Cei mai bogati celibatari din lume

Sunt inteligenti si foarte, foarte bogati. Anul acesta, se regasesc in topul celor mai bogati... burlaci, dat publicitatii de prestigioasa revista "Forbes" - un adevarat barometru, din acest punct de vedere. Tineri sau mai putin tineri, de diferite nationalitati si religii, barbatii acestia sunt foarte ravniti. Si nu fara motiv - pana acum, au fost prea ocupati sa faca averi colosale si par sa nu fi avut timp pentru viata personala! Printul Alwaleed Bin Talal Alsaud - 20 de miliarde de dolari Are 49 de ani si s-a nascut in Arabia Saudita. Divortat si tata a doi copii, este unul dintre cei mai bogati investitori din lume. Spre onoarea lui, este si filantrop - desi anul trecut a iscat controverse aprinse, cand a facut donatii in valoare totala de 20 de milioane de dolari universitatilor Harvard si Georgetown, pentru ca acestea sa-si extinda departamentele de studii islamice. Calvin Ayre - un miliard de dolari N-a fost niciodata casatorit si nu are copii (un motiv bun sa se gandeasca de acum inainte la aceste aspect, nu-i asa?). In varsta de 44 de ani, Calvin Ayre este cetatean canadian si a pus bazele unei averi fabuloase la pariuri si jocuri de noroc. Dar a vandut si fructe pe strada... O dovada ca poti ajunge foarte departe, pornind de foarte jos. Sergey Brin - 12,9 miliarde de dolari Intr-adevar, America isi merita denumirea de "tara tuturor posibilitatilor". Unde altundeva ai putea deveni miliardar, la numai 32 de ani? Dar trebuie sa ai o idee, acea sclipire... Sergey Brin este unul dintre cei doi fondatori Google, alaturi de Larry Page. Studenti fiind, au observat ca in fiecare zi sunt adaugate foarte multe site-uri noi si, atunci, si-au conceput proiectul pentru teza de doctorat sub forma unui motor de cautare ce nu mai constituie pentru nimeni un secret si care, pentru multi, astazi este "mana dreapta". Initial, proiectul s-a numit BackRub, iar denumirea a fost schimbata ulterior in Google. Albert von Thurn und Taxis - 1,9 miliarde de dolari La cei 22 de ani ai sai, este cel mai tanar miliardar din topul publicat de revista "Forbes". Cand a implinit 18 ani, in luna iunie a anului 2001, a mostenit o avere pe care multi nu pot nici sa o scrie in cifre. Terenul de 300.000 de hectare de padure este considerat una dintre cele mai mari paduri din Europa, aflate in proprietate particulara. Locuieste intr-unul dintre castelele familiei sale, impreuna cu mama si cele doua surori. Oare cand se decide baiatul acesta sa se insoare? Cum spune Hamlet, "aceasta este intrebarea"... Leszek Czarnecki - un miliard de dolari In varsta de 44 de ani, Leszek Czarnecki si-a construit un adevarat imperiu in domeniul financiar bancar. In 1991, a pus bazele celei mai complexe companii de leasing din Polonia, Europejski Fundusz Leasingowy, iar zece ani mai tarziu si-a vandut intregul stoc de actiuni unei banci franceze, contra sumei de 280 de milioane de dolari. De atunci, si-a canalizat eforturile in domeniile asigurarilor, investitiilor si imprumuturilor in sistem leasing (detine un pachet impresionant de actiuni ale companiei de asigurari TU Europa). Mikhail Prokhorov - 6,4 miliarde dolari Nascut in Rusia, Mikhail are 40 de ani si a realizat o avere fantastica activand in industria miniera. Este necasatorit, nu are copii si, impreuna cu Vladimir Potanin, este proprietar al trustului Norilsk Nickel. Viata lui personala se regaseste adesea pe prima pagina a tabloidelor, ca urmare a petrecerilor - uneori controversate - pe care le da pe Riviera Franceza. Insa acest lucru nu-i afecteaza nici pe departe performantele profesionale... Fahd Hariri - 2,7 miliarde de dolari S-a nascut in Liban, are 25 de ani si, cum spune o vorba, a fost destul de norocos incat sa aiba un tata inteligent, pentru ca a mostenit o avere considerabila. Este cel mai tanar fiu al lui Rafik Hariri, cel care, in 1992, a fondat o importanta reteta de televiziune prin satelit, care emite in Orientul Mijlociu. Mai are trei frati si o sora - si toti sunt miliardari! Iata o familie intr-adevar valoroasa... Fahd Hariri locuieste la Paris, impreuna cu mama sa, si conduce o companie de livrari. Michael Lee-Chin - 2,1 miliarde dolari Este ceva mai in varsta decat cei despre care am vorbit pana acum - Michael Lee-Chin are 55 de ani, dar a facut avere prin propriile forte, activand in industria finantelor. Este divortat si are cinci copii. Detine actiuni la Banca Nationala de Comert din Jamaica, precum si la compania Total Finance, din Trinidad & Tobago. Anul acesta a fondat compania Columbus Communications. Asemeni printului Alwaleed Bin Talal Alsaud, Michael este un filantrop: in urma cu doi ani, a donat nu mai putin de 23 de milioane de dolariu Muzeului Regal din Ontario, iar anul acesta va fi inaugurata o noua aripa a muzelui, Michael Lee-Chin Crystal, conceputa dintr-un otel asemanator cristalului, dupa un model realizat de faimosul arhitect Daniel Libeskind.

Charlize Theron, asasinul perfect in "Aeon Flux"

"Aeon Flux", un SF in regia lui Karyn Kusama, ii are in rolurile principale pe Charlize Theron (inedit: cu un nou look!) si pe actorul de origine ungara Marton Csokas, si va avea premiera in cinematografele romanesti incepand cu 3 martie. Serialul de animatie din care este inspirata aceasta pelicula a fost produs si difuzat de postul de televiziune MTV. Filmul infatiseaza o eroina rebela, asasinul perfect, intr-o lume a viitorului in care nimic nu mai seamana cu ceea ce cunoastem in ziua de astazi. Suntem in anul 2415 - in urma cu 400 de ani, o boala devastatoare a ucis aproape intreaga populatie a Pamantului. Singurii supravietuitori, 5 milioane de oameni, s-au retras in orasul Bregna, inconjurat de ziduri, la adapost de orice interferenta cu lumea din afara. Cu totii sunt condusi si se supun legilor familiei bogate si dictatoare Goodchild. Cei doi frati, Trevor (Marton Csokas) si Oren Goodchild (Johnny Lee Miller), au grija ca supravietuitorilor cumplitului dezastru sa nu le lipseasca nimic, insa, in acelasi timp, le impun acestora limite in ceea ce priveste independenta si libertatea de alegere. Un grup de rebeli din subterane, ce reprezinta rezistenta impotriva acestei dictaturi nemiloase, grupul numit Monicanii si condus de Handler (Frances McDormand), se revolta impotriva familiei conducatoare Goodchild. Ei isi doresc sa depaseasca granitele orasului si sa cerceteze singuri lumea care ii inconjoara. Monicanii reprezinta insa o amenintare a status-quo-ului, iar fortele statului lupta pentru eliminarea lor. Aeon Flux, personajul care da si numele filmului, interpretat de Charlize Theron, este reprezentanta acestui grup rebel, cea mai buna si mai periculoasa dintre Monicani. Misiunea ei este aceea de a-l asasina pe Trevor Goodchild si de a reda libertatea oamenilor. De ce esueaza insa Aeon in misiunea ei? De ce fiecare dintre locuitorii orasului are vise ciudate si "simte" fragmente dintr-o viata pe care nu a trait-o niciodata? De ce nici unul dintre cei care traiesc in acest oras nu stie cu siguranta cine este? De ce Bregna, care este cu adevarat un oras minunat, un mic colt de rai, in care cu totii par sa traiasca fericiti, pare sa nu fie ceea ce este? "Aeon Flux" prezinta o lume a viitorului in care nimic nu este ceea ce pare a fi. Misiunea lui Aeon este de a-l asasina pe Trevor Goodchild, liderul Bregnei, o societate oarecum utopica, fara boli, fara foamete si fara razboaie. "Cand te gandesti la science-fiction, te gandesti la un viitor intunecat, murdar, suprapopulat - o lume in decadere. Nu este cazul in 'Aeon Flux' - Bregna arata perfect.", a precizat producatoarea Gale Anne Hurd. "Am creat o imagine perfecta cand o privim. Doar mai tarziu descoperim ca, de fapt, contine minciuna perfecta". Secretele incep sa iasa la iveala in clipa in care Aeon Flux il intalneste pentru prima oara, fata in fata, pe Trevor Goodchild. Ambiguitatea de pana atunci pare sa prinda un si mai mare contur, urmand ca fiecare secventa a filmului sa desluseasca mai bine misterul in care traiesc toti acesti oameni. Sentimentul care o motiveaza pe Aeon in misiunea ei este razbunarea. Parintii i-au fost ucisi de catre agentii guvernamentali si singura care ii mai este alaturi este sora ei, Una Flux. Insa si aceasta este omorata, agentii fiind convinsi ca si ea are legaturi cu Monicanii. Este picatura care umple paharul pentru Aeon, hotarata acum sa isi indeplineasca misiunea cu orice pret. "Aceasta este misiunea pe care a asteptat-o intreaga ei viata", a adaugat producatoarea Hurd. In fapt, Aeon insasi afirma acest lucru in film: "Am avut o familie candva, am avut o viata. Tot ceea ce am acum este o misiune." Asa cum spune Hurd, Aeon Flux este singurul agent care poate sa duca la indeplinire o astfel de misiune. "Aeon este capabila sa faca lucruri de care altii nu ar fi capabili - ea este cea mai buna pe orice nivel posibil - dar ceea ce descopera ii zduncina toate conceptiile despre cum functioneaza lumea". "Aeon este nemiloasa - nu ii pasa decat de misiunea pe care o are", spune Theron. "Ea a renuntat la ideea de a avea o viata normala de mult timp - este un criminal profesionist. Odata implicata, stie ca exista un singur motiv al existentei ei pe planeta: sa razbune uciderea propriei familii". Aeon este dura, implicata, nu are nimic de pierdut si nici de castigat, un caracter puternic, o persoana inteligenta, independenta, voluntara si ambitioasa, asasinul perfect. Este un soldat antrenat sa indeplineasca misiuni, iar singura ei misiune acum este razbunarea. Surprinzator pentru acest personaj, obisnuit sa urmeze ordine, Aeon se lasa condusa de libera vointa, luand decizii de una singura, atunci cand simte ca situatia s-a schimbat si impune acest lucru. Tocmai de aceea, Aeon este cea mai buna dintre toti Monicanii. Misiunea ei va dezvalui insa niste secrete bine pastrate, despre care familia Goodchild a crezut ca vor servi intereselor tuturor cetatenilor. Insa ceea ce s-a vrut a fi doar o solutie temporara a ajuns sa fie o optiune convenabila pentru fratele lui Trevor, Oren, care isi doreste domnia si... viata vesnica. Te-ai prins deja despre ce e vorba? Nici nu ar fi greu, din moment ce scenariul iti lasa nenumarate portite pentru deslusirea misterului: toti locuitorii orasului Bregna nu sunt altceva decat clone ale persoanelor care au trait inainte de devastatoarea boala si care au reusit sa supravietuiasca dezastrului, datorita unui vaccin descoperit de oamenii de stiinta din consiliul care conduce orasul. Acesta a avut insa si o consecinta neprevazuta: sterilitatea. In aceste conditii, solutia de compromis gasita la vremea respectiva, pentru conservarea vietii si a rasei umane, a fost clonarea (nepracticata pana atunci la oameni), pana cand cercetarile ar fi reusit sa ofere lumii un leac cu adevarat eficient. Astfel, visele ciudate pe care fiecare dintre locuitori le are despre viata trecuta reprezinta un fel de memorie colectiva care devine din ce in ce mai puternica o data cu fiecare clonare la care sunt supusi. Care este mesajul filmului? Charlize Theron si-a exprimat parerea in legatura cu acest lucru: "Ei bine, cred ca este relevant din punct de vedere social. Cred ca nu poti face un film care isi propune sa vorbeasca despre viitor daca nu esti atent la ceea ce se intampla la nivel social. Personajul meu este unul foarte puternic: este o ganditoare cu o fire independenta, o persoana care isi sustine punctele de vedere, care crede cu tarie in lucrurile si principiile care sunt importante pentru ea, care crede cu adevarat in libertate si care pune la indoiala soarta si directia spre care se indreapta umanitatea. Motivul pentru care mi-a placut atat de mult povestea este ca vorbeste despre consecinte sociale care au si o relevanta umana. Nu este vorba despre o gramada de roboti din viitor care umbla de colo-colo. Este in continuare vorba despre oameni care simt durere si dragoste, care isi cauta locul in societate - daca si cum se integreaza in aceasta, daca nu cumva sunt manipulati sau daca sunt cu adevarat liberi. Aceasta libertate - aceasta lupta pentru libertate - este acel lucru care ne face umani." Este un film care merita vazut sau nu?... Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile... Scenele de actiune, chiar daca sunt foarte bine realizate, nu au energia necesara incat sa te tina cu sufletul la gura. Dar, din perspectiva vizuala, filmul este exceptional - cadre fantastice infatisand orasul viitorului, Bregna, vegetatie impresionanta, efecte speciale atent lucrate, tot felul de dispozitive si arme care iti arata ca te afli deja in viitor - oare de ce Hollywood-ul alege mereu sa inventeze astfel de "artificii" (haine, coafuri, arme) care arata futurist si nu au nici un alt rol decat de a arata... ciudat si de a da senzatia de "viitor"?... Din punctul de vedere al scenariului, te avertizez ca nu este prea grozav. Nu este un film suficient de ambitios si impresionant incat sa poata fi considerat un SF bun, dar nici atat de ingrozitor incat sa intre la categoria filmelor proaste... Este o pelicula pe care o poti vedea cu incredere intr-o seara de week-end, stiind ca nu te va marca foarte tare si nu te va tine lipita de scaunul din sala de cinematograf, asteptand cu infrigurare urmatoarea secventa... Intriga nu sta in picioare dintr-un motiv extrem de important - presupusul conflict care ar trebui sa existe intre Aeon Flux si Trevor Goodchild (in definitiv, ea are misiunea de a-l asasina...), nu exista. Trevor nu este un "baiat rau", un lucru care poate fi observat inca de la inceputul peliculei. In plus, cei doi impartasesc aceeasi filosofie, au aceleasi viziuni si, mai mult decat atat, ii leaga o relatie indestructibila, amintiri ce trec dincolo de moarte si de viata, stocate in celulele ADN-ului care pare sa isi "aminteasca" din ce in ce mai multe despre viata pe care au trait-o cei doi inainte de clonare. Filmul are unele idei inovatoare in legatura cu mijloacele de comunicare din viitor: este de ajuns ca oamenii sa inghita niste capsule pentru a-si auzi gandurile... Iar clonarea este vazuta dintr-o perspectiva interesanta, chiar daca ideea nu este complet noua: oamenii din Bregna sunt clonati la infinit si poarta cu ei un fel de memorie colectiva, precum si o plictiseala apasatoare pentru ca au trait atat de mult. Fiecare generatie inseamna alte vieti, dar fiecare clonare nu face altceva decat sa asupreasca si mai mult spiritul care simte nevoia sa se elibereze, "aducandu-si aminte" singura viata adevarata pe care a cunoscut-o vreodata. In plus, "Aeon Flux" intra pe un teritoriu deja explorat de filmul "The Matrix". Ideea ca toti traim intr-o lume frumoasa, cu regulile sale care ne ingradesc extrem de mult libertatea fara ca macar sa ne dam seama, ca aceasta lume nu este deloc ceea ce vrea sa fie... a fost deja sucita pe toate partile in filmele "The Matrix". Insa "Aeon Flux" se vrea a fi, din acest punct de vedere, un fel de dezbatere sociala si probabil ca acesta este principalul sau punct forte - filmul este lansat intr-un moment in care cu totii ne indoim de sinceritatea guvernelor noastre, astfel incat a pune la indoiala un intreg regim care ascunde ceea ce este de fapt pare a fi o teorie convenabila... Un film preocupat mai degraba de consecintele sociale, ceea ce nu poate fi chiar atat de rau, daca citesti printre randuri... Dupa cum ti-am spus deja, scenariul este destul de plictisitor, dialogul cam monoton (exceptie cele doua-trei glume care iti vor smulge un zambet...), iar stilul de joc al actorilor lasa foarte mult de dorit. Nu neg faptul ca Charlize Theron este o actrita "ingrozitor de frumoasa", daca expresia imi este permisa, dar stim cu totii ca poate mai mult de atat. In "Aeon Flux" este acrobatul perfect, asasina imbracata in haine mulate si piele neagra, deosebit de agila, iute in miscari si mereu pe faza... dar creierul parca ii este gol. Exista o anumita emotie pe chipul ei si, in ciuda tuturor inconvenientelor, reuseste sa aduca la viata personajul animat fara sa se faca de ras. Practic, era imposibil sa gasesti o actrita care sa se miste si care sa isi indoaie trupul la fel ca si personajul animat, astfel incat Theron a fost cea mai adecvata alegere pentru acest rol, care este primul sau rol de eroina intr-un film de actiune: este o femeie inalta, acrobata, sexy si arata splendid in costume negre mulate... Totusi nu pot sa nu ma intreb de ce a ales sa joace in acest film, dupa interpretarile mult aclamate de critica si de public din filme ca "Monster" sau "North Country"... Iata insa cum si-a motivat vedeta alegerea acestui rol: "Pur si simplu, m-am plictisit. Ma plictisesc repede. Vreau sa spun, m-am simtit excelent lucrand la 'Monster'. A fost o experienta creativa extraordinara si nu ar fi putut sa iasa mai bine de atat. Este pur si simplu - si asta nu se datoreaza faptului ca am castigat premiul Oscar - pur si simplu asa a fost mereu in cariera mea. A te darui complet unui film te consuma foarte mult si trebuie sa fie ceva care sa te provoace, ca artist. Altfel te simti ca si cum ti-ai petrece opt luni din viata facand ceva care nu te pasioneaza, care nu te provoaca si nu te stimuleaza. Dar filmul asta a fost ceva care m-a speriat de moarte, pentru ca este un gen in care nu am jucat niciodata pana acum, asa ca este o lume pe care nu am experimentat-o, practic, niciodata. Iar din punct de vedere fizic, este ceva ce, cu siguranta, nu am facut pana acum. M-am reintors la radacini - am facut balet timp de 12 ani si imi doream la nebunie sa pot spune o poveste prin gesturi. M-am gandit ca aceasta este o modalitate excelenta de a face acest lucru. Imi place sa fiu pe scena si sa pot spune o poveste. Ani de zile am facut asta folosindu-mi doar corpul. Pentru mine, aspectuul fizic este la fel de important ca orice linie dintr-un dialog. Asa ca m-am speriat de acest film, dar, in acelasi timp, m-a provocat foarte mult." Insa Theron in costume mulate, decoltate, din piele neagra, este ea insasi o viziune... Sa se fi reintors actrita la rolurile de femeie frumoasa care au consacrat-o? Oare a demonstrat ceea ce vroia sa arate si anume ca stie si poate sa joace "cu adevarat" si acum se distreaza cu pelicule de buget mare, care sa ii aduca succesul si profitul comercial? Ramane sa vedem mai tarziu... Oricum ar fi, acesta este unul dintre rolurile in care probabil nu ti-ai fi imaginat-o pe frumoasa Charlize, asa cum a fost, de altfel, si cel din "Monster"... Criticii considera insa ca acesta este un pas inapoi pentru castigatoarea premiului Oscar - aceasta distinctie ar fi trebuit sa ii aduca lui Theron roluri importante si serioase, astfel incat aspectul sau fizic sa nu fie punctul focal al filmelor in care joaca. Stiai ca?... Productia filmului a fost intarziata mai mult de o luna din cauza unui accident pe care Charlize Theron l-a suferit in zona gatului in timpul filmarilor unor cascadorii. Dupa acest accident, actrita a insistat sa isi realizeze singura, in continuare, propriile cascadorii, desi are prevazute in contract clauze pentru utilizarea, la filmari, a unor dubluri si a unor cascadori. Actrita povesteste despre acest incident: "S-a intamplat in a noua sau a zecea zi de filmari, adica destul de devreme. Aveam in fata un film intreg de facut. Am facut o saritura pe spate, de gimnastica - facusem deja 18 de felul acesta - dar am alunecat, am cazut si toata greutatea corpului s-a sprijinit in gat; am reusit sa imi disloc discul dintre a treia si a patra vertebra. Practic, discul alunecase si era foarte aproape de maduva spinarii, asa ca am fost internata intr-un spital din Berlin, dupa care m-am intors aici si am consultat mai multi doctori. Aveam nervii destul de afectati, partea dreapta a corpului era destul de amortita... Cred ca toti ne-am dat seama ca este o accidentare destul de serioasa, mai ales cand m-am intors aici, mi-am facut mai multe analize si am consultat mai multi doctori. Nu imi place in mod deosebit aspectul dramatic al acestui incident, dar am realizat ca am fost foarte norocoasa. Asa ca am decis cu totii ca trebuie sa luam o pauza - era important pentru mine sa fac o pauza, sa ma recuperez si sa ma intorc la lucru fara sa ma tem de solicitarile fizice pe care le impuneau filmarile. Sa ma pot intoarce mai puternica si pregatita sa fac fata acestor provocari." Theron s-a antrenat aproape patru luni inainte de inceperea filmarilor. "Cand am inceput sa ma antrenez, mi-am dat seama ca nu mai facusem nimic cu corpul meu de doi ani de zile", a spus vedeta. "A trebuit sa pierd din greutate si sa construiec muschi, sa am un spate puternic". Pentru aceasta, Theron a combinat gimnastica, trambulina cu munca acrobatica, a dansat folosind elemente de karate, judo, Capoiera si Krav Maga, stilul de lupta israelian. Scopul era de a construi flexibilitate si putere. Theron s-a antrenat pentru acest rol si cu Terry Bartlett de la Cirque du Soleil. Sophie Okonedo, actrita care interpreteaza personajul Sithandra, protejata lui Aeon, a vorbit despre rolul sau din film: "Personajul meu este un soldat si o respecta in totalitate pe Aeon. Ea este foarte concentrata pe ceea ce face, ca o masina, si nu improvizeaza si nu schimba directia niciodata, asa cum face Aeon. Pentru Sithandra, Aeon este o persoana perfecta, pe care o idolatrizeaza. Cand Aeon face propriile alegeri, Sithandra nu prea stie exact cum sa le faca fata. Nu este prea buna la asa ceva". In film, Sithandra a decis sa-si modifice corpul pentru a deveni un soldat mai bun. Ea si-a modificat in mod chirurgical picioarele, transformandu-le in maini, iar Okonedo a trebuit sa invete un nou mod de a merge - mersul in maini. "Am experimentat pe muzica, incercand diferite moduri de a merge. Este mult mai greu decat ti-ai putea inchipui", a spus Okonedo. Ea s-a antrenat patru-cinci ore pe zi timp de cinci saptamani, concentrandu-se pe flexibilitate si echilibru. Yoga, gimnastica, alergare, ciclism, toate au facut parte din regimul ei zilnic. Initial, cand a fost anuntat filmul, in anul 2003, personajul Aeon Flux ar fi trebuit sa fie interpretat de actrita Michelle Rodriguez. Scena in care Aeon prinde o musca intre gene este preluata direct din serialul animat pentru televiziune.

