Florence Nightingale, femeia care a revolutionat lumea medicala

In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzit de ea, desi este considerata a fi o adevarata legenda - aceasta, in ciuda faptului ca razboiul din Crimeea a durat numai doi ani din cei nouazeci cat a trait Florence Nightingale, caci despre ea este vorba. Despre femeia care fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita ambitiei si devotamentului de care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat in institutii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de specialitate pregatit sa intervina in orice moment. Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au consacrat-o in domeniu si i-au asigurat un loc in istorie. De altminteri, in Londra exista un muzeu care ii poarta numele si unde se regasesc artefacte care i-au apartinut. Florence Nightingale s-a nascut pe 12 mai 1820 in Italia, din parinti britanici, iar numele ei a fost inspirat de orasul in care a vazut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte instarita, ea a avut sansa pe care extrem de putine femei o aveau la vremea respectiva - anume, aceea de a beneficia de o educatie ingrijita, intr-una dintre cele mai prestigioase universitati din lume, respectiv Cambridge. Micuta Florence a dovedit de la bun inceput reale abilitati academice si inclinatie spre studiu, iar dupa ce a terminat cursurile elementare, toata lumea se astepta ca ea sa se casatoreasca. De altminteri, de pretendenti nu ducea lipsa, dat fiind faptul ca era o fata foarte bogata, educata si, nu in ultimul rand, frumoasa. Dar planurile ei erau cu totul altele, la varsta de 17 ani declarand ca simte ca si-a gasit "menirea", ca urmare a faptului ca, spunea ea, ar fi primit un mesaj din partea Divinitatii. "Dumnezeu mi-a vorbit si m-a chemat in slujba Lui". Dat fiind faptul ca Florence nu era preocupata in mod deosebit de religie, nu s-a pus nici o secunda problema ca ar fi fost vreo mistica sau ca ar fi avut halucinatii. Aceasta inclinatie avea sa se manifeste incepand cu vizite tot mai frecvente in caminele de batrani si spitale, unde incerca sa stea cat mai mult timp in preajma surorilor medicale. Parintii ei au fost la inceput total impotriva dorintei fiicei lor de a deveni asistenta, pentru ca in secolul al XIX-lea aceasta profesiune nu era considerata ca fiind una "onorabila" (aceasta, pe langa faptul ca, daca Florence ar fi muncit, s-ar fi considerat ca familia ei este in pragul ruinei). Tanara a parut ca se supune parintilor sai si, abandonandu-si pe moment intentiile, a plecat intr-o excursie in strainatate impreuna cu doi prieteni. Cei trei au calatorit in Italia, Grecia si Egipt, insa la intoarcere Florence era mai hotarata ca oricand sa-si urmeze vocatia. In acest scop, ea s-a inscris la un curs de trei luni in domeniul asistentei medicale, ceea ce i-a permis sa ocupe un post de infirmiera, pe care nu l-a mai parasit pana in 1854.In anul 1854, in timpul razboiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat dovada de extraordinara sa capacitate de organizare. Conditiile din spitalele pentru soldatii englezi raniti in Crimeea erau cu adevarat jalnice, mai ales in acea situatie: lipsea ingrijirea medicala de specialitate, iar igiena era inexistenta. Deloc de mirare in aceasta situatie, tinerii soldati mureau in spital, chiar daca ranile lor nu erau letale, din cauza instalarii septicemiei. Pentru a imbunatati situatia, guvernul britanic a hotarat sa trimita pe cineva capabil care sa se ocupe de acest serviciu si anume pe Florence Nightingale. Aceasta, insotita de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de campanie pe data de 21 octombrie 1854.Florence si echipa sa s-au ocupat cu maxima rigurozitate de curatenia din spital, sterilizarea instrumentarului, procurarea de fese si pansamente din tifon, precum si de alimentatia, pana atunci cu totul improprie, a soldatilor. In urma acestor masuri, puse in practica extrem de riguros, mortalitatea in randul ranitilor s-a redus simtitor. Florence s-a dovedit a fi in acelasi timp si un bun psiholog, ea incurajand si redand speranta tuturor, scriind scrisori care ii erau dictate de pacienti incapabili sa se miste, veghindu-i intreaga noapte fara a accepta sa fie inlocuita, si reusind astfel sa aduca pe linia de plutire pacienti care fusesera considerati initial "fara speranta". Toate acestea i-au atras un respect enorm, admiratie si au facut-o sa fie indragita de intreaga armata britanica. Exemplul ei a fost ceea ce a dus la admiterea personalului medical de sex feminin in spitalele armatei, fapt care fusese pana atunci fara precedent. De asemenea, Florence Nightingale a fost cea care a ridicat asistenta medicala la rang de profesie de sine statatoare.Dupa terminarea razboiului, Florence Nightingale a primit o importanta recompensa financiara pentru serviciile aduse, fapt care i-a permis sa-si continue reforma, de data aceasta in cadrul spitalelor civile. Devenise o persoana cunoscuta si atentia opiniei publice era indreptata asupra ei. Capacitatea de organizare si contributiile sale din timpul razboiului au recomandat-o pentru a face parte din Societatea Nationala de Statistica.Dincolo de aceste aspecte insa, cea mai mare realizare a vietii ei (si in acelasi timp, motivul pentru care numele ei a ramas in istorie) il constituie faptul ca a facut pasul decisiv in ceea ce priveste recunoasterea profesiunii de sora medicala si, de asemenea, a fondat prima scoala de profil, ale carei cursuri si examene practice se desfasurau in spitalul St. Thomas din Marea Britanie. Ea si-a dedicat tot restul vietii activitatii acestei scoli, imbunatatind in permanenta conditiile de studiu si baza materiala didactica. Cursurile concepute si predate de ea au fost traduse in unsprezece limbi straine si reprezinta si in prezent un material de studiu nepretuit.

Biletele pentru concertul lui George Michael, cele mai ieftine din Europa

Pe data de 31 mai 2007 va avea loc unul dintre cele mai importante evenimente artistice ale anului. Concertul sustinut de George Michael va avea o durata de aproximativ doua ore (si, in functie de reactia publicului, se poate prelungi), va fi integral live, cu orchestra si backing vocals, si va contine aproape toate hiturile sale din ultimii 25 ani, inclusiv cele din perioada Wham!.In deschiderea show-ului, va avea loc un recital de asemenea live, care va dura in jur de 30-40 minute, sustinut de Loredana si intitulat "Pop Greatest Hits".Potrivit organizatorilor, biletele se vor pune in vanzare incepand cu data de vineri, 30 martie 2007, ora 10,00. Exista 5 categorii de bilete, plus cea de VIP, dupa cum urmeaza: VIP - 280 RON (aceasta categorie include accessul auto si parcarea); Categoria I - 180 RON - Tribuna a II-a; Categoria a II-a - 150 RON - Teren, in fata scenei, denumita "Circle of Faith"; Categoria a III-a - 130 RON - Tribuna I; Categoria a IV-a - 120 RON - Peluza; Categoria a V-a - 90 RON - Teren, a doua jumatate.Este remarcabila atitudinea lui George Michael, care a fost de acord ca biletele din Romania sa fie oferite la cele mai mici preturi din Europa. Oraganizatorii atrag insa atentia publicului ca acest lucru ar putea cauza si o serie de inconveniente in ceea ce priveste disponibilitatea biletelor."Este foarte posibil ca o mare parte din bilete sa fie cumparate din strainatate. In acest moment - in premiera - exista posibilitatea de a se achizitiona asa-numitele Travel Packages. Ii sfatuiesc pe romani sa ia in considerare acest lucru, intrucat s-ar putea intampla ca imediat dupa punerea in vanzare a biletelor, sa nu mai gaseasca locuri libere in categoria dorita", a precizat Stefan Morosanu, directorul general al companiei Modus Production."European 25 Live Tour" este un turneu asteptat de 15 ani: atat a trecut de la ultimul turneu George Michael pana la debutul 25 Live Indoor Tour, in data 23 septembrie 2006. Biletele pentru seria de spectacole s-au vandut imediat ce datele concertelor au fost anuntate: doar cateva zile au fost suficiente pentru a epuiza toate locurile pentru show-urile programate in Europa - ba chiar, in Marea Britanie au fost depasite toate asteptarile, biletele fiind epuizate in numai cateva ore.La scurt timp dupa startul turneului, in luna noiembrie a anului trecut, George Michael a lansat si albumul "Twenty five", editat pentru a celebra cei 25 de ani de cariera ai artistului. Pe langa cele mai bune piese din toti acesti ani, albumul mai cuprinde 4 noi realizari: "An Easier Affair", "This Is Not Real Love", "Understand" si o varianta noua, reorchestrata, a hitului "Heal The Pain", de aceasta data alaturi de un alt monstru sacru, Paul McCartney."25 Live Tour" s-a bucurat deja un mare succes, fapt demonstrat atat de show-urile care au avut loc in prima parte a turneului, cat si de nominalizarea obtinuta de George Michael la Brit Awards 2007, la categoria "Cel mai bun concert live al anului".Spectacolul aduce o conceptie unica asupra spectacolului muzical, o dovada in acest sens fiind si cele 34 de camioane gigant care ambaleaza intreaga productie si care vor sosi la Bucuresti, special cu aceasta ocazie. Pe scena, alaturi de George Michael, va urca si o impresionanta orchestra.

Adriana Trandafir, o pesimista? Nu, o optimista trecuta prin viata!

Urmarind-o la televizor si pe scena, nu este greu sa ne dam seama ca este o persoana extrem de energica, iar atunci cand am cunoscut-o, m-am gandit ca expresia "iute ca prasnelul" pare sa fi fost inventata pentru ea. Adriana Trandafir a stiut intotdeauna sa raspunda "Prezent!" provocarilor profesiunii sale, pe care o iubeste, chiar si atunci cand actoria i-a cerut cel mai scump pret cu putinta.De curand, Adriana Trandafir a devenit una dintre "piesele de rezistenta" ale postului de televiziune Kanal D, unde realizeaza si prezinta, de luni pana vineri, emisiunea "Confidenta". Totodata, colaboreaza cu Teatrul de Comedie si cu Teatrul "Constantin Tanase", este director artistic al companiei de teatru D'aya si presedinta a Fundatiei Maria Tanase. Intr-adevar, parca nu oboseste niciodata...Pentru Adriana, emisiunea "Confidenta" este o provocare si, asa cum ne povesteste ea, a fost aleasa de la bun inceput pentru postul de prezentator, pentru obtinerea caruia se vehiculasera initial multe nume cunoscute."Sincera sa fiu, am fost mirata ca am ajuns 'in carti'. Au circulat multe nume, dar eu am fost aleasa. Domnul Mehmet Kucuk, caruia ii multumesc, a fost sigur inca de la prima discutie ca sunt cea mai buna prezentatoare pentru aceasta emisiune. Nu a pariat, a mers la sigur, desi nu vazuse nici un spectacol de-al meu. Intalnirea cu el a reprezentat momentul de gratie al anului 2006", spune Adriana.Formatul emisiunii, asa cum se difuzeaza in Turcia, a atras-o din primul moment. "Era o emisiune interactiva, unde participau invitatii, publicul din sala si publicul telespectator, si toti voiau acelasi lucru: sa ajute un om aflat intr-un impas sau sa lamureasca o problema a cuiva care nu i-a gasit solutia, ori sa gaseasca raspuns la o intrebare. Atat specialistii, cat si oameni simpli care s-au confruntat cu problema respectiva, pot sa dea sfaturi. Am fost convinsa ca pot face aceasta emisiune.De altfel, prima mea intrebare cand am vorbit cu angajatorul a fost nu 'cat?', ci 'ce trebuie sa fac?'. Emisiunea este universal valabila oriunde in lume, pentru ca aduce in lumina reflectoarelor oamenii simpli cu probleme mari. Ceea ce am adus noi in plus fata de emisiunea de la Istanbul este ca am chemat in studio personalitati pe care vrem sa le cunoastem dincolo de profesie - cu trairi, cu rabufniri, cu 'nisip in dinti' - pentru ca oamenii au senzatia ca persoanele din viata publica nu au sentimente, nu au inima, traiesc deasupra pamantului cu zece centimetri, ceea ce nu este adevarat. Prin aceasta emisiune incercam sa le cunoastem pasurile, necazurile si modul in care le-au solutionat", relateaza actrita.Una dintre provocarile emisiunii consta in faptul ca, pentru prima data, Adriana Trandafir se gaseste si in postura de realizator. "De cealalta parte a barierei, adica in spatele camerei, este mult mai greu decat imi inchipuisem. Eu am avut un mare noroc, in sensul ca producatoarea mea - Laura Petrache - este un om cu care ma inteleg si din priviri, suntem pe aceeasi lungime de unda, isi cunoaste foarte bine meseria si, impreuna cu alte trei fete din echipa, am fondat o mica 'familie'. A pune pe picioare o televiziune in Romania este un pariu greu de castigat, concurenta este foarte dura, iar ultimul cuvant il va avea publicul. As vrea sa o mentionez si pe Irina Radu, directoarea de programe care a reusit intr-un timp extrem de scurt sa puna pe picioare acest proiect, care este foarte ambitios si important pentru intregul trust"."Confidenta" - o emisiune care actioneaza asupra unor mentalitati de comunicare invechite"Emisiunea 'Confidenta' nu este o 'sueta'; dimpotriva, e ceva foarte serios. Incercam sa aflam toate detaliile despre cazul respectiv, sa-l 'instrumentam' si sa-l si ajutam pe omul respectiv - fie rezolvandu-i problema, fie ajutandu-l sa inteleaga din ce cauza s-a intamplat totul, astfel incat sa fie atent la eventuale repercusiuni, fie indrumandu-l si aratandu-i unde a gresit. Iar eu nu pot sa fac aceasta singura, asa incat apelam la specialisti: psihologi, medici, ministri, primari, care trebuie sa raspunda intrebarilor noastre, in direct. Ceea ce s-a si intamplat, sa stii ca pana acum am avut usile deschise si am rezolvat cazuri dificile. Noi incercam sa ajutam oamenii, le respectam intimitatea in sensul ca nu dezvaluim mai mult decat sunt ei dispusi sa spuna. Prin aceasta emisiune actionam si asupra unor mentalitati retrograde legate de comunicare pentru ca, iata, suntem in mileniul trei si orice lucru nespus, cumulat si contorizat, duce la un final cumplit.Este foarte greu sa-i faci sa vorbeasca; nu ne-am nascut intr-o tara libera si inca suntem supusi unor mentalitati gresite, unor preconceptii, unor inhibitii, de care ne descatusam foarte greu. Oamenii simpli vorbesc despre problemele lor cu mai multa usurinta, dar am avut surpriza sa vad ca si oamenii a caror viata este pusa adesea sub lumina reflectoarelor nu pot sa fie foarte deschisi si dispusi sa discute despre necazurile lor".Un exemplu in acest sens este Teodora Bertzi, secretar de stat in problemele de adoptie ale Romaniei. Adriana a invitat-o in emisiune in calitate de specialist, pentru ca avea niste cazuri in care erau implicati copii parasiti sau infiati."Era vorba despre destramarea unei familii si eu spuneam ca, iata, Teodora Bertzi are o viata de familie fericita, alaturi de sotul sau si de copii. Iar ea mi-a dat un raspuns incredibil: 'Sa stii, Adriana, ca viata mea nu-i atat de roz cum crezi tu'. Am fost socata si i-am spus: 'Teodora, mi-ai facut o confesiune si nu stiu ce sa fac...', iar ea mi-a raspuns 'Invita-ma intr-o emisiune si-ti voi raspunde'. Am invitat-o si am aflat ceea ce nu stiam, desi eu ii cunosc pe amandoi de multi ani: ca ea a mai fost casatorita. Mi-a povestit despre calvarul vietii ei inainte de casatoria cu Ducu si ce a insemnat prima iubire, prima casatorie si primul divort... Sau am aflat despre actorul Alexandru Bindea, care a trecut prin disperarea a doi ani de somaj, avand o familie de intretinut. Dincolo de rasul lui, am aflat despre tristetile sale.Iata ca-mi dezvalui de fapt o alta fateta a emisiunii mele, a structurii mele - de fapt, cred ca aceasta este oglinda structurii mele: sunt o femeie trista, plina de umor", surade Adriana, iar zambetul sau ii confirma spusele.Dat fiind ritmul sustinut de lucru si complexitatea emisiunii, mai are timp Adriana Trandafir sa se dedice teatrului? "Recunosc, atunci cand am semnat contractul si am acceptat sa fac aceasta emisiune, am avut senzatia ca as mai putea sa ma ocup si de teatru, sa ma mai implic in proiecte noi. Drept pentru care am si incercat sa am un proiect pentru festivalul de la Sibiu (mai exact, sa sustin un recital in limba germana dupa un text foarte dificil, de D.R. Popescu) dar cu durere spun ca mi-am dat seama ca nu pot. Am incercat, am invatat noptile, dar mi-am dat seama ca mi-e imposibil"."Liber profesionista sunt, dar timp liber nu am"Adriana Trandafir a ales sa schimbe macazul din punct de vedere profesional, intr-un moment cand multi altii nu ar fi avut curajul necesar. Dar ea si-a asumat acest lucru si timpul i-a demonstrat ca a facut o alegere buna. "Dupa ce am implinit 50 de ani am ales sa nu mai fiu angajata teatrului Odeon, deci dupa 28 de ani am renuntat la statutul de actrita angajata si am incercat sa 'trec in haiducie' si sa devin liber profesionist. Nu e deloc usor, dar in acelasi timp am primit foarte multe propuneri si au aparut multe oportunitati. Liber profesionista sunt, dar timp liber nu am. Pentru multi, gestul meu a fost de neimaginat: cum adica, la 50 de ani, dupa 28 de ani de fidelitate, sa spui 'Nu mai vreau sa functionez asa'? Am avut si motive personale, despre care nu voi vorbi insa niciodata pentru ca eu sunt un om de bun-simt, care gandeste pozitiv si nu ma intereseaza sa acumulez energii negative. Am vrut sa demonstrez ca sunt o actrita talentata si ca nu vreau sa fiu directoare sau sefa de cadre; vreau sa fiu actrita si sa vin la teatru cu bucurie pentru ca arta izvoraste din bucurie...Am continuat lucrul cu compania de teatru D'aya unde sunt director artistic si am facut patru spectacole, cu care am fost in turnee in intreaga lume: India, Coreea, Australia, Iordania, Portugalia, Egipt, Italia, unde am avut spectacol la Vatican. De asemenea, joc rolul principal in doua piese la Teatrul de Comedie: 'Chirita ot Barzoieni' si 'Cand vine barza', doua spectacole absolut extraordinare, care imi aduc mari bucurii. Am fost si invitata de teatrul "Constantin Tanase" sa joc in piesa 'Bufonii regelui', alaturi de cele mai mari nume ale teatrului de revista din Romania. Asa se face ca am ramas o ambasadoare a teatrului romanesc", conchide actrita.Adriana imi spune ca, stand de vorba cu mine, realizeaza ca se regaseste printre putinii artisti care au prins ultimul vagon al trenului tineretii. "La varsta asta, fiind cea mai tanara dintre batrani si cea mai batrana dintre tineri, as fi putut sa raman intr-un 'dolce far niente', numai ca eu nu sunt asa. Ca dovada, am terminat acum facultatea de Comunicare manageriala si resurse umane, am dat o multime de examene, si nu e simplu sa te-apuci de asa ceva la 50 de ani. Stii de ce-am facut-o? Bunica mea spunea, cu multa intelepciune: 'Ca sa fii destept, trebuie sa stii unde esti prost'. Mi-am dat seama ca vremurile s-au schimbat si cu cat detii mai multa informatie, cu atat poti sa te descurci mai bine.Am tras o linie si am facut socoteala, cum spunea poetul, si am inteles ca dupa 50 de ani, cand alti oameni nu mai au nimic inainte si nimic in urma, trebuie sa o iau de la capat. Iar un nou inceput poate fi mai greu, dar poate fi si salvator. Aproape ca am primit propuneri mai multe ca niciodata, poate pentru ca mi-am schimbat si genul - joc roluri de mame si sotii, eu care inainte fusesem 'Domnisoara Nastasia', 'Maria Tanase'"...Retrospectiv privind lucrurile, Adriana spune ca in ceea ce o priveste, 2006 a fost un an foarte ciudat. "Daca as fi pesimista, ar trebui sa spun ca am fost somera. Oricum, despre pesimist se spune ca e un optimist trecut prin viata. Am invatat ca, atunci cand Dumnezeu iti inchide o usa iti deschide o fereastra, pentru ca dupa acest an foarte greu au venit multe propuneri care imi arata ca sunt un om viu, ca 'functionez' si ca lumea ma iubeste"."Copiii din ziua de azi stiu cu precizie ce vor"Adriana are doi copii, Stefan, in varsta de 16 ani, si Maria Speranta, care a implinit de curand 7 ani. Chipul Adrianei se lumineaza atunci cand vine vorba despre ei. "Stefan vrea sa devina avocat de drept maritim international. Aceasta generatie stie exact ce vrea. Maria Speranta are 7 ani, iar ea negociaza in avantaj - adica ea nu spune, cum ziceam eu cand eram de varsta ei 'Mama, vreau si eu papusa aia', ea spune 'Mami, uite cum facem; tu imi cumperi papusa si eu mananc la pranz, e bine?', iar eu cedez, pentru ca vreau sa manance la pranz, din cand in cand!", se amuza Adriana.Oare ce parere ar avea daca ei vor dori sa urmeze tot actoria? "Eu n-as vrea ca Maria sau Stefan sa urmeze cariera mea, pe care nici eu n-as mai urma-o daca ar fi sa-mi iau viata de la inceput; pretul este foarte mare, iar viata e atat de scurta, incat merita sa te bucuri de fiecare clipa. Or, in meseria asta nu te mai poti bucura de fiecare moment, viata noastra e tot timpul in galop.Noi, actorii, trebuie sa invatam in fiecare zi - ma crezi ca eu calc si invat, sau merg cu autobuzul ca sa pot sa invat pentru ca altfel nu mai am timp? Este un galop ucigator, un galop care duce spre nicaieri cateodata... De aceea mi-as dori ca ei sa aiba o meserie care sa le lase timp si pentru ei. Actoria este o profesie extraordinar de frumoasa, dar tristetile sunt direct proportionale cu bucuriile si realizarile. Uite, justitia de pe pamant a hotarat ca dupa divortul meu, Stefan sa fie incredintat tatalui pentru simplul motiv ca eram actrita. Daca as fi fost o simpla muncitoare la Apaca, bineinteles ca mi-ar fi ramas copilul. Eu am platit pretul cel mai crunt cu putinta pentru aceasta meserie. Ma gandeam ca poate ar trebui sa-mi fac un fel de testament prin care sa le spun copiilor mei cat de rau imi pare ca n-am putut sa stau cu ei atat cat mi-as fi dorit si car ar fi meritat. Eu am observat ca Maria Speranta a crescut in ziua cand am vazut ca nu mai folosea scaunelul pentru a ajunge la chiuveta. Parca ieri am nascut-o...".Leopoldina Balanuta si Maria Tanase, doua personalitati care au marcat-oMa intreb care au fost oamenii care au influentat-o pe Adriana de-a lungul vietii sale si imi spune ca lista e lunga, ar fi dificil sa se opreasca asupra cuiva anume. "Nu pot sa nu o mentionez pe Leopoldina Balanuta, care mi-a fost un adevarat mentor spiritual si de care mi-e foarte dor, dar despre care sunt convinsa ca ma vede de acolo, de sus. Intr-un interviu, Leopoldina a spus despre mine un lucru pe care nu multi l-au sesizat... anume, acela ca structura mea este de mare tragediana, si acesta este adevarul".Adriana Trandafir a infiintat Fundatia Culturala "Maria Tanase", ea fiind o admiratoare ferventa a grandioasei interprete. "Atunci cand spunem 'Romania', alaturi de Enescu, de Constantin Brancusi, Iorga sau Eminescu, Maria Tanase isi are cu siguranta locul sau... A plecat, ca orice geniu as spune, din talpa taranului roman, din firul ierbii si a ajuns sa fie pasarea maiastra a neamului romanesc".Intalnirea cu Maria Tanase, "Privighetoarea din Carpati""Am cunoscut-o cand eram copil. Aveam vreo cinci ani, eram acasa, in gradina si tata mi-a spus ca ar trebui sa mergem la caminul cultural, ca vin artisti de la Bucuresti. Tin minte ca era toamna; am smuls din gradina niste crizanteme, tata m-a luat pe umeri si am mers pe ulita spre caminul cultural. De vreme ce tata ma tinea pe umeri, am vazut autobuzul sosind. Erau Ioana Radu, Maria Tanase, Rodica Bujor, Ion Luican, Emil Gravris, Maria Lataretu... Au intrat in sala de spectacol iar eu, fiind mica, m-am dus pana la 'buza' scenei si m-am uitat in sus. Cand a cantat Maria Tanase, stateam acolo jos cu florile in mana, iar ea m-a vazut si-a zis "Uitati-va la fata asta, are ochii ca mine, cat doua campii de verzi, mi-a luat florile, m-a luat in brate si m-a sarutat. Atunci nu mi-am dat seama ce se intampla cu mine... acum realizez ce moment de gratie am trait atunci.Prin activitatea la aceasta fundatie, vreau ca amintirea Mariei Tanase sa ramana in permanenta vie. Indiferent unde esti si ce esti, ministru sau simplu taran, si daca ti-e rusine ca esti roman, cand o auzi pe Maria Tanase uiti de toate grijile si necazurile si esti mandru de radacinile tale, pentru ca, asa cum spunea chiar ea, 'Lemn bun, lemn rau, tot cenusa! Importanta e flacara!'".

