Dragos Bucur alearga "Dupa Ea"

Este unul dintre actorii emblematici ai generatiei sale. A jucat in filme de actiune, apreciate atat de public, cat si de critici, cum ar fi "Marfa si banii", "Furia" sau serialul de televiziune "Baieti buni". Dragos Bucur a renuntat la filmele cu focuri de arma pentru o drama obsesiva, debutul regizoral al Cristinei Ionescu, "Dupa Ea". In aceasta pelicula, alaturi de el joaca intr-un rol secundar sotia sa, cantareata Dana Nalbaru, precum si Anca Florea, Victor Rebengiuc, Mimi Branescu si Valentina Pelinel, fotomodel de succes pe continentul american.Povestea filmului este aparent obisnuita si, desi echipa de filmare a mizat pe faptul ca aceasta se poate intampla oricui, mai mult tinerii vor fi atrasi de ea, in cinematografe. Stefan Robescu (Dragos Bucur) este un barbat tanar, cu o viata de familie fericita si o cariera promitatoare - lucreaza intr-o agentie de publicitate, unde tocmai a fost promovat. Isi iubeste sotia, Elvira (Anca Florea), si afla ca va fi din nou tata. Insa o intamplare banala ii va schimba cu totul viata. Prins in trafic, pe drumul spre casa, Stefan vede intr-o cabina telefonica o femeie (Valentina Pelinel) de care se simte atras intr-un mod bizar, desi cei doi nu schimba nici un cuvant. O atractie de moment - dintre acelea care sunt sortite sa dispara la o clipa dupa ce apar - se transforma, in mod inexplicabil, intr-o obsesie de care nu mai poate scapa."Dupa Ea" este o premiera asteptata a toamnei si unul dintre putinele filme de dupa 1989 care nu vorbeste despre Revolutie, dorindu-se a fi un film de stare. Dupa cum a afirmat regizoarea Cristina Ionescu in cadrul conferintei de presa, filmul este puternic ancorat in realitate: "Este o poveste de actualitate, de viata, care incearca sa se apropie de ceea ce se intampla in mintea unui barbat care trece printr-o situatie asemanatoare, o poveste in care nu exista granite intre real si ireal.E o poveste despre cat de simplu se poate schimba totul si cum poti sa cazi in obsesie, sa aluneci catre aventura si iluzie. Si asta i se poate intampla celui mai premiant dintre noi, asa cum este Stefan, eroul meu din film, un barbat cu o viata personala fericita si o cariera de succes." In plus, Cristina Ionescu si-a dorit ca acest film sa prezinte publicului o lume mai putin cunoscuta, cum este cea a agentiilor de publicitate, lumea in care "se invarte" personajul principal.Scenariul peliculei, bogat in detalii vizuale, este semnat de Lia Bugnar, iar "Dupa Ea" a fost unul dintre cele 10 proiecte castigatoare in sesiunea din 2004, sectiunea lungmetraj, a concursului Centrului National al Cinematografiei. Productia sa a inceput un an mai tarziu, marcand debutul regizoral al Cristinei Ionescu, dar si debutul cinematografic al Ancai Florea, al Danei Nalbaru si al Valentinei Pelinel. Bugetul filmului a fost de 21 de miliarde de lei vechi. Filmarile au durat 35 de zile, fiind realizate in diverse locatii din Bucuresti, insa post-productia peliculei a durat aproape doi ani. "Intarzierea" aparitiei pe marile ecrane s-a datorat coloanei sonore, extrem de dificil de realizat pentru un film cu un astfel de subiect, care nu isi propune neaparat o actiune sustinuta, ci mai degraba oglindirea trairilor personajelor.Cristina Ionescu a declarat: "Piatra de incercare a acestei post-productii s-a datorat muzicii de film. Era o provocare pentru orice tanar compozitor, pentru ca 'Dupa Ea' este un film de stare, care trebuia lucrat cu multa subtilitate si cu o dozare atenta. Am facut nenumarate incercari pana sa gasim persoana potrivita, care sa inteleaga ce anume cautam. S-a lucrat, efectiv, patru luni pentru muzica filmului, dar alaturi de mine debuteaza un tanar compozitor, Cristian Matei, care cred va avea ceva de spus in acest domeniu."A fost dificila si gasirea formulei optime sau a caii de mijloc pentru ilustrarea muzicala a peliculei, avand in vedere faptul ca, initial, atat regizoarea, cat si compozitorul si-au dorit realizarea coloanei sonore cu orchestra. Ionescu a afirmat in legatura cu acest aspect: "Nu s-au mai facut de mult filme de stare si a fost greu sa gasim elementele exacte care sa puna in evidenta si mai bine trairile personajelor. Atunci cand te indragostesti, totul se amesteca, este un melanj, asociezi o imagine cu un sunet si asa mai departe. De acest lucru aveam si noi nevoie."Potrivit afirmatiilor regizoarei, scenariul Liei Bugnar a fost pastrat in proportie de 80%, doar finalul suferind modificari ceva mai consistente, in scopul imbunatatirii acestuia. In cadrul conferintei de presa, Dragos Bucur si-a caracterizat personajul: "Stefan - desi are o sotie si un copil care il asteapta acasa, si alti doi pe drum - cade prada obsesiei, iar aceasta femeie il subjuga total. Daca femeia pe care o vede si de care se indragosteste este o simpla necunoscuta pentru el, atunci inseamna ca Stefan este un fraier. Dar pare sa o cunoasca de undeva pe femeia-himera din viata lui, iar indragostirea pe care o traieste nu este o simpla indragostire. Stefan are o nevasta frumoasa si un copil la fel si, la final, isi da seama ca toti pasii urmati pana in acest moment au fost gresiti si ca a alergat dupa ceva care nu ii trebuie. In viata reala, eu sunt un tip fericit, linistit si impacat cu viata pe care o am. Nu alerg dupa himere."Filmul o prezinta pe cantareata Dana Nalbaru in ipostaza de actrita, acesta fiind debutul sau pe marele ecran. Pelicula a reprezentat inceputul relatiei dintre artista si Dragos Bucur - cei doi sunt acum casatoriti si au un copil. Dana Nalbaru a afirmat: "Mi s-a parut ca Dragos este sexy intre doua femei frumoase, Anca Florea si Valentina Pelinel. Eu fiind a treia, bineinteles. Nu eram impreuna atunci, asa ca nu m-a afectat in nici un fel prezenta sa constanta intre cele doua femei. Imi amintesc ca filmarile s-au incheiat pe 3 august, iar noi ne-am casatorit pe 4. Pe 5 am plecat in luna de miere si, inainte de asta cu trei zile, am tot cautat un loc in care sa ne-o petrecem." "A fost dragoste la prima vedere.", a adaugat Dragos.Dana a afirmat despre intalnirea sa cu lumea filmului: "Este dificil sa fii actor. Pentru mine, a fost o experienta interesanta, pe care insa nu stiu daca o s-o repet, pentru ca am proiecte artistice care mi se potrivesc mai bine si vreau sa revin pe scena muzicala. Actoria trebuie sa ramana actorilor, asa cum muzica trebuie sa ramana celor care stiu sa cante."O atitudine asemanatoare a avut si Valentina Pelinel, femeia-obsesie din film: "Am acceptat acest rol tocmai pentru ca nu am nici o replica, pentru ca nu sunt actrita si mi-a fost teama de acest lucru - nu am vrut sa ma bag in ceva la care, poate, nu ma pricep. Mi-a placut de Cristina - a fost mereu alaturi de mine, foarte deschisa, m-a incurajat si mi-a explicat ce trebuie sa fac si ce inseamna sa fiu actrita. Mi-e teama sa spun ca nu voi mai juca niciodata, pentru ca este posibil sa fiu atrasa de un alt film, in viitor. Dar daca cineva mi-ar propune astazi sa joc, cred ca trebuie sa mai invat cu ce se mananca actoria."Celebrul fotomodel a adaugat: "In principiu, am fost eu si am facut ce fac de obicei - m-am bazat pe mimica, gestica. M-am simtit ca atunci cand filmez reclame pentru diferite produse si m-am distrat. Este un rol de stare si cel mai mult mi-a placut, cred, scena filmata in cabina telefonica. A fost cea mai ok - mi s-a parut ca am un aer misterios... In cazul meu, filmarile au durat doar trei zile si am lucrat doar cu Dragos."In ceea ce priveste conditiile de lucru de pe platoul de filmare, Bucur a tinut sa precizeze: "Am fost platit decent, am lucrat in conditii bune, m-am inteles bine cu Cristina, nu am de ce sa ma plang. Eu sunt mai carcotas din fire si mi s-a dus buhul de fitos sau tip care are pretentii mai mari decat e cazul. Insa a fost totul in regula."Regizoarea a adaugat: "Este important ca pentru un debut sa ai un actor mare - te ajuta. Eu am avut noroc de doi actori foarte buni - Dragos Bucur si Victor Rebengiuc, care este exceptional. Scena jucata de amandoi, in carciuma, arata ca un dialog al generatiilor si este o dovada a calitatii ambilor actori. Este una dintre secventele mele preferate, desi a fost si una dintre cele mai dificile, pentru ca a fost filmata contra timp. Am colaborat foarte bine cu Victor Rebengiuc. Este un actor pe care il convingi relativ usor de aparitia intr-un anumit film - singura conditie este sa il convinga rolul propus. Se stie ca Rebengiuc nu accepta orice colaborare, iar indicatiile si parerile sale sunt binevenite - stie ce spune, stie ce vrea, stie ce ar fi bine de pastrat intr-un scenariu sau ce ar putea fi scos, fara ca povestea sa aiba de suferit."Dupa cum au aratat toti cei implicati in realizarea proiectului cinematografic, filmarile nu au fost deloc usoare cu un copil aflat pe platou, astfel incat s-a incercat restrangerea timpului de filmare pentru secventele cu fetita cuplului Stefan si Elvira Robescu - acestea s-au realizat in maximum doua ore si jumatate pe zi. Dupa entuziasmul de la inceput, fetita pare ca si-a pierdut interesul pentru ceea ce face, motiv pentru care replicile suna usor fals. Este un handicap al filmului - replicile sale nu conving, insa regizoarea a tinut sa precizeze ca a mizat in acest caz pe doua lucruri: dragalasenia fetitei si relatia dintre ea si tatal sau din film, Stefan.Cum au fost gasiti si alesi actorii din filmPentru a obtine rolul Stefan Robescu, Dragos Bucur a dat numeroase probe si auditii, in ciuda faptului ca a fost prima alegere a regizoarei. In plus, este unul dintre cei mai cunoscuti actori din generatia tanara - la cei 30 de ani ai sai, a jucat in 11 filme, in care, in mare parte, a avut rolul principal. Cristina Ionescu a povestit: "Dragos a fost primul pe lista mea, chiar daca el nu corespundea intru totul tipologiei din scenariu. Dar, cu toate astea, a fost o lista lunga de actori care au dat probe pentru acest rol, ca pana la urma sa ma intorc la prima optiune."Cautarea actritei care sa interpreteze rolul femeii de care devine obsedat Stefan a fost o adevarata aventura pentru regizoare si, dupa cum a afirmat aceasta, "demersul de a o gasi si apoi de a o convinge sa accepte propunerea mea poate avea similitudini cu aventura lui Stefan din film".In urma cu doi ani, cand a inceput productia filmului, Valentina isi petrecea cea mai mare parte a timpului la New York si nu era interesata absolut deloc de actorie. Regizoarea a ales-o in mod special pe Valentina pentru acest rol, datorita privirii sale: "Pe Valentina am descoperit-o intamplator intr-o revista si am zis ca ea este cea pe care o cautam, pentru ca nu vroiam doar o femeie frumoasa, ci pe cineva care sa aiba o anumita expresivitate a privirii."La randul sau, fotomodelul a povestit traseul parcurs pana la distribuirea sa in acest rol: "Am fost sunata direct de Cristina Ionescu, ne-am intalnit si mi-a explicat de ce ma vroia neaparat pe mine. Personajul meu nu are nici o replica in film, dar este foarte important in constructia povestii si in evolutia personajului principal. Cristina avea nevoie de ceva care sa suplineasca lipsa de replici si care sa fie, in acelasi timp, foarte puternic - ea a gasit acel ceva in privirea mea. Cel putin, asta mi-a spus. Mai primisem pana atunci propuneri pe aceeasi directie, dar le-am refuzat, din simplul motiv ca nu mi-am dorit niciodata sa devin actrita. Pe aceasta am acceptat-o datorita Cristinei - mi-a placut stilul ei, felul direct in care mi-a explicat ce-si doreste de la mine." In ceea ce o priveste pe Anca Florea (Elvira), actrita debutanta in lungmetraj a reusit sa gaseasca foarte multe asemanari intre ea si personajul sau: "Din anumite puncte de vedere, cred ca seman cu Elvira - sunt la fel de echilibrata ca ea si, desi nu am inca un copil, sunt convinsa ca voi fi o mama foarte buna. Cred ca mi-am repetat rolul de la cap la coada cu ocazia castingului.", a glumit Anca.Intamplari inedite de la filmariDesi filmarile au durat doar 35 de zile, nu inseamna ca au fost si foarte usoare. Dragos a afirmat ca i-a fost destul de greu sa se odihneasca in acea perioada: "Ziua de filmare dura 10-12 ore si majoritatea cadrelor ma includeau si pe mine. De obicei, la filmari mai ai cate o ora, doua de odihna, timp in care se filmeaza cu alti actori, dar la 'Dupa Ea' am cam filmat non-stop."In ceea ce priveste dificultatile intampinate de Valentina la filmari, celebrul fotomodel a trebuit sa-si invinga teama de apa si sa (re)invete sa mearga pe bicicleta: "Pentru mine, cea mai dificila secventa a fost cea de la piscina - pe vremea aia mi-era foarte frica sa inot sub apa, aveam niste probleme de respiratie. Ca sa pot face asta, un tip din echipa statea pe fundul piscinei si ma tragea sub apa, pentru ca eu singura nu reuseam sa ma scufund, si ma impingea pana in partea cealalta, pe unde puteam iesi. Intre timp, am scapat de aceasta frica si imi vine sa rad cand imi amintesc cate batai de cap le-am dat pentru secventa asta."Mai amuzant a fost cand a trebuit sa filmeze secventa pe bicicleta: "Cristina m-a intrebat de la inceput daca stiu sa fac asta. I-am raspuns - foarte sigura pe mine - ca da, pentru ca in copilarie chiar mersesem pe bicicleta, insa n-am luat in calcul faptul ca trecusera cativa ani buni de atunci. Bineinteles ca, atunci cand m-am urcat pe bicicleta, nu reuseam sa-mi tin echilibrul deloc, asa ca s-a intrerupt filmarea, iar cei din echipa m-au ajutat sa-mi recapat abilitatile. Recunosc ca am fost stresata, dat fiind ca eram pe strada si trebuia sa ne miscam repede - circulatia era intrerupta cat timp se trageau dublele. Mi-era frica sa nu cad si sa-i incurc."Secventa de la piscina a fost cea mai dificila dintre toate si pentru Cristina Ionescu: "Mi s-a parut dificila din mai multe puncte de vedere: o data pentru ca a necesitat un anumit tip de decupaj si misanscene, apoi pentru ca am avut nevoie de un echipament performant pentru filmarea subacvatica, dar mai ales pentru ca era o filmare de noapte, in care trebuia sa se lucreze cu un copil care trebuia sa ramana treaz si apt de lucru."Cristina a inscris la capitolul provocari si secventa cu delegatia de japonezi: "I-am cautat pe acesti japonezi timp de doua luni, prin intermediul consulatelor, prin restaurante si tot felul de cunoscuti. Cert este ca, in dimineata filmarii, doi dintre ei ne-au anuntat ca nu pot veni si in urmatoarea zi de filmare. In disperare de cauza, tot prin intermediul lor, am reusit ceea ce nu reusisem in doua luni, adica sa-i inlocuim cu alti doi japonezi, cu varstele pe care le doream. Pe scurt, unul dintre ei era un business man important, care isi anulase, se pare, toate intalnirile in acea dimineata si, cu seriozitatea care-i caracterizeaza, se oferea acum sa joace acest rol.Aveam acordul sa filmam o singura ora in perimetrul aeroportului. Cert este ca am facut sensul giratoriu din zona Sosiri de vreo 40 de ori pentru a filma scena cu ei si, la sfarsitul zilei, nu-mi puteam scoate din cap intrebarea: 'Oare ce tranzactii o fi ratat bietul om ca sa vina sa-l plimb in giratoriu o zi intreaga?'. Anecdotica sau nu, filmarea cu delegatia de japonezi a fost o lectie de mare seriozitate si profesionalism pe care ei ne-au dat-o noua."

Elisabeta a-II-a, o jumatate de veac de domnie

Inzestrata cu o sanatate si popularitate de invidiat, regina Elisabeta a-II-a are mari sanse sa se mandresca cu cea mai lunga domnie din istorie. In prezent, recordul este detinut de inaintasa sa, regina Victoria care a domnit 64 de ani.Nascuta pe 21 aprilie 1926, Eliasabeta a-II-a a preluat tronul Marii Britanii pe 6 februarie 1952, ca urmare a mortii tatalui sau George al VI-lea. Elisabeth Alexandra Mary a fost incoronata ca regina a Marii Britanii la varsta de 27 de ani, pe 2 iunie 1953. Elisabeta s-a nascut la Londra si s-a casatorit in 1947 cu Philippe Mountbatten. Pentru britanici, ea este simbolul stabilitatii avand in vedere tulburarile pe care le-a cunoscut regatul in ultimii ani. Contrar fiului sau Chearles, regina este un spirit conservator. Prefera respectarea ordinii prestabilite si manifesta o reactie negativa la inovatie, aproape instinctuala. Ii place sa isi respecte obiceurile, petrecandu-si vacantele in aceeasi perioada a anului, acelasi loc, in acelasi anturaj. Desi prefera continuitatea stie sa se adapteze schimbarilor si percepe in mod favorabil evolutia societatii.Elisabeta nu a urmat scoli inalte, educatia ei fiind sumara si asemanatoare fetelor din secolul XIX. Mai mult rurala decat citadina, se imbraca mai curand practic decat sofisticat si prefera conversatiile avand ca subiecte vanatoarea, caii, cresterea animalelor. Manaca si bea putin si adora sa isi petreaca timpul la tara, departe de furnicarul citadin. Ea stie foarte bine sa scape de anturajul nedorit atunci cand conversatia o plictiseste.Anul acesta Elisabeta a implinit pe 21 aprilie, 81 de ani. Viata ei a fost marcata si de evenimente nefericite. Unul dintre ele este moartea printesei Diana, decedata la Paris in 1997, intr-un accident de masina. Trei dintre cei patru copii ai sai au divortat, iar printul Harry, unul dintre cei sapte nepoti, a fost victima scandalurilor alcoolice. Cand a implinit 80 de ani, regina a cinat la palatul Buckingham cu alte 99 de octogenare britanice, nascute tot pe 21 aprilie 1926. Conform traditiei, regina isi serbeaza ziua timp de trei luni, din programul evenimentelor organizate cu aceasta ocazie facand parte expozitii, receptii, parade militare si manifestari artistice. In fiecare an, Elisabeta participa la peste 450 de evenimente. Pana acum a vizitat 130 de tari si a facut peste 250 de calatorii oficiale. Pe durata domniei ei, Anglia a avut peste zece premieri, de la Winston Churchill la Tony Blair. Regina uraste jurnalistii, nu da interviuri si nu frecventeaza conferintele de presa. In cei 55 de ani ai domniei sale, regina a abandonat treptat pronuntia aristocratica si a adoptat in discursuri o tonalitate aproape regionala. In 2006, a fost clasata pe pozitia 46 in topul celor mai puternice femei din lume, realizat de revista Forbes.

