Realitatea vazuta altfel

Ei vad lucrurile altfel. Fac din intamplari banale lucruri pline desensuri si transforma, cu o umbra inteligent jucata, un corp de femeieintr-unul de zeita. Cativa din cei mai buni fotografi profesionistidin Romania au ales, pentru Eva, cate o fotografie pe care o considerareprezentativa pentru activitatea lor.

Fotografiile secolului XX

Fotografi celebri au fost pusi la treaba de revista "Photo". Ei au avut catema alegerea a cate doua ilustratii pe care le considera reprezentativepentru arta fotografica a secolului XX: una extrasa din patrimoniulmondial al imaginii si a doua aleasa dintre propriile creatii.

Insolente, insolite, cenzurate, isterice, istorice

Insolente, insolite, cenzurate, isterice, istoriceIata cele mai frumoase campanii publicitare difuzate in media scrisa inultimii doi ani. Vei remarca faptul ca imaginea femeii a fost in cea maimare parte muza acestor mesaje si intentia publicitarilor de a provoca.Si cum altfel? Aceasta abordare are succes intotdeauna. Convinge-tesingura! Fotograful Tim O'Sullivan pentru ceasurile Breil. Steve Hiett pentru pantofii Roberto Cavalli (fotografia a fost realizata in vila din Florenta a lui Roberto Cavalli) Olivero Toscani pentru United Colors of Benetton - "Condamnatla moarte". Campania arata chipurile a 26 de condamnati la moarte,fotografiati in mai multe inchisori americane. Marc Gouby pentru Nissan Patrol. Masinile au fost fotografiate in Spania, iar peisajul, in Tower Butte (in apropierea Lacului Powell, SUA). Markus Klinko pentru campania de lansare a site-ului diamond.com. Laetitia Casta este prinsa intr-o... retea (care simbolizeaza web-ul), tesuta din diamante. Mai multi fotografi americani au refuzat acest proiect, catalogandu-l "prea sexy"! Sophie Dahl a pozat pentru aceasta reclama la parfumul Opium. Mario Testino este autorul acestei reclame la parfumul Envy (Gucci). Terry Richardson a realizat aceasta fotografie pentru pantofii CesarePaciotti. Jacek Poremba pentru campania de lupta anti-SIDA. Vincent Dixon pentru Primaria Parisului, care a initiat o campaniepentru curatenia orasului.

Mereu muza

[fix_body]

Imagini din Spania

Prietena draga,Nu ti-am mai scris de mult timp, dar nu pentru ca nu as fi avut ce,ci pentru ca ma tot gandesc cum as putea sa iti redau intr-un succintmozaic ceea ce intr-adevar caracterizeaza Spania.Si cum ganditul asta al meu nu a dat deocamdata rezultate, ma intorcsi constat: "eticheta" pe care o poarta Spania este data de elementereale. Daca, din afara, Spania inseamna soare, plaja, tauri, evantaie,"fiesta" si voie buna, apoi sa stii ca de aici, din inima evenimentelor,Spania inseamna toate acestea si mai mult decat atat! Si iti dau siexemple!Luna trecuta... mare sarbatoare in Leganes (un orasel satelit din jurulMadridului, unde locuiesc cativa prieteni romani de-ai mei). Strazilepline de tineri si varstnici, impartiti in gasti, imbracati in tricouricu desene caraghioase, dar sugestive si, cu totii, impingand cu sporun ...tomberon! Da, un tomberon (presupun ca nou) plin pana la refuz cugheata si sticle. Un bar mobil si repede de bautura varsatoriu. Altii,mai pricopsiti, tarau dupa ei o adevarata discoteca pe roti, adeseaimprovizata intr-o fosta masina. Inchipuie-ti trei-patru asemeneainstalatii intr-un perimetru mai mic de 50 mp!SauAcelasi decor, concurs: care gasca se urca mai iute pe stalp (un stalpde lemn uns cu grasime) castiga un "jamon" (un picior mare de porc,cu tot cu sold, preparat dupa o reteta specifica si secreta) si 5000pesete (25USD). S-au tot chinuit cavalerii sa se urce unii pe