Placerea - o cale sigura spre fericire

De curand, psihologii care colaboreaza in cadrul CPAP (Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie) au introdus o noua metoda de lucru adresata familiei - testul...

Intalnirea cu psihologul

Apelul la psihologi pare sa fie un fenomen in plina evolutie. Constat ca exista un anumit val care a largit mult, poate nejustificat de mult sfera persoanelor care apeleaza la...

Unicitatea vazuta ca o acceptare a contrariilor

Sa fii suficient de unic? Iata o problema suficient de spinoasa in anumite situatii si nu numai. Patologia este unica, fiecare delir este unic, in felul sau. Comportamentele...

Cand unicitatea mea nu mai este a mea...

Unicitatea ramane o problema atunci cand nu reusesti sa ajungi sa o integrezi. A fi diferit si a fi la fel cu ceilalti sunt doi poli ai aceleasi lumi. Faptul ca tu esti unic nu...

Cat de diferita te simti de restul?

Despre cupluri, despre oameni? Scriind despre diferentele dintre oameni poti spune multe propozitii care sa nu reprezinte decat o anumita conceptie. O prima propozitie ar...

Sentimentul de neimplinire te oboseste?

A venit toamna, au reinceput pregatirile pentru scoli pentru copii, aglomeratia a crescut din nou in orase, deoarece mai multe persoane merg acum la serviciu. Perioada de vara asociata cu ideea de vacanta a fost lasata deoparte si, in locul ei, a aparut nevoia de a merge la serviciu. Dupa aceasta perioada, si in activitatea psihologului creste numarul de solicitari. Daca pe parcursul verii, s-a schimbat cadrul casei, orasului in general, acum si in viata de zi cu zi au aparut noi solicitari. Pe perioada verii, puteai beneficia de mai multa atentie pentru el sau pentru copii, acum atentia este mult mai diversificata. Oare ce ai facut in aceasta vara? De fapt cum te-ai simtit? Ai beneficiat de ea? Sunt intrebari la care poti raspunde sau nu. Poate ca un bilant de vara este binevenit si, in mod clar, util. Odihna este principala speranta la plecarea in concediu. Colegele iti spun: "Sa te odihnesti si sa vii cu forte proaspete". Ai reusit sa te odihnesti? Sa incerc sa te ajut pentru ca, daca vrei cu adevarat sa raspunzi la aceasta intrebare, vei constata ca este intr-adevar o intrebare ciudata. Ce inseamna aceasta odihna si ce nevoie ai de ea? Sa luam un caz foarte banal. Ai terminat perioada de serviciu si te pregatesti de plecare la mare. Pregatesti valize, pregatesti cazare, tot felul de griji. Sa fie asta odihna? Odihna ar insemna sa le fi lasat pe toate deoparte si sa faci ceea ce iti trece prin minte. Dar sa spunem ca aceasta este o investitie - muncesc acum pentru a putea beneficia cu adevarat de odihna, un fel de amanare a odihnei. Urmeaza drumul? Sa speram ca ai apelat la tren, avion sau macar la altcineva sa conduca pentru ca astfel ai mai avea o sansa de odihna. Pentru ca daca nici pe drum nu ai apucat sa te odihnesti, sincer nu prea mai vad cand ai putea. La mare programul este deja inserat. Micul dejun pana la ora 10, program de plaja, program de plimbare pe faleza, program de spectacol, atentie imprastiata in toate partile, memoreaza tot felul de cifre pentru a completa tot felul de formulare, etc. In fiecare seara simti ca ceva se petrece cu tine, ca esti suficient de obosita. Clar ca nu iti displace ceea ce se intampla in tine si in jurul tau dar.... Ai o vaga senzatie ca nici nu simti o satisfactie... Oboseala? Cand esti obosita ai nevoie de odihna - iata un truism si un sfat foarte frecvent (Esti obosita? Odihneste-te). Evident in mod cu totul si cu totul mecanic putem vorbi ca resursele noastre fizice sunt cu adevarat consumate, ca in acest moment resimtim o stare de epuizare, de terminare a combustibului si ca suntem in situatia de a ne rezerva o perioada de odihna. Capacitatea de concentrare scade semnificativ, suntem obositi la propriu. Aceasta inseamna cu adevarat o stare de oboseala, o stare de epuizare. Dar aceasta stare inseamna si o stare placuta / o stare in care ai strabatut o experienta epuizanta dar care te-a implicat cu adevarat fara a simti necesitatea de a lua o pauza, de a te odihni, relaxa. Un ceva care te-a implicat cu adevarat. Indiferent daca este vorba despre sex, serviciu sau vacanta, a fost ceva care te-a consumat intr-un mod spontan si in care energia te-a ajutat sa fii "atunci si acolo". Fiind o stare suficient de binedispusa, iti poate permite acum sa nu te aperi de ceea ce este in tine si sa te lasi dusa de nevoia de odihna. Putem vorbi cu adevarat de un moment placut atunci cand vorbim de oboseala si de nevoia de somn ca dupa un ceva care nu mai necesita un consum energetic. Practic suntem in lumea somnului, a unei stari fara aparare. Exista si o alta oboseala care ni se pare ca necesita odihna - starea in care simtim ca ceva ne-a epuizat, deoarece a consumat intr-un mod exagerat din resursele noastre. In fapt, dincolo de ceea ce este in planul social, putem sa simtim ca avem nevoie de un consum foarte mare pentru a gestiona o asemenea stare si, ca urmare, pentru a compensa absenta placerii simtim o stare de oboseala, de consum, de epuizare. Ea spune: "In aceasta vacanta am fost impreuna la... si am vizitat multe muzee, as fi vrut sa fiu numai cu el, deoarece nu avem timp unul pentru altul. El a preferat sa ne plimbam prin tot felul de locuri. Avea agenda la el cu locuri interesante si in care, desi nu pot spune ca nu mi-a placut, am simtit ca este mereu timp si spatiu pentru altceva. Il vroiam pe el, nu pictura, sculptura. Am simtit ca merg pentru el, nu pentru a-mi imbunati cultura. Simt ca m-a obosit mai mult aceasta culturalizare". S-a intors cu adevarat obosita. Dar in spatele acestei oboseli exista un alt cuvant care descrie mai bine aceasta stare de nemultumire. Pentru ca starea de oboseala este si poate sa fie o stare de frustrare de care o persoana poate fugi, deoarece nu o simte intr-un mod placut. Daca te-ai recunoaste nemultumita ar fi necesar sa accepti ca in tine este un continut (in cazul nostru faptul ca se simte nebagata in seama, trecuta pe un plan secund), cu care ar fi in firea lucrurilor sa se faca ceva (sa recunoasca ca exista o problema de cuplu, sa gaseasca o cale de comunicare cu el pentru acest continut - ceea ce de fapt s-a si intamplat in cazul nostru). Daca spune ca este obosita, problemele se simplica semnificativ, in sensul ca acum, are nevoie de odihna si nu de un lucru pe care ar simti ca ii complica existenta si pe care l-ar infrunta. Pe de alta parte, starea de oboseala are si alte avantaje in acest context descris prin starea de oboseala care presupune o stare de somn implica ca ea ar putea beneficia de atentia lui. In locul tabloului ceea ce ar atrage atentia lui ar fi starea ei. Mai mult, aceasta stare de oboseala ar presupune ca cei doi au posibilitatea sa petreaca un timp impreuna (este cumva dorinta ei?). Aceste rationamente sunt uneori constiente dar in covarsitoarea majoritate a cazurilor sunt rationamente inconstiente prin care o persoana reuseste sa isi realizeze dorintele in ciuda nu numai a partenerului, ci si a ei insisi. Sa urmarim continuarea? In fata partenerului, ea acum poate afirma cu toata sinceritatea necunoasterii inconstientului propriu: "as fi vrut sa mergem impreuna in muzee, dar nu stiu ce a fost cu mine, m-a lovit asa o oboseala". Nu este cazul nostru, dar putea sa fie o continuare foarte raspandita printre cupluri. Prin analiza continuturilor personale aceste nevoi, aceste stari inconstiente pot sa fie aduse la lumina si puse fata in fata cu ceea ce isi doreste o persoana:"Da vreau sa fiu cu el cand sunt in vacanta, nu am nevoie de strategii complicate care sa imi iroseasca energiile pentru asta, pot sa-i vorbesc despre asta si, impreuna, sa gasim o solutie". Aceasta abordare care inverseaza in linii mari constientul cu inconstientul este o modalitate de a ne face viata mai placuta, mai simpla, mai in firea lucrurilor. Pentru asta e nevoie de psihoterapie si de capacitatea de a vedea in tine ceea ce este dorinta inconstienta. In concluzie? Se pare ca putem vorbi despre o oboseala buna, oboseala care urmeaza starii noastre de spontaneitate si o oboseala rea care este o stare de nemultumire dar si una de implinire a dorintelor. Aceasta forma de implinire a dorintelor nu este nici pe departe multumitoare, ci doar o victorie a la Pirus. Oboseala ca stare de protectie fata de lucruri nemultumitoare? Oare ce ai raspunde la aceasta intrebare?

