la fel de periculoase precum atacurile de cord

Compatibilitatea Berbecului cu fiecare semn zodiacal