umeriicelorlalti... dar gravitatia si berea ii tragea spre pamant! Pana laurma s-au lasat pagubasi...SauIdentic, numai ca dimineata, la ora 8, cand este mahmurealamai dulce... Trei-patru strazi baricadate de-a stanga si de-adreapta... Petrecaretii, calare pe garduri, asteptand un semnal pentru asari inaintea taurilor furiosi... si asa alearga cu totii, pana intra inarena unde, timp de doua ore, dau cu tifla celor 5 tauri (trei de prasila,doi de corida), demonstrandu-si curajul sau nebunia, in functie de undeajung: la bal sau la spital, nu de alta, dar petrecerea continua!SauAlmeria, sarbatoarea orasului, 2 saptamani de petreceri pe malul marii,artificii, mosi, balci, iarmaroc... Sute de tarabe te imbie cu produsemai variate decat la Carrefour! Si daca te tenteaza peste masura un gigantcartof copt, umplut cu sunca, maioneza, muraturi, porumb fiert, mozarellasi alte delicioase garnituri, atunci nici sa indraznesti sa te urci in"bila china"! Nu stii ce este? Din fier, o retea puternica, modelatain forma de bila. Inauntru, doua locuri, doua scaune de tortura in caredoritorii inconstienti sunt incinsi cu numeroase centuri si chingi. A,am uitat un detaliu. Bila este prinsa in doua puncte diametral opuse dedoua coarde elastice ale caror celelate capete sunt legate de varfurileunor foarte inalti si zvelti stalpi. Imagineaza-ti ca, sub bila, seafla un piston care nu face altceva decat sa ii dea un impuls. Lasatain joc liber, dracia asta este azvarlita in sus cu o forta incredibila,apoi coboara dandu-se peste cap si urca iar, dezordonat, si tot asa,cateva infinit de lungi zeci de zecunde, pana cand se hotaraste sa seopreasca. Altii la rand... Le-am vazut chipurile celor abia coborati dinceruri... Mi-a fost de ajuns o clipa pentru a intelege ce se intamplaacolo, sus sau acolo, jos, depinde in ce moment iti faci curaj sa deschiziochii! Costa numai 2000 pesete (10 USD).SauSfarsit de septembrie. Vreme insorita, calda, dar septembrie! Oficial,vacanta s-a terminat si toata lumea si-a reluat lucrul, scolile s-audeschis... Si, cu toate astea, malul Mediteranei, cat cobori dinspreBarcelona, Castellon si Valencia, pana in Malaga si Cadiz, numaituristi! Lenesi, se intorc cu burta la soare, sa se prajeasca uniform. Sicum sa nu ii urasti cu sinceritate cand tu alergi ca nebuna, dupa ceai promis catorva prieteni ca ii ajuti sa isi gaseasca un apartamentde inchiriat, sa se inscrie la scoala de limbi straine si sa invete sadanseze flamenco in timp record? Ma gandesc ca in lume trebuie sa existeun echilibru.... Unii muncesc, altii se odihnesc!SauOra 14.26, fix. Sunt in oras, in centrul Madridului. Pustiu, inchis,baricadat. Nici sa mori nu gasesti un magazin deschis, vreo banca sauorice alt loc public. Toata lumea isi face fiesta acasa sau ascunsa inrestaurante. Sunt lesinata de sete. Chioscurile, destul de putine lanumar, sunt si ele inchise. Ma tarasc cu greu spre primul bar deschis(acum ii felicit in gand pentru ideea geniala de a deschide cate doue-treipe cap de locuitor). Aici, surpriza, nu au apa minerala, dar pot alegedintr-o mare varietate de vinuri si bere, vodka etc. Ma las pagubasa,pana acasa mai am doar o ora de mers...Sau....Cristina Lincu are 24 de ani si, de doi ani de zile, decand o ruda apropiata s-a stabilit la Madrid, mergedes in Spania. Anul trecut, s-a hotarat sa vadadaca se poate acomoda in aceasta tara, pentru oeventuala stabilire definitiva aici. Speram ca jurnalul"de supravietuire a unei romance printre straini" pecare ea il va scrie saptamanal sa iti raspunda laintrebarea "ce-ar fi daca m-as stabili in alta tara?">print