De ce suntem dependenti si de cine?

Exista momente in viata cand nevoia de a fi cu cineva este foarte puternica. Exista momente in viata cand nevoia de a fi singur este foarte puternica. Initial, copilul...

Simti nevoia sa fugi?

Modalitatile de aparare ale oamenilor fata de ceea ce este periculos, urat, nemultumitor in ei insisi sunt foarte diverse. In fiecare din noi, si in partenerul tau si in tine...

Reactia de forta fata de suferinta

Cand problemele sunt suficient de complexe din punct de vedere emotional, situarea in rational nu mai este posibila. Traiesti intens o emotie, o stare, simti ca emotia...

"Vreau sa se schimbe!"

Feriti-va sa va schimbati partenerul. Atat de multe persoane vad problemele altora si uita ca orice problema legata de o relatie este comuna. Cei mai multi stim ca schimbarea...

Cat de spontana esti?

Viata ta presupune multe situatii. In permanenta, situatia in care te afli presupune implicare - unele din rolurile pe care le joci sunt interesante, placute; altele sunt neinteresante si le simti ca fiind rutiniere, plicticoase, sarcini greu de realizat. Rolurile sunt un domeniu in care am intentionat sa te introduc in aceasta serie de articole, dar dictionarul acesta poate reprezenta si multe alte componente. In permanenta, aceste roluri sunt jucate in diferite moduri, unele din ele sunt bazate pe un sentiment de placere, spontaneitate, creativitate, placerea de a te lasa dusa de ceea ce simti si ai capacitatea de a te exprima liber. Alte roluri sunt pline de anxietate si de incarcare emotionala puternica prin care esti impiedicata sa te manifesti. Ipostaze pe care le ai in cadrul cuplului tau Rezumandu-te la cuplul care prezinta interes pentru tine, alege cateva ipostaze (roluri) pe care le simti ca fiind pline de intensitate pentru tine. Pentru aceasta, este necesar sa faci o mica excursie in care sa-ti amintesti diferitele momente de la prima intalnire cu el si pana azi. Pentru a-ti fi mai usor, gaseste un titlu reprezentativ pentru fiecare. Cand aceasta excursie a luat sfarsit, vei avea un cuprins al experientei tale interioare in ceea ce priveste relatia de cuplu. Evident, aceasta excursie este una subiectiva si iti propun sa nu incerci sa fii obiectiva. Poti folosi drept reper ceea ce ai simtit de-a lungul timpului, situatiile pe care le-ai simtit ca fiind intense, indfierent de trairea pe care ai avut-o efectiv. Aceasta excursie poate fi efectuata si pentru relatiile care in prezent nu mai sunt. Alege situatia de viata pe care o simti si in care simti ca este la maximum de spontaneitate, creativitate, libertate de exprimare si de relatie. Aceasta situatie va fi aleasa sub forma titlului respectiv. Alege situatia in care ai simtit blocare,incapacitatea de a reactiona intr-un mod care sa-ti placa. Este necesar ca si aceasta situatie sa fie caracterizata de intensitate. Evident nu conteaza trairea avuta, ci intensitatea ei. Poti incerca sa analizezi comportamentul tau din aceasta perspectiva. Pe de o parte, cea a situatie de viata in care ai simtit un nivel maxim de spontanetate si, pe de alta parte, cea in care ai simtit un nivel foarte ridicat de anxietate. Intre aceste situatii, poti introduce cu usurinta toate celelalte momente. In fiecare din ele ai simtit nevoia sa dai un raspuns, sa rezolvi cumva situatia, aceasta reactie a ta a fost fie eficienta, fie ineficienta. Pentru toate acestea situatii, tu ti-ai acoperit intr-un mod mai mult sau mai putin eficient, mai mult sau mai putin placut, mai mult sau mai putin spontan fiecare rol. Intr-o analiza scurta a trairilor si a situatiilor de viata vei constata cu usurinta ca tu esti intr-un anumit fel in situatiile in care simti siguranta, simti ca te poti lasa continuta si ca poti contine pe celalalt si, cu totul altfel, cand gradul de anxietate este foarte ridicat. Cum rezolvi situatiile de viata? Ceea ce te intereseaza acum este sa-ti evaluezi gradul de spontaneitate si capacitatea de a rezolva situatiile de viata. Este important ca aceasta situatie sa fie una subiectiva - a ta. Priveste titlurile care ti-au venit in minte, lasa imaginatia libera si incearca sa intelegi cum esti tu. Cu siguranta, unele lucruri iti vor veni in minte, poti pastra asta si poti da o forma la ceea ce simti in acest moment, cand privesti istoria sintetica si subiectiva a cuplului din care faci sau ai facut parte. La un anumit moment, te invitam sa te centrezi pe ceea ce tu consideri ca este momentul cel mai incarcat si mai plin de spontaneitate, momentul in care tu ai simtit libertatea de a exprima ceea ce este in tine. Acesta este maximul tau de spontaneitate pe care il poti atinge la un moment dat in aceasta relatie. Simti ca esti multumita de acest nivel? Priveste acest moment din cateva perspective: ce simti acum fata de el; ai