Raluca Olaru: "Daca tu nu te simti invingator, probabil nici nu vei fi"

Anul acesta s-a calificat in semifinalele probei de simplu junioare de la Australian Open, iar in 2005 a disputat finala junioarelor de la Roland Garros. Isi pregateste fiecare partida cu minutiozitate, studiindu-si in prealabil viitoarea adversara si stabilindu-si tactica de joc in consecinta. Ambitia sa cea mai puternica este de a se regasi pe lista celor mai bune 20 de jucatoare ale lumii, iar infrangerile nu o demoralizeaza, considerand ca din fiecare greseala are ceva de invatat. Anul acesta va participa la turneele de junioare de la Roland Garros, Wimbledon si US Open. Raluca Olaru are 17 ani, iar visul ei si al rachetei de tenis este abia la inceput... - La ce varsta ai inceput sa practici tenisul? Cine ti-a cultivat aceasta pasiune? Am inceput sa joc tenis la varsta de sapte ani. Eram foarte activa, aveam multa energie si imi placeau activitatile sportive, asa incat parintii mei au considerat ca ar fi bine sa fac sport si m-au orientat spre tenis. Cred ca le-a placut mult si lor, este un sport competitiv, interesant si... elegant. Mi-a placut si mie de la bun inceput si, chiar daca initial nu ma gandeam la performanta, dupa un timp am luat aceasta decizie si au inceput sa apara si rezultatele. - Cate antrenamente efectuezi saptamanal? Acum sunt intr-o perioada de pregatire si efectuez cate doua antrenamente zilnic: unul de o ora si jumatate, dimineata, cand joc tenis si al doilea, timp de doua ore, dupa amiaza (acesta din urma implicand exercitii de forta, miscare in teren si rezistenta). Am o singura zi libera saptamanal, respectiv duminica. - Ai putea spune, asa cum mai afirma alti campioni, ca tenisul ti-a "furat" copilaria? Nu, nu as putea spune asa ceva. Dar, pe de alta parte, copilaria mea nu a fost una obisnuita, pentru ca mereu am cate ceva de facut: merg in turnee, am antrenamente si in consecinta nu-mi mai ramane prea mult timp pentru mine insami, pentru invatatura si pentru activitatile relaxante specifice varstei. Insa nu regret nimic. Am ocazia de a calatori foarte mult, de a intalni multi oameni si, pe langa acestea, insusi faptul ca fac sport reprezinta o mare satisfactie si multumire pentru mine. - Esti foarte tanara si, cu toate acestea, ai ajuns in faze avansate ale celor mai importante turnee de tenis. Cum reusesti sa nu lasi succesul sa te ameteasca? Deocamdata concurez inca la junioare si mai am foarte mult de muncit si de acumulat pentru a ajunge, de exemplu, sa joc finala de senioare la Roland Garros. Prin urmare, am o motivatie foarte puternica pentru a continua si in nici un caz nu ma "culc pe ureche". - Ce rol are familia in cariera ta sportiva? Eu consider ca familia joaca un rol major in cariera oricarui sportiv - mai ales parintii. Ei sunt sprijinul cel mai important din punct de vedere emotional, pentru ca iti sunt alaturi zi de zi. Cand eram mai mica, tatal meu ma insotea in turnee, acum vine doar la antrenamente, insa ne consultam si imi da sfaturi. - Mai ai timp pentru viata personala, pentru activitatile specifice tinerilor de varsta ta? Ce-ti place sa faci in timpul liber? Ma straduiesc sa-mi fac timp! Ascult muzica, ies in oras, merg la film sau la cumparaturi. Dar cel mai mult imi place sa stau cu prietenii mei, pe care oricum ii vad foarte putin, tinand cont de faptul ca plec adesea in turnee. - Care este cel mai important trofeu pe care l-ai cucerit pana acum? Ar fi multe si fiecare este important, in felul lui, pentru mine. La 14 ani am devenit campioana europeana si, la aceeasi varsta, am castigat turneul de Masters, care atunci s-a desfasurat in Italia. La sfarsitul anului, cele mai bune opt jucatoare din clasamentul european joaca un turneu - si, atunci, am castigat eu. De asemenea, tot in acel an (2003) am fost declarata cea mai buna jucatoare a anului. - Ai un model al performantei, in persoana vreunei jucatoare de tenis? Despre cine este vorba? Imi place foarte mult Kim Clijters - atat jocul pe care-l practica, dar mai ales personalitatea ei. Anul trecut am avut si ocazia sa o intalnesc. Am participat, in Anglia, la un turneu organizat inainte de Marele Slem de la Wimbledon, unde au jucat atat junioarele, cat si senioarele. Intr-o seara, a avut loc o petrecere unde au fost invitate toate jucatoarele si acolo am vazut-o. N-am stat de vorba, dar mi s-a parut o persoana foarte placuta si sociabila. - In perspectiva, la ce ai fi dispusa sa renunti in favoarea tenisului? Nu cred ca se pune problema de renuntare, nici macar cand este vorba despre viata personala. Adica, n-ar trebui sa fie asa, parerea mea este ca poti sa fii sportiv de performanta fara a neglija celelalte aspecte. Exista jucatoare de tenis care sunt casatorite si asta nu le afecteaza cariera - Lindsay Davenport sau Justine Henan-Hardenne, de exemplu. Daca ele au reusit, eu de ce n-as putea? - Care este cel mai mare compromis pe care consideri ca l-ai facut pana acum pentru a obtine performanta? Faptul ca-mi ramane foarte putin timp la dispozitie pentru familie, prieteni si invatatura. - Ai vreo superstitie inainte de meci sau in timpul partidei? La orice partida, intru intotdeauna cu piciorul drept pe teren. Intr-o vreme, jucam mereu cu sapca pe cap, mi se parea ca acest lucru imi poarta noroc. Acum am renuntat la idee, dar am un prosop norocos - verde, desi culoarea mea preferata e albastru - si incerc sa-l iau mereu cu mine. - Cum iti gestionezi emotiile inerente? In general, nu sunt foarte emotiva - poate doar atunci cand joc intr-o finala sau o semifinala importanta. In general vorbind, cred ca orice jucator are emotii, in mai mica sau mai mare masura, indiferent de meci. Important este ca acestea sa nu-ti afecteze jocul. Eu, dupa ce intru pe teren si incep jocul, ma relaxez, intru in atmosfera si ma concentrez numai asupra a ceea ce intampla. - Obisnuiesti sa-ti studiezi, inainte de meci, viitoarea adversara? Care sunt cele mai importante aspecte de care tii cont atunci cand o urmaresti? Sigur, daca am ocazia, o urmaresc. Incerc sa-mi dau seama ce tactica va trebui sa adopt in timpul meciului cu ea, am in vedere punctele ei tari si cele slabe (de exemplu: poate avea o lovitura mai slaba decat alta, nu se misca foarte bine, poate fi vulnerabila la un joc agresiv, sau prea nervoasa - ceea ce ar putea insemna ca, daca a pierdut un set, se demobilizeaza...). - Care a fost cel mai emotionant moment pe care l-ai trait in cariera pana acum? Probabil anul trecut, atunci cand am jucat finala turneului de la Roland Garros... Era prima data cand participam la aceasta competitie, care a reprezentat, dintotdeauna, visul meu. Ma simteam excelent din punct de vedere fizic, iar atmosfera de acolo a fost extraordinara. - Ce suprafata de joc preferi? Zgura. De cand eram mica, am jucat numai pe zgura - pentru ca in Romania nu exista prea multe terenuri de suprafata rapida - si normal ca ti se formeaza reflexele in consecinta. Anul trecut am jucat prima data pe iarba si, daca nu esti obisnuit cu acest tip de teren, e foarte ciudat, pentru ca mingea aluneca, nu sare... In al doilea rand, eu sunt genul de jucatoare care nu se bazeaza numai pe loviturile in forta (pentru care este avantajos terenul de suprafata rapida). - Care este cea mai mare ambitie a ta? Mi-as dori sa castig un turneu de Grand Slem, de senioare si sa ajung in primele 50 de jucatoare ale lumii - sau, poate chiar 20... - Ti se intampla, uneori, sa simti ca trebuie sa "lupti" cu tine insati pentru a face performanta? Bineinteles. Inevitabil, te confrunti si cu momente mai dificile cand fie esti obosita, fie ai alte probleme si nu prea ai chef de antrenamen - iar atunci trebuie sa "tragi de tine". - Care joc ti se pare mai accesibil si mai usor de abordat - la simplu sau la dublu? Ambele imi plac, fiecare are avantajul sau. Jocul la simplu imi place pentru ca nu trebuie sa depind de nimeni, iar la dublu imi place pentru ca intotdeauna m-au atras jocurile de echipa. In acest al doilea caz, conteaza mai mult serviciul si voleul, esti pe jumatate de teren - dar trebuie sa fie un tot unitar, o comuniune cat mai buna intre jucatoare. - Cum comunici cu coechipiera ta in timpul meciurilor la dublu? Vorbim intre puncte, ne sfatuim ce tactica sa abordam. In general, ma inteleg destul de bine cu jucatoarea cealalta. Chiar daca mai greseste, nu-i fac reprosuri. - Unii spun ca o partida este castigata sau pierduta inainte de a incepe - prin forta psihicului si a modului in care o abordezi din punct de vedere mental. Ce parere ai, este si cazul tau? Da, este adevarat. Din punct de vedere mental, o partida se poate pierde inainte de a incepe, prin prisma fortei mentale si a modului in care abordezi jocul. Daca tu nu te simti invingator cand intri pe teren, probabil nici nu vei fi. Atitudinea si increderea in sine au un rol deosebit de important. - Cum te refaci, din punct de vedere emotional, dupa o infrangere? Nu pot spune ca un meci pierdut imi scade motivatia. Uneori sunt dezamagita, insa asa se intampla in sport: mai castigi, mai pierzi... Important este sa inveti din greseli. - Cum iti mentii forma fizica, ce dieta urmezi? Nu urmez un regim alimentar strict, doar ca sunt foarte atenta la ceea ce mananc. Predomina salatele, fructele si legumele, carnea de pui - mai putin peste, care nu-mi place, desi e foarte sanatos. - Iti petreci majoritatea timpului in turnee in strainatate. Consideri ca acest lucru te-a maturizat inainte de vreme? Da, este posibil ca responsabilitatea pe care o am sa ma fi maturizat prematur. - Din toate locurile pe care le-ai vizitat, care ti-a placut cel mai mult? Australia, Japonia, America de Sud... Japonezii sunt foarte prietenosi, nicaieri n-am intalnit atat de multa caldura si amabilitate. De asemenea, mancarea este foarte buna in Japonia (sushi n-am incercat, tocmai ti-am spus ca nu-mi place pestele), si am invatat sa folosesc celebrele lor betisoare.

Ana Maria - un nou album, o noua imagine, aceeasi sinceritate

Cate definitii nu s-au dat vietii de-a lungul timpului... fara a se gasi una care sa cuprinda tot ceea ce am vrea sa exprimam: sentimente, emotii, momente de fericire si exuberanta alternate de tristete, dezamagire si pierderi nedrepte. Cum am putea vorbi despre toate acestea, in doar cateva cuvinte? Ana Maria, fetita care a uimit si a incantat lumea cu vocea si inocenta ei, care a castigat in anul 2001 trofeul Festivalului de la Mamaia cu piesa "Ochii tai", pare sa fi gasit solutia... Prin versurile melodiilor sale, ea isi face de fapt portretul, unul aflat in continua schimbare in functie de varsta si evenimentele care i-au marcat existenta: prima iubire, pierderea tatalui sau... Are numai 19 ani, dar si-a spus deja cuvantul in muzica romaneasca. Si nu are nici pe departe intentia de a se opri aici... - Ce stil abordezi in noul album? Cum se va numi acesta? Noul album se va numi "Cantece pentru tine" si este dedicat tatalui meu, care acum un an s-a decis sa ma vegheze din cer... Este un album predominant pop-rock, cu anumite influente care de fapt il reprezinta pe fiecare compozitor in parte: Marius Moga, Bobby Stoica, Ionut Radu sau Sandy Deac - sunt cativa dintre compozitorii pe care ii veti regasi pe album. - Revenirea ta implica si o schimbare de stil. In ce constau aceste schimbari? Cu ce stilisti ai colaborat? La fiecare nou single lansat, este intr-adevar vorba de o schimbare de stil, sau poate un alt mod de a aborda viata, muzica, varstele prin care treci... Ca de fiecare data cand e vorba de o schimbare sau de o alta treapta spre maturizare, apelez la Costin Voicu. Este stilistul meu de patru ani si avem o relatie artist-stilist deosebita, pentru ca este foarte atent la starile mele, la momentele prin care trec, pentru a putea exprima toate acestea prin vestimentatie, machiaj, coafura, creand astfel o imagine, inainte de toate, sincera... - Cand spunem "Ana Maria", cei mai multi asociaza numele tau cu piesa "Ochii tai". In ce masura consideri ca acest cantec si-a pus amprenta asupra personalitatii tale artistice? Intr-adevar, de cate ori ma recunoaste lumea pe strada aud: "Ana Maria, aia cu 'Ochii tai...'", ceea ce, intr-o alta ordine de idei, poate fi destul de frustrant, pentru ca pe langa "Ochii tai" am mai lansat trei albume si am filmat cinci videoclipuri, dar e de inteles. "Ochii tai" este melodia care mi-a marcat cariera, m-a ridicat dincolo de orice limita pe care mi-o puteam inchipui la 14 ani... si mai inteleg faptul ca socul n-a fost doar al meu, ci si al celor care pe atunci imi urmareau ascensiunea, asa ca e normal sa fiu "fetita cu 'Ochii tai'". Sper doar sa pot demonstra mai mult... mai mult de o melodie, foarte draga mie de altfel... - Ai fost unul dintre primii artisti romani care au abordat muzica pop. La ce alte "inovatii" te gandesti? Inainte de aceasta, am fost printre primele artiste din Romania care a avut curajul sau inconstienta de a incepe o cariera solo si, mai apoi, de a aborda un stil destul de inaccesibil in 2001, cand piata era invadata de muzica dance. Dar am avut un noroc incredibil, in primul rand a fost vorba de sansa cand am intalnit oameni care au crezut in mine si care, la 13 ani, mi-au oferit un contract care mi-a marcat viata, care a schimbat totul definitiv. Este vorba de producatorul meu, Dan Popi, si casa de discuri Media Services; mai apoi, a fost vorba de public. Acesta, obosit de prea mult zgomot, a cerut putina liniste, putina relaxare, si atunci a cumparat Ana Maria. - Cum consideri ca te reprezinta muzica pop? Cu siguranta, e stilul in care ma regasesc in totalitate. De ce? Pentru ca pretinde sinceritate, seriozitate si o evolutie a maturizarii... dar, mai presus de toate, pretinde originalitate, n-ai cum sa-ti pui amprenta asupra unei piese pop daca nu stii sa fii tu, prin versuri, muzica sau interpretare... - Cum ai reusit sa te mentii "cu picioarele pe pamant", dupa succesul de la Mamaia? Fiind un artist care prefera sa scoata un single la un an si un album la doi ani, am primit de foarte multe ori reprosuri, cum ca nu aduc nimic nou, cum ca ar trebui sa imi schimb stilul, sa incerc sa fiu mai actuala... Sunt sigura insa ca oamenii care asculta consecvent muzica mea au constientizat un lucru. Muzica mea nu incearca sa schimbe mentalitati, sa revolutioneze muzica romaneasca sau sa devina o "fabrica de hituri". Nu... pur si simplu, este o demonstratie a varstelor prin care trec, a sentimentelor pe care le incerc, de fiecare data o demonstratie a vietii... daca ea este ascultata si iubita, daca publicul are nevoie de ea, inseamna ca am toate motivele sa cant. - Ce ai facut in perioada petrecuta departe de scena? A fost simplu. Succesul de la Mamaia a fost urmat de examenul de capacitate, moment in care parintii mei au spus: "Stop!Scoala inainte de toate!", chiar daca poate eram prea mica pentru a constientiza ce mi se intampla... stiu insa ca m-am bucurat cu tot sufletul, chiar daca nu apreciam importanta valorii, nu stiam in ce se masoara succesul, stiam doar ca trebuie sa cant si ca asta ma facea un copil fericit. Nu cred ca a fost vorba de o perioada petrecuta departe de scena, sunt un artist mai linistit, nu respir prin lumina reflectoarelor, desi pe scena ma simt acasa... Imi caut bucuria in lucruri marunte si incerc sa-mi stabilesc echilibrul interior fara a depinde de succes. Viata mea nu inseamna doar muzica, am crescut si am constientizat asta. Oricum, in momentele in care nimeni nu ma gaseste pe o scena sau pe micul ecran imi fac planuri de regizor, de actrita, sau macar de proaspat absolvent de liceu... - Cum crezi ca va fi primit noul album, dupa o absenta prelungita din peisajul show-biz-ului? Este foarte important ca publicul sa fie surprins, sa savureze tot ce am strans in doi ani in care am crescut, in care am trait experientele prin care suntem fortati sa trecem, pentru ca munca la acest album a surprins prima dragoste, prietenii sincere, maturizare brusca si dureroasa si pierdere... despartirea definitiva de oameni care nu pot fi inlocuiti vreodata. - Te-ai gandit sa participi la Eurovision? Ce melodie crezi ca te-ar pune cel mai bine in valoare? M-am gandit sa particip la preselectia pentru Eurovision, fapt pentru care am trimis si o piesa. Acum nu mai depinde de mine, soarta e in mana juriului. Cat despre stil, e o piesa care se numeste "Daca pleci maine" si e pop, pop pur... Ma caracterizeaza, ca versuri, ca stil, ca poveste. Aceasta este important. - Spuneai mai demult ca ti-ai dori sa urmezi facultatea de Drept. Artista si... viitor avocat? Cum crezi ca s-ar impaca cele doua profesiuni? Am crescut intr-o familie de juristi, tata a fost singurul care a ales o cariera militara. Asa ca eu sunt singura artista si a fost o perioada cand imi doream sa devin om serios, cu o meserie de necontestat si o cariera valoroasa... dar toate s-au schimbat in momentul in care (culmea!) familia mea m-a sfatuit sa nici nu ma gandesc sa renunt la arta, la visele mele de regizor si la teatru. Si m-am trezit la realitate: ma fac regizor! Cred ca profesiile se vor impaca foarte bine cand am sa ajung sa-mi regizez singura clipurile, nu crezi? - Am inteles ca scrii versuri. Ce anume te inspira? Te-ai gandit sa le publici? Scriu versuri pentru piesele mele si ti-am spus, ma inspira viata. Ele sunt publicate in albume... atat, poate dupa mai multa viata voi avea curajul de a scrie o carte. Atat imi doresc. - In ce masura te implici in compunerea versurilor melodiilor tale? "Cantece pentru tine" este albumul pentru care am compus versurile in procent de 50 la suta. Lucru de care sunt foarte mandra, pentru ca e vorba de curajul de a-ti accepta schimbarile, de a-ti pune sufletul pe tava in fata unor oameni care trebuie sa inteleaga si carora trebuie sa le placa. - Cum au decurs filmarile noului videoclip? Care este "firul epic" al acestuia si unde s-au desfasurat filmarile? A fost un vis devenit realitate. Scenariul este scris de mine, cu interventiile regizorului, desi povestea trebuia sa aiba un alt curs. A fost filmat in studiourile MediaPro si sunt extrem de multumita de ce a iesit. Este un clip de stare, am pus accent pe imagine si pe conexiunea dintre montaj si piesa, a iesit exact cum mi-am dorit. Petre Nastase a inteles foarte bine tot ce mi-am dorit sa fac din piesa aceasta, care este dedicata tatalui meu... si m-a sustinut enorm, e un om caruia nu stiu daca o sa-i pot multumi indeajuns vreodata... - In acest moment, care ar fi cea mai mare implinire de ordin muzical la care aspiri? Din punct de vedere muzical sunt implinita... Tot ce mai pot sa-mi doresc este ca albumul "Cantec pentru tine" sa aiba succes, nu pentru mine, ci pentru cei care au muncit la promovare. Vreau ca oamenii care au crezut in visele mele sa fie mandri de mine, asta imi doresc cel mai mult pe plan muzical... - Cu ce artist ti-ai dori sa canti in duet? De ce? Duet... Chiar nu stiu, depinde... Din Romania, cred ca mi-ar placea sa fac un featuring cu Voltaj... pentru ca am lucrat cu Bobby Stoica si munca la piesele pe care le-am facut impreuna a facut din el unul dintre cei mai dragi prieteni ai mei.. iar in ceea ce priveste artistii din strainatate, n-am pretentii. - Ce rol a avut familia in evolutia ta pe plan muzical? Ai mei m-au sustinut... Tata, care la inceput n-a fost de acord, a ajuns sa fie foarte mandru de mine si sper ca zambeste de acolo din cer, deoarece acum, pentru el cant. Iar mama e ingerul meu pazitor din fiecare zi... Fratele meu e cel care are grija de mine... si sunt in siguranta. - Cand te-ai lansat, te-ai gandit la cum va decurge cariera ta muzicala... In ce masura consideri ca te-ai apropiat de ceea ce ai visat sa realizezi? Lansarea mea nu a fost planuita, eram prea mica in primul rand ca sa constientizez ce mi se intampla. Cum ti-am mai spus, ma bucuram cu suflet de copil cand vedeam ca se ridica o sala intreaga sa ma aplaude, era ireal. In schimb, am fost pusa in situatia de a renunta la muzica. In momentele acelea, am constientizat ca singura promisiune pe care mi-am facut-o de la inceput a fost sa nu cedez niciodata, oricat de greu ar fi fost. Iar visul acesta a fost implinit, ies mai rar in vizorul publicului. Dar valoarea nu se regaseste in lucrurile de fiecare zi... Am 19 ani, recent impliniti, au trecut 6 ani de cand ma aflu pe piata muzicala romaneasca si sunt mandra de asta. Daca la inceput a fost totul un vis, maturizarea a lasat loc si de realitate, muzica nu mai era asa de simpla, deciziile deveneau din ce in ce mai importante si m-am trezit ca viata mea nu mai avea echilibru, m-am trezit in mijlocul maturizarii... Sunt momentele din viata cand nu mai tii cont de succes, vrei sa faci lucrurile bine, ca sa scapi de reprosuri, vrei sa supravietuiesti, asta e adolescenta... eu m-am bucurat de ea prin muzica. Acum, imi place sa cred ca maturizarea mea a ajuns undeva la un punct final, desi contactele cu realitatea nu vor conteni sa apara. - Ai cunoscut succesul in adolescenta. Te-ai confruntat cu prejudecatile sau neincrederea celor din jur in potentialul tau? Normal... Intotdeauna vor exista cei care iti spun ca-i gri cand tu vezi roz, si asta face parte din viata. Eu asa am inceput, mi-aduc aminte ca aveam o invatatoare care nu ma lasa sa cant la serbari, spunea ca nu aveam voce, si dupa Festivalul de la Mamaia a venit cu lacrimi in ochi sa-mi spuna ca e mandra de mine. Depinde cat de mult crezi in visul tau, in tine. Tind sa cred ca atunci cand eram mica eram mai puternica, credeam foarte mult in mine. Viata m-a schimbat, dar e valabil si acum ce credeam atunci: "Ce nu te omoara, te face mai puternic!". Ascult orice opinie si o respect, dar o las sa ma influenteze in masura in care e spre binele meu... - In ce masura iti gasesti "refugiul" in muzica si poezie? Nu pot spune ca ma refugiez in muzica sau in arta, nu caut refugiu pentru ca asta inseamna si singuratate. Ma ascund in dragoste, nu pot trai fara ea, imi da viata, energie si de aici porneste inspiratia... Chiar daca e vorba de despartire, de iubire ajunsa la apogeu sau de dor... Visez sa iau bacalaureatul cu bine, sa devin regizor si actrita... Am renuntat la visele de la 16-17 ani. Pe atunci asteptam un Fat-Frumos si o viata de basm. Am avut parte de tot ce visam, dar viata nu e asa, trebuie sa te lupti, restul vine de la sine. - Care sunt scriitorii tai favoriti? Eliade, in primul rand... Mi-a marcat adolescenta si, mai apoi, viziunea asupra destinului. In dramaturgie, il apreciez enorm pe Cornel Udrea, mai apoi il regasesc si pe Mircea Cartarescu in sertarul cu amintiri pretioase. Din literatura universala, categoric il aleg pe Boris Vian, iar ca poet, dar si prozator, poetul de suflet al existentei mele, Nichita Stanescu. Ar mai fi si altii, dar nu vreau sa exagerez... - Care sunt activitatile tale preferate in timpul liber? Prietenii... stiu ei de ce mergem in cluburi, in special prietenele. Am descoperit nu de mult clubbing-ul, si imi place la nebunie. Sunt o fetita cuminte, dar ti-am spus... viata te schimba. In plus, merg la solar, pentru ca ma relaxeaza, intentionez sa ma duc si la sala... cafeaua de fiecare zi cu fetele, si... de fapt, cam aici se termina timpul meu liber.

Andra: "Cine spune ca este usor sa ajungi in varf, nu a incercat niciodata"

Multor persoane care provin din alte orase ale tarii le este dificil sa se regaseasca in agitatia si tumultul vietii din capitala. Andra reprezinta exceptia care confirma regula. Ardeleanca (originara din Campia Turzii), Andra s-a mutat in capitala in anul 2002 si s-a adaptat usor ritmului trepidant al vietii din Bucuresti, cu ajutorul celor din jur si al tatalui ei. Dupa aproape patru ani, este una dintre cele mai cunoscute interprete din "generatia tanara" si nu considera ca plateste un tribut prea mare celebritatii de care se bucura. Studenta la facultatea de Psihologie Muzicala, Andra este in sesiune, dar si-a facut timp pentru a ne povesti despre planurile sale. Intentioneaza sa isi faca o trupa alaturi de care sa cante live si, in perspectiva, isi doreste sa se lanseze si in strainatate. Multe dintre vedetele care au inceput sa cante la o varsta frageda spun ca acest lucru le-a "furat" mai mult sau mai putin copilaria. Tu cum vezi lucrurile in acest sens? Muzica inseamna foarte mult pentru mine, este mai mult decat un hobby. As fi dispusa sa fac multe sacrificii pentru muzica. Insa nu pot sa spun ca muzica mi-a furat copilaria... Atata timp cat canti din pasiune, nu regreti ca distractiile specifice unor varste trec pe langa tine. Ore intregi de repetitii, concerte, inregistrari... Asa am ajuns unde sunt acum. Esti boboc la Facultatea de Psihologie Muzicala. Cum reusesti sa te imparti intre scoala si activitatea muzicala? Cu greu, pentru ca mi se pare ca niciodata nu am timp de ambele, sa le fac asa cum imi place mie, pe-ndelete. Insa aceasta facultate de profil este foarte necesara, imi completeaza cunostintele in domeniu. Pentru care din lucrurile pe care le fac in general tinerii ai timp? Pentru toate, in general, dar timpul afectat acestor activitati este mult redus fata de cazul unui adolescent obisnuit. Are activitatea ta de artist si o componenta de "business"? Acum, toti banii pe care ii castig ii investesc in casa pe care mi-o doresc foarte mult. Desigur ca face exceptie suma pe care o investesc in imaginea mea - vestimentatie, coafor, solar, make-up etc. Care este cea mai importanta distinctie pe care ai primit-o? Toate distinctiile pe care le-am primit inseamna la fel de mult pentru mine. Stiu ca poate suna banal, insa in toate se regaseste munca mea... Nu as putea face diferenta intre ele. Toate trofeele mele se afla expuse pe un perete acasa, la Campia Turzii. Imi place sa le privesc din cand in cand: imi dau incredere in mine. Te vom vedea din nou pe scena Cerbului de Aur? Ce melodie crezi ca ti s-ar potrivi si te-ar pune in valoare la un astfel de concurs? Da. Cu siguranta. Nu stiu inca la care dintre festivaluri voi mai participa si nu stiu daca voi concura in 2006. Vreau sa castig cat mai multe trofee si distinctii speciale. Insa pentru moment sunt prea ocupata ca sa ma pot gandi si la aceste participari. Ma voi decide pe moment. Cum consideri ca te caracterizeaza genul de muzica R & B? Sincer, cred ca ar trebui sa raspunda altii la intrebarea aceasta. Din punctul meu de vedere, R&B este un gen care va acapara tot mai multi fani in urmatoarea perioada. Mie imi place foarte mult acest stil muzical si consider ca ma si avantajeaza, imi pune bine in valoare calitatile vocale. O vorba spune ca dificultatea consta nu atat in a ajunge "in varf", cat in a ramane acolo. Pentru tine cat este de greu sa te mentii in topul celor mai apreciati cantareti din tara? E greu, dar merita. Pentru ca nu cred ca as putea face altceva, cu la fel de multa placere. Dupa cum spuneam, a fi artista necesita sacrificii de tot felul, mai ales personale. Cat despre proverbul pe care l-ai mentionat... nu stiu, cine spune ca nu e greu sa ajungi in varf, inseamna ca nu a incercat niciodata. E greu sa te mentii in atentia publicului si sa iti pastrezi imaginea nepatata. Cel putin in Romania. E foarte multa invidie si rautate... Cum te-ai adaptat ritmului trepidant al vietii din capitala? Nu usor, dar m-am adaptat. Eu sunt ardeleanca si noi suntem mai calmi, mai molcomi. Iar in Bucuresti este o continua agitatie. Noroc ca eram obisnuita cu viata de turneu... asa ca am reusit intr-un timp, as putea spune, record. Ce-i drept, m-au ajutat si toti cei cu care am colaborat, plus ca l-am avut pe tata in permanenta langa mine. Care este, pentru tine, pretul celebritatii? Nu stiu daca este chiar un pret pe care trebuie sa il platesc datorita faptului ca sunt celebra, insa nu am timp chiar pentru toate pe care mi le propun. Am inteles ca pregatesti un nou videoclip. Care este piesa aleasa si unde s-au desfasurat filmarile? Este prea devreme sa povestim despre videoclip. Inca nu am filmat pentru un al doilea single de pe albumul "Ramai cu mine". Am selectat piesa. Inainte de a ne pregati de filmari, trebuie ca piesa sa intre pe radio, sa inceapa sa fie difuzata, sa primim reactii din partea fanilor. Promit sa va povestesc tot ce se va intampla la filmarile videoclipului! La ce surprize ar trebui sa se astepte fanii tai? Una dintre surprize va fi o noua piesa pe care o voi lucra cu un DJ din Italia, foarte "pe val". Si desigur, urmatorul videoclip, care va fi foarte neobisnuit pentru Romania. Inca nu vreau sa dau detalii, dar promit sa va tin la curent. Oricum, alaturi de casa de discuri, am decis ca este momentul sa fac urmatorul pas. Unele dintre melodiile tale, precum "Vreau sarutarea ta", "In noapte ma trezesc", "Dragostea ta", au devenit adevarate slagare. Iti este teama vreodata ca, daca ai aborda un alt gen de muzica, publicul nu te-ar mai percepe la fel? Nu. As sti sa abordez un alt gen de muzica... Ar fi o provocare. Dar nu am abordat numai muzica usoara - aceea a fost pentru festivaluri, concursuri... Cant R&B, dance, pop. Pe noul album am abordat genuri diferite. Care ar fi, in acest moment, cea mai mare provocare de ordin muzical? As vrea sa ajung peste hotare, desi deocamdata am cate ceva de schimbat. Una dintre cele mai mari schimbari pe care sunt decisa sa o fac este sa imi iau o trupa cu care sa cant live, insa pentru Romania este prea costisitor genul acesta de show. Unde si cum te vezi peste zece ani? Eu tot o sa cant, chiar si peste treizeci de ani. Ca Tina Turner, la 60 de ani! Singurul lucru pe care mi-l doresc peste zece ani este sa fiu prezenta pe piata internationala! Ce faci pentru a te mentine in forma? Merg la sala foarte des - atat cat imi permite timpul, incerc sa mananc sanatos (dar mai fac si exceptii, cand merg acasa si imi pregateste mama tot felul de bunatati pe care nu pot sa le refuz!), nu fumez, nu beau cafea... Incerc sa recuperez orele de somn pierdute din cauza concertelor. Care este melodia in care simti ca te regasesti cel mai bine? O sa iti raspund printr-o intrebare: in care dintre piesele mele nu ma regasesc?! Toate au cate o farama din sufletul meu, toate imi sunt la fel de dragi. E ca si cum ai avea mai multi copii si ar trebui sa decizi pe care il iubesti mai mult! Cum te-a marcat experienta de a canta in duet cu Stefan Banica Jr? Am avut multe de invatat. Este o experienta unica si Stefan Banica Jr. este un artist complex, care stie sa faca show, stie sa comunice perfect cu publicul... As dori sa ii multumesc inca o data pentru ca s-a gandit doar la mine dintre toti artistii din "noua generatie". Am fost onorata sa fiu pe scena cu Stefan Banica Jr, si cu alte nume mari din industria muzicala din Romania.