Daniel Craig, un James Bond versatil

O data cu filmul "Casino Royale", actorul britanic a dovedit ca poate fi un bun interpret al Agentului 007. In ciuda criticilor numeroase venite din partea celor care nu il vedeau pe James Bond interpretat de un tip blond cu ochi albastri, Daniel Craig arata ca face fata cu succes provocarilor de orice tip. Rolurile sale de pana acum au fost variate, de la filme de aventuri, gen "Lara Croft: Tomb Raider", pana la drame politice si istorice, cum ar fi "Munich", despre masacrul atletilor israelieni la Jocurile Olimpice din Germania, anul 1972.Daniel Craig are deja "in maneca" realizarea unor noi pelicule, iar pentru 2008 se anunta patru filme in care va juca starul britanic: "Flashbacks of a Fool" se afla in stadiul de post-productie, iar "Bond 22", "I, Lucifer" - productie cinematografica in care va interpreta rolul Lucifer, si "Defiance" sunt inca in primele faze ale pregatirii. In 2007, il vom putea vedea pe Craig in doua filme noi: "His Dark Materials: The Golden Compass", care va avea premiera romaneasca in luna decembrie, si in "The Invasion", care va aparea pe marile ecrane romanesti in luna octombrie. In thriller-ul SF, inspirat de versiunea originala din anul 1956 a filmului horror "Invasion of the Body Snatchers", starul interpreteaza rolul lui Ben Driscoll, un psihiatru care trebuie sa isi ajute colega, Carol Bennell (Nicole Kidman), sa opreasca raspandirea unei infectii extraterestre. Cei doi descopera faptul ca infectia determina o transformare violenta, care este declansata de miscarile neregulate ale ochilor din timpul somnului. Povestea nu anunta cine stie ce, dar ar fi interesant sa il vedem pe Craig in rol de psihiatru. Si-asa i s-a reprosat mereu ca este prea taciturn si rece, nu-i asa?...In ceea ce priveste "The Golden Compass", acest proiect fantasy reprezinta primul film din adaptarea pentru marele ecran a trilogiei lui Philip Pullman, "His Dark Materials". Daniel Craig este Lordul Asriel si are ocazia de a juca din nou alaturi de Nicole Kidman.Starul a fost remarcat in anul 1998, datorita rolului "Love Is The Devil", in care Craig se arata vulnerabil si sensibil si, mai mult decat atat, ofera o scena nud, la fel cum avea sa se intample mai tarziu, in "Casino Royale". Pentru acest film, actorul a intrat in pielea iubitului pictorului britanic Francis Bacon (Derek Jacobi). Filmul este bazat pe povestea adevarata despre aventura amoroasa a lui Bacon cu un barbat cu 30 de ani mai tanar decat el. Craig joaca rolul unui hot de mana a doua, care este surprins de Bacon in momentul in care incearca sa ii fure obiecte de valoare din casa. Actorul a primit premiul pentru Cea mai buna interpretare britanica pentru performanta sa din acest proiect cinematografic.Pentru ca am amintit de "Lara Croft: Tomb Raider", blockbuster-ul din 2001 l-a ajutat pe Craig sa urce inca o treapta in ierarhia de la Hollywood. Filmul aduce pe marile ecrane popularul joc video omonim, iar eroina acestuia, aventuriera Lara Croft (Angelina Jolie), porneste intr-o adevarata cursa impotriva timpului si a personajelor negative, in incercarea de a recupera artefacte vechi si cu puteri nemasurate. Daniel Craig a fost rivalul vedetei in acest film, arheologul Alex West. Filmul de mare buget a reprezentat, in fapt, despartirea actorului de scena britanica de teatru si apropierea de Hollywood si de faima internationala. Un "bilet" ieftin pentru ceea ce avea sa il astepte...Urmeaza o serie de alte filme, dintre care le mentionam pe cele mai importante. In "Road To Perdition" din 2002, in regia lui Sam Mendes, Craig este Connor Rooney, un barbat care tanjeste dupa atentia tatalui sau, un sef mafiot interpretat de Paul Newman. Pana la final, gelozia ii aduce lui Rooney nu ceea ce vrea, ci lucrurile pe care le merita. Filmul "The Mother", din 2003, aduce o perspectiva rara si inedita in cinematografie - o pelicula despre o femeie in varsta, implicata intr-o relatie pasionala cu un barbat mai tanar cu jumatate din anii ei... Cliseul este destul de evident, avand in vedere faptul ca actorul din rolul principal ajunge, din bratele femeii ramasa vaduva, direct in patul fiicei acesteia. Cu toate ca pelicula nu este neaparat inteligenta, cele doua povesti ni-l infatiseaza pe Craig in mai multe ipostaze. In plus, acest lucru inseamna mai multa expunere pentru star si, de ce sa nu recunoastem, acest lucru ne face placere...Si iata cum cel care este identificat acum cu James Bond a intrat candva in gratiile artei si ale poeziei, interpretand rolul lui Ted Hughes, sotul poetei Sylvia Plath, in productia biografica din 2003, "Sylvia". Filmul isi concentreaza atentia si resursele asupra relatiei celor doi si a despartirii lor, urmata de sinuciderea lui Plath. Datorita acestui rol, incepem sa vedem de ce e in stare Daniel Craig, interpretarea sa fiind puternica si consistenta. Bazat pe romanul din 1998 al lui Ian McEwen, "Enduring Love" (2004), acest thriller psihologic ni-l infatiseaza pe Craig drept Joe Rose, martor al unui accident ingrozitor - un barbat care se prabuseste dintr-un balon cu aer cald. Actorul a continuat seria rolurilor variate, demonstrand ca are foarte multe lucruri de oferit publicului larg si ca abia a pornit sa cucereasca lumea. In acelasi an, pe star il asteapta pelicula "Layer Cake", regizata de Matthew Vaughan, apreciat pentru contributia sa in producerea filmului lui Guy Richie, "Lock, Stock and Two Smoking Barrels". "Layer Cake" este o metafora pentru lumea underground, criminala, in care Craig "devine" un dealer de droguri de succes, iar identitatea sa este dezvaluita drept XXXX.In "Sorstalansag" ("Fateless") din 2005, ecranizarea romanului semi-autobiografic al lui Imre Kertesz, starul britanic intra in pielea unui sergent din armata americana. Acesta incurajeaza un adolescent ungar evreu sa ia viata de la zero in Statele Unite ale Americii, dupa ce lagarul sau de concentrare este eliberat, insa baiatul refuza oferta si prefera sa infrunte singur viitorul.In anul 2005, Steven Spielberg s-a incumetat sa abordeze un trist eveniment istoric din perspectiva cinematografica - este vorba despre pelicula "Munich", bazata pe un fapt real: in timpul Jocurilor Olimpice din anul 1972, care au avut loc in Munchen, Germania, 11 atleti israelieni sunt luati ostatici si apoi ucisi de catre un grup palestinian terorist, cunoscut sub numele de Black September. Drept urmare a acestui masacru, guvernul israelian a recrutat un grup de cinci agenti Mossad, care devin responsabili cu identificarea si apoi executarea teroristilor. Daniel Craig a facut parte din echipa de filmare a acestei "fictiuni istorice", in rolul Steve, soferul celor care actioneaza in interesul guvernului israelian. Echipa din care face parte Steve este una de care guvernul se poate lipsi fara probleme. Cei cinci asasini actioneaza pe baza unor informatii platite si, astfel, reusesc sa ucida cativa dintre teroristi in Europa si in Liban. Cu toate acestea, trebuie sa isi pazeasca in permanenta spatele si sa se fereasca de agentiile de spionaj care ajung sa ii urmareasca, la fel ca si sursele lor. Treptat, intrebarile, indoielile si noptile nedormite sunt din ce in ce mai frecvente pentru cei cinci, iar loialitatea incepe sa fie un termen lipsit de inteles. Un film greu, controversat si incarcat de semnificatii, in care Craig da dovada unui simt actoricesc deosebit."Renaissance" (2006) este un film de aventuri animat, alb-negru, a carui actiune are loc in Parisul anului 2054. Daniel Craig ii imprumuta vocea personajului sau, Barthelemy Karas, un inspector hotarat sa dea de urma unei femei rapite, in varsta de 22 de ani. Desi pelicula este catalogata ca fiind realizata exceptional la nivel de imagine, totusi personajul lui Craig este destul de sters si nu pare sa iasa foarte mult in evidenta.In filmul biografic despre Truman Capote, "Infamous" (2006), actorul se identifica cu Perry Smith, unul dintre cei doi barbati acuzati de asasinarea familiei Clutter, crima care sta la baza romanului lui Capote "In Cold Blood", din 1965. Spre deosebire de filmul lui Philip Seymour Hoffman, intitulat "Capote", regizorul peliculei "Infamous", Douglas McGrath, scoate mai mult in evidenta relatia emotionala si cu potential romantic dintre scriitor si subiectul sau damnat.In ceea ce priveste "Casino Royale", Craig devine (cu arme si munitii...) cel de-al saselea James Bond - cel mai scund si singurul Agent 007 blond dintre toti cei de pana acum... De departe, aceasta adaptare a primei carti Bond a lui Ian Fleming este filmul cu cele mai mari incasari de pana acum din intreaga franciza cu si despre celebrul super-spion. Aceasta este pelicula care i-a adus lui Craig renumele si reputatia de jucator de renume pe piata de la Hollywood. Ce sa mai spunem despre corpul de invidiat al starului, a carui vedere a impurpurat obrajii atator iubitoare de film?... Speram ca de acum inainte sa avem parte de surprize din ce in ce mai placute din partea domnului "Bond. James Bond", indiferent de filmele in care va juca.

Diane Keaton dezamageste in "Because I Said So!"

Aceasta comedie romantica dezamageste de la inceput pana la final. Povestea este previzibila, glumele rasuflate, etica morala a personajului principal interpretat de Mandy Moore - indoielnica, iar numele lui Diane Keaton, o veterana a genului, nu este de ajuns pentru a salva filmul de la dezastru.Daphne (Diane Keaton) isi protejeaza in mod excesiv cele trei fiice independente, ajungand pana in punctul in care se implica in viata lor personala, cu aroganta si atitudine de mama atotstiutoare. Ingrijorata ca Milly (Mandy Moore), mezina familiei, va ramane singura, Daphne ia decizia de a-i gasi fiicei sale un iubit. Astfel, Daphne isi planifica intalniri cu barbatii care au raspuns anuntului postat de ea pentru Milly pe un site de anunturi matrimoniale. Supusi unui chestionar riguros, barbatii incearca sa treaca de testul mamei, pentru a ajunge la inima fiicei, ramanand ca decizia finala sa ii apartina acesteia din urma. Insa doar gusturile lui Daphne au ultimul cuvant in ceea ce priveste validarea "candidatilor" castigatori.Relatia dintre Daphne si Milly este supusa tensiunilor, la fel cum au avut de suferit, de-a lungul timpului, cele doua surori mai mari, Maggie (Lauren Graham) si Mae (Piper Perabo). Totul pare sa scape de sub control, iar Milly se trezeste implicata intr-o relatie amoroasa cu doi barbati in acelasi timp. La final insa, descopera adevarul, isi da seama unde a gresit si care este marea ei dragoste.Filmul are o poveste plictisitoare si usor de descifrat chiar si pentru o comedie romantica, gen care nu are pretentii, de regula, la intrigi complexe. Keaton, atat de iubita de publicul larg si atat de apreciata pentru seriozitatea de care da dovada in toate proiectele cinematografice in care se implica, nu reuseste sa convinga pe nimeni cu atitudinea si grimasele pe care le face in tot filmul. Nu stim daca disperarea ei este atat de mare incat a ajuns sa joace in aceasta pelicula, dar stim sigur ca se stramba mai mult decat oricand in cea mai slaba interpretare a ei de pana acum.Nici povestea nu o ajuta pe Keaton sa salveze aparentele unui film acceptabil. Regizorul Michael Lehmann o obliga pe actrita sa se schimonoseasca in fel si chip, iar scenariul scris de Karen Lee Hopkins si Jessie Nelson este unul lamentabil si plin de clisee. Pe scurt, iata cateva dintre ele - Daphne posteaza un anunt pe internet si, intre timp da peste un site porno, din greseala. La auzul gafaielilor venite din boxe, cainele sau se "rusineaza"... Candidatii la "mana" fiicei sale numai normali nu par a fi, iar Milly nu are nici cea mai vaga idee despre strategia pusa la cale de mama ei. Din intreaga panoplie de barbati care defileaza prin fata ochilor ei, bineinteles ca Daphne alege un barbat rece si distant, Jason (Tom Everett Scott), arhitect de succes, genul care "da bine" in fata mamelor, dar care nu va fi niciodata pe gustul unei fiice sensibile si dornice sa fie cucerita cu multa afectiune si tandrete. La fel de usor de banuit, Milly se indragosteste de muzicianul Johnnny (Gabriel Mach), tipul care, in aparenta, este rebel si nu pare sa isi controleze propria viata, dar care, in realitate, este un barbat deosebit, cu gusturi si care o iubeste sincer pe Milly.La jumatatea filmului, aflam si care sunt frustrarile sexuale ale lui Daphne (nu ne-am fi dorit sa le cunoastem...) si motivul pentru care isi doreste ca Milly sa nu ajunga la fel ca ea, singura si fara sa fi cunoscut vreodata dragostea. Cat se poate de evident, o comedie romantica trebuia sa ofere o solutie si un final fericit si mamei care, desi a gresit atat de mult, si-a recunoscut greseala si apoi s-a straduit din rasputeri sa o ajute pe Milly sa il recastige pe iubitul ei muzician.Astfel, ne sunt prezentate si ultimele clisee ale scenariului - Daphne isi descopera fericirea (si orgasmul...) in bratele tatalui divortat al lui Johnny, Joe (Stephen Collins). Sa nu uitam ca cel mai important cadou pe care barbatul din viata sa i-l ofera la implinirea respectabilei varste de 60 de ani este un orgasm nebun, asa cum Daphne nu a avut niciodata in viata ei...Este trist sa o vezi pe Diane Keaton jucand in filme atat de lipsite de substanta cum este "Because I Said So!". Desi comediile romantice o prind foarte bine, uneori este preferabil sa stii cand sa refuzi un proiect care nu te avantajeaza. Este destul de penibil sa o auzi pe venerabila Keaton gemand in momentele de maxima pasiune sau primind in plina figura un tort cu frisca... Fie si intr-un film.Nici macar Lauren Graham, atat de amuzanta in serialul "Fetele Gilmore", nu are o replica plina de umor. Piper Perabo este aproape inexistenta. Stephen Collins este singurul care aduce putin firesc peliculei, datorita jocului sau relaxat. Mandy Moore se straduieste din rasputeri sa scape de eticheta de "vedeta" pe care i-a adus-o faima castigata in adolescenta, ca solista, dar poate ca alte proiecte cinematografice o vor pune mai bine in valoare decat acesta.In cazul in care te intrebi ce film ar merita sa vezi in week-end, noi iti recomandam sa sari peste "Because I Said So!". Desi prezenta lui Diane Keaton este salutara in film, prestatia sa actoriceasca este departe de a ne satisface asteptarile.

Condoleezza Rice - gratie si forta, diplomatie si neinduplecare

Condoleezza Rice, cel de al 66-lea Secretar de Stat al Statelor Unite, este cea de-a doua femeie care ocupa aceasta functie, dupa Madeleine Albright, si cea dintai afro-americana ajunsa pe locul al doilea in ierarhia administratiei prezidentiale. Asa cum s-a intamplat si cu o alta celebritate de culoare (Oprah Winfrey), Condoleezza a avut de infruntat, in primii ani ai vietii, problemele cauzate de discriminarea rasiala si de prejudecatile potrivit carora "locul femeii este la cratita".Cu siguranta, despre ea se poate spune ca s-a nascut pentru a reusi in viata, demonstrandu-si din copilarie curajul si refuzand sa se resemneze atunci cand totul parea sa fie impotriva ei. Cu alte cuvinte, a refuzat sa lase mentalitatea epocii sa-i limiteze orizonturile. Cu toate acestea, ea isi aminteste de numeroase situatii cand a avut de-a face cu discriminarea: intr-un magazin de imbracaminte a fost trimisa in magazie pentru a proba ce-si alesese, nepermitandu-i-se sa intre in cabina de proba; i se refuza accesul in unele hoteluri; la restaurant, i s-a intamplat sa fie servita cu friptura escesiv de prajita. Si exemplele ar putea continua... Din acest motiv, ea si-a canalizat eforturile inclusiv spre recunoasterea drepturilor minoritatilor. Condoleezza a urmat studiile universitare in stiinte politice la Universitatea din Denver, Colorado, iar in 1975 si-a luat masteratul in acelasi domeniu, la Universitatea Notre Dame. In 1977, a inceput sa lucreze in cadrul Departamentului de Stat, la biroul pentru Educatie si probleme culturale. Patru ani mai tarziu, la varsta de numai 26 de ani, si-a luat doctoratul in Stiinte Politice. In aceeasi perioada si-a inceput cariera universitara ca asistent la prestigioasa universitate Stanford, al carei decan a si devenit, ceea ce a fost o premiera - nici o femeie nu mai detinuse pana atunci o functie atat de inalta in ierarhia universitara. A ocupat aceasta pozitie vreme de sase ani, interval in care a administrat bugetul considerabil al Universitatii, reusind performanta de a echilibra balanta de cheltuieli si de a face investitii profitabile. Dupa ce a parasit decanatul, in 1999, a continuat sa predea la Stanford pana spre sfarsitul anului 2000, cand a fost numita in functia de consilier in probleme de securitate - a fost prima femeie care a detinut vreodata acest post. Tot cam atunci, si-a adjudecat denumirea de "Printesa Razboinica", menita sa reflecte forta si, in acelasi timp, delicatetea ei. La data de 16 noiembrie 2004, presedintele George Bush a nominalizat-o pentru functia de Secretar de Stat, iar pe 26 ianuarie 2005, Senatul a confirmat-o pentru acest post. Inca de la inceput, ea a anuntat ca intentioneaza sa "inoveze" diplomatia americana, o mare parte din demersurile ei canalizandu-se catre relatiile cu statele din Orientul Mijlociu. Nu intamplator, mass-media o considera unul dintre cei mai puternici si influenti lideri pe care i-au avut vreodata Statele Unite. Metodica si organizata, Condoleezza Rice si-a trasat un plan de actiune, care ar putea fi sintetizat in urmatoarele cinci directii: Relocarea diplomatilor americani in regiuni ale globului precum China, India, Brazilia, Egipt, Nigeria, Indonezia, Africa de Sud si Liban; Solicitarea expresa de a se plasa misiuni diplomatice in zone "delicate" cum ar fi Iraq, Afganistan, Sudan si Angola; de asemenea, a solicitat ca diplomatii trimisi in aceste parti ale lumii sa invete limba araba; Se implica activ in combaterea problemelor ce apar in zonele mentionate anterior - terorismul, traficul de droguri si epidemiile; Sprijina activ statele care au nevoie sa-si imbunatateasca infrastructura; A introdus o noua functie, cea de Director de Asistenta pentru Straini, a carui functie consta in supravegherea modului in care Statele Unite acorda sprijin extern.A fost numita de doua ori (in 2004, respectiv in 2005), a ocupat locul intai in topul celor mai puternice femei din lume, realizat de prestigioasa publicatie "Forbes", iar in 2006 a fost surclasata de cancelarul Germaniei, Angela Merkel. De asemenea, revista "Time" a inclus-o de patru ori in primele 3 pozitii in clasamentul celor mai influente personalitati ale lumii. Dincolo de scena politica...Actualul Secretar de Stat american are multiple pasiuni, pentru care isi gaseste intotdeauna putin timp. Este o femeie pe cat de puternica, pe atat de sensibila (filmul ei preferat este "Casablanca", pe care il revede cu aceeasi placere ori de cate ori are ocazia), canta la pian (compozitorul ei favorit este Johannes Brahms, despre care spune ca "este pasional, fara a fi sentimental", dar asculta si Led Zeppelin, dupa cum spunea intr-unul din sutele de interviuri acordate de-a lungul vremii.De asemenea, este pasionata de sport, fiind o ferventa jucatoare de golf, despre care spune ca o relaxeaza si o ajuta sa-si limpezeasca ideile. Ii place si fotbalul, pe care il considera un adevarat "catalizator social".