Will Smith a esuat la Oscaruri, dar promite

Il poti vedea pe marile ecrane romanesti in cea mai noua pelicula a sa, "In cautarea fericirii" ("The Pursuit Of Happyness"), regizata de Gabriele Muccino, film in care joaca alaturi de Thandie Newton si de fiul sau, Jaden Christopher Syre Smith. Este o productie cinematografica pentru care a fost nominalizat la Premiile Academiei Americane de Film la categoria Cel mai bun actor in rol principal, Oscar pe care l-a pierdut in fata lui Forest Whitaker ("The Last King Of Scotland"). Desi nu a repurtat succese rasunatoare la cea de-a 79-a editie a Oscarurilor, Will Smith ramane un actor care promite mult si care face dovada faptului ca poate sa sustina un rol dramatic, plin de tensiune si de emotie, in mod natural si aproape fara efort.De la rap si hip-hop la actorie...Will Smith, pe numele sau complet Willard Christopher Smith Jr., este cel de-al doilea copil din cei patru ai lui Caroline si Willard C. Smith Sr. Viitorul star a crescut in West Philadelphia si a urmat Liceul Overbrook din Winfield, Pennsylvania. In anii de liceu s-a "ales" cu porecla "Prince", "eticheta" pusa datorita felului in care reusea intotdeauna sa iasa din incurcaturi, cu sarmul sau incontestabil. In cinstea anilor de scoala petrecuti in aceasta legendara institutie de invatamant, starul si-a numit compania de productie Overbrook Entertainment.Student eminent, Will a decis sa urmeze si cursurile institutiei Julia Reynolds Masterman Laboratory and Demonstration School din Philadelphia. Mai tarziu, a refuzat o bursa pentru Institutul de Tehnologie din Massachusetts, dupa ce s-a hotarat sa isi inceapa cariera muzicala.Dupa ce l-a intalnit pe Jeff Townes la o petrecere, cei doi au inceput sa cante cu numele de scena DJ Jazzy Jeff si Fresh Prince. Cand artistii in devenire au inceput sa castige tot mai mult in popularitate, Smith a reusit sa "faca", dar si sa cheltuiasca foarte multi bani pe o casa, masini si bijuterii, ceea ce l-a adus in pragul falimentului cand abia implinise 20 si ceva de ani.Din fericire insa, in 1989, l-a intalnit pe Benny Medina, care i-a propus realizarea unui serial de comedie inspirat din viata traita in Beverly Hills. Lui Smith i-a placut la nebunie ideea, la fel cum s-a intamplat si cu reteaua de televiziune NBC, care a lansat in 1990 sitcom-ul "The Fresh Prince Of Bel-Air". Povestea era simpla - practic, Will isi interpreta propriul rol: un smecheras care isi petrece timpul pe strazile din West Philly si care este, brusc, "transplantat" in Beverly Hills. Serialul a avut un succes notabil la public si a reusit sa ramana in top timp de sase sezoane.Totusi, privind in urma, starul nu este deloc multumit de prestatia sa din acea perioada, in special din primul sezon de filmari: "Ma straduiam atat de mult. Invatam pe dinafara tot scenariul, apoi mimam replicile fiecarui personaj, in timp ce toti ceilalti vorbeau. Cand ma uit acum la episoadele de atunci, vad ca este dezgustator. Interpretarea mea era groaznica."Intre timp, Smith a mai jucat in filme pentru marele ecran in care valoarea sa a fost remarcata de criticii de specialitate, asa cum s-a intamplat cu pelicula "Six Degrees Of Separation", din 1993. O data cu recunoasterea pe care a primit-o datorita filmului de actiune "Bad Boys" (1995), cariera in cinematografie a lui Will era deja frumos trasata si conturata. Will a inregistrat un succes major cu blockbuster-ul "Independence Day" (1996). Se spune ca personajul interpretat de el, capitanul Steven Hiller, a fost inspirat din rolurile facute de Harrison Ford, eroul sau de pe marile ecrane. Sursa de inspiratie a reprezentat-o, in special, felul in care Ford l-a jucat pe Han Solo in "Star Wars" (1977), precum si in sequel-urile acestui proiect.Acest film a fost urmat de o serie impresionanta de pelicule, dintre care mentionam: "Men in Black" (1997), "Bad Boys II" (2003), "I, Robot" (2004), "Shark Tale" (2004) - voce, "Hitch" (2005) si "The Pursuit of Happyness" (2006). In plan se anunta productiile cinematografice "I Am Legend" (2007), la ale carui filmari lucreaza in prezent, "Tonight, He Comes" (2008), aflat in stare de pre-productie, si pelicula anuntata pentru anul 2008, "Time Share". Daca te intrebi ce il caracterizeaza pe Will Smith in cariera, atunci probabil ca cel mai la indemana raspuns il reprezinta rolurile de politist sau agent al serviciilor secrete, insa actorul se descurca la fel de bine si in comediile in care pare sa se simta cel mai mult in largul sau. In plus, actorul a demonstrat ca rolurile dramatice cu ceva "carne" si profunzime ii pot veni "manusa", ca si cele care l-au facut celebru, din filmele de actiune. Smith este mult mai fericit cu statutul sau de actor decat cu cel de cantaret: "Este ceva complet diferit sa fii actor. Un rapper trebuie sa fie sincer cu el insusi, pana la capat. Dar a fi actor inseamna sa schimbi ceea ce insemni, de fapt. Te transformi intr-o persoana complet diferita. Devii o alta persoana."Insa ce ar fi devenit Will daca nu s-ar fi "facut" artist sau actor? "Electronist sau ceva legat de computere. Am fost intotdeauna bun la matematica. Probabil ca eu as fi fost tipul care ar fi inventat telecomanda, daca as fi trait pe vremea aia."Will Smith, familist convinsStarul a intalnit-o pe sotia sa, Jada Pinkett Smith, cand aceasta a dat probe pentru rolul iubitei sale din sitcom-ul "The Fresh Prince Of Bel-Air" (1990). Pana la urma, rolul i-a revenit lui Nia Long. El si Jada s-au casatorit pe 31 decembrie 1997 si au impreuna doi copii, Jaden Christopher Syre Smith, nascut in 1998, si fetita Willow Camille Reign Smith, nascuta in 2000, cu o greutate la nastere sub limita normala, respectiv mai putin de trei kilograme. Will a fost intotdeauna un familist convins. Este un tata excelent pentru copiii sai, iar acest lucru se vede la fiecare aparitie publica a familiei Smith. Actorul a declarat in legatura cu acest subiect: "Cred cu adevarat ca un barbat si o femeie care cresc impreuna o familie reprezinta cea mai pura forma de fericire pe care o putem experimenta. Esti mult mai puternic atunci cand partenerul tau de viata este puternic. Cred cu adevarat ca nu exista pentru mine o alta femeie in afara de Jada. Dintre toate femeile pe care le-am intalnit - si am cunoscut cateva... -, nimeni nu ma poate 'struni' si manevra asa cum o face Jada. O data ce simti ca cineva ti-a intrat in suflet, nu mai exista nici o competitie. Oricat de minunate ar fi alte femei, oricat de mult te-ar tenta, din punct de vedere sexual... eu nu mai plec nicaieri. Asta este. Nu imi pot imagina ce mi-ar putea oferi altcineva."De asemenea, actorul a fost anterior casatorit cu Sheree Smith - din 1992 pana in 1995. Cei doi au divortat si au impreuna un copil, Willard Smith III, alintat Trey, care s-a nascut in decembrie 1992. Divortul i-a golit buzunarele lui Will de 900.000 $, la care se adauga 24.000 $ pe luna pentru cheltuielile de intretinere a copilului, ceea ce inseamna 288.000 $ pe an... Intrebat daca isi mai doreste si alti copii, Smith a raspuns: "Vreau sa ma opresc la cinci."...In 2002, actorul planuia sa se mute impreuna cu familia intr-o casa noua. Pentru a usura "tranzitia", a purtat o discutie cu fiul sau, Jaden - dupa cum afirma Will, el este "cel sensibil" dintre copii -, pe care l-a intrebat ce simte in legatura cu "locuitul intr-o alta casa". Ochii lui Jaden s-au umplut de lacrimi, dupa care a intrebat: "Eu, de unul singur?...". Smith povesteste: "L-am linistit si am inceput sa ii impachetez eu lucrurile."Melanj artistic, premii si recunoastere... Cum Will si-a inceput cariera in primul rand ca solist de muzica rap, trebuie sa mentionam si cateva dintre cele mai importante distinctii pe care le-a obtinut in aceasta faza a dezvoltarii sale artistice: a obtinut un Premiu Grammy pentru piesa "Summertime", iar in 1989 a primit primul Grammy acordat vreodata pentru Cea mai buna interpretare rap, cu melodia "Parents Just Don't Understand", pe care a cantat-o impreuna cu partenerul sau, Jeffrey A. Townes (mai bine cunoscut sub numele de scena Jazzy Jeff). Will Smith a devenit si primul artist rap si hip-hop care a ajuns sa fie nominalizat la Premiile Academiei Americane de Film. Insa in vara lui 2003, a renuntat la contractul de inregistrari cu Columbia Records, dupa vanzarile modeste ale celui de-al treilea album al sau, care i-a purtat numele, o compilatie a celor mai de succes piese ale sale.Printre hobby-urile sale se numara sahul si, in cazul in care nu stiai, Smith vorbeste fluent spaniola. De asemenea, este un mare fan al trupei de heavy metal melodic suedeze, cu enorm succes in tara natala, dar mai putin cunoscuta in America, Soilwork.In anul 1998, a fost ales de revista "People" unul dintre Cei mai frumosi 50 de oameni din lume. In 2003, a ajuns pe locul al doilea in Topul 10 al starurilor de box office ale anilor '90, top realizat de Star TV. In 2005, s-a clasat pe locul al 15-lea in topul Primii 25 de idoli de televiziune ai adolescentilor, realizat de "TV Guide".Tot in anul 2005, in numarul special "Stele din constelatia noastra", revista "Premiere" l-a plasat pe locul 44 in topul Cele mai mari staruri ale tuturor timpurilor. In Top 100 VH1 Cele mai bune tinere vedete, Smith s-a instalat confortabil pe locul 66. De asemenea, detine recordul la Kids Choice Awards - starul a castigat de sase ori acest premiu.In ceea ce priveste Top 50 Power, realizat in 2006 de revista "Premiere", Smith a obtinut un venerabil loc 14. In 2005, se clasase pe locul al 18-lea. Este al doilea cel mai bine cotat actor din acest punct de vedere, in fata sa aflandu-se doar Tom Cruise.Ce sa mai spunem despre salariul pe care Smith a ajuns sa il primeasca pentru fiecare rol pe care il joaca?... Actorul a plecat de la 50.000 $ primiti in 1992 pentru "Where The Day Takes You", ajungand in prezent la cifre astronomice... Iata care a afost evolutia starului pe plan financiar - "Made in America" (1993) - 100.000 $, "Six Degrees of Separation" (1993) 500.000 $, acesta fiind si filmul care i-a adus recunoasterea criticii, "Bad Boys" (1995) - 2.000.000 $, "Independence Day" (1996) si "Men in Black" (1997) - fiecare cate 5.000.000 $.O data cu pelicula "Enemy of the State" (1998), Smith a intrat in categoria actorilor care "sar" de 10 milioane $ pe film. Pentru acest proiect, starul a primit 14.000.000 $, "The Legend of Bagger Vance" (2000) - 10.000.000 $, "Ali" (2001) - 20.000.000 $, "Men in Black II" (2002) - 20.000.000 $ si 10% din profituri, "Bad Boys II" (2003) - 20.000.000 $ si 20% din profituri, "I, Robot" (2004) - 28.000.000 $...Esecuri si succese...In 1999, a refuzat rolul Neo din "The Matrix", care i-a revenit ulterior lui Keanu Reeves. Mai tarziu, actorul a declarat ca, din intreaga sa cariera, cel mai mult regreta faptul ca a dat cu piciorul acestei sanse... Smith isi aminteste despre acest lucru: "'Da, sigur. The Matrix. Computerele au cucerit lumea. Cred ca mai bine m-as apuca sa fac celalalt film bun...'". Actorul se referea in acest caz la "Wild Wild West", care a fost o adevarata dezamagire la box office, spre deosebire de "The Matrix", care a devenit o franciza de miliarde de dolari...Filmul pe care regreta cel mai mult ca l-a facut este... "Wild Wild West" (1999). Smith a primit pentru rolul sau 7 milioane $. Culmea, Will a cantat cateva replici "Wild Wild West" varului sau de pe micul ecran, Carlton, in perioada realizarii sitcom-ului "The Fresh Prince Of Bel-Air". Actorul avea sa realizeze acest proiect sase ani mai tarziu...Starul povesteste despre experienta filmului: "Cea mai mare infrangere si cea mai mare suferinta emotionala prin care am trecut ca actor a fost in momentul in care 'Wild Wild West' a ajuns la 52 de milioane de dolari. Filmul nu era bun. Si durea ingrozitor sa ajungi la 52 milioane $ si sa stii ca proiectul nu este bun."In toate filmele sale, a integrat replica "Aw, hell no!", o fraza asemanatoare replicii "clenci" a lui Arnold Schwarzenegger, "I'll be back!".Pana in 22 octombrie 2006, si-a asigurat un loc in Cartea Recordurilor pentru cele mai multe aparitii publice intr-un interval de 12 ore - in data de 22 februarie 2005, starul a participat la trei "premiere" pentru pelicula sa "Hitch", in Manchester, Birmingham si, in final, Londra. Recordul sau a fost depasit de cel al actorilor germani Jurgen Vogel si Daniel Bruhl, care au participat la patru premiere de film, cu una mai mult decat Will.Smith a fost luat in considerare pentru rolul din Mr. Smith din pelicula "Mr. & Mrs. Smith" (2005), inainte ca Brad Pitt sa fie distribuit.In versurile piesei rap din 1998, "Gettin' Jiggy", Will Smith spune ca boxerul Muhammad Ali va ajunge sa il numeasca "The Greatest" ("Cel mai bun"). Doi ani si jumatate mai tarziu, Smith detinea rolul principal in filmul "Ali" (2001). In legatura cu schimbarile fantastice pe care corpul sau le-a suferit in timpul antrenamentelor si pregatirilor pentru acest rol, actorul a declarat: "Sunt Viagra umana. Sunt Willagra. Acum sunt o masina de sex. Sunt innebunit dupa asta in fiecare secunda a zilei. Sotiei mele ii place la nebunie."Intamplari amuzante cu Will Smith...Cand Will era inca adolescent, tatal sau il avertiza adesea si ii spunea sa nu se bazeze pe noroc in viata, de vreme ce acesta nu exista - doar munca asidua si devotamentul ii vor aduce rezultate satisfacatoare si succesul dorit. Smith isi aminteste: "Intotdeauna imi spunea asta cat se poate de clar: 'Ocupa-te de un singur lucru, concentreaza-ti intreaga atentie asupra lui. Daca faci un singur lucru bine, restul va veni de la sine...'".Actorul a adaugat: "Dupa week-end-ul cu lansarea filmului 'Independence Day', care a inregistrat recorduri la incasari, tatal meu m-a sunat si mi-a spus: 'Tii minte cand ti-am spus ca tot ceea ce trebuie sa faci este sa muncesti din greu si atunci poti avea tot ce iti doresti? Iti amintesti cand ti-am spus ca nu exista noroc?'. Eu am spus: 'Da, tata, imi aduc aminte.'. El mi-a zis: 'Toate astea sunt tampenii. La naiba, esti tipul cel mai norocos pe care l-am cunoscut in viata mea!'"...Sa nu uitam insa ca, in momentul in care agentul i-a aranjat lui Smith o auditie pentru "The Cosby Show", actorului ii era teama sa se prezinte la intalnire...Intr-una din zilele de filmari de la "Bad Boys II", Will a fost nevoit sa filmeze din nou cateva scene, din cauza unor incurcaturi de productie. Actorul s-a dus glont la regizorul Michael Bay, l-a amenintat cu degetul si i-a spus: "Esti un tip norocos! Daca filmul asta ar fi fost 'Ali', iar eu as fi fost incins dupa antrenamente, ti-as fi tras acum o mama de bataie!".In timpul realizarii videoclipului pentru piesa lui Smith, "Summertime", o minge de baschet "topaia" de colo-colo pe platou, in timp ce camerele de luat vederi inregistrau cateva imagini pentru scena funky petrecuta pe strada. La un moment dat, Smith s-a ghemuit la pamant, cu picioarele larg desfacute, pentru a primi pasa. Insa a calculat gresit traiectoria mingii, care a sfarsit prin a-l lovi direct... intre picioare! Scena, din cauza careia a avut nevoie de 15 minute pentru a-si reveni, este cat se poate de vizibila in videoclip!Si, un ultim aspect amuzant despre Will Smith - desi starul a pretins ca danseaza "excelent", sotia sa, Jada Pinkett, a afirmat exact contrariul: "Asta este singurul lucru pe care puiul meu nu stie sa-l faca."...

Martin Scorsese, marele castigator al Oscarurilor-surpriza 2007

In data de 25 februarie, Academia Americana de Film si-a desemnat castigatorii, intr-un spectacol de exceptie, organizat, ca de obicei, la Kodak Theater din Los Angeles. Gazda celei de-a 79-a editii a Oscarurilor, Ellen DeGeneres - actrita de comedie, prezentatoarea unui talk-show de renume din America si debutanta in rolul sau de "animatoare" a Oscarurilor - a facut oficiile ceremoniei, introducand publicului celebritatile care au inmanat castigatorilor mult ravnitele statuete. Seara a fost plina de surprize, iar pariurile facute de cinefili si de critici au fost rasturnate de alegerile votantilor Academiei.In sfarsit, dupa o cariera impresionanta, dar lipsita de trofeul de aur, in ciuda numeroaselor nominalizari ("Raging Bull", "Goodfellas", "Casino"), realizatorul de filme Martin Scorsese a fost incununat cu Oscarul pentru Cel mai bun regizor pentru pelicula sa, "The Departed". Premiul i-a fost inmanat regizorului de catre cei trei prieteni ai sai, Francis Ford Coppola, George Lucas si Steven Spielberg, o pleiada de nume grele care au defilat pe scena Kodak Theater intr-o seara de exceptie. "The Departed" este, de altfel, marele castigator al serii - productia cinematografica a primit Premiul Academiei si la categoriile Cel mai bun montaj - Thelma Schoonmaker, Cel mai bun scenariu adaptat - William Monahan si Cel mai bun film al anului, cea mai importanta distinctie a festivitatii. Pentru aceasta din urma categorie, filmul a concurat cu "Babel", "Letters Form Iwo Jima", "Little Miss Sunshine" si "The Queen". Gheata a fost sparta de Oscarul acordat la categoria Cea mai buna scenografie. Nicole Kidman si Daniel Craig au fost invitati pe scena pentru inmanarea trofeului, iar prima surpriza a serii a devenit filmul "Pan's Labyrinth" ("El laberinto del fauno"), care a obtinut Premiul Academiei cu ajutorul echipei formate din Eugenio Cavalero si Pilar Revuleta. Filmul mexican a primit onorurile si la categoria Cel mai bun machiaj, trofeul fiind acordat dupa un numar comic, presarat cu glume la adresa nominalizatilor, in interpretarea actorilor Will Ferrell, John C. Reilly si Jack Black.Abigail Breslin si Jaden Christopher Syre Smith au acordat premiile la categoria Cel mai bun scurtmetraj de animatie - castigatorul a fost canadianul Torill Kove, cu al sau "The Danish Poet", si Cel mai bun scurtmetraj - "West Bank Story", film regizat de Ari Sandel. Cel mai bun montaj de sunet i-a revenit filmului de razboi regizat de Clint Eastwood, "Letters From Iwo Jima" - castigatori Allan Robert Murray si Bub Asman, iar Oscarul pentru Cel mai bun mixaj de sunet a fost obtinut de echipa tehnica de la "Dreamgirls", formata din Michael Minkler, Bob Beemer si Willie Burton. Alan Arkin, bunicul din "Little Miss Sunshine", a fost o noua surpriza a serii - starul a obtinut Oscarul pentru Cel mai bun actor in rol secundar, iar premiul i-a fost oferit de catre Rachel Weisz, castigatoarea de anul trecut a Oscarului pentru Cea mai buna actrita in rol secundar. Dintre cele trei filme de animatie nominalizate la Premiile Academiei, "Happy Feet" a fost ales de votantii institutiei americane de film sa plece acasa cu ravnita statueta. Cameron Diaz, vocea din seria "Shrek", a fost cea care i-a inmanat Oscarul regizorului George Miller. Oscarul pentru Cel mai bun scenariu adaptat a fost cel de-al noualea premiu al serii si a fost acordat de catre Helen Mirren si Tom Hanks scenaristului William Monahan, cu al sau "The Departed". Premiul Academiei Americane de Film pentru Cele mai bune costume nu putea fi prezentat decat de doua specialiste in ale modei, actritele Emily Blunt si Anne Hathaway, partenere in pelicula "The Devil Wears Prada" - trofeul i-a revenit Milenei Canonero, pentru costumele filmului "Marie Antoinette". Guillermo Navarro a fost recompensat de catre membrii Academiei (si de catre Gwyneth Paltrow...) cu Oscarul pentru Cea mai buna imagine ("Pan's Labyrinth"). Tom Cruise i-a oferit lui Sherry Lansing un Oscar onorific, pentru actiunile umanitare intreprinse de-a lungul intregii sale cariere. Naomi Watts si Robert Downey Jr. au prezentat castigatorii categoriei Cele mai bune efecte speciale - John Knoll, Hal Hickel, Charles Gibson si Allen Hall pentru "Pirates Of The Caribbean: Dead Man's Chest". Desi "Pan's Labyrinth" (Mexic) a fost favorit la categoria Cel mai bun film strain, Oscarurile au tinut din nou sa ofere surprize cinefililor din intreaga lume - castigatorul a fost "The Lives Of Others" (Germania). Celelalte trei filme care au concurat alaturi de cele mentionate anterior la aceasta sectiune prezentata de Cate Blanchett si Clive Owen au fost: "After The Wedding" (Danemarca), "Days Of Glory (Indigenes)" (Algeria) si "Water" (Canada).Lui George Clooney i-a revenit onoarea de a anunta unul dintre premiile importante ale serii, respectiv Oscarul pentru Cea mai buna actrita in rol secundar. Dintre actritele nominalizate - Adriana Barraza ("Babel"), Cate Blanchett ("Notes On A Scandal"), Abigail Breslin ("Little Miss Sunshine"), Jennifer Hudson ("Dreamgirls") si Rinko Kikuchi ("Babel"), castigatoarea a fost o Jennifer Hudson extrem de emotionata. Desi a avut opt nominalizari la premiile Oscar, "Dreamgirls" s-a dovedit a fi o mare dezamagire a serii - in afara de acest premiu cu ceva mai multa greutate, pelicula nu a reusit sa obtina decat un premiu tehnic, respectiv cel anuntat anterior, pentru Cel mai bun mixaj de sunet.Cel mai bun scurtmetraj documentar a fost ales "The Blood Of Yingzhou District", in regia lui Ruby Yang si Thomas Lennon. Jerry Seinfeld a prezentat Oscarul pentru Cel mai bun documentar, trofeu obtinut de "An Inconvenient Truth", regizat de Davis Guggenheim.Ennio Morricone a fost omagiat de intreaga sala, in picioare, in momentul in care Clint Eastwood i-a oferit Oscarul onorific pentru Intreaga Cariera. Momentul emotionant a fost subliniat de catre Celine Dion, care a interpretat o piesa in cinstea celebrului muzician. Gustavo Santaolalla ("Babel") a fost rasplatit cu Premiul Academiei pentru Cea mai buna coloana sonora originala - distinctia a fost acordata de catre Hugh Jackman si Penelope Cruz. Melodia "I Need To Wake Up" (compozitoare si interpreta Melissa Etheridge) din documentarul "An Inconvenient Truth" a primit Oscarul pentru Cea mai buna melodie originala - premiul a fost oferit de catre Queen Latifah si John Travolta.Tobey Maguire si Kirsten Dunst i-au oferit lui Michael Arndt ("Little Miss Sunshine") Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original. Will Smith si Kate Winslet i-au inmanat Thelmei Schoonmaker ("The Departed") Oscarul pentru Cel mai bun montaj.Cea mai buna actrita in rol principal a fost aleasa favorita Helen Mirren, pentru rolul sau din filmul "The Queen". Vedeta a mai concurat la aceasta categorie cu Penelope Cruz ("Volver"), Judi Dench ("Notes On A Scandal"), Meryl Streep ("The Devil Wears Prada") si Kate Winslet ("Little Children"). Nominalizarile au fost prezentate de catre Philip Seymour Hoffman. Lupta pentru Cel mai bun actor s-a dat intre Leonardo DiCaprio ("Blood Diamond"), Peter O'Toole ("Venus"), Ryan Gosling ("Half Nelson"), Will Smith ("The Pursuit Of Happyness") si Forest Whitaker ("The Last King Of Scotland"). Trofeul i-a fost acordat acestuia din urma de catre Reese Witherspoon. Cei trei mari realizatori de filme - George Lucas, Francis Ford Coppola si Steven Spielberg - au facut, in sfarsit, "dreptate" la Oscaruri, acordandu-i prietenului lor, "Marty" Scorsese, premiul pentru Cel mai bun regizor. Jack Nicholson si Diane Keaton au avut onoarea de a anunta Cel mai bun film al anului - acelasi "The Departed" al lui Scorsese, alaturi de care s-au mai aflat in competitie "Babel", "Letters From Iwo Jima", "Little Miss Sunshine" si "The Queen". O seara incununata de succes pentru intreaga echipa de la "The Departed", care a obtinut patru Oscaruri din cinci nominalizari.