Gianina Carbunariu: "Teatrul mi-a oferit sansa de a lupta pentru libertate"

Prin fiecare piesa pe care o scrie si o monteaza, ne vorbeste deschis despre realitatea imediata, incercarile tinerilor de a se adapta rigorilor impuse de societatea contemporana si conflictele inerente care decurg de aici. Spectacolul "Stop the Tempo!", expresie a derutei si revoltei generatiei tinere fata de haosul din Romania, a facut inconjurul Europei si s-a bucurat pretutindeni de aprecierea criticilor si a publicului, care s-a identificat cu personajele, indiferent de mediul cultural din care provine. Are numeroase proiecte in desfasurare, anul viitor fiind programata in Franta premiera piesei "mady-baby.edu", scrisa si regizata de ea. Gianina Carbunariu este o tanara regizoare care, cu siguranta, mai are inca foarte multe de spus... - Felicitari pentru succesul de care se bucura spectacolul "Stop the Tempo"! Ce anume te-a inspirat in scrierea acestei piese? Ideea a pornit de la o incercare a noastra de a spune lucrurilor pe nume, la modul cel mai direct. Simteam ca in generatia noastra lipseste atitudinea directa, propriu-zisa, in sensul ca toata lumea se plange si este nemultumita, dar nimeni nu face nimic. Am vrut sa realizam un proiect care sa vorbeasca despre tineri, dintr-o perspectiva generala. In piesa este vorba despre trei tineri care duc o viata "ok" la suprafata, adica au bani si serviciu (valorile esentiale ale societatii capitalist-salbatice: sa ai bani, sa fii "cool", sa fii "trendy"...), dar la un moment dat, isi dau seama ca se intampla ceva, nu mai merge si atunci se opresc sa reflecteze... Presiunea exercitata de societate este foarte puternica. - In ce sens crezi ca se simt presati tinerii? Dupa ce termina facultatea, isi dau seama ca nu pot rezista decat daca fac rost de bani si daca au un standard de viata, care le este impus de societate. - Si ce solutie gasesc eroii tai? Opresc electricitatea in cluburi, supermarket-uri... este un fel de sabotaj. Ei nu sunt teroristi, ci doar niste oameni care incearca sa puna niste intrebari foarte importante. Ceea ce reusesc ei este sa "traga de maneta", acest lucru este cel mai important. Ce se va intampla ulterior, ramane de vazut. - Cum a fost primita piesa in cadrul spectacolelor lectura desfasurate la Berlin si Dublin? La Berlin a fost un spectacol lectura, iar la Dublin piesa a fost chiar montata - nu de mine, ci de altcineva. Eu nu am fost, insa am auzit ca totul a decurs bine. Am fost numai in Franta, cu teatrul "Studio", si aici piesa s-a bucurat de o primire foarte buna. Am avut doua intalniri cu publicul. Una dintre acestea, care a avut loc dupa un spectacol, a fost mediata de Beatrice Picon-Vallin, critic de teatru si de Marie-Jose Mondzain, filozof al culturii. S-a discutat despre schimbarile sociale si teatrul unei generatii - acestea fiind de fapt si temele spectacolului. Ulterior, am avut o intalnire cu niste tineri si ambele intrevederi au decurs foarte bine. - Comparativ, ai spune ca tinerii francezi se confrunta cu acelasi gen de probleme ca si cei din Romania? Sincer, da. Dincolo de problemele locale ale fiecarei tari, situatia este aceeasi. Am vorbit cu multi oameni acolo, tineri si mai putin tineri, care au fost la spectacol, si m-a surprins cat de mult se regaseau in asta. Sunt aceleasi probleme, pentru ca piesa vorbeste de fapt despre niste tineri care incearca sa se descurce in viata - si asta se intampla in orice societate. Conflictul intre generatii se identifica peste tot. Traim intr-o societate a spectacolului, in care imaginea conteaza cel mai mult... Spectacolul a fost apreciat si in Polonia - am participat la doua festivaluri acolo. La cel de al doilea nu am putut sa fiu prezenta pentru ca eram in Franta, dar am inteles ca reactiile au fost foarte bune. Asta, in conditiile in care oamenii nu au avut traducere si li s-a dat un sinopsis - dar se identificau cu personajele. - Crezi ca teatrele din Romania sunt reticente in ceea ce priveste montarea acestui gen de piese? Nu cred ca este vorba neaparat de vreo retinere in acest sens dar, pentru a monta un asemenea text, ai nevoie de oameni care sa aiba antrenamentul necesar pentru a juca astfel de roluri si o motivatie reala: aceea de a interpreta personaje care ii reprezinta, care fac parte dintr-o lume pe care ei o cunosc foarte bine. - Care sunt criteriile de care tii cont in montarea unei piese? Sa vorbeasca despre realitatile in care traim si sa aiba teatralitate. Acest aspect este foarte important. Pe mine nu ma intereseaza ca un text de-al meu sa fie publicat, ci sa fie jucat. - Care este piesa pe care ti-ai dori sa o montezi? Urmatoarea! Sper sa fie chiar una scrisa de mine... Am inceput sa scriu ceva, dar deocamdata nu vreau sa vorbesc despre asta. - Ai fost bursier la Royal Court Theatre. In ce fel te-a influentat aceasta experienta? Consider ca m-a influentat foarte mult, pentru ca este o scoala care isi are propriile sale reguli, pe care tu decizi daca sa le urmezi sau nu. Este vorba despre felul de a scrie teatru, este un teatru social, contemporan. Uite, piesele "Terorism" (pe care l-am montat la Teatrul Mic) si "mady-baby.edu", au fost scrise in rezidenta la ei. Toate piesele scrise acolo au ceva in comun, pentru ca esti invatat reguli de baza ale scriiturii si iti sunt activate niste lucruri pe care tu le ai in tine, dar ei le scot la iveala si investesc foarte mult in oamenii pe care-i cheama in rezidenta, din punct de vedere al pregatirii. De pilda, am avut ocazia de a lucra cu Martin Krimp, un mare dramaturg al lor. Un alt aspect este ca am interactionat cu oameni de pretutindeni. Eram 16 persoane, cu varsta situata intre 24 si 35 de ani si provenind de pe tot globul: Brazilia, Portugalia, Suedia, Kenya si asa mai departe... Intalnirea cu altii, discutiile, berile baute impreuna constituiau interactiuni foarte importante. Dincolo de traditiile specifice si de mediul cultural din care proveneam fiecare, se simtea un spirit comun al generatiei din care faceam parte. Conflicte pe care eu le resimteam in Romania, le regaseam si in India, spre exemplu. - Ai participat la numeroase festivaluri de teatru, atat in tara cat si in strainatate. Ce amprenta si-au pus acestea asupra personalitatii tale artistice? Si acesta este un lucru foarte important - intalnesti un alt public si, firesc, iti pui intrebarea: cat inteleg acesti oameni, ce inteleg, din ce perspectiva privesc ei ceea ce ai facut? Primul festival din strainatate la care am fost a avut loc in Germania, acum doi ani - fosta Bienala de la Bonn, actuala Bienala de la Wiesbaden. Am participat cu "Stop the Tempo" si reactiile publicului au fost favorabile. Erau invitati oameni din foarte multe tari (chiar daca majoritatea publicului provenea din Germania), si in felul acesta am vazut cum este perceputa piesa din diverse perspective. Pe durata festivalului am participat si la o rezidenta, timp de zece zile, unde am avut colegi din toata Europa si a fost foarte interesant sa discutam. Cronicile care au aparut erau foarte pertinente, drept pentru care textul a fost preluat de doua teatre, urmand sa fie jucat in februarie si in martie. - Cum crezi ca va fi primita de publicul din Franta piesa "mady-baby.edu"? De unde ideea acestui titlu? Nu stiu cum va fi primita... Titlul piesei a fost inspirat de un site cu acest nume, care trateaza pornografia. Bine, textul nu trateaza aceasta problema. Este vorba despre trei tineri emigranti in Irlanda, care incearca sa se adapteze in societatea de acolo. Sunt de varste apropiate, dar fiecare provine din medii diferite: unul este student, unul practica proxenetismul - la nivel rudimentar, in sensul ca are o singura fata, care este cea de a treia persoana. Ei se intalnesc acolo si pun bazele unei afaceri pe Internet, incercand sa supravietuiasca. In piesa este vorba despre relatiile care se stabilesc intre ei, un conflict care este foarte pronuntat in Romania, intre intelectuali si ceilalti oameni. Studentul vine dintr-o alta lume... - Care este mesajul pe care vrei sa-l transmiti in aceasta piesa? Ideea este ca oamenii pleaca din tara - si au tot dreptul sa o faca. Am colegi care au plecat demult. Eu am ales sa raman, dar ii inteleg, asa cum ma inteleg si pe mine, care am ramas in Romania. Adevarul este ca in Romania e foarte dificil, termini facultatea si nu-ti gasesti serviciu. Ce-ti ramane de facut: reclame, telenovele... - Tu de ce ai ales sa ramai in tara? Nu stiu, de fapt in fiecare zi imi pun problema aceasta si in fiecare zi gasesc un raspuns: pentru ca vreau sa fac spectacolul acesta aici, sa vorbesc despre realitatea de aici, pentru ca am o echipa si pentru ca in acest moment, poti realiza ceva in Romania. - Intr-o situatie ideala, cu ce actori ti-ai dori sa lucrezi? De ce? Mi-as dori sa lucrez cu actorii alaturi de care lucrez si acum, dar fara ca ei sa fie nevoiti sa faca reclame si telenovele, iar eu sa-mi programez repetitiile in functie de aceste proiecte ale lor. Ii inteleg, pentru ca trebuie sa traiasca. Asadar, mi-as dori exact aceiasi actori si acelasi ritm de lucru, dar in conditii mai umane. - Care dintre regizorii pe care i-ai cunoscut consideri ca te-a influentat cel mai mult? De ce? Nu prea am lucrat cu regizori. Dintre oamenii care m-au influentat cel mai mult, l-as mentiona pe profesorul meu, Valeriu Moisescu. Dincolo de faptul ca este un mare regizor, e un mare profesor. Primul lucru pe care ni l-a spus cand ne-am intalnit in anul intai a fost acela ca el nu are nimic sa ne invete, pentru ca noi trebuie sa facem teatrul viitorului - nici macar al prezentului, ci al viitorului. De asemenea, m-a influentat foarte mult si asistentul sau, Nicolae Mandea. - Cum consideri ca te-ai schimbat, de la piesa "Zidul", pe care ai scris-o in liceu si pana astazi? Nu cred ca m-am schimbat prea mult. Daca stau si ma gandesc, momentul acela a fost foarte important pentru ca era vorba despre un spectacol naiv, pe care l-am facut prin clasa a XI-a si pe care l-am lucrat impreuna cu alti colegi. A fost o munca de echipa, cu totii credeam in ceea ce faceam acolo si, privind retrospectiv, imi dau seama ca si in acea piesa existau semne care prevesteau evolutia mea ulterioara. - Care este acel "ceva" care te inspira in scrierea unei piese de teatru? Anumite conflicte pe care le identific in jurul meu. Este esential pentru mine sa sesizez un conflict - nu o realitate, ci o realitate in conflict, pentru ca noi traim intr-o lume conflictuala. De pilda, urca-te intr-un autobuz si vei simti imediat tensiunea... - Cum ai aborda, din punct de vedere regizoral, un text clasic? Probabil ca l-as rescrie, in sensul propriu al cuvantului. - Dar in cazul acesta, ar mai fi un text clasic? Nu stiu daca ar mai fi, dar nu prea ma intereseaza aspectul acesta. Ma intereseaza ca textul sa-mi "spuna" mie ceva. Insa in momentul de fata, nu ma gandesc sa montez un text clasic. - Care este cea mai mare implinire pe care ti-a adus-o teatrul pana in prezent? Sansa de a lupta pentru libertate, pentru ca in fiecare spectacol te straduiesti sa spui lucrurilor pe nume. - Care consideri ca este cea mai importanta si, in acelasi timp, dificila provocare pentru un regizor? Orice spectacol trebuie sa fie o provocare. Cred ca cel mai important este sa te reinventezi in fiecare zi. Dorinta mea este ca nici unul dintre spectacolele mele sa nu semene cu precedentul, sa nu existe nici o reteta si sa-mi pun tot timpul probleme complexe. As mai spune ca cea mai dificila provocare pentru mine este Romania si sistemul teatral romanesc. - Ai terminat facultatea de Teatru, cu specializarea Regie teatru. Care a fost cea mai importanta lectie pe care ti-ai insusit-o in decursul anilor de studiu? Ceea ce-ti spuneam mai devreme, referitor la "teatrul viitorului". Am invatat si am muncit mult in facultate, aveam proiecte numeroase si provocatoare, straduindu-ne sa evidentiem problemele din societatea actuala. - Cum colaborezi cu actorii, in general? Avem o relatie de prietenie, de dependenta, conflictuala... se poate spune ca este o relatie foarte interesanta. - Ce le spui inainte de o premiera? "Ne vedem dupa!" - Cum iti place sa-ti petreci timpul liber? Ma intalnesc cu prietenii si, pentru ca acum sunt in concediu, voi pleca intr-o excursie in Bulgaria. - Care a fost ultima carte citita? "Filosofie intr-un timp al terorii", de Giovanna Borradori, cu interviuri ale lui Habermas si Derrida si mi-a placut foarte mult. Este o carte scrisa imediat dupa atentatele din 11 septembrie si constituie o analiza foarte pertinenta, o lucrarare care "vede" foarte bine conflictele din societate si incearca sa puna bazele unei noi filosofii intr-o perioada atat de tulbure, cand nu mai intelegem ce ni se intampla.

Jodie Foster, o actrita si o mama... ca in filme

Numele Alicia Christian Foster probabil ca nu iti suna cunoscut... Dar ia sa incercam cu Jodie Foster... Deja ti s-au deschis in minte zeci de "pagini" de film in care ai vazut-o si ai admirat-o. Si nu ar exista vreun motiv ca lucrurile sa stea altfel, pentru ca actrita este una dintre cele mai apreciate si respectate femei din industria filmului. Rolurile pe care le-a jucat, atentia cu care isi alege personajele pe care le interpreteaza, faptul ca nu pune accent in aceasta alegere pe valoarea materiala a efortului depus, ci pe calitatea interpretarii si potentialul ofertant al rolului, toate acestea (si multe altele...) o recomanda ca fiind una dintre cele mai puternice actrite de la Hollywood. Inteligenta, frumoasa, retrasa, de o eleganta si o simplitate iesite din comun, o mama extraordinara pentru cei doi copii ai sai, Jodie Foster este, in acelasi timp, si singura actrita care a reusit sa obtina doua premii Oscar inainte de implinirea varstei de 30 de ani, o performanta greu de egalat... Criticii de film au stiut sa aprecieze talentul extraordinar al vedetei care se afla in industria de divertisment de la varsta de trei ani... Si-a inceput "cariera" in copilarie, in reclame, urmand ca mai apoi sa primeasca roluri cu greutate, de care s-a achitat cu foarte mult devotament. Foster nu este genul de vedeta despre care sa citesti in ziarele de scandal... Si aceasta deoarece stie sa faca distinctia intre viata privata si viata profesionala, de la care are pretentii in egala masura de mari. Viata de familie este pastrata intotdeauna departe de ochii presei si probabil ca singurul lucru pe care nu il va dezvalui niciodata este cine este tatal copiilor sai. Se crede insa ca tatal biologic al celor doi baieti ai sai este un donator de sperma anonim. In fapt, interviurile pe care le acorda jurnalistilor decurg foarte bine pana in momentul in care reporterul adreseaza aceasta intrebare. Amabilitatea si calmul lui Foster dispar ca prin minune si atunci stii ca ai ratat poate unica sansa de a discuta cu actrita... Este una dintre lectiile pe care jurnalistii le-au invatat de-a lungul timpului (sau poate nu...) si incearca sa evite aceasta intrebare. Jodie Foster se autocaracterizeaza ca fiind o femeie care "se ingrijoreaza, prin definitie, pentru orice". Motiv pentru care este si atat de protectoare atunci cand vine vorba despre lucrurile personale si despre tot ceea ce inseamna viata sa si, mai ales, a copiilor sai, Charles, opt ani, si Kit, cinci ani. Am putea spune ca este o prezenta incomoda pentru celelalte celebritati, pentru ca are marele talent de a fi directa si sincera in tot ceea ce spune, o calitate pe care multe persoane din show-biz si, in special, la Hollywood o considera mai degraba un defect... Insa Jodie nu se schimba si din aceasta cauza nu face decat sa castige si mai multa stima in ochii fanilor sai. Nu o vei vedea niciodata pe Jodie Foster stresandu-se in legatura cu toaletele pe care trebuie sa le poarte in anumite cercuri mai pretentioase. Desi la decernarile de premii sau la premierele filmelor arata o grija si o atentie deosebita hainelor, de cele mai multe ori lasa impresia unei femei care nu pune mare pret pe acest aspect. Sa fie oare pentru ca se considera, in primul rand, un om obisnuit?... Cat de obisnuit poti fi insa atunci cand ai "in geanta" doua premii Oscar si zeci de filme realizate?... Pentru Jodie insa "Normalul nu este ceva spre care sa aspiri, ci ceva de care trebuie sa fugi", un mod de viata care se vede in toate alegerile pe care le-a facut pana acum, atat in viata profesionala, cat si in cea personala... Orice ai spune despre Jodie Foster, nu poti ignora faptul ca este un model de succes pe care foarte multe actrite aspirante il au in vedere. Tot ceea ce a realizat a obtinut prin forte proprii, chiar daca nu a urmat nici macar o lectie de actorie in intreaga sa viata... Realizarile sale profesionale vorbesc insa de la sine. O cariera prodigioasa... Pana la varsta de opt ani, Jodie Foster avea deja la activ 40 de reclame, precum si aparitii in seriale pentru televiziune, cum ar fi "The Courtship Of Eddie's Father", "Bonanza" si "The Partridge Family". La varsta de zece ani, banii obtinuti din rolurile interpretate reuseau sa intretina intreaga familie Foster... Mama sa, Evelyn, a fost cea care si-a intretinut cei patru copii (tatal lui Jodie i-a parasit inca inainte ca ea sa se nasca) pe durata copilariei, lucrand pentru un producator de film. Debutul sau actoricesc s-a produs in anul 1972, cu filmul "Napoleon and Samantha", o productie Disney. In urmatorii cinci ani, Jodie a jucat in nu mai putin de 11 filme, aducand fiecarei interpretari o inteligenta precoce care i-a impresionat atat pe critici, cat si pe realizatorii de film. In 1976, Foster a realizat ceea ce a devenit filmul care i-a schimbat viata - pelicula violenta, neagra, "Taxi Driver", regizata de Martin Scorsese. Foster a jucat rolul Iris, o prostituata in varsta de 12 ani, care este protejata de un sofer de taxi periculos si dezechilibrat, interpretat de Robert De Niro. Acest rol a fost complet diferit de tot ceea ce actrita in varsta de 14 ani jucase pana la acea data. Foster a declarat revistei "The New York Times Magazine" in anul 1991: "A fost pentru prima oara cand cineva mi-a cerut sa creez un personaj care nu eram eu. A fost pentru prima oara cand am inteles ca actoria nu este doar un hobby de care te ocupi, ci ca presupune o adevarata arta." Interpretarea i-a adus o nominalizare la Premiile Academiei de Film pentru Cea mai buna actrita in rol secundar. Spre deosebire de alti actori, Jodie a preferat sa nu isi sacrifice educatia pentru cariera. Dupa ce a absolvit in anul 1980 Liceul Francez din Los Angeles, s-a inscris la Universitatea Yale. Insa in martie 1981 vedeta a intrat in atentia presei internationale, fara voia sa, cand John Hinckley Jr. a incercat sa il asasineze pe presedintele Ronald Reagan - principalul motiv prin care si-a argumentat acesta actiunile a fost dorinta de a o impresiona pe tanara actrita in varsta de 19 ani, proaspat "boboc" la Yale... Foster a fost atat de mult afectata de aceste actiuni ale lui Hinckley, incat, dupa toata nebunia din presa, a publicat un articol in "Esquire", intitulat "De ce eu?", si a refuzat sa vorbeasca public despre acest incident... Nici pana in ziua de azi vedeta nu aminteste despre acest lucru... In anul 1985 a absolvit Universitatea Yale magna cum laude, cu specializarea in literatura. A mai jucat in cateva filme in timpul si imediat dupa absolvirea facultatii, dar aceste productii nu au atras prea mult atentia publicului sau a criticii si nici nu i-au adus o foarte mare apreciere, asa cum s-a intamplat cu rolul din "Taxi Driver". Succesul nu a intarziat insa sa apara - in 1988, Foster a devenit ceea ce criticii au numit "o actrita matura si foarte respectata in bransa", o data cu Oscarul pentru rolul Sarah Tobias, victima unui viol in grup, din filmul "The Accused". Urmatoarea ei mare performanta avea sa vina trei ani mai tarziu, o data cu thriller-ul "Tacerea mieilor". Cu parul vopsit si cu un accent de West Virginia, actrita a jucat rolul agentei FBI Clarice Starling, avandu-l ca partener si "dusman" in film pe extraordinarul Sir Anthony Hopkins, in "pielea" unui psiholog devenit criminal in serie, Hannibal Lecter. Filmul a fost distins in anul 1991, la decernarea Premiilor Academiei, cu Oscar pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor (Jonathan Demme), Cel mai bun actor si Cea mai buna actrita. La varsta de 29 de ani, vedeta se putea lauda deja cu o viata intreaga petrecuta in lumea stralucitoare a show-biz-ului: castigase doua Oscaruri si jucase in aproape 30 de filme. Implinita din acest punct de vedere, Jodie Foster a simtit nevoia sa isi indrepte atentia si spre alte laturi ale industriei de film. In anul 1991 si-a facut debutul regizoral cu pelicula "Little Man Tate", un proiect care a primit critici relativ modeste, despre un copil-minune si despre mama acestuia, exagerat de protectiva si care isi creste copilul singura - un rol care i se va potrivi de minune mai tarziu, o data ce va deveni mama a doi copii. In 1992, Polygram Filmed Entertainment s-a angajat sa finanteze trei productii cinematografice pentru compania de productie a lui Foster, Egg Pictures. Foster a produs si a jucat in primul din aceste filme, "Nell" (1994), unde a jucat rolul unei femei care traieste singura in padure si care se exprima intr-o limba proprie, inventata de ea. Aceasta interpretare i-a adus cea de-a patra nominalizare la Oscar. In 1995, Jodie Foster a regizat cel de-al doilea film al sau, comedia "Home for the Holidays" si a primit o nominalizare la Globul de Aur, in anul 1997, pentru rolul sau din "Contact", al unui astronom aflat in cautarea existentei altor civilizatii extraterestre. In 1999, a jucat in "Anna and The King", un remake al clasicei si frumoasei povesti de dragoste dintre profesoara vaduva Anna Leonowens si regele Siam-ului, devenita celebra datorita musicalului "The King and I", al lui Rodgers si Hammerstein. Pentru acest rol a primit un salariu de 15 milioane $, ceea ce confirma inca o data faptul ca actrita a ajuns in pozitia in care poate impune anumite standarde... In 2001 a refuzat sansa de a juca din nou in sequel-ul filmului "Tacerea mieilor", respectiv "Hannibal", deoarece a simtit ca acest scenariu compromitea personajul din filmul original, dar a acceptat sa joace in locul lui Nicole Kidman in thriller-ul "Panic Room" (2002). Dupa o intarziere de doi ani, reuseste sa regizeze si sa produca "Flora Plum", al companiei Disney, in care joaca si Ewan McGregor si Claire Danes. Cel mai recent film in care ai putut-o vedea pe marele ecran este "Flightplan" (2005), unde joaca rolul unei mame disperate, in cautarea copilului pe care si l-a pierdut in spatiul claustrofobic al unui avion. Desi povestea este aparent simpla, suspansul creat ne-o infatiseaza pe Foster in rolul unei mame care nu se da in laturi de la nimic pentru a-si gasi fiica, in ciuda faptului ca nici unul dintre pasageri sau dintre membrii echipajului nu isi amintesc sa o fi vazut pe micuta urcand la bord... In acest an o vei putea vedea jucand in filmul "Inside Man", aflat in prezent in faza de post-productie, iar pentru 2007, actrita are deja planuri: va aparea in filmele anuntate "The Brave One" si "Sugarland". Stiai ca?... Membrii familiei actritei s-au obisnuit sa i se adreseze Aliciei Christian Foster (nascuta in 1962) cu o prescurtare a numelui unei prietene a mamei ei, Evelyn. Astfel, numele Josephine D. s-a transformat rapid in Jo D, iar Alicia a primit apelativul Jodie, pe care toti fratii ei l-au folosit cu insistenta de atunci. In copilarie, a fost prinsa de un leu, care a tarat-o in gura pe o scurta distanta - acest incident s-a petrecut la sfarsitul unei zile de filmare pentru o productie Disney... A invatat sa citeasca la varsta de trei ani... La varsta de 14 ani vorbea deja fluent limba franceza. A fost aleasa de catre revista "Empire" una dintre cela mai sexy 100 de staruri din istoria filmului, clasandu-se pe locul 45, intr-un top realizat in anul 1995. In octombrie 1997, a ajuns pe locul 18 in topul revistei "Empire", "Cele mai tari 100 de vedete de film din toate timpurile". In acelasi an a primit doctoratul onorific la Universitatea Yale, pe care, de altfel, a absolvit-o magna cum laude in anul 1985, cu specializare in literatura. In anul 2002 a fost numita de catre revista "People" una dintre cele mai frumoase 50 de persoane din lume. In topul "Cele mai minunate staruri de film" realizat de revista "Entertainment Weekly" s-a clasat pe pozitia a 57-a. In topul "Cele mai grozave 100 de tinere talente" realizat de VH1 s-a clasat pe locul al 4-lea. Isi dubleaza vocea in toate versiunile frantuzesti ale filmelor sale, fiind o vorbitoare fluenta de limba franceza. Pana la varsta de 18 ani vorbea fluent si limba italiana... A trebuit sa se retraga din distributia filmului "Double Jeopardy" (1999), pentru ca era insarcinata. Ashley Judd este cea care a preluat apoi rolul sau. Mama sa, Evelyn Foster, i-a fost manager pana la varsta de 20 de ani. In anul 1990 a infiintat propria companie de productie, Egg Pictures, in Los Angeles, pe care insa a inchis-o in anul 2001, pentru a se putea ocupa mai mult de cei doi copii ai sai. Debutul sau actoricesc il reprezinta o reclama la o crema de protectie impotriva razelor ultraviolete, pe care a filmat-o la varsta de trei ani. Imaginea in care un catelus ii da jos pantalonii, dezvelind un fundulet alb ca laptele a devenit deja celebra... Singurul regret al actritei este ca i-ar fi placut sa isi traiasca viata fara sa stie ce inseamna sa fii celebru... Printre hobby-urile sale se numara: kickboxing, yoga, karate, aerobicul si ridicarea de greutati. Ii place sa colectioneze obiecte de bucatarie deosebite si moderne si fotografii alb-negru. Ii place la nebunie mancarea organica, iar cartea ei preferata este "Franny si Zooey", de J.D Salinger. A primit rolul Annabel Bradsford in comedia "Maverick" (1994), dupa ce acesta a fost refuzat de Meg Ryan. Jodie a jucat in aceasta pelicula alaturi de Mel Gibson. S-a zvonit ca reteaua de televiziune CBS a platit 12.000 $ pentru coafura si machiajul lui Foster pentru aparitia sa in emisiunea "60 Minutes II" (in decembrie 1999), in care vedeta si-a promovat filmul "Anna and The King". Mai tarziu s-a clarificat ca aceasta suma exorbitanta a fost incorecta si mult exagerata. A fost cea mai tanara prezentatoare a emisiunii tv "Saturday Night Live" (1975), pana cand Drew Barrymore a prezentat acest show in 1982. A primit rolul Clarice Starling in succesul de box-office "Tacerea mieilor" (1991), dupa ce Michelle Pfeiffer a refuzat sa joace in acest film. Tatal lui Jodie, Lucius Foster, a parasit familia cand mama actritei era insarcinata in cateva luni cu ea. A fost prima alegere a producatorilor pentru rolul Printesei Leia din trilogia originala "Razboiul Stelelor", dar la momentul respectiv avea deja un contract semnat cu Disney. Apoi George Lucas a decis ca Printesa Leia trebuie sa fie ceva mai mare decat era Jodie la acea varsta. A inlocuit-o in ultimul moment pe Nicole Kidman in rolul Meg Altman din pelicula "Panic Room" (2002) - Kidman s-a ranit in timpul filmarilor, lucru care nu i-a mai permis sa continue proiectul. A inregistrat o serie de piese pentru filmul "Moi, fleur bleu" (1977), printre care se numara "Je T'Attends Depuis La Nuit Des Temps", "When I Looked at Your Face" si "La Vie C'est Chouette". A avut o relatie serioasa cu Cydney Bernard de cand s-au intalnit, in anul 1993, pe platoul de filmare al productiei cinematografice "Sommersby". Sora ei, Connie Foster, a fost dublura ei pentru secventele mai explicite din "Taxi Driver" (1976). In anul 2001 a decis sa nu reia rolul Clarice Starling in filmul "Hannibal". Pana la urma, distributiei peliculei i s-a alaturat Julianne Moore. Cascadoarea care o dubleaza in majoritatea peliculelor este Jill Stokesberry - cele doua colaboreaza pe plan profesional inca din anul 1993, cand Jodie a realizat filmul "Sommersby". Considera ca rolul sau din "Tacerea mieilor" (1991) este un fel de contragreutate pentru rolul sau din "Taxi Driver" (1976). In acest din urma film interpreteaza rolul unei femei care are nevoie sa fie salvata, iar in "Tacerea mieilor" ea este cea care o salveaza pe femeia captiva. O alta intorsatura ciudata o reprezinta si faptul ca Harvey Keitel, "pestele" ei din "Taxi Driver", a devenit mentorul ei, personajul Jack Crawford, in filmul "Red Dragon" (2002). In anul 1976, Foster a interpretat rolul fetitei din pelicula originala "Freaky Friday", motiv pentru care regizorul remake-ului din 2003, Andrew Gunn, a crezut ca actrita va fi incantata sa joace de data aceasta rolul mamei. Insa Jodie a refuzat, in parte pentru ca a considerat ca scenele cu cascadorii si distributia filmului vor "fura" mult din meritul general al productiei cinematografice.