schimba ceva? experienta de a te lasa continuta - a contine este satisfacatoare, maxima, acceptabila? Compara acest moment cu orice iti vine in minte. simti satisfactie? simti ca mai sunt in tine lucruri pe care ai vrea sa le exprimi, pui in cuvinte, exprimi fata de celalalt, sa le lasi sa actioneze prin tine? este ceva nou, placut, interesant ceea ce s-a intamplat atunci sau este mai mult vinovatie, regret, suferinta pentru faptul ca a fost? Gandeste-te la acest moment si incearca sa intelegi doua lucruri: Ce spune despre tine acest moment? Ce simti ca ti-a adus acest moment? Ar fi de asteptat ca ceea ce ti-a adus sa fie lucruri placute, o stare speciala, o stare aparte, un lucru pe care ar fi de asteptat sa fie ceva pretios. Un ceva care poate sa fie cu adevarat valorificat in ziua de azi. Daca lucrurile nu stau asa, atunci apare o intrebare - de ce se intampla lucrul acesta? Si aici incep cautarile pe care intr-un fel sau altul, la nivel constient sau periferic le simti si tu. Nu ne vom opri asupra lor astazi ci in saptamanile urmatoare. Ceea ce poti face acum, este sa le dai o forma, sa le pui in cuvinte sau in intrebari autentice despre tine. Mesajul din spatele experientei Pe de alta parte, a te referi la momentul in care ai simtit ca fiind cel mai dificil este o trasatura aparte, deoarece prin el ar fi de asteptat sa ai acces la o experienta anume. In mod firesc, aceste experiente negative sunt asociate cu un sentiment central, de obicei foarte usor de definit - gelozie, pierdere, etc. Aceste stari care contribuie la starea de neliniste si coreleaza cu o accentuata stare de anxietate transforma o fiinta umana intr-un soi de robotel care are un comportament stereotip, mereu face si spune aceleasi lucruri. Spontaneitatea, libertatea dispar si in locul lor se arata o schema generala. Este de asteptat ca aceste momente pe care tu le-ai simtit ca fiind negative, incarcate emotional, sa fie corelate cu unul sau cu altul din aceasta sfera de sentimente. Aceste trairi aduc in campul psihologic central stari de tensiune, de exagerare a anumitor tendinte si, implicit, o blocare ca si cum o persoana nu ar mai simti nimic altceva decat ceea ce pare a spune sentimentul respectiv. De fapt, in spatele a ceea ce pare a fi unicul sentiment, se ascund o multime de alte emotii, stari. Accesul la aceste stari de dincolo este ecranat. Poate ca a te opri asupra acestei stari este o buna ocazie de a incerca sa te centrezi pe ceea ce simteai atunci si, de ce nu, la ceea ce este in spatele acestui sentiment central. Sunt multe mesaje, solicitari care se refera la mesaje de tipul: "simt gelozie, nu stiu ce sa mai fac, sunt foarte geloasa". Ce poti face este sa lasi propria spontaneitate libera, sa te lasi in jocul libertatii tale si sa traiesti in mod liber ceea ce simti. In spatele acestor trairi exista multa traire, multa capacitate de a lasa expresia a ceea ce este in tine liber. Spontaneitatea este o stare speciala, pentru ca ea presupune o capacitate de actiune, de exprimare, de punere in cuvinte, care te lasa sa te intalnesti cu alte persoane, cu diverse situatii. Cand acest sentiment unic ocupa campul psihologic, toate celelalte trairi care ne pot defini diferite roluri se retrag in spatele sau si conduc spre o reducere drastica a spontaneitatii noastre. Aceast sentiment central ocupa totul si blocheaza nevoia ta naturala de spontaneitate, de varietate de roluri, de nou, de diferite ipostaze, experiente. Dar acest sentiment central ne poate oferi multe date despre noi insine, spune ca acolo se afla un lucru complex, un sumar a ceea ce este constient, inconstient, afectiv - emotional, ceva ce vine din spate si este in prezent, un obiect actual si un obiect vechi. Toate se condenseaza in aceasta traire si, aparent, nu avem acces la ele, desi, in fapt, tocmai el este drumul urmat. Intr-un sentiment de tipul "gelozie" se ascund si persoane din trecutul nostru si trairirle de care fugim si lucruri ascunse, inconstient, ganduri, compulsii, etc. Pare ceva simplu dar este complex - cei care cred ca gelozia presupune un tratament simplu de genul - "fa asa si trece" se insala si este o fuga de lucrurilor autentice din ei insisi. Am incercat in acest articol sa dau foarte putine indicii prin exemple sau alte cazuri pentru a lasa spontaneitatea ta sa se manifeste libera in ceea ce simti si in ceea ce esti. In masura in care vor fi persoane care vor fi interesate sa afle mai multe despre ceea ce este in spatele lor, vom folosi povestile si relatarile lor pentru a da o forma mai concreta acestui joc pe care vi l-am propus. Pentru aceasta este suficient sa ne trimiti momentele tale la o adresa de mail: centrupsihologie@yahoo.com sau sa vii vineri pe forum la intalnirea noastra la orele 20.30.

Ce este autorevelarea?