Ai o memorie buna?

Surprinsa? Foarte bine! Convinsa? Extraordinar! Este tot ceea ce isidoresc specialistii din publicitate, care, uneori, se bazeaza, in creareade reclame, pe comparatii neasteptate sau pe sloganuri memorabile.Nu spun mai mult. Te las sa privesti cateva dintre reclamele premiatela The New York Festivals in ultimii ani. Nu-i asa ca nu le uiti usor?Infiintate in urma cu 43 de ani, The New York Festivals premiaza excelentamesajelor publicitare transmise in mediile de comunicare. La concursulde anul trecut, s-au inscris nici mai mult, nici mai putin de 16.000 delucrari.

Cyndi uraste compromisul

In interviul acordat in exclusivitate redactorului Eva, Cyndi Lauperspune ca, in viata, motto-ulsau este: "Daca tu crezi ca poti face ceva, nu trebuie sa te mai gandestia doua oara, fa-o!"- Cum ai reactionat cand ai fost invitata sa canti in Romania?- Am auzit mai multe lucruri despre Romania si, cand am fost invitata,nu am avut de ce sa nu vin. Imi place sa merg si sa vizitez locuri noisi ma bucur ca s-a ivit aceasta oportunitate. Pentru a veni pana aici,am calatorit timp de doua zile, dar a meritat.As fi vrut sa-l pot aduce si pe fiul meu, Declyn, cu mine dar, pentru caeste mic, are doar trei ani, i-ar fi fost foarte greu sa suportecalatoria si am renuntat sa-l aduc. Acesta este si motivul pentru carenu am putut sta prea mult in tara voastra. Ii este dor de mine si, decate ori plec undeva, plange dupa mine.- Concertul de la Brasov face parte dintr-un turneu?- Nu, show-ul a fost special realizat pentru Romania. Cu hituri celebredar si piese noi care au prins destul de bine la public. Am incercat sicateva lucruri noi pentru acest concert. Am cantat cu o trupa noua. Suntmuzicieni foarte buni, pe care ii cunosc de mult timp. Apartin maimultor trupe sau sunt artisti cu statut de sine statator: Knox Chandler,William Wittman, Allison Cornell, Doug Petty si Sammy Merrandino. Este oformatie mare, de care sunt mandra, si intentionez sa colaborez cu ei peviitor.- Ce ne poti spune despre incheierea contractului cu Sony?- Nu am avut divergente, daca la asta te referi. Dupa derulareacontractului, nu am mai dorit sa-l reincheiem, nici o parte, si amincheiat colaborarea in termeni amiabili. Am simtit nevoia uneischimbari. Familia mea a fost emigranta si intotdeauna am fost deparere ca nu trebuie cedat conceptiei ca te afli undeva si ca din acelmotiv trebuie sa te comporti intr-un anumit fel. Nu trebuie sa indurinimic, nici sa faci compromisuri. Eu nu am pierdut nimic plecand de laSony. Am ramas cu muzica mea si intentionez acum sa-mi fac propria casade productie, iar in ianuarie voi lansa noul meu album "Shine".Sunt asadar in plin proces de invatamant al industriei muzicale. Credinsa ca o sa ma descurc. Sunt convinsa ca nu trebuie neaparat sa-icedezi trupeste unui producator ca sa fii promovata. Mai mult, cred castilul muzical, la moda acum, va trece si vor veni alte vremuri. Suntconvinsa de acest lucru. Asa se intampla mereu. Schimbarea face partedin viata si, daca tu ca artist canti din inima, atunci nu trebuie sa teiei dupa nimeni. Eu, spre exemplu, nu cant despre ce vor producatorii sacant ci doar despre ceea ce vreau eu. Nu stim niciodata cand se vorschimba lucrurile. Industria muzicala este de mult timp invadata deritmurile comerciale dar situatia se va schimba in viitor iar muzica bunava reveni.- Esti recunoscuta pentru optimismul tau...- Nu este tocmai asa. Sunt optimista, dar nimeni nu ma vede si acasa,zile intregi, cand... nu mai sunt optimista. Ceea ce este important sima carecterizeaza insa este capacitatea de a transforma ideile in fapte.Daca tu crezi ca poti face ceva, nu trebuie sa te mai gandesti a douaoara, fa-o! Vei reusi! In viata nu ti se intrampla foarte mlte lucruridaca esti chibzuit. Eu vreau sa fac numai ceea ce sunt: sotie, mama,femeie,compozitor si interpreta. Sotul meu este actor si scenarist. Senumeste David Thornton, suntem casatoriti din noiembrie 1991, si suntmultumita de ceea ce am si fac.- Cum poti sa te mentii atat de bine?- Greu. Fac tot ce pot ca sa fiu slaba. Mananc proteine, vegetale...Nici nu stiu. E foarte greu!- Militezi pentru drepturile homosexualilor. De ce?- Da, fac multe astfel de concerte dar mai ales activitati care sa-iajute pe cei bolnavi de SIDA. Sora mea Helen este lesbiana declarata. Afost mereu asa, de mica, eu am crescut cu ea si-mi pot da seamaca asa este ea, nu ca asa vrea sa fie. De aceea am infiintat OrganizatiaPrietenii si Familiile Homosexualilor pentru ca stiu cum suntdiscriminati iar, in fond, aici nu este vorba decat despre drepturileomului. In plus, nu ne permitem sa pierdem pe nimeni. Nu se stieniciodata cine va fi cel care va gasi leacul bolilor incurabile. Poateva fi chiar unul dintre acesti oameni.