Michael Bolton - un spectacol desavarsit si miracolul iubirii exprimate prin muzica

Fiica cea mare a Majestatilor Lor Regele Mihai I si Regina Ana ai Romaniei, Altetea Sa Regala Principesa Margareta a Romaniei este casatorita cu Altetea Sa, Principele Radu de Hohenzollern-Veringen. Alaturi de tatal sau, Principesa a creat Fundatia Principesa Margareta a Romaniei, organizatie nonguvernamentala al carei principal scop se axeaza pe dezvoltarea societatii civile. Implicata activ in diferite proiecte, Altetea Sa Regala, Principesa Margareta marturiseste ca se simte implinita "atat ca fiinta, cat si ca membra a Familiei Regale" prin ceea ce face.- In ciuda sobrietatii si distantei impuse, in mod normal, de Casa Regala, sunteti naturala si prietenoasa. Pe cine mosteniti pe aceasta filiera? Imi place sa fiu in legatura permanenta cu cei din jurul meu. Respect oamenii si mai ales pe cei care lupta sa dovedeasca ca lucrurile pot fi facute mai bine pentru ei si pentru cei din jur. Aceasta atitudine este o caracteristica a intregii mele familii.- Incepand cu anul 1989, ati renuntat la Organizatia Natiunilor Unite pentru a va alatura Majestatii Sale Regelui Mihai I in lupta dusa pentru cauza romaneasca. De ce aceasta decizie? Dragostea pentru Romania si oamenii sai mi-a fost insuflata cu precadere de tatal meu, Regele Mihai si de bunica mea, Regina Elena. Venise momentul sa dovedesc aceasta dragoste. Am infiintat Fundatia dupa prima mea vizita in Romania. Ziua de 18 ianuarie mi-a schimbat viata. Romania nu mai era acel taram interzis pentru mine si familia mea, ci tara mea. M-am simtit acasa. Am stiut ca Romania are puterea sa renasca.- Sunteti licentiata in Sociologie, Stiinte Politice si Drept International a Universitatii din Edinburgh, Scotia. Cat de mult va ajuta formatia profesionala - specializarea in sociologie medicala si sanatate publica - in activitatile intreprinse de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei? Ma implic foarte mult in mod direct in activitatile Fundatiei. Mi-am dorit foarte mult sa folosesc cunostintele si relatiile construite in timp pentru a contribui la dezvoltarea tarii mele. Si experienta anterioara de studii si de lucru m-a ajutat sa inteleg mai bine contextul social si economic din Romania si felul in care tara noastra se pozitioneaza in lume. Pentru Fundatie este important sa abordeze proiecte care sa duca la bunastarea intregii comunitati. Avem astfel activitati care vizeaza partea de educatie si sprijin pentru sanatate, proiecte de dezvoltare a capacitatilor sau proiecte culturale si ne gandim acum la proiecte de dezvoltare economica.- Cat de multe obiective au fost atinse de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei? Misiunea Fundatiei este de a actiona ca un catalizator pentru dezvoltarea potentialului uman, in spiritul demnitatii, solidaritatii si promovarii talentului si valorilor culturale romanesti. Fundatia dezvolta proiecte in domeniul educatiei, dezvoltarii comunitatii, societatii civile, sanatatii si culturii, proiecte care contribuie la reinnoirea spirituala si sociala a Romaniei. Obiectivele noastre organizationale au fost atinse prin proiecte diverse. Doar cateva exemple cu rezultate foarte bune sunt Centrul Comunitar Ghencea, proiect desfasurat in parteneriat cu Asociatia Sf. Arhidiacon Stefan, in care se desfasoara activitati cu persoane in varsta si copii, proiectul de dezvoltare a comunitatii din Chilia Veche - unde, dupa renovarea si dotarea cu echipamente medicale moderne a dispensarului din comuna in anul 2004, am continuat sa sustinem un program de asistenta medicala primara deosebit de apreciat de oameni, iar anul acesta am sprijinit financiar crearea unui atelier de mestesuguri traditionale, care sa permita tinerilor sa dezvolte abilitati in acest domeniu. Un alt exemplu este proiectul "Pot fi independent", care se adreseaza tinerilor cu dizabilitati din Breaza si Plopeni, carora dorim sa le oferim sansa de a dezvolta abilitati de viata independenta. Proiectele noastre sunt mult mai multe si despre ele sau echipa Fundatiei puteti afla detalii pe pagina noastra web: www.principesa-margareta.ro.- Printre alte scopuri, Fundatia Altetei Voastre Regale, ce are sucursale in sase tari, promoveaza si tinerii talentati. Ce parere aveti de viata culturala din Romania, de tinerele talente? Viata culturala este extrem de importanta pentru dezvoltarea societatii romanesti si a imaginii Romaniei. Am investit in proiecte care sa ajute tinerii talentati sa se faca remarcati si sa se dezvolte, am acordat burse de creativitate tinerilor care au demonstrat capacitatea de a dezvolta proiecte inovative, cu impact asupra comunitatii din care fac parte. Am mare incredere in acesti tineri care isi dedica timpul si energia pentru a fi cei mai buni si pentru a aduce ceva nou si bun in cultura noastra. Cred ca tara noastra are sansa sa aiba o viata culturala bogata si efervescenta. Noul si vechiul se impletesc minunat si se creeaza astfel cadrul pentru noi proiecte si expresii culturale, ceea ce este intotdeauna bine. Cativa dintre tinerii sustinuti de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei din Romania, dar si din Anglia, Franta, Elevetia, Belgia si SUA sunt acum parteneri de care suntem mandri: tanarul scriitor Nicolae Dragusin, pictorii si artistii fotografi Maria Savulescu, Codruta Bucsineanu, Dimitrie Stefanescu sau Andrei Dinu, Matei Teodorescu si Oliviu Constantinescu, in domeniul muzicii. - Ce sfat puteti da oamenilor pentru a gasi puterea necesara pentru a incepe o noua zi? Sa aiba incredere in ei insisi si in puterea lor de a schimba lucrurile in bine. Fundatia ma implineste atat ca fiinta, cat si ca membra a Familiei Regale. Activitatile ei promoveaza valorile familiei mele: armonie, demnitate, responsabilitate. Ma simt puternica atunci cand reusesc sa fac un copil sau un batran sa zambeasca.

Pavel Stratan: "Romania este unica tara careia ii raman dator pentru toata viata"

Inedita, nostima, nostalgica si realista. Sunt numai patru dintre caracteristicile melodiilor compuse si interpretate de Pavel Stratan si numai patru dintre posibilele raspunsuri la intrebarea: "De ce ne place?". Toti pastram, undeva in suflet, copilaria, dar foarte putini reusim sa ne facem cunoscute sentimentele si impresiile din acele vremuri - si cu atat mai putin, sub forma unor melodii in care ne regasim fiecare dintre noi. Intr-un interval de timp foarte scurt, Pavel Stratan a cunoscut un succes considerabil in Romania, tara despre care afirma ca ii va ramane dator pentru totdeauna. Daca te numeri printre miile de spectatori care merg la concertele lui, vei avea ocazia nu numai sa-l audiezi si sa "inspiri" parfumul amintirilor sale, dar si sa fii martor al unui numar de iluzionism inspirat de celebrii Akapian, Copperfield sau Iosefini... - Ce te inspira in scrierea versurilor? Eu caut ce nu ma inspira la scrierea versurilor. Si inca nu am gasit. - Multe melodii ale tale descriu omul beat si starile acestuia. De ce folosesti aceasta tema? Imi place sa fiu ironic pe aceasta tema. Mai ales ca pe un om beat este foarte usor sa-l pui cu de-a sila sa faca ce vrea EL. - Care ai spune ca este secretul succesului de care se bucura muzica ta? Secretul consta in aceea ca eu nu am nici un secret. Si cant nu pentru toti, ci pentru fiecare. - "Reteta" accentului moldovenesc a fost experimentata si de alte formatii din peisajul muzical autohton. Care crezi ca este elementul care face diferenta in cazul tau? Niciodata nu am facut experimente in arta. Sa nu se supere trupele care au experimentat si au ramas numai cu aceasta. De ai ce sa canti, canta! - Care este povestea baladei "Tata"? Daca nu era tata, nu era povestea. Daca nu era povestea, nu era balada. Iar daca este balada, eu zic sa fie ascultata si o sa se inteleaga mai multe. - Ce amintiri pastrezi despre tatal tau? Cele care se gasesc in aceste trei volume de "Amintiri" se gasesc si in sufletul meu. Si sunt doar o parte. - De ce crezi ca succesul a venit mult mai repede in Romania, comparativ cu Republica Moldova? Nu stiu cine este raspunzator pentru succesul meu. Dar un singur lucru stiu: vorbind din punct de vedere al muzicii, Romania este unica tara din lume careia ii raman dator pentru toata viata. Deoarece, datorita Romaniei ma simt fericit si mandru ca m-am nascut in Republica Moldova. - Am inteles ca, la unele concerte, faci scamatorii. In ce constau acestea? Decizi pe moment sa recurgi la ele, sau fac parte din planul spectacolului? Da, intr-adevar sunt pasionat de aceasta arta. Va veni timpul cand o parte dintr-un show de-al meu va contine si prezentarea unui numar de iluzionism, mai amplu. - Povesteste-ne despre unul dintre trucurile pe care le aplici. Imi plac scamatoriile cu monede, carti de joc, franghii. Iar favoritii mei, de la care am invatat, sunt Akapian, Copperfield, Iosefini. - Cat timp ai lucrat la albumul pe care l-ai lansat de curand? Informatia care se gaseste in el, adica nazbatiile, intamplarile, jocurile de cuvinte, le-am adunat in zeci de ani. Iar ca sa le strang toate la un loc si sa formez volumul 3, mi-a trebuit un an. - Care este piesa de pe noul album despre care consideri ca te reprezinta cel mai bine? Inca nu am facut asa o piesa care sa ma reprezinte cel mai bine. Sau in intregime. Abia am facut 36 de piese care ma reprezinta fiecare in felul ei. - Cum ai defini etapa in care te afli acum? Romania este situata intr-un loc asa de interesant, de unde multi dintre noi isi dau bine seama ca pot sa fie observati de o lume intreaga. Dar, oricat de des as atinge cerul cu fruntea, oricand o sa-mi ramana simtit pamantul sub picioare. - Cum consideri ca te-ai schimbat, ca artist si ca om, de la primul album si pana la cel pe care l-ai lansat de curand? Poate ca in jurul meu multe s-au schimbat. Dar in suflet nimic. - Pentru ce melodii de pe noul album ai in vedere realizarea unui videoclip? De ce? S-au discutat multe dintre piese, printre care "Du-du", "Vasile, toarna!", "Nunta", "Liza", Copacul Vietii". Dar am ramas totusi la "Du-du" pentru ca are un mesaj mult mai ironic si mai profund decat celelalte, care sunt dedicate unei anumite teme. - Cat timp petreci impreuna cu fetita ta? Cum va distrati impreuna? Niciodata nu pot masura timpul. Ca prea repede trece aflandu-ma impreuna cu ea. Dar cum ne distram? Ne distram de minune! Altfel, cum ar putea sa se distreze doua minuni? - Comparativ cu experienta personala, cum ai spune ca este copilaria fetitei tale? Cerul si pamantul. - Daca fiica ta ar compune o melodie inspirata de copilaria ei, cum s-ar numi aceasta? De ce? Poate ca s-ar numi "Multumesc parintilor mei". Pentru ca eu cred ca o sa meritam. - Ce iti place sa faci in timpul liber? Pentru ca sa ajung sa am timp liber mai am mult de muncit. Dar si daca o sa am, cred ca si atunci o sa muncesc. - Cum iti mentii forma fizica? Trebuie sa recunosc faptul ca sportul pentru mine a devenit un adevarat viciu. Eu nu am timp sa uit de el. Si pentru ca sala de sport imi este cu adevarat o fabrica de sanatate, o sa-i raman fidel pentru totdeauna. Oare ce poate fi mai scump decat sanatatea?

Brad Pitt, un actor cu spiritul liber...

Nu doar actritele sau cantaretele au parte in viata lor de zi cu zi de surprize mai mult sau mai putin placute. Intamplarile haioase fac parte din show-biz si, cu siguranta, actorii au multe de povestit si din acest punct de vedere. Cand vine vorba si despre unii dintre cei mai glumeti si mai interesanti oameni de la Hollywood, atunci te pregatesti pentru un adevarat regal. Iata care sunt unele dintre cele mai "colorate" trasnai pe care le-a trait Brad Pitt...Cunoscut pentru firea sa adesea copilareasca, Brad Pitt nu se dezminte nici la filmari. Pe platoul de filmare de la "Domnul si doamna Smith", Pitt a fost aspru criticat de catre regizorul Doug Liman in timp ce filma o scena cu Greg Ellis. Problema? "Cand apasa pe tragaci, e ca un baietel care a descoperit o jucarie noua", a dezvaluit Ellis. "Cand trage cu arma, face zgomote ca de pusca!". Se pare ca si Ethan Hawke a avut o problema asemanatoare in timpul realizarii peliculei din 2005, "Assault On Precinct 13"... Brad Pitt a fost un model reusit... in anul 1999, la celebrul Muzeu al Statuilor din Ceara Madame Tussaud's din Londra. Angajatii muzeului au fost extrem de ocupati sa scoata de prin buzunarele hainelor cu care era imbracat "starul din ceara" chiloteii lasati amintire de fanele sale inamorate... Iar petele de ruj de pe fata actorului au reprezentat o adevarata provocare. Insa asta nu a fost tot... In aprilie 2003, dupa ce i-a cerut lui Pitt sa le ofere sculptorilor un mulaj de pe corpul sau, muzeul a expus o noua figurina din ceara in marime naturala, posedand un fund "extrem de viu", alcatuit din spuma si silicon. Astfel, Brad Pitt a devenit primul exponat "palpabil" al Muzeului Madame Tussaud's... Intr-unul dintre interviurile acordate presei, starul din "Troia" a fost intrebat daca se considera atractiv. Acesta a raspuns: "Da, mi-as da o intalnire." Ingrijorat ca soarele mediteranean foarte puternic ii deterioreaza parul, Pitt a parasit la un moment dat platoul de filmari din Insula Malta, pentru a apela la stilistul celebritatilor, Daniel Galvin, pentru o decolorare de par - numai ca, in acest scop, s-a deplasat pana in Marea Britanie, la o distanta de 2.600 de mile de locatia sa de la momentul respectiv. Val Kilmer l-a catalogat apoi pe Pitt (care s-a lasat de fumat si s-a antrenat timp de mai multe luni pentru pregatirea acestui rol) drept "un papa-lapte" si a spus ca fizicul musculos al starului a fost "exagerat" pe afisele filmului. Actorul face echipa buna cu George Clooney pentru foarte multe dintre trasnaile pe care le pune la cale acesta din urma, unul dintre cele mai poznase staruri de la Hollywood. In timpul realizarii productiei "Ocean's Eleven", in Italia, cei doi au facut intr-o zi jogging impreuna. Insa pe drum au fost prinsi de o ploaie sanatoasa... Au decis sa se refugieze la un hotel italian destul de "fitos", dar, din nefericire, planul lor inocent a fost rasturnat de un portar, care a refuzat sa le dea drumul in cladire, crezand ca sunt vagabonzi!... Relatia cu familia este deosebit de importanta pentru Pitt, iar parerea acestora despre cariera sa conteaza enorm pentru el. Actorul povesteste: "Mi-am sunat bunicul intr-o zi, iar acesta mi-a spus: 'Ti-am vazut filmul.' 'Care dintre ele?', am intrebat eu, iar el a urlat in receptor: 'Betty, cum se numea filmul ala care nu mi-a placut mie?' Cred ca asta a fost o replica clasica. Vreau sa spun, daca nici asta nu te tine cu picioarele pe pamant, ce anume ar putea face asta?!". Relatia sa cu actrita Angelina Jolie a devenit din ce in ce mai puternica, o data cu filmarea peliculei "Domnul si doamna Smith" (2005). Frumoasa vedeta i-a facut un cadou lui Pitt, in stilul ei caracteristic de... ciudat: un liliac "uscat" si conservat, intr-o fiola mica - pastrat in sticluta sa protectoare, a explicat Jolie, acest dar il va apara pe Pitt de accidente... Oare, ne intrebam noi?... Se pare ca acest cadou a venit cam tarziu pentru starul din "Snatch". Regizorul peliculei, Guy Ritchie - Brad Pitt este un fan declarat al acestuia - isi aminteste ca, pe platoul de filmare, in urma unei scene de bataie, Pitt si-a rupt unul dintre degetele de la mana, fara sa spuna nimanui despre acest lucru. Ritchie a afirmat: "A mers mai departe cu asta si ne-am dat seama mai tarziu de accidentul lui, in clipa in care am vazut ca mana i se umflase ca rotula unui obez..." Brad Pitt nu este numai un actor foarte bun, ci si un adevarat erou in viata de zi cu zi. Fumatul chiar l-a ajutat sa salveze viata cuiva. Te intrebi cum, nu?... "Brad Pitt se afla in fata unui restaurant din Los Angeles, la o tigara, cand a observat ca o masina scapata de sub control se indrepta spre o persoana care mergea linistita pe trotuar", a relatat ziarul "San Francisco Examiner" in februarie 2003. "Pitt si-a aruncat tigara si a impins femeia respectiva din fata masinii, salvandu-i in acest fel viata. Femeia recunoscatoare i-a spus lui Brad: 'Sunt atat de fericita ca sunt in viata si mult mai fericita ca tu esti cel care m-a salvat.' Brad i-a replicat: 'Bucuros sa va fiu de ajutor' si a intrat inapoi in restaurant." In timpul realizarii filmului "Ocean's Eleven", regizorul Steven Soderbergh l-a intrebat pe star daca are idei pentru "un tratament amuzant" la care sa isi supuna personajul, Rusty Ryan. Pitt, care nu mancase nimic pe ziua respectiva, se infrupta din plin la o masa binemeritata si copioasa. "Ei bine", a zis el cu gura plina, "ce ar fi sa manance tot timpul?". Astfel incat Pitt este vazut mancand sau band in toate scenele sale, mai putin in patru. Dupa cum stii deja, Clooney este poate cel mai mare poznas de la Hollywood... Insa nici Brad Pitt nu se da in laturi atunci cand vine vorba despre o gluma buna. Cand cei doi au aflat ca Julia Roberts se va alatura distributiei de la "Ocean's Eleven", glumetii i-au trimis o bancnota de 20 $ intr-o felicitare, cu mesajul: "Am auzit ca primesti 20 pe film"... Insa Pitt a fost de-a dreptul ingrozit de glumele pe care i le-ar putea face George Clooney chiar si lui. Matt Damon a fost cel care a descoperit acest lucru. In timpul filmarilor de la "Ocean's Eleven", cei doi erau cazati usa in usa la Hotelul Bellagio, in Las Vegas. Damon a primit vizita unor prieteni intr-un week-end in care Pitt pleca. Baiat de treaba, Pitt s-a oferit sa isi puna camera la dispozitie pentru cazarea oaspetilor prietenului sau. "Luni, pe platoul de filmare", a mentionat Damon, "mi-a cerut cheia intr-o maniera lejera, dand din mana: 'Hei, omule, poti sa imi dai cheia de la camera inapoi?' Insa problema era ca respectivele chei - de fapt, niste carduri din plastic - aratau la fel si se amestecasera." Damon nu mai stia care dintre ele era cheia de la camera lui Pitt, dar a promis sa i-o inapoieze mai tarziu. Marti au purtat aceeasi discutie. Miercuri, la fel... "Pana joi, mi-am dat seama ca Brad era cam tras la fata, abia se tara pe platoul de filmare, avea pungi sub ochi si cearcane. Si cand Pitt mi-a cerut din nou cheia, incercand din rasputeri sa se poarte cat mai normal cu putinta, am sesizat o nota de disperare in vocea sa." "Vineri, Pitt a stat, in sfarsit, cu mine la explicatii: 'Nu pot dormi, omule.' Era convins ca eu si Clooney ii tineam cheia pentru ca vroiam sa ii facem o gluma in camera. Pitt, care stie orice truc posibil, a marturisit: 'Ajung acasa de pe platou, imi ia doua ore, si imi dezmembrez camera centimetru cu centimetru, de parca as fi nebun, omule! Verific vasul de la toaleta, sa nu fie ceva in neregula cu el. Ridic receptorul si il controlez sa nu aiba vaselina.' Am plecat sa ii spun lui George despre toate lucrurile astea, la care el mi-a spus: 'Nu ii mai da cheia - asta e mai misto decat orice alta farsa!'. Insa i-am spus pana la urma adevarul: 'Brad, nu stiu unde naiba este cheia ta, cere-le celor de la hotel sa iti dea alta.' Insa Pitt nici acum nu m-a crezut: 'Nu, omule, voi faceti misto de mine - cu siguranta ati planuit ceva.' Era convins ca George i-a jucat un renghi - si probabil ca avea dreptate sa creada asta." Damon a adaugat despre farsele pe care le face Clooney: "Farsele lui George sfideaza perfectiunea. Sunt minunate si le fenteaza o data cu trecerea anilor. Intalneste pe cineva si incearca sa afle care este cea mai mare temere a persoanei respective, cu ce anume l-ar putea prinde." "Reporterii m-au intrebat ce cred ca ar trebui sa faca China in legatura cu Tibetul", a afirmat starul dupa aparitia sa din filmul "Sapte ani in Tibet". "Cui ii pasa ce cred eu ca ar trebui sa faca China? Sunt un amarat de actor. Sunt aici pentru divertisment, in principal, daca dai totul al o parte. Sunt un adult care poarta machiaj!" La scurt timp dupa nunta sa cu Jennifer Aniston, Brad Pitt a emis definitia sa pentru termenul "mariaj": "A fi casatorit inseamna ca pot trage vanturi si pot manca inghetata in pat." Printre juramintele pe care Aniston i le-a facut lui Pitt, a fost si acela de "a-i prepara milkshake-ul de banana preferat". De asemenea, starul a afirmat despre propria nunta ca "a fost unul dintre cele mai tari evenimente la care a participat." Ciudate cuvinte, dar nu si pentru un poznas ca el! In timpul filmarii peliculei "Ocean's Eleven", producatorul Jerry Weintraub a fost amuzat sa afle ca Brad Pitt refuza sa lucreze in serile de joi, pentru ca are o intalnire. Intalnirea era cu... televizorul sau, la care isi privea sotia jucand in noul episod din sitcom-ul care a facut-o celebra pe Aniston, "Friends"! Printre primele slujbe ale starului s-au numarat: sofer de limuzina pentru stripperi si strippteuze, caraus de frigidere si... pui urias, respectiv mascota unui fast-food, El Pollo Loco. Si, ca tot suntem la acest capitol, iata cum a pornit Brad Pitt in viata... Avand nevoie doar de sustinerea a cateva examene pentru a absolvi colegiul, in 1986, Pitt s-a suit in masina si, cu numai 325 $ in buzunar, a plecat in California. "In capul meu", a spus Pitt mai tarziu, "o terminasem cu colegiul. Treceam la etapa urmatoare." Tatal unei fete pe care o cunostea avea un apartament in California, in care statea doar o menajera, asa ca a locuit aici timp de o luna, fara sa plateasca chirie. Si-a facut cativa prieteni si s-a mutat intr-un apartament in North Hollywood, impreuna cu alti opt tipi. Nu aveau mobila, doar un televizor, un toaster si un sistem stereo. Toti dormeau pe jos, in prima camera. Ca sa faca rost de bani, mergeau la Biroul Fortelor de Munca, lucrand pe ici, pe colo. La un moment dat, a facut un pariu cu un prieten - care dintre ei va obtine cea mai umilitoare slujba. Pitt a castigat de departe, imbracandu-se intr-un costum de pui urias, mascota fast-food-ului El Pollo Loco, si stand la coltul Bulevardului Sunset, pe o caldura insuportabila...