O modalitate prin care ajungem sa avem incredere in cineva este prin a ne implica din ce in ce mai mult, treptat, in relatie. Facem acest lucru prin autorevelare - ii povestim despre noi insine, ganduri, temeri, sperante si visuri, despre trecutul si viitorul nostru. Autorevelarea reprezinta una dintre cele mai puternice metode de formare a unei legaturi apropiate. Autorevelarea inseamna a impartasi gandurile noastre unei alte persoane. Atunci cand va revelati altcuiva, in acelasi timp va autodescoperiti. Cu cat stiti mai multe despre propria persoana, cu atat mai mult va puteti intelege pe dvs. insiva si ceea ce va doriti, si cu atat mai implinita poate fi relatia. Sinceritatea inlatura indoiala si citirea gandurilor. Autorevelarea transmite ca nu va mai ascundeti si ca aveti incredere in cealalta persoana. Aveti incredere si in dvs. insiva ca puteti sa va destainuiti. Va permite de asemenea amandurora sa recunoasteti unde sunteti de acord si unde diferiti, unde sunteti compatibili si unde va aflati in conflict. Autodezvaluirea se afla intotdeauna sub controlul dvs., puteti spune cat de mult sau putin doriti. Nu afirmam ca trebuie sa ii povestiti partenerului totul despre dvs. Ar fi nechibzuit. Toti avem ganduri pe care nu le impartasim altora, actiuni pe care dorim sa le uitam. Nu propunem nici un fel de sedinta de dezgolire psihologica a sufletului. Este mai degraba ca si invitarea unui prieten la o masa bogata si indestulatoare - utilizati multe ingrdiente diferite, dar nu trebuie sa folositi tot continutul frigiderului. Toti avem secretele noastre, lucruri pe care le-am facut si de care ne simtim rusinati, sentimente pe care nu ne place sa le avem, lucruri care nu se potrivesc cu identitatea noastra, asa cum o percepem. Pe unele dintre acestea i le puteti spune partenerului dvs. de-a lungul timpului. Pe unele nu le veti spune. Atunci cand va dezvaluiti partenerului dvs., iar acesta va asculta fara sa va judece, are loc ceva minunat. Sunteti acceptat. Iar apoi puteti sa va acceptati mai mult; deveniti mai autentic si astfel puteti apoi sa oferiti mai mult. Oamenii se indragostesc pe Internet fara sa se fi vazut niciodata, si unii chiar raman impreuna dupa ce se intalnesc. Oamenii isi scriu tot felul de ganduri si secrete, pentru a le trimite partenerilor lor de pe Internet. Computerul le accepta pe toate; nu i se taie respiratia si nici nu se strica din cauza destainurilor dvs. Unul dintre motivele pentru care oamenii se indragostesc de cineva pe care nu l-au inatlnit niciodata este ca sinceritatea, deschiderea si intimitatea pe care sunt dispusi sa i le incredinteze computerului lor pot genera afectiune fata de o persoana nevazuta, necunoscuta, din cealalta parte a lumii. Autorevelarea explica partial cum ajung prietenii iubiti. Indivizii care nu sunt initial atrasi unul de celalalt la nivel fizic se pot apropia, pe masura ce conversatiile dintre ei le dezvaluie de-a lungul unei perioade de timp adevaratele eu-ri. In cazul unei prietenii, rareori exista o nevoie perceputa de a impresiona, de a poza sau de a fabrica o impresie despre sine care ar atrage un membru al sexului opus. Preluare din cartea "NLP si relatiile de cuplu" de Robin Prior si Joseph O'Connor, aparuta la Editura Curtea Veche.

De ce este ascultarea atat de importanta?

Pe drumul catre solutionarea conflictelor, stiinta de a asculta este cea mai sigura autostrada. Nevoia de a fi auzit nu este o nevoie oarecare; ea vindeca sufletul in profunzime...

Petrece Pastele cu bucurie in suflet

Ar fi logic sa scriu ceva despre Paste. Ar fi in firea lucrurilor ca acest lucru sa se intample, dat fiind data publicarii acestui articol. Oare ce ar fi de spus despre Paste? Inainte de a...