Nellie Melba - expresia unui miracol detestat

Pe numele sau adevarat Helen Porter Mitchell, Nellie Melba a fost una dintre cele mai talentate si... nu iubite, ci adorate soprane ale tuturor timpurilor. S-a nascut in 1861 la Melbourne (oras de la care si-a "imprumutat" si pseudonimul cunoscut in intreaga lume), provenind dintr-o familie cu traditie muzicala. A urmat cursurile unei prestigioase scoli de fete, unde aptitudinile ei deosebite s-au facut remarcate imediat.Viata ei a fost marcata de multiple furtuni si controverse, atat in plan personal, cat si profesional. S-a casatorit cu fiul unui baronet si au avut impreuna un copil. Insa, cu toate ca mariajul lor a durat "pe hartie" aproape 20 de ani, in realitate cei doi s-au separat dupa numai doi ani.Nellie Melba nu era o persoana careia sa i se potriveasca statutul de femeie casatorita, dupa standardele (sau mai bine zis, rigorile) vremii. Acest lucru ar fi implicat sa fie casnica, sa nu iasa din cuvantul sotului sau si sa se dedice cresterii si educatiei copilului. Dar ea iubea aventura, calatoriile si, mai presus de acestea, isi dorea sa faca performanta ca soprana. Ceea ce a reusit, desi a fost "pusa la stalpul infamiei" de catre toate rudele sale, pentru ca si-a abandonat familia in favoarea carierei.Destinul ei de soprana a inceput sa se contureze in anul 1886, cand a calatorit impreuna cu familia sa la Londra, intentionand sa se inscrie la o scoala de muzica. Neavand succes insa, a plecat la Paris, unde o cunoscuta profesoara de canto, Mathilde Marchesi, a audiat-o si a fost de acord sa-i indrume pasii, tot ea fiind cea care a convins-o sa adopte un nume de scena.Restul este mai mult sau mai putin istorie, cum se spune... Nellie Melba a cantat pe toate marile scene ale lumii, fiind decorata de doua ori in Marea Britanie - aceeasi tara care ii refuzase initial dreptul de a se afirma ca atare.Adorata si detestata...In pofida vocii sale caracterizata de unii critici ca fiind "nepamanteana" si a admiratiei de care se bucura pretutindeni, Nellie Melba a ramas cunoscuta inclusiv pentru temperamentul sau dificil si coleric; nu o data, s-a intamplat ca organizatorii spectacolelor sale sa fie pur si simplu exasperati de pretentiile sale, de multe ori absurde.Daca nu-i erau satisfacute toate pretentiile, ameninta ca nu va mai aparea pe scena si acesta era de fiecare data argumentul infailibil. Considera ca trei cuvinte: "Sunt Nellie Melba", sunt suficiente pentru a i se satisface orice capriciu - si de cele mai multe ori, asa se si intampla. Nu suporta sa aiba rivali si din acest punct de vedere era de un individualism feroce.Astfel, a ramas antologica o seara din octombrie 1907, cand a aparut pe scena de la Covent Garden alaturi de tenorul John McCormack, pentru care spectacolul respectiv reprezenta debutul in Londra. La sfarsit, cand ovatiile au invadat sala si cei doi au iesit la rampa, McCormack s-a inclinat impreuna cu Nellie, care insa l-a imbrancit cu putere si a suierat printre dinti: "Nimeni nu se inclina alaturi de Melba!".De asemenea, se impune mentionat si faptul ca Nellie Melba refuza din principiu sa inregistreze pentru emisiuni radiofonice (a facut-o, de exemplu, in 1920, pentru inventatorul radioului - Guglielmo Marconi), dar apoi nu a mai fost de acord si a refuzat alte oferte, argumentand ca... in felul acesta, lumea ar putea sa o asculte gratuit. Fapt care contravenea conceptiilor sale.In cazul in care grandoarea unui artist ar putea fi cuantificata prin ura acumulata de catre colegii de breasla, atunci Nellie Melba a fost cea mai mare cantareata a tuturor timpurilor. Nenumarati artisti au avut experiente cel putin neplacute cu ea: Titta Ruffo, Rosa Ponselle, John McCormack, Luisa Tetrazzini, Frances Alda sunt numai cativa dintre artistii care, desi ii respectau vocea, ii admirau imens munca si prestatiile, spuneau ca este o persoana "ingrozitoare".Celebrul tenor Enrico Caruso si-a razbunat partial colegii, in timpul unei reprezentantii a operei "Boema", cand, chipurile in gluma, i-a turnat in palma un sos fiebinte, in timp ce intona (conform partiturii), versul "Ce manuta rece ai, lasa-ma s-o incalzesc putin".Cu toate acestea insa, Nellie Melba a facut si gesturi nobile, ajutandu-i cateodata in cariera pe tinerii interpreti - baritonul John Brownlee este unul dintre acestia, de asemenea si soprana Stella Power, a carei voce semana destul de mult cu a ei, motiv pentru care i se spunea "Mica Melba". Din pacate insa, Stellei i-a lipsit ambitia lui Nellie, motiv pentru care si-a abandonat in curand cariera, dedicandu-se vietii de familie.Dupa ce s-a retras din activitaea artistica, in 1928, a parasit Europa, calatorind in Egipt, unde insa a contractat o febra deosebit de agresiva, din care nu si-a mai revenit pe deplin niciodata. A murit in 1931, ca urmare a unei septicemii (cauzata, se pare, de o interventie de chirurgie plastica), iar cortegiul de masini care au insotit-o pe ultimul drum depasea un kilometru..."Piersici Melba" si "Melba Toast"Cine nu a auzit oare de savurosul desert denumit "Peches Melba"? Acesta a fost inventat la inceputul secolului trecut, de catre celebrul maestru bucatar Auguste Escoffier. Acesta lucra la hotelul Savoy din Londra, unde locuia in acea perioada si celebra soprana, care sustinea spectacole la Covent Garden. Intr-o zi, Nellie l-a invitat pe Escoffier sa audieze spectacolul "Lohengrin", din fosa scenei (portiunea care desparte scena de sala si este rezervata orchestrei), Melba interpretand rolul Elsei.Drept multumire, a doua zi bucatarul a creat un desert special, care sa aminteasca de emblematica lebada ce apare in primul act al spectacolului. Desertul este compus din piersica si inghetata de vanilie, acoperit cu un strat subtire de zahar pudra, servit in cupa de argint si ornat cu bucati de gheata, decupate in forma de lebada".Bineinteles ca "Peches Melba" sunt preparate de atunci in restaurantele de lux din intreaga lume, dar fara lebedele sculptate in gheata. Reteta este, de fapt, foarte simpla. Ingredientele sunt urmatoarele: sase piersici coapte, un kilogram de inghetata de vanilie, 150 de grame de zahar pudra si 250 de grame de zmeura proaspata sau dulceata de zmeura.Piersicile se tin cateva secunde in apa fierbinte si apoi in apa rece, ca sa se poata decoji.Ulterior, se presara cu zahar pudra si se dau la rece. Intre timp se pregatesc cupe de argint in care se pune la inceput inghetata, apoi cu grija se asaza piersicile si se orneaza cu piure de zmeura."Melba Toast" este o felie de paine foarte subtire si uscata, servita alaturi de supa sau salata, ori cu branza topita. Produsul a luat numele celebrei soprane in 1897 cand, fiind foarte bolnava, Nellie tinea o dieta stricta, in care painea prajita astfel reprezenta un aliment de baza.

Leonardo DiCaprio revine in forta

A cunoscut succesul o data cu lansarea "Titanic"-ului in 1997 si a vrut sa renunte la actorie din cauza atentiei exagerate pe care mass-media i-au acordat-o dupa aceasta pelicula. Ne bucuram ca nu a facut acest lucru, pentru ca altfel nu l-am mai fi putut vedea in unele dintre cele mai interesante si noi productii cinematografice, cum ar fi "The Departed" al lui Martin Scorsese (regizor nominalizat la Premiile Academiei 2007 si film care concureaza la Oscarurile din 25 februarie 2007 la categoria Cel mai bun film) si "Blood Diamond", regizat de Edward Zwick. Pentru acest din urma proiect, actorul este nominalizat la premiile Oscar pentru Cel mai bun actor.Leonardo DiCaprio nu ar fi el daca viata sa nu ar fi presarata cu numeroase intamplari mai mult sau mai putin amuzante... Este pretul pe care il platesti atunci cand ajungi celebru si esti mereu in ochii presei si ai publicului... Iar Leo, cum il alinta fanii si prietenii, este unul dintre cele mai bine cotate staruri de la Hollywood, fiind platit cu sume exorbitante pentru rolurile pe care le face: "The Aviator" (2004) si "Catch Me If You Can" (2002) - cate 20.000.000 $ pentru fiecare pelicula, "Gangs of New York (2002") - 10.000.000, plus profituri din incasari, "Titanic" (1997) - 2.500.000 $, "The Basketball Diaries" (1995) - 1.000.000 $.Astfel de salarii uriase i-au permis actorului sa isi aleaga rolurile care l-au interesat si l-au atras cel mai mult, permitandu-i sa se dezvolte in cariera. Dupa cum spune starul, actoria este o bucurie: "Cel mai bun lucru la actorie este ca pot sa ma pierd intr-un alt personaj si chiar sa fiu platit pentru asta. Este un beneficiu extraordinar. In ceea ce ma priveste, nu stiu sigur cine sunt. Pare ca ma schimb in fiecare zi. Totusi sa nu ganditi nici un moment ca sunt exact ca vreunul dintre personajele pe care le joc. Tocmai de aceea se numeste actorie."Pataniile sale de la filmari merita povestite. Asa cum i s-a intamplat cu regizorul Martin Scorsese, la filmarile de la "Gangs Of New York". Actorul isi aminteste despre acest lucru: "Filmam o scena impreuna cu Cameron Diaz si ea ma tot plesnea peste fata, intruna. Iar regizorul mi-a spus: 'Cand Bob De Niro si eu obisnuiam sa facem o scena ca asta, Bob era palmuit cu adevarat peste fata - erau palme cat se poate de reale.' Iar eu am spus: 'Respect tot ceea ce faceati tu si Bob. Sunt perfect de acord sa facem la fel si acum.' Asa ca, dupa 35 sau 40 de duble, eram lesinat pe podea. Aratam ca un cantalup umflat. Nu mai vedeam bine, la propriu. M-am uitat la Marty: 'A iesit bine, domnule?'. Iar el a spus: 'A fost perfect, pustiule, a fost perfect. Acum mai avem doar sase unghiuri de filmat la scena asta...'".In cazul in care nu stiai, actorului i s-a oferit rolul starului porno Dirk Diggler in filmul "Boogie Nights" (1997), aproximativ in aceeasi perioada in care a primit si rolul din "Titanic" (1997). Dirk Diggler a fost interpretat pana la urma de Mark Wahlberg. Sa ne para rau?...Dupa cum am amintit deja, desi "Titanic"-ul este filmul care l-a propulsat pe DiCaprio la statutul de celebritate, starului nu i-a fost foarte usor sa traiasca cu aceasta "emblema". Tocmai de aceea intamplarea urmatoare parea sa il faca fericit, acordandu-i izolarea de care avea nevoie...In timpul unei vacante din 2004, actorul a vizitat un sat izolat din Brazilia, situat in mijlocul padurii tropicale. S-a intalnit cu seful acestei asezari, care era dezbracat, pictat pe fata cu vopsea si nu vorbea nici macar un cuvant in engleza... "Excelent!", s-a gandit Leo. "Aici chiar pot disparea. Este extraordinar. O sa intru in comuniune cu natura." Insa intr-una dintre zilele in care nu facea altceva decat sa stea si sa se plimbe, fiul sefului de "trib" l-a abordat si i-a spus: "Leonardo?". "Da", a raspuns actorul. "DiCaprio?" "Da." "'Titanic', nu-i asa?" "Da. Da, eu sunt...".La putin timp dupa acesta dialog, Leo a descoperit intr-un colt al unei colibe un televizor mic si o antena de satelit. A aflat imediat ca satenii urmareau filme americane de ani de zile - si ca toti vazusera "Titanic"-ul, bineinteles...O alta patanie este legata de aceeasi Leo-manie inspirata de acest film. Nebunia era atat de extinsa, incat la sfarsitul anului 2001, 28 de frizeri din Kabul au fost arestati de catre talibani, pentru ca ii tundeau pe copii in maniera DiCaprio. Se pare ca "Titanic" seamana in araba cu o fraza care se traduce prin "Hai sa facem sex"...In 1999, Leonardo DiCaprio a participat la premiera hollywoodiana a peliculei "Star Wars: Episode One - The Phantom Menace". DiCaprio a fost foarte incantat sa vada, inainte de inceperea vizionarii propriu-zise, trailer-ul filmului sau, "The Beach". Entuziasmul i-a scazut brusc dupa ce spectatorii din sala au inceput sa il huiduiasca...Actorul a trait o intamplare la fel de stanjenitoare in 2005. Leo povesteste: "Eram intr-un magazin, la coada la casa, chiar in spatele unei femei care se uita peste niste reviste. S-a intors spre mine si mi-a spus: 'Din nou asta, Leonardo DiCaprio asta. Nu ti-ai dori pur si simplu sa dispara?'. Mi-am spus: asta este momentul in care fie incep sa ii spun 'Stii cine sunt?', fie imi trag sapca mai tare pe ochi, imi platesc cumparaturile si plec rapid de acolo... Am ales sa evit asta."Desi celebru, starul nu este recunoscut intotdeauna, asa cum li se intampla multora dintre celebritati. Acest incident sta drept dovada in acest sens... In timp ce se plimba de-a lungul unei plaje din Malibu, Leo a fost abordat de o femeie in varsta, care a crezut ca este un om al strazii si i-a oferit un sandvis. "Stiti", a spus actorul, acceptand oferta, "sunt, de fapt, un star de film." "Da", a replicat femeia, "iar eu sunt Raquel Welch!".La scurt timp dupa lansarea filmului "Titanic", actorul a fost abordat de o fetita europeana in varsta de 14 ani, care s-a trantit la pamant si s-a agatat de piciorul lui. DiCaprio isi aminteste despre acest incident: "M-am uitat la ea si tot ce facea era sa isi preseze capul de piciorul meu. I-am zis: 'Buna... Ce faci, draguto?', dar ea ma strangea in continuare. Ma privea obsedata. I-am ridicat fata spre mine si i-am spus: 'Buna, e in regula, poti sa te dai jos de pe piciorul meu. Este in regula.' Iar ea continua sa spuna: 'Nu, nu, nu, nu!'... A trebuit sa ii desprind mainile de mine cat de bland am putut...".Cum un star ca Leo trebuia sa se manifeste de mic, actorul era inca din copilarie un poznas celebru in cartierul in care a locuit - Echo Park, o zona anosta si infestata de droguri din Los Angeles. La varsta de cinci ani, viitorul star a aparut in emisiunea sa preferata, "Romper Room" si aproape ca a fost dat afara din cauza comportamentului sau...Nici pe platourile de filmare de la "Titanic" nu a fost foarte cuminte - Leonardo i-a turnat in cap regizorului James Cameron o galeata cu apa rece ca gheata...Pentru ca am amintit de copilaria sa, trebuie sa mentionam ca Leo era departe de a fi un geniu in anii petrecuti la scoala... Leonardo DiCaprio nu lua note mari si ii era greu sa se concentreze asupra invatatului. Dupa o gramada de prostii spuse si facute, ajunsese sa fie cunoscut sub numele de Leonardo Retardo. Pentru a compensa probabil, se concentra asupra demonstratiilor de break dance facute in fata colegilor, in pauza de pranz, si asupra glumelor "aplicate" vecinilor. Viitorul star al marelui ecran nu era foarte priceput nici in ceea ce priveste problemele sentimentale. Dupa ce a invitat o fata sa vada impreuna pelicula romantica "When Harry Met Sally", a sarutat-o. Rezultat? A fost imediat parasit.In mijlocul nebuniei break dance de la mijlocul anilor '80, Leo se imbraca cu pantaloni argintii, purta manusi si o tunsoare stranie. "Nu vreau sa ma laud", declara starul, "dar m-am clasat pe locul al doilea in cadrul competitiei de break dance Or-Erkenschwick din Germania...".La varsta de 18 ani, Leo a participat la o auditie pentru un rol, Toby, in filmul "This Boy 's Life" (1993), in care juca si Robert De Niro. Avand de infruntat o serie de alti actori talentati, printre care se numara si Tobey Maguire (prietenul sau din copilarie), DiCaprio a decis sa faca ceva special. Leo povesteste: "Pur si simplu m-am dus si am inceput sa urlu: 'Nuuuu!'. Eram exact in fata lui si simteam cum imi pulseaza venele. Nu voi uita niciodata cum arata in acel moment." Reactia lui De Niro? "A izbucnit intr-un ras isteric!". Desi DiCaprio s-a gandit ca a ratat aceasta auditie, totusi a primit rolul.Prea mult succes poate face rau, la fel cum si frumusetea are si ea reversul medaliei. Actorul stie acest lucru mai bine ca oricine, din moment ce aproape era sa piarda rolul Arnie din "What's Eating Gilbert Grape?" (1993), pentru ca era prea... aratos. La un moment dat, Leonardo a declarat ca, la aceste filmari, "m-am distrat cel mai mult in toata viata mea".Insa acest lucru nu i-a impiedicat pe jurnalisti sa il considere unul dintre cei mai buni si mai frumosi actori. In octombrie 1997, s-a clasat pe locul 75 in topul revistei britanice "Empire" "Cele mai bune 100 de staruri de film din toate timpurile". Tot in 1997, a fost ales de revista "People" drept unul dintre "Cei mai frumosi 50 de oameni din lume", statut pe care l-a primit si in 1998. In ceea ce priveste influenta sa, in anul 2001 s-a clasat pe locul 60 in topul anual "Cele mai influente 100 de personalitati", realizat de revistei "Premiere". In 2002 a "cazut" pe locul 74, iar in 2003 a avansat pana la pozitia 42. Tot in anul 2003 a fost al saselea clasat in topul "Primele 10 staruri de box office ale anilor '90", pus la punct de Star TV.Actorul a fost botezat in onoarea lui Leonardo DaVinci - mama sa, in timp ce era insarcinata, a fost lovita in burta de starul care abia astepta sa vada lumina zilei, exact in timp ce femeia admira un tablou al lui DaVinci, expus in galeria Uffizzi din Florenta. Leo a fost sfatuit mai tarziu de catre agentul sau sa isi schimbe numele intr-unul mai... americanesc. Cum ar fi... Lenny Williams.La inceputul carierei sale, Leonardo DiCaprio facea parte dintr-un grup cunoscut sub numele de "politia tipelor", alaturi de Tobey Maguire, Lukas Haas si David Blaine... Intr-o noapte, gasca s-a intors la hotel cu doua dansatoare si a facut apel la room service, pentru o rezerva impresionanta de prezervative... DiCaprio s-a imbatat atat de tare atunci, incat personalul hotelului a trebuit sa il sune pe fratele sau mai mare, sa il calmeze. Actorul a remarcat mai tarziu: "Cu siguranta nu cred ca duc o viata distructiva, cel putin nu comparativ cu alte persoane de varsta mea."Intr-o alta ocazie, acelasi grup a fost abordat intr-un restaurant de catre o fana. "Trebuie sa faci sex cu mine ca sa il intalnesti pe Leo.", a explicat unul dintre membrii grupului, ceea ce a determinat-o pe fata sa ii arunce farfuria in cap... DiCaprio a ras ca un nebun de intreaga situatie si a initiat apoi o bataie cu mancare...Leonardo DiCaprio despre Leo...Despre propria persoana, Leonardo spune: "Nu sunt un tip cu foarte multe extravagante. Nu pilotez avioane private, nu am garzi de corp si nu imi cumpar lucruri nebunesti. Am cateva case, pe ici si pe colo. Mi-am cumparat un ceas foarte scump si am de gand sa cumpar un poster al unui film, foarte scump, originalul de la 'The Thief Of Bagdad' (1940). Imi plac la nebunie afisele de film. Nu prea sunt genul tacut, desi unii oameni cred ca sunt asa. Dar sunt tipul rebel, in sensul in care nu cred ca sunt ca ceilalti. Incerc sa fiu o individualitate. Nu imi place sa vorbesc in fata unui public numeros. Nu stiu de unde a aparut, dar este teama aceea care face sa ti se stranga stomacul - mi-e teama ca as putea sa alunec sau sa fac cine stie ce lucru oribil."Starul a adaugat: "Nu am emotii sau sentimente fata de foarte multe lucruri. Rareori ma enervez, rareori plang. Cred ca ma entuziasmez foarte mult, dar nu ma intristez fantastic si nici nu devin excesiv de fericit. Cred ca oamenii care vorbesc asa despre ei spun numai prostii. Acum incerc sa imi mentin fericirea - asta este tot ceea ce ma intereseaza. Sunt timid, dar, cand este cazul sa fiu rebel, imi place distractia, aventura si misterul. Totusi nu seman deloc cu Romeo (n.r. 'Romeo si Julieta') in viata reala."Desi un tip "nebun" la inceputul carierei, DiCaprio pare sa isi fi gasit in sfarsit linistea sufleteasca: "Cel mai important lucru pentru mine acum este sa imi traiesc viata alaturi de familie si de prieteni. Ei ma trateaza ca Leo. Pentru ei, nu sunt 'Leonardo, regele nu-stiu-care'. Asta este tot ceea ce am nevoie pentru a-mi pastra sanatatea mintala. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa ma transform intr-un nemernic gras de la Hollywood. Am fost crescut fara prea multi bani si eram fericit. Nu cred ca voi tanji dupa bani sau succes sau ca voi sfarsi prin a fi lacom si infumurat. Toate astea duc la nefericire. Inca pot fi cu picioarele pe pamant si sa muncesc atata vreme cat imi va face placere.""Insist sa imi pastrez sangele rece si sa fiu cu picioarele pe pamant.", a precizat actorul. "Duc exact aceeasi viata pe care am avut-o intotdeauna. Vad insa ca tot mai multi oameni ma remarca si se uita la mine, mai mult decat inainte. Dar cui ii pasa? Nu poti sa devii obsedat de faima si toate aiurelile astea. Peste tot pe unde ma duc, cineva se uita la mine. Insa nu stiu daca lumea se holbeaza pentru ca sunt recunoscut sau pentru ca ma considera un ciudat..."."Una dintre pasiunile mele este sa intalnesc oameni si sa ii imit. Imi place la nebunie sa fac asta.", a dezvaluit despre sine starul. In ciuda faptului ca este idolul a nenumarate femei din intreaga lume, Leo nu are o parere foarte buna despre corpul sau: "Imi urasc corpul. Sunt atat de slab!".In plus, Leonardo tine sa le si dezamageasca pe fanele sale, declarand: "Nu stiu daca o sa ma casatoresc vreodata. Probabil ca nu o sa ma insor decat dupa ce voi locui cu cineva timp de 10 sau 20 de ani. Dar toti oamenii astia si-au incercat norocul si au facut pasul asta. Nu avem toti curajul pe care l-a avut Romeo al lui Shakespeare."Banuiesc ca ti-am atras suficient de mult atentia (daca mai era nevoie...) asupra acestui actor. Urmeaza sa il (re)descoperi singura in alte filme, (speram) apreciate de critica si de cinefili, la fel de mult ca cele mai recente pelicule ale sale.de Alina BleajaScrie-ne despre ce vedete ai vrea sa citesti pe site-ul Eva.ro la adresa vedete@eva.ro.