Teodora Enache: "Jazz-ul poate fi iubit atat prin cunoastere, cat si instinctiv"

Ce iti sugereaza cuvantul "jazz"? Un stil de muzica aparte, caracterizat prin excelenta de improvizatie? Sau un gen muzical elitist, pe care numai cunoscatorii il pot intelege si degusta? Ori te gandesti la Ella Fitzgerald, Louis Armstrong sau Miles Davis? Sunt atat de multe necunoscute in domeniu... mereu va fi ceva nou de descoperit. Si cine te-ar putea ajuta sa intelegi de ce este jazz-ul o cale de dezvoltare personala? Da, acesta este raspunsul: un artist profesionist al genului. Teodora Enache este o celebra interpreta de jazz, a carei voce se aude nu numai in Romania, ci si peste Ocean, unde a fost numita "a doua Ella Fitzgerald". Ea ne povesteste despre intalnirea cu muzica de jazz, cum si-a gasit propriul "glas", provocarile pe care le intalneste si ne ajuta sa descoperim fascinatia si misterul acestui gen...- Sunteti unul dintre cei mai cunoscuti interpreti de jazz din Romania, desi ati absolvit facultatea de matematica. De la matematica la muzica de jazz... cum de a intervenit o astfel de schimbare? Se intampla in anii in care nu constientizam ca fiecare portita care ti se deschide inseamna un inceput, un pas catre mai mult. Am simtit doar si cu un instinct foarte puternic, am urmat, taindu-mi orice punte de "salvare", pe care m-as fi putut intoarce. Eram studenta in ultimul an, aveam doar o chitara si Intalnirea cu jazzul (pe care nu il cunosteam nici macar teoretic, nu ascultasem, nu stiam nimic despre aceasta muzica. Am inceput sa o cant, inainte de a o cunoaste) mi-a schimbat brusc directia.- In anii '90, muzica de jazz era mai putin cunoscuta si mediatizata in Romania. Cine v-a indrumat in aceasta directie? Fiecare intalnire (muzicieni, profesori, colegi) mi-a dezvaluit inca o nuanta a muzicii, am fost si sunt deschisa la orice influenta. Dar drumul mi l-am urmat fara sa tin cont de nimeni. Mi-am ascultat glasul care cerea timp, studiu, munca si daruire si i-am fost devotata si inca ii sunt. Nu am tinut cont nici de anii in care jazzul nu era mediatizat, nici de anii in care viata de zi cu zi devenea aproape imposibil de dus (material).- Se spune despre muzica de jazz ca ar fi destinata unei categorii aparte de public - este un gen de muzica elitist si, oarecum, "cu circuit inchis". De ce credeti ca se intampla astfel? Jazzul cere o anumita structura mentala, cere sa fie gustat cu anumiti "centri gustativi", este o arta spontana, vie. Poate fi iubit pe cale mentala, prin cunoastere, sau instinctiv, simti ca acolo se intampla ceva care are legatura cu tine. Fiind creat atunci, este o anumita energie care se degaja, artistul devine ca terapeutul care vindeca, este mai mult decat un mesaj muzical, este unul spiritual.- In ce masura interactionati cu publicul? Jazzul este ca dragostea. Nu poti iubi fara sa tii seama de vibratiile care vin din cealalta parte, este un tot care se modifica in continuu. Nu exista scheme prefabricate.- Muzica de jazz presupune, in mare masura, improvizatie. Se spune ca nu se poate interpreta in acelasi fel de doua ori o melodie. Cum v-ati cultivat capacitatea de a improviza? Cu puterea de a improviza te nasti, cred. Este o samanta care creste cu tine o data si pe care esti dator sa o hranesti continuu. Cred in cresterea dubla - si in exterior, dar si in interior. Cu cat stii mai multe, cu atat aripile se pot desface mai larg, poti atinge zone nebanuite, poti desena cercuri la care nici nu ai visat, si aici intervine improvizatia, nebunia creatiei spontane.- Cum v-ati gasit "propriul glas"? Care dintre interpretii de jazz v-au influentat? Am fost fascinata de cei care au batatorit cararea, i-am privit cu admiratie si respect, le-am ascultat "povestile", apoi nu am facut decat sa imi spun "povestea mea", care e doar a mea. Chiar daca am invatat fraze de la Ella Fitzgerald de exemplu, cand le-am cantat, le-am spus cu trairea mea, cu simtirea mea, cu toata istoria mea, cum si sunt convinsa ca si ea a facut la fel cu povestile ei... Asa a aparut glasul...- Se spune despre dumneavoastra ca ati fi o a doua Ella Fitzgerald. Cum priviti aceasta asociere? M-a flatat ca mi s-a spus asa in America, tara care a idolatrizat-o pe Ella. Degaja o anumita energie si iubire de cant si oameni si publicul simte asta. Ella nu degaja perfectiune... ci acea energie care iti umple fiinta de iubire.- Care sunt recompensele de ordin moral si profesional pe care vi le ofera muzica de jazz? Recompense... nu simt deloc cuvantul in acest context. Aici e vorba de o dragoste total neconditionata, pur si simplu daruiesti si bucuria doar pentru faptul ca faci acest lucru e atat de mare, incat nu mai astepti nimic. E atata bucurie pe scena, nu pentru reflectoare sau faima, sau orice legat de asta... e viata pe care o traiesc din plin. Doar acolo - total, cu toate nuantele, pe care, poate, in viata nu le exprimi decat partial. Asta mi se pare un dar atat de mare, ca orice "recompensa" paleste pe langa ea.- Aveti vreo melodie preferata, care va creeaza o anumita stare, va inspira, va transpune intr-o anumita lume? Tot ce aleg sa cant, imi place. Daca as fi fortata sa cant ceva ce sufletul meu nu ar gusta, cred ca as canta fals... In acelasi timp, sunt momente cand nu reusesc sa ma transpun in "acea" lume (destul de rare...), pentru ca sunt foarte sensibila, ma inhiba uratul, agresivitatea, uneori nu pot reactiona daca nu am o stare pozitiva, ma blocheaza... de aceea am mereu grija sa nu intru pe scena nepregatita...- Care considerati ca este diferenta in ceea ce priveste perceptia publicului roman fata de jazz, comparativ cu publicul din strainatate? Nu am simtit diferente, "povestea" mea a fost la fel primita si de un public avizat si de unul neavizat, si de publicul francez si de cel american si de cel din Romania. Trebuie sa spun ca niciodata nu ma pregatesc pentru o anumita intalnire, nu imi mentalizez publicul ca si cum aici ar fi unul, dincolo altul... Daca intalnirea cu muzicienii este buna, publicul intra direct pe scena si interactioneaza cu mine. Se poate intampla ca intalnirea dintre mine si muzicieni sa nu fie tot timpul cea dorita... asta schimba putin situatia. Din fericire, in ultima vreme nu prea am mai avut parte de asa ceva...- Cat de lung a fost drumul de la debutul din 1993 pana in prezent? Ehehe, si cat de lung mai este!!!- Care au fost cele mai importante provocari pe care vi le-a adus muzica de jazz? Fiecare concert este o provocare. Imi place sa ma aventurez, sa cant cu muzicieni buni si valorosi, ceea ce ma solicita si fizic si mental si emotional foarte mult. Uneori nici nu ne cunoastem si ne vedem prima oara pe scena si cantam fara repetitie, si fara nici o regie...- A existat vreun moment in care sa va fi gandit sa renuntati la aceasta cariera? Daca da, cand s-a intamplat aceasta si de ce? Au existat multe momente (ce e drept, de multisor...) in care, dupa concerte, fugeam repede unde sa nu ma vada nimeni si ma cuprindea toate disperarea de pe lume, in care realizam cat de mult mai am pe acest drum si ce putin am parcurs... plangeam pana simteam ca nu mai am contur... Dar a doua zi de dimineata, MEREU s-a intamplat asa, ma apucam constiincios de lucru... Acele momente erau salturi in munca mea. Si numai munca m-a echilibrat.- Cum va intretineti si protejati vocea? Prin BUCURIE. Si prin studiu. Si prin exercitii zilnice.- Aveti vreo superstitie de care tineti cont in timpul concertelor? Am cam scapat de toate, din fericire. Acum, "clicul" se produce mult mai simplu.- Care este cea mai frumoasa amintire a dumneavoastra legata de un concert sustinut in Romania? Cand i-am cantat prima oara mamei. Si cand fetita mea, Maria, era in sala si a inceput sa cante tare si ea.- Care sunt factorii esentiali de care este nevoie pentru ca un concert sa fie reusit? Ehehe, asta inseamna sa intram deja in retete. Si nu ne place.

Michael Bolton - un spectacol desavarsit si miracolul iubirii exprimate prin muzica

Oare ce ai putea sa-l intrebi pe un artist de renume mondial precum Michael Bolton? De fapt, formularea este inexacta, mi-ai raspunde: "Dar ce nu l-as intreba!" - si ai avea dreptate, deoarece cu acest gand am plecat si eu spre hotelul Phoenicia, unde s-a desfasurat conferinta de presa, cu o zi inainte de concertul de la Sala Palatului. Pe drum, fredonam versurile unora dintre melodiile sale, pe care numai daca as fi fost extraterestru sau as locui intr-un turn de fildes nu le-as fi cunoscut... si realizam cat de multe lucruri nu stiu despre el, cate mi-as dori sa aflu si sa-ti impartasesc si tie, persoanei care citesti. Pe parcusul a aproximativ 20 de minute, Michael Bolton ne-a povestit relaxat despre cariera sa, ceea ce il inspira in scrierea versurilor, colaborarile sale cu artisti precum Bob Dylan, Ray Charles sau Luciano Pavarotti, a analizat pe scurt situatia politica a Romaniei, ne-a impartasit care este pentru el "reteta succesului"... Referitor la concertul din seara urmatoare, ne-a spus: "Vreau sa iasa foarte bine, ca sa ma mai chemati si alta data". Si s-a tinut de cuvant. Michael Bolton a mentionat ca pentru scrierea versurilor se inspira atat din experientele personale, cat si din ceea ce li se intampla celor din jurul sau. "Scriu versuri inca din perioada adolescentei si am diferite surse de inspiratie. Cariera mea de compozitor a fost oarecum accidentala. Eu imi doream sa fiu artist, dar la un moment dat cineva mi-a propus sa scriu versuri, iar melodiile mele au inceput sa fie inregistrate de alti artisti. Era un fel de serviciu adiacent, care pe parcurs s-a transformat intr-o cariera de sine statatoare", a precizat Bolton. Printre cei pentru care a scris melodii se regasesc Barbra Streisand, Kiss, Joe Cocker, Kenny Rogers, Cher, Kenny G., Peabo Bryson, Patti Labelle si multi altii. De asemenea, a scris piese in colaborare cu artisti ca Bob Dylan, BabyFace sau Diane Warren. "Cu timpul, am invatat ca nu poti scrie in permanenta numai despre ceea ce ti se intampla tie si ceea ce simti tu. Este necesar sa iti gasesti resurse de inspiratie si in ceea ce li se intampla celor apropiati. Ce ma inspira este, in egala masura, ceea ce am trait eu, dar si ceea ce am observat in jur", a subliniat artistul. Secretul succesului sau: "bine nu este niciodata de ajuns" Michael Bolton considera ca pentru a avea succes, a-ti construi o cariera durabila si a fi mai mult decat o sclipire de moment, trebuie sa te perfectionezi in permanenta, chiar daca ai ajuns pe culmi. "In cariera mea, mi-au fost necesari 18 ani (de la prima melodie inregistrata, la varsta de 16 ani) pentru a atinge succesul. Cred ca dezvoltarea ca artist si, in general, obtinerea succesului depind de cat esti de implicat si decis sa fii mereu mai bun", spune Bolton, referindu-se in context la colaborarile sale cu Ray Charles si Luciano Pavarotti. "Atunci cand am fost invitat sa cant cu Ray Charles, nu mi-am dorit sa fiu 'ok'. 'Ok' nu este in nici un caz de ajuns. Frank Sinatra avea o vorba: Incepand de luni, 'bine' nu mai este valabil. Acest aspect este cu atat mai important in zilele noastre, cand muzica se poate compune pe computer, vocile se adapteaza in studio si deci este usor sa devii un fenomen de moment. Dar, pentru a avea o cariera de lunga durata, trebuie sa respecti ceea ce faci si ceea ce iti aduce succesul. Cand esti invitat sa canti alaturi de Luciano Pavarotti, iti doresti sa studiezi mai mult, sa faci totul cat mai bine cu putinta", a relatat Michael Bolton. Artistul a precizat ca incearca intotdeauna sa descopere care este secretul care face ca o melodie la care lucreaza sa devina un hit si ca din punctul lui de vedere, succesul se obtine nu numai prin munca propriu-zisa, ci si prin respectul pentru activitatea sa. "Nu pot vorbi in numele tuturor, dar in ceea ce ma priveste, este vorba despre a intelege ce imi place si ce pot face pentru a-mi imbunatati vocea si pentru a scrie cantece mai bune, moderne - sunt multe aspecte de care trebuie sa tii cont in domeniu. N-as fi putut scrie pentru atat de multi artisti daca nu mi-as fi dorit mereu sa ma perfectionez, sa incerc sa descopar care este 'acel ceva' care face o melodie sa 'vorbeasca' si sa placa publicului, astfel incat acesta sa-si doreasca sa o asculte din nou", a explicat cantaretul. De-a lungul prodigioasei sale cariere, Michael Bolton a vandut peste 52 milioane de albume si single-uri, a castigat doua premii Grammy pentru cel mai bun artist si sase premii American Music, precum si alte distinctii. Atunci cand este vorba despre un artist atat de cunoscut si apreciat, este firesc sa te intrebi care au fost cele mai importante premii pe care le-a primit, care au contat cel mai mult pentru el si, in general, care au fost momentele in care a simtit ca a ajuns "in varf". "Fiecare premiu in sine este important, dar Grammy-urile sunt cu totul aparte, pentru ca atunci simti ca esti recunoscut de oamenii de specialitate si producatori. Cand esti nominalizat si castigi premiul Grammy, parca simti ca acestia chiar te apreciaza", spune artistul. Michael Bolton ne-a povestit si despre colaborarea sa cu Bob Dylan, pe care il admira inca din perioada adolescentei. "Daca cineva mi-ar fi spus ca intr-o zi voi compune impreuna cu el, as fi zis 'da, da...'. Nu as fi crezut ca s-ar putea intampla asa ceva. Adevarul este ca oameni suntem cu totii, fiecare dintre noi este 'fan' al cuiva. Respecti atat de mult si admiri munca acelui om, incat chiar daca lucrezi cu el, nu iti poti scoate din cap ca este Bob Dylan. Stam si lucram impreuna, vorbim... Iar eu imi spun 'wow, chiar e Bob Dylan'. Cand aveam 14 - 15 ani, citeam versurile scrise de el si ma gandeam, oare cum este posibil sa fie cineva atat de stralucit?", isi aminteste Bolton, cu un suras nostalgic. "Romania se descopera treptat de cand a devenit o tara libera" Dupa cum anuntase anterior, Michael Bolton s-a documentat pe "google" despre Romania, o tara despre care nu stia aproape nimic pana de curand si considera ca pentru romani, aderarea la Uniunea Europeana este deosebit de importanta. "Din multe puncte de vedere, Romania este o tara aflata la un nou inceput de drum. Traind atat de mult timp intr-un regim opresiv si dobandindu-si acum libertatea, oamenii se descopera din alta perspectiva, iar experienta democratica este un proces indelungat", a spus Bolton, care a adaugat ca intelege foarte bine situatia din Romania pentru ca doi dintre bunicii sai sunt din Kiev (Ucraina). "Am fost de curand in Ucraina si am inteles ca atunci cand oamenii redevin liberi se redescopera pe ei insisi. Este o parte emotionanta si provocatoare a evolutiei oricarui popor", a precizat el. Ii place muzica formatiei Coldplay Este interesant de aflat ce muzica asculta un artist care isi petrece majoritatea timpului inregistrand, compunand si sustinand concerte in intreaga lume. "In acest moment, lucrez concomitent la doua proiecte, asa incat nu ascult prea multa muzica. Dar Coldplay mi se pare o trupa foarte buna. Intotdeauna va aparea ceva nou si proaspat in domeniu, iar eu voi fi incantat sa ascult", a raspuns Bolton, mentionand ca lucrul la cele doua proiecte il solicita foarte mult si ii distrage atentia. Cel mai recent album al sau, "Vintage", include piese care au fost scrise in anii '40 - '50, "de compozitori care acum se descompun", dupa cum a glumit Bolton in timpul concertului. Melodii celebre precum "All the Way", "A Kiss to build a dream on", "The very thought of you", "When I fall in love" sau "Smile", readuc la viata esenta muzicii pop si ne reamintesc de geniul unor compozitori ca George si Ira Gershwin, Sammy Cahn si multi altii. "Viata este o permanenta aventura" "Bineinteles ca, privind retrospectiv, am regrete. Dar trebuie sa dai dovada de intelepciune si sa nu pierzi prea mult timp cu pareri de rau inutile. Viata este o aventura si o explorare permanenta, iar ceea ce acum regreti, candva s-ar putea dovedi a fi un dar extraordinar. Nu ti-ai fi imaginat ca problemele pe care le-ai intampinat iti pot fi de folos, dar mai tarziu se pot dovedi esentiale. A avea regrete de genul 'de ce n-am facut aia?' sau 'de ce am facut cealalta?' nu-ti poate aduce nici un beneficiu", ne spune Michael Bolton. Un spectacol stralucitor, cu un invitat surpriza: Steven Seagal Concertul a inceput cu aproape trei sferturi de ora mai tarziu, timp in care Sala Palatului a devenit neincapatoare pentru cei care l-au asteptat pe Michael Bolton aproape un an. Imbracat cu un costum negru, artistul si-a facut aparitia intr-o explozie de lumini albastre si a inceput spectacolul cu piesa "Love is a Wonderful Thing", de pe albumul "Time, Love and Tenderness". Dupa cea de a doua melodie din program, "Soul Provider", Michael Bolton a salutat publicul care il ovationa si ne-a prezis ca in maximum 20 de minute, nimeni nu va mai sta pe scaun, invitandu-ne astfel sa-l acompaniem si sa dansam. "Va vom incuraja sa faceti cat de mult zgomot puteti", a mai spus Bolton si ne-a "intors in timp" cu piesa "To Love Somebody", de pe albumul "Timeless (The Classics)", pe care a interpretat-o acompaniindu-se de o chitara. In continuare, a interpretat melodii mai vechi, precum "Sitting On The Dock Of The Bay" si "Hold On, I'm Coming". Spectacolul a continuat cu doua piese de influenta jazz - "You Don't Know Me" si "Summer Time". Insa, curios lucru, cu totii ne aflam inca pe scaune, desi vocea incredibila a lui Bolton umplea sala, te infiora si iti aducea lacrimi in ochi. Poate ca eram coplesiti de prezenta lui si de ceea ce se intampla la numai cativa metri de noi? Atmosfera s-a mai destins in cea de a doua parte a concertului, cand Michael Bolton a interpretat piesa "Georgia on My Mind", pe care a cantat-o si impreuna cu Ray Charles. A urmat "Go the Distance", de pe coloana sonora a filmului "Hercules", produs de compania americana Disney. Amintindu-mi seara concertului, daca ar trebui sa aleg un moment in care emotia tuturor a atins apogeul, as spune ca acesta a fost atunci cand Bolton a interpretat aria "Nesun dorma", pe care a cantat-o si alaturi de tenorul Luciano Pavarotti. "Am studiat limba italiana pentru a putea interpreta impreuna cu Pavarotti acest cantec. Daca vreti sa ma ajutati, cantati cu mine. Haideti, este usor", a glumit Bolton. Insa cine ar fi avut curajul sa incerce, desi unii dintre noi cunosteam piesa macar partial? La final, intreaga sala s-a ridicat in picioare aplaudand si multora din cei prezenti ne pluteau ochii in lacrimi. Poate pentru ca aceasta piesa ne facuse sa devenim nostalgici si sa ne gandim la persoana pe care o iubim? Poate pentru ca vocea lui Michael Bolton ne atinsese resorturile cele mai ascunse ale sufletului? A urmat o pauza de cateva minute, interval in care artistul a parasit scena, si i-a lasat pe cei noua instrumentisti sa intretina atmosfera. A revenit, dupa ce inlocuise costumul negru cu o pereche de blugi si o camasa alba. In continuare, a interpretat doua piese foarte cunoscute publicului - "When a Man Loves a Woman" si "How Can We Be Lovers". Cel putin jumatate dintre noi ne-am ridicat si am inceput sa cantam impreuna cu el, unii au ajuns langa scena si i-au daruit flori, iar Michael Bolton a strans mainile indreptate spre el. Pentru a doua oara, cantaretul a disparut in culise si a schimbat camasa cu un tricou negru. Revenind aproape imediat, a adus o chitara electrica, de care s-a folosit la piesa "Rock Me All Night Long". "Am o surpriza pentru voi", ne anunta Michael Bolton. "In aceasta seara, alaturi de noi se afla un celebru actor american, care este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Doamnelor si domnilor... mister Steven Seagal!". In aplauzele si ovatiile tuturor, Seagal a aparut pe scena, avand si el o chitara electrica. Michael Bolton si Steven Seagal au interpretat impreuna o piesa, cantaretul intervenind uneori si vocal. Ultima piesa interpretata a fost "How am I supposed to live without you?". "Este un cantec foarte important pentru mine si dateaza dintr-o perioada foarte agitata din viata mea. Daca il stiti, cantati-l impreuna cu mine", ne-a incurajat Bolton, iar intreaga sala a cantat alaturi de el la unison. Cu aceasta melodie seara s-a incheiat, iar Michael Bolton a plecat a doua zi din Romania si urmeaza sa se odihneasca timp de o saptamana inainte de a-si incepe turneul asiatic "Till the End of Forever", primul concert fiind programat in Dubai. Despre artisti precum Michael Bolton se spune ca se nasc o data la o suta de ani. Nu stiu daca este adevarat (oricum, este imposibil de verificat aceasta asertiune), si chiar daca - dincolo de acest aspect - as vrea sa spun mai mult despre impactul pe care l-a avut concertul lui asupra mea, as fi, cu siguranta, subiectiva. Nu pot decat sa-i multumesc pentru aceasta seara magica...

Ce nazbatii au mai facut vedetele...