- Te-ai gandit vreodata sa intri in politica?- Nu. Politca este o afacere. Daca ai idei, ele sunt promovate ca nefiindale tale sau, sunt schimbate cate putin pana nu mai sunt ce-au fost. Siapoi, inevitabil, in politica, se ajunge in pat.- Care este parerea ta despre remix-uri?- Cred ca este bine sa se refaca, modernizeze intr-un fel piesele.Melodia "Girls Just Want to Have Fun" a fost un hit aproape la fel demare ca cel initial. Oamenii au nevoie sa auda piesele care le plac. Nuam vrut insa doar sa refac si sa se difuzeze pur si simplu piesa.I-am facut si un alt videoclip. Videoclipul remake-uluiare ca subiect un celebru grup de travestiti.- Ce ai vrut sa spui cand ai afirmat ca suntem un popor de tigani?- Am incercat sa inviorez publicul si am afirmat ca ne aflam pe pamantultiganilor, in ideea muzicii si dansului de exceptie prin care aceastaetnie este recunoscuta in toata lumea. Am aflat ulterior ca a fost oexprimare neinspirata, o greseala. A fost insa neintentionata, mai alestinand cont de faptul ca, in momentul in care am vorbit despreproblemele din Romania, mai ales despre situatia copiilor orfani deaici, am fost foarte emotionata si mi-am propus ca printr-un mijlocspecific sa-i ajut in viitorul apropiat.de Marta Usurelu

Cuceritorul

I se spune "El Conquistador" (Cuceritorul) si isi merita pe deplin aceastaporecla, caci genul sau de frumusete "latino" a facut o multime de femeisa ofteze. Bineinteles, ceea ce atrage cel mai mult la el sunt atitudinea,privirea, gesturile. Dar nu aceste calitati l-au impus ca sex-simbol laHollywood.Este remarcabil faptul ca a inceput sa joace in filme americane intr-unmoment in care habar n-avea o boaba de engleza. Pentru debutul american,The Mambo Kings, Banderas a fost nevoit sa-si invete replicile pe derost, fonetic, fara sa stie prea bine ce spune. Performanta lui a cuceritinimile americanilor si a uimit critica de film din toata lumea.Avangardist in Spania...Antonio Banderas este un actor spaniol carismatic si aratos, nascut inprovincia Malaga, locul de bastina al unui alt mare artist spaniol,Pablo Picasso. El s-a remarcat nu numai prin infatisare, ci mai alesprin caracterul indraznet si fermecator al personajelor pecare le-ainterpretat.In Spania, a devenit repede cunoscut ca actor de avangarda. In timpce juca pe scena Teatrului National, Banderas a fost descoperit deregizorul Pedro Almodovar, care i-a dat un rol in filmul LabirintulPasiunii (1982). A urmat La Ley del Deseo (Legea Dorintei), in care ainterpretat pentru prima data rolul unui homosexual, apoi Matadorul,in 1986, si Mujeres al Borde de un Ataque de Nervio (Femei inpragul uneicrize de nervi), in 1988.... si sex-simbol la HollywoodDupa Mambo Kings - primul sau film in limba engleza, unde a jucat rolulunui muzician -, au urmat alte productii de succes. Antonio Banderasa devenit cunoscut publicului din lumea intreaga cu rolul iubituluihomosexual al avocatului Andrew Becket (interpretat de Tom Hanks) inPhiladelphia (1993). Cariera lui de star la Hollywood nu a mai avut dinacest moment nici un fel de bariere.Un an mai tarziu, numele lui venea sa intregeasca, alaturi de cele alelui Tom Cruise si Brad Pitt, triada imbatabila a filmului Interviu cu unvampir. Antonio Banderasmai este cunoscut publicului nostru din filmeleDesperado (1995), Evita(1998), Masca lui Zorro (1998).La asa barbat, asa parteneraA avut o multime de partenere celebre, printre care Madonna, AngelinaJolie si Melanie Griffith. Cu aceasta din urma s-a si casatorit in1996. Pentru a putea fi tot timpul impreuna cu Melanie, Antonio adivortat, dupa opt ani de casnicie, de actrita Ana Leza, infruntanddezaprobarea fatisa a prietenilor, dar si a parintilor. Chiar daca lainceput au fost criticati pentru atitudinea lor excesiv de dragastoasa inpublic, Antonio Banderas si Melanie Griffith sunt astazi unul dintre celemai admirate, dar si mai invidiate cupluri din lumea agitata a filmului.Ei au o fetita, Stella Carmen, nascuta in septembrie 1996. Impreunacu ceilalti doi copii ai Melaniei, din doua casatorii anterioare (cuSteven Bauer ilare pe Alexander, 6 ani, iar cu Don Johnson, pe Dakota,in varsta de 12ani) ei alcatuiesc o familie unita, care traieste dupatipicul visului american.Nominalizari si premiiPentru filmul Crazy in Alabama: Premiul Outstanding European Achievementin World Cinema (1999); Leul de Aur la Festivalul de Film de la Venetia(1999). Pentru filmul Mascalui Zorro: nominalizare la Globul de Aurpentru cel mai bun actor (1999); premiul pentru cel mai bun actor alInstitutului European de Film (1998); o nominalizare la EFA OutstandingEuropean Achievement (1998). Pentru filmul Evita: o nominalizare laGlobul de Aur, pentru cel mai bun actor(1997).In 1995 a primit Premiul Golden Apple, Male Discovery of the Year.