Gisella Perl - doctorita care a salvat peste 1000 de vieti la Auschwitz

Fotografia nu o reprezinta pe doctorita Gisella Perl, ci pe actrita Christine Lahti care a interpretat rolul principal in pelicula "Din cenusa", realizata pe baza memoriilor Gisellei. Nu stim, asadar, cum arata ea. Poate ca ar trebui sa facem un efort de imaginatie si sa incercam sa-i "desenam" chipul. Chipul unei femei care, dupa ce a pierdut tot ceea ce avea mai drag pe lume, a gasit puterea nu numai de a supravietui unor conditii inumane, dar si de a ajuta pe cei din jur, infruntand riscuri enorme. Suna banal? Nu si daca vom specifica faptul ca este vorba despre lagarul de la Auschwitz (parca numai pronuntarea numelui iti ingheata sangele in vene), iar persoana pe care a avut curajul sa o infrunte era infioratorul doctor Mengele, supranumit "macelarul"... Parcursul tragic al destinului curajoasei doctorite a inceput in 1939, cand intreaga sa familie a fost arestata de nazisti si, dupa o scurta perioada petrecuta intr-un ghetou, au fost dusi cu totii in infernul denumit lagarul de concentrare de la Auschwitz. Imediat dupa sosirea trenului, prizonierii au fost separati (femeile intr-o parte, barbatii in alta parte), iar ulterior s-au selectat batranii si copiii. Printre acestia, se afla si familia Gisellei Perl: parintii, sotul si baietelul. A fost ultima data cand i-a vazut in viata. Faptul ca Gisella Perl a supravietuit masacrului s-a datorat in primul rand profesiei sale. Sinistrul doctor Mengele avea nevoie de personal de specialitate in ceea ce el numea "clinica" sau "bloc experimental" - in realitate, un veritabil complex sofisticat de tortura si experiente medicale macabre. Rolul medicilor din lagar era tocmai de a readuce pacientii-cobai "pe linia de plutire" si de a le pansa ranile. Daca starea lor era mult prea grava, soarta le era pecetluita: camera de gazare. Peste 1000 de femei i-au datorat viata Dincolo de aceste lucruri, Gisella Perl facea insa si altceva. Un lucru care, daca doctorul Mengele ar fi aflat, i-ar fi semnat condamnarea la moarte instantaneu. Avand specialitatea obstetrica-ginecologie, ea le provoca intreruperi de sarcina prizonierelor. Cu alte cuvinte, le salva viata. Aceasta pentru ca, de indata ce sarcina devenea vizibila, Mengele dispunea gazarea nefericitei femei. Sarcinile puteau aparea ca urmare a doi posibili factori: fie prizonierele erau violate de soldati, fie disperarea si foamea le fortau sa-si vanda corpul pentru o bucata de paine, acelorasi soldati. In acest ultim caz insa, de cele mai multe ori nu numai ca nu primeau hrana promisa, ci erau si batute pentru ca au indraznit sa solicite asa ceva. Singurele situatii cand gravidei ii era crutata, temporar, viata era daca in urma consultului, Mengele isi dadea seama ca aceasta urma sa nasca gemeni. Este binecunoscuta preocuparea lui intensa pentru ceea ce denumea "fenomenul gemenilor". De ce? Raspunsul este simplu: il obseda sa gaseasca tot mai multe mijloace prin care sa asigure proliferarea "rasei pure". Se gandea ca, daca ar fi reusit sa descopere ce se petrece in organismul unei femei care naste gemeni, va putea influenta cumva acest proces in cazul femeilor nemtoaice. Soarta acestor femei era insa mult mai crunta decat a celorlalte; dupa ce dadeau nastere copiilor, bebelusii erau deseori dusi direct la crematoriu, in timp ce mama era retinuta in blocul experimental pentru "studii". Moartea venea de cele mai multe ori ca o izbavire... Doctorita Perl practica intreruperile de sarcina in timpul noptii, in baraci si cu mainile goale, deoarece tot instrumentarul medical era incuiat in clinica, singura cheie avand-o, in mod firesc, doctorul Mengele. Fiecarei femei ii promitea ca va veni si ziua cand va putea avea copii, liberi si traind intr-o lume normala... Marturie din infern Despre activitatea desfasurata in timpul captivitatii si daruirea Gisellei Perl s-a vorbit si s-a scris multa vreme, si numai in termeni elogiosi. Una dintre fostele prizoniere din lagar povesteste: "In aprilie 1944 am ajuns la Auschwitz si am fost repartizata in baraca numarul 10. Dupa aproximativ o luna, toate femeile din baraca sufeream de o eczema extrem de dureroasa, manifestata in special pe brate si pe piept. O data sau de doua ori pe saptamana, doctorul Mengele facea cate o inspectie si selectiona pe acelea dintre noi care se aflau in stare grava. Nu le-am mai vazut niciodata si nu este greu de presupus ce s-a intamplat cu ele... In timpul zilei, doctorita Gisella Perl lucra impreuna cu Mengele, iar la lasarea serii se intorcea in baraca, aducand un unguent pe care-l preparase singura in cabinet, infruntand in fiecare moment riscul de a fi prinsa. Alifia respectiva facea minuni si ne ajuta sa ne vindecam mai repede. Problema era insa ca eczema recidiva de fiecare data, dupa cel mult o saptamana... Tot ce pot sa spun este ca doctorita Perl a dat dovada de un curaj nebunesc, nici nu vreau sa ma gandesc ce 'tratament' i-ar fi rezervat Mengele daca si-ar fi dat seama ce facea...". Un alt exemplu care ilustreaza ce fel de om a fost Gisella Perl se refera la analizele lunare de sange dispuse de acelasi doctor Mengele. Acesta, pur si simplu inspaimantat de perspectiva izbucnirii unei epidemii de tifos in lagar, a dispus prelevarea lunara de sange de la absolut toti prizonierii si analiza personal mostrele. Persoanele al caror sange prezenta anomalii specifice tifosului erau duse imediat la camera de gazare. Cunoscandu-se foarte bine acest lucru, atat doctorita Perl, cat si alte prizoniere sanatoase, au donat de nenumarate ori sange pe care l-au etichetat cu numele celor care sufereau, intr-adevar, de tifos. Chiar daca nu toate au supravietuit, cel putin au avut o moarte mai blanda, comparativ cu aceea care li se pregatise. "Din cenusa"... Dupa terminarea razboiului, Gisella Perl a emigrat in Statele Unite ale Americii, unde a depus cerere pentru acordarea cetateniei. Procedura in sine s-a dovedit insa mult mai complicata decat s-ar fi crezut, dat fiind faptul ca membrii comisiei de la biroul de imigrari au acuzat-o de colaborare cu nazistii si de "practici criminale" in timpul detentiei la Auschwitz. In final insa, a obtinut cetatenia americana, dar nu a mai fost in masura sa practice medicina; simpla vedere a unui cabinet medical sau a unei sali de operatie ii facea rau. Ultima parte a vietii si-a petrecut-o in Israel, iar teribila experienta traita in lagar a fost concretizata in cartea "Am fost medic la Auschwitz", care a stat la baza filmului. Ce s-ar mai putea spune? Cuvintele sunt prea putine pentru a descrie faptele. Poate singurul care ar fi in masura sa o faca este versetul din Tora, laitmotivul peliculei "Lista lui Schindler": "Cel care salveaza o viata, salveaza intreaga omenire". Alaturi de Oscar Schindler, se inscrie si doctorita Gisella Perl.

Maia Morgenstern:"Optiunea mea a fost de a nu ma autocompatimi niciodata"

M-am intalnit cu Maia Morgenstern cu numai cateva zile inainte de Craciun si, atunci cand a stabilit locul unde urma sa se desfasoare interviul, in primul moment am crezut ca nu am inteles corect. "La teatrul 'Constantin Tanase', sala Rapsodia". Un lucru cel putin inedit, mi-am zis: Maia Morgenstern joaca intr-un spectacol de revista? Ulterior insa, aveam sa aflu ca nu era vorba despre acest lucru: Maia acceptase sa interpreteze un rol intr-o piesa pentru copii. "Este vorba despre un spectacol pentru copii organizat de domnul Vali Rosca, si pentru mine este o mare bucurie sa imi aduc contributia", mi-a spus Maia. "In general, fac fata foarte bine ritmului de lucru, pentru ca imi place enorm ceea ce fac. Pana la urma, este o chestiune pe care o hotarasti tu insati: domnule, imi place asta si ma implic din toate puterile, sau nu imi place si cu asta basta. De exemplu, eu sunt aici nu pentru ca m-ar obliga cineva, ci pur si simplu fiindca imi place si ma bucur sa fac acest lucru. Lucrurile devin simple, pentru ca am optat: sa nu ma plang, sa nu ma autocompatimesc", subliniaza actrita. "2006 a fost un an bogat, dar am suferit si o pierdere ireparabila" Pentru Maia, anul care tocmai s-a incheiat a fost in ansamblu unul cu multe satisfactii de ordin profesional. "In primul rand, a fost o vara extraordinara. Am repetat cu domnul Andrei Serban pentru "Pescarusul" de Cehov, si de asemenea, am avut marea bucurie de a juca impreuna cu fiul meu, Tudor Aaron Istodor, in spectacolul 'Rubayatele lui Omar Khayyam'", relateaza Maia, al carei chip straluceste de mandrie. Asadar, inseamna ca Tudor ii calca pe urme? "Nu se pune problema asa; el merge pe drumul sau. Intr-adevar, isi doreste sa fie actor, fiind student in ultimul an", rectifica ea. "Din pacate, anul acesta am suferit o pierdere definitiva si foarte dureroasa - doamna Dorina Crisan Rusu (n.r. - compozitoare si pianista), care a trecut in nefiinta in luna noiembrie. Uite-asa, cu bune si rele, cu incercari si reusite, s-a mai dus un an...". Maia surade vag, unei imagini numai de ea stiute, si precizeaza: "Daca ar fi fost posibil, as fi schimbat multe din cele petrecute... Dar multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat sa traiesc si acest an". Dat fiind faptul ca discutia noastra s-a desfasurat in perioada sarbatorii evreiesti Hannuka, am rugat-o pe Maia sa-mi povesteasca putin despre aceasta traditie, putin cunoscuta de catre crestini. "In religia evreiasca, este sarbatoarea luminii si se celebreaza un eveniment istoric. Nu voi intra prea mult in amanunte, pentru ca nu sunt un exeget in ale istoriei religiilor; pe scurt, aceasta sarbatoare marcheaza victoria maccabeilor in fata dusmanilor. Se spune ca Dumnezeu a facut o minune, astfel incat uleiul din candela, care era foarte putin, sa arda timp de opt zile.In prima seara se aprinde o lumanare, in a doua seara doua lumari, in a treia seara - trei lumanari si tot in felul acesta pana in cea de a opta seara, cand sunt opt lumari aprinse, iar in mijloc se afla cea de a noua lumanare, cunoscuta Menora. Este o traditie foarte frumoasa: copiii canta, se primesc daruri, este o sarbatoare teribil de emotionanta: se pastreaza lumina sperantei, a credintei, a invataturii...", imi povesteste Maia, precizand ca exista si niste mancaruri traditionale ale acestei sarbatori. "Este vorba despre prajeli, gogosi - in general, tot ceea ce are legatura cu uleiul". "Traditiile noastre se impaca foarte bine, iar fetele mele se bucura sa serbeze orice" In mod firesc, discutia aluneca spre sarbatorile de Craciun care se apropiau, iar eu ma intreb cum decurg lucrurile in familia Maiei, sotul sau apartinand religiei crestine. "Foarte bine", imi raspunde ea. "Lucrurile coexista, iar in familia noastra exista intelegere, bucuria de a serba totul, semnificatia sarbatorilor si lumina pe care o aduc acestea...". Ma intreb daca fetele sale nu sunt bulversate ca urmare a faptului ca in familie exista mai multe traditii, iar Maia se amuza copios. "Nici vorba! Ele sunt foarte bucuroase sa serbeze, sa invete cantecele si poezii care le aduc sarbatoare in suflet. Se joaca, se bucura, se pregatesc, invata poezii, e petrecere mare, din ras mai dam si in plans... Acum sunt ocupate cu serbarile pe care le au la gradinita, respectiv la scoala (Isadora este in grupa mijlocie, iar Cabiria este eleva in clasa a doua)". In ceea ce priveste noul an, Maia prefera sa nu-si faca multe planuri. Cea mai mare dorinta a sa este ca toti cei dragi sa fie sanatosi, iar din punct de vedere profesional, spera ca productia "The Fence", care abordeaza tema Holocaustului si in care ar urma sa joace, sa se materializeze. "Nu vreau sa vorbesc despre acest lucru decat dupa ce filmarile se vor fi incheiat - imi doresc din tot sufletul sa se intample acest lucru. Momentan, pelicula este in faza de pre-productie, am avut cateva discutii cu autorul scenariului, si ramane de vazut ce se va intampla", spune Maia, zambindu-mi dezarmant. "A juca impreuna cu fiul meu este o experienta formidabila" Maia este o mama foarte mandra si acest lucru este evident cand vorbeste despre fiecare dintre cei trei copii ai sai. "Experienta de a juca impreuna cu fiul meu este extraordinara si, in acelasi timp, benefica. Te izbavesti, daca se poate spune asa, de orgoliile si de egocentrismul de care pana la urma suntem bantuiti cu totii, ca artisti. Tudor a castigat distinctii atat in teatru, cat si in film - in cadrul festivalului 'Cinema iubit', a primit premiul pentru interpretare masculina. Sigur ca sunt foarte mandra de el si-mi doresc sa-i fie bine. Chiar daca, inevitabil, exista tentatia de a-l corecta, mi-o reprim; trebuie sa-i creasca aripi. Si pe langa asta, imi amintesc de faptul ca nici eu n-am reusit sa invat matematica de la parintii mei... Sigur ca discutam ulterior, dar el trebuie sa aiba discernamant, sa realizeze singur ce a gresit, ce putea sa mearga mai bine". Mi-am luat la revedere de la Maia Morgenstern, cu speranta ca voi avea in curand ocazia de a sta din nou de vorba cu ea, dupa ce filmarile peliculei "The Fence" vor fi incheiate. Asemeni ei, sper ca aceasta pelicula se va realiza, pentru ca rolul Maiei va fi cu siguranta unul pe care nu-l vom putea uita...

Mark Wahlberg, un talent cu personalitate

Il poti vedea pe marile ecrane romanesti in cea mai recenta productie a lui Martin Scorsese, "The Departed" ("Cartita"), 2006, unde joaca alaturi de Leonardo DiCaprio si Matt Damon. Asa cum ne-a obisnuit pana acum, este baiatul rau de la Hollywood, care "musca", dar profesionist si talentat... S-a lansat in show-biz ca membru al trupei originale New Kids On The Block, a fost apoi rapp-erul Marky Mark, imaginea liniei de lenjerie intima masculina Calvin Klein, iar acum este extrem de talentatul actor Mark Wahlberg... Iata cateva dintre cele mai trasnite intamplari prin care a trecut artistul... In ciuda unui trecut tulbure, cu foarte multe betii si consum de droguri, Mark Wahlberg a reusit pe cont propriu sa devina unul dintre numele apreciate de la Hollywood. S-a remarcat in rolurile facute in filmele "Basketball Diaries" (1995), "Fear" (1996), "Boogie Nights" (1997), "The Big Hit" (1998), "Three Kings" (1999), "The Perfect Storm" (2000), "Rock Star" (2001), "The Truth About Charlie" (2002), "The Italian Job" (2003) si recentul "The Daparted" (2006). Totusi viata nu i-a fost usoara, iar Wahlberg a marturisit la un moment dat: "Fratii mei m-au invatat sa ma droghez cand aveam 10 ani. S-au gandit ca este amuzant...". Insa trebuie sa recunoastem ca atunci cand esti faimos, viata iti rezerva foarte multe surprize si multe dintre acestea sunt placute. Sau, cel putin, te alegi cu intamplari interesante... Povesti de la filmari... In timp ce se pregatea pentru rolul sau din "Pride and Glory" (2002), Mark Wahlberg s-a ingrasat mancand in fiecare dimineata, la ora 2, mai multi hamburgeri, dupa care se culca la loc. Nu mai este nevoie sa spunem cat de scos din sarite a fost in clipa in care a descoperit ca proiectul a fost anulat si ca trebuie sa slabeasca in jur de 35 de kilograme pentru urmatorul sau rol, Charlie Croker, din pelicula "The Italian Job", regizata de F. Gary Gray... Distributia filmului lui Tim Burton, "Planeta Maimutelor", a avut foarte mult de furca din cauza machiajului special exagerat. Spre exemplu, nu puteai sa mananci decat uitandu-te in oglinda. Si asta pur si simplu pentru ca, asa cum a explicat actrita Helena Bonham Carter, "nu aveai nici o idee unde iti este gura!". De asemenea, actorilor li s-a adus la cunostinta faptul ca au fost utilizate lipiciuri inflamabile pentru a aplica machiajul si li s-a explicat si cat de usor este sa ia foc intreg costumul si machiajul: "Fiti atenti cand va aprindeti tigara - o sa va pierdeti fata." Iar Mark Wahlberg a aflat pe pielea lui cat de usor poate lua foc machiajul, in timp ce filma o scena in care alte personaje aruncau in el cu "mingi de foc". Figurantii imbracati in costume de maimute ar fi trebuit sa arunce cu aceste mingi in flacari in directia lui, dar totusi sa rateze. Insa la a zecea dubla, actorul a fost lovit de doua ori, iar hainele i-au luat foc. "Mark era la propriu in flacari.", si-a amintit mai tarziu Bonham Carter. "Insa eram aproape de un lac - si focul a fost stins destul de repede." Wahlberg a aflat mai tarziu care a fost, de fapt, sursa intregii sale nenorociri: "Cascadorii incercau sa vada cine arunca mai aproape de mine, iar oricine ma nimerea primea 100 de dolari!". Nu a fost o productie cinematografica prea usor de realizat pentru Mark... Pe platoul de filmare, Wahlberg a fost "batut" de doi dintre cimpanzeii reali folositi pentru filmari. Cimpanzeii, care sunt de cateva ori mai puternici decat fiintele umane, au devenit gelosi si l-au "repezit" in clipa in care Mark a intampinat-o pe Bonham Carter cu o imbratisare. Mai mult decat atat, Mark Wahlberg a fost si sursa de glume pentru intreaga echipa de filmare a "Planetei Maimutelor". "M-am trezit in pat cu un cimpanzeu.", a marturisit actorul la ceva timp dupa lansarea peliculei. Totusi filmarea acestei scene obscene a fost o adevarata noutate pentru regizorul Tim Burton: "Cred ca nu am fost pe platou in acea zi.", a glumit el. "Poate ca eram dupa cafea." In timpul realizarii productiei "The Italian Job", Mark filma o scena intr-un Mini Cooper, cu Charlize Theron pe post de sofer. Nu a fost insa o alegere prea fericita, iar Wahlberg nu a avut deloc cuvinte de lauda pentru stilul de condus al actritei: "Am vomitat peste tot."... Pentru pelicula "Boogie Nights", actorul a interpretat rolul lui Eddie Adams, devenit Dirk Diggler, star de filme porno, un personaj al carui... "talent" masura aproape 33 de cm... In timpul probelor pentru rolul principal, Wahlberg i-a spus regizorului Paul Thomas Anderson: "Am cu 2 cm si jumatate mai mult decat Leo DiCaprio." La momentul respectiv, fostul Marky Mark si-a expus "suplimentul" de centimetri si a obtinut rolul. Actorul si-a amintit apoi cu rusine de momentele in care penisul sau a fost examinat la prima intalnire de productie, de catre oamenii din echipa de machiaj, de la garderoba si efecte speciale - 25 de persoane, in total..., dar si de momentele in care ceilalti barbati il masurau din priviri, la toaletele publice... Wahlberg a fost intrebat apoi daca proteza care se vede in prim-planurile filmului este chiar "treaba" adevarata. "Oamenii m-au mai vazut in lenjerie intima pana acum, ca model pentru Calvin Klein.", a replicat starul. "Imi imaginez ca ar fi destul de dificil sa ascund ceva de genul asta!". Jumatate de ora dura ca proteza de penis sa fie atasata si aceasta s-a dovedit a fi o adevarata lectie de autocontrol pentru Mark: "Aveam 'un tip care imi aranja penisul' (un tehnician de la efecte speciale).", a explicat el la un moment dat. "Imi asezau penisul si lipeau apoi proteza peste el. Nici macar nu puteam sa ma duc la toaleta. Tineam proteza toata ziua." Ce anume a crezut mama lui Mark despre acest film? "Mi-a placut la nebunie.", a declarat aceasta. "Cred ca tot ceea ce a existat in film trebuia sa fie." Si, pentru ca tot suntem la acest subiect, sa nu uitam ce spunea Wahlberg cu mult inainte de aparitia in "Boogie Nights" - faptul ca exista trei lucruri pe care nu le-ar face niciodata pe marele ecran: sa danseze, sa cante si sa se dezbrace. In aceasta productie insa, le-a facut pe toate trei... Personalitatea unui baiat dur... La varsta de 16 ani, un Mark Wahlberg "afumat" si foarte drogat, a spart un magazin si a agresat fizic un vietnamez, caruia i-a scos un ochi cu un carlig pentru carne, dupa ce l-a etichetat drept "galbejit"... Acuzat de tentativa de omor, viitorul star a "aterizat" la Penitenciarul Plymouth, unde a fost incarcerat 45 de zile dintr-o pedeapsa cu suspendare de doi ani. Wahlberg s-a trezit la realitate intr-un mod foarte dur: "Asta era prima oara cand intram la inchisoare, la sectiunea nou-venitilor. M-am trezit. Tipul asta (colegul sau de celula) avea sani! Era un cubanez care avea tatuaj pe partea interioara a buzei de jos. Am vazut prea multe acolo... Unele lucruri nici nu se pot spune." Printre "hobby-urile" din perioada copilariei lui Wahlberg, putem trece "la dosar": comercializarea drogurilor si furtul de masini. Vinerea era dedicata unei "actiuni speciale" - pustiul ii astepta pe muncitorii irlandezi in constructii sa se intoarca din baruri, beti morti, si sa lesine pe strada, ca sa le poata "fura verighetele de pe degete"... In august 2003, presa americana relata: "Mark Wahlberg este ingrozit de rechini, chiar si de cei falsi. In timp ce repeta o scena pentru filmul 'The Perfect Storm', baiatul rau al Hollywood-ului si-a prins piciorul in gura unui rechin robotizat. Zbieretele sale au fost atat de realiste, incat regizorul Wolfgang Petersen a dat drumul la filmare." Si, pentru ca tot vorbim despre "clasicul" Mark Wahlberg, iata o patanie tipica starului. Intr-o zi, in timp ce se afla in masina impreuna cu regizorul Penny Marshall, actorul a deschis geamul masinii si a intrebat cateva fete dintr-un autovehicul apropiat daca il pot ajuta cu niste indrumari. "Spre unde?", au intrebat ele. Ce a raspuns Mark? "Spre casa voastra!". Wahlberg are o personalitate "naravasa" si, stiind acest lucru, regizorul Marshall s-a simtit obligat sa ii dea sfaturi, intre dublele filmate pentru "Renaissance Man": "Marky, trage-ti pantalonii pe tine!". Aceasta si pentru ca, o patanie celebra, Wahlberg si-a dat pantalonii jos in timpul unui spectacol la Magic Mountain, un parc tematic din Southern California... In 2001, actorul a fost dat in judecata de catre un barbat care afirma ca a fost batut de fostul rapper, in fata restaurantului Serafina, din New York. Ironic, barbatul fusese anterior angajatul lui Wahlberg - pe post de bodyguard! Printre tatuajele lui Wahlberg se numara: Tweetie-Pie si Sylvester pe picior, Bob Marley pe bratul stang, initialele sale pe bratul drept si un rozariu in jurul gatului. Actorul a fost intrebat de ce a incetat sa fie imaginea liniei de lenjerie intima pentru barbati Calvin Klein. "A fost bine o perioada", a explicat starul, "insa, pana la urma, m-am saturat de oamenii care se uitau la slitul meu si intrebau: 'Hei, ce e intre tine si boxerii astia Calvin, tipule?'". Dupa plecarea sa din trupa de baieti New Kids On The Block, Wahlberg a afirmat ca veselia membrilor formatiei a intrat in conflict cu natura sa mai dintr-o bucata si ca acesta a fost motivul despartirii drumurilor lor. Insa adevarata problema a fost faptul ca vocea sa "a spart timpanele" producatorilor: "Am fost dat afara", a explicat el mai tarziu, "pentru ca nu puteam sa cant". Cea mai ciudata intalnire a sa cu fanii? "Eram la toaleta barbatilor, intr-un club", a replicat starul, "si cateva fete au deschis usa si au bagat hartie pe dedesubt, cerandu-mi un autograf. As putea macar sa ma spal pe maini?...". In ciuda tuturor acestor lucruri, Mark Wahlberg este un adevarat profesionist. Intamplarile neplacute l-au invatat sa lupte si sa isi construiasca viata si cariera pe propriile puteri, un lucru care se observa atat de clar in toate proiectele sale din prezent. Actorul a fost distribuit in rolul Bobby Shatford, membru al echipajului condamnat la moarte de pe ambarcatiunea Andrea Gail, in filmul inspirat de fapte reale regizat de Wolfgang Petersen, "The Perfect Storm". Extrem de serios, constiincios si responsabil pentru tot ceea ce inseamna meseria sa, Wahlberg a mers in Gloucester cu trei saptamani inainte de inceperea filmarilor, unde s-a intalnit cu familia lui Shatford si chiar a locuit in camera acestuia. Era vital pentru el ca persoanele dragi lui Bobby sa considere ca interpretarea sa este cat mai plina de acuratete si de respect posibil. Pentru a intra si mai bine in rol, a plecat la pescuit si chiar a curatat pestii prinsi, in timp ce adevaratii profesionisti ii priveau amuzati neindemanarea perseverenta... Atat de rau i s-a facut din pricina acestui lucru, incat a vomitat in timpul filmarilor, un lucru de care colegul sau, George Clooney, a facut mare haz. "A fost o pacoste sa fii ud mereu", a povestit Clooney mai tarziu, "dar nu era periculos. A fost periculos cu Mark, pentru ca putea sa vomite la cinci metri de tine si tot sa te nimereasca." Tot timpul insa, Wahlberg a pretins ca astfel de incidente s-au datorat sushi-ului prost preparat...