Singuratatea si importanta relatiei pe care o avem cu parintii

In acest ultim capitol dedicat singuratatii, vom face o calatorie spre un teritoriu aparte al fiintei umane - spre ceea ce inseamna singuratate dintr-o perspectiva mai apropiata de psihologie. Pentru aceasta, ar trebui sa avem acces la ceea ce se produce in mintea si sufletul cititoarelor. Din pacate, acest mod de abordare nu este foarte adecvat, astfel incat vom incerca un "colaj" de stari desprinse din experienta mea sau din mesajele voastre. In acest mod poate vom obtine un portret relativ coerent a ceea ce inseamna proces desfasurat in campul psihologic al "singuratatii". Cand vorbim despre acest camp psihic al unei persoane singure, observam aproape inerent cat de importante sunt momentele in care parintii sunt prezenti. Cele mai multe persoane singure au o relatie aparte cu parintii. Fie exista un parinte bolnav, de care fiica are grija, fie exista o responsabilitate aparte de care se simte responsabil fiul, fie exista pur si simplu o atitudine prin care o persoana se raporteaza la propriii parinti, o atitudine prezenta si in relatiile pe care le stabileste cu alte persoane. Daca esti o persoana care simte singuratate, te voi ruga sa ni te alaturi in incercarea de a-ti forma si de a formula propriile trairi. Lucrul acesta se realizeaza, de obicei, in cadrul de lucru al unei psihoterapii, aproape indiferent de ce natura este aceasta. Calatoria noastra poate porni de la urmatoarele elemente de lucru: 1. Ce simti pentru tatal tau. 2. Ce simti pentru mama ta. Pe o bucata de hartie, scrie ce iti trece prin minte despre ceea ce simti pentru ei si ceea ce reprezinta ei in lumea ta. Nu este dificil, chiar daca elementele pe care vei simti nevoia sa le notezi nu tin efectiv de domeniul tau afectiv si sunt in mare masura ganduri ale tale. Pentru aceasta, este necesar sa structurezi cateva lucruri carora eu consider ca este important sa le acorzi atentie. Ceea ce simti poate fi suficient de complex - recitind randurile pe care le-ai scris, este posibil sa constati ca aceasta relatie speciala fata de unul dintre parinti este prezenta. Sau poate lucrurile vor sta diferit. Asadar, o intrebare la care te voi ruga sa raspunzi este: 3. Oare relatia pe care o ai cu ei este una speciala? Daca da, cum ai descrie, fara sa te cenzurezi foarte tare, caracterul acesta special? 4. Oare s-ar putea spune despre tine ca universul tau interior este prea "inundat" de prezenta acestor oameni - parintii? Ca si cum tu nu ai putea sa existi fara ca ei sa fie prezenti?... Daca aceasta este situatia, atunci poate ar trebui sa operezi taierea cordonului ombilical. Este putin dificil, dar nu imposibil. Ceea ce este prea inundat de responsabilitate este, in fapt, un camp psihic care te tine prizoniera si te impiedica sa te dezvolti. Aceasta taiere a cordonului ombilical nu inseamna, in esenta, a putea sa te dezvolti independent de parintii tai, de lumea ta, ci doar ca este momentul sa fii si tu insati pentru a putea sa existi in aceasta lume. Un fapt ar putea fi generat de dorinta ta de a te afirma si de a transmite mesaje oamenilor din jurul tau, insa este important ca tu sa simti acest lucru. In istoria noastra, primii oameni cu care intram in contact sunt parintii. Cu ei ajungem sa avem primele relatii, sa ne construim primele impresii despre oameni, despre relatii. Incetul cu incetul, descoperim o lume mai complexa. Pentru aceasta, este necesar sa coboram in istoria ta si sa vedem ce ganduri iti trec prin minte. Oare ce iti trece prin minte cand citesti aceste randuri?... Poate ceva legat de parinti, de tata, de mama, de relatiile dintre ei. 5. Fixeaza-te asupra unora dintre amintirile tale in care esti tu si cel putin unul dintre parinti, prezenta celuilalt fiind oarecum directa sau indirecta. 6. Construieste lumea cu ochii copilului acela pe care, intr-un fel sau altul, inca il mai ai in tine. Pentru a te ajuta, este necesar sa incerci sa vezi ceea ce exista cu adevarat in sentimentele si gandurile lui. Vei sesiza, probabil cu usurinta, iubirea ce o poarta parintilor si nevoia de ei. Dar dincolo de aceasta, vei putea sa ai in vedere ceea ce gandeste el si ceea ce simte acel copil din amintirea ta. Sa spunem cam asa - pe un anumit plan exista gandurile lui, pe de alta parte exista ceea ce se petrece in universul lui afectiv. Poate o varietate de sentimente in care culpabilitatea sau teama ocupa locuri principale. Poate sentimentul de vinovatie ca fetita sau baietelul a facut un lucru rau, care a generat o anumita atitudine din partea lor. Sau poate este vorba despre teama ca mama sau tata sa nu plece. Sunt stari diverse, sunt stari variate, pe care copilul din amintirea ta le traieste. Nu incerca sa evadezi afirmand "De unde sa mai stiu eu ce simte si ce gandeste copilul care am fost candva?...". Nu ar fi decat o forma de a evita ceea ce simti, ca si cum ai opune rezistenta lucrurilor pe care le ai in minte. Aceste lucruri mai neplacute au tendinta de a sta departe de ceea ce insemni tu in prezent, cu problemele tale, cu dificultatile tale in raport cu oamenii, cu serviciul, dar ele sunt prezente peste tot si incearca sa fie cu usurinta angrenate in lumea ta prezenta. Exercitiul nostru incearca sa iti sublinieze o stare careia ii dai o atentie minora - incearca sa spuna ca intre copilul care ai fost alaturi de parinti, cu tot ceea ce simtea si facea atunci, si tu, cea din prezent, exista o asemanare, un lucru comun. Daca ai reusit sa aduci acest copil in prezentul actual, vei constata ca el este comun cu ceea ce esti tu astazi. Sentimentele lui fata de parinti sunt similare (a nu intelege identice) cu ceea ce esti tu acum in relatia cu lumea. Daca starea copilului era de vinovatie, ceva din vinovatia lui este prezenta si azi in viata ta, in relatiile pe care le ai cu oamenii. Poate simplul fapt ca oamenii pot si trebuie sa suporte pedeapsa propriilor greseli si este cunoscut faptul ca nimeni nu este mai dur cu propria persoana decat ea insasi. Responsabilitatea puternica poate sa se contureze intr-o alta dimensiune. Tu nu poti sa faci ceea ce facea mama ta - sa aiba relatii cu alti barbati. Poate ai inteles din copilarie ca a umbla cu alti barbati este un lucru negativ. Intr-un fel, ai cautat sa respecti acest "temei existential" - tu nu umbli cu alti barbati, pentru ca este un lucru negativ. Cand esti cu un barbat pe strada, ai senzatia ca faci ceva rau. Ai tendinta de a nu-l lua de mana si cauti sa fii cat mai conformista fata de lume, motivand printr-un oarecare argument al "bunului simt", ca "nu este frumos sa faci asa". Sau poate exista alta situatie - tatal tau este o persoana cu totul si cu totul aparte - este Zeul lumii tale dintotdeauna. In prezent, esti singura. Nici un barbat nu este perfect, asa cum a fost sau este tatal tau. Nimeni nu se poate compara cu el - ii vei fi credincioasa pana la moarte. Pana la moartea ta, evident, deoarece a lui nu ar schimba foarte mult aceasta situatie. Moduri diferite de a privi lumea, de a intelege si de a accepta situatii. Cert este ca in una dintre cele prezente aici sau in alta parte similara ca structura, te incadrezi si tu... Acest articol nu poate avea pretentia unei sedinte de psihoterapie, ci doar te invita sa iti intelegi lumea asa cum este ea. Te invita sa vezi legaturi acolo unde, aparent, nimic comun nu exista. Te invita sa-ti structurezi un timp pentru Eul tau autoreflexiv, cel care iti permite sa iti sondezi cu adevarat lumea asa cum este. Pentru aceasta, exista multe posibilitati, dar cele mai importante sunt legate de capacitatea ta de a vedea ceea ce este in tine, trecand peste aparente. Barbatii din jur sunt doar aparente. Nu ei sunt cei care nu te vor, ci ceva din tine te impiedica sa nu fii dispusa sa mergi spre ei. Nu este un "ceva" care tine de vointa ta, ci un "ceva" care tine de puterea ta de a te intelege. Singuratatea nu este o boala. Este doar o stare care iti permite sa fii mai aproape de tine insati. Este o stare din care poti afla ceea ce te impiedica. Din ce in ce mai multi oameni cu o cultura peste medie prefera sa faca aceste lucruri impreuna cu cei care profeseaza in domeniul psihoterapiei. Aceasta le permite sa evolueze si sa implementeze schimbari autentice in viata lor. Eu iti doresc mult succes in a-ti intelege propria singuratate, iar ajutorul nostru iti este deschis in permanenta in una sau alta dintre modalitatile mentionate mai jos.