Michael Bolton - un concert fabulos, prin care l-a "inviat" pe Frank Sinatra

"Vreau sa iasa foarte bine, ca sa ma mai chemati si altadata". Asa ne-a spus Michael Bolton in cadrul conferintei de presa care a precedat concertul sustinut in luna noiembrie a anului 2005, la Sala Palatului. De asemenea, mentionase ca va raspunde cu placere unei eventuale invitatii ulterioare. Din ambele puncte de vedere, s-a tinut de cuvant: atunci ne-a oferit un spectacol grandios, iar cand a fost invitat din nou - de data aceasta, la Brasov - a raspuns afirmativ si a sustinut, iarasi, un concert extraordinar."Pentru un artist, cea mai mare satisfactie este aceea de a vedea ca publicul il apreciaza si indrageste melodiile sale. Este foarte emotionant si, in Romania, am simtit acest lucru din plin. Tocmai de aceea am primit cu bucurie invitatia de a canta din nou aici", a precizat Bolton la inceputul conferintei de presa. "Nu am mai fost niciodata la Brasov si imi place foarte mult acest oras. O alta mare satisfactie pe care ti-o aduce munca aceasta consta in faptul ca-ti ofera oportunitatea de a vedea mereu locuri noi si de a face permanent cunostinta cu stiluri de viata si mentalitati ale oamenilor de pretutindeni", a adaugat artistul.Michael Bolton si-a amintit ca, in anul 2005, Romania se afla in plin proces de negociere in vederea aderarii la Uniunea Europeana. "Ma bucur foarte mult pentru poporul roman. Ati reusit, iar acest lucru este minunat. Romania se afla in fata unui nou inceput, si toate sansele sunt de partea voastra", a mentionat cantaretul.Dezinvolt, artistul nu s-a ferit sa raspunda si intrebarilor mai delicate, precum cea care se referea la o perioada foarte dificila a vietii sale. "Cred ca era prin 1999... Ajunsesem in incapacitate de plata - cecurile semnate de mine nu mai erau valabile. Situatia era cu atat mai grava cu cat eram casatorit si aveam trei fete. Locuiam in chirie si nu-mi mai puteam permite sa platesc. A venit intr-o zi proprietarul locuintei si mi-a spus 'Imi pare rau, dar va trebui sa plecati'. Au fost niste momente cumplite pentru mine, mai ales ca 'miroseam' succesul, era atat de aproape si nu-l puteam atinge". Roata s-a intors insa, iar astazi Michael Bolton este unul dintre cel mai bine cotati interpreti si compozitori la nivel mondial. A vandut peste 52 milioane de albume si single-uri, a castigat doua premii Grammy pentru cel mai bun artist si sase premii American Music, precum si alte distinctii. Neobosit si in perpetua cautare de provocari in domeniu, anul acesta a lansat un nou album, pe care dorea sa-l realizeze demult... "Bolton Swings Sinatra" - un vis devenit realitate"De cativa ani, am o lista de proiecte pe care-mi doresc sa le realizez, iar pe locul intai se aflase un album cu piese ale lui Frank Sinatra. Il admir foarte mult, a fost un compozitor si un cantaret incredibil. In cantecele sale se afla atat de multa forta si, in acelasi timp, tandrete si vulnerabilitate...". Melodiile selectate au fost reorchestrate, iar artistul ne-a marturisit ca inregistrarea acestora s-a desfasurat neasteptat de repede si de eficient. "Am ales o serie de piese care se preteaza cel mai bine stilului meu si pe care, de altfel, le indrageam din copilarie. Totul a decurs rapid, de parca nu asteptam decat prilejul pentru a face acest lucru", a povestit Bolton, care a adaugat: "Diseara, il veti auzi pe Frank Sinatra".Un recital magnific...Concertul a inceput cu o intarziere de un sfert de ora, dupa recitalul sustinut de Paula Seling. Imbracat in blugi, camasa alba si un sacou de catifea, Michael Bolton si-a facut aparitia pe scena in acordurile piesei "Go The Distance" si si-a inceput recitalul cu melodia "Love is a Wonderful Thing". Multi dintre noi am venit langa scena si am inceput sa cantam impreuna cu el. Urmatoarele doua piese din spectacol, "Soul Provider" si "To Love Somebody" au electrizat atmosfera. Aproximativ 7000 de oameni prezenti (i-am inclus aici si pe cei care au urmarit spectacolul din exteriorul stadionului) il aclamau si fredonau, iar blitz-urile aparatelor de fotografiat si ale telefoanelor mobile licareau in continuu. Recitalul a continuat cu arhicunoscutele melodii "Time, Love and Tenderness", "When a Man Loves a Woman" si "Georgia on My Mind"."Multumesc", a spus Bolton in limba romana si s-a retras pentru a-si schimba costumatia, lasandu-i pe instrumentisti sa intretina atmosfera. A revenit intr-un costum negru, explicandu-ne ca s-a imbracat astfel in vederea urmatoarei parti din concert - respectiv, cateva piese de pe albumul "Bolton Swings Sinatra": "That's Life", "New York, New York", "Night and Day", precum si "Fly Me to the Moon". Pentru a treia oara, Michael Bolton a disparut in culise, schimbandu-se in tricou si blugi. Intorcandu-se aproape imediat, a adus o chitara electrica, de care s-a folosit la piesa "Rock Me All Night Long". In continuare, a interpretat hit-ul "Steel Bars", iar dupa aceea a parasit scena impreuna cu orchestra, facandu-ne un semn de ramas-bun. Nimeni nu si-a parasit insa locul, publicul continuand sa aplaude si sa-i scandeze numele. Raspunzand chemarilor noastre, Bolton a revenit pentru bis, fiind numai cu pianistul. "Pentru acest cantec, voi avea nevoie de ajutorul vostru", ne-a spus Michael Bolton, iar acordurile de inceput ale melodiei "How Am I Supposed to Live Without You?" au fost intampinate cu explozie de entuziasm. Intreg stadionul a cantat la unison, iar artistul a venit la marginea scenei pentru a strange mainile indreptate spre el si a primi florile oferite. "Inca o melodie si gata, bine?". Ultima piesa a serii, "Said I Loved You, but I Lied", pentru care au revenit toti instrumentistii, a desavarsit concertul. Nu stiu ce ne-am mai fi putut dori in acele momente. La final, Michael Bolton ne-a multumit inca o data si a plecat, iar faptul ca iesirea sa din scena s-a produs de data aceasta tot pe acordurile piesei "Go The Distance" ne-a dat de inteles ca, intr-adevar, spectacolul s-a incheiat. Concluzii...?"Nu de foarte multe ori in viata ai ocazia sa vezi un asa artist", a declarat unul dintre spectatorii prezenti. Cu atat mai mult, aceia dintre noi care am fost si la concertul din urma cu doi ani, ne putem considera privilegiati. Michael Bolton este un artist Mare, al carui destin se poate caracteriza printr-un vers ce constituie o adevarata lectie de viata: "I will find my way, if I can be strong" ("Go The Distance"). O pledoarie pentru pasiune si curaj, pentru ca toti sa incercam sa ne depasim conditia in permanenta.

Gael Garcia Bernal, un mexican la Hollywood

Poate ca numele sau nu iti este cunoscut, dar iti recomandam sa il retii, pentru ca tanarul actor de origine mexicana promite sa faca valva in Mecca filmelor. Dupa succesul repurtat cu filme ca "Amores Perros", "Y Tu Mama Tambien" sau "Babel", Gael Garcia Bernal este tot mai solicitat pentru proiectele de film hollywoodiene. Avand un chip angelic si un zambet fermecator, Gael Garcia este un tip carismatic si natural, care a cucerit deja inimile femeilor.Pe marile ecrane romanesti il poti vedea in pelicula "La science des reves" ("Arta viselor"), productie 2006, film regizat de Michel Gondry, in care Bernal are rolul principal. Filmul reprezinta o imbinare de fantastic si real, pe stilul unui alt proiect al lui Gondry, "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" ("Stralucirea eterna a mintii neprihanite"). Daca esti adepta stilului usor abstract al regizorului de a reda universul fantastic al viselor si al imaginarului personajelor sale, atunci Stephane, pe care Bernal il interpreteaza in film cu foarte mult farmec si entuziasm, te va convinge si te va cuceri. Filmul il are in centrul sau pe Stephane, un visator convins. Venit sa lucreze la Paris intr-o intreprindere producatoare de calendare, Stephane duce o viata monotona, pe care o compenseaza insa din plin prin visele sale. In fata unor camere de luat vederi din carton, el isi imagineaza propria emisiune de televiziune despre... vis. Intr-o zi, face cunostinta cu vecina lui Stephanie, de care se indragosteste. Atrasa la inceput de excentricitatea acestui baiat surprinzator, fata il respinge in final. Stephane cauta o solutie la problema lui acolo unde domneste imaginatia... Daca vrei sa il cunosti mai bine pe Stephane, salile cinematografelor iti sunt deschise. Noi iti propunem sa afli mai multe lucruri despre actorul care ii da viata.Bernal s-a nascut in data de 30 noiembrie 1978, in Guadalajara, Mexic. Si-a inceput cariera de actor inca din copilarie, cand a jucat impreuna cu parintii sai, actori de meserie, in mai multe piese de teatru. La varsta de 14 ani, a jucat intr-o telenovela intitulata "El abuelo y yo" (1992). A jucat apoi in proiecte de film "exercitiu" pentru scoala si in scurtmetraje, cum ar fi "De tripas, corazon" (1996), regizat de Antonio Urrutia, film nominalizat la Premiile Academiei Americane de Film la categoria Cel mai bun scurtmetraj, si "El ojo en la nuca" (2001), regizat de Rodrigo Pla. In "De tripas, corazon", a fost distribuit in rolul unui adolescent timid si tacut, ai carui prieteni se angreneaza intr-o aventura sexuala, excluzandu-l insa. Bernal a urmat cursurile Scolii Centrale de Drama din Londra, fiind primul mexican acceptat in cadrul acestei prestigioase institutii de invatamant. Primul sau film de succes a fost "Amores perros" (2000), urmat de "Y tu mama tambien" (2001), in regia lui Alfonso Cuaron, in care a jucat alaturi de Diego Luna. Pana la varsta de 17 ani, cand a parasit Mexicul si a plecat in Marea Britanie, Bernal aparuse deja in numeroase scurtmetraje si alte productii de teatru, exersandu-si abilitatile pentru marile proiecte care il asteptau in viitor. La jumatatea studiilor urmate la Londra, Gael Garcia a revenit in Mexic, pentru a filma "Amores perros" pentru regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu. In aceasta poveste despre trei persoane diferite, ale caror vieti se intersecteaza din cauza unui accident fatal de masina, Bernal a jucat rolul Octavio, un baiat provenind dintr-un cartier sarac. Octavio se implica in luptele cu caini, incercand sa obtina bani sa fuga in lume cu femeia pe care o iubeste, cumnata sa insarcinata. Pelicula a fost nominalizata la o serie de premii de prestigiu, inclusiv un Oscar pentru Cel mai bun film strain, iar Bernal a devenit un star international. A primit suficient de multa atentie din partea presei si oferte pentru filme de mare buget, insa a ales sa profeseze in continuare in tara sa natala.A primit urmatorul sau mare rol in momentul in care regizorul Alfonso Cuaron a vizionat "Amores perros" si i-a oferit actorului unul dintre cele doua roluri principale din filmul "Y tu mama tambien". Aceasta pelicula i-a garantat lui Bernal statutul de actor serios si cu potential, iar perechea extraordinara pe care a format-o impreuna cu Luna nu a fost o surpriza pentru nimeni, din moment ce starurile sunt, in viata reala, prieteni foarte buni. Filmul a devenit un succes international si a obtinut Premiul Academiei Americane de Film pentru Cel mai bun scenariu original.Bernal a continuat sa accepte roluri provocatoare in filme latino-americane, cum ar fi rolul de preot in "The Crime of Father Amaro" (2002). Trimis sa asiste un preot in varsta, Parintele Amaro se indragosteste de o fata in varsta de 16 ani. Sfasiat intre dorinta carnala si devotamentul fata de credinta, personajul trebuie sa gaseasca puterea de a alege viata pe care si-o doreste. Filmul a fost nominalizat atat pentru Oscar, cat si pentru Globul de Aur, la categoria Cel mai bun film strain, in ciuda cronicilor atat pozitive, cat si negative pe care le-a primit.Actorul a jucat apoi rolul unui student argentinian la Medicina, Ernesto Guevara de la Serna, care mai tarziu a devenit faimosul revolutionar cubanez Che Guevara, in productia cinematografica "The Motorcycle Diaries" (2004). Impreuna cu Alberto Granado (Rodrigo de la Serna), Guevara porneste intr-o lunga si indrazneata calatorie pe motociclete, incepand din Buenos Aries, trecand apoi prin Chile, calatorind peste Anzi si prin Amazon. Cei doi prieteni descopera adevarata America Latina, fapt care "trezeste" constiinta revolutionara a lui Guevara. Din nou, Bernal a jucat intr-un film nominalizat la mai multe premii, printre care se numara un Glob de Aur pentru Cel mai bun film strain. De asemenea, a mai jucat in proiectul celebrului regizor spaniol Pedro Almodovar, "La Mala Educacion" (2004), in care a interpretat mai multe roluri, printre care cel al unui actor oportunist si al unui travestit. Pentru ca este de origine mexicana, inainte de a primi rolul pentru aceasta pelicula a fost nevoit sa il convinga pe regizor ca poate imita un accent spaniol convingator...Dupa aceasta performanta, starul a realizat primul sau film in limba engleza, "The King" (2006). Aici a dat viata personajului Elvis, un barbat eliberat din Marina americana, plecat in cautarea tatalui sau (William Hurt). Tanarul sfarseste prin a se implica intr-o relatie cu fiica acestuia (Pell James), respectiv sora vitrega a lui Elvis. Aceasta relatie ii permite sa se infiltreze in familie, ceea ce declanseaza violente si o adevarata tragedie.In "La science des reves" (2006), bizara fantezie SF a regizorului Michel Gondry, Bernal intra in pielea unui tanar excentric si timid, ale carui vise ii invadeaza in mod constant viata reala. Dupa realizarea acestei pelicule care poate fi vazuta si pe marile ecrane romanesti, starul a facut din nou echipa cu Inarritu, pentru drama complexa si emotionanta "Babel" (2006), o examinare sfasietoare a confuziei, a fricii si a profunzimii dragostei. "Babel" spune trei povesti care au loc pe continente diferite - Asia, Africa si America de Nord. Povestile au in comun un act simplu si intamplator de violenta - o femeie (Cate Blanchett), care calatoreste impreuna cu sotul sau (Brad Pitt) prin Maroc, este grav ranita de un glont ratacit tras in joaca de doi baieti (Said Tarchani si Boubker Ait El Caid). Gael Garcia a interpretat rolul nepotului beat al menajerei cuplului (Adriana Barraza). Barbatul incearca sa ii scoata ilegal din Mexic atat pe femeie, cat si pe cei doi copii ai cuplului american pentru care lucreaza aceasta. Toate povestile din "Babel" vorbesc despre nevoia de comunicare, de afectiune si de apropiere. "Babel" a fost nominalizat la Oscar si multi critici au laudat performantele deosebite realizate de actorii sai. Bernal a inceput o serie de alte proiecte, inclusiv "El Pasado" (2007), o drama despre un cuplu care trece printr-o despartire urata si dificila. Actorul a trecut si in spatele camerei de luat vederi, regizand primul film din cariera sa, "Defecit" (2006), pelicula in care si joaca. Drama exploreaza modul in care doua clase sociale distincte interactioneaza la o adunare de familie mexicana.In prezent, actorul filmeaza pentru "Rudo y Cursi", pelicula care urmeaza sa apara in anul 2008. De asemenea, mai are "pe maneca" doua proiecte, ambele aflate in stare de pre-productie: "Blindness" (2008) si "Pedro Paramo" (2009).Si, pentru ca iti spuneam ca este unul dintre cei mai carismatici tineri actori, iata ca nu suntem singurii care credem acest lucru: in anul 2002, Gael Garcia a fost numit unul dintre cei mai frumosi 25 de oameni din lume, top realizat de revista "People en Espanol". Bernal a fermecat-o chiar si pe actrita Natalie Portman - cei doi au avut o relatie de peste un an, in perioada martie 2003 - mai 2004.Idolii sai declarati sunt: Klaus Kinski, Daniel Day-Lewis si Marcello Mastroianni. Actorul sau preferat este Javier Bardem, starul precizand ca i-ar placea la nebunie sa lucreze cu el in viitor. In ceea ce priveste actritele, vedetele sale preferate sunt Emily Watson si Juliette Binoche.

Credibilitatea femeilor in mediul de afaceri

A fost odata ca niciodata... De cate ori nu ni s-au citit povesti, in copilarie? De la bun inceput a fost un fapt evident ca Oprah Winfrey face parte dintre "cei alesi". S-a nascut in 1954, in statul american Mississippi, intr-o perioada in care a fi de culoare era echivalent, de cele mai multe ori, cu proscrierea. Cu siguranta ca, atunci, nimic nu parea sa anunte extraordinarul parcurs pe care avea sa il ia destinul ei. Aceasta in ciuda faptului ca fetita demonstra uluitoare capacitati de comunicare si invatare, precum si o profunzime cu totul neobisnuita la copiii de varsta ei - ca sa nu mai spunem ca provenea dintr-un mediu considerat "defavorizat". Astazi, este una dintre cele mai cunoscute, respectate si admirate femei din intreaga lume. De fapt, Oprah Winfrey a devenit o industrie in sine. Prezenta ei la un eveniment asigura din start succesul acestuia si este binecunoscut faptul ca nu-si confirma aparitia pana cand nu planifica si nu verifica totul, cu rigurozitate de ceas elvetian. Debutul ei in mass-media a avut loc in anul 1971, la postul de radio WVOL. A fost prima femeie afro-americana prezentator de stiri, ea lucrand pana la varsta de 19 ani la postul de televiziune WTFV-TV si doborand si recordul neomologat de varsta: era cea mai tanara crainica din istoria televiziunii, la nivel mondial.La 13 ani de la debut, in 1984, Oprah a primit o noua provocare: aceea de a prezenta emisiunea AM Chicago. Atunci cand a preluat-o, emisiunea se situa spre capatul clasamentului, din punct de vedere al audientei. Un adevarat rege Midas al timpurilor moderne, dupa numai o luna de zile de cand trecuse la "carma", Oprah a reusit incredibilul: AM Chicago intrecuse in audienta talk show-ul de pe primul loc, "Donahue". Pana la implinirea unui an de cand preluase aceasta emisiune, proiectul a fost redenumit "The Oprah Winfrey Show". Miracol? Profesionalism? Sansa? Talent? Cate putin din toate, cu siguranta... Emisiunea s-a mentinut pe locul intai timp de nu mai putin de 18 sezoane, a castigat zeci de premii Emmy, are aproximativ 30 de milioane de telespectatori saptamanal in Statele Unite si este transmis in toata lumea, in peste 111 tari. In anul 1988, Oprah a pus bazele studiourilor Harpo (Harpo este, de fapt, Oprah, scris de la dreapta la stanga), devenind astfel cea de-a treia femeie din Statele Unite care isi cladea, incet si sigur, un imperiu. Fusese devansata de Mary Pickford si Lucille Ball.Ce pisc ii mai ramasese de cucerit? Presa scrisa? Nu pentru multa vreme, desigur. In anul 2000, Oprah a lansat publicatia lunara "The Oprah Magazine", care s-a bucurat din start de un succes considerabil si al carei tiraj, in prezent, este de doua milioane de exemplare, depasind chiar si mogulul "Vogue". Incurajata de aceasta reusita, in 2004 a lansat si o revista de design interior, pe care a numit-o "O at Home". Site-ul ei este unul dintre cele mai vizitate portaluri din lume destinate publicului feminin, avand aproximativ 3 milioane de vizitatori lunar. Cele mai recente si incitante informatii din domeniile de interes general pot fi gasite aici, pentru Oprah Winfrey nemaiexistand, de foarte multa vreme, termenul "imposibil". Aceasta in cazul in care a existat vreodata...Pe cat de deschisa, comunicativa si exuberanta este in plan profesional, pe atat de "ermetica" devine atunci cand este vorba despre viata ei personala. O copilarie destul de trista, marcata de lipsuri materiale si de problemele decurgand din rasism, o adolescenta zbuciumata si o poveste de dragoste dezamagitoare, cu un barbat insurat care nu a consimtit niciodata sa divorteze si din cauza caruia a suferit imens, Oprah Winfrey isi pazeste cu strasnicie spatiul personal. Tot ceea ce se stie despre familia ei este strict ceea ce doreste ea sa se vada. Sotul sau, Stedman Graham, mai tanar decat ea, este un celebru consultant in probleme de management si marketing si a publicat doua carti, aflate pe lista de best seller-uri. Oare la ce concluzie s-ar putea ajunge? Oprah Winfrey este, cu siguranta, un "alergator de cursa lunga", dar fara singuratatea acestuia. Si-a castigat, incet si sigur, popularitatea si dragostea a miliarde de oameni de pe intreaga planeta. Tinand cont de indrazneala ei, talentul si capacitatea de inovatie, putem spune ca, daca ar aparea vreodata o revista pentru locuitorii de pe planeta Marte, Oprah Winfrey ar fi redactor sef.

Venera Arapu: "In Romania, moda este considerata un hobby"