Mel Gibson, controversat, dar... bun

A decazut din gratiile publicului in vara lui 2006, cand, beat fiind, a fost arestat de ofiterii de la politia rutiera, carora le-a adresat comentarii antisemite. In acel moment, s-a destramat un mit - Mel Gibson, unul dintre cei mai buni regizori si actori de la Hollywood, familist convins si un adevarat exemplu, a calcat mai mult decat stramb in fata publicului care il respecta neconditionat. Dar a avut puterea sa revina si sa lanseze un nou film ce se anunta a fi de succes, "Apocalypto", pelicula cu data de lansare in Romania 5 ianuarie 2007. Un film asteptat, la fel de controversat ca si realizatorul sau... Cu siguranta exista lucruri pe care te intereseaza sa le afli in ceea ce il priveste pe Mel Gibson. Iti oferim astazi unele dintre cele mai interesante si putin cunoscute informatii despre acest actor prolific. A fost ales in repetate randuri de catre revista americana "People" drept unul dintre "Cei mai frumosi 50 de oameni din lume" - in anul 1990, 1991 si 1996. In octombrie 1997, Gibson s-a clasat pe locul al 12-lea in topul primelor 100 de staruri de film din toate timpurile, realizat de revista englezeasca "Empire". In 2003, a ocupat locul al 15-lea in topul anual "Power 100" al revistei "Premiere", iar in 2002 a ocupat pozitia a 17-a. A urmat cursurile unei scoli de drama impreuna cu Judy Davis, alaturi de care a jucat in "Romeo si Julieta" si, de asemenea, a fost instruit la Institutul National de Arte Dramatice. La mijlocul anului 1997, a primit emblema de Ofiter al Ordinului Australiei, care este cea mai inalta distinctie a Australiei. Singurul motiv pentru care s-a apucat de actorie este faptul ca sora sa l-a inscris la aceste cursuri fara stiinta lui. Cu o noapte inainte de auditie, a intrat intr-o incaierare, in urma careia s-a ales cu urme vizibile pe fata. S-a dovedit a fi insa o intamplare fericita, deoarece chipul sau tumefiat i-a obtinut rolul respectiv... A fost un inceput bun pentru actorul care a avut, de-a lungul timpului, salarii de zeci de milioane de dolari pentru filmele in care a jucat: pentru "Signs" (2002), "We Were Soldiers" (2002) si "The Patriot" (2000) a fost platit cu 25.000.000 $ per film, "Conspiracy Theory" (1997) i-a adus in cont 20.000.000 $, pentru "Maverick" (1994) a obtinut 15.000.000 $, cu "Lethal Weapon 3" (1992) si-a imbogatit venitul cu 10.000.000 $, "Mad Max Beyond Thunderdome" (1985) - 1.200.000 $ (Australia), "Mad Max" (1979) - 15.000 $ (Australia). Un traseu interesant pentru cineva care nu avea de gand sa activeze in aceasta profesie... Sa nu uitam ca a fost primul actor australian care a fost platit cu 1.000.000 $ pentru un rol de film. Pentru ca tot vorbim despre valoarea (comerciala si financiara), dar si despre puterea si influenta acestui star, iata alte motive care ne fac sa credem ca Mel Gibson are un cuvant greu de spus in industria internationala de divertisment: in 2005, s-a clasat pe locul al 15-lea in topul "Power 50" al revistei "Premiere", iar in 2004 a ajuns pe locul 10 in topul anual "Power 100" realizat de aceeasi publicatie. Este, de altfel, actorul care a reusit sa acceada pe cea mai inalta pozitie pe aceasta lista din 2004. In 2003, in acelasi top s-a clasat pe locul al 15-lea. Tot in 2004 a ajuns pe locul 1 al "Celebrity 100 List", top realizat de prestigioasa revista "Forbes". In acelasi an, a fost actorul cel mai bine platit, cu un salariu raportat de 210.000.000 $ din profiturile obtinute de filmul sau, "The Passion Of The Christ", plus o potentiala suma de 150.000.000 $, pe care inca urmeaza sa o primeasca... In 2004, a castigat mai multi bani decat Oprah Winfrey (210.000.000 $), J.K. Rowling (147.000.000 $), Tiger Woods si Michael Schumacher (80.000.000 fiecare) si Steven Spielberg (75.000.000 $)... Mel si-a cunoscut sotia prin intermediul unui serviciu de intalniri... Acest lucru a dus insa la o casnicie cat se poate de fericita si de trainica, de pe urma careia Mel Gibson are sapte copii: Hannah (nascuta in 1980); doi gemeni - Edward si Christian (nascuti in 1982); Willie (nascut in 1985); Louis (nascut in 1988); Milo (nascut in 1990); Tommy (nascut in 1999). Mai mult decat atat, actorul este un catolic convins si practicant - si-a construit o capela pe proprietatea sa, la care merge zilnic. Despre credinta sa, Mel Gibson spune: "Nu sunt o afacere terminata. Sunt o lucrare in plin progres si desfasurare. Inca am o sumedenie de defecte." Actorul a adaugat: "Nu poti trai la inaltimea asteptarilor pe care le au oamenii de la tine. Nimeni nu poate face acest lucru. Dar cred ca asta este problema mea, nu a lor." Gibson a fost intotdeauna un barbat temperamental si recunoaste acest lucru: "Nu am fost cel mai zelos dintre cei care au tinut torta aprinsa, stii? Sincer sa fiu, am fost un tip cam nebun. Chiar si acum, cand incerc mai mult decat am facut-o inainte, in fiecare zi dau gres, pe un anumit nivel, dar asta inseamna sa fii om. As vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata devreme, dar nu o fac. As vrea sa ma las de fumat. As vrea sa nu imi pierd cumpatul niciodata. Lista continua... As vrea chiar sa imi aleg singur hainele si sa nu se uite altii la mine cand ma imbrac. Am facut o sumedenie de lucruri nebunesti in viata mea, asa ca sunt surprins ca inca mai sunt in viata." Si, in cazul in care nu stiai, are un rinichi in forma de potcoava (doi rinichi lipiti, care formeaza unul singur)... In portugheza, numele sau inseamna "miere". Iar sutele de mii de fane ale sale sunt total de acord cu acest lucru... Actorul si-a primit numele dupa biserica St. Mel din Clonmel, Irlanda, de unde provine familia mamei sale. Familia sa se afla de cateva generatii in Australia, insa stramosii sai provin din Irlanda si Scotia. La varsta de 12 ani, s-a mutat in Sydney, Australia. Detine o companie de productie care are filiere in Statele Unite ale Americii, Australia si Marea Britanie. A facut parte din miscarea intitulata de presa "Noul val australian". Din acest grup faceau parte realizatorii de film si actorii sau interpretii care au aparut "pe piata" parca de nicaieri, in aproximativ acelasi timp, la inceputul anilor 1980, si care au reusit sa isi gaseasca de lucru in alte parti ale lumii. Printre alte personalitati ale acestui "Nou val australian" s-au numarat Judy Davis si regizorii George Miller, Gillian Armstrong si Peter Weir. Aproape ca a refuzat rolul lui William Wallace din filmul "Braveheart" (1995), pentru ca s-a gandit ca este prea batran pentru el. I-a intrebat pe producatori daca ar putea regiza filmul, in schimb. S-a ajuns la un compromis: i s-a permis sa regizeze pelicula, daca accepta sa il portretizeze pe Wallace. Ceea ce i-a adus, de altfel, un nemasurat succes... De asemenea, a refuzat rolul sergentului John McLoughlin din "World Trade Center" (2006), pentru a regiza, in schimb, pelicula "Apocalypto" (2006). Pentru "The Passion Of The Christ" (2004), pe care l-a regizat, scris si produs, a cheltuit 25 de milioane $ din proprii bani. A inceput sa isi faca documentarea pentru aceasta pelicula in 1992, iar filmul a fost lansat abia in 2004... A fost luat in considerare pentru rolul James Bond din "GoldenEye" (1995), Batman/Bruce Wayne din "Batman" (1989), precum si pentru rolul Wolverine din "X-Men" (2000). Actorul a primit rolul Eliot Ness din "The Untouchables" (1987), insa a trebuit sa renunte la el, deoarece lucra deja la unul dintre filmele din seria "Lethal Weapon". De asemenea, a refuzat rolul Harvey Dent/Two Face din "Batman Forever" (1995), din cauza conflictelor de program aparute cu pelicula "Braveheart" (1995). Regizorul Martin Scorsese i-a dat sa citeasca scenariul pentru "The Departed" (2006) si i-a oferit un rol ramas nespecificat. Gibson nu a putut accepta rolul, de vreme ce incepuse productia lui "Apocalypto" in acelasi an. In ultimele scene ale peliculei "Forever Young" (1992), Mel trebuia sa para mai in varsta. Insa, pentru ca ochii sai erau de un albastru atat de puternic, indiferent cate riduri i s-au adaugat la machiaj, nu parea mai batran, in mod autentic. Pentru a remedia aceasta problema, a trebuit sa poarte lentile de contact gri. Alaturi de Warren Beatty, Clint Eastwood, Robert Redford, Richard Attenborough si Kevin Costner, este al saselea actor-regizor care a obtinut un Oscar pentru Cel mai bun regizor, desi toate aceste celebritati sunt cunoscute mai ales pentru talentele lor actoricesti. Mel Gibson avea sa spuna: "Imi place mai mult sa regizez. Este mai distractiv, asta este tot ceea ce poti spune despre asta. In esenta, este acelasi job, adica punerea unor povesti in scena, insa ai mai mult control asupra felului in care vrei sa spui povestea respectiva. Este o incantare. Imi place la nebunie." Printre filmele sale preferate se numara "The Big Country" (1958), "Double Indemnity" (1944) si "Spartacus" (1960). La finalul productiei "Apocalypto" (2006), a promis ca va dona sase replici ale piramidelor maiase folosite in film, precum si mai multe dintre "satele" create special pentru aceasta pelicula. La inceputul lui decembrie 2004 s-a deplasat in Fiji, unde a cumparat insula Mago de 2.160 de hectare, achizitie facuta cu 15 milioane $ de la un lant japonez de hoteluri. Starul planuieste sa transforme acest paradis din Pacific - care este casa a 40 de rezidenti, in mare parte fermieri cu familiile lor - in spatiul sau personal de recreere. Insula Mago din Pacificul de Sud are doua lagune si plaje uimitoare, cu nisip alb. Vanzarea a fost finalizata in martie 2005. Gibson a fost considerat intotdeauna un republican conservator, desi el insusi nu s-a identificat niciodata public ca atare. In martie 2004 si-a exprimat indoielile cu privire la razboiul din Irak, in special in legatura cu esecul gasirii in aceasta tara a unor arme de distrugere in masa. A afirmat totusi ca presedintele american George W. Bush "a facut destul de mult bine" pe alte domenii. La ceremonia People's Choice Awards din ianuarie 2005, starul a condamnat din nou razboiul din Irak si l-a laudat pe regizorul liberal Michael Moore, precum si filmul sau documentar, "Fahrenheit 9/11" (2004). Foarte multe dintre pozitiile pe care le adopta Gibson sunt in concordanta cu catolicismul traditional. In martie 2005, starul a dat publicitatii o declaratie, in care a condamnat eutanasierea lui Terri Schiavo si a criticat cercetarea celulelor stem. De asemenea, este un ferm sustinator al pedepsei cu moartea, pe care multi catolici conservatori o sprijina, dar care este respinsa de catre Biserica Catolica Romana. Gibson are o avere estimata la 850 milioane $, dupa cum arata "Los Angeles Business Journal". Aceasta fabuloasa suma il eticheteaza ca fiind cea mai bogata a 47-a persoana din zona Los Angeles-ului si cel mai instarit actor din lume. In data de 28 iulie 2006 a fost arestat in Malibu, California, pentru conducerea masinii in stare de ebrietate, iar pe 1 august 2006 s-a internat intr-o clinica de dezalcoolizare, unde a urmat un program de recuperare pentru persoanele care au probleme cu abuzul de alcool. Nu a contestat acuzatiile ce i-au fost aduse si i s-a ordonat sa participe timp de un an la intalnirile Alcoolicilor Anonimi. In primele patru luni si jumatate trebuia sa participe la aceste intalniri de cinci ori pe saptamana, iar pentru restul timpului, de trei ori saptamanal. De asemenea, Gibson a fost nevoit sa plateasca 1.300 $ amenda si taxele. Pe 2 noiembrie 2006, a primit distinctia Chairman's Visionary Award din partea presedintelui Rick Sarmiento al Asociatiei Latin Business, in timpul evenimentului Latino Global Business Conference and Digital Expo, din Beverly Hills, California. Aparitia actorului, pentru ridicarea premiului, a marcat prima sa aparitie publica de cand a fost arestat pentru conducerea masinii in stare de ebrietate. Dupa cum ai putut vedea pana acum, mai sunt multe de spus despre Mel Gibson... In viitorul apropiat va surprinde prin alte acte nesabuite sau comice, filantropice sau extravagante. Sau prin filme de prima mana. Suficient pentru ca presa intreaga si cinefilii sa fie cu ochii pe el...

Walt Disney - omul care nu ne lasa sa uitam ca am fost candva copii...

Oare cum ar fi aratat lumea daca Walt Disney n-ar fi existat? Ar fi prea trist sa ne imaginam acest lucru... de fapt, am spune ca este imposibil: cum ar fi fost copilaria fara Mickey Mouse, poznasul Donald, simpaticul Pluto, sau fara inegalabilele filme clasice de animatie precum "Alba ca Zapada si cei sapte pitici", "Bambi", "Dumbo" sau "Pinocchio"? Walt Disney a transformat lumea, fiind un adevarat pionier in domeniul filmului de animatie si a gasit in permanenta cele mai ingenioase modalitati de a inova si de a-si pune ideile in practica... Daca ar trebui sa-l caracterizam in doua cuvinte, am putea foarte bine sa-l descriem pe Walt Disney cu ajutorul urmatorilor termeni: "imaginatie si perseverenta". Ordinea este aleatorie, insa cum se spune, una fara cealalta nu ar fi dat nici un rezultat... Chiar daca anul acesta se vor implini 40 de ani de la moartea sa si chiar daca nu mai suntem demult copii, de fiecare data cand ne uitam la desenele animate semnate de el simtim cum timpul zboara si copilaria pare sa se fi intors, ca si cand n-ar fi "plecat" niciodata. "Adultii nu sunt decat niste copii care au crescut, asta e tot", spunea Disney. Initial, Walt Disney si-a dorit o cariera in publicitate, si chiar a lucrat o vreme in acest domeniu, fapt care i-a permis sa realizeze o serie de experimente in domeniul filmului de animatie. Primul film de desene animate realizat de el dateaza din epoca filmului mut si se numeste "Plane Craizy", iar protagonist era nimeni altul decat celebrul Mickey Mouse. Acest simpatic personaj era "creionat" de multa vreme in mintea lui Disney, insa pana la el, au aparut alte personaje, cum ar fi, spre exemplu, gascanul Oswald. Fiind foarte sensibil si "simtindu-si" publicul insa, Walt Disney a inteles ca publicul a inceput sa se plictiseasca de Oswald (chiar daca aventurile acestuia erau foarte interesante), si se gandea tot mai des la un alt personaj. Dar care ar fi putut fi acesta? Raspunsul a vebit de la sine intr-o buna zi, cand a vazut un soricel. Ideea l-a "lovit" in plin si a alergat in atelierul de creatie, pe care-l impartea cu un colaborator. "Ce s-a intamplat", l-a intrebat acesta, "de ce esti atat de ravasit?". "Dragul meu", a raspuns Disney, "am devenit tata! Da-mi voie sa-ti prezint 'odrasla'!", si, din cateva miscari, a desenat schita unui soricel cu manusi si ghete. Mickey Mouse se nascuse! Initial, Waltr Disney s-a gandit sa-l boteze Mortimer, insa sotia lui a fost de parere ca acest nume nu ar avea o rezonanta prea puternica in randul publicului, si i-a sugerat numele care a devenit arhicunoscut in intreaga lume. Problemele au aparut o data cu introducerea sunetului... pentru ca Mickey nu avea voce! Ar mai fi putut avea succes, in conditiile in care in toate cinematografele rulau pelicule sonore? Situatia era cu atat mai grava cu cat Walt Disney nu era intr-o situatie prea buna din punct de vedere financiar (resursele sale fusesera consumate aproape integral cu productia filmului), insa acest lucru nu l-a oprit din drum: a imprumutat suma necesara, iar premiera filmului, care a avut loc pe 18 noiembrie 1928 la Colony Theater din New York, a inregistrat un succes fulminant. Lumea i se deschidea lui Disney... iar producatorii de la Hollywwod au inceput sa fie tot mai interesati de el, aratandu-se dornici sa-i sponsorizeze proiectele. Walt Disney nu s-a adaptat insa foarte bine in Cetatea Filmului, pentru ca nu era ceea ce s-ar numi o persoana sociabila. Detesta celebrele petreceri hollywood-iene si, daca se angaja intr-o conversatie, ajungea inevitabil sa monologheze pe tema proiectelor si ideilor sale. Tocmai de aceea nu a avut multi prieteni. Singurii oameni apropiati erau cei alaturi de care lucra si care-i intelegeau viziunea - respectiv, colaboratorii sai. In rest, era considerat un tip ciudat, genial, dar cu care nu trebuie sa vorbesti prea mult... Disney este o legenda, acest lucru nu poate fi negat, desi a fost si contestat la vremea lui. Pelicula "Alba ca Zapada si cei sapte pitici" constituie o capodopera a genului. Lansat in 1937, in plina recesiune, filmul a avut incasari de aproape jumatate de milion de dolari, ceea ce este fantastic, tinand cont de situatia economica din acel moment. Personajele lui Walt Disney ne intampina si astazi, in celebrul parc de distractii Disneyland, ai carui "frati" - Disneyworld, din Florida, si Eurodisney, din Paris, se bucura de acelasi succes precum originalul. Indiferent de varsta pe care o avem, nu ar trebui sa ratam ocazia de a ne aduce aminte de copilarie, vizitand aceste mici universuri in sine, unde basmele prind viata, iar printii, printesele si piticii ne intampina la fiecare pas...

Cameron Diaz sau ce poate face o vedeta baietoasa...

Cameron Diaz este una dintre acele vedete care il au pe "vino'ncoa" si care te cuceresc imediat. Este o actrita talentata, desi nu am putea spune ca filmele in care joaca sunt chiar de Oscar, dar ramane una dintre vedetele apreciate de la Hollywood. Are un stil aparte si nu se sfieste sa se arate in toata splendoarea, chiar daca are probleme cu tenul si, din fire, este ceva mai baietoasa... Povestea ei de dragoste cu solistul Justin Timberlake a uimit intreg mapamondul, mai ales pentru ca cei doi sunt impreuna de trei ani, diferenta de varsta intre ei fiind de 9 ani... Cam mult pentru ca o relatie celebra sa reziste, mai ales cand esti mereu sub privirile presei. Iata insa unele dintre cele mai amuzante intamplari prin care a trecut vedeta. Si, crede-ma, nu sunt putine lucrurile care i s-au intamplat... Leonardo DiCaprio isi aminteste: "Filmam o scena pentru pelicula 'Gangs Of New York', impreuna cu Cameron Diaz, iar ea trebuia sa ma plesneasca in mod constant peste fata. Iar regizorul Martin Scorsese mi-a spus: 'Cand eu si Bob De Niro trebuia sa facem o scena de genul asta, Bon chiar isi lua palme pe bune peste fata - palme adevarate.' Eu i-am raspuns: 'Tot ceea ce faceati tu si Bob... respect chestia asta. Sunt perfect de acord.'". A regretat actorul decizia lui? Se pare ca da... Starul povesteste mai departe: "Asa ca 35 sau 40 de duble mai tarziu, eram aproape lesinat pe platoul de filmare. Aveam fata pocnita bine si mare cat un cantalup. Practic, nu puteam sa vad bine. Mi-am ridicat privirea spre Marty si i-am spus: 'Am reusit sa obtinem ce vroiam, domnule? Am reusit?'. Iar el mi-a raspuns: 'A fost perfect, pustiule, perfect! Acum nu mai avem decat sase unghiuri de filmare la cadrul asta...'". Iti spuneam ca vedeta este o tipa baietoasa, asa ca nu are nici un fel de probleme in a se adapta la genul acesta de scene... La scurt timp dupa aparitia sa in "There's Something About Mary" ("Mary cea cu vino'ncoa"), Diaz - al carei personaj din film crede ca sperma personajului jucat de Ben Stiller este... gelul de par - a fost intrebata daca a fost adesea abordata de catre fani in moduri... lascive. Aceasta a replicat: "Tipii vin la mine si se ofera sa imi faca aprovizionarea cu produse speciale pentru par...". In data de 6 mai 2003, despre Diaz s-a scris in ziare: "Cameron Diaz a renuntat la barbati, dupa despartirea de iubitul sau, actorul Jared Leto. Acum isi concentreaza eforturile asupra noptilor petrecute in oras cu fetele, dupa cum afirma un prieten...". Insa la sfarsitul lunii, in data de 26 mai 2003, tabloidele relatau: "Cameron Diaz se intalneste cu actorul Vince Vaughn, la doar cateva saptamani dupa despartirea de iubitul sau, Jared Leto. Diaz l-a cunoscut pe Vaughn la inregistrarile unor segmente pentru viitoarele MTV Movie Awards..." Atat de putin ii ia sa se refaca dupa un esec sentimental?... Desi gustul sau vestimentar nu a fost niciodata pus la indoiala, vedeta a mai calcat si stramb din acest punct de vedere. In ianuarie 2003, un critic de moda a catalogat-o pe Anna Nicole Smith drept cea mai prost imbracata vedeta din intreg anul 2002. Din pacate, nici Diaz nu a scapat de criticile sale vehemente. Despre ea, acesta a declarat: "Arata ca si cum ar fi fost imbracata de un clovn daltonist." In mai 2004, Antonio Banderas s-a laturat lui Justin Timberlake si iubitei sale, Cameron Diaz, la premiera filmului "Shrek 2", din cadrul Festivalului de Film de la Cannes. Banderas - vocea personajului Puss-in-Boots din filmul animat - povesteste despre aceasta intamplare: "Plangeam la sfarsit. Era amuzant, pentru ca exista un moment foarte romantic la sfarsitul filmului. Personajul meu spune: 'Vreau sa plang' si eu am inceput sa plang. Cameron si Justin se aflau langa mine si el mi-a zis: 'Si eu plang.' Asa ca ne-am tinut de maini o vreme. Cameron se uita la noi, gandindu-se, probabil: 'Ce fac astia aici?...'" Diaz a exclamat in legatura cu "exercitiul sau fizic preferat": "Este singurul meu antrenament de fitness si imi face picioarele frumoase. Cateodata vreau sa ma apuc de tenis sau sa ma duc la inot, dar sunt prea lenesa pentru asta. Imi place patul meu." Care era insa acest exercitiu preferat de vedeta? "Port tocuri inalte", a explicat ea... Intr-o zi din iunie 2004, Cameron si Justin au organizat o petrecere in pijamale... privata. Dupa ce au renuntat la hainele de strada in favoarea pijamalelor comode, cei doi au desfacut o sticla de sampanie si au inceput sa se amestece printre ceilalti pasageri de la clasa intai a zborului Los Angeles - Melbourne, Australia... Sa nu uitam insa ca Diaz a avut intotdeauna veleitati pentru un stil vestimentar cochet: in timpul scolii, viitoarea actrita a castigat un concurs pentru ca a purtat costumul broastei Kermit... Cameron Diaz poate sa joace fotbal, este o fina cunoscatoare a artei de a da... vanturi si are o gura cat se poate de... murdara. Mult mai impresionant, a castigat un concurs de ragaieli la premiile din 2001, Nickelodeon Kids' Choice Award, depasindu-i cu mult pe baietii din trupele 'NSync si Backstreet Boys si afisand un ragait profund si rezonant, extrem de surprinzator pentru o silueta asa de zvelta ca a ei... Ca un adevarat sportiv care stie sa joace fair-play, si-a cerut scuze pentru ceea ce ea insasi a considerat a fi un efort slabut din partea ei: "Trebuie sa spun ca data viitoare imi va iesi mult mai bine."... Actrita, cunoscuta pentru faptul ca este ca un baiat imbracat in haine de fata, a primit la un moment dat un sfat extrem de pretios din partea tatalui sau iubitor: "Tatal meu mi-a spus intotdeauna ca, daca ceilalti colegi de la scoala te provoaca la o bataie dupa ore, sa le spui ca nu poti astepta - le poti rupe fundul chiar acum!". In adolescenta, Cameron era o adevarata rock-erita, careia ii placeau la nebunie Ozzy Osbourne, AC/DC, Whitesnake si Ratt. A fost la patru concerte Metallica si o data la un concert Van Halen impreuna cu mama sa. Odata, actrita a remarcat: "Daca vrei sa ma torturezi cu adevarat, du-ma intr-o camera, leaga-ma de un scaun si pune-mi sa ascult Mariah Carey." Nonconformista cum o stim... In ianuarie 2004, vedeta s-a suparat teribil pe fotografii de scandal chilieni, pentru ca au inceput sa o fotografieze de indata ce a aterizat in Santiago - inainte ca ea sa apuce sa se machieze. Este stiut faptul ca Diaz sufera din cauza unui ten cu probleme, iar eforturile sale pentru acoperirea acneei ii dau mult de furca... In martie 2002, Cameron a explicat de ce a trebuit sa renunte la gustarile cu bacon - nu i-au mai placut din clipa in care a aflat ca porcii au aceeasi capacitate mintala cu a unui copil de trei ani. Diaz a explicat: "M-am gandit: 'O, Doamne, e ca si cum as manca-o pe nepoata mea!'". Cel putin, femeia are simtul umorului si isi da seama cand o da in bara. "Nu mi-am dat seama ca jucam intr-un film cu adevarat mare", isi aminteste vedeta despre un proiect de la inceputul carierei sale. "Pe la jumatatea proiectului, ma intrebam: 'Oare o fi vreun loc in care mama si tatal meu sa poata vedea filmul asta?', iar ei imi spuneau: 'Cameron, in cinematografe...'". Filmul in discutie nu era altul decat "Masca", o productie cinematografica ce a obtinut 24.9 milioane $ la box-office-ul american, in primul week-end... Actrita a explicat mai tarziu: "Nu aveam nici cea mai vaga idee. Grrr. Sunt blonda. Mi se permite." Desi este una dintre cele mai simpatice actrite de la Hollywood si pare lipsita de fite, ei bine, Diaz nu este chiar usa de biserica. Fost model, Diaz a trecut printr-o perioada in care nu folosea nimic altceva decat apa minerala Evian pentru spalarea fetei... Insa actrita a marturisit candva ca rareori apeleaza la privitul in oglinda: "Practic, depind de lumea din jurul meu sa ma informeze daca imi atarna ceva la nas sau daca am ceva pe fata." Potrivit colegilor sai din "My Best Friend's Wedding" (1997), Diaz "bea ca un marinar, mananca le fel ca un camionagiu, isi face singura tigarile, joaca biliard si conduce ca o nebuna." Mai mult decat atat, Dermot Mulroney a precizat ca nu va mai merge niciodata cu ea in masina... Si totusi de aceea o iubim atat de mult pe Cameron Diaz. Pentru ca iese din tiparele sclifosite si stralucitoare de la Hollywood, este simpatica si exact asa cum vrea sa fie...