Aventuri prin muzee

Prietena draga,In ciuda faptului ca este vara si ca toata suflarea autohtona a Madriduluise balaceste acum in Mediterana sau in Pacific, eu am hotarat eroic sadescopar maiestuasa metropola, cot la cot cu miile de turisti straini careau invadat strazile, barurile, restaurantele, hotelurile si autobuzele"Madrid-Vison" inarmati cu harti si incaltati invariabil in tenisi albi.Ies din casa echipata oarecum similar fericitilor invadatori, mai putincamera video atarnata de gat. (Ma amagesc cu speranta ca aparatul meufoto "Smena", rusesc bineinteles, si numarand nu mai putin de 25 de ani,va face cu brio fata tuturor provocarilor si, mai ales, concurenteimoderne).Analizez rapid situatia si ajung la concluzia ca este timpul sa macultiv. Asadar, la muzee cu mine. Un moment... trebuie sa ma decid lacare dintre ele. Pierd jumatate de zi rasfoind pliantele de la "ReinaSofia", "Prado" si "Thyssen-Bornemissa". Grea decizie. Ma plimb subun soare neiertator de august pe Paseo de la Castellana pana ajung inPlaza Colon. Admir pesajul cu ochiul nepervertit al unui nou venit. Sicu gura casata, bineinteles... dar nu de admiratie, ci de sete. Acumprivirile mele au o tinta precisa... caut un chiosc de unde sa potcumpara o sticla de apa rece. Si, minune! Nu numai ca zaresc chioscul,dar, langa el, cu litere de o schioapa sta scris "MUSEO"! Ma hotarascbrusc, arunc din mers pliantele primului turist japonez care imi iesein cale si ma indrept spre muzeu. Cumpar apa si, vizibil impacata, maapropii. Constat cu incantare ca este vorba de "Museo de Cera". In fond,tot muzeu, asa ca, inaintez fara sovaire.La intrare te intampina cateva oglinzi. Cateva oribile, caci ma vadpatrata, un metru inaltime si unul latime. Trec mai departe si poposescmai mult de 10 minute in fata unei minunate imagini: imaginea mea lunga,slaba si zaluda. Dar mai ales slaba! Ma gandesc ce bine ar fi sa am asaceva acasa! Moral ridicat garantat! Trec mai departe si imi cumpar biletcomplet (1.500 pesete). Include vizitarea muzeului, "Cine Multi-Vision","Trenuletul Groazei" si "Simulatorul".Incep cu muzeul propriu-zis. Aud in spatele meu susoteli cum ca ar fifost inaugurat in 1972. Ma grabesc, speriata ca voi trage cu urecheala o conversatie culta. Traversez galeriile insirate ca margele pe atasi decorate in diferite stiluri, in functie de epoca si civilizatiape care le reprezinta. Sunt populate de statuete in marime naturala,cu ochii vii si miscari inghetate, unele triste, altele zambitoare,unele asezate sau culcate, altele in picoare sau in genunchi.Incep cu istoria. Un interminabil sir de figuri celebre, de laTraian, pana la actualul prim ministru al Spaniei, Jose Maria Aznar,si familia regala. Cuminti, urmeaza actori indragiti si personaje defilm sau de desene animate. Sportivi, oameni de cultura si de stiinta,tablouri celebre (de exemplu "Meninele" lui Velasquez) recreate in treidimensiuni. Ma opresc fascinata in fata unei platforme care se invarte lainfinit purtand dansatori de Flamenco. Alaturi, Ricky Martin si formatiaBeatles. Apoi Micheal Jackson si Julio Iglesias. Vorba unui prieten,sunt aproape vii.Ma apropii exagerat de mult de zambetul lui Ricky. Ma gandesc cu infiorarece ar fi daca m-ar musca de nas. Raman o secunda in asteptare... Dar nuse intampla nimic, doar un copil, care ma priveste cu atentie, incepesa rada zgomotos aratandu-ma cu degetul. Dispar din scena si ma indreptspre galeria personajelor de groaza si a marilor asasini. Urmaresccateva momente dintr-o spargere si ma stramb semnificativ in fatapapusilor de ceara schimonosite si vopsite in rosu violent. Deduc ca suntnevinovatele victime ale faimosilor monstrii, cum vad ca scrie la intrarein galeria lor. Ma intorc intre personajele de groaza. Dr. Jackel siMr. Hyde, Frankenstein si Dracula. Aici avem parte de putin mai multamiscare. Dracula iese si intra, insangerat si cu coltii la vedere,dintr-un sicriu, iar Frankenstein se misca inainte si inapoi, da dinmaini si ranjeste oribil. Se zice ca, odata, un onorabil cetatean spaniolincerca sa ii explice odraslei ca nenea nu este decat o stauie actionatamecanic, cand mecanismul s-a defectat iar monstrul a inceput sa se mistedezordonat, asa cum nu scria in program. Drept urmare, domnul a luat-oingrozit la fuga, iar pustiul a ramas sa se amuze, dupa care a anuntatun paznic ca Franckenstain s-a stricat.Ma intorc putin la galeria copiilor pentru a o admira inca o data peMery Poppins atarnata de tavan, pe Bart Simpson si pe Alba ca Zapadaurmata de cei sapte pitici. Un carusel neobosit invarte alte personajeamuzante. Scufita Rosie si Heidi, mult mai mari decat mi le imaginamin copilarie, imi zambesc neobosit. Popasul meu in lumea magica apovestilor se termina brusc, caci copilul obraznic de mai devreme mavede si izbucneste iar in ras, de data asta impartasind veselia cu aisai parinti.Ies din muzeu, dar nu am timp sa imi revin, caci sunt luata pe susde valul de vizitatori care se indrepta spre trenuletul groazei,ultima cursa. M-am urcat in trenulet cu dorinta sincera de a ma lasasperiata. Cu toate acestea, nu am retinut decat efectul vizual deosebitrealizat de un proiector asupra unei figuri de ceara. Puteai jura carespectivul vorbeste si-si misca ochii si muschii fetei precum unuldintre noi, cei vii. Trenuletul se plimba, intr-un ritm foarte odihnitor,printre tot felul de dihanii de mucava care se misca mecanic sau urlade mama focului. Toata lumea a izbucnit in ras cand am calatorit printrestele, pe ritmurile muzicii din "Star Treck - next generation". A urmat"Cine Multi-Vison", adica un film interminabil despre istoria Spaniei,proiectat pe un unic ecran de zeci de proiectoare. Mi-a atras atentiastatuia care la inceput s-a ridicat in picioare si, datorita aceluiasiefect vizual, ne-a vorbit parinteste despre ceea ce aveam sa urmarimforfotind de plictiseala nu mai putin de 30 de minute.Si uite asa, a rams numai "Simulatorul". Din pacate, fusesem cu putintimp in urma in parcul de distractii, cum ti-am si povestit de altfel,asa ca efectul a fost cat se poate de nesemnificativ. Cusca micuta in carene-am inghesuit 10 persoane huruia si zdroncanea ingrozitor, iar ecranulpe care trebuia sa urmarim traseul fantasticii masinute la bordul careiane straduiam sa ne inchipuim, era suficient de alterat cat sa ne fortezeimaginatia sa completeze lipsa partiala a imaginii. Cu toate acestea,am recunoscut filmul pe care il vazusem in conditii infinit mai bune inparcul de distractii. Tot criticand in gand, momentul simulatorului aluat sfarsit si am fost evacuati. Nu mai ramanea decat sa trec inca o dataprin fata oglinzilor buclucase si gata vizita completa la muzeu! Am plecatcu inima indoita. Oare mie imi vor face vreodata statuie de ceara? De ce?Cristina Lincu are 24 de ani si, de doi ani de zile, decand o ruda apropiata s-a stabilit la Madrid, mergedes in Spania. Anul trecut, s-a hotarat sa vadadaca se poate acomoda in aceasta tara, pentru oeventuala stabilire definitiva aici. Speram ca jurnalul"de supravietuire a unei romance printre straini" pecare ea il va scrie saptamanal sa iti raspunda laintrebarea "ce-ar fi daca m-as stabili in alta tara?">print