Nu de putine ori ni se intampla sa ramanem "trasniti" la vederea sau auzirea unor intamplari prin care trec unele dintre cele mai mari celebritati de la Hollywood... Charlize Theron, Pamela Anderson, Natalie Portman si Keira Knightley nu au fost nici ele scutite de povesti haioase, petrecute in perioada adolescentei, inainte de a deveni staruri, sau chiar dupa aceea, cand atentia presei si a publicului era indreptata asupra lor suta la suta. Nu sunt nici primele, nici ultimele care vor "pati" astfel de lucruri si poate tocmai de aceea lumea vedetelor este atat de fascinanta si de atractiva. Iata inca o "portie" de astfel de povesti... Charlize Theron, necunoscuta "aterizata" la Hollywood... Vedeta a crescut la o ferma din Africa de Sud. Prietenii din copilarie, care ii tineau companie, au fost zece caini... Iar cea mai buna prietena a sa a fost o capra, pe numele ei Bok... Cand Charlize a implinit 15 ani, mama ei i-a impuscat tatal, in timpul unui scandal violent. Acest incident a fost catalogat drept legitima aparare si femeia nu a fost acuzata de comiterea nici unei infractiuni. Cand un accident la genunchi a impiedicat-o pe actrita castigatoare a premiului Oscar sa danseze in continuare, Charlize Theron si-a indreptat atentia spre cariera de model, dar i-a fost extrem de greu sa isi gaseasca de lucru in New York. Nefericita si nesigura pe viitorul sau, Theron a sunat-o pe mama sa, care a convins-o sa plece in Occident, sa incerce sa isi gaseasca norocul in actorie. Asa ca i-a trimis un bilet doar dus. Dupa doua saptamani petrecute la Hollywood, Theron s-a dus la o banca, pentru a incasa un ultim cec obtinut de pe urma unor sedinte foto. Insa a intrat intr-o incurcatura - banca nu i-a permis sa incaseze un cec din afara statului. Managerul in cautare de talente John Crosby se afla din intamplare la coada la banca, exact in spatele ei, si, dupa ce i-a explicat cu amabilitate ca poate incasa cecul la orice oficiu postal, a intrebat-o daca este, cumva, actrita. Theron, nervoasa si tulburata, i-a replicat cu fermitate ca intentioneaza sa devina actrita, iar Crosby a semnat pe loc contractul cu ea, devenindu-i in acest fel clienta... Astfel, Theron si-a gasit un agent intr-un timp record, in ciuda faptului ca nu stia mai nimic despre Hollywood. Cand actrita a primit biletul care o trimitea din New York in Los Angeles, a intrat in panica si a sunat-o pe mama ei: "O, Doamne, au facut o greseala!", s-a plans ea mamei sale. "Ma trimit in L.A., mama!". Asa cum Charlize a explicat mai tarziu, "Nici macar nu stiam ca Hollywood-ul se afla in Los Angeles...". Pamela Anderson, un adevarat taifun al declaratiilor... Cu siguranta nu stiai faptul ca Pamela Anderson este Copilul Centenar al Canadei, ceea ce inseamna ca este primul copil nascut in ziua aniversarii centenare a independentei Canadei... Actrita isi aminteste din perioada scolii elementare: "Un baiat mi-a turnat odata un pahar cu apa peste tricou si mi-a spus: 'Acum poate ca o sa-ti creasca sanii!'" Pamela a fost "descoperita" in timp ce participa la un meci de fotbal al echpei British Columbia Lions, in Vancouver. Anderson, imbracata intr-un tricou al companiei producatoare de bere Labatt, a fost uimita sa isi vada chipul si zambetul pe ecranul urias pus la dispozitia spectatorilor din tribune. Cand fanii au aclamat-o, Pamela a fost invitata sa vina in centrul terenului, in fata multimii. La scurt timp dupa aceea, a devenit imaginea companiei Labatt si, de aici mai departe, i s-au oferit tot mai multe contracte publicitare. Apoi a urmat prima coperta "Playboy", dintr-un lung sir, un adevarat record! Pamelei i s-a cerut candva din partea unui jurnalist sa isi aminteasca cea mai proasta replica de agatat pe care a auzit-o vreodata. Castigatoarea a fost: "'Carnatul' meu are un nume. Acesta este L-a-r-g-e!". Apropo de acest lucru, Tommy Lee a sunat-o odata pe actrita si i-a facut o serenada in mod asemanator: "'Trucul' meu principal are un nume: p-e-n-i-s!"... La scurt timp dupa ce l-a cunoscut pe Tommy Lee, Pamela l-a obligat pe acesta sa isi schimbe tatuajul cu numele "Heather" (o "reminiscenta" a relatiei sale cu Heather Locklear) in "eather". De asemenea, si-a facut si ea un tatuaj, ca semn al dragostei sale nemuritoare... La scurt timp dupa despartirea celor doi, Pamela si-a modificat inscriptia, pe cale chirurgicala. Ce anume "spune" noul tatuaj? "Mommy". Intr-o zi din octombrie 2002, un grup de jurnalisti si de fotografi au asteptat-o pe vedeta timp de o ora si jumatate sa coboare din avion, la aeroportul londonez Heathrow. Insa Anderson era mult prea ocupata sa isi aranjeze coafura cu fixativ si sa se machieze... Nu putine sunt si intamplarile prin care trece vedeta pe platourile de filmare. Pamela povesteste: "Ma distrez de minune tachinandu-i pe baieti, pe platoul de filmare de la 'V.I.P.' Le spun ca sunt perversi si nemernici, tuturor le spun asa. Imi place sa il tachinez si pe operator. Tipul vorbea cu mine odata: 'Ok, Pam. Ceea ce vreau eu este sa termin in tine.'. Eu i-am spus: 'Dar nici macar nu te cunosc!'. Iar el a fost ceva de genul: 'O, Doamne! Nu am vrut sa spun asta!'. Asa ca, dupa ceva timp, a venit la mine si mi-a spus iar: 'Ok, o sa vin printre picioarele tale', iar eu i-am zis: 'Asta e dezgustator'. Iar el, din nou: 'Nu am vrut sa iasa asa!'". In timpul unei seri din perioada Jocurilor Olimpice de Vara din 2004, Pamela si micuta ei rochie neagra si-au facut aparitia in cadrul emisiunii "The Tonight Show with Jay Leno". Cand vedeta a precizat ca este o fosta gimnasta, Leno i-a cerut sa faca o mica demonstratie, respectiv sa stea in cap. "Daca as purta chiloti, ti-as arata", a raspuns actrita la provocare. "Daca ai fi purtat chiloti", a replicat Leno, "nu ti-as fi cerut sa faci asta!". Natalie Portman, "inocenta"... In copilarie, Natalie Portman avea o colectie impresionanta de papusi. Vedeta povesteste: "Imi amintesc ca erau extrem de sexuale. Nu tin minte sa fi existat vreo data in care sa nu le pun pe papusile mele sa faca sex una cu cealalta!". Intr-adevar, in ciuda intelegerii limitate a acestei "practici" la acea varsta, tanara Natalie insista sa se joace in acest fel. "Toate papusile mele faceau sex. Pana si papusile Barbie se placeau una pe cealalta, iar tipii faceau sex intre ei!"... Si, ca tabloul sa fie complet, actrita a declarat ca pana si "papusile cu care ma jucam in cada de baie faceau sex"... Legat de subiectul sex, Natalie a continuat sa aiba probleme la scoala - adolescenta la acea vreme, vedeta era in permanenta certata de catre profesori pentru ca le povestea colegilor tot felul de intamplari pe care i le spunea acasa tatal ei, specialist in probleme de fertilitate... Portman a fost "descoperita" de un agent de modeling al companiei de cosmetice Revlon, in timp ce cumpara pizza impreuna cu mama ei, in Long Island. Agentul de modeling isi petrecea, la randul sau, ziua impreuna cu tatal sau. Tatal acestuia l-a fortat sa ii dea mamei lui Portman cartea sa de vizita. Actrita povesteste despre aceasta experienta: "Mama l-a sunat mai tarziu, sa fie sigura ca nu este vorba despre o chestie vulgara." Filmul "Star Wars", una dintre cele mai de succes serii in care a jucat actrita, a avut un "pasaport extrem de solicitat". "Attack Of The Clones" s-a filmat in Italia, Tunisia, Londra, Sydney si Spania. Natalie Portman a inceput aceasta pelicula la varsta de 19 ani si, practic, a crescut, din punct de vedere profesional, o data cu aceasta productie cinematografica. Vedeta povesteste ca "A fost una dintre cele mai amuzante experiente actoricesti ale vietii mele." Mai mult decat atat, a putut fi insotita de persoane dragi de acasa si a inotat in Lacul Como - unde s-a "pricopsit" cu o infectie la ureche, cauzata de prostul obicei european de a deversa apele menajere in lac... Prima intrebare a doctorului, la vizita medicala facuta o data cu revenirea in tara, a fost: "Ai inotat in Lacul Como, nu?"... In pelicula "Star Wars - Attack Of The Clones", personajul Amidala, 24 de ani, interpretat de Portman, se indragosteste de Anakin Skywalker, 20 de ani, pe care l-a cunoscut pentru prima oara cand avea numai 9 ani. Vedeta glumeste pe marginea acestei "potriviri": "Cu siguranta, eu sunt pedofila din acest film!". Desi filmarile cu regizorul George Lucas la aceasta serie si, in special la primul episod, "Razboiul Stelelor - Amenintarea Fantomei", au fost cu adevarat distractive, Portman recunoaste ca programul a fost unul cu adevarat spartan si incredibil de chinuitor. "Practic, tot ceea ce faceam in pauzele dintre scenele filmate, era sa ma ascund in vreun colt si sa plang", isi aminteste Portman. "Daca urmaresti filmul cu atentie, chiar se poate vedea asta, pentru ca in foarte multe scene se vede ca am plans - am ochii rosii." Desi prietenii actritei veneau ocazional sa o viziteze, nu puteau fi un substitut al familiei, de care ii era foarte dor. Natalie a fost in culmea fericirii cand mama ei i-a facut o vizita neasteptata pe platoul de filmare. Insa, ironic, dupa ce a vazut-o pe Regina Amidala machiata "interstelar" si imbracata in costumul de la filmari, mama vedetei s-a indreptat vesela si aproape ca a luat-o in brate pe... dublura fiicei sale! Keira Knightley, ambitioasa de mica... Keira Knightley s-a nascut in data de 22 martie 1985, parintii sai, William Knightley si Sharman MacDonald, fiind implicati in lumea show-biz-ului - tatal sau, un actor de teatru care a avut si unele aparitii in televiziune, iar mama sa, o actrita si scenarista apreciata. Intr-o zi, dupa ce a observat ca ambii parinti primeau in mod regulat telefoane din partea agentilor care ii reprezentau, a cerut cu mult curaj sa aiba si ea propriul manager sau impresar. Keira nu avea la acea vreme decat trei ani... Sosirea pe lume a viitoarei actrite de succes a stat chiar sub semnul intrebarii... Vedeta povesteste: "Am fost... un pariu. Mama isi dorea cu disperare un copil, iar tatal meu i-a spus ca singura modalitate prin care si-ar putea permite sa intretina unul este ca ea sa vanda o piesa. Asa ca mama a scris 'When I Was a Girl, I Used to Scream and Shout' - asa am aparut si eu...". Cireasa de pe tort a fost ca piesa a fost un adevarat hit, jucandu-se pe West End-ul londonez timp de opt ani. La varsta de sase ani, dupa ce acceptase sa lucreze zilnic timp de o ora si jumatate pentru a-si corecta dislexia, a reusit sa isi convinga mama sa ii ofere reprezentare profesionala. In urmatorul an, Keira isi facea deja aparitia in debutul ei la televiziune, "Royal Celebration". In timp ce se pregatea pentru rolul baietoasei pasionate de fotbal Juliette Paxton, in filmul regizat de Gurinder Chadha, "Bend It Like Beckham", Keira Knightley s-a antrenat cu Simon Clifford, un antrenor profesionist de renume. In mod incredibil, Clifford a remarcat mai tarziu faptul ca actrita a reusit sa "prinda" unele aspecte ale jocului mai repede decat orice alt jucator pe care il antrenase vreodata - inclusiv starul englez de fotbal Michael Owen. Actrita nu a fost insa neaparat de acord cu acest lucru. La scurt timp dupa lansarea oficiala a peliculei, a fost intrebata de jurnalisti daca a excelat in acest sport in copilarie. Keira a replicat: "Am fost capitanul echipei de fotbal feminin, la varsta de 11 ani. Nu am inscris niciodata vreun gol si nici nu imi amintesc sa fi atins mingea vreodata." In pregatirea pentru rolul sau din "The Jacket", vedeta a incercat putina... metoda: "Personajul meu trebuia sa fie putin insomniac, asa ca am incercat sa nu adorm. Pacat ca nu prea mi-a iesit. Asta pentru ca m-am gandit atat de mult la faptul ca trebuie sa stau treaza, incat asta m-a adormit!"

Ethan Hawke: "Nu pot sa cred ca nu exista solutii pentru copiii nevoiti sa cerseasca"

Actorul Ethan Hawke a venit pentru a treia oara in Romania pentru a se implica in desfasurarea balului caritabil de Halloween, organizat la Palatul Parlamentului de asociatia Ovidiu Rom, condusa de mama sa, Leslie Hawke. Artistul a mentionat, in cadrul unei conferinte de presa, ca exemplul mamei sale l-a determinat sa se implice in proiectul "Gata, dispus si capabil" (GDC) al asociatiei, care ofera un program de reintegrare scolara pentru copiii lasati in afara sistemului si un program de pregatire profesionala pentru mamele acestor copii. Programul a fost initiat de Leslie Hawke in anul 2001 iar cativa ani mai tarziu, in 2004, mama lui Hawke si Maria Gheorghiu au fondat asociatia Ovidiu Rom si au deschis un centru GDC pentru mame si unul pentru copii in sectorul 5 din Bucuresti. Actorul Ethan Hawke a venit in Romania la solicitarea mamei sale. "I-am cerut lui Ethan sa vina atat pentru a ne ajuta la organizarea balului, dar mai ales pentru a constientiza opinia publica referitor la faptul ca exista foarte multi copii care nu merg la scoala, hoinaresc pe strazi si nu au nici macar acte de identitate", a spus mama actorului. Referitor la populatia de etnie roma, Leslie Hawke a precizat ca in tara noastra exista o prejudecata. "Am observat ca in Romania se cultiva, in mod eronat, 'mitul' potrivit caruia romii nu vor sa isi trimita copiii la scoala. Din experienta noastra din ultimii patru ani, am constatat ca acest lucru nu este adevarat. Motivul real al acestor oameni este, pur si simplu, saracia. Daca parintii sunt sprijiniti material, ei sunt dornici ca micutii sa mearga la scoala si sa aiba o educatie. Anul trecut, 17.000 de copii din Bucuresti au abandonat scoala. Este o realitate mai mult decat alarmanta, pentru ca, dincolo de destinul lor, este afectat insusi sistemul economic al Romaniei", a subliniat Leslie Hawke. Asociatia Ovidiu Rom ofera multiple programe si facilitati destinate copiilor din mediile defavorizate si care abandoneaza scoala. Spre exemplu, exista asa numita "clasa mozaic", destinata elevilor din clasele I-IV, care include 15 copii ce au depasit varsta scolara legala, un program de invatamant remedial, destinat claselor I-IV si V-VIII, sau clubul Nobel Kids, in cadrul caruia copiii invata limba engleza si au acces la Internet. Ethan Hawke a mentionat ca, daca mama sa nu s-ar fi implicat in acest program, nu crede ca ar fi ajuns vreodata in Romania. "Cand am vizitat-o pe mama in Romania si am vazut cat de pasionata este, m-am simtit inspirat si am inceput sa ma implic si eu. Participarea noastra in acest program este legata si de discriminarea care, spre surprinderea mea, inca exista in tara voastra. Daca nu era mama mea, nu cred ca as fi venit vreodata in aceasta tara, pentru ca nu stiu aproape nimic despre Europa Centrala si de Est", a spus actorul, care, intrebat ce ii place cel mai mult in Romania, a raspuns in gluma: "Sa sustin conferinte de presa". Actorul a mentionat ca situatia copiilor din Romania l-a impresionat profund, mai ales prin prisma faptului ca este si el tatal a doi copii. "Data trecuta cand am fost in Romania, am fost puternic impresionat de copiii mici pe care i-am intalnit

Class si-ar dori sa filmeze un videoclip... pe Luna!

Formatia Class - adica Anca, Mihaela, Florin si Vlad - a pregatit o dubla surpriza pentru fani: lansarea unui nou album, cu un nume inedit ("Evo"), despre care spun ca este mult mai optimist, precum si a videoclipului piesei "Na-na-na", pe care, cu siguranta, o cunosti si te surprinzi fredonand-o. Mai in gluma, mai in serios, spun ca si-ar dori sa realizeze un videoclip... pe Luna! Dar nici filmarile ultimului clip nu au fost lipsite de peripetii: zece motociclete Harley Davidson si dansatoare imbracate sumar, pe care cei doi baieti, Florin si Vlad, nu le-au putut admira, grabindu-se sa ajunga la un concert... - In ultima vreme, ati avut un program foarte incarcat - lansarea unui nou videoclip si pregatirea unui nou album.Cum a decurs lucrul pentru realizarea acestora? Totul a mers destul de bine. Ritmul a fost mai alert, dar suntem obisnuiti sa fim ocupati, sa lucram, in general. Si oricum facem totul din mare placere! - Ce stil abordati in noul album? Este categoric pop. Un pop ritmat, amestecat cu dance... Nu ne-am schimbat stilul, doar perspectiva : este mult mai optimista muzica noastra! - Cand si unde va avea loc lansarea acestuia? Deocamdata nu s-au stabilit detaliile legate de evenimentul de lansare. Oricum, stim deja ca va fi lansat in noiembrie, probabil pe la sfarsitul lunii. Cat despre lansare, vom incerca sa surprindem si de data aceasta si sa facem din aceasta un moment de neuitat pentru toti fanii nostri. Locul va fi stabilit in urma unui concurs ce se va organiza intre licee, iar liceului castigator ii vom face cadou un super concert la Balul Bobocilor. Acest concert va coincide si cu lansarea oficiala a noului album. - Cum intentionati sa il promovati? Prin mijloacele binecunoscute, mass-media va fi foarte importanta, normal... Ne bazam pe sprijinul tuturor oamenilor din media. Si vom cauta sa fim cat mai mult alaturi de fani, pentru ca, pana la urma, ei sunt cei mai importanti! Ceea ce inseamna cat mai multe concerte! - Care este "firul epic" al noului clip si cum s-au desfasurat filmarile? Filmarile s-au desfasurat pe durata a doua zile, in mai multe locatii. Videoclipul este foarte dinamic, colorat, si extrem de optimist. Nu am putea descrie "firul epic"... doi fani (un baiat si o fata) ne urmaresc peste tot, ne fac poze!Pentru ca, la toate filmarile de acest gen, intamplarile hazlii fac parte din peisaj, trupa Class nu a facut exceptie. La un moment dat, plictisite de atmosfera (deoarece se astepta destul de mult pentru scenele de figuratie) si fara nici un chef de a se intoarce pe platou, Mihaela si Anca au fost imediat "remontate" cu un pahar de tequila oferit de regizor! - Ce alte situatii inedite ati intampinat in timpul filmarilor? Un alt moment haios a fost cel in care un grup de dansatoare imbracate foarte sumar, in costume sexy, au aparut pe ring si au inceput sa incinga atmosfera. S-a facut subit o liniste profunda si cei din echipa de filmare au avut reale dificultati in a-i coordona pe cei 50 de figuranti. Dar cei mai dezamagiti s-au dovedit a fi, desigur, cei doi baieti din trupa: Florin si Vlad. Care nu au mai putut asista la turnarea acestor scene pentru ca trupa trebuia sa intrerupa filmarile si sa fuga la un concert in centrul Bucurestiului.Una dintre cele mai impresionante scene a fost cu siguranta cea in care Florin a aparut impreuna cu cei zece motociclisti cu ale lor Harley Davidson, foarte periculosi, de parca ar fi fost filmarile celebrului "Mad Max"! Asta fara a mai aminti ca zgomotul celor zece motoare era absolut asurzitor si insuportabil! Si, ca fapt divers, la finalul filmarilor, tot personalul clubului ales ca locatie fredona in continuu "Na-na-na-na"! - Care au fost criteriile care v-au determinat sa alegeti aceasta piesa? A fost parerea unanima: a noastra, a casei de discuri, dar mai ales a fanilor! E o piesa care transmite destul de mult, zicem noi, desi e destul de comerciala... E o melodie la care tinem mult, e speciala! - Pentru ce piese aveti in vedere realizarea urmatoarelor extrase de single? Este putin cam devreme sa discutam despre urmatoarele single-uri de pe acest album. De-abia am lansat videoclipul primului single. Desi single-ul a avut cea mai rapida ascensiune in topuri, chiar si fara videoclip. Le vom alege la momentul potrivit. Motivul pentru care nu ne-am hotarat inca este faptul ca acest album e destul de cuprinzator, e un album ce contine multe piese foarte bune si deci....nu ne e usor sa alegem cel de-al doilea extras pe single. - Albumul a fost precedat de o pauza destul de lunga. In ce masura considerati ca se deosebeste acesta de precedentele si cum credeti ca va reprezinta? Se deosebeste in primul rand prin faptul ca genul pop e mult mai pregnant decat pe albumele editate inainte. Bineinteles ca ne reprezinta din moment ce toate piesele sunt compuse de noi! E clar ca reprezinta si o nota de evolutie, de aici si numele albumului. "Evo".... intotdeauna ne place sa aducem elemente noi, originale in muzica noastra... - Aveti in vedere realizarea unui turneu pentru promovarea albumului? Daca da, in ce orase se va desfasura acesta? Ne gandim la acest lucru, e inca in lucru un astfel de proiect, asa ca deocamdata nu putem da prea multe detalii... Insa fanii vor fi tinuti la curent cu activitatile noastre. - Care au fost cele mai importante provocari pe care vi le-a adus activitatea muzicala? In primul rand faptul ca nu-ti mai apartii in totalitate tie, ci si publicului tau, caruia esti dator sa-i oferi mereu muzica de calitate. Si, mai ales, sa tii cont de parerea publicului uneori si in privinta unor lucruri care in trecut iti erau subordonate integral tie... - Care este cea mai frumoasa amintire a voastra legata de un concert? Sunt atat de multe....In general, publicul nostru este cel care ne aduce cea mai mare bucurie. Si, evident, atunci cand vedem ca lumea stie toate piesele pe de rost si canta odata cu noi... - Care ati spune ca este secretul longevitatii trupei Class? Munca, seriozitate, creativitate, dar si... unitate in diversitate! - Muzica voastra "atinge" toate categoriile de varsta, de la adolescenti pana la persoane mature. Care este "reteta" prin care reusiti sa ajungeti la fiecare? Respecta-i pe toti ceilalti fara exceptie si vei fi respectat.....exceptional!!...Cam asa si cu muzica... In plus, muzica inseamna in primul rand "melodie" si asta am inteles-o inca de la inceput!... - Care este cel mai inedit loc in care ati filma un videoclip? Pe luna! Si fara a comenta in nici un fel aceasta idee a noastra. Care poate va deveni realitate (rad)! - In afara muzicii, mai aveti si alte preocupari comune? Daca da, care sunt acestea? Motoare, sport, cinema... Si familiile si prietenii nostri, normal... - Cu ce artist din peisajul show biz-ului autohton v-ati dori sa colaborati? Dar din strainatate? De la noi nu ne-am gandit inca la nimeni, iar din afara: Florin cu U2, Anca si-ar dori cu Aretha Franklin, Mihaela cu George Michael iar Vladut, cu Depeche Mode. - Aveti vreo superstitie? Nu. Dimpotriva! Noua, pisica neagra (de la Cat Music) ne-a purtat noroc !

Dana Nalbaru: "Fiecare clipa merita traita: viata e frumoasa!"

Dupa succesul pe care l-a cunoscut ca solista a formatiei HI-Q, si-a continuat drumul ales inca din copilarie, dar pe o carare noua: aceea a unei cariere solo. Modul in care a fost primit primul ei album in noua ipostaza, "Zbor", a demonstrat ca a facut o alegere corecta. Acum, Dana Nalbaru pregateste o noua surpriza - in curand isi va lansa un nou album, care se va numi "Intra In Joc". Dana este o adepta a sporturilor extreme si, in acelasi timp, o buna gospodina: puiul la cuptor cu cartofi este specialitatea ei! Ce zici, te tenteaza ideea sa intri in... joc? Sau, mai bine zis, sa afli mai multe despre Dana? - Cum se numeste albumul pe care il vei lansa in curand? Cat timp ai lucrat la el? Albumul pe care il voi lansa in curand se numeste "Intra In Joc" si am lucrat la el aproximativ opt luni... de cand am inceput sa compun pentru prima piesa pana cand am iesit din studio. - In ce masura simti ca te reprezinta acest album? Care este mesajul pe care vrei sa-l transmiti? Albumul ma reprezinta intr-o mare masura. Nu stiu daca chiar in proportie de suta la suta, deoarece s-au implicat mai multe persoane care si-au lasat amprenta personala pe acest album. Mesajul pe care vreau sa il transmit prin intermediul acestui album este unul foarte vesel: viata este frumoasa, daca o privesti cu optimism si stii sa te bucuri de toate clipele speciale! - Care este melodia de pe noul album pe care o simti cel mai aproape de suflet? Melodia cea mai aproape de sufletul meu de pe acest album este o balada, deoarece este compusa de mine si reprezinta nemaipomenit sentimentele care ma incercau la momentul respectiv. Insa si cealalta piesa lenta de pe album imi place foarte tare... - Ai in vedere si realizarea unor videoclipuri pentru melodiile noului album? Daca da, pentru care dintre acestea? Cum ai ales piesele care vor avea videoclip? Pentru urmatoarele doua piese de single voi avea si videoclip. Deocamdata nu stiu sigur care sunt acestea, dar le voi alege impreuna cu reprezentantii casei de discuri Cat Music (cu care am contract) si cu managerul meu, Radu Groza. - Albumul include si colaborari cu alti artisti? Daca da, cu cine? Da, albumul include si colaborari pentru doua piese: una este cu Mihai Ogasanu, iar cea de-a doua cu o fata foarte talentata numita Andrada, din Suceava, care a ales sa cante hip-hop. - In ce masura te-ai implicat in compunerea versurilor? M-am implicat in compunerea versurilor, in masura in care am simtit ca pot face acest lucru, dar pe album exista si piese compuse de Papu si Calin. Daca simt ca nu pot face un lucru cat de cat aproape de perfectiune, atunci nu ma apuc sa-l fac. - Cum iti place sa iti petreci timpul liber? Ma relaxez de obicei la munte, alaturi de familie si prieteni, iar daca nu am posibilitatea sa plec din Bucuresti, atunci ma duc cu prietenele mele la film, la cumparaturi sau citesc o carte... - Iti place sa gatesti? Care este mancarea care iti reuseste cel mai bine? Imi place foarte mult sa gatesc. Puiul la cuptor cu cartofi este specialitatea mea (pentru ca pun si alte legume!), dar imi ies bine si sarmalele de pui, raciturile sau fasolea cu ciolan afumat. - Ce faci pentru a te mentine in forma? Tin un regim alimentar foarte echilibrat pentru a ma mentine in forma. Asta inseamna ca nu mananc grasimi, mananc foarte multe fructe si legume, salate. Desi gatesc bine, de obicei nu mananc ceea ce gatesc, decat la ocazii speciale. In plus, fac multa miscare si merg des la sala. - Care este designer-ul tau preferat? Dar parfumul care te reprezinta? Nu am un designer preferat. Si nu sunt ceea ce se cheama "o victima a modei". Ma imbrac cu ceea ce cred eu ca imi sta bine, fara sa tin prea mult cont de ceea ce se poarta. Cat despre parfumurile preferate, ei bine, acestea sunt multe (Amor, amor - Cacharel, de exemplu). - Daca ai putea avea orice masina, care ar fi aceasta? De ce? Toyota Land Cruiser, cu siguranta. Imi plac Jeep-urile, pentru ca sunt masive, incapatoare si comode. Cred ca sunt atasata de acest gen de masini, deoarece am fost mult timp plecata in turnee si uneori eram nevoita sa dorm in masina. In acest gen de masina te poti odihni bine. - Care a fost cel mai inedit concediu pe care l-ai petrecut? Cel mai inedit concediu l-am petrecut anul acesta, pe Coasta de Azur, intr-o pensiune privata peste care am dat absolut intamplator. Cautam un loc unde sa ne petrecem noaptea si am zarit aceasta pensiune. Ceea ce era atat de deosebit la acest loc era ca se afla chiar pe coasta! Peisajele erau superbe! - Avand in vedere look-ul tau si atitudinea putin mai rebela, ai putea spune ca esti o adepta a sporturilor extreme? Ai practicat vreodata un asemenea sport? Cum ti s-a parut experienta? Da, imi plac sporturile extreme. Dar nu practic multe dintre acestea. De exemplu, imi place sa fac alpinism! Senzatia este minunata! Nu poti descrie asa ceva in cuvinte. Prima oara am incercat aceasta senzatie la filmarile videoclipului "Zbor", cand am stat atarnata de o coarda la o inaltime de 40 de metri. - Ai efectuat numeroase turnee in tara. In ce oras te-ai simtit cel mai bine din punct de vedere al publicului si al atmosferei? Fiecare oras si fiecare concert dintr-un turneu are o atmosfera specifica. Mi-a facut o mare placere sa concertez in fiecare oras, m-am simtit excelent, fanii m-au primit mereu cu dragoste - i-am simtit aproape de mine. Totusi, parca la Pitesti pot descrie atmosfera din timpul concertului pe care l-am sustinut nu demult ca fiind incendiara! - Dintre locurile pe care le-ai vizitat, unde ti-ai dori sa te intorci? De ce? Am calatorit mult in strainatate. Am vazut o multime de locuri frumoase, in care mi-as dori sa ma intorc. Dar pentru ca am prea multe alte locuri pe care imi doresc sa le vizitez, cred ca voi face acest lucru. Adica voi vizita locuri noi, in loc sa ma intorc in cele in care am fost deja si m-au incantat! - Te-ar tenta sa canti intr-o limba straina? Daca da, ce ai prefera? Nu m-am gandit la asa ceva. Dar sunt convinsa ca, daca as canta intr-o limba straina, as alege engleza, italiana sau spaniola, limbi pe care le cunosc. In nici un caz nu as canta in chineza sau japoneza! - Cat de pregatita crezi ca este piata muzicala romaneasca pentru abordarea unor piese in limba straina? Piata romaneasca este pregatita pentru piese cu texte in alta limba decat romana. Si s-a vazut acest lucru din felul in care au fost primite de publicul de la noi piese cantate in engleza sau portugheza. - Care este cea mai mare ambitie a ta? Am doua ambitii la fel de mari: sa vad cat mai multe locuri din toata lumea si sa fac copii frumosi si sanatosi! - Care este cel mai frumos gest pe care l-a facut cineva pentru tine, in plan profesional? Cel mai frumos gest pe care l-a facut cineva pentru mine pe plan profesional a fost sansa pe care mi-a acordat-o Dan Popi, directorul casei de discuri Cat Music, de a-mi edita primul album solo, dupa despartirea de trupa HI-Q. A fost un pas de maxima importanta pentru mine si m-a ajutat enorm increderea pe care mi-a acordat-o. - Care este motto-ul dupa care te ghidezi in viata? As putea sa spun ca nu am nici unul. Sau, dimpotriva, ca sunt prea multe dupa care ma ghidez si nu pot sa aleg unul singur! "Fiecare clipa merita traita: viata e frumoasa!"