Este unul dintre cei mai apreciati designeri romani. Creatiile sale se bucura de un succes considerabil in strainatate, ceea ce nu este surprinzator daca tinem cont de talentul si simtul estetic desavarsit al Venerei Arapu. Creativitatea ei nu se manifesta numai in domeniul vestimentatiei, Venera implicandu-se in designul interior al unor locuri precum Gaia, Balthazar, Market 8 sau French Bakery. In fata unei cafele aromate si cu o imbietoare spuma de lapte, Venera mi-a povestit despre ceea ce inseamna fenomenul fashion in capitala modei, Paris, unde isi desfasoara o parte din activitate, mi-a impartasit viziunile sale referitoare la conceptele de eleganta, trend setter, si a "lasat" sa-i scape cateva dintre secretele unui designer de succes...- Care este deosebirea intre moda ca afacere in Romania, versus contextul din strainatate?Este o diferenta esentiala, pentru ca in Romania sistemul functioneaza defectuos. Respectiv, pentru a se derula bine, activitatea aceasta ar trebui sa functioneze dupa niste reguli foarte precise, in sensul de comanda facuta cu sase luni inainte (pentru o colectie, clientii pe care-i ai - magazinele - vin si comanda colectia pentru sezonul viitor). In Romania, lucrul acesta nu se practica absolut deloc, ceea ce duce la o functionare defectuoasa. Este explicatia faptului ca selectiile pe care le gasim in magazine, in magazinele multibrand, nu au nici o logica, nici o noima, pentru ca totul se face in graba. Nu exista nici un control in combinatiile si asocierile de branduri pe care le face magazinul respectiv, astfel incat piesele vestimentare expuse sa reprezinte un anumit concept. De aici, acest talmes-balmes care, spre dezamagirea mea, nu se schimba... - Sa fie aceasta cauza pentru care nu gasim in Romania creatii semnate Venera Arapu?Da, inclusiv din acest motiv colectiile mele nu se vand in Romania. In plus, e vorba si de faptul ca aici nu functioneaza sistemul de vanzare: magazinele sunt obisnuite sa ia spre vanzare, deci tu ca producator trebuie sa-ti asumi riscurile de a produce fara a sti daca se va vinde sau nu ceea ce ai realizat. Tocmai de aceea se da comanda, cu un anumit interval de timp inainte, si se produce numai in functie de comenzile primite. In strainatate se lucreaza numai in felul acesta, nu vinzi blana ursului din padure. Primesti comenzile cu sase luni inainte, de la colaboratori pe care-i cunosti de ani de zile, le centralizezi si ai productie cu vanzare asigurata dinainte.- Cum este lumea modei in Romania si cum este cea din Paris? Am putea sa discutam acest aspect din mai multe puncte de vedere... Poate ca "target-ul" pe care-l ai este mai bine reprezentat acolo decat aici. Interesul, deschiderea si posibilitatile sunt cu totul altele. Se poate spune ca in ultimii ani, lucrurile au inceput sa se imbunatateasca in Romania in ceea ce priveste perceptia asupra fenomenului modei si interesul. Tinerii incep sa se preocupe si ei de partea aceasta, ceea ce este promitator. Dar parerea mea este ca in acest domeniu noi suntem putin... amatori, totul este oarecum empiric. Diferenta este intr-adevar foarte mare, comparativ cu situatia din strainatate. In Romania, moda este vazuta de multi ca fiind un hobby. Daca s-ar face o analiza, s-ar ajunge probabil la concluzia ca designerii de la noi nu traiesc numai din acest business, nu cred ca ar fi posibil, asa cum se prezinta lucrurile acum. Nu e vina lor ci, asa cum va spuneam, lipseste sistemul care sa facilizeze exercitarea unei asemenea profesii. - Cum v-ati gasit propriul stil, propriul "glas"?Cred ca acest "glas" exista in fiecare din noi, asa cum dumneavoastra scrieti intr-un anumit stil si nu intr-altul, asa e si in cazul meu... E cel mai inteligent raspuns pe care vi-l pot da. Anumite lucruri sunt un "dat", e calea pe care ti-o gasesti singur fara sa constientizezi si fara sa faci vreun efort...- Colectia dumneavoastra Mange-Tout s-a bucurat de mare succes in Japonia. Cum ati gandit-o, cum ati conceput-o, stiut fiind faptul ca asiaticii sunt atat de diferiti de europeni?Colectia aceasta a aparut dupa niste ani in care vandusem colectia Venera Arapu pe piata asiatica si am inteles care sunt particularitatile acestei piete. Asiaticii nu sunt niste oameni pe care noi i-am caracteriza drept "frumosi", nefiind preocupati de alegerea vestimentatiei astfel incat sa-ti puna in valoare atributele fizice, ci de una care sa atraga atentia asupra ta. Ei iubesc foarte mult culoarea si sunt exuberanti din punct de vedere vestimentar. Acestea sunt si caracteristicile colectiei mele: culoare si veselie.- In opinia dumneavoastra, ce inseamna un "trend setter"?La modul general vorbind, in momentul in care iti cunosti foarte bine domeniul de activitate, dobandesti curaj, esti mai indraznet si aduci un element de noutate, se considera ca poti fi un model de urmat si astfel te numesc cei din jur "trend setter". Mie imi place sa ma joc, sa alternez stilurile. - Cum ati caracteriza o femeie eleganta, respectiv o femeie fara bun-gust in ceea ce priveste vestimentatia?In cel de-al doilea caz, probabil ca femeia respectiva nu a incercat combinatia potrivita... Daca ar fi sfatuita, sau mai bine-zis daca ar simti nevoia sa fie consiliata in acest sens, imaginea sa ar avea numai de castigat. Cred ca multe persoane nu apeleza la un consilier de imagine din orgoliu, ceea ce - iarasi - nu se intampla in strainatate. La noi, lumea are impresia ca se pricepe sa faca de toate, si aceasta mentalitate persista de mult prea multa vreme, fiindca atatia ani am fost cu totii obligati sa improvizam in toate domeniile...- Ce inseamna pentru dumneavoastra "eleganta"?Sunt de parere ca termenul acesta se aplica mai degraba persoanei, si nu hainelor pe care le poarta aceasta. Poti fi eleganta si intr-o pereche de jeans si cu un top. Este mai degraba o problema de atitudine. Vorbind insa strict din punct de vedere al vestimentatiei, trebuie sa pastrezi intotdeauna un anumit simt al masurii, sa stii sa te raportezi la fiecare imprejurare in parte, pentru a nu fi niciodata deplasat. Te poti simti foarte bine imbracata simplu, fara a te incarca inutil cu tot felul de accesorii. - Care credeti ca sunt elementele care fac diferenta intre un creator de moda de succes si unul care, dupa primele colectii, se scufunda in anonimat?Pentru a avea succes, un designer trebuie sa vina cu ceva nou, sau in tot cazul cu ceva suficient de personal pentru a se identifica si a se evidentia de ceilalti. Toti sunt creatori, dar intre ei exista multe diferente. In momentul cand recunosti o colectie ca urmare a faptului ca exista o "amprenta", inseamna ca designerul respectiv exista. In caz contrar, este un emergent care se zbate sa-si gaseasca locul. - De multe ori se spune: "Alege-ti tinuta care ti se potriveste". In mod concret, ce ar insemna acest lucru, cum trebuie sa fie sau ce trebuie sa aiba o tinuta pentru a se potrivi cuiva? Fiecare femeie isi are punctele ei forte in ceea ce priveste aspectul fizic, pe care trebuie sa le puna in valoare. In momentul in care se apreciaza obiectiv, lucrurile incep sa vina de la sine...- Care ati spune ca este secretul reusitei dumneavoastra intr-un mediu atat de competitiv?Poate faptul ca toate colectiile mele sunt creative si "ale mele", apropos de ceea ce vorbeam mai devreme referitor la amprenta personala a fiecarui designer. Pe langa aceasta, ceea ce mi-a fost de mare ajutor a fost faptul ca am putut oferi un produs creativ la un pret interesant, datorita faptului ca productia s-a facut in Romania. - Cum a fost adaptarea la un stil de viata care inseamna jumatate Paris, jumatate Bucuresti?Baiatul meu, Matei, are 11 ani si este la scoala, iar fetita, Clea, are doi ani si in ultima vreme a stat aici cu mine, pentru ca am fost ocupata cu tot felul de proiecte si am stat destul de mult in Romania. Asa a fost sa fie, asa a ales viata... Nu va ascund ca nu e simplu, fac naveta Bucuresti-Paris de zece ani si devine obositor, normalitatea este alta... Sentimentul de "acasa" il am atat la Bucuresti, cat si la Paris. In principiu, pentru mine "acasa" este locul unde sunt copiii. - Exista "mici obiceiuri" zilnice, care va definesc (cafeaua de dimineata, navigare pe internet, etc)?Nu sunt o consumatoare inveterata de cafea, dar de doi-trei ani am inceput sa beau. Uite, chiar acum imi dau seama ca azi-dimineata n-am baut, pentru mi s-a terminat cafeaua si n-am avut timp sa cumpar... In general, dimineata sunt in goana, pentru ca sunt atat de multe treburi de facut si niciodata parca nu e timp suficient pentru toate. Viata mea se desfasoara pe fuga si nu pot sa spun ca am tabieturi pe care sa le respect si fara de care sa nu-mi pot incepe ziua. - Cum va intretineti forma fizica si frumusetea?Nu fac nimic deosebit, beneficiez de o mostenire genetica buna. Poate ca prezinta importanta si faptul ca am facut liceul de coregrafie, deci in situatia aceasta se pastreaza o anumita constitutie. Este norocul meu, pentru ca sunt un om foarte pofticios, care mananca mult si cu drag. Sunt o persoana gurmanda.

George Michael - un regal de muzica si lumina, la implinirea a 25 de ani de cariera

Cu siguranta, a fost unul dintre cele mai asteptate si, in egala masura, mediatizate evenimente artistice ale acestui an. Si cum s-ar fi putut sa nu fie astfel? Atunci cand te referi la George Michael, epitetele se inghesuie pe buze. "Titan", "monstru sacru", "inegalabil", si exemplele ar putea continua. In aceste conditii, zilele dinaintea concertului s-au scurs cu o incetineala enervanta pentru zecile de mii de fani. Prognoza meteo era incerta, dar nu puteam decat sa speram cu totii ca vremea va fi de partea noastra. La ora 17.30, cand am ajuns pe stadionul "Lia Manoliu", m-am descurajat. Tribunele erau aproape goale (am estimat aproximativ 1.000 de persoane in acel moment). Cerul era acoperit de nori care nu prevesteau nimic bun, iar in curand am avut si "confirmarea": a inceput sa ploua, marunt si sacaitor. Nu imi luasem umbrela, asa incat situatia tindea sa evolueze de la stadiul de "neplacut" spre "dezastruos". Nu pentru mult timp insa, multumita unor reprezentanti ai firmei de paza si protectie care a asigurat securitatea evenimentului. Facandu-li-se mila in fata perspectivelor mele sumbre, acestia mi-au oferit o uriasa folie din plastic albastru, cu ajutorul careia am reusit sa evit stropii de ploaie si, partial, sa ma protejez de frigul ce se lasase. Multumita ca am solutionat acest considerabil inconvenient, am constatat si ca stadionul incepea sa se anime. Mai erau inca foarte multe locuri goale, dar nu era decat ora 18.40. Formatia Simplu a urcat pe scena - de fapt, intr-un colt al acesteia, pe o suprafata de 25 de metri, cea mai mare parte fiind rezervata trupei lui George Michael - si a deschis show-ul, interpretand trei piese: "Oficial imi merge bine", "O secunda" si "Mr. Originality". A urmat o pauza de aproximativ 20 de minute, dupa care si-a facut intrarea "a very special guest" - Loredana si formatia sa.Intr-o costumatie spectaculoasa de culoare bej cu auriu, Loredana ne-a intors, instantaneu, in timp. "Buna seara, iubite, te-astept ca si cand/ Numai dragostea noastra ar fi pe pamant...". Diferenta (discordanta, pentru unii dintre noi) a constituit-o inlocuirea "originalului" Ion Caramitru cu rapper-ul Connect-R. Celebra piesa a fost succedata de alte melodii la fel de cunoscute si apreciate ("O fata singura in noapte", "Zigazaga", "Lele", "Tomilio", "Iubirea mea"), dar si, in premiera mondiala, de "Copiii sirenelor" - un duet cu ea insasi, folosindu-se de o inregistrare pe care tatal ei a realizat-o pe casetofon, atunci cand artista avea 3 ani.De asemenea, Loredana a electrizat intregul stadion (care se aglomera treptat), interpretand "Sanie cu zurgalai" si "Mi-am pus busuioc in par". Pentru aceste piese si-a schimbat tinuta, purtand o fusta cu imprimeu floral, stil gipsy. Punctul culminant al show-ului ei l-a constituit memorabila piesa "Cine iubeste si lasa". M-am infiorat, si nu din cauza frigului... La sfarsitul recitalului sau, ceea ce era... de asteptat sa se intample (tinand cont de scena udata de ploaie), s-a intamplat: Loredana s-a dezechilibrat si a cazut, disimuland insa cu ajutorul membrilor trupei Simplu si al dansatorilor. Multumind zecilor de mii de oameni care se adunasera intre timp, Loredana si-a incheiat misiunea serii: pregatise "terenul" pentru unul dintre cei mai mari solisti pop ai tuturor timpurilor. Un spectacol pentru care adjectivul "extraordinar" pare lipsit de semnificatie...Spre satisfactia noastra, ploaia se oprise si nici nu am mai avut mult de asteptat. In jurul orei 20.45, o limuzina Mercedes de culoare neagra, care a parcat exact in spatele scenei, ne-a dat de veste ca George Michael a sosit, aparitia sa fiind aclamata de aproximativ 35.000 de spectatori. Punctual, artistul si-a inceput recitalul la ora 21.00, dupa cum fusese stabilit. Iata asadar, cei 25 de ani de cariera au fost sarbatoriti si in Romania. Cateva secunde intregul stadion a fost lasat in bezna, pentru ca o incredibila explozie de lumini rosiatice sa marcheze intrarea lui pe scena, printr-un ecran. Intr-un costum clasic de culoare neagra, George Michael si-a inceput spectacolul cu piesa "Flawless" (Go To The City). "Bucharest Go To The City!", ne-a salutat cantaretul, in timp ce stadionul era scaldat in culori, iar publicul i-a raspuns cu ovatii. A urmat arhicunoscuta piesa "Fastlove" si, cu toate ca recitalul nu incepuse decat de sase-sapte minute, nimeni nu mai statea pe scaun. Imaginea era incredibila: o mare de oameni cu mainile ridicate, dansand si cantand impreuna cu George Michael... "Good evening, Bucharest!", a spus artistul, inainte de a mentiona, emotionat: "Pentru acesti 25 de ani, va multumesc din suflet!". Acordurile hit-ului "Father Figure" au electrizat atmosfera. Cu adevarat, este incredibil sentimentul pe care-l ai atunci cand asculti, in spatiu si timp real, o piesa pe care ai mai auzit-o de zeci de ori la radio pana atunci. George Michael a starnit urale si aplauze inclusiv cand a pasit pe "golden circle" (un spatiu special, amplasat chiar in fata scenei si rezervat celor mai entuziasti dintre fani). Impreuna cu el, ne-am "rugat" cu totii pentru... timp. "Praying For Time", una dintre cele mai indragite piese ale sale, a adus multora lacrimi in ochi. "Cati ani aveati in 1992?", a intrebat apoi artistul, facand astfel introducerea piesei "Too Funky", cea mai difuzata melodie din Europa in anul 1992. Din recital nu a lipsit controversata piesa "Shoot the Dog", prin intermediul careia George Michael isi manifesta ironia la adresa parteneriatului politic dintre primul ministru al Marii Britanii, Tony Blair, si George Bush. Piesa a fost "marcata" de o uriasa papusa gonflabila reprezantandu-l pe presedintele american, la picioarele caruia se afla un caine invelit in steagul britanic. "Vom lua o scurta pauza", ne-a anuntat cantaretul, iar dupa 20 de minute, spectacolul a fost reluat cu piesa "Faith". Dupa aceea, imaginile difuzate de proiectoare ne-au anuntat ce urmeaza: o poveste retro, avandu-i ca personaje principale pe fostul presedinte american J.F. Kennedy si pe Marilyn Monroe, a constituit suportul ilustrat al melodiei "Spinning The Wheel". O alta piesa, "Amazing", a fost dedicata de George Michael lui Kenny, actualul sau partener de viata. "Inca nu am terminat cu voi!", ne-a spus artistul. Piesa "I

Cristian Mungiu: "Filmul meu are menirea sa faca oamenii mai buni"

"Sunt bucuros sa anunt ca pelicula castigatoare a trofeului Palme d'Or este 'Patru luni, trei saptamani...'". Cuvintele lui Stephen Frears, presedintele juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 2007, au fost acoperite de urale si aplauze. Instantaneu, camerele de luat vederi s-au indreptat spre regizorul filmului, Cristian Mungiu. Vizibil emotionat si coplesit de grandoarea momentului, acesta s-a ridicat si a pornit spre scena, unde actrita Jane Fonda i-a inmanat pretiosul trofeu. Ce clipe am trait toti romanii, nu-i asa? Orice epitet ar parea lipsit de semnificatie. Mai presus de toate, am fost si suntem mandri de aceasta incredibila realizare a regizorului roman. Caruia ii suntem recunoscatori pentru ceea ce ne-a daruit si care, desi foarte prins cu lucrul la distributia filmului si celelalte proiecte ale sale, si-a facut timp sa stam de vorba.- Felicitari pentru extraordinara dumneavoastra performanta! Cum va simtiti, v-ati mai "obisnuit cu gandul" ca ati obtinut un trofeu atat de prestigios?Nu prea. M-am intors la birou si imi vad de treburile de zi cu zi, legate de distributia iminenta a filmului. Din cand in cand, cate cineva imi mai povesteste cu cata bucurie s-a primit vestea premiului si ne bucuram, dar atat.- Ce amintiri pastrati de la debutul dumneavoastra regizoral?La admiterea la ATF (n.r. - fosta Academie de Teatru si Film, in prezent UNATC) am facut greseala tipica a oricarui debutant: am inceput prin a aranja decorul si a plasa mobilele, dupa care n-am mai avut loc unde sa pun aparatul. Si, in general, mi-a luat ceva pana am inteles ca, daca un om se dezbraca, nu trebuie sa arati cum isi scoate fiecare haina.- Cum ati selectat actorii care au interpretat rolurile principale in pelicula "4 luni, 3 saptamani si 2 zile"?Pentru mine conteaza in principal cat de naturali pot sa fie actorii. Infatisarea acestora este complet secundara.- Care este mesajul pe care v-ati propus sa-l transmiteti prin intermediul acestui film?Eu cred ca filmele care isi pot rezuma mesajul intr-o fraza nu mai merita facute. Filmul e complex prin natura lui, iar filmul meu vorbeste despre decizii, responsabilitati, libertate, solidaritate si inocenta deopotriva.- Cum s-au desfasurat filmarile?Sincer, a fost genul de film in care toti ingerii sunt cu tine pentru ca "zice" ceva care are menirea sa faca oamenii mai buni. Am ales o modalitate de filmare foarte grea, cu cadre lungi si solicitarea actorilor la maximum, insa nu am intampinat probleme insurmontabile la filmare.- In opinia dumneavoastra, de ce credeti ca s-a evidentiat pelicula aceasta de celelalte care au fost in competitie? Care ati spune ca a fost acel "ceva" care a facut diferenta?Trebuie sa-i intrebati pe cei din juriu. Eu la Cannes n-am apucat sa vad nici un film. Dar cred ca simplitatea, "directetea" si curajul filmului au contat.- Ce sentimente ati avut in momentul in care actrita Jane Fonda v-a inmanat trofeul?M-am bucurat, insa cumva mai mult la nivel rational. Pe moment, ma concentram mai mult sa nu ma impiedic si sa gasesc ceva inteligent de zis pe scena.- Ce proiecte aveti in vedere in viitorul apropiat?Sa termin, ca producator, proiectul "Amintiri din Epoca de Aur" - o serie de povestiri din perioada tarzie a comunismului.- Dincolo de satisfactia pe care o aveti, simtiti ca succesul pe care l-ati repurtat va "obliga" in vreun fel?Da, obliga. Trebuie sa incerci pe cat posibil sa mentii nivelul.- Realizarile vin progresiv in cariera dumneavoastra: dupa succesul filmului "Occident", acum ati castigat Palme d'Or. Care ar fi urmatorul "Pisc" ambitios pe care va propuneti sa-l cuceriti?Pai alt pisc mai inalt la nivel de recunoastere nu exista. Eu sper mai degraba sa mai fac un film in care sa cred.- Intr-o situatie ideala, cu ce actori v-ati dori sa lucrati? De ce?Lucrez intotdeauna cu actorii pe care mi-i doresc. Va asigur ca Vlad Ivanov era mai potrivit rolului din filmul meu decit Brad Pitt sau Jack Nicholson.- Cum va impartiti intre cariera si viata personala?Tot timpul care imi mai ramane, il petrec cu familia. Nu cred ca ies in oras la o bere mai mult de o data pe an. Din pacate, in meseria noastra, adesea trebuie sa lucrezi 12 ore pe zi, sase zile pe saptamana. Incerc insa ca duminica sa fiu mereu acasa.- Cum va place sa va petreceti timpul liber si care a fost filmul pe care l-ati vazut cel mai recent?Dimineata, inainte sa plec, citesc ziarele pe net iar seara ma uit la documentare pe Discovery sau "zapp-ez". N-am avut insa timp sa vad nici un film la cinema in ultimii doi ani, in afara de filmele pe care le-am vazut fiind in jurii de festival. Si nu pot sa vad filme pe un ecran cu diagonala 52, ma calca pe nervi.