Manifestari ale singuratatii

Singuratatea, ca toate starile, este variabila ca intensitate si ca traire. S-ar putea spune ca are parti pozitive si parti negative. Atunci cand starea de singuratate este foarte intensa, pot aparea tot felul de manifestari care iau forma a diferitelor simptome. In fapt singuratatea in sine nu poate sa aiba efecte negative. Ceea ce are efecte este modul in care recepteaza o persoana situatia de singuratate. Nu conteaza ce exista cu adevarat ci ceea ce este resimtit de o persoana ca fiind traumatizant. Motivele pentru care o situatie este receptata intr-un fel sau altul isi gasesc cauzele principale in istoria emotionala a copilariei, in relatiile pe care o persoana le stabileste ca si copil cu parintii. Teama de singuratate este o stare raspandita care ia diferite forme. Putem vorbi de teama de singuratate din diferite motive dar cel mai des intalnit tine de resimtirea unei imagini de sine negative - nimeni nu ma vrea, nimeni nu ma doreste. Astfel de ganduri pot fi asociate cu usurinta cu aceste momente. Teama de singuratate este mult mai intensa decat singuratatea insasi. Poti resimti nevoia de a comunica cu cineva si sa simti ca nu este realizabila dar poti resimti si teama ca nu vei avea cu cine sa comunici. Daca prima poate fi abordata ca o situatie obisnuita, ca pe o problema ce se va rezolva la un moment dat, cea de-a doua este mult mai "periculoasa", intrucat este o stare afectiva, ce are legatura directa cu personalitatea protagonistei. Am putea spune ca nu conteaza daca esti sau nu singura ci daca te simti sau nu singura. Teama de aceasta stare poate fi insotita de diverse trairi, momente, intensitati prin care o persoana ajunge sa nu mai poata sa se gestioneze singura. In aceste conditii aparitia momentele de disconfort devine o regula. Pe masura ce fiinta se obisnuieste cu existenta acestor momente de disconfort, ele ajung sa fie considerate ca simptome obisnuite. Atacul de panica nu are la baza starea de singuratate dar teama de singuratate este un mod de resimtire a neantului, a temerii ca fiinta nu va mai fi. Anxietatea ridicata este asociata acestor momente. Cand vorbim de atacuri de panica, ne referim, in special, la starile de rau fizic ce sunt asociate cu o stare de teama. Somatizarile sunt o stare de incapacitate de traire a singuratatii. Ele se manifesta deseori la persoanele singure si putem considera ca situatia de singuratate resimtita ca atare - ca teama de singuratate - este un "amplificator" important. In fapt prin singuratate intelegem abandonul pe care o persoana o traieste in relatie cu fiintele apropiate ei. Astfel, a fi singur inseamna a fi abandonat. O fiinta abandonata se revolta impotriva acestei situatie si cauta sa gaseasca forme noi de a fi cu altii. Singuratatea poate fi si o cautare a suicidului. "Sunt singura, nimeni nu ma iubeste, vreau sa ma intorc la tata sau la mama care nu mai exista printre cei vii". Aceasta cautare este o retragere din lumea prezenta, o capitulare prin care persoana recunoaste ca nu poate sa aiba posibilitatea de a realiza ceea ce isi dorea si simtea nevoia. Aici nu vorbim despre sinuciderea conversiva, menita a atrage atentia, a transmite mesaje, etc. ci despre suicidul propriu-zis in care persoana "reuseste" sa isi duca planul la indeplinire. Gandurile suicidare sunt mai caracteristice momentelor de singuratate decat persoanelor care sunt intr-un cuplu. Exista multiple implicatii ale starii de singuratate. Starea aceasta este importanta si este, intr-un fel sau altul, prezenta in tot felul de tulburari. Sa nu uitam si de un alt fel de singuratate - aceea a oamenilor in varsta. Este o stare aparte, deoarece este de multe ori consecinta unui deces, a unui moment dificil pe care o persoana il simte. Modelul vaduvei este o stare aparte. In aceste situatii putine persoane gasesc resursele necesare pentru a schimba situatia iar varianta cea mai la indemana este de acceptare. Batranetea, varsta a III-a este o etapa. Cum media de varsta a femeilor este mai ridicata decat a barbatilor, cele mai multe persoane aflate in aceasta ipostaza sunt femeile. In aceasta situatie apare o reorientare a interesului pentru copii si nepoti. Batrana simte nevoia de a fi cu cineva, atat din motive psihologice dar si de ingrijire, intrucat capacitatea de a se gestiona singura cunoaste o scadere semnificativa in aceasta perioada. La aceasta se mai adauga tot felul de boli, specifice perioadei pe care o traverseaza. Modul de reactie a persoanelor consta in incercari directe si indirecte de recastigare a persoanelor pierdute, astfel incat exista tentative de cumparare a atentiei si ingrijirii celorlalti. Batrana se ofera sa doneze apartamentul sau casa pentru a putea, de exemplu, sa beneficieze de atentia / ingrijirea celor din jur. Pe de alta parte unele persoane pot sa apeleze la luarea in gazda a unei tinere pentru a "alunga" singuratatea. Sunt diferite modalitati de atragere concreta, materiala a atentiei celor din jur. Ceea ce este cert este ca in spatele fiecarei actiuni concrete exista o motivatie psihologica care este deseori mult mai importanta decat actiunea insasi. Este important pentru cei care intra in contact cu diferite persoane sa inteleaga aceasta variabila psihologica si sa actioneze in consecinta. Sunt si persoane care apeleaza la santaj pentru a obtine atentia si fuga de singuratate. Aceste abordari functioneaza, in special, in cazul batranilor care au in jurul lor copii, nepoti, etc. Se intampla de multe ori ca acestea sa apeleze la un santaj emotional pentru a-i impiedica sa "rupa cordonul ombilical" ce ii leaga. Se produce, practic, un efect in lant al generarii starilor de singuratate - pe de o parte batrana singura se agata de fiica sau fiu iar acesta nu-si poate dezvolta propriul cuplu deoarece resimte presiunea exercitata si dezacordul (rareori exprimat) mamei. Ca urmare, afectele care sunt resimtite se situeaza in jurul celor de vinovatie, furie, iubire "dramatizata" etc. Deseori se intampla certuri in acest mic univers dar el ramane sigur la orice incercare de rupere pentru ca, din diferite motive invocate, ambele parti se chinuie sa pastreze starea. Numele prin care s-ar caracteriza aceasta situatie este cel de "uniune dualista" care este un substitut pentru momentele de singuratate. Principalul sau motiv il constituie interzicerea separarii chiar cand este puternic solicitata de sufletul celui prezent. Singuratatea in doi este un alt exemplu de situatie aparent OK dar care, in fapt tradeaza o stare afectiva de singuratate. Sintagma desemneaza destul de bine o situatie cu usurinta de inteles. A fi cu cineva nu presupune in mod automat a fi alaturi de el ci poate presupune tot o stare de conflict in care o persoana se simte singura, adica nu se simte apartinand matricei si relatiei dintre doua persoane. Exista o traire similara unui contract incheiat - daca inchei un contract atunci realizezi prevederile contractuale la care te-ai angajat dar aceasta nu inseamna ca tu simti ca apartii relatiei respective. In termenul de "singuratate in doi" nu as introduce acele "casatorii rationale" in care ambii parteneri accepta ca nu simt iubire iar faptul ca ei coabiteaza se datoreaza unor interese si este o decizie comuna. Nu s-ar introduce aceasta situatie deoarece ei nu resimt nevoia de a fi cu cineva si, atat timp cat nu exista senzatia de singuratate, nu are sens sa se introduca o problema acolo unde nu este cazul. Aceste casatorii sunt preponderent rationale si asigura o temeinicie a contractului mai mare decat cea asigurata de casatoria din iubire. Cazurile de "singuratate in doi" sunt destul de frecvente intr-un cabinet de psihoterapie. In aceste cazuri cei doi parteneri nu ajung impreuna la psiholog ci mai mult una din persoane este mai dispusa sa schimbe situatia. Ceea ce conteaza in acest caz este ce isi doreste si ce simte nevoia sa faca respectiva persoana. Din experienta pot spune ca nevoile sunt cam aceleasi - nevoia de a fi iubita, respectata, apreciata, valorizata, de a simti siguranta fata de partener, etc. O alta caracteristica a acestor persoane este asteptarea caracterului masculin, puternic, al barbatului care sa-i aduca o traire intensa, etc. In general, exista un anumit tip de femeie mai predispusa pentru acest gen de relatii - cea care asteapta sa i se anuleze ceea ce doreste pentru a i se realiza ceea ce are nevoie. Pentru aceasta ea asteapta ca barbatul sa poata sa-i impuna sa fie intr-un anumit fel. Sunt diverse modalitati prin care acest lucru se intampla dar daca veti analiza un pic relatiile de acest gen s-ar putea sa constatati ca este o situatie raspandita. Pe masura ce timpul trece iar asteptarile sale nu se realizeaza, femeia ajunge sa accepte sentimentul de singuratate chiar daca simte iubire. Iubirea pe de alta parte nu mai este acea implicare emotionala puternica ci devine una mai linistita, mai apropiata de simpatie. Pe masura ce protagonista intelege ceea ce se petrece in sufletul ei, in modul in care s-a conturat, sansa de scadere a disconfortului resimtit este crescuta. Singuratatea este o stare dificila daca este resimtita ca atare. Atunci cand este resimtita ca traumatizanta exista un motiv pentru care acest lucru se intampla. Nu este o invitatie la o gandire pozitiva de tip - "sunt singura si este foarte bine" care nu reprezinta decat o forma de intelectualizare, ascundere si de fuga de propriile trairi ci una de invitatie la propria analiza si intelegere a universului interior.