Cristina Spatar: "R&B-ul este dragostea mea"

Cu siguranta, iti amintesti de cea care a fost numita "Regina R&B-ului", chiar daca in ultima vreme a lipsit de pe scena si din viata publica. Motivul Cristinei Spatar este, insa, unul intemeiat: ea pregateste un nou album, care va fi lansat in curand si care abordeaza stilul care a consacrat-o si despre care considera ca o reprezinta. Am dorit sa aflu mai multe nu numai despre surpriza pe care o pregateste fanilor ei, dar si cine este Cristina: o femeie puternica, pasionata (cum altfel?) de masinile puternice, un exponent fidel al zodiei Gemenilor, naturala si totusi, foarte atenta cu look-ul ei. Ce stil abordezi in noul album pe care il pregatesti? R&B sau se prefigureaza o schimbare? Daca da, in ce va consta aceasta? Este tot stilul care m-a consacrat: R&B. Pentru ca eu consider ca ma reprezinta in totalitate si... este dragostea mea. Desigur, vor fi influente si din alte stiluri muzicale, precum si colaborari-surpriza despre care inca nu vreau sa dezvalui prea multe. Cum se va numi noul album si de cat timp lucrezi la el? Albumul va fi gata peste aproximativ trei-patru saptamani, timp in care voi alege impreuna cu casa de discuri titlul acestuia. Am lucrat destul de mult la noul meu album, pentru ca am vrut sa fie cat mai aproape de perfectiune. Sunt, inainte de toate, o perfectionista! In ce masura consideri ca te reprezinta acest album? Dupa cum spuneam si anterior, muzica de pe acest album ma reprezinta in totalitate. Adica, suta la suta! Realizarea acestui material inseamna ca am evoluat in muzica. Sper sa imi pastrez fanii, sa nu ii dezamagesc, dar sa si castig inimile altora. Si sunt convinsa ca se va intampla acest lucru deoarece acest al treilea album este mai bun decat primele! Poate chiar mai bun decat primele doua la un loc! (rade) Te-ai implicat in scrierea versurilor sau in compunerea cantecelor? Am avut o contributie mica, dar greul l-au facut cei cu care colaborez. In orice caz, orice particica din acest album poarta amprenta mea clara: traiesc ceea ce cant! Si imi pun sufletul in muzica mea; de fapt, cred ca toti artistii fac asta. Altfel, cum ne-am putea cuceri fanii, si cum am fi noi, artistii, diferiti si speciali fiecare in parte?! (zambeste) O data cu revenirea ta, ai in vedere o schimbare de stil? Daca da, in ce constau aceste schimbari? Trebuie sa fii mereu in pas cu moda. Schimbarile nu sunt radicale, dar o sa observati ca am evoluat in aceasta privinta: acum abordez un stil vestimentar cat se poate de simplu: e simplitatea aceea atat de draga frantuzoaicelor - e marca bunului-gust! Si in machiaj incerc sa ma mentin in limitele naturalului; nu vreau sa fac nici un fel de exces. Incerc sa fiu mereu la inaltime in ceea ce priveste imaginea mea: este deosebit de importanta nu numai pentru mine ca artist, cat si ca persoana publica... Iar cei apropiati mie stiu sa aprecieze acest lucru si chiar sa mi-o spuna din cand in cand! Conteaza foarte mult pentru mine... Cum intentionezi sa iti promovezi noul album? De promovarea albumului meu se va ocupa casa de discuri Cat Music, cu care am semnat un contract de curand. Sunt convinsa ca, daca lucrez numai cu profesionisti, nu voi avea de ce sa imi fac nici un fel de griji. Este normal sa cred ca albumul va fi promovat prin toate mijloacele posibile: piesa de single va fi pe radio, videoclipul este deja pe TV, si imi doresc sa am si un eveniment de lansare a albumului! Cele doua albume ale tale, "Ramai langa mine" si "Mesaj de dragoste" nu au trecut deloc neobservate de public. Cum crezi ca va fi primit de fani noul album, dupa o absenta indelungata? La doar o saptamana de la aparitia clipului am primit zeci de e-mail-uri care m-au impresionat profund si m-au facut sa inteleg ca muzica mea este iubita si asteptata de mult timp; fanii mei nu m-au parasit. Am sa incerc sa fac tot posibilul sa ii pastrez langa mine... Oricum, muzica reprezinta tot ce e mai important in viata mea. Nu as putea sa renunt la muzica, cum nu as putea sa renunt la iubire! Fanilor mei le daruiesc totul: nu numai muzica mea, dar si dragostea mea neconditionata! Stiu, sunt convinsa ca si ei mai iubesc... Mi-au aratat ca nu m-au uitat, chiar daca am lipsit atata timp! In ce masura ai fi dispusa sa abordezi un alt gen de muzica - unul foarte agreat de public? Cu alte cuvinte, in ce masura ai fi dispusa sa raspunzi rigorilor de ordin comercial? Din fericire, cred ca muzica mea corespunde din acest punct de vedere: adica, oamenilor chiar le place ceea ce cant, le place R&B-ul. Sunt convinsa ca, intr-o mare masura, este un stil care castiga din ce in ce mai mult teren! Nu stiu insa daca as fi dispusa sa renunt la R&B pentru a aborda alte genuri, sa zicem mai in voga, de exemplu, house! M-as gandi de doua ori inainte de a o face! In ultimii doi ani, te-ai aflat in Italia. Ce-ai facut acolo? In ultimii doi ani am calatorit mult in Italia, Belgia, Franta. Ai urmat cursurile de fotomodele "Flash Publicity". Ce a reprezentat pentru tine aceasta experienta? In ce mod te-a influentat? Intr-adevar, a fost o experienta de neuitat. Mi-am dorit intotdeauna sa incerc si acest lucru... sa vad cum e viata de fotomodel. Inca nu imi dau seama daca m-a influentat in vreun fel absolvirea acestor cursuri... Cred ca ar trebui ca la aceasta intrebare sa raspunda prietenii mei si cei care ma cunosc de multa vreme... Am inteles ca, intre altele, esti pasionata de masinile puternice. Daca ai putea avea orice masina, care ar fi aceasta? Care sunt lucrurile care conteaza pentru tine in alegerea masinii? Am un Jeep BMW X5 de care sunt foarte multumita. Momentan nu ma gandesc sa imi schimb masina, dar, cand o voi face, ma voi orienta catre una din marcile Mercedes, BMW, Porsche Cayene, deoarece iubesc masinile cu motor puternic. Esti o "fashion victim"? De ce preferi sa iti cumperi hainele din Italia ? Nu sunt o victima a modei. Insa cred ca italienii cunosc foarte bine femeia si reusesc sa creeze haine pentru orice tip de femeie. De aceea imi cumpar hainele din Italia... In Italia sunt cei mai renumiti designeri vestimentari care m-au facut sa ma indragostesc de creatiile lor. Si, in plus, Italia si Franta dau tonul in moda internationala. Esti nascuta in zodia Gemenilor si spui ca tu crezi cu tarie in ea. De ce? Zodia Gemenilor este o zodie puternica. Persoanele nascute sub semnul acestei zodii sunt persoane voluntare, independente, care pot face orice pentru a-si atinge scopurile. Sunt incapatanate si ambitioase. Dar, pentru ca este un semn dublu, exista si reversul medaliei: adica Gemenii sunt si romantici si atasati de tot ce e frumos, si capabili de dragoste! Pe langa fitness, ce alte reguli de intretinere urmezi? Nu prea fac sacrificii pentru a arata asa. Pur si simplu, asa sunt eu. Numai ca urmez o dieta echilibrata. Imi place sa fac gimnastica aerobica, si ma odihnesc cat pot de mult. Pe langa toate acestea, se spune ca o femeie este mult mai frumoasa atunci cand este indragostita. Ei bine, este adevarat! Cum iti place sa iti petreci timpul liber? De obicei, fiecare clipa libera o petrec cu iubitul meu. Ne intelegem nemaipomenit in toate privintele si nu prea conteaza ce facem atata timp cat suntem impreuna si ne simtim bine!

Cristina (Impact): "Muzica pe care o cant acum reprezinta un compromis"

A absolvit liceul de muzica si Conservatorul din Timisoara, la sectia de vioara. In adolescenta exersa cate sase ore zilnic, incat ajunsese sa aiba taieturi la degete din cauza corzilor viorii. Astazi Cristina ne provoaca, cu Impact, dansand in corset pe scena (ai vazut-o la Mamaia?) si, de cele mai multe ori, desculta. Pentru ea, muzica pe care o canta acum reprezinta un compromis; daca ar putea alege, stilul sau ar fi inspirat de cel al formatiei Queen. Daca vrei sa o cunosti mai bine, nu trebuie decat sa citesti interviul pe care ni l-a acordat si sa asculti "Babe" - versurile, scrise de ea, vorbesc despre sentimentele ei pentru omul pe care il iubeste... Mi-am dat intalnire cu Cristina Haios la Mall si ne-am dus sa mancam ceva. Maioul pe care il purta m-a lasat sa intuiesc foarte usor ca, probabil, merge frecvent la sala (intuitie pe care mi-a confirmat-o, putin mai tarziu). Am mers pe o pista falsa gandindu-ma ca talia ei trebuie sa fie rezultatul unei diete draconice, pentru ca si-a comandat un meniu destul de consistent. Trebuie sa recunosc ca, pe alocuri, a "pus umarul" la realizarea interviului Anca, de la formatia Class, buna ei prietena. Ne-am intalnit cu ea dupa masa, in parcare - astfel incat ultima parte a interviului s-a desfasurat in masina. Asa se explica faptul ca la unele dintre intrebari a raspuns Anca... - Care este povestea fondarii trupei Impact? Povestea a inceput in anul 1999, cand eu cantam solo la balurile bobocilor si alte asemenea manifestari (de exemplu, la Festivalul Berii) si Rares (n.r. - Rares Timis) era DJ la radio. Ne-am intalnit de mai multe ori si astfel ne-am cunoscut. Ulterior, el a organizat un casting in vederea constituirii trupei Impact, iar eu m-am prezentat si am fost admisa. - Cat de lung a fost drumul de la primul album, "Atinge-ma" si pana la "Babe"? Foarte lung... sunt totusi sase ani. Am luat-o treptat si am progresat incet, dar sigur. Nu am fost o explozie peste noapte, sa avem dintr-o data un succes fulminant precum formatiile Andre sau N&D - si sunt mai multe astfel de exemple. Dar cred ca este mai bine ca s-a intamplat asa, ca ne-am pus bazele succesului actual in timp, pentru ca nu riscam ca totul sa dispara. - In ce mod consideri ca s-a schimbat stilul de muzica pe care-l abordati? Categoric, s-a schimbat fundamental in bine. Am inceput sa fim mai comerciali, mai pe intelesul tuturor, ceea ce a fost benefic, pentru ca nu multa lume intelegea si aprecia muzica house, iar Rares a inteles ca nu putem ajunge departe daca am fi continuat in stilul acela. - Ai spune deci ca v-ati adaptat rigorilor de ordin comercial? Normal, dar nu imi pare deloc rau. Nu ai cum sa ai regrete in momentul in care esti solicitat, ai concerte si castigi bine. In afara de manele, as canta orice ar avea succes la public - inclusiv latino, cu toate ca nu-mi place prea mult. - Care consideri ca este elementul de noutate pe care il aduce muzica ta? Faptul ca noi am introdus genul de muzica house. De fapt, au mai fost si cei de la Activ, cu putin timp inaintea noastra, asa ca noi si ei am fost primii care am cantat house in Romania. Melodia noastra, "As da zile" constituie si astazi un reper pentru muzica house. Tin sa precizez ca nu este o manea, este o piesa lautareasca, preluata din folclorul nostru. In rest, nu cred ca am adus vreun element nou, pentru ca este foarte dificil, in momentul in care esti puternic influentat de muzica occidentala. Nici nu prea avem cum sa fim noi originali, pentru ca nu avem cultura muzicii dance, nu am format-o noi - muzica romanilor este cea usoara si cea populara. In rest, totul a fost importat: rock, house, dance, R & B - care nu prea merge - latino... - Ce anume te-a determinat sa alegi o cariera in domeniu? Intotdeauna am fost atrasa de muzica si am stiut de copil ca asta este ceea ce vreau sa fac in viata. Nu spuneam, ca alte fetite, ca vreau sa fiu medic, avocat sau profesor, ci cantareata. - Care a fost primul concert sustinut? Ce amintiri pastrezi de atunci? Un concert de care-mi amintesc intotdeauna cu placere - desi nu este primul - a avut loc in anul 2000, impreuna cu formatia 3 Sud-Est, care erau pe val atunci, aveau mare succes. Eram foarte emotionata si a fost o mare realizare pentru noi, tinand cont de popularitatea de care se bucurau atunci cei de la 3 Sud-Est. - Ai trac? Nu, am emotii numai la festivaluri gen Callatis, Mamaia, unde stiu ca publicul este mai matur, mai pretentios si te priveste cu totul altfel. - Daca tot a venit vorba... te-ar tenta sa participi la Eurovision? Nu, si n-as vrea ca argumentele mele sa sune ca o placa stricata... Dar am convingerea ca la asemenea festivaluri de anvergura - Callatis, Mamaia, Cerbul de Aur, Eurovision - cartile sunt deja facute de catre anumite persoane, care au interese... iar daca nu reprezinti un anumit interes, de orice natura ar fi el (nu neaparat fizic), nu te baga nimeni in seama. Asa ca nu vom participa prea curand. Cine stie, poate, intr-o buna zi, daca vom crede sau daca ni se va spune ca avem o sansa... - Care a fost prima distinctie obtinuta in muzica? Am participat la multe concursuri de viola, de corzi grave la Constanta... Nu am participat la multe concursuri pentru ca nu prea ma atragea latura instrumentala. Dar atunci studiam cate sase ore pe zi, incat ma taiasem la degete din cauza corzilor de vioara... Cu Impact am castigat o prima distinctie la Timisoara, iar acum am castigat la Callatis trofeul la sectiunea "Cea mai buna trupa dance". - Ai vreo superstitie? Nu, pentru ca eu consider ca, daca ai superstitii, devii vulnerabil. - Astazi, cand multe trupe se destrama uneori dupa numai cateva luni de la infiintare, care ai spune ca este secretul longevitatii trupei Impact? Multa seriozitate, multa intelegere intre noi, tolerarea defectelor inerente. Sigur ca se mai intampla ca eu si Rares sa ne mai certam, dar niciodata nu au fost scandaluri si nu s-au spus cuvinte grele sau injurii. Ne certam constructiv. Este o relatie asemanatoare cu o casnicie, si impartim totul in mod egal. Multe formatii au un lider si asta poate fi un dezastru, mai ales in cazul trupelor compuse din fete, insa la noi nici unul nu este mai presus. - Care sunt obiectivele tale pe termen scurt (studii, profesie, viata personala etc.)? Saptamana viitoare voi incepe scoala de soferi, vreau sa-mi iau apartament si masina. - Ce masina iti doresti? Pentru inceput vreau sa-mi iau una la mana a doua pentru ca nu as vrea sa risc, incepator fiind, sa lovesc o masina costisitoare. Am convingerea insa ca voi fi un sofer foarte bun. - Dar viata personala? Nu am de gand sa ma marit, daca asta ma intrebi. Eu nu cred in casnicie ca institutie. Este o contradictie aici pentru ca e culmea sa te duci la biserica si sa spui "pentru totdeauna", cand tu de fapt stii ca este posibil ca intr-un an sa divortezi. Nu este "pana la moarte", ci este "pana te plictisesti". Si atunci, de ce sa ma marit? Eu consider ca, daca doi oameni se inteleg foarte bine, nu au nevoie de contractul acela matrimonial. - E vorba ca majoritatea fetitelor se viseaza in rochie de mireasa... Nu se pune problema asa. Ma pot imbraca oricand intr-o astfel de rochie. Chiar am si facut-o de fapt, cand am fost la o expozitie de rochii de mireasa. Aratam superb iar rochia era extraordinara... - Care este cel mai mare compromis pe care ai fi dispusa sa-l faci pentru cariera ta? Muzica pe care o cant este un compromis suficient, pentru ca nu asta mi-as dori sa cant. Nu ca nu imi place sau ca urasc muzica asta, dar - daca ar fi dupa mine - as canta ceea ce interpreta Queen candva. - Dar ce nu ai face pentru cariera ta? Nu as fi in stare sa ofer favoruri sexuale, pentru ca nu am stomacul suficient de tare pentru asa ceva. Si in nici un caz nu as renunta la dragoste pentru muzica, pentru ca iubirea ma implineste in plan sufletesc. - Cum iti place sa-ti petreci timpul liber? Merg cu bicicleta, ies la film, in oras cu prietena mea Anca de la formatia Class... - Ce faci pentru a te mentine in forma? Fitness. Ma ajuta foarte mult, atat din punct de vedere mental, cat si fizic. Am inceput de cateva luni si merg zilnic la sala. Nu pot spune ca tin o dieta, dar incerc sa am grija sa nu mananc multe grasimi, prajeli, sau dulciuri. - In ce masura te regasesti in versurile melodiei "Babe"? In foarte mare masura... versurile sunt profund personale, eu le-am scris si sunt inspirate din ceea ce traiesc si simt eu. Este vorba de sentimentele mele pentru persoana pe care o iubesc. - Cum a fost primita de fani aceasta melodie? (N.R. - La aceasta intrebare a raspuns Anca). Asa cum s-a vazut, a fost foarte bine primita de fani. Este o piesa pentru toate categoriile de varsta si sunt convinsa ca va prinde si in strainatate. - Care a fost cel mai inedit concert sustinut / public de care ai avut parte? Cel din Viena. Am sustinut un concert nu pentru diaspora, ci pentru publicul vienez - care nu stia nimic, cine suntem noi, de unde venim, ce cantam si asa mai departe. Am mai cantat si la Chisinau, dar moldovenii ne cunosteau cat de cat - in special melodia "Ingerul meu" fusese foarte promovata. Insa am reusit sa-i cucerim pe toti, mai ales ca noi intepretam si melodii foarte cunoscute, cum ar fi "What's up" a celor de la 4 Non Blondes sau "We will rock you" a formatiei Queen. - Ce rol a avut familia in decizia ta de a deveni artista? Un rol major. Daca nu m-ar fi incurajat si sustinut parintii mei, nu stiu daca as fi ajuns unde sunt astazi. La liceu mi-au cumparat instrumente, tatal meu mi-a platit niste negative cand eram in liceu... Ai mei sunt foarte mandri de mine si ma sustin in permanenta.

Andreea Raicu: "Televiziunea m-a ales pe mine, si nu eu pe ea..."

O cunosti de cativa ani si te-ai obisnuit ca, indiferent de sezon sau de schimbarea grilei de programe, sa o vezi cateva ore saptamanal intr-o emisiune difuzata de postul de televiziune Prima TV. Spune ca televiziunea i-a dat multe insa, in acelasi timp, a pierdut din cauza ei cel putin o poveste de dragoste... Dupa doua editii Big Brother, "Reuniunea de clasa", "Ce vor fetele", "Totul pentru tine", incepand din aceasta toamna, Andreea va fi gazda unei noi emisiuni, "Mereu prieteni". Andreea ne-a povestit si despre preferintele sale in materie de moda, creatorii preferati fiind Irina Schrotter, Razvan Ciobanu si Maria Lucia Hohan. De curand, a descoperit un nou parfum, Eau d'Hadrien de la Annick Goutal, preferat si de Madonna sau Isabelle Adjani. Dar mai sunt multe aspecte despre care am stat de vorba si pe care ti-ai dori sa le cunosti... Care este povestea din spatele realizarii noii tale emisiuni? Titlul ales, "Mereu prieteni", este definitiv? E simplu, spun eu: e un show care va incerca sa convinga despre cat de important este sa ramanem "mereu prieteni". Emisiunea va aduce in studio vedete impreuna cu prietenii lor, oameni obisnuiti, care vor vorbi despre importanta prieteniei. Iar din cate stiu eu, da, acesta este titlul definitiv. In ce masura consideri ca aceasta emisiune se diferentiaza de altele, din peisajul mediatic romanesc? Care este elementul de noutate pe care il aduce? Dupa parerea mea, este singurul show de televiziune care invita vedetele sa apara alaturi de oameni care le sunt foarte apropiati, prietenii lor de suflet, fie ca acestia sunt tot persoane publice sau oameni obisnuiti. Pe de alta parte, le ofera telespectatorilor posibilitatea sa le cunoasca mai bine pe vedetele respective, sa le vada intr-o alta lumina, sa le inteleaga felul de-a fi si prin prisma prietenilor pe care ii au. Caracterul emotional al emisiunii e destul de puternic... Dar va fi, si o sa va convingeti de asta, si foarte multa distractie! Cum consideri ca te reprezinta noua emisiune? Ideea m-a cucerit instantaneu, pentru ca, pentru mine, prietenii, mai ales cei de suflet, sunt foarte importanti. Sunt parte din familie, ma doare daca pe ei ii doare si ma bucura fiecare bucurie a lor. Cred ca o persoana fara prieteni e un om sarac, indiferent de avutiile pe care le-a obtinut, indiferent de pozitia sociala pe care o are. Nu-mi va fi, deci, deloc greu sa fiu la carma unei emisiuni care vorbeste despre importanta prieteniei. Dimpotriva! Ce fel de probe vor sustine invitatii? In fiecare editie vor exista probe noi, create special pentru fiecare echipa in parte, probe prin care se vor dezvalui momente importante petrecute de vedeta si prietenii sai, in viata particulara. Testul de supravietuire va fi una din probele de foc ale emisiunii. Vor exista si probe in care prietenii vor trebui sa fie pe aceeasi lungime de unda cu vedeta. Spre exemplu, starurile vor povesti trei intamplari din care numai una este reala. Prietenii vor alege una dintre ele, dar aceasta trebuie sa fie si cea corecta. Unde si cum se vor desfasura filmarile exterioare? Filmarile exterioare se vor face in foarte multe locatii, care vor fi stabilite in functie de fiecare invitat. Poate fi vorba de un super-market, o cafenea, un salon de infrumusetare... Cum se desfasoara pregatirile pentru emisiune? Echipa de productie este aceeasi ca la "Ce vor fetele?"? Pregatirile sunt in plina desfasurare, se pun la punct ultimele detalii, decorul este in curs de finalizare si s-au filmat deja cateva materiale. Producatorul general al emisiunii este Adela Harnagea, cu care eu colaborez inca de la "Reuniunea de clasa", care are alaturi, desigur, echipa ei de la "Direct Target". A fost o mare bucurie faptul ca vom continua sa lucram impreuna, mai ales ca nu avem numai relatii profesionale, ci suntem si foarte bune prietene. La fel, sunt foarte apropiata si de restul echipei, imi face placere sa lucrez cu profesionisti adevarati si sunt sigura ca vom avea succesul scontat. Pentru noul proiect abordezi un nou look - care sunt stilistii cu care ai colaborat pentru acesta? Echipa cu care colaborez e aceeasi de foarte multa vreme. Vestimentatia va fi semnata, ca de obicei, de Irina Schrotter. De parul meu e "responsabil" Razvan Dobrescu, iar de machiaj ma ocup chiar eu, dar urmand indicatiile lui Alexandru Abagiu, un make-up artist care nu mai are nevoie de prezentare. Voi continua sa ma sfatuiesc si cu prietena mea, Ramona Voicu, pentru problemele de styling. Ti-a fost teama de schimbarea radicala a nuantei parului? Deloc! Am fost si mai blonda de atat si chiar mi-era dor de o nuanta mai deschisa. Oricum, am preferat sa ma joc cu culoarea parului, decat sa ma tund, desi, sigur, ar fi fost o transformare mai socanta. Mi-a luat insa ceva vreme sa ajung la aceasta lungime de par si nu m-am indurat sa-l tai. In ce masura s-au mulat emisiunile de pana acum pe personalitatea ta? Nu stiu daca termenul "mulat" e potrivit... In mod sigur, fiecare dintre ele a reprezentat o provocare, o ocazie de a mai invata ceva, de a capata experienta. Sunt fericita ca am avut posibilitatea de a prezenta emisiuni atat de diverse, pentru tipuri atat de diferite de public. Cred ca acest lucru m-a facut cunoscuta si placuta de catre oameni de toate varstele, ceea ce, pentru un om de televiziune, e foarte important. Daca insa vorbim despre preferinte, marturisesc ca ma motiveaza enorm emisiunile live, desi m-am temut multa vreme de ele. Au o emotie pe care nici un alt produs de televiziune nu ti-l da. Respecti cu strictete indicatiile primite in casca sau, in functie de context, ti se intampla sa mai si improvizezi? Daca da, in ce constau aceste interventii? Ma bucura intrebarea, pentru ca, sper eu, voi putea face lumina in aceasta problema. In casca nu-ti sopteste nimeni cuvant cu cuvant ce sa spui. Si nu-ti da nimeni indicatii despre cum sa reactionezi in fata unei anumite situatii. Rolul ei este acela de a putea mentine legatura cu regia pentru diversele detalii tehnice, cum ar fi, de exemplu, momentele de publicitate. Chiar daca unora le vine greu sa creada, vorbesc cu vorbele mele si reactionez asa cum simt de fiecare data. Imi asum si reusitele, si balbele, in egala masura. Un om de televiziune, mai ales unul care a facut emisiuni live, nu poate fi decat autentic, cu vorbele si cu reactiile care ii apartin si pe care le simte. Nici nu ar putea fi altfel, pentru ca publicul ar simti imediat despre ce e vorba. Imagineaza-ti! Cine crezi tu ca ar putea, in doar cateva fractiuni de secunda, sa si repete mot a mot ce aude in casca, sa si fie atent la cele ce se intampla in platou, sa si reactioneze in functie de situatia de acolo si sa si para relaxat sau firesc? Iti spun eu, NIMENI! Care este cea mai pregnanta amintire din cariera ta? Am multe amintiri frumoase, dar cele mai pregnante sunt, zic eu, cele legate de primul Big Brother. Am trait experiente de neuitat, iar show-ul acela a reprezentat un salt important pentru mine, din punct de vedere profesional. Care a fost momentul decisiv care te-a influentat in alegerea unei cariere in televiziune? Cariera in televiziune m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Asa ca, probabil, momentul decisiv este acela in care Adrian Sarbu m-a vazut intr-o prezentare de moda si a intuit ca am un anume potential pentru aceasta meserie. Care este cea mai inedita situatie cu care te-ai confruntat in direct? Eh, la BB2... Scena de sex in direct. A fost bulversant, trebuie sa recunosc, mai ales ca s-a intamplat dintr-o data, fara nici un semnal prealabil. In plus, exact atunci a existat si o defectiune tehnica, s-a intrerupt total legatura cu regia, unde oamenii erau la fel de bulversati, si a inceput nebunia! Ma straduiam sa raman cu un ochi la monitoare, sa vad daca mai avem legatura cu Casa, incercam, discret, sa comunic cu colegii mei si mai si comentam scenele, atat cat permitea minima decenta, cu invitatii din platou. Ce mai, a fost un balamuc de nedescris! Care a fost cel mai dificil invitat pe care l-ai avut? Nu am astfel de amintiri in legatura cu cei care, de-a lungul timpului, au venit la emisiunile prezentate de mine. Poate am avut eu noroc, nu stiu, dar toata lumea a venit cu toata placerea si s-a straduit ca emisiunea respectiva sa iasa bine. Ca unii au facut-o cu mai multa pricepere si altii cu mai putina, asta e, dar bunavointa a existat la toata lumea. Cititorii revistei FHM te-au pozitionat printre cele mai frumoase femei din lume. Ce faci pentru a te mentine in forma? Merg la sala, un obicei pe care l-am "capatat" in timpul primului Big Brother si pe care l-am pastrat, ca-mi si face bine, imi si place. Apoi, am grija de silueta, asa ca mananc sanatos si destul de supravegheat. Nu beau, am inceput sa si fumez mult mai putin... Ce a insemnat pentru tine experienta de a aparea in spoturi publicitare? In ce fel consideri ca te-a influentat aceasta? Nu stiu daca se poate vorbi despre influenta, dar, in mod cert, mi-a dat posibilitatea de a juca niste roluri. Mici, ce-i drept, dar e si asta o experienta, nu-i asa?! Cum se impaca munca in televiziune cu timpul tau liber? Prost, multumesc de intrebare! Glumesc, dar e si un adevar in gluma asta. In general, am un program destul de incarcat si-mi ramane putin timp doar pentru mine. Tocmai de aceea incerc sa profit in vacante, pentru ca sunt singurele momente in care imi permit luxul de a avea grija de mine. In restul timpului, incerc sa stau cat pot de mult cu familia mea si cu cei dragi mie, sa mai merg la un film sau in vreun club... Cam atat. Daca ai putea alege orice destinatie din lume pentru o vacanta, care ar fi aceasta? De ce? Orice destinatie cu nisip alb si mare de culoare turcoaz, aflata cat mai departe de casa. Asa cred eu ca arata Paradisul! Care este creatorul de moda preferat? In afara de Irina Schrotter, care stie perfect ce si cum imi place si imi vine bine, port cu mare placere tinute semnate Maria Lucia Hohan sau Razvan Ciobanu. Dintre creatorii straini, nu am preferinte constante. In general, port si imi cumpar lucruri care-mi plac si care cred ca mi se potrivesc. Cele mai noi achizitii, de exemplu, sunt semnate de Isabel Marant si Yohji Yamamoto. Ce parfum consideri ca te reprezinta? DKNY, parfumul pe care il folosesc de ani buni. Recent, am descoperit un parfum special, Eau d'Hadrien de la Annick Goutal, si am inceput sa-l folosesc in alternanta cu DKNY. Ulterior, am aflat ca Eau d'Hadrien este si parfumul preferat al Madonnei si al lui Isabelle Adjani. Care este cea mai mare ambitie a ta? Sa pot sa am grija de mine si de familia mea. Pana acum, am reusit! Cui ti-ar placea sa-i iei un interviu? De ce? Lui Brad Pitt. E singurul barbat trecut de 40 de ani despre care cred ca e atragator si as vrea sa pot constata ca e si in realitate asa, nu doar ca imagine publica. La ce a trebuit sa renunti in favoarea carierei in televiziune? La viata personala, deseori. Televiziunea mi-a dat multe, dar m-a facut sa pierd cel putin o poveste de dragoste.