"Ocean's 13" - baietii se razbuna

"Ocean's Thirteen" este cel de-al treilea proiect cinematografic din seria filmelor cu/despre hoti si spargeri ingenioase. Pelicula in care baietii simpatici ai lui Danny Ocean se reunesc pentru a-l razbuna pe unul din "gasca" poate fi vazuta pe marile ecrane incepand cu data de 22 iunie 2007. Intregul film sta sub semnul camaraderiei puternice care ii leaga pe poznasii lui Ocean si al unui cod al onoarei care exista chiar si in lumea hotilor. De data aceasta, este doar o afacere a baietilor... Nu de dragul banilor, ci de "dragul" razbunarii si al aventurii. Danny Ocean (George Clooney), Rusty Ryan (Brad Pitt), Linus Caldwell (Matt Damon) si restul "trupei" specializate in hotii ingenioase dau o noua lovitura. De data aceasta in Las Vegas. Ei isi doresc sa il ruineze pe Willie Bank (Al Pacino), care deschide un nou cazino in Mecca jocurilor de noroc, folosind pamantul si banii "sterpeliti" de la Reuben Tishkoff (Elliott Gould), mentorul lor. In urma "tratamentului" de care a avut parte si a fapului ca a pierdut tot ce avea, Reuben sufera un atac de cord. Acum, Ocean si gasca lui vor sa il razbune si sa il "desfiinteze" pe Bank, inamicul lor numarul unu, si sa ii fure diamantele in valoare de 250 de milioane de dolari.Desi si-ar fi dorit sa evite acest lucru, sunt nevoiti sa apeleze si la ajutorul mai vechiului lor adversar, Terry Benedict (Andy Garcia), care le imprumuta banii de care au nevoie pentru desfasurarea "operatiunilor" deloc ieftine... Benedict devine interesat de acest "proiect", in schimbul unei dobanzi uriase pentru banii pe care ii imprumuta si a satisfactiei de a-l vedea la pamant pe Bank, noul mogul al industriei imobiliare si concurentul sau.Baietii au de infruntat si o femeie-cerber, Abigail Sponder (Ellen Barkin), mana dreapta a lui Bank, pe care incearca sa o "vrajeasca" Linus. La acest lucru se rezuma si partea romantica din film, de vreme ce nici Clooney, nici Pitt (unii dintre cei mai doriti barbati din lume) nu par sa aiba interese amoroase in aceasta pelicula. Pentru un film de actiune, "Ocean's Thirteen" iese din peisaj - nu vei vedea armele, impuscaturile, exploziile si flacarile de care se abuzeaza atat de mult in cazul acestui gen de productii. In schimb, pentru ca orice film trebuie sa aiba o hiba (sau nu?...), intriga este suficient de incalcita - la un moment dat, renunti sa mai intelegi care au fost pasii exacti care i-au adus pe eroii nostri in punctul in care se afla in film...Totusi povestea este amuzanta si, desi probabil ca nu o sa razi in hohote la glumele si replicile date, mai mult ca sigur ca vei zambi destul de des. Si inca bine. Filmul se bazeaza foarte mult pe umorul de interior, asa ca acorda o atentie mai mare dialogului si gesturilor - te vor surprinde cu unele momente chiar agreabile. Uneori insa te vei simti total pe dinafara - glumele pe care le "invart" starurile sunt suficient de "criptice" incat sa iti dea senzatia ca nu faci parte din clubul select la care au card de fidelitate toate personajele...Stim ca nici una dintre inventiile prezentate in pelicula nu exista in realitate si nici nu poate fi pusa in practica. Din acest punct de vedere, filmul pare sa o ia usor razna, exagerand dotarile tehnologice de care puteau beneficia cei 13 baieti ai lui Ocean. La un moment dat, pare ca ne-am trezit intr-un film SF, in care aparaturi sofisticate sunt capabile sa "citeasca" si sa interpreteze emotiile umane, personajele se infiltreaza in cele mai obscure si secrete medii, avand acces la toate informatiile de care au nevoie... Mai mult decat atat, declansarea unei "revolutii" la o fabrica mexicana (unde, sa nu uitam, baietii incearca sa falsifice zarurile folosite la jocurile de noroc) este floare la ureche pentru cei 13... Dar filmul regizat de Steven Soderbergh nu are nici o clipa pretentia de a prezenta un univers real. Ce realitate poate fi aceea in care reusesti sa furi, cu eforturi mai mult sau mai putin semnificative, diamante in valoare de 250 de milioane de dolari?... De ce sa nu consideram filmul drept o gluma buna si amuzanta, o tentativa de parodie la adresa tuturor tertipurilor folosite in general de hoti in "actiunile" lor? Povestea este amuzanta si, cel putin, originala. Chiar daca etapele furtului nu se leaga cu o logica deosebita, chiar daca scenaristii par sa fi uitat cateva elemente importante care sa dea coerenta intrigii, cel putin metoda folosita de poznasii lui Danny Ocean pentru a iesi basma curata (si razbunati) din incurcatura creata este cat se poate de ingenioasa. Si cine a zis ca la filmele de acest tip trebuie sa gandesti din greu?... "Ocean's Thirteen" trebuie luat exact asa cum este - un film de actiune simpatic, relaxant, care nu se pretinde a fi mai mult decat este.Distributia este incarcata de nume grele de la Hollywood. Actorii se simt atat de bine unii in compania celorlalti, iar jocul lor este atat de lejer, incat sentimentul final este ca fiecare joaca pentru sine. Relatiile nu se leaga, poate si pentru ca filmul este plin de personaje care isi cer dreptul la minutele de vizibilitate. Fiecare in parte are momentele sale de "glorie", inclusiv Al Pacino, care incearca sa ne reaminteasca cine este si ce poate face, dar care esueaza destul de mult in tentativa sa...Decorurile somptuoase, toaletele luxoase, totul vrea sa indice stil si clasa. Insa filmul nu pare sa aiba clasa la care aspira, desi pe fundal se perinda costume Armani, bijuterii de lux si rochii de designer... Ca de obicei, Clooney si Pitt stiu sa "imbrace" rolul, dar prezenta lor pe ecran este mult diminuata, din cauza numarului din ce in ce mai mare de personaje. Matt Damon nu pare nici el convingator in rolul de "cuceritor" de femei... "in varsta", cum este numita Abigail Sponder (Ellen Barkin). Actorii de generatie mai tanara, Scott Caan si Casey Affleck, par rupti de povestea filmului, activand in schimb intr-o intriga secundara, in care "trezesc" la viata si la... revolutie muncitorii unei fabrici din Mexic. Ellen Barkin se straduieste sa isi compuna figura de zbir si, in acelasi timp, de femeie sexy, dar atat ea, cat si Matt Damon par sa vorbeasca doua limbi diferite. Ceea ce se vede insa, cu siguranta, este stilul lejer al tuturor celor implicati in aceasta productie cinematografica. Producatorul Jerry Weintraub a vrut sa creeze un loc in care toti membrii echipei sa se poata aduna, sa petreaca timp impreuna si sa se relaxeze. In partea de final a realizarii productiei, Weintraub a amenajat o camera de conferinte care nu era utilizata, cu televizor, jocuri si sala de mese. Incaperea s-a transformat in "Clubul Ocean" - aici, toti actorii se puteau intalni la mic dejun, pranz sau cina, sa stea de vorba, sa se uite la televizor sau sa se joace. Regizorul Soderbergh a declarat: "A fost o idee geniala a lui Jerry. A sfarsit prin a deveni camera perfecta in care oamenii se puteau relaxa si detensiona."Acest lucru nu a fost insa suficient pentru ca actorii sa interactioneze eficient si convingator, odata ajunsi in pielea personajelor. Pana la urma insa, scopul filmului nu este acela de a atrage atentia asupra unor personaje complexe, construite si dezvoltate laborios, cu atentie pentru detaliu, sau asupra relatiilor interpersonale. Regizorul a facut rabat de la caracterul profund uman, din dorinta de a infatisa toate piesele puzzle-ului si imbinarea lor ingenioasa."Ocean's Thirteen" are un fel aparte de a-ti atrage privirea - prin aerul sau de moda veche, prin felul de a fi al personajelor, varietatea acestora, poantele amuzante, ideile inedite pe care le nascocesc toti membrii gastii lui Ocean. Nu este un film la care te vei plictisi. Pentru ca nu ai timp si nu ti se da voie! Ritmul este alert (exceptie unele cadre fixe a caror prezenta este total nejustificata), intriga este suficient de motivanta, iar povestea - interesanta. Stim ca personajele vor trece cu bine peste toate pataniile - nu exista climax si tensiune din acest punct de vedere. Stim ca Danny Ocean si echipa lui vor "invinge". Pentru ca baietii rai, dar simpatici, care "functioneaza" dupa un cod al onoarei, reusesc sa dovedeasca toate incercarile care li se pun in fata. Pentru ca baietii "cool" sunt inteligenti si stiu sa isi fereasca spatele.Ii avem din nou in prim-plan pe unii dintre cei mai grozavi actori de la Hollywood. Nu fac rolul vietii lor, dar, pentru cateva ore, te scot din monotonia zilnica. Stilul lejer si relaxarea care ii caracterizeaza in interpretarea personajelor iti dau o oarecare idee despre felul in care au fost conduse filmarile. Tot ceea ce inseamna "Oceans" te duce cu gandul la distractie - personajele traiesc de dragul aventurii, iar relatiile dintre ele sunt de tipul "Toti pentru unul si unul pentru toti". "Ocean's Thirteen" este ceea ce arata ca este - distractie, amuzament, gasca. Nu iti place? Incaseaza-ti castigul si paraseste cazinoul...

Nicolas Cage, magicianul care si-a construit singur succesul

Pe Nicolas Cage il poti vedea pe marile ecrane din Romania in cel mai nou film al sau, "Next" ("Capcana viitorului"), in care interpreteaza rolul unui magician din Las Vegas, nevoit sa ascunda inca din copilarie un secret teribil legat de talentul sau. Starul hollywoodian versatil demonstreaza inca o data faptul ca poate face fata unor roluri extrem de variate. Desi este nepotul regizorului Francis Ford Coppola, Nicolas Cage a ales sa obtina faima pe cont propriu, fara interventia celebrei sale rude. A reusit? Noi spunem ca da, din moment ce, pentru un rol, a ajuns sa castige in prezent peste 20 de milioane de dolari...Fiul profesorului de literatura comparata August Coppola (fratele regizorului Francis Ford Coppola) si al coregrafei si dansatoarei Joy Vogelsang, Cage (nascut in data de 7 ianuarie 1964) a ales sa isi schimbe numele de familie inca de la inceputul carierei actoricesti, pentru a nu fi criticat si acuzat de nepotism. In locul numelui sau de nastere, Nicholas Kim Coppola, actorul a ales numele Nicolas Cage (a luat in calcul si varianta numelui "Blue"). Numele de familie "asumat" este inspirat din cel al personajului de benzi desenate Marvel, Luke Cage, un supererou smecher si cu limba ascutita. Initial, Cage a studiat literatura la Beverly Hills High, insa lumea actoriei l-a atras mai mult. Prima sa experienta in domeniul actoriei (desi nu legata de cinematografie), a reprezentat-o piesa de teatru produsa in liceu, "Golden Boy". Cage este bun prieten cu actorul Johnny Depp, pe care, de altfel, l-a sfatuit sa se apuce de aceasta meserie.De la filmul sau de debut, din "Fast Times At Ridgemont High" (1982), in care a avut un rol de un minut alaturi de Sean Penn, Cage a jucat in o serie de pelicule, atat de mainstream, cat si in proiecte cu un succes mai mic la box office. Acest prim rol al sau a fost in mare parte taiat la montaj, ceea ce i-a naruit sperantele de a deveni un profesionist la Hollywood. Cage s-a angajat in scurt timp ca vanzator de popcorn la Cinematograful Fairfax. La vremea respectiva, viitorul star de film considera ca acest job era singura cale pe care o putea urma pentru a-si construi cariera actoriceasca mult visata.Insa unchiul sau, Francis Ford Coppola, i-a propus un post de... actor amator care "dadea replica" actorilor veniti la auditiile pentru filmul "Rumble Fish" (1983). Tanarul l-a cucerit pe Coppola cu stilul sau, astfel incat si-a asigurat un rol in aceasta pelicula. Apoi a urmat rolul de punker din "Valley Girl" (1983), film care a fost lansat inaintea celui precedent si care i-a trasat, de altfel, viitorul in cinematografie.Starul a fost nominalizat de doua ori la Premiile Academiei Americane de Film si a castigat Oscarul o data, pentru rolul sau de alcoolic sinucigas din "Leaving Las Vegas" (1995). A doua sa nominalizare a fost pentru rolul scenaristului din viata reala Charlie Kaufman si al geamanului fictiv al lui Kaufman, Donald, din "Adaptation" (2002). Ambele filme au fost realizate cu un buget mic, dar Cage le-a acordat increderea sa si, datorita acestor roluri, si-a "exersat" inca o data mana, dovedind ca are stofa de actor de renume. In ciuda acestor succese, majoritatea filmelor sale de low-profile au avut o evolutie putin multumitoare la box office, comparativ cu proiectele sale cinematografice de actiune, de mainstream.Pasiunea sa pentru actorie, devotamentul si implicarea in rolurile pe care le joaca au atins o limita personala in momentul in care si-a varsat furia asupra unei masinute teleghidate, pe care a reusit sa o "zdrobeasca"... Aceasta deoarece actorul "exersa" sentimentul de furie cumplita de care avea nevoie pentru interpretarea rolului de gangster din "The Cotton Club" (1984).Printre filmele sale de succes se numara: "Moonstruck" (1987), "Vampire's Kiss" (1989), "Wild At Heart" (1990), "It Could Happen To You" (1994), "Trapped in Paradise" (1994), "Kiss Of Death" (1995), "Leaving Las Vegas" (1995), "The Rock" (1996), "Con Air" (1997), "Face/Off" (1997), "City Of Angels" (1998), "Gone In Sixty Seconds" (2000), "Adaptation" (2002), "National Treasure" (2004), "Lord Of War" (2005), "World Trade Center" (2006), "The Wicker Man" (2006), "Next" (2007). In prezent, actorul lucreaza la numeroase proiecte cinematografice, dintre care "Bangkok Dangerous" (2007) este finalizat, la "National Treasure: Book Of Secrets" (2007) inca filmeaza, "Crazy Dog" (2008) si "Amarillo Slim" (2008) se afla in pre-productie, iar alte trei filme sunt anuntate.La varsta de 20 de ani, a avut o relatie amoroasa de doi ani cu Jenny Wright, iar mai tarziu a fost implicat intr-o relatie romantica cu Uma Thurman. Dupa o poveste de dragoste de mai multi ani cu modelul Christina Fulton, cei doi s-au despartit amiabil si, in prezent, impart custodia fiului lor, Weston Coppola Cage (nascut in 1992). Starul a mai fost casatorit cu Patricia Arquette (din 1995 pana in 2001). A cerut-o de sotie pe vedeta in ziua in care a facut cunostinta cu ea, la inceputul anilor '80. Arquette s-a gandit ca este o "oferta" destul de ciudata, dar i-a facut jocul, punand la punct o lista de lucruri pe care Cage trebuia sa le duca la indeplinire pentru a-i cuceri inima, inclusiv sa obtina autograful autorului J.D. Salinger. In momentul in care actorul a inceput sa "lucreze" la indeplinirea obiectivelor ce i s-au pus in fata, Arquette s-a speriat si a inceput sa il evite. Cei doi s-au reintalnit multi ani mai tarziu si, pana la urma, au ajuns sa se casatoreasca. Si, la scurt timp dupa aceea, sa divorteze...Cea de-a doua sotie a lui Cage a fost Lisa Marie Presley (din 2002 pana in mai 2004), iar din iulie 2004 s-a casatorit cu Alice Kim. Kim avea 20 de ani in momentul in care l-a intalnit pe Cage, respectiv in restaurantul sushi in care era chelnerita. Cei doi au un baiat, Kal-El (nascut in 2005).De ce ne place Nicolas Cage?Pentru ca ne plac rolurile pe care le joaca, fie ca intra in pielea unui "prostovan", fie in cea a unui erou. Pentru ca este un actor talentat, cu un background solid. Pentru ca este ambitios si a reusit pe cont propriu. Pentru ca, in ciuda unor filme care au fost un adevarat esec la box office, Cage reuseste sa ne surprinda si sa ne incante cu roluri si filme de calibru, care ne fac sa spunem: "In sfarsit, bine ai revenit!"...Pentru ca este un tip interesant, care uneori face alegeri excentrice. Asa cum s-a intamplat in momentul in care a cumparat castelul medieval Schloss Neidstein, din regiunea Oberpfalz, Germania. De asemenea, este mare amator de masini vechi, de colectie - Cage a achizitionat o masina Lamborghini care a apartinut candva Sahului Iranului, pe care a vandut-o apoi in anul 2002.Nicolas Cage i-a castigat admiratia lui Jim Carrey pentru curajul incredibil de care da dovada - starul a mancat un gandac viu in pelicula lui Robert Bierman, "Vampire's Kiss" (1989), in care a jucat rolul principal. Dupa ce i s-a cerut sa consume un ou crud, Cage a replicat ca un gandac ar fi o varianta mult mai acceptabila. A mancat unul - dupa care regizorul a cerut, prompt, o noua dubla...Starul a remarcat la un moment dat: "Sa fii un bun actor inseamna sa te asemeni cumva unui criminal, sa fii dispus sa incalci regulile si mereu sa tanjesti dupa ceva nou... Exista o linie de demarcatie foarte subtire intre un actor si un schizofrenic." Totusi Nicolas Cage nu si-a dorit intotdeauna sa fie actor, desi a stiut mereu ca poate sa joace foarte bine. Acest lucru este dovedit de una dintre intamplarile din copilaria sa. Un coleg l-a agresat in autobuzul scolii si i-a furat dulciurile. Furios, Nicolas s-a dus acasa, s-a imbracat in blugii fratelui sau, a incaltat ciocatele acestuia, si-a aranjat "freza", si-a pus ochelari de soare "smecheri" si s-a intors sa il ia la "discutii" pe atacatorul sau. Pretinzand ca este Roy Wilkinson (propriul var, mai mare ca varsta), l-a amenintat pe pusti ca il bate daca nu il lasa pe Nic Coppola in pace. Travestiul a functionat si Nic nu a mai avut de atunci probleme de acest gen...Printre momentele preferate ale producatorului Jerry Bruckheimer se afla si o scena din filmul lui Michael Bay, "The Rock" (1996), in care a jucat Cage. Acesta povesteste: "Momentul preferat este atunci cand sunt inchisi in celulele din Alcatraz, iar Nic Cage are replica: 'How in the name of Zeus' butthole did you get out of your cell? (n.r.: 'Cum naiba, in numele lui Zeus, ai reusit sa iesi din celula ta?'). Asta a devenit o replica uzitata, clasica. Lucrul minunat este, de fapt, ca acolo este mana lui Nic, care a improvizat. Pentru ca nu imi pot imagina pe nimeni care sa scrie o replica asemanatoare...".In timp ce se pregatea pentru rolul din filmul "Leaving Las Vegas" (1995), regizat de Mike Figgis, starul a vizitat Irlanda, "tara scriitorilor si a betivilor exceptionali". Aflat acolo, Cage si-a facut o documentare serioasa - s-a filmat dupa ce a baut gin, pentru a-si studia gesturile, miscarile neindemanatice si stilul stalcit de a vorbi.Dupa ce a jucat rolul fanului fanatic al lui Elvis, Sailor Ripley, in "Wild At Heart" (1990), cinefilii au suspectat faptul ca actorul are, in realitate, o adevarata pasiune pentru Rege. Ceea ce este adevarat. Unii dintre fanii lui Cage au descoperit ulterior ca starul a intrat in posesia celui mai de pret "articol" al lui Elvis: fiica lui Presley, Lisa Marie. Cei doi s-au casatorit in Hawaii, in august 2002. In noiembrie acelasi an, Cage a intentat divortul. Actorul a fost distrus de faptul ca, o data cu aceasta casnicie, si-a pierdut libertatea de burlac si, de asemenea, a fost neplacut surprins de solicitarea sotiei sale, respectiv aceea de a-si vinde colectia de benzi desenate (in valoare de 1.5 milioane de dolari...) si de masini vechi.Din pacate, Lisa Marie Presley si Nicolas Cage aveau adesea scandaluri de amploare. Dupa cum isi aminteste fosta sotie a starului, unul dintre acestea s-a petrecut pe un iaht, iar discutia s-a "incins" atat de tare, incat Cage i-a luat inelul de logodna extrem de scump si i l-a aruncat in ocean... Mai tarziu, i-a cumparat un alt inel.Acestea fiind zise, ne dam seama ca Nicolas Cage este pasional si perseverent atat in viata profesionala, cat si in cea privata... Nu degeaba a ajuns acum acolo unde este, in galeria de top a actorilor de la Hollywood, avand in acelasi timp o viata de familie fericita. Speram sa il (re)vedem cat de curand in filme care sa ni-l aduca in fata pe "adevaratul" si talentatul Nicolas Cage, asa cum l-am putut vedea in proiecte cinematografice cu greutate. In ultima vreme, ni s-a facut dor sa il intalnim in aceasta ipostaza...

Segolene Royal - Madame le President?

Intreaga lume si-a atintit privirile asupra Frantei, aflata intr-unul din cele mai importante momente din toate timpurile: duminica, 6 mai 2007, se va desfasura cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, in care se vor infrunta cei doi candidati ramasi in cursa: candidatul de centru-dreapta Nicolas Sarkozy si socialista Segolene Royal. Daca aceasta din urma va castiga, va deveni prima femeie presedinte din istoria acestei tari.Eventuala ei victorie este anticipata de numerosi analisti de pe mapamond, deoarece Segolene este un politician ager, cu doza de viclenie necesara pentru a face fata cu succes hatisurilor junglei politice, si in acelasi timp reuseste sa-si pastreze feminitatea si gratia. Pe de alta parte, la nivel global, ascensiunea unei femei pe treapta cea mai inalta a vietii politice nu mai constituie, am spune, o noutate. Precedentele create de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, respectiv presedintele statului Chile, Michelle Bachelet, vorbesc de la sine. Dincolo de abilitatile ei diplomatice si de ceea ce reprezinta in plan politic, nu e nici o indoiala ca un rol important in propulsarea lui Segolene Royal pe scena clasei politice l-a constituit schimbarea sa din punct de vedere al infatisarii. Un aspect care altminteri ar putea fi catalogat ca fiind superficial? Tot ce se poate, insa importanta imaginii este covarsitoare, mai ales la un asemenea nivel si tinand cont de faptul ca atentia mass media este concentrata asupra ei, inclusiv din cauza ca ar putea deveni prima femeie presedinte al Frantei. Cariera ei ar putea fi caracterizata de sintagma "Incet, dar sigur". Segolene Royal a intrat in politica in calitate de consilier al presedintelui Francois Mitterand si a obtinut primul ei post guvernamental in 1992. Ascensiunea sa a continuat in ritm constant, ea detinand portofoliile de ministru al Mediului si ulterior al Muncii. Imaginea lui Segolene Royal este cea a unei femei moderne, apropiate de oamenii obisnuiti si preocupate, in acelasi timp, de respectarea autoritatii si valorilor familiei. Increzatoare in sine si in sansele sale, Segolene a precizat: "Detin experienta politica necesara si nu vad de ce un barbat ar fi mai pregatit decat o femeie pentru a prelua aceasta functie".La cei 54 de ani ai sai, Segolene Royal nu-si arata varsta si ar putea fi descrisa ca fiind o femeie atragatoare si stilata. Lucrurile nu au stat insa intotdeauna asa. In 1997, ea purta inca o pereche de ochelari cu rame mari si inestetice, care nu-i puneau in valoare trasaturile chipului si avea mereu aceeasi coafura banala: parul prins la spate intr-o coada simpla. O infatisare austera, de profesoara severa, care astazi, cu ajutorul stilistilor, este de domeniul trecutului. In primul tur de scrutin, desfasurat pe 22 aprilie, Segolene Royal a intrunit un procent de 25,87 la suta din voturi, in timp ce contracandidatul sau, Nicolas Sarkozy, a cumulat un procent de 31,18 la suta. Duminica, 6 mai 2007, vom afla daca Segolene Royal se va muta la Palatul Elysee si va pune astfel o noua caramida la fundatia vietii politice, percepute la nivel mondial. Care va fi pretul?Segolene Royal si-a afirmat nu o data inclinatia conservatoare, ea fiind o sustinatoare ferventa a familiei traditionale si a valorilor franceze. Printr-un ciudat joc al sortii (sau mai bine-zis, ironie), ea l-a scos din cursa prezidentiala pe nimeni altul decat Francois Hollande, partenerul ei de viata alaturi de care este de aproximativ 30 de ani, cei doi avand patru copii. Acesta nu a mai candidat la presedintie asa cum avusese intentia, dar a precizat ca va candida in 2012 daca Segolene va pierde acum. "C'est la guerre!". Bineinteles ca multa lume se intreaba daca eventuala castigare a alegerilor prezidentiale nu o va costa extrem de scump, respectiv destramarea familiei. Aceasta ipoteza este alimentata inclusiv de afirmatia lui Francois Hollande care a declarat ca, in eventualitatea in care Segolene va castiga, el nu se va muta impreuna cu ea la resedinta prezidentiala. Intrebat de catre reporterii BBC daca actuala situatie nu il deranjeaza, Hollande a precizat ca nu s-a suparat niciodata ca Segolene este mult mai populara si mai iubita decat el, insa Royal a evitat un raspuns direct referitor la modul in care se va schimba viata lor daca ea va castiga. "Voi fi intotdeauna alaturi de Francois", a mentionat Segolene Royal, evaziv si a adaugat: "Atunci cand suntem acasa, in familie, evitam sa aducem in discutie acest subiect".In acelasi timp, Segolene se straduieste sa nu dea apa la moara speculatiilor care se fac pe aceasta tema si se dovedeste inflexibila cand vine vorba despre imixtiunea politicului in viata ei privata. Astfel, pe data de 18 ianuarie 2007, ea si-a suspendat timp de o luna purtatorul de cuvant, Arnaud Montebourg, dupa ce acesta afirmase la un post de televiziune: "Singurul 'defect' al lui Segolene Royal este partenerul sau". Va fi cu atat mai interesant de urmarit ce se va intampla cu familia lor cu atat mai mult cu cat, avand de ales intre cariera politica si viata personala, Segolene Royal nu a ezitat sa-si sacrifice timpul petrecut alaturi de copii. Nici cand a fost insarcinata si nici dupa ce a nascut ea nu a renuntat sa lucreze. "A fost si este greu sa stau departe de ei, dar in acelasi timp munca ma implineste. Astazi, copiii mei au crescut, sunt fericiti si nici unul dintre ei nu a fost afectat in vreun fel de cariera mea. Iar daca totusi cineva a avut de suferit, aceea am fost eu. Nu am putut fi mereu alaturi de ei atunci cand au avut nevoie de mine, dar pot spune ca sunt o mama norocoasa, pentru ca am parte de copii minunati, care ma sustin in tot ceea ce fac", a spus Segolene Royal.Chiar daca primul tur de scrutin s-a incheiat in favoarea lui Nicolas Sarkozy, o serie de sondaje de opinie efectuate in ultimele doua saptamani o dau drept castigatoare sigura pe Segolene Royal. Ea este sustinuta inclusiv de catre miscarea de rezistenta iraniana, ca urmare a unui discurs critic sustinut in campanie la adresa regimului iranian, in care a afirmat ca sprijina "o actiune diplomatica extrem de ferma, pentru ca aceasta tara sa nu obtina armament nuclear".

