Diagnosticare
Dat fiind faptul ca infectia cu HIV nu produce adesea nici un simptom imediat, infectia se depisteaza in principal prin testarea sangelui pentru prezenta anticorpilor impotriva HIV. Acesti anticorpi nu ating niveluri detectabile in general decat dupa 1-3 luni de la infectie, si se poate intampla sa dureze chiar sase luni pana ce nivelul lor poate fi detectat prin testele standard.
Persoanele expuse la HIV trebuie testate imediat ce se considera ca au avut timp sa produca anticorpi. Aceasta va permite administrarea tratamentului corespunzator la un moment in care organismul lor se afla in cea mai buna stare de lupta contra HIV, ceea ce permite prevenirea aparitiei anumitor infectii oportuniste.
Testarea precoce permitede asemenea avertizarea persoanelor HIV pozitive cu privire la evitarea implicarii in comportamente de risc care favorizeaza transmiterea infectiei. Testarea pentru HIV se efectueaza in spitale si policlinici si este insotita intotdeauna de consiliere psihologica. Testarea se face in conditiile respectarii confidentialitatii.
Se folosesc doua teste de depistare a anticorpilor anti-HIV: ELISA si Western Blot. Daca exista o mare probabilitate ca o persoana sa fie infectata cu HIV si totusi aceste teste au fost negative, medicul poate testa prezenta virusului in sange. De asemenea, pacientului i se cere adeseori sa repete testul dupa un anumit timp, cand anticorpii anti-HIV au atins niveluri detectabile.
Nou-nascutii din mame infectate cu HIV pot fi sau nu infectati cu acest virus, dar toti au in sange anticorpi anti-HIV proveniti de la mama, care persista cateva luni. Daca sugarul nu prezinta niciun simptom, diagnosticul definitiv folosind numai testele de detectare a anticorpilor nu se poate face decat dupa implinirea varstei de 15 luni.
Exista unele teste speciale, costisitoare, care permit depistarea infectiei cu HIV sub varsta de 3 luni.
HIV/SIDA
De TopSanatate
Posteaza comentariu