George Clooney, sexy la 40 de ani

Cu 19 ani in urma, George Clooney sosea la Los Angeles cu 300 de dolariin buzunar, visand sa devina actor. Acum, la 40 de ani, este un numein lumea filmului si, mai mult, detinatorul titlului de cel mai vanatburlac de la Hollywood."Casatoria mea de acum cativa ani a fost ceva sub impulsulmomentului. Cred ca va trebui sa implinesc 50 de ani ca asta sa seintample din nou. Nu imi pot asuma responsabilitatea sa cresc un copil. Inschimb, pot sa ofer stabilitate, distractie si chiar sfaturi".Cu siguranta, va amintiti de doctorul Doug Ross din serialul "Spitalulde urgenta". Plin de farmec si spontaneitate, George Clooney a reusitsa dea acestui rol o interpretare de exceptie si a devenit unul dintrecei mai curtati actori in Cetatea Filmului. In ultimii ani, revista"People" l-a ales intotdeauna printre cele mai sexy 50 de persoane dinlume, iar zeci de publicatii au comentat fiecare relatie de dragoste pecare a avut-o. Toti asteptau, si mai asteapta inca, sa-l vada insurat,la casa lui, inconjurat de copii.Mai mult decat atat, acum cativa ani, Nicole Kidman si Michelle Pfeiffer,fostele lui partenere de film, au pus la bataie 10.000 de dolari, pariindca, atunci cand va implini 40 de ani, Clooney va fi insurat si va avea sicopii. Dar, iata ca, pe 6 mai, George tocmai a implinit 40 de ani si nicivorba de asa ceva. De aceea, alaturi de numeroasele cadouri, el a asteptatsi cecul promis de Nicole si Michelle. Clooney a privit tot timpul acestpariu ca pe o provocare si, in final, nu le-a dat satisfactie celor douaprietene ale lui. Chiar inainte de ziua lui de nastere, marturisea -"cred ca Nicole si Michelle vor pierde banii. Chiar nu vad cum ar putea sacastige". Asta pentru ca, in ultimul timp, nici o femeie nu a reusit sa-lvrajeasca atat de tare pe Clooney incat sa-l duca in fata altarului. Inciuda relatiei lui cu top-modelul si prezentatoarea MTV Lisa Snowdon,el recunoaste ca nu este inca pregatit sa aiba o familie. Actorul nupare deloc incantat de perspectiva casatoriei, mai ales ca viata luieste extrem de agitata si este tot timpul prins intre doua filmari."Casatoria mea de acum cativa ani a fost ceva sub impulsulmomentului. Cred ca va trebui sa implinesc 50 de ani ca asta sa seintample din nou. Trebuie sa fiu corect si sa spun ca nu stiu daca imipot asuma responsabilitatea sa cresc un copil. In schimb, pot sa oferstabilitate, distractie si chiar sfaturi". Lisa este cea mai recentacucerire dintr-o lunga lista de iubite ale actorului. Dupa cei trei ani decasatorie cu prima (si unica) lui sotie, actrita Talia Balsam (42 ani),de care a divortat in 1992, Clooney nu a fost niciodata disperat sa aibao intalnire.Femeile au roit in jurul lui, iar printre cele care au fost vrajite defarmecul lui se numara modelul Karren Duffy (39 ani), actrita DedeePfeiffer (sora lui Michelle) si Brooke Langron (30 ani). Dar cea maiserioasa si lunga poveste de dragoste a fost cea pe care a trait-oalaturi de frantuzoaica Celine Balitran. Insa si aceasta s-a sfarsitdupa trei ani, in 1999, cand Celine l-a parasit spunand ca George nu-ipoate oferi tot ceea ce ea isi doreste. "Imi doream o familie adevarata,cu copii, dar George nu avea timp pentru asta", a marturisit ea.Clooney a fost extrem de afectat de despartirea de frumoasa frantuzoaica:"Din nefericire, si ea m-a parasit. Sunt unul dintre acei oameni pentrucare dragostea nu este decat pasagera." In ciuda faptului ca a avut ogroaza de iubite si toata lumea este subjugata de farmecul lui, Clooneynu apreciaza deloc eticheta de sex-simbol care i-a fost atribuita. "Esteun lucru care ma indispune un pic si, in acelasi timp, ma surprinde. Num-am vazut niciodata in postura unui Casanova. In realitate, sunt opersoana foarte timida si foarte serioasa in ceea ce priveste dragosteasi fidelitatea." Afirmatie dovedita de faptul ca de fiecare data s-aimplicat enorm in fiecare relatie de dragoste pe care a avut-o si adovedit ca este un romantic incurabil."Cred in marile povesti de dragoste""De fiecare data cand ma indragostesc, parca traiesc intr-un basm. Credin marile povesti de dragoste si, de aceea, fac tot posibilul ca persoanade langa mine sa simta ca este iubita. Incerc sa-i fac toate placerile,sa o acopar cu cadouri si semne de iubire." Cu toate acestea, povestilelui de dragoste au durat, cel mult, trei ani. Acum, Lisa Snowdon estecea care are o parte din inima lui Clooney, dar exista o problema -distanta. Ea isi petrece cea mai mare parte a timpului in Europa, iarel alearga prin toata lumea, pe platourile de filmare. S-au cunoscutanul trecut si de atunci fac tot posibilul sa se vada cat mai des.Acum doua luni, George si-a luat o mica vacanta in timpul filmarilor la"Ocean's 11" pentru a merge cu Lisa la spital cand aceasta s-a operatde apendicita. De asemenea, si Lisa vine de foarte multe ori in LosAngeles, unde petrece clipe minunate alaturi de iubitul ei. Totusi,in ultima vreme, s-a zvonit ca Lisa si George s-ar fi despartit, darfrumoasa prezentatoare a negat pe un ton categoric. "Nu ne-am despartit,ba, din contra, ne intelegem foarte bine. Tot ce a aparut in presa estefals. Nu stiu de ce se scriu astfel de lucruri. Probabil pentru ca eustau in Anglia, iar George este departe."In viata lui Clooney exista totusi cineva care ii este credincios demai mult de 12 ani. Acesta este un porc, pe nume Max, pe care "doamneleil adora", spune actorul. "Max are propria lui casa, in gradina. L-amcumparat pentru Kelly (Preston). Era un cadou de aniversare. Cand ea m-aparasit, l-a abandonat si pe Max. Este un porc dintr-o specie crescutaspecial pentru companie, ca un caine. El nu va sfarsi niciodata infarfuriile oamenilor, sub forma unor cotlete." Max este atractia caseilui Clooney si toti prietenii lui s-au obisnuit cu el. La fel cum s-auobisnuit si cu Clooney, care nu vrea sa se insoare, dar, in schimb,chiar si la 40 de ani, nu si-a pierdut farmecul si stie sa se distreze.Veselia si farmecul lui sunt molipsitoare. Este in relatii bune cutoti fostii sai colegi de film si tot timpul, la filmari, este pus pesotii. Cea mai mare calitate a lui este onestitatea. Cel mai mare defect:nu vrea sa se maturizeze. "Sunt un baiat de 40 de ani, pe punctul de adeveni adult. Dar inca imi mai place sa ma joc." Iar Julianna Margulies,prietena si fosta lui partenera din "Spitalul de urgenta", se declaraincantata de "defectul" lui: "Este un adult cu inima de copil". Catpriveste cariera lui, Clooney a fost fericit sa primeasca Globul de Aurpentru cel mai bun actor in comedia "Marea hoinareala", si la fel defericit este sa joace in "Ocean's Eleven". Acesta este filmul la carelucreaza acum, alaturi de Brad Pitt, Julia Roberts si regizorul StevenSoderbergh.