20 de modalitati pentru a incepe o conversatie

Vara este poate anotimpul in care tentatia de a lega noi relatii este foarte puternica. Cele mai multe relatii de dragoste isi au inceputul in perioada vacantei cand starea de relaxare...

Cateva reguli de urmat pentru a supravietui unei transformari de sine si a evolua in plan personal

Ceea ce declanseaza, invita sau stimuleaza procesul unei schimbari in forul interior, ceea ce provoaca o schimbare si marcheaza inceputul unei noi cautari - pentru a te regasi tot pe tine, dar fiind un om mai bun - este, deseori, legat de un eveniment traumatizant: o boala, un accident grav, pierderea cuiva iubit, separarea sau despartirea. Dar, in acelasi timp, ar putea fi rezultatul impactului unei intalniri, a unei carti citite, si in general a unei schimbari neasteptate care ne propulseaza intr-un spatiu din noi insine, care "aspira" sa se dezvolte sau sa se "reconcilieze" cu ceva esential, chiar vital. Din experienta mea de comunicare cu cei din jur, va recomand cateva repere care m-au ajutat sa inteleg mai bine cum se putea trai si, in acelasi timp, desavarsi procesul unei schimbari interioare. A lua la cunostinta un fapt nu este suficient. "Am luat la cunostinta", spunea bunica mea, "ca unul dintre pneurile din spate ale masinii mele era spart, e curios, dar simplul fapt ca mi-am dat seama de asta nu l-a umflat la loc!". Alaturi de constientizarea unui aspect, se impune sa ia masuri specifice si de a se actiona efectiv, pentru a se obtine rezultate. Procesul propriu zis al transformarii implica ceea ce eu numesc "purificarea relationala" cu acele persoane importante din viata noastra. Aceasta ar putea incepe prin clarificarea si solutionarea eventualelor conflicte si divergente, imbunatatirea relatiilor cu parintii, dar si cu alte cateva personaje-cheie: profesori, alte rude, frati, prieteni apropiati. O data cu efectuarea acestui demers de arheologie relationala, se impune o analiza de sine si constientizarea disfunctionalitatilor inerente in comunicarea cu cei din jur (comportament atipic, reactii nefiresti), care polueaza relatia. Dupa acesti primi pasi ezitanti, este momentul alegerii unei transformari care implica lucrul cu sine, ceea ce ne va ajuta sa progresam si sa castigam coerenta interioara. De obicei, este nevoie de inca o persoana pentru acest lucru (de exemplu, terapeutul, mentorul spiritual), alaturi de care te angajezi intr-un proces de evolutie care iti va conferi incredere in tine. In decursul acestui interval de lucru cu tine insati se va dezvolta increderea in sine, ceea ce iti va permite sa faci fata cu succes evenimentelor traumatizante care vor mai aparea in viata, sa suporti criticile si reprosurile, judecatile de valoare si discreditarea ta. Invata sa rezisti tentatiei de a "arunca o privire in curtea altuia" si de a te lasa influentat (a) de conceptii precum "gazonul varului meu este mai bine tuns decat al meu!" Dupa o etapa de dependenta, care se poate manifesta printr-un prozelitism excesiv si adesea agasant pentru cei din jur, se impune un proces de re-centralizare si constientizare de sine si a propriilor aptitudini. Dupa ce te-ai redescoperit si integrat, este simplu sa aplici toate acestea zilnic. Secretul este sa pui in practica ceea ce descoperi despre tine si sa inveti sa te pozitionezi corect in raport cu aceste "chei" de referinta. Cele mai bune "chei" sunt:  respectul de sine (nu ma definesc raportandu-ma la alta persoana)  afirmarea (ma pozitionez)  responsabilitatea (imi asum toate actiunile mele si urmarile acestora)  toleranta (acceptarea diferentelor)  relativitatea (conceptiile mele de viata pot fi discutabile)  compasiunea (cred in puterea dragostei si cred in mine, am capacitatea de a oferi iubire celui care ma va face sa simt ca merita acest lucru)   A lua la cunostinta un fapt nu este suficient. "Am luat la cunostinta", spunea bunica mea, "ca unul dintre pneurile din spate ale masinii mele era spart, e curios, dar simplul fapt ca mi-am dat seama de asta nu l-a umflat la loc!". Alaturi de constientizarea unui aspect, se impune sa ia masuri specifice si de a se actiona efectiv, pentru a se obtine rezultate. Procesul propriu zis al transformarii implica ceea ce eu numesc "purificarea relationala" cu acele persoane importante din viata noastra. Aceasta ar putea incepe prin clarificarea si solutionarea eventualelor conflicte si divergente, imbunatatirea relatiilor cu parintii, dar si cu alte cateva personaje-cheie: profesori, alte rude, frati, prieteni apropiati. O data cu efectuarea acestui demers de arheologie relationala, se impune o analiza