Razvan Mazilu: "Cea mai mare provocare: a 'vorbi' fara cuvinte"

Are numai 32 de ani, insa pana la aceasta varsta palmaresul sau este deja impresionant. Dansator si coregraf profesionist, Razvan Mazilu este un nume cunoscut in universul creat de balet, clasic si contemporan deopotriva. Protagonist al primului "one-man-show" realizat de un roman, Razvan Mazilu ne vorbeste despre experienta sa artistica, provocarea de a interpreta nu mai putin de patru personaje intr-un singur spectacol si conceptia coregrafica a spectacolului "Un Tango Mas". Daca nu as fi facut ceea ce imi place, as fi fost foarte nefericit Oare ce l-a determinat sa aleaga aceasta cariera, spre care s-a orientat inca de la varsta de trei ani, atunci cand majoritatea copiilor au cu totul alte preocupari, specifice varstei? "Faptul ca am ales dansul mi s-a parut - din prima clipa - o alegere extrem de fireasca. Totul a decurs asa cum m-am asteptat (desigur, si cu neimpliniri sau obstacole de tot felul), dar efectiv asa cum mi-am dorit. Sunt un om liber si daca nu as fi facut ceea ce imi place, probabil ca as fi supravietuit, dar as fi fost foarte nefericit", afirma artistul, adaugand ca parintii l-au sprijinit foarte mult pentru a-si atinge scopul.Pentru Razvan Mazilu, fiecare personaj pe care il construieste, prin abordare scenica si interpretare, constituie o provocare. "Toate personajele nascute au insemnat tot atatea provocari. Majoritatea personajelor pe care le-am adus in scena provin din dramaturgie, iar eu a trebuit sa le dansez, sa le gandesc prin miscare si expresie plastica, sa construiesc diverse caractere, prin intermediul mijloacelor specifice dansului. Iata o mare provocare, aceea de 'a vorbi' fara cuvinte", afirma cunoscutul dansator. De-a lungul activitatii sale, a avut ocazia de a participa la numeroase stagii de pregatire si workshop-uri. Fiecare dintre acestea a avut un rol mai mult sau mai putin semnificativ, constituindu-se in tot atatea "caramizi" la temelia carierei sale. Isi aminteste de fiecare dintre acestea, dar una dintre cele mai frumoase amintiri de acest gen dateaza din perioada adolecentei, cand urma cursurile liceului de coregrafie "Floria Capsali" din Bucuresti. "M-au influentat in mod deosebit stagiile din cadrul proiectului 'La danse en voyage' din 1992, cu coregrafi francezi, cand eram inca elev la liceul de coregrafie, unde nu se facea dans contemporan asa cum as fi dorit eu", mentioneaza Razvan. Fiecare coregraf alaturi de care a lucrat i-a influentat parcursul artistic. "Fiecare colaborare a insemnat o experienta unica, o intalnire unica, un schimb de energii, senzatii si idei pe langa care nu trebuie sa treci, ca artist, fara sa inveti nimic", considera Razvan Mazilu. "Jocul de-a Shakespeare" sau despre interpretarea a patru roluri intr-un singur spectacol In anul 1997, Razvan Mazilu a realizat o performanta, fiind protagonistul primului "one-man-show" al unui dansator roman, in care a interpretat un cvadruplu rol. Spectacolul, intitulat "Jocul de-a Shakespeare", in coregrafia lui Ioan Tugearu, a fost prezentat pe scena Teatrului National din Bucuresti si s-a bucurat de numeroase aprecieri, fiind premiat si jucat pe scene din tara si din Europa. Ce a insemnat pentru Razvan aceasta experienta si cum si-a gestionat emotiile - inerente, am spune noi? Ei bine, el ne asigura ca nu este emotionat inainte de spectacol, in sensul ca nu este ingrijorat. "Eu nu am emotii la spectacol. Ba nu, gresesc: am emotii, pentru ca emotiile nu inseamna trac. Prin 'emotii', eu inteleg o stare de usoara, dulce neliniste care ma incearca in ziua in care am spectacol, e ceva care imi place... Referitor la one-man-showul 'Jocul de-a Shakespeare', a sta o ora pe scena intr-un continuu dans nu e o treaba usoara, desigur, dar mi-a oferit multe satisfactii. Interpretam patru personaje foarte diferite, ale caror trasaturi erau esentializate prin dans si gest. Cu acest spectacol am fost invitat sa deschid festivalul international one-man-show de la Moscova, in anul 1998". Pentru orice artist, fiecare spectacol este diferit, chiar daca a mai interpretat rolul respectiv in repetate randuri... Ma intreb, care este elementul care face diferenta? Aflu ca fiecare interpretare ofera un element de noutate, prin prisma trairilor sufletesti din cadrul fiecarui spectacol. "Fiecare spectacol e la fel si totusi, diferit... Exista sensuri, emotii, stari pe care le credeam clare si 'batute in cuie' dar care, la rindul lor, ascund alte sensuri, emotii si stari cu totul noi, nebanuite, pe care le descopar de la o reprezentatie la alta. E ca si in dragoste: iubesti la fel si totusi fiecare zi iti aduce alte bucurii si emotii", ne impartaseste artistul. "Faptul ca baletul este in principal feminin e o prejudecata Atunci cand ne gandim la balet, majoritatea dintre noi avem tendinta sa il asimilam cu o arta exclusiv feminina. Delicatetea miscarilor, gratia care insoteste fiecare pas, ne fac sa ne gandim ca acest dans nu poate fi practicat decat de o femeie. Razvan Mazilu ne contrazice. "Baletul nu este o arta in principal feminina, aceasta e o prejudecata impotriva careia am luptat dintotdeauna. Oamenilor le e teama, cateodata, de propria lor sensibilitate si vulnerabilitate, de aceea imaginea baletului se substituie excesiv imaginii femeii delicate si sensibile. Va amintesc faptul ca una dintre cele mai proeminente figuri ale istoriei, regele Ludovic al XIV-lea , supranumit si 'Regele Soare', era supranumit, deopotriva, si regele dansator", precizeaza Razvan Mazilu. "Un Tango Mas" - un spectacol despre relatia de cuplu Cel mai recent spectacol semnat de Razvan Mazilu, "Un Tango Mas", este montat la teatrul Odeon si are un succes considerabil atat in randul publicului, cat si al criticii de specialitate. Razvan formeaza un cuplu convingator alaturi de balerina Monica Petrica. In realizarea coregrafiei, artistul a urmarit mai multe aspecte: "Dincolo de fascinatia tangoului m-au interesat teme ca dragostea, relatia dintre barbat si femeie, singuratatea in cuplu...". Pentru acest spectacol a ales in mod deliberat - si este sigur ca acesta e unul dintre punctele forte ale spectacolului - doua lumi care, puse fata in fata, au nascut raporturi foarte interesante: lumea dansatorilor profesionisti, a balerinilor (el si Monica Petrica) si lumea dansatorilor neprofesionisti (clubul TangotangenT, unde activeaza oameni care nu sunt dansatori de profesie, dar danseaza tango cu mare pasiune). "S-a nascut, astfel, o atmosfera frusta si sofisiticata in acelasi timp, ca la marginea unei metropole. Din punct de vedere coregrafic, am incercat o fuziune intre elemente de tango si balet contemporan", explica artistul. Razvan Mazilu ne spune ca nu face nimic deosebit pentru a se mentine in forma. "Incerc sa nu fac rabat de la antrenamentul corporal (aproape) zilnic. Nu tin dieta si nici nu am nevoie, deoarece efortul fizic este mare. Nu fac excese, incerc sa fiu echilibrat in toate privintele, de la hrana si pana la stilul de viata". Are in plan realizarea unui nou "one-man-show", despre care considera ca il reprezinta cel mai bine. "De asemenea, imi doresc sa realizez o gala de dans cu invitati din strainatate, ale carei incasari sa fie donate liceelor de balet din tara, care supravietuiesc in conditii incredibile", incheie artistul.

Sarah Jessica Parker, faima si... gafe!

Nu stiu daca a existat o femeie pe lumea asta care sa nu fi vazut macar un episod din serialul "Totul despre sex" ("Sex And The City")... Eram innebunite sa nu ratam nici un moment, nici o patanie a celor patru prietene nedespartite, care spuneau lucrurilor pe nume si nu aveau nici o inhibitie in materie de viata amoroasa. Am iubit personajul Carrie Bradshaw, interpretat cu mult umor de Sarah Jessica Parker. Si asa, in ochii nostri, actrita si-a castigat locul cuvenit. La fel de impatimita de moda si de pantofii Manolo Blahnik, de colectie, ca si personajul pe care l-a jucat, vedeta a stralucit la premiere, lansari, evenimente. Ei bine, in stilul ei caracteristic, nici gafele ei nu au fost chiar lipsite de "glamour"... In noiembrie 2003, hair stylistul vedetei, Anthony Dick, a dezvaluit faptul ca Sarah Jessica Parker foloseste in mod frecvent pentru spalarea parului produsul Mane 'N Tail, un sampon pentru... cai. "Tone de celebritati il folosesc", a adaugat Dick, "dar pastreaza aceasta informatie cat mai discreta posibil, pentru ca stiu ca nu suna deloc spectaculos si demn de o vedeta...". Desi serialul s-a bucurat de un foarte mare succes, in special in randurile publicului feminin, scandalurile din culise au devenit tot mai vizibile, o data cu apropierea de final a ultimului sezon de filmari. Desi extrem de bune prietene pe marele ecran, Parker (Carrie Bradshaw), Kim Cattrall (Samantha Jones), Kristin Davis (Charlotte York) si Cynthia Nixon (Miranda Hobbes) nu s-au avut foarte bine la suflet in viata de zi cu zi, ba chiar a existat o rivalitate accentuata intre Parker si Cattrall. Mai mult decat atat, se pare ca nu doar Cattrall a avut ceva de impartit cu actrita blonda... Chris Noth, cel care a interpretat faimosul rol Mr. Big din "Totul despre sex", nu a fost nici el prea incantat sa isi reia rolul de iubit al vedetei. Acesta a declarat: "Este foaaarte plictisitor. Am o sumedenie de alte oferte si aleg sa nu fac asta." In timpul unei aparitii in emisiunea Bravo "Inside The Actor's Studio", Parker a fost intrebata ce sunet iubeste cel mai mult. Raspunsul ei? "Ka-ching!", respectiv sunetul specific pe care americanii il folosesc pentru incasarea banilor... Nimic de mirare, in conditiile in care actrita este arhicunoscuta pentru gusturile sale extrem de... costisitoare. In timp ce prezenta MTV Movie Awards 2000, Parker a schimbat 15 toalete diferite... Pana si remarcele ei din timpul unui eveniment caritabil de strangere de fonduri pentru victimele atentatelor teroriste de la 11 Septembrie (eveniment la care a participat imbracata intr-o rochie neagra Oscar de la Renta) au fost formulate in termeni imprumutati din moda: "Newyorkezii au intotdeauna accesoriile potrivite, iar, in acest sezon, cele doua accesorii pe care le poarta toata lumea sunt curajul si mandria." Cel mai stanjenitor moment trait de Parker a aparut in timpul reprezentatiei teatrale a piesei "Annie", de pe Broadway. "Mi-am spart o parte din dinte cu o perie, in timp ce cantam.", isi aminteste actrita. Cum se numea cantecul? "Hard Knock Life"... In anul 2002, Sarah Jessica Parker a primit Globul de Aur pentru Cea mai buna actrita, datorita aceluiasi deja celebru rol Carrie din "Totul despre sex". Discursul de multumire al actritei a fost perfect - in afara unei mici probleme: a uitat sa ii multumeasca sotului ei, actorul Matthew Broderick! Aceasta omisiune a fost destul de ciudata, avad in vedere atentia deosebita pe care actrita o acorda detaliilor - cum ar fi sa isi schimbe toaleta de 15 ori la un eveniment de cateva ore... Desi Matthew Broderick a fost adesea rugat de catre producatorii serialului sa isi faca aparitia in acest show, starul a refuzat intotdeauna invitatia. Celebra sa sotie a explicat: "Este prea ocupat - dar oricare dintre femei ar fi norocoasa sa il aiba.", dupa care a adaugat razand: "Vreau sa spun, sa joace alaturi de el...". Parker a fost mereu abordata de fanii sai, nerabdatori sa ii impartaseasca diferite detalii ale vietii lor intime: "Imi arata tot felul de lucruri pe care si le-au cumparat sa isi imbunatateasca viata sexuala. M-am obisnuit cu asta, dar este foarte ciudat pentru cineva ca Matthew - este socat de lucruri de genul asta." In martie 2002, revista "Us Weekly" a afirmat ca Sarah Jessica Parker "a dat cu pumnul in masa" si a refuzat o aparitie planificata in serial a lui Britney Spears, aparitie pe care a catalogat-o drept o imitatie si o aiureala. "Am lucrat al naibii de mult ca sa duc serialul asta unde este acum", se pare ca a exclamat Parker, "si sa fiu a naibii daca o sa fiu pusa in umbra de un Mouseketeer! (n.r.: acesta a fost numele show-ului pentru copii care a 'lansat-o' pe Britney Spears in industria divertismentului)." Criticii nu au lasat-o insa "netaxata" pe actrita - acestia au dezvaluit ca nici Parker nu a fost foarte straina de astfel de inceputuri "fragile" si usor penibile in show-biz, avand in vedere ca una dintre primele sale aparitii publice a fost in musicalul "Annie", unde a interpretat piesa "Tomorrow". In Ajunul Anului Nou, in 2000, vedeta a luat o decizie extrem de neobisnuita: sa inceteze sa isi mai... mestece obrajii pe interior, un obicei urat care a facut-o adesea sa isi muste pielea, lasand-o cicatrizata si insangerata. A reusit Parker sa se tina de cuvant? Doamne fereste, nu! La numai 20 de minute petrecute in anul 2001, actrita revenise la vechiul sau obicei. In concluzie, nici una dintre vedete nu este scutita de penibil... Desi impecabile pe covorul rosu, starurile reusesc sa ne surprinda cu declaratii si comportamente stranii. Uneori, obisnuiesc sa le agraveze, doar pentru ca statutul de VIP-uri le "permite". Oricum ar fi, este placut sa vezi ca nu esti singura imperfecta din lume si ca pana si la "case mai mari" se intampla neplaceri...

Stela Popescu: "Femeile trebuie sa se puna in valoare, dar sa nu fie ostentative"

Aveam emotii. O vazusem de nenumarate ori la televizor si, nu o data, ma intrebasem: "Oare si in realitate este la fel de fermecatoare?". Am aflat raspunsul cu ocazia unui interviu pe care Stela Popescu a consimtit sa mi-l acorde: este spectaculoasa si are un talent cu totul deosebit de a povesti si de a readuce in prezent momente, ipostaze si personaje aflate undeva, in trecut... In fata unei cafele, servite in ambianta calda si primitoare a sufrageriei sale, Stela Popescu mi-a povestit despre activitatea sa artistica, rolul Chiritei, pe care il interpreteaza din nou dupa aproape 50 de ani, mi-a impartasit din experienta sa de viata si mi-a povestit diverse intamplari nostime. Totul, in stilul sau unic, spumos si savuros... "Chirita nu era o femeie inapoiata, ci un om de viitor" Raspunzand unei propuneri facute de Opera Comica pentru Copii, Stela Popescu s-a reintalnit recent cu personajul Chirita, intr-un spectacol regizat de Cristian Mihailescu, dupa ce mai abordase rolul acesta in 1959, la absolvirea Institutului de Teatru. Referitor la aceasta experienta, Stela Popescu spune ca abordarea Chiritei este cu totul diferita, comparativ cu aceea din urma cu 47 de ani, despre care isi aminteste cu nostalgie. "Atunci cand, in facultate, i-am propus profesorului meu sa joc rolul Chiritei, acesta s-a ingrozit. 'Doamne... Eu te-am luat la clasa ca sa joci Andromaca, si tu vrei sa joci Chirita?'. Vezi tu, eu pe vremea aceea eram supla; or, despre Chirita se stie ca era voluptuoasa. De altfel, lumea are o parere preconceputa despre Chirita: e foarte grasa, e inapoiata. Eu am un alt punct de vedere despre Chirita. Revenind, profesorul mi-a dat o povestioara de Arghezi, care bineinteles ca nu mi-a iesit deloc... Si atunci mi-a zis 'Ia fa tu Chirita aia...'. Atunci a realizat el ca eu sunt actrita de compozitie, de tipuri. Tocmai de aceea am si avut mare succes la Teatrul de Revista; nu am fost numai diva, care coboara pe scari... Asta ar fi fost simplu: imi puneam pene in cap si aratam bine, era perfect", rade Stela Popescu, precizand ca ea nu a fost niciodata genul de persoana careia sa-i placa sa fie in prim plan. "Mie nu asta imi placea sa joc si nu voiam sa ma arat. In cazul meu, meseria i-a facut pe oameni sa creada ca-mi place sa ma arat, dar nu e adevarat. Cel mai mare succes al vietii mele a fost cu 'Presul' lui Ion Baiesu, unde eram o servitoare amarata, cu mustata", precizeaza actrita. Intr-adevar, rolul respectiv ii socase, initial, pe majoritatea spectatorilor: acestia se asteptasera sa o vada pe Stela stralucitoare, imbracata si machiata epatant, si o regaseau pe scena in rolul unei femei de serviciu, purtand un halat zdrentuit si patat. Entuziasmul publicului, la finalul spectacolului, a intrecut insa orice imaginatie... "In sfarsit", reia Stela Popescu, "am facut Chirita, pe care o jucase si Draga Olteanu Matei. Initial, profesorul nu credea ca pot interpreta acest rol. "Cum sa te bagi tu la asa ceva, dupa ce Draga a facut-o...'. Dar am facut monologul 'Chirita in voiaj' si am luat nota zece. Si de atunci s-au risipit ideile gen 'Stela e numai gagica misto'", rade actrita. "Am admirat-o pe Chirita intotdeauna si nu consider nici pe departe ca era o inapoiata, ci un om de viitor. Era o femeie care, dupa parerea mea, anticipa egalitatea cu barbatul, voia sa fie la moda si preconiza o civilizatie in devenire. Parea ridicola pentru ca era din provincie si pentru ca piesa s-a scris intr-o perioada in care tot ce venea 'de afara' era luat peste picior si socotit extravagant. Nu era nevoie ca ea sa fie o femeie grasa si un 'jandarm'. De ce sa fie jandarm? O femeie cu autoritate, asta da; dar de ce-ar fi asta ridicol? A, ca vine Leonas, care are 20 de ani si ea are 50-60 de ani, e altceva; aici este ridicolul, situatia comica", imi explica Stela, adaugand ca spectacolul se bucura de succes atat in tara, cat si in strainatate. "Plecam cu 'Chirita' in Israel si am convingerea ca vom avea un succes urias. Viata culturala romaneasca din Israel e foarte bogata, pentru ca acolo sunt aproximativ 350.000 de evrei romani si ei traiesc prin spectacolele romanesti. Am fost si acum, de curand si am avut un succes criminal: sunt salile arhipline, e omor, urla. Sa-i vezi cum striga 'Bravo!', 'Bis!' si 'Ura!', n-ai pomenit asa ceva...". "Daca artistul de opera nu este si actor, atunci e fals" Unul dintre cele mai interesante aspecte ale piesei "Chirita" consta in faptul ca Stela Popescu este singura actrita de teatru care evolueaza, iar toti ceilalti sunt solisti de opera si opereta. "Sunt cantareti tineri si moderni, care stiu sa joace; nu sunt ca aceia care se propteau in mijlocul scenei si cantau aria din 'Trubadurul'", mentioneaza Stela, care precizeaza ca artistul de opera trebuie sa fie si actor. "Opera este sincretica, este teatru prin muzica. Acolo se detaseaza oamenii si se face diferenta: unii sunt mari si altii mai putin... Era un mare artist de opera, Goanga (n.r. - tenorul Petre Stefanescu Goanga), pe care l-am audiat si m-a impresionat ca juca si canta. De atunci, am ramas cu stacheta ridicata in privinta asta... Daca artistul de opera nu este si actor, e fals. Asa devine opera falsa. Publicul n-o gusta, daca omul vine la rampa numai ca sa-si lanseze vocalizele. Totul trebuie sa fie la indemana oamenilor. Altfel ramane undeva intr-un colt, ca o gogoasa de matase, din care nu mai iese niciodata rodul", afirma actrita. "Pot juca orice rol, dar nu mi-a placut niciodata drama" "Tin minte ca, in anul al doilea, am avut cea mai mare medie si profesorul meu dadea notele in felul urmator: de la cele mai mici la cele mai mari. Cutare 7, cutare 8, cutare 9 - si cand a ajuns la mine, a spus: 'Stela Popescu poate sa joace astazi orice gen'. Deci, el si-a dat seama ca am potential diversificat si ca pot juca atat roluri de comedie, cat si de drama". Dat fiind faptul ca intotdeauna a fost o persoana optimista, Stelei Popescu nu i-a placut sa abordeze roluri de drama."Eu m-am ferit de drama, n-am fost foarte incantata sa joc asa ceva. Sunt un om vesel si nu-mi place sa-mi aduc aminte de lucrurile triste. Dar, pana la urma a trebuit sa joc si drama, iar pentru una dintre partiturile de acest gen pe care le-am jucat, in 'Turnul de fildes', sub conducerea lui Ion Cojar, am luat premiu pe tara pentru rol secundar. Deci, am avut sansa sa joc drama, dar nu m-am perfectionat in gen. Mie imi place sa rada lumea, sa se simta bine", continua Stela Popescu si nu pot sa nu fiu de acord cu ea... "Teatrul de Revista este dispretuit pe nedrept" Stela imi povesteste ca, atunci cand s-a mutat de la Teatrul de Revista la Teatrul de Comedie, au aparut reactii de tipul "A, uite-o si pe asta...", iar celor de acolo nu le venea sa creada ca ea poate interpreta si roluri mai complexe. Realitatea, apreciaza Stela Popescu, este ca, in ceea ce priveste Teatrul de Revista, sunt foarte multe prejudecati. "La Teatrul de Revista exista un izvor pe care lumea nu vrea sa-l descopere. Si, culmea, tocmai celor de profesie nu le convine sa-l descopere, din cauza ca actorul de revista este mult mai popular decat cel mai bun Hamlet", considera actrita. "Prejudecata cu Teatrul de Revista e o prostie. Eu detest sa spun ca e greu sa joci comedie. E greu sa joci orice rol, daca n-ai talent. N-ai talent, joci prost orice gen. Dar daca esti talentat, incepe sa se decupeze o situatie de alta: adica, asta este actor de drama, asta va juca Hamlet, asta va juca Julieta - si asta, cum eram eu, va juca mai multe chestii", puncteaza Stela. Stela imi explica de ce s-a creat aceasta prejudecata in ceea ce priveste Teatrul de Revista. "Exista un soi de reticenta... Limbajul este mai colorat, popular, nu foarte intelectual, special conceput pentru a fi inteles de catre masa larga; se deschide tuturor si atunci sigur ca e usor dispretuit. 'Ce-i si cu flecustetul asta de text...'. Ei bine, cu 'flecustetul asta de text' poti sa indrepti greseli, sa schimbi mentalitati, pentru ca se face inteles...". "Teatrul este o scoala" In fond, considera actrita, rolul esential al teatrului este acela de a-i aduce pe oameni la spectacole, pentru ca teatrul este o scoala. De altfel, asa cum imi povesteste Stela, aceasta este una dintre calitatile pe care teatrul le-a demonstrat inclusiv in regimul comunist. "De ce crezi ca sustineau teatrele? Le sustineau fantastic, numai ca totul era dirijat: asta era defectul. Insa ca profesie in sine, actorii s-au dezvoltat foarte bine in comunism. Bineinteles ca nu puteai sa spui: 'Securistii ne urmaresc si nu gasim mancare'. Dar, se gaseau metode pentru a evita cenzura...". In context, Stela il aminteste pe raposatul ei sot, dramaturgul Mihai Maximilian, autor al numeroase cuplete si monologuri. "Puiu Maximilian a fost un autor de exceptie. Ca dovada, faptul ca acum ducem o lipsa fantastica de autori. Fiecare monolog al lui traieste si astazi; cel cu betivul, pe care-l face Arsinel, dateaza de acum 40 de ani - a fost scris in anul 1966. Si l-au facut un actor de la Deva, l-a facut Misu Fotino, l-a facut Stefan Banica Senior, il face Arsinel - si cine stie cati altii il vor mai face. Fiecare schetch sau monolog scris de Puisor era o mica piesa de teatru". Stela mentioneaza ca Mihai Maximilian avea capacitatea de a "simti" textul si de a sublinia ideile. "Daca Arsinel spune cel mai bun monolog, este pentru ca a invatat de la sotul meu si pentru ca are texte bune. Un om talentat nu se poate pune in valoare daca nu are un regizor bun", subliniaza actrita. Textele scrise de Mihai Maximilian nu sunt simple jocuri de cuvinte, pe seama unor mici intamplari la zi. In cazul in care ar fi fost asa, nu ar fi supravietuit trecerii timpului si ar fi fost uitate dupa numai cateva saptamani. "Daca 'Vacanta Mare', care are succesul pe care-l are, nu joaca o luna, nimeni n-ar mai sti dupa aceea cine sunt respectivii. Pe noi, lumea ne tine minte si dupa 50 de ani...". Cel mai bun exemplu in acest sens este insasi Stela: "Lumea si acum ma cunoaste, iar copiii ma striga pe nume pe strada. Nu pentru ca am nasul carn, ci pentru ca tot ce am facut i-a imbogatit pe oameni, le-a creat un fel de 'banca de date' in suflet. De asta imi place revista: imi confirma ca am facut ceva pentru oameni. Publicul romanesc stie sa decanteze ce e bun si recepteaza calitatea, sensul educativ al materialului, dupa cum sanctioneaza imediat, in caz contrar. Eu, de exemplu, n-as putea sa mai spun lucruri indecente pe scena, cum fac altii, pentru ca n-ar accepta publicul: 'Ce face asta, s-a prostit?'". "Cred ca mostenesc energia de la parinti, si nu mai sunt motivata de aspectul financiar" Ma uit la Stela Popescu si intrebarea se impune de la sine: dupa jumatate de veac de cariera dramatica, sute de turnee, mii de spectacole, reprezentatii si aparitii televizate - de unde isi mai gaseste, oare, energia de a se implica in continuare in diferite proiecte si de a strabate lumea? "As zice ca mostenesc energia asta de la parinti. Tatal meu a fost deportat in Siberia si mama, care a ramas singura cu un copil, trebuia sa supravietuiasca. Ea era taranca, provenea din familie de tarani autentici si era foarte puternica. Tata, deportat in Siberia, a trebuit sa reziste la temperaturi de pana la minus 50 de grade. Dar a supravietuit, a trait 91 de ani si a murit in urma unei operatii de bila. Prin urmare, cred ca energia e pe fond genetic. Si ca sa nu mai spun ca energia mea provine din munca: imi place ce fac, iubesc ce fac - cum sa nu ma umplu de energie si de buna dispozitie? Nu pot spune ca mai lucrez pentru bani... Poate cand eram mai tanara, ma interesa si aspectul acesta. Acum, tot ceea ce ma intereseaza este sa vada generatia asta ca noi toti n-am fost niste prosti, ca am fost buni, am muncit serios si poate ca asta o sa ajute cu ceva...", spune Stela Popescu. "Munca este cel mai mare motor, iar actorul este 'vandut' profesiei" Cineva afirmase candva ca "destinul actorului este sa joace". De-a lungul vietii, Stela Popescu a traversat momente dramatice - astfel, in interval de numai sapte ani, si-a pierdut atat sotul, cat si ambii parinti. Ceea ce nu a lasat-o sa uite, insa, nici un moment ca publicul o iubeste, o asteapta pe scena si vine la teatru sau deschide televizorul pentru a o vedea. "Munca este cel mai mare motor. Educatia teatrului si disciplina spectacolului iti cer sa joci. De exemplu, sotul meu a murit pe 14 decembrie... Eu, in perioada aceea, aveam de inregistrat la Televiziune pentru spectacolul de Revelion si cineva comenta: 'Uite, barbatul i-a murit si ea joaca'. M-a mirat si m-a afectat asta, cu atat mai mult cu cat venea de la un om din teatru", ofteaza Stela. Zambetul i s-a sters pe nesimtite, iar privirea pare sa se fi impaienjenit pentru o clipa... Nici problemele de ordin fizic n-au putut s-o tina departe de scena. "Prin anii '80, aveam o luxatie si am jucat cu mana prinsa in bandaj ghipsat. Dar nu sunt un caz singular: acum doi ani, eram intr-un turneu in Australia si Tamara Buciuceanu-Botez a jucat avand clavicula sparta. Nu se punea problema sa fie inlocuita, pe Tamara nu o poti inlocui! Dar ea s-a ambitionat: 'Ehe, lasa ca le arat eu lor!', si a jucat asa. Cand e vorba de teatru, actorul este vandut acestei profesii", adauga Stela. "Barbatii incep sa se sperie de femei" Stela, care a fost casatorita mai mult de 30 de ani cu Mihai Maximilian, este una dintre acele fericite - si putine - femei care sunt in masura sa spuna ca au avut o casnicie reusita. Ma intreb, care este opinia sa despre relatia dintre barbat si femeie in ziua de azi si cum ar trebui sa procedeze femeile pentru a-si pastra dragostea si respectul partenerului... "Femeile reprezinta un dar minunat al naturii. Singura conditie este sa se puna in valoare ferindu-se, in acelasi timp, sa fie ostentative. Barbatul si femeia sunt, categoric, diferiti, dar complementari. Egalitatea intre sexe inseamna parteneriat. Da, uneori o femeie poate face un lucru mai bine decat un barbat, dar acest lucru nu trebuie etalat. Parerea mea e ca barbatii incep sa se sperie de femei. Femeia si barbatul trebuie sa-si stie locul fiecare si, daca nu exista respect, nu exista nimic. Iar daca el nu se mai ridica la inaltimea asteptarilor tale, ar trebui sa pleci, pur si simplu", considera actrita, adaugand ca, "daca intr-un cuplu este relatia care trebuie, nu se ajunge la infidelitate sexuala - o problema intr-adevar foarte grava si, nu de putine ori, de nedepasit". Cel mai frumos compliment: "Auzi, esti misto!" "In jur de 54-55 de ani", as raspunde eu, daca m-ar intreba cineva ce varsta ii dau Stelei Popescu si n-as sti ca anul acesta, pe 21 decembrie, va implini 71 de ani. Care este secretul ei? Stela zambeste sugubat. "N-ai sa ma crezi, dar nu fac nimic special: ma dau cu crema cand imi aduc aminte, nu fac sport, mananc slanina... Singura chestie pe care o fac este masajul electric de stimulare. Sigur, ma fardez, imi place sa fiu mereu aranjata, am o stare de spirit zambitoare - pentru ca totul vine din interior. Daca nu te intelegi cu tine, nu ai cum sa arati bine, se reflecta acest lucru in exterior, orice ai face", spune Stela, care, in context, isi aminteste de cel mai frumos compliment care i s-a facut... "Jucam intr-un spectacol 'Miss Piranda' la Sala Palatului si, la un moment dat, a venit la mine o tigancusa care concura. Mi-a cerut sfatul: arata bine, cum sa se mai aranjeze pentru concurs? Cred ca avea vreo 15 ani. In fine, dupa aceea eu am iesit pe scena cand mi-a venit randul, am jucat si la sfarsit ea a venit la mine si mi-a zis 'Auzi, esti misto! Chiar mi-ai placut!'. Pentru mine, a fost un compliment minunat... Altadata, cred ca aveam vreo 60 de ani, jucam intr-un spectacol la Urziceni si erau numai 'negri' in sala - deh, cantau Adrian Copilul Minune, Vali Vijelie... Eu jucam, oamenii stateau chiar langa scena, cu barbia sprijinita in palme si se uitau la mine, iar unul imi zice: 'Esti misto de tot!'". Cand am stabilit sa facem acest interviu, Stela Popescu imi spusese ca imi poate acorda o jumatate de ora, pentru ca este foarte ocupata. Acum, isi priveste ceasul. "Draga mea, tu stii ca vorbim de o ora? Ce parere ai?". I-am spus adevarul: nu am simtit cand a trecut timpul si am sentimentul ca numai cu vreo cinci minute in urma am sunat la usa. Stela Popescu este nu numai o artista extraordinara si o gazda perfecta, ci si un interlocutor captivant, carismatic, iar timpul a prins cu siguranta aripi in compania sa...