Virginitatea, apanajul celor care n-au altceva mai bun de oferit?

Rowan Atkinson a anuntat ca "Vacanta lui Mr. Bean" este filmul care va prezenta ultima patanie a celebrului sau personaj. Pe parcursul acestei pelicule, grimasele atat de cunoscute ale lui Mr. Bean "fura" ecranul de cateva ori, iar eroul reuseste sa declanseze cel putin o fatalitate. Cu toate acestea, comediantul nu convinge, nu mai este amuzant in rolul sau si acest lucru trebuie acceptat ca atare. Vacanta sa in Franta nu este deloc una reusita...Actorul cu chipul "ca de guma" se stramba in stilul sau caracteristic, in timp ce eroul filmului strabate Franta, in misiunea sa de a ajunge la Cannes, unde are loc celebrul Festival de Film. Totusi trucurile vechi ale comediantului nu mai au efectul pe care il aveau in urma cu zece ani, cand a fost lansat primul film cu Mr. Bean.Pelicula este inspirata de filmul "Mr. Hulot's Holiday", in care Jacques Tati a reusit sa prezinte comedie "muta", in mod echilibrat si fascinant, intr-o era a filmului vorbit. Varianta lui Atkinson este insa intesata de dialoguri lenese, intr-o intriga plictisitoare. Incurcaturile lui Mr. Bean...Mr. Bean a castigat cel mai mare premiu la tombola organizata de biserica din localitate, respectiv o vacanta in Franta si o camera de luat vederi nou-nouta. Nici ca se putea mai bine, din moment ce excursia il va "pozitiona" pe Mr. Bean chiar la Cannes, in timpul desfasurarii Festivalului de Film.Dupa ce s-a urcat in Eurostarul catre Paris, limba franceza s-a dovedit a fi o adevarata bariera pentru Mr. Bean. Personajul vrea sa ia un tren din Gare de Lyon, care sa il duca in sudul Frantei. Entuziasmat de tot ceea ce vede, Mr. Bean filmeaza totul. La Gare de Lyon il roaga pe un alt pasager sa-l filmeze in timp ce se urca in tren. Cel care il filmeaza este un regizor rus pe nume Emil Duchesvsky, care face parte din juriul festivalului. In timp ce filmeaza, trenul pleaca si Emil ramane pe dinafara...Bean incearca sa il inveseleasca pe fiul regizorului, in timp ce trenul isi continua calatoria, insa lucrurile devin si mai complicate, deoarece Emil a raportat politiei faptul ca Bean i-a rapit copilul. In plus, personajul principal al acestei incurcaturi nici nu poate dovedi cine este, din moment ce si-a pierdut portofelul si documentele esentiale pentru calatorie la un telefon public, de unde el si Stepan au incercat sa il contacteze pe Emil... Si lucrurile nu se opresc aici...In spatele filmului...Ca si in filmele mute, exista un fir rosu al actiunii - dorinta lui Bean de a-si face vacanta in Franta. El vrea sa ajunga acolo, dar o sumedenie de obstacole ii apar in cale..."Intotdeauna ne-am gandit ca trebuia facut un nou film cu Mr. Bean, dar ne doream sa fie foarte diferit de primul.", a spus Rowan Atkinson. "Primul film l-am facut in urma cu 10 ani si, daca doream un sequel, ar fi fost logic sa apara acum 8 sau 9 ani. Insa am avut la dispozitie tot acest timp pentru a concepe un alt tip de film."Filmarea a durat 12 saptamani, in timpul verii 2006, si s-a desfasurat in Londra, Paris, Luberon si Cannes, unde atat plaja, cat si Palatul, binecunoscute pentru gazduirea Festivalului de Film, au fost utilizate. Pentru prima data, echipa de filmare a fost primita sa filmeze pe covorul rosu in timpul festivalului, datorita bunavointei organizatorilor.Scenele filmate in Cannes si includerea festivalului in scenariu a fost de fapt un omagiu pe care scenaristul Simon McBurney a dorit sa-l aduca cinematografiei prin "Mr. Bean's Holiday". In film, Bean are o camera de filmat si o parte din povestea filmului este spusa prin imaginile filmate de el."Marii comici muti au cochetat intotdeauna cu aparatul de filmat.", a declarat Mc Burney. "In zilele noastre, cand cineva pleaca in concediu, ia intotdeauna o videocamera cu el. Noua ne-a dat prilejul de a ne juca cu pelicula. Cand Bean are o camera in mana, devine foarte interesant de vazut ce urmareste, la ce se uita, ce il intereseaza - filmul devine o fereastra catre gandurile si sentimentele lui. Si Bean ajunge la Cannes. Filmul se intalneste cu filmul. Ne-a furnizat posibilitatea de a ne juca cu realul si cu imaginatia.", a adaugat McBurney.Atkinson a precizat: "Faptul ca Bean are tot timpul o camera cu el ne face sa avem in final doua pelicule: un film pe care il face regizorul si un film pe care il face Bean si care cuprinde experienta lui de vacanta. Aceste doua pelicule converg, interfereaza si, astfel, 'filmul' si 'a face filme' sunt subiecte centrale."Intriga povestii reprezinta o serie de coincidente si incurcaturi, care au rolul de a produce amuzamentul publicului. Cu toate acestea, filmul reuseste, mai degraba, sa produca zambete pe alocuri, decat rasete in toata puterea cuvantului. Mr. Bean pare sa isi fi pierdut carisma?... Foarte posibil ca acest lucru sa se intample atunci cand bati moneda prea mult pe aceeasi idee... Cu siguranta, Mr. Bean este mult mai amuzant atunci cand nu vorbeste, ceea ce face ca eroul nostru sa nu se implice foarte mult in dialoguri "vorbite" - este aproape ca un film mut. Vocabularul sau limitat in limba franceza ofera totusi filmului cateva poante bune. Dialogurile sunt in franceza si engleza, iar Bean spune doar trei cuvinte in "franceza": "Oui", "Non" si "Gracias". Comparativ cu primul sau proiect cinematografic, in acesta Bean vorbeste mult mai putin. Totusi pelicula isi cam piede din tarie, iar intriga nu ajunge la sufletul spectatorului.De remarcat, ca de obicei, faptul ca tot ceea ce are de transmis, Atkinson o face prin limbaj non-verbal - corpul sau comunica prin miscari si gesturi, de care comediantul s-a obisnuit sa uzeze. Bratele, picioarele si chiar sprancenele sale sunt extrem de "vorbarete", aceasta latura a artei sale comice fiind exploatata la maximum. Probabil ca acesta este singurul motiv pentru care merita sa mergi la cinematograf pentru a viziona acest film - "nostalgia" filmelor de inceput ale lui Rowan Atkinson, cand personajul sau era original si cat se poate de interesant prin aparitia sa aproape "muta".Desi face apel la glume (mai mult un comic de situatie), iar strambaturile lui Bean ar trebui sa fie de efect, nici una dintre acestea nu isi atinge scopul propus. Filmul este "obosit" si destul de... trist pentru o comedie. Si spunem acest lucru in sensul in care la "Vacanta lui Mr. Bean" nu prea iti vine sa razi. De ce? Pentru ca partile amuzante ii lipsesc aproape cu desavarsire...Cu toate acestea, trebuie recunoscut un merit incontestabil al filmului: este greu sa realizezi in zilele noastre o pelicula pentru intreaga familie sau o comedie in care nu exista secvente si efecte speciale generate cu ajutorul computerului. Iar Mr. Bean nu are nevoie de nici unul dintre aceste artificii pentru a se "produce" pe marele ecran. In ciuda acestui merit de drept al peliculei, filmul cade totusi in plasa proiectelor cinematografice slabe si cu succes aproape zero. Publicul se simte mai apropiat de personajul britanic aparut pe marile ecrane in urma cu 10 ani decat de cel "transplantat" acum intr-o tara in care nimeni nu vorbeste engleza. Astfel, "Vacanta lui Mr. Bean" devine o tentativa slaba de readucere in prim-plan a unui erou pe care ar fi fost mai bine sa il lasam in pace in anii '90...

Medeea Marinescu: "Inca nu mi-am gasit locul in filmul romanesc"

O aparitie incantatoare: miniona, fragila si cu un zambet fermecator. Ne retragem intr-o cabina a Teatrului National, unde nimic nu ne tulbura linistea discutiei, si stam de vorba. As avea foarte multe intrebari sa-i adresez, pentru ca performanta ei actoriceasca a facut valuri atat in intreaga Europa, cat si in America de Sud si sunt nerabdatoare sa aflu cat de lung a fost drumul Medeei Marinescu pana aici. Aceasta cu atat mai mult cu cat o putem vedea mai mult la teatru si mai putin intr-un film. Pelicula "Je Vous Trouve Tres Beau", realizata in Franta si in care a jucat alaturi de actorul Michel Blanc, s-a bucurat de un succes imens pretutindeni, iar celebra revista "Paris Match" a spus despre Medeea ca este "divina". Automat, calificativul acesta ne duce cu gandul la Greta Garbo... Medeea Marinescu mi-a povestit despre acest film, personajul pe care l-a interpretat, impactul pe care l-a avut asupra ei, dar si despre provocarea pe care o reprezinta profesia pentru viata de familie a unui actor. Si cu siguranta ar mai fi avut multe de povestit...- Care este povestea distribuirii in filmul "Je Vous Trouve Tres Beau"?Initial, era in productie un film denumit "La fille de l'est" ("Fata din est"). Regizoarea, care era si scenarista filmului (aflata la debutul sau regizoral), cauta o actrita in Europa de Est. A vazut actrite rusoaice, iugoslave, unguroaice, a ajuns si in Romania, unde a organizat un casting. Nu m-am prezentat, pentru ca nu vorbeam deloc limba franceza si nu mi s-a parut just sa ma duc la un casting unde nici nu aveam sanse si unde nici nu credeam ca ar fi locul meu. A vazut diferite actrite si a cerut fotografii. De multe ori, o prima faza a castingului se decide in momentul vizualizarii fotografiilor, in functie de care regizorul va hotara pe cine vrea sa vada. De multe ori e nedrept, dar cate lucruri sunt cu adevarat drepte in viata? Fac o paranteza. In cazul filmului, din anumite puncte de vedere lucrurile sunt mai transante decat la teatru. De multe ori, la teatru faci o compozitie, teatrul impune o perioada indelungata de repetitie si de transformare a ta ca actor in respectivul personaj, si prin urmare, poti fi distribuit in roluri la care de multe ori nu te gandesti. La film, strictetea este mult mai mare in ceea ce priveste aceasta tipologie. Cand citesti un scenariu, tu ai in fata, practic, descrierea fizica a personajului: o bruneta, 30 de ani, tunsa baieteste, cu alura sportiva - si atunci, in mod evident trebuie sa cauti o actrita care sa corespunda din cat mai multe puncte de vedere; deci, dintr-odata se face selectia. Foarte rare sunt cazurile cand regizorul, pentru ca a mai lucrat cu un anumit actor si il doreste foarte mult in rol, face o tranformare fizica deosebita sau modifica scenariul in consecinta. Revenind, regizoarea peliculei stia cum si-ar dori sa arate aceasta fata din est - ceva in stilul Giulietta Masina - si a vazut o fotografie de-a mea, care a inspirat-o si a cerut sa ma vada. Eu eram in America in acea perioada si am fost sunata de catre directorul de casting. I-am spus ca nu stiu franceza, deci am un "handicap" de la inceput, insa regizoarea a spus ca nu-i nimic, vrea totusi sa ma vada. A doua zi, ea urma sa plece la Paris si mi-a lasat un numar de telefon, spunandu-mi sa vin cat pot de repede. Am luat avionul gandindu-ma ca voi face o mica excursie de placere, cu masina (de altfel, am si vizitat atunci Belgia, Olanda, nordul Frantei). Ne-am intalnit la Paris, am stat de vorba - in engleza - si mi-a dat scenariul, urmand ca a doua zi sa dau o proba. Am vazut ca era vorba despre un personaj care nu vorbea deloc bine limba franceza - asadar, in acel moment un handicap a devenit o calitate.De altfel, mereu am zis ca, daca eram o vorbitoare foarte buna de limba franceza, cu subtilitati si graseind precum francezii, cu siguranta n-as fi jucat in acest film. Asadar, in prima parte este vorba despre sansa pe care o poate avea un actor, iar in partea a doua, totul devine mult mai strict: se da o proba, care se inregistreaza si pe care o vede regizorul. Acesta te poate agrea, insa trebuie sa se consulte cu producatorul filmului, si impreuna iau o decizie. Deci este un proces destul de indelungat, iar in toamna am fost anuntata ca am primit rolul. - Cum ati "simtit" personajul pe care urma sa-l interpretati, cum vi s-a parut?In primul rand, scenariul mi-a placut foarte mult. M-a surprins sensibilitatea si subtilitatea cu care o parizianca nascuta, crescuta si rasfatata la Paris, putea surprinde viata unei femei modeste, dar plina de candoare si generozitate, de undeva din Europa de Est. In plus, scenariul era bine scris, avea niste dialoguri exceptionale (filmul a fost si nominalizat la Premiile Cesar, la categoria Cel mai bun scenariu; de altfel, a luat si un premiu, pentru Cel mai bun film de debut). Un asemenea personaj devenea destul de ofertant pentru un actor, avand multiple posibilitati de a juca, de a interpreta, schimbari de stare, ceea ce pentru un actor este important. - V-ati fi gandit ca filmul va avea asemenea succes?Niciodata. M-am gandit ca va fi o comedie placuta, sensibila, dar in nici un caz nu m-am asteptat la impactul pe care l-a avut. Din clipa in care am citit scenariul mi-am dorit sa joc acest rol, dar in continuare nu mi-am acordat prea multe sanse pentru ca ma gandeam ca, nevorbind limba franceza, imi va fi greu sa ma inteleg cu echipa pe platoul de filmare. Insa treptat, am inceput sa invat. Regizoarea m-a rugat sa nu iau lectii, sa nu incerc sa ma exprim corect si sa nu-mi schimb accentul, pentru ca era important pentru rol. Am inceput sa ascult in fiecare zi TV5, vorbeam si cu partenerul meu in limba franceza (fraze simple, gen "Da-mi, te rog, painea" sau "Unde e camasa?"), iar pe de alta parte, lucrand zilnic impreuna cu echipa, era imposibil sa nu asimilez, astfel incat sa ma descurc.- Dincolo de satisfactia pe care o aveti, simtiti ca succesul pe care l-ati repurtat va "obliga" in vreun fel?Cu siguranta, da, si va voi spune si despre ce este vorba. La un moment dat, aflandu-ma in Romania, am primit o oferta pentru un serial de televiziune. Intr-o prima faza am acceptat, pentru ca mi s-a parut un scenariu posibil, la care mi s-a dat si voie sa intervin si sa schimb replici sau situatii care n-ar fi fost in favoarea mea ca actor, sau care n-ar fi fost verosimile. Insa, inainte de a semna contractul, am cerut sa vad si restul distributiei. Atunci mi-am dat seama ca era ceva peste care nu puteam sa trec. Pe lista se regaseau parteneri, la care producatorul general tinea si care veneau din alte zone decat actoria profesionista - sigur, figuri cu mai multa sau mai putina notorietate pentru un anumit tip de public, care nu este si publicul meu. In acel moment mi-am dat seama ca nu pot sa fac asa-ceva. Si nu este vorba numai despre un orgoliu stupid sau despre statut in sensul formal al cuvantului; este vorba despre o constiinta a profesiei si un respect pe care ti-l castigi cu destula truda. Nu poti sa-ti bati joc de toate acestea. Nu ma deranjeaza neaparat faptul ca un partener nu are studii de specialitate sau canta un anumit tip de muzica, dar e o problema. Serialele de televiziune se lucreaza intr-un anumit ritm si, partenerul nefiind profesionist, nu avem aceleasi instrumente de a opera. Si atunci, noi cum vom comunica? Nu am cum sa fac abstractie de el si atunci 'cusatura' dintre noi se va vedea foarte urat. Nu pot sa abdic de la niste norme elementare, cu atat mai mult cu cat am facut si acest film. Iata, partenerul meu din 'Je Vous Trouve Tres Beau', Michel Blanc, un actor foarte mare, a fost si el printre cei care si-au dat acordul ca eu sa joc si s-a interesat de toate rolurile din film, chiar si de cele secundare. Nu-i era deloc indiferent alaturi de cine joaca. Eu cred ca si actorii de la noi ar trebui sa procedeze astfel. Revenind la ce vorbeam, acest film mi-a accentuat cumva constiinta profesiei, pe care ar trebui sa mi-o protejez, facand cat mai putine concesii cu putinta. Prefer sa ma chinui sa-mi platesc factura la telefon, decat sa fac asemenea compromisuri. - Cum a fost primit filmul in strainatate?In Spania a fost un succes urias, de asemenea in Franta, unde a fost vizionat de catre 3.750.000 de spectatori. Foarte bine a fost primit si in Israel, unde a fost tradus "Aventura la tara" si a stat cinci luni pe ecrane, ceea ce a constituit un record, dat fiind faptul ca un film care merge bine sta cam doua-trei luni, sau mai putin. A fost bine primit si in Belgia, l-am lansat si in Brazilia (la Sao Paulo si la Rio de Janeiro), si a fost un succes urias. Distribuitorul de acolo m-a sunat dupa mai putin de o luna si mi-a spus ca are incasari foarte bune. Primesc zilnic zeci de e-mail-uri de la spectatori din Franta, Belgia, Germania, Israel, Brazilia, Elvetia, Spania, dar cel mai mult ma bucura cele primite de la fete si baieti de 16-18 ani care cred ca eu sunt de varsta lor!- Ati primit propuneri din strainatate, in urma acestui rol?Am avut cateva propuneri, intre care un scenariu foarte bun, care ar fi trebuit sa se concretizeze la sfarsitul anului trecut, si pentru ca fondurile nu au fost suficiente, proiectul a fost amanat pentru toamna acestui an. Este vorba tot de o comedie, care ar urma sa se realizeze tot in Franta. Am primit si alte oferte, insa deocamdata se afla la nivelul discutiilor prin agent. Propunerile au venit numai din Franta, din Romania nu a aparut nimic.- V-ati dori sa jucati cu vreun actor anume?Mi-e greu sa nominalizez... Mi-ar placea sa joc alaturi de Gerard Depardieu, pe care il ador, dar am inteles ca este un tip foarte dificil pe platoul de filmare. De asemenea, mi-as dori sa joc din nou cu Michel, pentru ca el este si un foarte bun regizor si mi-ar placea sa lucrez cu el din aceasta ipostaza, sa ma "manuiasca"...- Dumneavoastra ati lipsit mult din "linia intai". Nu v-a fost teama ca, la revenire, nu va veti mai putea "gasi locul"?Intr-adevar, n-am fost la moda in ceea ce priveste optiunea regizorilor de film - si, in continuare, nu sunt. Dar in viata teatrala am fost mereu prezenta, numai ca publicul de teatru este mult mai restrans si nu eram foarte cunoscuta decat la acest nivel. Filmul are cu totul alt impact, eu am lipsit de aici si nu cred ca as fi putut sa fac ceva pentru a schimba asta. Nu poti inota contra curentului, iar pana acum nu mi-am gasit locul in filmul romanesc. E vorba si de altceva... Eu, in filmul acesta, joc rolul unei fete sarace, care se afla la o ferma unde munceste din greu. Daca ar fi fost vorba de un regizor roman, coleg de-al meu, poate ca nu m-ar fi distribuit intr-un asemenea rol si ar fi preferat o actrita necunoscuta, cu un chip mai dur... Cei din Franta nu ma cunosteau insa.- In teatru, in ce proiecte sunteti implicata?In afara de "Egoistul", in care joc alaturi de Radu Beligan, joc in "Burghezul gentilom". Ma chemase si Andrei Serban pentru a-mi propune sa joc in "Pescarusul" de Cehov, insa nu am avut cum, pentru ca acceptasem deja rolul din "Burghezul gentilom" si nu a fost posibil sa le fac pe ambele. De asemenea, joc in "O noapte furtunoasa", un spectacol care se afla la a treia stagiune deja. Mai am un proiect pe care as dori foarte mult sa-l fac si care se afla pe masa directorului de ceva timp. Ramane de vazut daca-si va face timp sa-l citeasca si sa-mi dea un raspuns. Eu inca astept...- Cum va impartiti intre cariera si viata personala?Pana acum n-as spune ca a fost o problema... Sunt nascuta intr-o zodie de aer si imi place sa ma misc tot timpul, iar asta cred ca ma pastreaza in forma atat in viata profesionala, cat si acasa. Daca as fi avut o munca statica, de birou, nu mi-ar fi placut si poate n-as fi fost nici atat de fericita cu intreaga mea existenta. Faptul ca ma pot misca, intalnesc o multime de oameni si stiu ca ma pot intoarce in cercul meu intim, imi da echilibru. Pana la urma, casa unui actor este acolo unde lucreaza. Am lucrat in Anglia timp de trei luni si imi adusesem fotografii cu familia, vaze, adica mici elemente de acasa pe care le-am pus acolo unde locuiam, ca sa ma simt bine. La fel am procedat si in Franta, unde am locuit intr-un apartament dintr-un hotel situat in sud si mi-am amenajat spatiul asa incat sa ma simt ca acasa. Este adevarat ca trebuie sa gasesti un partener care sa aiba generozitate si intelegere fata de aceasta meserie. Un actor nu e un om simplu si nu are o viata simpla. Trebuie sa intelegi nevoia lui de a fi uneori singur, de a reflecta la ceea ce a facut peste zi. Cand lucrezi la un film, esti ca intr-un fel de cantonament si asta presupune niste sacrificii. Un barbat poate sa vrea o mancare gatita, o siguranta familiala, vrea si copii, vrea sa stai mai mult cu el si de multe ori nu se poate... si atunci intervin discutiile. Sigur ca apoi e frumos, cand mergeti impreuna la premiera si vede ca filmul are un impact deosebit, dar pana la "produsul finit" apar si scantei. - Cum va place sa va petreceti putinul timp liber pe care il mai aveti la dispozitie?Imi place teribil sa fiu spectator de film, sa merg la cinema. Cel mai mult iubesc filmele care ma fac sa uit ca eu insami sunt actrita. De exemplu, acum o luna am fost invitata sa fac parte din juriu in cadrul Festivalului Filmului de Dragoste de la Mons. Am vazut vreo 14 filme in 4 zile. Marele premiu a fost luat de un film care mi-a placut realmente, tocmai pentru ca m-a facut sa uit de meserie. E vorba despre un film nemtesc, "Emmas Gluck" ("Bucuria Emmei"). Exceptional! Un alt film care mi-a placut enorm a fost "la vie en rose", despre viata actritei Edith Piaf. Actrita a fost iesita din comun, te uiti la ea si juri ca este Edith. Filmul este de fapt o proiectie foarte fina a vietii ei, prin intermediul cantecelor. De asemenea, imi place sa calatoresc si sa ascult muzica, in special jazz...