Matthew McConaughey, un tip bine si un actor la fel de bun...

Poate ca numele sau nu iti spune foarte multe lucruri... Imaginea sa insa da. Este un tip bine, pe care cu siguranta l-ai remarcat in comediile romantice "How To Lose A Guy In 10 Days" (2003), "The Wedding Planner" (2001) sau "Ed Tv" (1999). Este genul de barbat care arata bine orice i-ai face si oricum l-ai imbraca (sau dezbraca...). Desi rolurile sale nu sunt (inca) de Oscar, este apreciat de catre producatori, regizori si colegii de breasla ca fiind unul dintre actorii de renume de la Hollywood, considerat a fi "mostenitorul" lui Paul Newman. Zambetul cuceritor si ochii albastri cu siguranta i i-a "furat"... Te va mira sa afli ca nici macar nu si-a dorit sa devina actor. Prima lui alegere in cariera a fost avocatura, specialitate pe care, de altfel, a si urmat-o la Universitatea din Texas, la Austin. Pe ultima suta de metri si-a dat insa seama ca actoria este ceea ce isi doreste sa faca si si-a schimbat specializarea. Mai departe, drumul i-a fost deschis spre Cetatea Filmelor... Actorul povesteste despre aceasta schimbare de planuri: "Nu am visat sa ajung actor. Pana la 21 de ani nici macar nu stiam daca se pot scoate cu adevarat bani din meseria asta. Mi-a luat ceva sa ma conving ca se poate. Insa m-am distrat atat de mult realizand primul film, incat m-am simtit ca si cum as scapa nepedepsit de ceva de care nu meritam sa scap. Dupa ce mi-am terminat facultatea si mi-am luat licenta, am inceput sa lucrez ca asistent de productie si, in paralel, incercam actoria cu degetul. Parea sa mearga - am inceput sa fiu angajat si de aici a pornit totul...". A castigat rapid faima dupa ce a jucat in productia sa cinematografica de debut, "Dazed And Confused", regizat de Richard Linklater in anul 1993. Insa filmul care l-a propulsat cu adevarat spre celebritate este "A Time To Kill" din 1996, la care se adauga si "Lone Star", realizat in acelasi an. Succesul obtinut de aceste pelicule il indicau pe Matthew McConaughey ca fiind unul dintre cei mai "fierbinti" si charismatici tineri actori de la Hollywood. Un actor care a vrut sa devina avocat... Matthew David McConaughey s-a nascut in data de 4 noiembrie 1969 in Uvalde, Texas, dar a crescut in Longview, acelasi stat. Este cel mai mic dintre cei trei fii ai lui Kay, o profesoara suplinitoare, si ai lui Jim, un afacerist in domeniul petrolier. A absolvit liceul local in anul 1988, exceland in sport si fiind numit de catre colegii sai din ultimul an "Cel mai aratos baiat". Pentru ca nu a dat nici un semn ca l-ar interesa afacerea cu petrol a tatalui sau (la care s-au alaturat mai tarziu cei doi frati ai sai, Pat - devenit apoi reprezentant comercial si Michael Rooster - actual actor) si pentru ca simtea nevoia unei schimbari de peisaj, a plecat in Australia, unde a stat si a muncit timp de un an. Reintors in America, s-a inscris la cursurile Universitatii din Texas, la Austin, dorindu-si initial sa devina avocat. Dar, dupa ce a descoperit, inainte de unul dintre examenele finale, o carte inspirationala a lui Og Mandino, "The Greatest Salesman In The World", si-a dat seama ca trebuie sa se specializeze in cinematografie. Ceea ce a si facut... Si-a inceput cariera in anul 1991, facandu-si aparitia in filme studentesti si in reclame aparute la televiziunile locale. De asemenea, a regizat si scurt metraje, cum ar fi "Chicano Chariots", in 1992. La un moment dat, cand se afla in barul unui hotel din Austin, s-a intalnit cu directorul de casting si producatorul Don Phillips, caruia i-a solicitat o slujba de asistent de productie. Insa Phillips l-a prezentat regizorului Richard Linklater, pentru urmatorul sau proiect. La inceput, Linklater a crezut ca Matthew este mult prea aratos pentru a interpreta rolul unui tip care alearga dupa fete de liceu, in drama "Dazed And Confused" din 1993. Insa l-a distribuit in acest film dupa ce actorul si-a lasat sa creasca barba si mustata. La vremea respectiva, McConaughey era deja absolvent al Universitatii din Texas, avand "la mana" diploma de licentiat in productie de film. Personajul sau trebuia initial sa rosteasca numai trei replici, dar rolul a crescut pana la 300 de replici, dupa ce regizorul l-a incurajat sa improvizeze mai mult. Matthew a reusit sa "obtina" un oarecare grad de imoralitate cu replici de genul: "Asta imi place mie la liceence: eu tot imbatranesc, ele raman la aceeasi varsta."... Phillips a declarat despre McConaughey: "Sa recunoastem - Matthew are cele trei lucruri care te fac un adevarat star: trebuie sa fii destept, trebuie sa ai talent si fetele trebuie sa isi doreasca sa se culce cu tine. El inscrie la toate trei categoriile, dar, in acelasi timp, este un tip care isi pastreaza calmul si este extrem de modest." Dupa aceasta pelicula, Matthew a jucat roluri secundare in numeroase filme, mai mult sau mai putin de calitate, facandu-si aparitia si in "The Return Of The Chainsaw Massacre" (1994), unde a interpretat un ucigas sadic si nebun, insetat de sange, iar in "Boys On The Side" (1995) a fost iubitul lui Drew Barrymore. Acest din urma film i-a adus o oarecare recunoastere, pregatind terenul pentru filmul din 1996, "Lone Star", regizat de John Sayles. McConaughey a facut o buna impresie in acest rol mic, dar decisiv, al mult iubitului serif al orasului, Buddy Deeds, ceea ce a dus mai departe la distribuirea sa in filmul lui Joel Schumacher, "A Time To Kill", adaptarea din 1996 a romanului lui John Grisham. Aici a jucat rolul unui tanar si idealist avocat, alaturi de Sandra Bullock, Samuel L. Jackson si Kevin Spacey. Desi pelicula nu a primit critici grozave, Matthew a reusit sa atraga atentia asupra sa. La auditiile pentru acest rol i-a "batut" pe Woody Harrelson, Brad Pitt si Val Kilmer... Iar regizorul Joel Schumacher a afirmat la evenimentul de lansare a peliculei ca Matthew ii aminteste de tanarul Marlon Brando: "Este original suta la suta. Nu cunosc pe nimeni ca el. Are o integritate innascuta si, da, o eleganta care iti sare imediat in ochi. Cu toate acestea, se vede ca exista si o latura periculoasa si usor extravaganta a personalitatii sale." Succesul si atentia presei l-au luat prin surprindere. Ca sa scape de jurnalistii insistenti, a plecat 15 zile in Peru. Actorul povesteste: "Intotdeauna am visat la asta. Am vrut sa navighez pe Amazon inca inainte sa stiu unde se afla. In primele trei sau patru zile a trebuit sa ma lupt cu monstrii mei interiori, sa imi infrang temerile. Apoi am invatat sa ma bucur de calatorie, care poate fi destul de salbatica si neasteptata uneori." Filme din ce in ce mai multe si mai bune... Urmatoarea sa aparitie a fost cea din "Contact" (1997), regizat de Robert Zemeckis, in care a jucat alaturi de Jodie Foster (filmul a fost finalizat chiar inainte de trecerea in nefiinta a marelui astronom Carl Sagan, autorul cartii dupa care a fost realizata aceasta adaptare pentru marele ecran). Vazand ca este candidat la "postul" de Baiatul de Aur al Hollywood-ului, pozitie intarita si de aparitia sa din luna august 1996 pe coperta revistei "Vanity Fair", McConaughey a urmat aceasta linie de succes, in mod paradoxal, cu o serie de productii de mica amploare, filme aproape neobservate. Asta pana cand a obtinut un rol in pelicula lui Steven Spielberg, "Amistad" (1997), o poveste bazata pe fapte istorice reale, despre sclavii africani care s-au revoltat impotriva autoritatii in anul 1839. Pentru acest rol a primit suma de 1 milion $... In anul 1998 a facut din nou echipa cu Linklater pentru "The Newton Boys", un film despre faimoasa familie de spargatori de banci, realizat in orasul natal al lui Matthew, Uvalde. Din distributie au mai facut parte Ethan Hawke, Skeet Ulrich si Vincent D'Onofrio. De asemenea, in aceasta perioada a scris, regizat si a jucat in scurt metrajul de 20 de minute "The Rebel" (1998). Mai mult decat atat, starul a facut echipa cu iubita sa din viata de zi cu zi, Sandra Bullock, ajutand-o la debutul sau regizoral, scurt metrajul "Making Sandwiches", care a fost lansat in acelasi an. In clipa in care a fost distribuit in filmul lui Ron Howard, "Ed Tv" (1999), Matthew McConaughey se afla deja in atentia presei de ceva vreme... Criticii remarcasera ca, in ciuda faptului ca este extrem de atragator si ca, pe deasupra, mai are si foarte mult talent, totusi actorul nu reuseste sa isi aleaga rolurile care sa il puna cu adevarat in valoare. Insa decizia de a participa in filmul "Ed Tv", in care personajul sau, un barbat care nu iese cu nimic in evidenta, permite unei retele de televiziune sa realizeze un show reality tv cu el, filmandu-l non-stop, s-a dovedit a fi una ceva mai fericita. Filmul a avut un relativ succes la box-office, actorul fiind laudat pentru interpretarea sa extrem de haioasa si sensibila a barbatului care nu stie in ce se baga... Pelicula a fost apreciata cu critici pozitive si, pana la sfarsitul anului, starul era deja "curtat" pentru o serie de proiecte, inclusiv cele ale propriei companii de productie, J.K Livin'. In octombrie 1999, McConaughey a devenit faimos si intr-un alt mod, dupa ce s-a opus arestarii sale, efectuata de catre politia din Austin, Texas. Autoritatile au primit reclamatii din cauza zgomotului excesiv de puternic ce se auzea din resedinta actorului - acesta canta extrem de tare la tobe bango... Mai mult decat atat, politistii l-au gasit pe Matthew in casa oferind vecinilor un recital in... costumul lui Adam... Desi si-a petrecut o noapte in arest, autoritatile au renuntat la acuzatiile initiale de consum de droguri - marijuana, mai exact... Despre acest incident, Matthew isi aminteste amuzat: "Toata lumea a inteles si a acceptat partea haioasa a povestii. Orasul Austin cu siguranta s-a distrat pe cinste! Daca nu as fi fost dezbracat, nu ar mai fi fost amuzant. Am fost primul care am inceput sa rad. Dar, la fel, ma gandeam: 'La naiba, nu vreau sa stau in inchisoare. Asta o sa o enerveze la culme pe mama!'" A platit o amenda de 50 $ pentru tulburarea linistii publice, dar nu a renuntat sa cante la aceste instrumente, fie imbracat, fie dezbracat (chiar daca de data aceasta cu perdeaua trasa...). Spune ca il relaxeaza: "Nu stiu daca sunt bun la ceea ce fac, dar suna ok pentru urechile mele." Anii 2000 il gasesc mai ocupat ca niciodata... Dupa ce s-a angajat in misiunea de a-i infrange pe nazisti in thriller-ul despre cel de-Al Doilea Razboi Mondial, "U-571", regizat in 2000 de catre Jonathan Mostow, actorul si-a "indulcit" performantele, facandu-si aparitia in comedia romantica "The Wedding Planner" (2001), pentru care a primit 5 milioane $. O comedie usoara, in care a avut-o drept partenera pe Jennifer Lopez si care nu l-a ajutat foarte mult sa isi puna in valoare talentul de actor de comedie sau de tragedie. Chiar si asa, McConaughey a ramas in atentia publicului, iar un asemenea film a reusit sa atenueze parerea pe care oamenii deja incepusera sa si-o formeze despre comportamentul sau bizar. Presiunea de a lucra pentru filmul "U-571" a fost insa semnificativa. McConaughey a declarat: "Pelicula 'U-571' este una extrem de serioasa, iar responsabilitatea realizarii ei a fost una uriasa, deoarece se bazeaza pe evenimente reale si, ca atare, este de asteptat sa apara unele conflicte."In schimb, filmarile pentru "The Wedding Planner" au fost mult mai relaxante: "A fost un film mai usor si nu atat de structurat ca acela anterior. Am obtinut rolul iubitului, cavalerul pe cal alb. Fiind o comedie romantica, am avut mai mult spatiu pentru improvizatie. Personajul meu este doctor, dar nu este o persoana pe care profesia o defineste. Este un film in care este vorba mai degraba despre relatiile de dragoste si despre felul in care cei doi pot ramane prieteni dupa despartire." Si, da, Matthew a pastrat o foarte buna si frumoasa relatie de prietenie cu fosta sa iubita, Sandra Bullock, la a carei casatorie cu Jesse James, un star de televiziune, a si fost prezent. Ii place foarte mult aura care inconjoara nuntile, chiar daca nu are planuri pentru propria casatorie: "Cand preotul intreaba daca cineva are vreo obiectie cu privire la casatorie sau cunoaste vreun motiv pentru care cei doi nu pot fi uniti pe veci, intotdeauna am avut dorinta aceasta uriasa de a ridica mana. Pana acum, am reusit sa ma abtin. Nu am nici cea mai vaga idee ce fel de nunta as putea avea... Si, da, mai intai trebuie sa gasesc o fata care sa vrea sa se casatoreasca cu mine..." Credem ca acest punct al problemei a fost rezolvat, avand in vedere evolutia relatiei sale cu Penelope Cruz... Rolul unui avocat indraznet din pelicula din 2001, "13 Conversations About One Thing", l-a determinat sa isi reevalueze felul in care priveste viata. Iar criticii de film au fost nevoiti sa isi schimbe parerea despre actorul excentric... In acelasi an, Matthew a facut din nou echipa cu colegul sau din "U-571", Bill Paxton, in pelicula "Frailty". La sfarsitul anului 2001 si la inceputul lui 2002, starul a primit, in sfarsit, aprecieri favorabile din partea presei, dupa ce a sarit in ajutorul a doua femei care au lesinat la Festivalul de Film de la Toronto, precum si in ajutorul unui inginer de sunet care a suferit o criza in timpul realizarii unui interviu pentru emisiunea "Access Hollywood", avand ca tema participarea sa in filmul "Reign Of Fire" (2002). Acesta este un thriller SF, in care joaca rolul unui vanator de dragoni. Desi aceasta productie cinematografica nu a starnit decat un interes moderat din partea criticii si nici la box-office nu a facut valuri prea mari, actorul principal a revenit in bunele gratii ale publicului. Matthew a decis apoi sa revina pe marele ecran intr-o lumina ceva mai blanda, jucand alaturi de Kate Hudson in comedia romantica "How To Lose A Guy In 10 Days" (2003). Pana in acest moment, Matthew considera ca acesta este filmul sau care a avut cel mai mare succes la public. In 2005 a jucat impreuna cu Penelope Cruz in pelicula "Sahara". Acesta este, de fapt, si filmul care le-a "facut cunostinta" celor doi actori, in prezent iubiti. Planurile lui McConaughey pentru viitorul apropiat nu sunt de neglijat: pentru anul in curs a finalizat productia "2 For The Money", filmeaza pentru "Failure To Launch" (2006), filmele "Tishomingo Blues" (anuntat pentru 2005) si "The Loop" (lansare in 2006) - in care joaca tot alaturi de Penelope Cruz - se afla in stadiu de pre-productie, iar tot in acest an si-a anuntat participarea in "Hammer Down" si "Dear Deliah". Faima si iubite pe masura... Un barbat bine cum este Matthew McConaughey nu putea sa aiba decat relatii cu femei frumoase. Si nu a dus niciodata lipsa dragostei in viata sa... In prezent, se intalneste cu Penelope Cruz, inca din vara anului 2004, dar printre femeile care au avut un rol in viata sa sentimentala se numara si Ashley Judd, Sandra Bullock - au avut o relatie cu intreruperi timp de doi ani si au ramas prieteni buni, si Patricia Arquette - povestea lor de dragoste a avut loc in 1994. A avut o relatie si cu o chelnerita cu 10 ani mai tanara decat el - Michelle Smith a fost partenera sa la Premiile Oscar din 2003. Despre Penelope Cruz si relatia lor nu are decat cuvinte de lauda: "Traiesc si respir prin intermediul ei. Stiu ca fiecare clipa care trece ar fi mult mai frumoasa daca as fi alaturi de ea 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana... Nu poti sa dormi, pentru ca vrei sa te trezesti dimineata si sa o vezi sau nu poti sa dormi, pentru ca este langa tine, in pat, si nu vrei sa adormi si sa nu o mai vezi." Cei doi s-au cunoscut pe platoul de filmare a peliculei "Sahara", insa povestea lor romantica a inceput abia dupa finalizarea productiei. Cei doi au fost fotografiati impreuna in Maroc, unde au avut loc filmarile, insa Matthew a declarat ca erau doar prieteni buni la inceput. Au devenit iubiti abia dupa ce lucrul la film s-a incheiat: "Cand am devenit un cuplu? Asta s-a intamplat dupa film. Am lucrat impreuna si nu era nimic romantic la faza asta, apoi am devenit prieteni si am inceput sa iesim mai mult, iar asta s-a transformat intr-o relatie foarte frumoasa. Pana acum, toate bune." Chiar daca relatia lor merge asa de bine, Matthew nu se gandeste inca la insuratoare: "Deocamdata am cinci degete care nu poarta nici un fel de inel... Viata este frumoasa, iar Penelope si eu suntem bine asa cum suntem." Actorul recunoaste ca el si Cruz traiesc momente de exceptie, "dar ca termenul 'mariaj' nu a fost inca pus in discutie." Un barbat care intelege ca in viata exista si dezamagire... Este un tip care se descrie pe sine ca fiind "un fel de cowboy" - este un spirit rebel si liber si prefera sa aiba intotdeauna alternativa de a sari in masina si de a pleca in excursii in intreaga tara. Duce o viata relativ normala, iar texanii ii respecta spatiul si viata private. Cand se afla acasa, merge in locuri in care este considerat a fi un "localnic", astfel incat nu atrage atentia unor eventuali "intrusi". O poveste interesanta este si cea legata de numele sau. Matthew a crescut in spiritul religiei metodiste, iar mama sa a ales special pentru el un nume biblic. Actorul isi aminteste zambind: "Cand eram la gradinita, un baiat a venit la mine si mi-a spus: 'Hei, Matt, hai sa ne jucam.' Mama l-a auzit si mi-a spus sa nu mai raspund niciodata in viata la numele 'Matt'. Si nu am mai facut-o, pentru ca mamei nu i-ar fi placut." Mama sa este si acum uimita de alegerea profesionala facuta de fiul ei: "Este atat de onest in tot ceea ce face si cu propria persoana, incat faptul ca reuseste sa isi iasa din 'piele' si sa devina altcineva ma uimeste. Insa cand coboara in strafundurile sufletului sau, nu mai poti ajunge la el. Mi-e mila de femeia care il va avea pentru ea. Ochii lui pot fi atat de patrunzatori..." Fratele sau, Michael Rooster, este cu 17 ani mai mare decat el, iar Pat, celalalt frate, doar cu sapte ani mai mare. "Inca insista sa imi spuna cat de usor am obtinut eu totul", rade McConaughey. A invatat foarte multe despre schimbarea norocului. Si-a facut foarte mari sperante pentru "Ed Tv" (1999), o satira despre televiziune ce evoca temele din "The Truman Show" (1998). Aici a jucat rolul unui "nimeni" care devine subiectul unui documentar live: "Filmul asta a fost promovat, a avut un buget considerabil si cu totii am crezut ca va fi primit foarte foarte bine. Am experimentat eu insumi acest succes care iti pica pe cap peste noapte, care nu era cu nimic diferit fata de ceea ce a simtit Ed. Asa ca a fost si un rol interesant de jucat." Nici "Amistad" (1997) al lui Steven Spielberg nu a dat lovitura la box-office, asa cum se astepta. "Acestea au fost dezamagiri pentru ca noi am crezut ca am facut niste filme bune. Dar nu poti face nimic in asemenea situatii, asa ca de ce sa iti pierzi timpul ingrijorandu-te care va fi soarta productiilor in care joci?", a explicat actorul. De altfel, filosofia sa in ceea ce priveste cariera este urmatoarea: "Fii calul de cursa lunga. Eu ma aflu in cea de-a treia runda dintr-o lupta cu 15 runde." Regizorul John Sayles, care a realizat si pelicula "Lone Star" din 1996 a lui McConaughey, a confirmat despre Matthew: "Tipul este o prezenta extrem de puternica. Nu exista nimic histrionic la el. Nu poate fi usor intimidat." Avem nevoie de eroi. Iar Matthew McConaughey este unul dintre ei: are acel tip de masculinitate care nu te ofenseaza prin aroganta si o ambitie care nu este revoltator de exagerata. Este un tip care stie ca reusesti in viata numai pe cont propriu: "Cred ca, daca te bazezi pe Destin, soarta se intoarce impotriva ta si te musca de fund. Responsabilitatea apare atunci cand iti creezi propria lume. Fie ca este vorba despre oamenii care te inconjoara, fie ca este vorba despre locurile pe care alegi sa le vizitezi, lucrurile pe care decizi sa le faci, trebuie sa fii responsabil. Cu cat esti mai responsabil, cu atat norocul iti surade. Este ca un cerc. Se intoarce mereu la tine." Stiai ca?... Dupa ce a stat un an in Australia, a adoptat accentul specific, de care a reusit cu greu sa scape. Prima lui aparitie actoriceasca a fost intr-o reclama pentru un brand de bere. A fost prima alegere a producatorilor pentru rolul principal din "Titanic" (1997). In pelicula "A Time To Kill" (1996) a fost distribuit initial in rolul lui Kiefer Sutherland, Billy Ray Cobb, insa, dupa ce a citit scenariul, a decis ca prefera rolul Jake Brigance. Astfel ca i-a solicitat regizorului Joel Schumacher o auditie-test privata. A calatorit in Peru dupa ce a terminat de filmat "A Time To Kill" (1996). Sportul sau preferat este golful. In 2005, "In Touch Weekly" a publicat un sondaj in urma caruia McConaughey a fost ales starul cu pieptul cel mai bine lucrat... Are in proprietate un ranch de 1.600 de acri de pamant in Texas, pe care l-a achizitionat cu 500.000 $. Are o resedinta in Malibu, cu vedere la Oceanul Pacific, pe care o imparte cu Miss Hud, cainele sau de companie, o corcitura de Chow cu Labrador. Tatal sau a murit in urma unui infarct in august 1992. Este un fan al muzicii lui John Mellencamp. In pelicula "A Time To Kill" a purtat un tricou al turneului lui Mellencamp, "Whenever We Wanted". S-a nascut in aceeasi zi cu Sean 'P. Diddy' Combs. A fost insotit la Premiile Grammy din 2005 de catre Penelope Cruz. Cei doi s-au cunoscut pe platourile de filmare pentru "Sahara" (2005). A calatorit prin America timp de o luna in rulota sa, promovand filmul "Sahara". Matthew isi pretuieste foarte mult independenta si libertatea de miscare pe care i-o da aceasta rulota. Prefera sa calatoreasca astfel, avand tot confortul la dispozitie, chiar daca serviciile nu se compara cu cele ale unui hotel de cinci stele... Mai mult decat atat, a declarat ca uraste hotelurile si chiar a plecat impreuna cu Penelope intr-o excursie cu rulota. Pana la cinci luni, mama lui Matthew, Kay, nu a stiut ca este insarcinata si a crezut ca sarcina este, de fapt, o tumora!