Beatrice Rancea: "In viata, trebuie sa fii in stare sa o iei de la capat"

Ni se intampla de multe ori sa auzim sintagma "a o lua de la capat". Multora ni se pare ca este doar o expresie care si-a pierdut adevarata conotatie. Pentru ca, daca ar trebui sa o punem in practica, ne-am da seama ca este mai greu decat crezuseram si ne-am gandi, poate, sa renuntam. Sa ne resemnam. Dar, daca avem curajul de a ne lupta cu noi insine, am putea descoperi ca un capat de drum poate insemna un nou inceput, dintr-o noua perspectiva. Regizoarea Beatrice Rancea este unul dintre oamenii care au reusit sa faca acest lucru. Atunci cand un accident a "semnat" sfarsitul carierei sale de balerina, s-a orientat spre regie, domeniu in care a devenit cunoscuta si apreciata. Ca pentru a compensa intrucatva faptul ca a fost nevoita sa renunte la balet, soarta i-a oferit sansa de a se reintoarce pe scena, in aceasta postura, in spectacolul "Dulceamar", care se joaca la Teatrul National din Constanta, iar regia si coregrafia sunt semnate de artista maghiara Yvette Bozsik. Beatrice Rancea ne-a povestit despre proiectele sale artistice, provocarile pe care le-a intampinat si schimbarile care au avut loc in viata ei. Nu este imposibil sa o iei de la inceput, considera ea, conditia fiind sa stii cu adevarat ce-ti doresti. Beatrice stie... si nu regreta nimic. - In linii mari, cum ati spune ca s-a schimbat viata dumneavoastra dupa numirea ca director al Teatrului National din Constanta? Viata mea s-a schimbat foarte mult, in primul rand pentru ca stau prea putin acasa. Sunt foarte legata de casa, de familie. Acesta este si motivul pentru care n-am parasit tara cand am fost balerina si am avut aceasta ocazie. Nu m-as fi putut bucura niciodata de succesele pe care le-am avut ca dansatoare, atunci cand eram tanara, fara sustinerea celor din familie. De aceea spun ca viata mea s-a schimbat mult, pe plan sufletesc - ma obisnuisem sa petrec mult timp impreuna cu sotul meu, Doru (n.r. - actorul Doru Rancea), alaturi de cateii nostri, si acesta este motivul pentru care acum Doru sta cat poate de mult cu mine, la Constanta. - Din punct de vedere profesional, cum au evoluat lucrurile? Dupa parerea mea, tot ceea ce s-a intamplat, s-a intamplat bine, din punct de vedere al performantelor pe care le-a realizat teatrul, intr-un timp atat de scurt. Am deschis sala noua in noiembrie 2005 (pentru ca in august, cand am fost numita, sala a intrat in renovare) si pana pe 5 martie am avut deja patru premiere, care se joaca cu sala plina - ceea ce nu s-a intamplat de foarte multi ani la Constanta. Avem regizori si coregrafi importanti, din Budapesta, New York... - Cum ati reusit sa realizati acest lucru? Dupa cum va spuneam, numirea mea a fost anuntata in luna august, cand majoritatea regizorilor importanti (atat din tara, cat si din strainatate) erau ocupati, pentru ca ei isi fac proiectele pe un an intreg si tot cam atunci incepe stagiunea. Prin urmare, am apelat la prietena mea, Saviana Stanescu, si ea mi-a recomandat un regizor tanar, fost student al lui Andrei Serban - Paul Bargetto, cel care a montat "Imblanzirea scorpiei". El a "spart gheata" si a facut ca salile sa fie pline. La primul spectacol cu public platitor erau, cred, vreo 60-70 de persoane in fata teatrului, care doreau sa intre si nu mai erau bilete. A fost un miracol: televiziunea si presa locala au venit imediat, pentru ca nu puteau sa creada ca se intampla asa ceva la teatrul din Constanta. A urmat premiera cu "Satra", spectacol pe care l-am montat eu si, de cand se joaca, biletele se epuizeaza la doua ore dupa ce au fost puse in vanzare. - Pe cand ne putem astepta la premiera piesei "Satra" pe scena Teatrului National din Bucuresti? Toata lumea ma intreaba de ce nu vin cu "Satra" la Bucuresti. Am 90 de oameni pe scena, iar impreuna cu cei care lucreaza in spatele scenei, se aduna 115-120 de persoane. Totul trebuie sa fie foarte bine organizat; e vorba de cazare, de transport si lucrurile trebuie bine puse la punct din punct de vedere financiar. La Constanta se joaca si acum cu casa inchisa. M-a amuzat mai demult o intamplare - desi, pe moment, m-a socat: eram in tren, in drum spre Constanta, si primesc un telefon pe numarul meu de serviciu (pe care nu-l stie toata lumea) si o doamna foarte indignata imi spune: "Nu conteaza de unde am aflat acest numar! Este inadmisibil ce se intampla! Nu e posibil ca, de doua saptamani, sa nu reusesc sa fac rost de bilete la 'Satra', iar mie imi trebuie patru locuri!". I-am spus ca pentru noi este o bucurie sa auzim acest lucru. "Ei bine, pentru mine, nu!". Am sunat dupa aceea la teatru si mi s-a spus ca doamna respectiva venise sa protesteze acolo - dupa ce fusese deja la agentia de bilete. - Ce alte schimbari au mai survenit? Un alt lucru foarte bun care s-a schimbat in viata mea este ca m-am reapucat de balet, dupa 15 ani. Nu m-am hotarat prea usor. Yvette Bozsik este o mare coregrafa pe plan international, are un CV mai mult decat impresionant si este decorata cu Legiunea Franceza. Este pentru prima data cand ea accepta ca un spectacol al sau sa fie interpretat de o alta trupa. Ea are o trupa la care se intra foarte greu. Si nu este vorba numai de acest lucru. Yvette are niste partituri absolut speciale in spectacolele sale, pentru ca este o dansatoare extraordinara si expresiva - si este prima data cand o partitura a ei este interpretata de altcineva. Iar acel "altcineva" am fost eu.Daca mi-ar fi spus acest lucru inainte de a veni si as fi vazut pe caseta ce am de facut, nu cred ca ma apucam: nu mai aveam antrenament, stilul de dans este cu totul diferit fata de cel cu care suntem noi obisnuiti, iar timpul era foarte scurt. Noi in opt zile am "asimilat" spectacolul, am invatat toata coregrafia, pentru ca ea si-a trimis doi asistenti la Constanta, care ne-au predat stafeta. Am stat cu ei opt zile, iar trupa a repetat cu mine patru zile. Yvette a venit luni si vineri a avut loc premiera. - S-a lucrat in timp record... Intr-adevar, dar spectacolul a iesit atat de bine, incat Yvette ne-a dat telefon ca ne cheama impreuna cu trupa din Romania sa jucam la Budapesta - aceasta, desi ea are trupa la Budapesta! Vom juca doua zile la teatrul "Merlin", iar apoi a programat si alte turnee cu noi in Ungaria, ceea ce este mai mult decat o recunoastere a ei fata de noi. - Puteti dansa din nou purtand poante? Nu sunt in poante. Este o partitura in care pot evolua fara ele. Spectacolul este unul neoclasic, de dans modern. Este adevarat ca si in baletul modern se folosesc poante, dar norocul meu este ca actul doi e la piciorul gol, iar actul intai la un papuc mic de balet, si deci este o partitura pe care am putut sa o fac: foarte frumoasa, foarte grea, dar parca e facuta special pentru mine. - Cum va impartiti intre viata profesionala si cea de familie? Cand sunt singura la Constanta, fara sotul meu, stau la teatru cate 12 ore pe zi, spre disperarea angajatilor. Pentru ca, daca directorul ramane, foarte greu pleaca secretara, asistentul de regie... si ei se simt jenati pentru ca au familii, vor sa ajunga acasa, iar eu tot timpul mai am cate ceva de facut. In momentul cand vine Doru e mai usor, mai iesim la masa impreuna, dar altfel eu nu am de ce sa ies din teatru, si atunci stau acolo. - Activitatea manageriala specifica va lasa timp sa va ocupati asa cum doriti de proiectele artistice? Extrem de putin. Am montat foarte greu "Satra", spectacol pe care eu il stiam pentru ca l-am mai montat la Teatrul Maghiar din Timisoara. Dar cu greu iti faci timp sa cobori de la birou. Si acest spectacol a fost montat in timp record - o luna si jumatate. In context, vreau sa va spun ca, in septembrie, am montat la Opera din Constanta "Don Giovanni". Ei bine, cand nu ajungeam la birou, fugea secretara cu un maldar de hartii care trebuia semnate in momentul respectiv - pentru ca, eu fiind ordonator de credit si avand drept de semnatura, nu se cumpara nici benzina daca nu semnez. Din acest motiv nici nu prea pot sa plec din teatru. - Stiu ca, in urma cu multi ani, erati balerina si aveati perspective promitatoare in domeniu. Cum v-ati revenit, moral vorbind, dupa accidentul in urma caruia n-ati mai putut dansa? Atunci mi-a fost greu. Nu stiam sa fac altceva... Din toate punctele de vedere, a fost un capat de drum. Profesional, eu nu mi-am dorit niciodata sa devin creator de spectacol, din punct de vedere al celui care nu e pe scena. Mi-a placut mereu sa fiu interpret, nu sa fac eu coregrafia sau sa regizez. Nu mi-am pus niciodata problema, atat de mult imi placea sa creez eu personaje, ca interpret. In momentul in care mi s-a intamplat acest lucru - atat de brusc si atat de "fara cale de intoarcere" - am avut o cadere. Nu stiam si nu-mi doream sa fac altceva. Eram "pusa pe orbita" de la varsta de patru ani, cand am inceput sa fac balet. In acest domeniu, stii ca-ti inchei cariera in jur de 40 de ani, dar nu la 30! Si atunci am avut atat norocul de a fi sustinuta de familie, cat si sansa de a-l intalni pe Andrei Serban. - Ce a insemnat pentru cariera dumneavoastra intalnirea cu acest regizor? Exact in momentul cand traversam cele mai grele momente, mi-a oferit doua roluri in "Trilogia antica". Eu chiar ma amuzam cand, dupa intoarcerea sa in Romania, i-am dat telefon si i-am zis: "Domnu' Andrei, m-am apucat iar de balet, m-am cocotat pe scena, am innebunit la batranete". La care el imi raspunde: "Da, asa cum te-am cunoscut eu - erai cu piciorul in gips si cu parul rosu". In 1991, intalnirea cu Andrei a fost una dintre cele mai importante intalniri din viata mea, atat in plan uman, cat si profesional. - La ce va referiti? In afara faptului ca am avut sansa de a lucra cu el, in 1991 s-a infiintat Facultatea de Coregrafie, unde am intrat, iar dupa un an m-am mutat la Regie de Teatru, pentru a monta in continuare spectacole de balet sau opera - in nici un caz teatru. Dar, fiind obligata sa fac si regie de teatru (examenele pe care le aveam constau numai in mici exercitii de teatru), iata ca am avut sansa ca, in anul al doilea, prima mea piesa Cehov sa fie premiata si preluata de televiziune, castigand si titluri importante la diferite festivaluri din tara. Tot in anul al doilea, am realizat "Jocul de-a macelul", spectacol preluat de teatrul Bulandra, unde s-a jucat doi ani. In anul al treilea, am lucrat "Romeo si Julieta", care s-a jucat la sala mare a Teatrului National... Am avut, deci, sansa ca aceste spectacole sa fie preluate de teatre si, practic, toate spectacolele mele, pana la "Opera de 3 parale" si "Macbeth" a lui Eugen Ionesco, au fost examene. - Pentru ca tot vorbeam despre curaj... Un act de indrazneala mi se pare si faptul ca v-ati schimbat numele de familie dupa casatorie. De ce nu v-ati pastrat numele prin care v-ati facut cunoscuta? Important este sa ai curajul de a face ceea ce simti, ceea ce gandesti - nu ceea ce "da bine". Evident, era foarte bine ca Beatrice Bleont: ma stia toata lumea, era un nume pentru care am muncit 15 ani - era bine sa lucrez mai departe asa si sa apar in fata presei si a lumii mondene - din punct de vedere formal, intelegere, fericire conjugala si profesionala. Este simplu si multa lume face asta. - De ce credeti ca se intampla astfel? O frica, poate... Nu e usor, dupa ce te stie lumea de 15 ani ca Beatrice Bleont, sa dai telefoane prezentandu-te ca Beatrice Rancea si sa nu te recunoasca nimeni pana nu spui "fosta Bleont". "Aaa, pai de ce nu spuneti, doamna, asa?". Am prieteni din show-biz care mi-au reprosat ca mi-am schimbat numele, pentru ca numele acela insemna ceva, era o marca deja, amandoi eram o forta. Dar important este sa recunosti in ce punct al vietii tale te afli si sa fii in stare sa o iei de la capat. Nu spun ca e usor - este foarte greu, dar merita incercat. Si cred ca important este ce crezi tu despre tine, cum te privesti tu, si in ce masura accepti compromisuri pentru diferite motivatii. Eu nu spun ca oricine poate face ca mine sau ca va fi neaparat bine; dar, daca ai curaj si esti in punctul in care stii foarte bine ce vrei sa faci cu tine, cu viata ta si conduita ta morala... - Cand ati fost ultima oara in concediu? N-am avut concediu de mult timp. Din acest motiv, Doru e suparat si acum pe mine: in afara de 10 zile de "luna de miere" petrecute in 2001, imediat dupa ce ne-am casatorit, in Grecia, in insulele Santorini - dupa ce ne-am intors cu o gaura mareata in buget am aflat ca e cea mai scumpa regiune a Greciei - n-am mai avut vacanta, din pacate. Acum ne pregatim sa plecam la Las Vegas, unde are Doru un workshop. Anul trecut n-a reusit sa ma determine sa urc in avion. Mai nou, mi-e frica sa zbor. Inainte calatoream mult cu avionul, dar in contextul ultimelor evenimente, mi-e frica. Acum voi incerca. Adevarul este ca eu acasa ma simt ca-n vacanta: avem catei, gradina de zarzavat, pomi fructiferi, vie si imi place sa stau in curte. - Se spune ca fiecare om pierde, la un moment dat in viata, un tren, despre care si-ar dori sa mai opreasca o data in gara sa. Pentru dumneavoastra, care este acest tren? Eu nu am regrete: cred ca tot ce am facut, trebuia sa fac. De exemplu, in anul 1981, cand am terminat liceul de coregrafie, am avut sansa de a fi selectionata intr-o companie de balet a lui Marinel Stefanescu si a Lilianei Cosi. Am plecat intr-un turneu in Brazilia si trebuia sa-l continuam in Italia. In momentul acela, eu avand 19 ani, Marinel mi-a spus ca sunt intr-o forma foarte buna, si sa nu ma intorc in Romania, pentru ca se facea balet cum se facea (am dansat si la o temperatura de patru grade pe scena Operei si ningea pe noi in scena). Urma sa se dea auditii pentru companii de balet in Italia si mi s-a spus ca am sanse reale. Ei bine, acela a fost momentul de rascruce: el a plecat in Italia, iar eu m-am intors in Romania. Nu mi-a parut rau niciodata. - Daca ati avea posibilitatea, ce intrebare i-ati pune lui Beatrice Rancea? De ce toate lucrurile s-au intamplat astfel? Raspuns: pentru ca asa trebuia sa fie. Eu am incercat mereu sa am puterea de a crede ca tot raul este spre bine. Acest lucru m-a montat. Eugen Ionesco spune ceva foarte frumos... Intreba un calugar cum se roaga, pentru ca a avut un moment cand nu se ruga si, spre sfarsitul vietii, incerca sa se roage, spunand: "Doamne, ajuta-ma sa cred". Mi se pare foarte frumos... Trebuie sa crezi pana la capat, sa treci peste toate si sa nu abandonezi lupta, oricat ti-ar fi de greu. E amuzant: la 30 de ani mi-am schimbat cariera, la 40 de ani - numele... Sa vedem ce va fi la 50...