Nikita Mihalkov - "Interesul meu este ca spectatorul sa mearga in aceeasi directie cu mine"

Nu stiu exact la ce ma asteptam, insa ma surprinde multimea de jurnalisti reuniti in sala "Galati" a hotelului Marriott, unde se va desfasura conferinta de presa a regizorului Nikita Mihalkov, invitat de onoare la cea de a treia editie a Festivalului International de Film B-Est. Mi s-ar putea replica: era de asteptat ca ziaristii sa fie prezenti in numar atat de mare, din moment ce este vorba despre unul dintre cei mai mari cineasti ai lumii! Si este adevarat, insa tot am o surpriza la fata locului. "Aveti grija, ca va impiedicati de cablu!". "Dati-va la o parte, va rog, sa-mi asez si eu camera!". "Nu mai sta acolo, ca intri in cadru!". La putin timp dupa ora 17.30, regizorul Nikita Mihalkov intra in sala. Este intampinat cu aplauze si, dupa o scurta introducere facuta de organizatori, jurnalistilor li se da "unda verde" pentru a pune intrebari. "Cum apreciati evolutia filmului rusesc?". Regizorul se gandeste cateva clipe, dand impresia ca isi ordoneaza gandurile. "Filmul rusesc se dezvolta. Evolueaza poate chiar prea repede si nu intotdeauna acest lucru este benefic. Dar faptul ca, in Rusia, filmul rusesc se bucura de o audienta mai mare decat filmele straine (exceptand blockbuster-urile americane), este cu siguranta remarcabil. Acest lucru ne spune ca poporul s-a intors spre film. Sa va dau un exemplu: acum 10-11 ani, box office-ul filmului rusesc era de 8000 de dolari. Va puteti inchipui ce inseamna aceasta suma pentru o tara de dimensiunea Rusiei? Cred ca daca statele Vatican sau Monaco ar fi facut un film, suma tot ar fi fost mai mare. Acum, este vorba despre sase sute de milioane. Acum 10 ani existau 10 cinematografe cu sistem dolby stereo surround. Astazi, sunt vreo 1500. Asadar, va dati seama ca este vorba despre o industrie care se dezvolta extrem de repede. Este periculos, pentru ca viteza de crestere a cererii de filme depaseste deja capacitatea de a oferi calitate. Cu 15 ani in urma, cand cinematograful mondial 's-a napustit' in Rusia, toata lumea s-a repezit sa se uite la filme. Noua ni s-a parut ca este vorba de o fereastra deschisa spre lume si asta si era, intr-adevar. Noi asteptam o gura de aer curat, si a fost. Pe de alta parte insa, prin fereastra aceasta deschisa au aparut mari conducte de canalizare in care au fost varsate toate filmele la care nu se mai uita nimeni in America, iar la noi se uitau cu totii. A fost nevoie de cativa ani buni pentru a se intelege ce e bine si ce e rau", explica regizorul.Nikita Mihalkov considera ca principala problema a cinematografiei din Rusia este ca, uneori, ambitiile trec inaintea profesiei si devanseaza profesionalismul. "Avem de toate: tatuaje, masini scumpe, ochelari fumurii, lantisoare - dar profesionalism nu avem. Din fericire, acest lucru a fost remarcat si cred ca vom putea sa ne indreptam"."Cine este Nikita Mihalkov?" i se adreseaza cineva. O intrebare care il stanjeneste in mod vizibil. "Cand mi se pune intrebarea 'Cine e Nikita Mihalkov?', imi vine sa ma asez pe un scaun si sa ma gandesc: deci, cine sunt eu? Si ce mi-as putea raspunde? 'Sunt Nikita Mihalkov' sau 'Nikita Mihalkov este un idiot'". Toti cei prezenti zambesc, insa regizorul nu pare catusi de putin amuzat. Dimpotriva, s-a intristat... O alta intrebare ce il stanjeneste in mod vizibil este cea care ii solicita sa-si descrie propria evolutie in domeniul cinematografic. Dupa un scurt moment de tacere, ofteaza resemnat. "Mi-am inchipuit din nou ca ma asez pe scaun si ma gandesc: 'Cum am evoluat eu?' Asta inseamna un fel de interes ingust, de categorie medicala, sa zicem... Nu e treaba mea sa raspund la aceasta intrebare, ci a criticilor, spectatorilor si a istoricilor specializati in cinematografie. Cum am evoluat eu? Asta nu ma intereseaza deloc. Ceea ce ma intereseaza insa este ca spectatorul meu sa mearga impreuna cu mine, in aceeasi directie. Iar din momentul primului meu film si pana in ziua de azi, exista acest spectator care a mers impreuna cu mine. Mi-ar parea rau daca nu ar interesa tineretul ceea ce fac eu acum. Poate ca ma amagesc, eu sper insa ca pe ei ii intereseaza in continuare ceea ce fac. Pentru mine acest lucru este foarte important si nu este vorba despre popularitate, sau sa fiu recunoscut pe strada... pentru asta, ar fi suficient sa apari in doua seriale. In ceea ce ma priveste, interesul tineretului ar constitui un semnal ca baza pe care creez este importanta nu numai pentru mine si generatia mea, ci si pentru cei care vin din urma". Si pentru ca tot venise vorba despre cei tineri, inevitabil discutia aluneca spre regizorii romani, care in ultimii ani au excelat la festivalurile internationale de profil. Astfel, in urma cu doi ani, Nikita Mihalkov a fost presedintele juriului la Festivalul de Film de la Cannes, care a decernat premiul pentru cel mai bun scurt-metraj filmului "Trafic", in regia lui Catalin Mitulescu. "A fost profesionist realizat si plin de energie spirituala. Este un film foarte bun, si cred ca in acest om sta un mare talent", precizeaza Nikita Mihalkov, iar sala este incantata de aprecierile maestrului la adresa tanarului regizor roman.Ce pasiuni ar putea sa aiba un astfel de om? Ne spune ca-i place sa asculte Mozart si Rachmaninov. "Muzica lor ma atrage in orice situatie, indiferent de context. Daca-mi place mie sa cant? Imi amintesc de o intamplare nostima. Odata am sunat pe un sef si am vorbit mai intai cu secretara, care m-a intrebat cine sunt. I-am spus: 'Nikita Mihalkov'. Nu m-a crezut, mi-am dat cuvantul si mi-a cerut sa cant un fragment din 'Fata fara zestre', ca sa demonstrez. Si am cantat, pentru ca tineam neaparat sa-mi faca legatura cu seful ei!", se amuza regizorul. Nu pot sa nu remarc faptul ca, daca nu i se adreseaza complimente, se simte mult mai in largul sau...Ca pentru a-mi confirma acest gand nerostit, cineva il intreaba ce parere are despre faptul ca este numit "Spielberg al Rusiei". Oare n-ar fi mai corect sa se spuna despre Steven Spielberg ca este un Mihalkov al Americii? Zambetul regizorului se estompeaza. "Iarasi imi imaginez ca stau pe scaun si imi spun: 'Sunt un Spielberg al Rusiei', iar in scena urmatoare intra sora medicala cu termometrul!". Catre sfarsit, regizorul este intrebat cand a fost ultima oara in parc, respectiv la cinematograf. "Nu prea pot sa ma plimb in parc, pentru ca ar fi periculos sa merg singur, iar cu bodygurad, e cam penibil. La cinematograf nu prea imi place sa merg, insa atunci cand ma duc imi place sa ascult comentariile spectatorilor. Cel mai mult discuta fetele tinere, in varsta de aproximativ 16 ani, si automat eu ma gandesc: 'Ce film as putea sa fac pentru ele, astfel incat sa taca in timpul vizionarii?'". Retrospectiv privind lucrurile, as spune ca impresia pe care mi-a lasat-o Nikita Mihalkov este a unui om... profund uman. Timid si rezervat in ceea ce priveste propria persoana, dar extraordinar de volubil si dispus sa-si impartaseasca opiniile atunci cand vine vorba despre arta sa. Modest? Nu se pune problema asa. In definitiv, modestia inseamna sa faci o estimare corecta a propriei persoane...

Halle Berry, combinatia perfecta - sexy si talentata

A uimit cu frumusetea si naturaletea sa. Probabil ca acestea au fost primele calitati care i-au fost remarcate de catre cinefili si critici, deopotriva. Insa Halle Berry nu ar fi ajuns sa fie prima femeie de culoare careia i s-a acordat Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol principal daca talentul sau nu i-ar fi servit drept carte de vizita. Iar Berry reuseste in continuare sa se afirme, jucand in filme hollywoodiene de calibru. O poti vedea pe Halle Maria Berry pe marele ecran in cel mai nou proiect cinematografic al sau, respectiv "Perfect Stranger" (2007), in care face echipa cu Bruce Willis. De asemenea, vedeta a mai jucat in pelicule cum ar fi seria "X-Men", "Catwoman" (2004), "Gothika" (2003), "Die Another Day" (2002), "Monster's Ball" (2001, film pentru care a primit si Oscarul), "Swordfish" (2001), "Introducing Dorothy Dandridge" (film de televiziune din 1999), "Bulworth" (1998), "Losing Isaiah" (1995), "The Flintstones" (1994), "Boomerang" (1992) sau "Jungle Fever" (1991).Nu toate aceste filme au inregistrat un succes extraordinar la box-office, insa toate au reprezentat un pas in plus in cariera actritei, precum si o marire de salariu considerabila. Spre exemplu, primul sau salariu de 1 milion de dolari a fost pentru "Executive Decision" (1996), un rol pe care l-a refuzat initial... pana cand i s-a oferit aceasta suma. Pentru "Swordfish" (2001), Halle a primit 2.500.000 $, rolul sau din "Monster's Ball" (2001) a fost recompensat financiar cu 600.000 $, cel din "Die Another Day" (2002) cu 4.000.000 $, pentru "Gothika" (2003) a primit 6.000.000 $, iar rolul din "Catwoman" (2004) i-a "bagat" in buzunar 14.000.000 $. In anul 2004, era cea mai bine platita actrita afro-americanca, ceea ce nu este putin lucru...Ca orice vedeta, ochii presei si ai publicului nu au scutit-o pe Halle de intamplari ciudate si/sau amuzante. Fa cunostinta cu aceasta actrita si dintr-o alta perspectiva!Intamplari amuzante cu si despre Halle BerryHalle Berry a avut o copilarie de vis, concurand in si castigand competitii de frumusete, inclusiv Miss Teen America. De asemenea, a fost majoreta, editorul ziarului liceului si sefa clasei. Totusi, in ultimul an de scoala, Berry a fost nevoita sa imparta premiul de Regina Balului, dupa ce a fost acuzata ca "a umflat voturile, in loc sa isi 'umfle' camasa"... Cine a fost cea de-a doua Regina a Balului? "O tipa alba, blonda, cu ochi albastri, tipic americanca."Halle a devenit celebra pentru prima oara in 1985, la varsta de 17 ani, cand a castigat concursul de frumusete Miss Teen All-American Pageant (Berry a reprezentat statul Ohio). Un an mai tarziu, s-a clasat pe locul al doilea in competitia Miss America. Dupa aceea a urmat concursul Miss World - Berry a devenit, in acest fel, prima concurenta de culoare din intreaga istorie a competitiei. Desi nu a plecat chiar cu mana goala, vedeta a fost dezamagita de rezultat: nu a obtinut un premiu, insa rochia sa... da.Intr-o zi din noiembrie 2003, Halle Berry s-a prezentat la premiera filmului lui Mathieu Kassovitz, "Gothika". Avand in vedere faptul ca era actrita din rolul principal, Berry a fost surprinsa sa descopere ca accesul in cinematograf ii este interzis de catre un pompier. Acesta i-a spus ca sala este plina si ca, momentan, nu mai poate intra nimeni. "Sunt aici sa salvez vieti, doamna.", i s-a explicat actritei. "Am nevoie de 16 oameni afara pana cand pot da voie cuiva sa intre..."Dupa ce a incercat, fara succes, sa isi faca loc in sala de cinematograf, Berry a fost informata ca a fost victima unei farse, pusa in scena de celebrul prezentator al emisiunii... "de profil" "Punk'd", Ashton Kutcher. In mod ironic, actrita, fana a programului de televiziune, remarcase anterior ca nu va cadea niciodata in plasa pacalelilor lui Ashton. Sa nu uitam insa ca toate starurile pacalite au afirmat acelasi lucru...Episodul cu Halle Berry nu a fost insa foarte gustat de catre public, carcotasii catalogandu-l drept "Not Berry Good"...Lui Berry i s-a spus la un moment dat ca faptul ca "i-au fost vazuti sanii" a fost cel mai bun lucru din filmul "Swordfish". Actrita a fost intrebata ce spune acest lucru despre restul peliculei. Vedeta a replicat: "Asta spune ca sanii mei sunt al naibii de misto!"Criticii au considerat, din nou, ca filmul nu a fost unul reusit. Drintre cronicile proaste primite de acesta, amintim: "Acest 'Swordfish' are o miasma anume..." sau "Cinema-ul dobitocilor, facut de dobitoci pentru dobitoci."...Halle Berry nu a fost scutita nici de patanii mai putin fericite. In data de 10 aprilie 2002, s-a accidentat pe platoul de filmare a peliculei "Die Another Day", in mai 2003 si-a rupt o mana la filmarile peliculei "Gothika", in Montreal, iar pe platoul de filmare de la "Catwoman" (2004), a "reusit" sa se loveasca cu capul de reflectoare - accidentul nu a fost insa unul grav.Vedeta a povestit o alta patanie din timpul realizarii filmului "Die Another Day". In timp ce filma o scena amoroasa fierbinte, lui Halle i-a salvat viata chiar James Bond! Berry a explicat: "Incercam sa fiu mult prea sexy si ceva mi-a ramas intepenit in gat. Nu aveam suficient aer nici sa inspir, nici sa expir, iar Pierce Brosnan mi-a spus ca stie intotdeauna ca, daca cineva nu tuseste, inseamna ca se sufoca cu adevarat. Imediat mi-a sarit in spate, a facut ceva si iata ca a sarit si obiectul care mi se intepenise in gat!"Pe parcursul intregii sale vieti, Halle Berry a primit complimente, dar si intrebari frecvente legate de provenienta numelui sau atat de original. Are prenumele de la un alt membru al familiei? Este, poate, o versiune prescurtata pentru "Amin" (in limba engleza, "Hallelujah")? Nu chiar... Numele sau provine de la cladirea Halle din Cleveland, Ohio, care, initial, a gazduit magazinul Halle Brothers...In timp ce se pregatea pentru rolul din "Catwoman", actrita a apelat la un program intens de exercitii fizice si a inceput sa bea shakeuri cu proteine, pentru o masa musculara mai mare. La scurt timp dupa aceea, Berry a descoperit ca aceste bauturi au efecte adverse extrem de neplacute si nedorite... "Erau chestii blestemate.", a marturisit vedeta mai tarziu. "Aveam cele mai urate gaze din lume!"...Si, pentru ca iti vorbeam la inceput despre frumusetea lui Halle, iata ca aceasta nu a fost trecuta cu vederea nici de catre colegii sai de breasla. La scurt timp dupa ce a jucat in "Die Another Day" (2002), in rolul personajului negativ Colonel Moon, Will Yun Lee s-a trezit angajat intr-o discutie despre meritul artistic al filmelor "James Bond". Acesta a declarat: "Filmele Bond sunt doar pentru divertisment." Lee a fost intrebat daca exista ceva cu adevarat semnificativ din punct de vedere estetic in "Die Another Day". Actorul a replicat scurt: "Halle Berry joaca in el." Suficient, nu?...Dupa divortul de Eric Benet, vedeta l-a rugat pe acesta sa isi stranga lucrurile si hainele din resedinta lor hollywoodiana. Pentru ca Benet a neglijat acest aspect, Berry a donat hainele create de designeri celebri unor organizatii caritabile. Un prieten al actritei isi aminteste despre acest episod: "Halle fierbea de manie. Se simtea jignita si nu ii facea deloc bine sa aiba lucrurile lui prin preajma. Probabil ca acum exista cativa vagabonzi bine imbracati..."Halle Berry a primit un bonus de 500.000 $ pentru mult discutata sa scena topless din filmul lui Dominic Sena, "Swordfish". Iar Jay Leno a avut ocazia sa arunce o privire in decolteul vedetei, in momentul in care Berry a fost invitata in talk show-ul sau, "The Tonight Show", cu putin timp inainte de lansarea filmului. Din cauza decolteului extrem de generos, Berry a dezvaluit putin mai multa... piele decat ar fi vrut. "Problema mea este ca niciodata nu 'stau' in rochia asta.", a spus Berry rosind si incercand sa se acopere. Replica lui Leno? "Problema mea este... ca acum nu ma pot ridica de pe scaun!"...Cu putin timp inainte de decesul tatalui actritei, bolnav de Parkinson, in anul 2003 - cei doi nu au pastrat o relatie foarte buna -, acesta a vandut o poveste tabloidului "Star". Barbatul o acuza pe fiica sa ca nu a fost in stare sa se apropie de el si sa il ingrijeasca nici macar in pragul mortii. Totusi Halle nu s-a amuzat pe marginea acestui subiect, mai ales cand a aflat ce plata a primit tatal sau pentru povestea publicata. "Sase doze de bere si un pachet de tigari.", a povestit vedeta, socata. "Daca ai de gand sa faci asta, tata, cel putin cere si tu ceea ce primesc toti atunci cand aleg sa faca gunoaie de genul asta!".Stiai ca?... Este purtatoare de cuvant si imagine a companiei de cosmetice Revlon. Sufera de diabet de tip 1. Este pe jumatate englezoaica, din partea mamei. De departe, se inrudeste cu Mark Wahlberg. Si-a pierdut partial auzul la o ureche dupa ce a fost batuta de unul dintre iubitii sai, la inceputul anilor '90. In data de 3 aprilie 2007, i-a fost acordata cea de-a 2.333-a stea pe Bulevardul Hollywood Walk of Fame. Este singura "fata Bond" care a castigat, oficial, un Premiu al Academiei Americane de Film. Desi Kim Basinger (Oscar pentru Cea mai buna actrita in rol secundar cu filmul "L.A. Confidential" din 1997) a fost si ea o "fata Bond", pelicula ei, "Never Say Never Again" (1983), nu este inclusa pe lista celor 20 de filme oficiale "James Bond". Rochia purtata de Halle la ceremonia de decernare a premiilor Oscar din 2002 a fost votata cea mai populara dintre toaletele afisate in primii 75 de ani de existenta ai festivitatii. A interpretat rolul Dorothy Dandridge in filmul pentru televiziune "Introducing Dorothy Dandridge" (1999). Dorothy Dandridge a fost prima femeie de culoare care a fost nominalizata la Premiul Academiei pentru Cea mai buna actrita. Ca o coincidenta interesanta, Halle Berry avea sa devina prima actrita afro-americanca ce a castigat acest trofeu prestigios... Este prima actrita care a jucat doua personaje de benzi desenate pentru doua companii de benzi desenate diferite: personajul Storm pentru seria "X-Men" - compania Marvel, si personajul Catwoman din filmul cu acelasi nume din 2004 - compania D.C. Comics. A interpretat un personaj numit "Sharon Stone" in "The Flintstones" (1994). Zece ani mai tarziu, a jucat impreuna cu adevarata Sharon Stone in "Catwoman" (2004). A refuzat in mod chibzuit rolul principal din pelicula "Gigli" (2003), un esec rasunator la box office. Acest film este cel responsabil pentru povestea de dragoste dintre Ben Affleck si Jennifer Lopez. Halle a adoptat o pisica (animalul facea parte, initial, din categoria "figurantilor" pentru "Catwoman", 2004), Playto, care sa o ajute sa invete mai multe lucruri despre felinele domestice. Insa Berry i-a schimbat numele pisicutei in Playdough, deoarece Playto era un nume mult prea serios pentru ea. In urma balotajului, ar fi putut fi propusa la categoria Cea mai proasta actrita, la Premiile Zmeura de Aur 2004, pentru rolul sau din "Gothika" (2003). Totusi a fost ferita de nominalizare... Anul urmator insa, a fost nominalizata pentru Cea mai proasta actrita pentru pelicula "Catwoman" (2004). In data de 26 februarie 2005, Halle s-a prezentat la ceremonia de acordare a Premiilor Zmeura de Aur, pentru a-si primi trofeul. Astfel, Berry a devenit prima actrita care a avut curajul sa faca acest lucru. In acceptarea premiului, Berry a zambit si a spus: "Va multumesc si, slava Domnului, sper sa nu va mai vad." Halle Berry, la fel ca si Faye Dunaway si Liza Minnelli, a castigat atat Premiul Academiei pentru Cea mai buna actrita, cat si Premiul Zmeura de Aur pentru Cea mai proasta actrita (Dunaway a impartit acest premiu cu Bo Derek). Adesea este laudata pentru stilul sau vestimentar, fiind apreciata drept una dintre cele mai bine imbracate vedete de la Hollywood. Este binecunoscuta pentru faptul ca isi "traieste" rolurile. Un exemplu - a refuzat sa se spele timp de doua saptamani, pentru a se pregati cat mai bine si pentru a intra in pielea personajului, respectiv o femeie dependenta de droguri din filmul "Jungle Fever" (1991)...