"Americancele" din Sabaoani

Sunt tinere, entuziaste, pline de energiesi s-au hotarat sa joace baseball, sau softball, cum se numeste variantafeminina.Americanii au inventat baseball-ul, un fel de oina de-a noastra,trecuta peste ocean si completata cu bate profesionale, masti de otel,aparatoare si manusi uriase. Cam asta stie toata lumea despre sportulacesta ciudat, cu reguli greu de inteles. Despre softball, adicabaseballul feminin, nu prea stie insa nimeni. Cu atat mai putin despreniste pustoaice, vreo 20, de prin inima Moldovei care au invatat un jocde barbati si-l joaca cu o pasiune nebuna.Numele lor nici n-are prea mare importanta, fiindca toti le zic doar asa:"Americancele". Singurul teren de baseball profesionist din Romania epierdut undeva in Sabaoani, printre dealurile molcome dintre Roman si Piatra.Vazut de sus, patratul verde de iarba brazdat de "cararile" maronii alebazelor de joc arata cumva sever, festivist si serios, ca un ginerica inaintea nuntii.Ajung la el o data cu fetele dupa ce coboram 10-12 trepte din dale betonate. Ladreapta, la "vestiare", unde intra sa se schimbe, galagie mare. Veselie,chicote, inghionteli, da-mi aia, ba pe-ailalta, ia-ti tricoul, da-mipantalonii. imbracate insa, devin parca altcineva. Gabi si Adina nu maisunt "domnisoarele profesoare", nici Monica nu mai e: "tu, aia mica",nici Lori, Simona, sau Roxana. Sunt brusc, "catcher" sau "pitcher","baza 4", "slicer" "baza casa", linia a doua, sau mai stiu eu cum. Bruscse metamorfozeaza. Devin "americancele".Salutul e secret ca aduce ghinionDupa ce trec prin "camera de schimbat", care aici e si magaziede echipament si sala de mese sau de prim ajutor, aproape ca nu le mairecunosc pe fete. Bermude stranse tare pe coapse, sepcute rosii (purtateobligatoriu ca sa nu-ti bata soarele in ochi, la mingile inalte), castileca de motociclist si vreo 3-4 bate din aluminiu, "bandajate" cu fasii decauciuc. Apoi tot "harnasamentul" celei care prinde mingea: aparatorilede pe picioare, pieptarul greu cat o vesta antiglont, masca masiva dinbare de metal trasa peste fata si manusa de piele, de vreo patru-cinciori cat o palma zdravana de barbat.Arata ca o trupa de samurai plecata sa cucereasca o cetate."Mai stii, poate ca pentru noi, fetele, este un razboi pe carel-am castigat chiar atunci cand ne-am apucat de sportulasta", rade Adina, care, la 22 de ani, este cea mai tanara antrenoarede baseball din tara. "Cu certificat in regula, nu asa, pe cuvant deonoare". Inainte de meci, "salutul". Un ritual adus si el din America sipeste care nu se sare cu nici un chip.Pustoaicele se strang incruntate in cerc, isi unesc sepcile la mijloc si le lovesc ritmic in cadentaunor cuvinte pe care nu le aud, apoi le arunca in sus cu un strigatprelung ca o eliberare. "Nici n-o sa afli cuvintele salutului, ca aduceghinion. Nici noile venite in echipa nu-l stiu". Numai dupa "botezul"pe care boboacele il primesc la primul cantonament oficial vor invatasi ele sa salute cu adevarat. Pana atunci doar se fac ca-l stiu. "Cebotez? Ei, na! E intre fete, nu se spune. Bine, o sa-ti zic, dar nu scrieca ne rade lumea". Uite ca scriu, de ce sa nu scriu? La dusul de dupaprimul meci, din primul cantonament, noua titulara e plesnita sanatospeste fund cu prosoapele ude. Ca sa nu uite ca a devenit "americanca",ati inteles?Incepe jocul. E teribil de animat si de colorat si, casa-l intelegi, ai nevoie de o mare atentie sau de un ghid bun. Ghid incare se transforma Gabi, cealalta antrenoare, intr-un grai dulceag,moldovenesc, intretaiat de gafaielile jocului. Ceea ce urmeaza e deo savoare neobisnuita si se gusta exact ca un fel de mancare binegatit. "O fatuca ii la bataii, adica insearca sa deie cu bastonul inminjea pe care o zvarle sealalta. Spilu ii ca aiasta cu manusa, checeruladica, sa prinda mingea, care vine obligatoriu numai intre genunchisi piept. Asa trebui aruncata. Altfel ii out. Da-i, fata, mai tari,c-ai mancat azi. Asa c-a palit-o bine amu. Du-ti, du-ti, du-ti! Tari,n-auzi!? Arunca-ti! Bini asa, fata! Bati palma aisi. Hai sa-ti maizic: Si arunca di tri ori. Daca n-o putut sa loveasca sau sa prindaminjea, fata iesi afara din joc si vini alta. Ca sa poata prindi si s-opacaleasca pe aiasta cu bata, fase nisti semni cu dejeteli, asa discret,pi ascuns, in jos, catre pamant. Arata un dejet, ca adica arunca bomba,tari di tat. Arata doua, daca vrea s-o dea invartita si tri dejeti,semn c-o da cu efect, taiata. Uite colo. Arata fata mai bini, sa vada sidansul. Numai, vezi tu ca si aisi e o intreaga stratejii. Ca, di fapt,una arata fata si alta arunca. Si checeru ii raspundi, tot prin semni,dar ase cum s-or inteles inainti di meci. Ii un fel di cod, ca sa nusi prinda tipa cu bastonul, care-i din echipa adversa, ca doar si eastii semnili. Te-ai prins, nu-i asa? Ia da-ti asa un pic. Time out,domnu arbitru, vrem un time out. Nu di pauza, draga, dar uiti-l pebaietul sela cu oili, cum o intrat catri noi. Hei, mai baieti, du-tioili d-aci. Mai, da' n-auzi? Da-ti incolo ca acu ti traji domnu Bogdanin poza! Nu radi domle, ca asa ii regula. Am voii sa opresc jocul si sadau afara orisi intrus di pi tiren".Inteleg asa, incet, incet, cum sejoaca baseball-ul. Sau cred ca inteleg toate regulile, pentru ca la acestjoc spectacolul te acapareaza total. Schimbarile rapide de directie alemingii, sprinturile de jur-imprejurul terenului prin care se urmarestescoaterea din joc a adversarelor, urmate de sliming, adica de aruncareaaia spectaculoasa pe burta sau pe spate, catre ultima baza, baza casa,cea din care ai plecat. Asta inseamna un punct si este foarte important,pentru ca in baseball punctele se fac greu si scorurile nu sunt mari. 2-0,2-1 sau ceva pe acolo. Sunt apoi culorile vii, sclipitoare, amestecateca intr-un joc nebun. Rosu, negru, galben, verde-albastrui. Forta siviteza aruncarilor e uluitoare, caci sunt lovituri la care mingea poateajunge la 100 de kilometri pe ora. Totul "ornamentat" de incurajarile sichiotele spectatorilor, cei mai multi dintre ei barbati. Combinatiilede jucatoare, bune si slabe, ordinea lor in teren, sunt gandite savant,cu scheme tactice colorate sau sunt dictate de inspiratia de moment si deevolutia scorului. Indicatiile sunt codificate: varianta unu, variantatrei combinata cu cinci si asa mai departe, ca aproape nu inteleginimic din pasareasca asta. Apoi pozitiile obligatorii, prevazute clarin regulament si la care ochiul arbitrului vegheaza vigilent: intinse,rotite pentru aruncare din umar ori de la sold, ingenuncheate pe dreaptasau pe stanga si secventele de joc cu denumiri ciudate: lisa, contractul,avantajul sau rubata. (Ce-o fi aia rubata?)Misto viata, se zisi?