Bruce Willis, cel mai dur actor de la Hollywood, in ipostaze amuzante

Nu este intamplatoare alegerea acestui star al cinematografiei internationale pentru subiectul articolului de astazi. Si aceasta deoarece premiera celui mai recent film al sau, regizat de Richard Donner, "16 Blocks" ("Marturie mortala"), are loc si in Romania incepand cu data de 12 mai. Asa cum s-a intamplat in cele mai multe roluri ale sale, si de data aceasta Bruce Willis intra in postura eroului... Jack Mosley, personajul interpretat de actor, este un politist cu slabe sanse sa fie vreodata propus pentru medalia de onoare. Supraponderal si intr-o forma fizica proasta, cu un picior care il supara si probleme cu bautura, la sfarsitul unei zile de "munca", Mosley nu-si doreste decat sa ajunga acasa si sa bea... Insa mahmurul politist primeste o sarcina aparent banala: sa transporte un detinut din inchisoare, la tribunalul situat la 16 strazi departare. Detinutul in cauza este Eddie Bunker (Mos Def), un infractor de mana a doua, care la ora 10 trebuie sa depuna marturie in fata instantei. Ceea ce Eddie nu stia este ca prin marturia lui avea sa aduca dovezi tocmai impotriva... politiei. Intersectarea destinelor celor doi va duce la o ploaie de gloante apocaliptica, din care numai o forta divina ii poate scoate vii. Aventura continua si tot ceea ce ai de facut este sa mergi la cinematograf, pentru a vedea felul in care durul de la Hollywood reuseste sa iasa cu bine si din aceasta incurcatura. Ceea ce vrem noi sa iti prezentam insa acum este o alta imagine a lui Bruce Willis, respectiv aceea de persoana aflata in numeroase ocazii in ipostaze amuzante si, de ce nu, stanjenitoare. Sa fim seriosi, astfel de personalitati au de-a face zilnic cu situatii la care nici macar nu ne putem gandi, iar replicile lor sunt adesea extrem de haioase si chiar controversate. Pregateste-te sa il privesti pe Bruce Willis cu alti ochi! Filmarile sunt intotdeauna obositoare, oricat de mult talent ai avea. Despre Bruce s-a spus adesea ca este un tip spontan si caruia nu ii ies bine decat scenele amuzante sau cele in care fie ii impusca pe toti, fie salveaza intreaga planeta... Normal, parerile si gusturile sunt impartite, dar acest lucru nu inseamna ca baiatul asta nu a muncit din greu pentru tot ceea ce a obtinut. Si, pana la urma, chiar daca nu il consideri un mare star, cu siguranta exista scene si replici din filme care ti-au ramas in minte. Ei bine, ajungand omul nostru la un nivel la care isi permite sa faca si mofturi, una dintre situatiile in care despre el s-a spus ca are fite de celebritate a fost cea in care a intarziat productia serialului "Moonlighting" ("Maddie si David"), pentru ca a refuzat sa se intoarca la filmari, dupa ce a realizat o reclama pentru ski. De asemenea, actorul a refuzat sa revina pe platourile de filmare cu un avion care i-a fost pus la dispozitie de catre studio. Motivul? Avionul era prea mic... Dupa primele sezoane de filmari de la acelasi serial, Bruce Willis si Cybill Sheppard, ca si personajele pe care le interpretau, se certau in permanenta. Glumele acide erau o prezenta permanenta pe platoul de filmare... "Largiti usile!", urla Willis in perioada in care Sheppard era insarcinata. "Aduceti o macara - Cybill vineee!", era o alta replica des auzita... De asemenea, actorul o enerva mereu pe Sheppard, pentru ca isi dadea jos pantalonii, aratandu-si "fundul paros", dupa cum spunea actrita, intregii echipe... Ani mai tarziu, Sheppard s-a simtit putin razbunata, stiut fiind faptul ca Willis si-a pierdut o mare parte din podoaba sa capilara... Vedeta a declarat public: "Probabil ca ar putea sa isi foloseasca parul de pe fund, ca sa isi faca implanturi de par pentru cap!". In timpul productiei "Striking Distance", starul a cerut ca ultimele secvente ale peliculei sa fie filmate din nou, costurile suplimentare ajungand la 750.000 $, pentru ca era extrem de evident faptul ca poarta peruca. Bruce Willis a fost la un moment dat imaginea firmei de bauturi alcoolice Seagram, lucru care l-a prins foarte tare. Te intrebi cumva daca si-a dezvoltat o aversiune fata de aceste produse? Nu, ba chiar dimpotriva - a fost arestat pentru conducerea masinii in stare de ebrietate. In tinerete, Willis a fost dat afara de la petreceri in mod constant, pentru ca era o prezenta dezagreabila. La una dintre acestea, si-a facut aparitia purtand nimic altceva decat un scutec... In anul 1987, a fost arestat pentru ca a agresat un ofiter de politie care a fost chemat sa calmeze spiritele la o petrecere organizata chiar de el. "De ce injuri asa de mult?", a fost intrebat Willis. "Ce e asta? Ora de maniere frumoase?", a replicat starul. Acuzatiile au fost retrase in momentul in care actorul a acceptat sa le ceara scuze vecinilor. La un moment dat, Willis a fost invitat sa participe la un dineu oficial, organizat in cinstea superstarului baschetbalist Kareem Abdul-Jabbar. In timpul desertului, un Bruce Willis bine "afumat" a adormit la masa si a "aterizat" cu capul in bolul cu inghetata din fata sa... Starul a fost intrebat de un reporter cu ocazia premierei unui film: "Vrei sa imi spui ca nu esti, in realitate, un nemernic egocentric?". Raspunsul lui Willis: "Nu"... Intr-o zi din 1998, actorul l-a descris pe Bob Dale drept un "nerod", in timp ce il lauda pe celebrul lider al Natiunii Islamice, Louis Farrakhan. "Oricine se opune injustitiei, este eroul meu", a explicat starul. Ceva timp mai tarziu, lui Willis i s-a amintit despre atitudinea violenta antisemita a lui Farrakhan. "Louis Farrakhan", a explicat mai departe actorul, "nu este eroul meu". Publicatia "Daily Variety" i-a spus atunci starului: "Hei, Bruce, ramai la actorie!"... In timp ce era barman intr-un local din New York, Bruce Willis a fost descoperit de un regizor de casting, care l-a placut si i-a spus ca are nevoie de un actor, pentru un mic rol de barman. Curand, actorul a fost distribuit in rolul David din "Moonlighting", iar restul... este deja poveste hollywoodiana. Insa aceasta poveste ar fi putut sa fie alta, avand in vedere faptul ca Willis a fost obligat de conducerea localului sa aiba grija de bar. Daca ar fi fost un chelner mai bun, probabil ca si astazi si-ar fi servit cei mai fideli clienti... Stiai ca si Tom Arnold, Sandra Bullock, Chevy Chase, Bill Cosby si Kris Kristofferson au avut cu totii o perioada in care au lucrat ca barmani, la inceputurile carierei lor? Se pare ca este o meserie pe care foarte multi actori o cunosc bine... De asemenea, o sansa la fel de "chioara" a avut starul si dupa terminarea liceului. A renuntat la slujba sa de sofer pe camion la o firma de produse chimice, dupa ce un coleg de munca a murit in urma unei explozii. In anii de liceu, actorul a fost un rebel in adevaratul sens al cuvantului. In ciuda faptului ca avea rolul de presedinte al consiliului elevilor, a fost dat afara din scoala timp de trei luni pentru implicarea intr-o "revolta" ce a avut loc la bufetul liceului. Si, ca cireasa de pe tort, Willis a fost singurul baiat din cartier suficient de nebun si obraznic incat sa alerge pe strada complet dezbracat, chiar pe Main Street. Intr-o zi, la mijlocul anilor '70, Bruce Willis a fost oprit de un politist in timp ce se plimba cu o sticla de bere in mana pe o strada din Montclair, New Jersey. "Ce e asta?", l-a intrebat politistul, aratand spre sticla din care Willis sorbea cu pofta. "Ups, un joint!", a replicat Willis, dupa care a fost dus imediat la sectie pentru posesie de marijuana. In 1992, Bruce si sotia sa de la acea vreme, actrita Demi Moore, s-au mutat in Hailey, Idaho, impreuna cu fiica lor, Rumer. Dupa ce au investit 13 milioane $ intr-o resedinta din acest oras, au parasit localitatea, lasand diversilor comercianti locali foarte multe facturi neplatite. Unul dintre rezidenti s-a plans: "Este singura persoana pe care o cunosc care ar putea investi milioane intr-un oras-fantoma, pe care sa il transforme apoi la loc intr-un oras-fantoma." Mai tarziu, Bruce a abandonat si planurile pentru un proiect-mamut de 50 milioane $ in Penn's Grove, New Jersey. Apropo, stii care este numele cel mai bun pe care actorul l-a gasit pentru compania sa de dezvoltare? Screwball Properties... Colin Farrell si Bruce Willis au lucrat impreuna la pelicula "Hart's War" si s-au inteles foarte bine, ca doi "baieti rai" ce sunt... "Ar fi bine sa te culci devreme azi", a glumit odata Farrell pe seama colegului sau. "Pentru maine ai de invatat o replica de un cuvant." "Mai taci", i-a replicat Willis, "irlandez nemernic ce esti." In timp ce lucra ca paznic la o fabrica nucleara ce se construia in apropiere, Bruce isi petrecea noptile prin baruri si cantand la muzicuta intr-o trupa R&B, Loose Goose. Colegii lui de la fabrica aveau si ei parte ocazional de astfel de concerte - Willis canta la muzicuta si "impartasea cantarea" prin difuzoarele din interiorul uzinei, date la volum maxim... Actorul a fost foarte incantat sa primeasca rolul Jim Cole din filmul lui Terry Gilliam, "Twelve Monkeys". Probabil ca a fost mai putin incantat in clipa in care Gilliam i-a facut o lista cu toate lucrurile pe care trebuie sa evite sa le foloseasca si sa le faca in timpul filmarilor. Cum se numea aceasta lista? "Cliseele actoricesti ale lui Willis". Cotat la loc de cinste, se afla acesta: "privirea de otel"... Inca un lucru interesant - putini actori se pot lauda, ca Bruce Willis, ca au jucat in filme care au avut numere in compozitia titlului: "Four Rooms", "Fifth Element", "Sixth Sense", "Twelve Monkeys"... In timp ce filma scena de final din "Armageddon" (1998), in care Harry S. Stamper (personajul lui Bruce Willis) isi ia ramas-bun de la fiica sa, interpretata de Liv Tyler, inainte de a-si sacrifica viata pentru a distruge un asteroid, actorul a folosit pozele propriilor copii in locul in care ar fi trebuit sa se afle fotografia fiicei lui Harry. "A trebuit sa aruncam pe apa sambetei primele sapte sau opt duble", si-a amintit el mai tarziu, "pentru ca nu ma mai puteam opri din plans." Willis si regizorul Michael Bay au cazut de comun acord asupra unui lucru - pentru ca publicul sa nu fie "dezumflat" de lacrimile lui, Willis nu trebuie sa planga in aceasta scena. In timp ce luau cina la un restaurant de lux din Los Angeles, Moore si Willis si-au consumat felurile preferate de mancare... sub masa. In 1997, pe seama lui Bruce circula zvonul potrivit caruia i-ar fi fost infidel sotiei sale. Actorul, impreuna cu Demi Moore, au acuzat ziarul de scandal care a publicat aceste speculatii ca relateaza, in mod fals, faptul ca mariajul lor este in cumpana. Un an mai tarziu, cei doi s-au despartit si, in octombrie 2000, dupa 13 ani de casnicie, au divortat...

Simonida Lutescu: "Daca nu te implici sufleteste pe scena, devii o masina de cantat"

Oare cine este ea? Sensibila Leila, indragostita de Nadir in "Pescuitorii de perle"? Sau, poate, Gilda, al carei destin tragic ne impresioneaza in "Rigoletto?". Hanna Glavary, al carei sot moare la numai opt zile de la nunta, lasand-o "Vaduva Vesela" si mostenitoare a unei averi considerabile? Diferite personaje, diferite personalitati, o multitudine de stari, sentimente, reactii si... un singur nume: Simonida Lutescu, soprana la Opera Nationala din Bucuresti. Este inalta, cu un chip frumos si expresiv, iar la cei 28 de ani ai sai, a acumulat deja o experienta impresionanta. Ne-a povestit despre universul acesta paralel, care este muzica de opera si lumea creata de aceasta, ne-a impartasit din experientele sale pe scena si, nu in ultimul rand, despre rolul Violetei Valery din "Traviata", pentru care se pregateste acum si care constituie o provocare pentru orice cantareata... - Numele dumneavoastra este mai putin obisnuit... care este povestea lui? Nasa mea de botez este grecoaica si, citind diferite lucrari de istorie a Bizantului, a gasit acolo relatari despre fiica unui rege, care se numea Simonida. Nu stiu exact cine a fost ea, ci doar ca este vorba despre o printesa bizantina. Mi se pare ca numele a fost de bun augur pentru mine, cu toate ca la inceput n-am fost prea incantata de el. - Cum v-ati ales profesia? Mama mea a fost cea care m-a indrumat in directia aceasta, insa eu, de cand aveam cinci ani, eram innebunita cand auzeam muzica de opera, nu ma clinteam de la televizor. Aveam in casa un acordeon si cantam la el "Barca pe valuri", desi abia puteam sa-l tin in brate, era mai mare decat mine si aproape ca nu ma vedeam din spatele lui. Stiam de atunci, chiar daca eram numai un copil, ca acesta este drumul meu in viata si n-as putea sa fac altceva. M-a indrumat profesoara mea, doamna Maria Slatinaru-Nistor, care m-a lansat pe traiectorie si careia ii multumesc si pe aceasta cale. - Care este partitura despre care considerati ca va solicita cel mai mult? Referindu-ma la personajele pe care le-am interpretat pana acum, nu as putea spune ca a fost vreunul care sa ma fi solicitat in mod deosebit - poate Gilda, din "Rigoletto", dar nu am facut un efort foarte mare in rolul respectiv, nu a fost cazul sa simt ca obosesc. Insa un rol extrem de dificil si provocator este cel al Violetei Valery, din "Traviata", pe care imi doresc foarte mult sa-l interpretez. Este o piatra de incercare pentru multe soprane, indiferent de pregatire sau de varsta. Provocarea acestui rol, deosebit de sensibil, tine si de partea teatrala, trebuie sa joci foarte mult - si, bineinteles, de partea vocala. Dar, in momentul in care te transpui intr-un rol si te concentrezi, nu te mai gandesti exclusiv la pasajele dificile sau la notele inalte. Daca ai numai acest lucru in minte, te transformi intr-un fel de masina de cantat. Se mai intampla oricum, cateodata, ca anumite pasaje sa nu ne iasa in spectacol asa cum ne dorim (si cum ne ieseau, de altfel, la repetitii), dar ceea ce conteaza este sa canti din tot sufletul, pentru public. - Soprana Angela Gheorghiu a abordat si un alt gen de muzica, in duet cu Stefan Banica Jr. Cum ati reactiona daca vi s-ar face o asemenea propunere? Eu nu stiu de ce a facut Angela Gheorghiu acest lucru, pentru ca ei nu i-a ajutat cu nimic - mai mult chiar, i-a stirbit putin din notorietate. Ea este o mare cantareata, o diva si, in strainatate, cand spui "Angela Gheorghiu", este ca si cum ai spune "Melba". Cred ca a facut-o din prietenie pentru Stefan Banica Jr. Eu i-am cunoscut-o pe amandoi si pot spune ca, daca mi s-ar face o asemenea propunere, n-as fi de acord. Daca, pe de alta parte, mi s-ar propune un duet cu Michael Bolton sau Celine Dion, de exemplu, ar fi altceva... - Cand ati debutat ca soprana si ce amintiri pastrati din acel spectacol? S-a intamplat in 2001 si, la vremea respectiva, pentru mine a canta la Opera echivala cu a atinge o stea. Ludovic Spiess, pe atunci directorul Operei, m-a vazut la Conservator si m-a chemat. La Opera am cantat intr-un concert, apoi am sustinut multe auditii si pana la urma, m-a angajat. Eu credeam ca la inceput mi se vor distribui roluri de mai mica importanta, dar mi s-a incredintat un rol extraordinar de greu - Leila, din "Pescuitorii de perle", si, de asemenea, mi s-a dat sa invat si rolul Gildei, din "Rigoletto". Rolul Leilei mi-a venit ca o manusa. Insa interpretarea Gildei nu mi-a mai iesit atat de bine, pentru ca am avut emotii foarte mari. Dar, pe parcurs, am invatat sa-mi controlez emotiile si nu am mai avut probleme. - Se spune ca fiecare gen de muzica isi are "ascultatorii sai privilegiati". Credeti ca muzica de opera se "dezvaluie" mai usor? Nu stiu daca se intampla neaparat asa, insa este adevarat ca multi oameni - tineri - sunt interesati de opera. Nu vreau sa cred ca este vorba de snobism, ci pur si simplu, oamenii se indreapta tot mai mult spre muzica, la Opera vin sa se relaxeze, sa-si incante ochii, auzul, spiritul... O explicatie ar putea fi si aceea ca in ultima vreme s-a constatat existenta unui "suflu de tinerete": decorurile nu mai sunt "prafuite", regia s-a mai schimbat, este una moderna. Nu in toate cazurile inca, de exemplu opera "Flautul Fermecat" e splendida, insa regia este invechita si plictisitoare, la fel si decorurile, si trebuie sa se schimbe ceva. - Cum va pregatiti pentru a "intra in pielea" unui nou personaj? Timpul alocat pregatirii unui rol depinde de complexitatea si dificultatea acestuia. Daca este un rol foarte greu, imi trebuie o luna sau doua. In primul rand, citesc libretul pentru a cunoaste personajul (traduc absolut totul, pentru a sti exact ce spun, ce cant), si fara sa ma uit pe partitura. Ulterior, studiez linia melodica si incep repetitiile propriu-zise. - Pentru ce personaj a trebuit sa va pregatiti cel mai mult? In prezent, ma pregatesc pentru rolul Violetei Valery, pe care il voi interpreta incepand din stagiunea urmatoare. Ma implic foarte mult, este un rol dificil si provocator. Violeta este un personaj complex, trece de la o stare la alta. Pe scena este foarte important sa transmiti mesajul in sine, sa privesti in ochii partenerului in timp ce-i spui "te iubesc", de pilda, chiar daca de multe ori privirea lui este goala... Teatralitatea are un rol esential si nu este de ajuns numai sa canti corect, respectand intocmai partitura. Asa ajungi la sufletul oamenilor, asa ii determini sa vina la Opera - daca-i emotionezi si li se face "pielea de gaina"... - Dumneavoastra, ca soprana, cum percepeti un spectacol de opera, cu un ochi critic sau...? Este un defect profesional, din pacate: nu mai pot audia pur si simplu, inevitabil sesizez anumite aspecte, care mi-ar fi scapat daca nu as fi avut aceasta profesie. Imi pare rau ca se intampla astfel, dar nici nu pot schimba situatia. Aud altfel fiecare fraza, fiecare sunet, si nu ma pot detasa, oricat de mult mi-as dori. Insa in momentul in care un cantaret de opera reuseste sa transmita, sa empatizeze cu publicul si sa-l faca sa vibreze, ma emotionez si nu-mi mai pot lua ochii de la el, chiar daca interpretarea respectivului nu este perfecta. - Care este acel "ceva" care aduce noutate fiecarui spectacol? Cum de nu devine redundanta interpretarea la rand a personajului Tosca, de exemplu? Da, aceasta este intr-adevar o problema, pentru ca la un moment dat intri in rutina. Este inerent, dar fac tot posibilul sa nu mi se intample totusi acest lucru. Ma lupt cu mine insami, improvizez. Nu pot interveni schimbari in partitura, dar in miscare, da: nu ma mai asez pe un anumit scaun, anumite miscari le fac altfel... Sau, in "Vaduva Vesela" mi s-a intamplat sa schimb chiar proza in timpul spectacolului, spunand altceva - dar, bineinteles, fara a distorsiona sensul mesajului. - Pe scena fiind, "simtiti" publicul sau intrati complet in pielea personajului? Intru in pielea personajului dar, in acelasi timp, incerc sa comunic pe cat posibil cu publicul - desi in fata mea este intuneric si practic nu vad nimic. Ma concentrez foarte mult, insa nu uit nici un moment ca trebuie sa transmit un mesaj publicului. Pentru el suntem acolo si cantam, nu-i asa? - Ati evoluat si pe scene din strainatate. Cum vi se pare ca percepe publicul de acolo muzica de opera, comparativ cu cel din Romania? Cu siguranta cei din strainatate sunt mult mai receptivi si mai deschisi fata de aceasta arta, dar si publicul din Romania incepe sa fie tot mai avizat, sa-i cunoasca pe artisti, sa faca diferenta daca se canta bine, sau daca nu... De asemenea, vin si foarte multi studenti de la Conservator si deci, iata, un public de specialitate... - Cum va intretineti vocea? Nu vreau sa cad in extreme din acest punct de vedere, sunt unii artisti care ajung sa fie paranoici - daca simt un curent de aer rece, imediat se sperie ca-si pericliteaza corzile vocale... Eu ma straduiesc sa am grija de mine - de exemplu, in timpul stagiunii nu mananc inghetata (desi imi place foarte mult!), merg la medic pentru un control al corzilor vocale, uneori fac aerosoli - insa nu pot spune ca fac ceva deosebit si nu-mi place sa ma cocolosesc. - Cum arata o zi din viata unei soprane? In timpul stagiunii, am repetitii in fiecare zi, dimineata - si imi este destul de greu, pentru ca trebuie sa ma trezesc la ora sapte, ca sa pot canta incepand cu ora zece (in caz contrar, nu mi se incalzeste vocea, trebuie sa fiu perfect treaza). In rest, imi plimb catelusa, imi place foarte mult sa fac sport - in special inot, merg si la sala, stau in jacuzzi, in sauna... Incerc sa dorm cat mai mult, pentru ca somnul ma reface. - Care distinctie dintre cele primite inseamna cel mai mult pentru dumneavoastra? Eu nu prea am participat la concursuri. Am luat multe premii intai la concursuri nationale, un premiu la concursul international "Sabin Dragoi", insa nu m-au atras foarte mult competitiile. Trebuie sa fii foarte puternic, sa-ti gestionezi emotiile, iar eu am trac. Ceea ce inseamna insa enorm pentru mine este o bursa pe care am primit-o in anul 2004. - Despre ce este vorba? In anul 2004, directorul unui centru din Heiligentreutz (o localitate de langa Viena) - "Central and Eastern European Music Theatre Deutch Bank" - a venit la Opera, la spectacolul "Rigoletto", i-a placut si mi-a oferit aceasta bursa. Am primit o suma de bani, iar in iunie am plecat la Viena, unde am lucrat cu Ileana Cotrubas, marea noastra cantareata de opera. Dansa m-a invatat foarte multe lucruri. Mi-au prelungit viza si voi pleca din nou, in iunie, urmand sa cant in "Nunta lui Figaro". Bursa aceasta inseamna foarte mult pentru mine, pentru ca am ocazia sa lucrez cu oameni intr-adevar deosebiti. - De ce considerati ca publicul din Romania prefera, in general, muzica de opera italiana? Cred ca o posibila explicatie ar fi ca limba italiana este foarte melodioasa, spre deosebire de germana, spre exemplu - desi Strauss are cateva lied-uri superbe. Mie una mi-a fost destul de greu cand a trebuit sa cant in germana. - Alaturi de ce tenor v-ati dori sa cantati? Placido Domingo, fara discutie, desi el nu mai canta. Insa nu se stie niciodata ce ocazii pot aparea in viata... Ar fi apogeul carierei mele. Nu pot spune ca a avut o voce iesita din comun, dar este incredibil ce a reusit sa faca el cu vocea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Este un artist care te face sa te topesti atunci cand il asculti.

Cei mai bogati celibatari din lume

Sunt inteligenti si foarte, foarte bogati. Anul acesta, se regasesc in topul celor mai bogati... burlaci, dat publicitatii de prestigioasa revista "Forbes" - un adevarat barometru, din acest punct de vedere. Tineri sau mai putin tineri, de diferite nationalitati si religii, barbatii acestia sunt foarte ravniti. Si nu fara motiv - pana acum, au fost prea ocupati sa faca averi colosale si par sa nu fi avut timp pentru viata personala! Printul Alwaleed Bin Talal Alsaud - 20 de miliarde de dolari Are 49 de ani si s-a nascut in Arabia Saudita. Divortat si tata a doi copii, este unul dintre cei mai bogati investitori din lume. Spre onoarea lui, este si filantrop - desi anul trecut a iscat controverse aprinse, cand a facut donatii in valoare totala de 20 de milioane de dolari universitatilor Harvard si Georgetown, pentru ca acestea sa-si extinda departamentele de studii islamice. Calvin Ayre - un miliard de dolari N-a fost niciodata casatorit si nu are copii (un motiv bun sa se gandeasca de acum inainte la aceste aspect, nu-i asa?). In varsta de 44 de ani, Calvin Ayre este cetatean canadian si a pus bazele unei averi fabuloase la pariuri si jocuri de noroc. Dar a vandut si fructe pe strada... O dovada ca poti ajunge foarte departe, pornind de foarte jos. Sergey Brin - 12,9 miliarde de dolari Intr-adevar, America isi merita denumirea de "tara tuturor posibilitatilor". Unde altundeva ai putea deveni miliardar, la numai 32 de ani? Dar trebuie sa ai o idee, acea sclipire... Sergey Brin este unul dintre cei doi fondatori Google, alaturi de Larry Page. Studenti fiind, au observat ca in fiecare zi sunt adaugate foarte multe site-uri noi si, atunci, si-au conceput proiectul pentru teza de doctorat sub forma unui motor de cautare ce nu mai constituie pentru nimeni un secret si care, pentru multi, astazi este "mana dreapta". Initial, proiectul s-a numit BackRub, iar denumirea a fost schimbata ulterior in Google. Albert von Thurn und Taxis - 1,9 miliarde de dolari La cei 22 de ani ai sai, este cel mai tanar miliardar din topul publicat de revista "Forbes". Cand a implinit 18 ani, in luna iunie a anului 2001, a mostenit o avere pe care multi nu pot nici sa o scrie in cifre. Terenul de 300.000 de hectare de padure este considerat una dintre cele mai mari paduri din Europa, aflate in proprietate particulara. Locuieste intr-unul dintre castelele familiei sale, impreuna cu mama si cele doua surori. Oare cand se decide baiatul acesta sa se insoare? Cum spune Hamlet, "aceasta este intrebarea"... Leszek Czarnecki - un miliard de dolari In varsta de 44 de ani, Leszek Czarnecki si-a construit un adevarat imperiu in domeniul financiar bancar. In 1991, a pus bazele celei mai complexe companii de leasing din Polonia, Europejski Fundusz Leasingowy, iar zece ani mai tarziu si-a vandut intregul stoc de actiuni unei banci franceze, contra sumei de 280 de milioane de dolari. De atunci, si-a canalizat eforturile in domeniile asigurarilor, investitiilor si imprumuturilor in sistem leasing (detine un pachet impresionant de actiuni ale companiei de asigurari TU Europa). Mikhail Prokhorov - 6,4 miliarde dolari Nascut in Rusia, Mikhail are 40 de ani si a realizat o avere fantastica activand in industria miniera. Este necasatorit, nu are copii si, impreuna cu Vladimir Potanin, este proprietar al trustului Norilsk Nickel. Viata lui personala se regaseste adesea pe prima pagina a tabloidelor, ca urmare a petrecerilor - uneori controversate - pe care le da pe Riviera Franceza. Insa acest lucru nu-i afecteaza nici pe departe performantele profesionale... Fahd Hariri - 2,7 miliarde de dolari S-a nascut in Liban, are 25 de ani si, cum spune o vorba, a fost destul de norocos incat sa aiba un tata inteligent, pentru ca a mostenit o avere considerabila. Este cel mai tanar fiu al lui Rafik Hariri, cel care, in 1992, a fondat o importanta reteta de televiziune prin satelit, care emite in Orientul Mijlociu. Mai are trei frati si o sora - si toti sunt miliardari! Iata o familie intr-adevar valoroasa... Fahd Hariri locuieste la Paris, impreuna cu mama sa, si conduce o companie de livrari. Michael Lee-Chin - 2,1 miliarde dolari Este ceva mai in varsta decat cei despre care am vorbit pana acum - Michael Lee-Chin are 55 de ani, dar a facut avere prin propriile forte, activand in industria finantelor. Este divortat si are cinci copii. Detine actiuni la Banca Nationala de Comert din Jamaica, precum si la compania Total Finance, din Trinidad & Tobago. Anul acesta a fondat compania Columbus Communications. Asemeni printului Alwaleed Bin Talal Alsaud, Michael este un filantrop: in urma cu doi ani, a donat nu mai putin de 23 de milioane de dolariu Muzeului Regal din Ontario, iar anul acesta va fi inaugurata o noua aripa a muzelui, Michael Lee-Chin Crystal, conceputa dintr-un otel asemanator cristalului, dupa un model realizat de faimosul arhitect Daniel Libeskind.

Iluzii toxice: Adevărul din spatele pozelor perfecte de pe Instagram

Ce se întâmplă dacă iei antidepresive în timpul sarcinii

Starea de bine a tinerei generații. Astăzi, pentru viitor!

Simpatice şi nesuferite: 15 situaţii în care pisicile au chef să strice tot

Cum îți afectează corpul oprirea alăptatului

17 animale scumpe foc, pe care ai vrea să le ai acasă

Oameni şi cuvinte: A călătorit 10 ani pentru a poza mesajele de pe haine

Cum arătau 15 modele celebre la începutul carierei

20 de oameni care pur şi simplu nu se pot maturiza. Imagini amuzante

Două surori de 8 și 10 ani sunt experte în împletituri. Coafurile lor sunt fabuloase!

O mămică cu imaginaţie: Face scene amuzante cu lucrurile din casă

Diferențe între operația cezariană planificată și cea în urgență

Căţelul cu urechi de Mickey Mouse, noua senzaţie pe Instagram: Vogue l-a făcut vedetă

O căsnicie fericită te ajută să nu te îngrași

25 de idei de mobilier pentru grădină realizat din paleţi

Ruşii ştiu să se distreze: Pe pârtiile din Siberia, în costum de baie

Ce se pune pe tavă la tăierea moțului

Karl Lagerfeld atacă mişcarea „#MeToo“: „Dacă nu vrei să-ţi fie daţi jos pantalonii, nu deveni model. Du-te la mănăstire!“

15 fotografii care topesc și inimile de gheață

Cum arătau 20 de obiecte obişnuite în trecut. Imagini surprinzătoare

O coafură așa cum nu ai mai văzut: Cocul trandafir arată spectaculos!

Cele mai ciudate 6 mituri despre fertilitate

Ruşii sunt nebuni de legat: 30 de poze de nuntă cum n-ai mai pomenit

Coincidenţe foto: 14 imagini care te fac să le priveşti de două ori

Studiu. Șervețelele umede ar putea provoca alergii alimentare în cazul copiilor

Cum să te îmbraci cu stil? 4 trucuri care te ajută să arăţi stylish

Dovada că machiajul schimbă tot. Aceşti artişti ar merita un Oscar pentru cele mai reuşite machiaje

Test. Cât îţi ia să vezi diferenţele din aceste imagini?

Adevărul în linii mari: 20 de ilustraţii care surprind realitatea actuală şi provocările ei

Cele mai practice și inteligente 15 invenții