de sine si constientizarea disfunctionalitatilor inerente in comunicarea cu cei din jur (comportament atipic, reactii nefiresti), care polueaza relatia. Dupa acesti primi pasi ezitanti, este momentul alegerii unei transformari care implica lucrul cu sine, ceea ce ne va ajuta sa progresam si sa castigam coerenta interioara. De obicei, este nevoie de inca o persoana pentru acest lucru (de exemplu, terapeutul, mentorul spiritual), alaturi de care te angajezi intr-un proces de evolutie care iti va conferi incredere in tine. In decursul acestui interval de lucru cu tine insati se va dezvolta increderea in sine, ceea ce iti va permite sa faci fata cu succes evenimentelor traumatizante care vor mai aparea in viata, sa suporti criticile si reprosurile, judecatile de valoare si discreditarea ta. Invata sa rezisti tentatiei de a "arunca o privire in curtea altuia" si de a te lasa influentat (a) de conceptii precum "gazonul varului meu este mai bine tuns decat al meu!" Dupa o etapa de dependenta, care se poate manifesta printr-un prozelitism excesiv si adesea agasant pentru cei din jur, se impune un proces de re-centralizare si constientizare de sine si a propriilor aptitudini. Dupa ce te-ai redescoperit si integrat, este simplu sa aplici toate acestea zilnic. Secretul este sa pui in practica ceea ce descoperi despre tine si sa inveti sa te pozitionezi corect in raport cu aceste "chei" de referinta. Cele mai bune "chei" sunt:  respectul de sine (nu ma definesc raportandu-ma la alta persoana)  afirmarea (ma pozitionez)  responsabilitatea (imi asum toate actiunile mele si urmarile acestora)  toleranta (acceptarea diferentelor)  relativitatea (conceptiile mele de viata pot fi discutabile)  compasiunea (cred in puterea dragostei si cred in mine, am capacitatea de a oferi iubire celui care ma va face sa simt ca merita acest lucru) Preluare dupa Jacques Salome

Toti avem nevoie de repere

"In lipsa unui tata este recomandabil sa avem repere", spunea bunica mea preferata. Un reper reprezinta un punct fix (cel mai adesea), stabil - in masura in care acest lucru...

Reactii care ne deconspira - minciuna

Exista situatii in care am dori sa nu tradam sentimentele de care suntem stapaniti, numai ca acest lucru nu ne reuseste intotdeauna pe deplin. O femeie care este...

Horoscop

Julia Louis-Dreyfus, de nerecunoscut după ce a început lupta cu cancerul

Pink este cel mai frumos om din lume - FOTO

Simply the best: Tina Turner arată extraordinar la 78 de ani

Jennifer Aniston nu trebuie să vadă asta: Justin Theroux, acaparat de o tânără misterioasă

Robbie Williams se ţine de glume: Şi-a provocat fanii cu un „selfie-tatuaj“

Trăiesc pe picior mare la propriu și la figurat! 5 vedete care s-ar putea încălța cu pantofii iubiților

Cele 5 alimente pe care Meghan Markle le are mereu în frigider

A treia e cu noroc: Alejandra Silva, femeia pentru care Richard Gere merge iar la altar

Negru pe linie: Iubita lui Brad Pitt are acelaşi stil ca Angelina Jolie

Charlize Theron, bântuită de regrete: Vedeta a ratat adopţia unui copil pe care îl adora

Şi-a luat gândul de la Selena Gomez? Justin Bieber are o altă iubită

Heather Locklear se joacă cu focul: Vedeta din „Melrose Place“ poate ajunge la închisoare

Acelaşi sânge, alt destin: 30 de vedete care se mândresc cu fraţii şi surorile lor

Khloe Kardashian a devenit mamă: Vedeta a născut o fetiţă

Și starurile au defecte! 5 vedete care arată impecabil, dar își ascund imperfecțiunile

Hugh Jackman, 22 de ani de căsnicie: Omagiu pentru femeia vieţii lui

Brad Pitt, subjugat de frumoasa profesoară Neri Oxman: „Chimia lor e dincolo de limite“

Dovada că machiajul schimbă tot. Aceşti artişti ar merita un Oscar pentru cele mai reuşite machiaje

Mariah Carey e bolnavă: Vedeta suferă de tulburare bipolară

Frumoasă şi deşteaptă foc! Cine este Neri Oxman, noua iubită a lui Brad Pitt

Secretul anti-îmbătrânire care o ajută pe Regina Angliei să nu-şi arate vârsta

Ce spune despre tine dacă te-ai născut între zodii

Kate Hudson e însărcinată: Cum a dat vestea cea mare - VIDEO

Catherine Zeta-Jones și Michael Douglas au o fiică superbă! Carys seamănă perfect cu mama sa

Justin Bieber, un băiat de treabă: Starul s-a oprit să ajute un om căzut

Adevărata faţă a vedetelor: Cum arată cele mai frumoase femei fără machiaj

Rachel McAdams a devenit mamă. Vedeta şi-a ţinut secretă sarcina

Celebrităţile de ieri şi de azi: 10 imagini rare care ne surprind şi acum

Marilyn Monroe, readusă la viaţă: Vedeta va juca din nou într-un film

Prinţesa dintre rafturi: Kate Middleton, însărcinată cu al treilea copil, singură la cumpărături