Naomi Watts, o actrita versatila

Pe Naomi Watts o poti vedea in filmul "Valul Pictat" ("The Painted Veil"), care a avut premiera pe marile ecrane din Romania in data de 16 martie 2007. Pelicula este una de dragoste, adresata tuturor celor care isi doresc sa faca o pauza in ritmul agitat si haotic al vietii cotidiene, retragandu-se intr-un spatiu de poveste, cu peisaje si o muzica absolut exceptionale, pentru care a si obtinut un Glob de Aur. O actrita versatila, care face din plin dovada talentului sau. Insa cine este Naomi Watts?...Este foarte buna prietena cu Nicole Kidman, australianca de succes, la fel ca si ea. Desi se spune despre Naomi ca sta in umbra lui Nicole, vedeta a reusit sa se afirme datorita calitatilor sale deosebite si sa se impuna la Hollywood. Nu a avut parte de la fel de multa publicitate ca si Nicole, insa Watts merge pe drumul sau catre faima, pornind de la filme de buget mic si ajungand pana la povesti impresionante, cum ar fi "King Kong" (2005), pentru care a fost platita cu 5 milioane $.Stilul actritei variaza in functie de personajele pe care le interpreteaza si ea insasi a declarat ca, din punctul sau de vedere, misiunea unui actor presupune ca acesta sa se piarda cu adevarat in pielea personajului pe care il interpreteaza. Astfel, vedeta a jucat in filme variate si a avut de la roluri in thrillere si filme de groaza pana la roluri complexe, in pelicule dramatice, de dragoste sau blockbustere cu efecte speciale. In fiecare dintre acestea, Naomi a aratat ca stie cu adevarat ce inseamna sa imprumuti "pielea" unui personaj.Actrita se simte insa atrasa mai degraba de drama: "Descopar despre mine ca ma indrept mai mult spre drame. Ma intereseaza. In cartile pe care le citesc, in tablourile care imi plac, intotdeauna este vorba despre partea intunecata care ma atrage."Acest lucru se leaga de o alta trasatura despre care vedeta crede ca apartine actoriei: "Durerea este un lucru atat de important in viata. Cred ca, in calitate de artist, trebuie sa experimentezi suferinta. Nu este suficient ca ai trait-o o data - trebuie sa o retraiesti. Din nou si din nou. Partea intunecata a vietii nu reprezinta un lucru peiorativ."Traseu de succesNaomi s-a nascut in Shoreham, Anglia, insa a crescut in Australia de la varsta de 14 ani. Watts a precizat intr-un interviu: "Ca sa fie foarte clar, sunt si englezoaica, si australianca. Oamenii cred mereu despre mine ca sunt suta la suta australianca, dar ma bucur ca britanicii ma revendica, la randul lor. Ma scot la licitatie."Watts lucreaza in industria de divertisment de peste 15 ani. Dupa ce s-a mutat la Hollywood, a lucrat in mod constant la proiecte cinematografice, preluand pana si rolurile mici de care nu a fost foarte incantata. In legatura cu aceste prime incercari ale sale in lumea filmului, Watts a precizat: "Am foarte multe schelete in dulap, dar stiu cu ce sunt imbracate... Nu am de gand sa ma port ca si cum mi-ar fi rusine de tot ceea ce am facut pana acum."Sansa i-a suras o data ce a obtinut rolul din controversatul film al lui David Lynch, "Mulholland Drive" (2001). Performanta sa din aceasta pelicula i-a adus aprecierea criticii, propulsand-o in fata marilor jucatori din showbiz-ul hollywoodian. La ora actuala, actrita a ajuns la nivelul la care isi poate alege singura rolurile pe care doreste sa le joace, iar abilitatile sale creative reusesc sa ii uimeasca pe regizorii alaturi de care lucreaza, pe criticii care o urmaresc, dar si sa ii incante pe cinefilii de pretutindeni. Naomi Watts se poate lauda cu filme deosebite, printre care se numara: "Ellie Parker", "The Ring", "I Heart Huckabees", "The Assassination of Richard Nixon", "We Don't Live Here Anymore" sau "21 Grams".Watts nu dispera pentru ca nu a primit inca un premiu Oscar si nu crede ca acesta ar trebui sa fie un motiv de stres pentru ea: "Caut in continuarea aprobarea mamei mele - este cel mai important lucru pentru mine. Este vorba despre fetita din mine care nu se va maturiza niciodata."Stiai ca?...O parte a anilor copilariei si i-a petrecut in Anglesey, Tara Galilor, de unde provine mama sa.Fratele actritei, Ben Watts, este un fotograf celebru, care locuieste in Statele Unite ale Americii din anul 1994. Parintii lor au divortat cand Naomi avea patru ani, iar tatal lor a murit cand actrita avea sapte ani.Naomi si-a dorit sa urmeze calea actoriei dupa ce a vazut filmul "Fame" (1980).Cand avea 18 ani, si-a incercat norocul si in modeling si a fost angajata de catre o agentie din Japonia. La varsta de 20 de ani, actrita ocupa functia de assistant editor la revista "Follow Me" din Australia. Dupa ce un prieten a implorat-o sa incerce actoria, a renuntat la slujba pe care o avea in momentul respectiv si nu s-a mai uitat niciodata in urma.Mare iubitoare de animale, vedeta are un terrier Yorkshire, Bob.Mancarea in care isi gaseste "alinarea" atunci cand este stresata este fasolea coapta - Naomi este vegetariana. Sporturile sale preferate sunt fotbalul, boxul si tenisul.Actritele sale preferate, vedetele care au inspirat-o sa ajunga acolo unde este astazi si despre care a marturisit ca nu s-ar satura vreodata sa le vada jucand, sunt Meryl Streep, Jodie Foster si Julianne Moore. In ceea ce priveste muzica, artistii si trupele sale favorite sunt Fiona Apple, Coldplay, Bjork, Radiohead, Cat Stevens si Pink Floyd. Un detaliu in plus, melodia pe care o are la telefonul mobil este piesa "Money" a trupei Pink Floyd.L-a cunoscut pe Heath Ledger pe platoul de filmare a peliculei istorice "Ned Kelly" (2003) - cei doi au avut o relatie amoroasa pana in mai 2004. Starul a insotit-o la Oscarurile din 2004. Acum Naomi este insarcinata cu copilul lui Liev Schreiber, iar cele doua staruri se bucura de o relatie de dragoste extrem de frumoasa.Prietena foarte buna cu Nicole Kidman, Naomi a hotarat sa o sprijine moral pe vedeta dupa ce aceasta s-a despartit de sotul ei, Tom Cruise. Watts s-a mutat o perioada de timp impreuna cu Nicole, pentru a-i fi alaturi in perioada de timp foarte dificila prin care a trecut. Aceeasi stransa legatura pe care o impartaseste cu Nicole Kidman a facut-o sa fie una dintre prezentele obligatorii de la nunta acesteia cu solistul de muzica country, Keith Urban.In anul 2002, a fost numita de catre revista "People" drept una dintre Cele mai frumoase 50 de persoane din lume. In septembrie 2002, s-a clasat pe locul al 14-lea in topul Cea mai sexy vedeta de film, realizat de editia australiana a revistei "Empire". In martie 2003, a aparut pe coperta revistei australiene "Empire", ocupand un loc in topul Femeile Anului 2002.In anul 2005, s-a clasat pe locul 76 in Topul Power in Entertainment al prestigioasei reviste "Forbes".In decembrie 2005, a fost aleasa pe locul al treilea in topul realizat de publicatia "Entertainment Weekly", Entertainer-ii Anului.In anul 2006, a ocupat locul 99 in topul revistei "FHM" Cele mai sexy 100 de femei din lume, ocupand totusi locul al doilea in topul editiei frantuzesti a aceleiasi reviste. Tot in 2006 s-a clasat pe locul al doilea in topul Celor mai dorite femei, publicat in editia englezeasca a publicatiei pentru barbati "FHM".Regizorul David Lynch a rugat-o sa joace in filmul "Mulholland Dr." (2001) dupa ce i-a ales portretul dintr-o serie de poze ale mai multor actori. A jucat in pelicula "Ellie Parker" (2001), pe care a si produs-o. Proiectul a devenit un film cult clasic despre o actrita care se straduieste sa dea lovitura la Hollywood si sa faca fata cosmarurilor si situatiilor ingrozitoare pe care le intalneste in viata. Pelicula a fost readusa "la viata" in 2005, la Festivalul de Film de la SunDance si a fost relansata in decembrie 2005.A acceptat rolul pentru "21 Grams" (2003) fara ca anterior sa fi citit scenariul.In 2005, a suferit un accident ingrozitor pe platoul de filmare a proiectului cinematografic "King Kong", din Noua Zeelanda. Naomi a cazut de la mare inaltime intr-un sant, spre groaza intregii echipe de filmare si a colegilor sai de film. Practica riguroasa de yoga a salvat-o, dupa cum ea insasi a marturisit, de posibilele efecte permanente ale acestui accident.La premiera americana a blockbuster-ului "King Kong" (2005) a fost insotita de iubitul sau, Liev Schreiber.Watts a fost prima alegere a regizorului Fernando Meirelles pentru rolul Tessa Quayle din "The Constant Gardener" (2005), insa actrita a refuzat rolul din cauza contractului semnat pentru "King Kong" (2005). In final, Rachel Weisz a fost cea care a primit rolul.La filmari, Naomi se foloseste de o anumita melodie care o ajuta sa se pregateasca si sa intre in atmosfera fiecarei scene.

Florence Nightingale, femeia care a revolutionat lumea medicala

In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzit de ea, desi este considerata a fi o adevarata legenda - aceasta, in ciuda faptului ca razboiul din Crimeea a durat numai doi ani din cei nouazeci cat a trait Florence Nightingale, caci despre ea este vorba. Despre femeia care fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita ambitiei si devotamentului de care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat in institutii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de specialitate pregatit sa intervina in orice moment. Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au consacrat-o in domeniu si i-au asigurat un loc in istorie. De altminteri, in Londra exista un muzeu care ii poarta numele si unde se regasesc artefacte care i-au apartinut. Florence Nightingale s-a nascut pe 12 mai 1820 in Italia, din parinti britanici, iar numele ei a fost inspirat de orasul in care a vazut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte instarita, ea a avut sansa pe care extrem de putine femei o aveau la vremea respectiva - anume, aceea de a beneficia de o educatie ingrijita, intr-una dintre cele mai prestigioase universitati din lume, respectiv Cambridge. Micuta Florence a dovedit de la bun inceput reale abilitati academice si inclinatie spre studiu, iar dupa ce a terminat cursurile elementare, toata lumea se astepta ca ea sa se casatoreasca. De altminteri, de pretendenti nu ducea lipsa, dat fiind faptul ca era o fata foarte bogata, educata si, nu in ultimul rand, frumoasa. Dar planurile ei erau cu totul altele, la varsta de 17 ani declarand ca simte ca si-a gasit "menirea", ca urmare a faptului ca, spunea ea, ar fi primit un mesaj din partea Divinitatii. "Dumnezeu mi-a vorbit si m-a chemat in slujba Lui". Dat fiind faptul ca Florence nu era preocupata in mod deosebit de religie, nu s-a pus nici o secunda problema ca ar fi fost vreo mistica sau ca ar fi avut halucinatii. Aceasta inclinatie avea sa se manifeste incepand cu vizite tot mai frecvente in caminele de batrani si spitale, unde incerca sa stea cat mai mult timp in preajma surorilor medicale. Parintii ei au fost la inceput total impotriva dorintei fiicei lor de a deveni asistenta, pentru ca in secolul al XIX-lea aceasta profesiune nu era considerata ca fiind una "onorabila" (aceasta, pe langa faptul ca, daca Florence ar fi muncit, s-ar fi considerat ca familia ei este in pragul ruinei). Tanara a parut ca se supune parintilor sai si, abandonandu-si pe moment intentiile, a plecat intr-o excursie in strainatate impreuna cu doi prieteni. Cei trei au calatorit in Italia, Grecia si Egipt, insa la intoarcere Florence era mai hotarata ca oricand sa-si urmeze vocatia. In acest scop, ea s-a inscris la un curs de trei luni in domeniul asistentei medicale, ceea ce i-a permis sa ocupe un post de infirmiera, pe care nu l-a mai parasit pana in 1854.In anul 1854, in timpul razboiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat dovada de extraordinara sa capacitate de organizare. Conditiile din spitalele pentru soldatii englezi raniti in Crimeea erau cu adevarat jalnice, mai ales in acea situatie: lipsea ingrijirea medicala de specialitate, iar igiena era inexistenta. Deloc de mirare in aceasta situatie, tinerii soldati mureau in spital, chiar daca ranile lor nu erau letale, din cauza instalarii septicemiei. Pentru a imbunatati situatia, guvernul britanic a hotarat sa trimita pe cineva capabil care sa se ocupe de acest serviciu si anume pe Florence Nightingale. Aceasta, insotita de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de campanie pe data de 21 octombrie 1854.Florence si echipa sa s-au ocupat cu maxima rigurozitate de curatenia din spital, sterilizarea instrumentarului, procurarea de fese si pansamente din tifon, precum si de alimentatia, pana atunci cu totul improprie, a soldatilor. In urma acestor masuri, puse in practica extrem de riguros, mortalitatea in randul ranitilor s-a redus simtitor. Florence s-a dovedit a fi in acelasi timp si un bun psiholog, ea incurajand si redand speranta tuturor, scriind scrisori care ii erau dictate de pacienti incapabili sa se miste, veghindu-i intreaga noapte fara a accepta sa fie inlocuita, si reusind astfel sa aduca pe linia de plutire pacienti care fusesera considerati initial "fara speranta". Toate acestea i-au atras un respect enorm, admiratie si au facut-o sa fie indragita de intreaga armata britanica. Exemplul ei a fost ceea ce a dus la admiterea personalului medical de sex feminin in spitalele armatei, fapt care fusese pana atunci fara precedent. De asemenea, Florence Nightingale a fost cea care a ridicat asistenta medicala la rang de profesie de sine statatoare.Dupa terminarea razboiului, Florence Nightingale a primit o importanta recompensa financiara pentru serviciile aduse, fapt care i-a permis sa-si continue reforma, de data aceasta in cadrul spitalelor civile. Devenise o persoana cunoscuta si atentia opiniei publice era indreptata asupra ei. Capacitatea de organizare si contributiile sale din timpul razboiului au recomandat-o pentru a face parte din Societatea Nationala de Statistica.Dincolo de aceste aspecte insa, cea mai mare realizare a vietii ei (si in acelasi timp, motivul pentru care numele ei a ramas in istorie) il constituie faptul ca a facut pasul decisiv in ceea ce priveste recunoasterea profesiunii de sora medicala si, de asemenea, a fondat prima scoala de profil, ale carei cursuri si examene practice se desfasurau in spitalul St. Thomas din Marea Britanie. Ea si-a dedicat tot restul vietii activitatii acestei scoli, imbunatatind in permanenta conditiile de studiu si baza materiala didactica. Cursurile concepute si predate de ea au fost traduse in unsprezece limbi straine si reprezinta si in prezent un material de studiu nepretuit.

5 obiceiuri la care trebuie să renunți dacă vrei să ai un ten frumos

7 semnale de alarmă pe care să nu le ignori la începutul unei noi relaţii

Alimente care pot provoca otrăvirea sau moartea

6 idei de cină rapidă și de dietă

Principalele 4 simptome ale cancerului de vezică urinară

Legume care pot provoca moartea consumatorilor

25 de pisici caraghioase care stârnesc hohote de râs cu prostiile pe care le fac

Viaţa ca o comedie: 15 imagini cu tâlc din lumea animalelor

Oprah, la un pas să comită o gafă majoră la nunta regală. Și-a înlocuit ținuta în ultima clipă

Trucuri de stil inspirate de Meghan Markle. Orice femeie le poate urma

Cele mai importante 8 sfaturi pentru slăbit sănătos care chiar funcționează

Reguli de sănătate și frumusețe inspirate de femeile din Japonia

3 semne că bărbatul pe care îl placi e pregătit pentru o relaţie

Cum arată jucăriile preferate ale copiilor din diverse ţări. 30 de imagini care te vor emoţiona

21 de animale care au pierdut eroic lupta cu somnul: Sunt terminate de oboseală!

Au copiat şi Parisul, cu tot cu Turnul Eiffel: Reacţia unui francez când a văzut ce au făcut chinezii

Pete artistice: Ce poate ieși dintr-o ceașcă de cafea vărsată

Ce a purtat Meghan Markle la prima apariţie publică în calitate de Ducesă de Sussex

12 exemple clare care arată că unora chiar nu le pasă de nimic

14 obiceiuri care te ajută să fii sănătoasă şi să arăţi bine cu minim de efort

Ce este liftingul de gene, noul tratament care poate înlocui extensiile

Cele mai bune 25 de trucuri pentru îngrijirea părului

Cele mai mari eșecuri culinare din restaurante. 20 de fotografii de tot râsul

Cum să ai un fund bombat fără să faci genuflexiuni? 6 exerciții care tonifiază posteriorul

15 fotografii înşelătoare care s-au dovedit a fi cele mai tari iluzii optice

Bărbaţi şi pisici: O relaţie în negru şi alb

S-a transformat în Mona Lisa folosind machiajul. Rezultatul este incredibil!

Cel mai serios invitat: Victoria Beckham, criticată pentru că nu a zâmbit la nunta regală

30 de ținute de vacanță inspirate de vedete

13 idei pentru o nuntă inedită. Îndrăzneşte să fii orginală!