Un bar, scena de teatru si concert

Green Hours 22 jazz-cafe este, cu siguranta, la ora aceasta, cel maicunoscut club de jazz, din cele, e adevarat, putine, ale Bucurestiului.Situat in plin centrul capitalei (250 m. de Hilton si de Hotel Bucuresti),este deschis non-stop, iar clientela-public care-l viziteaza gasesteaici serviciile de calitate si prietenoase ale unui bar "down-town".Recunoscut pentru valoarea evenimentelor muzicale (cca.8o% jazz, darsi blues, muzica clasica, alternativa, world music etc.), Green Hoursprezinta in cele cel putin 2-3 concerte saptamanale organizate aici,artisti dintre cei mai reprezentativi din tara, dar si din strainatate.In acelasi timp, clubul se mandreste sa reprezinte si scena de debut anumerosi tineri muzicieni de valoare, dintre care unii sunt deja numeconsacrate ale jazzului romanesc.Green Hours este de altfel si singurul club din Romania ce a infiintat sidetine o casa de discuri independenta, "GREEN RECORDS"; label care in ceinici trei ani de existenta a produs 6 albume - dintre cele mai valoroasede pe piata jazzului romanesc (doua dintre ele premiate de foruri despecialitate). Unele din cele sase titluri, epuizate in magazine, semai pot achizitiona doar la club.O alta "singularitate" in peisajul divertismentului romanesc o reprezintaTeatrul LUNI de la Green Hours - singurul teatru independent-perseverentdin Romania. Se joaca aici non-stop, in fiecare luni si marti, in specialspectacole in productie proprie, dar si reprezentatii invitate ale altorteatre independente sau chiar institutionalizate.Nume mari de artisti ai scenei si ale unor tineri de valoare din teatrulromanesc se intalnesc de aproape 4 ani in spatiul neconventionalal Green Hours, in spectacole "off-off Broadway", aplaudate sau/sicriticate, dar intotdeauna luate in seama de cel caruia i se adreseaza,publicul. Anul acesta, cel mai prolific pana acum, Teatrul LUNI "a scos"pe piata 4 noi productii, urmand ca pana in septembrie sa fie lansateinca 2 premiere. Interesant este ca, la spectacolele de jazz sau teatrunu se vand bilete. Doritorii trebuie doar sa comande la bar produse invaloare de 100.000 lei.Green Hours 22 jazz-cafe, Calea Victoriei 120; tel: 093.580.838,314.57.51, fax: 211.95.92, greenhours@ines.ro

Marilyn Monroe

Unii au supranumit-o "devoratoarea de barbati". Altii au gasit-o maidegraba vulnerabila. Indiferent de epoca si de oameni, ea a ramas, insa,aceeasi: Marilyn Monroe, femeia fatala."Un sex-simbol devine un lucru. Eu urasc ideea de a ma transforma intr-unobiect. Dar, daca totusi sunt sortita a deveni un simbol, atunci, dintretoate lucrurile pe care as putea sa le reprezint, prefer sexul. Este cevacat se poate de natural si de firesc". "Marilyn a fost atat de adorabila,atat de fragila, incredibil de amuzanta si mai senzuala decat mi-as fiinchipuit ca poate fi cineva vreodata" - Lawrence Olivier.Feminitatea si farmecul ei continua si astazi sa uimeasca si saatraga. Mitul Monroe a inspirat, de-a lungul deceniilor, generatii intregide actori si cantareti. Pentru ca nimeni nu a reusit sa imbine, intr-unmod atat de natural, senzualitatea si, totodata, nesiguranta minuniiblonde. Marilyn a ramas, peste vreme, femeia care, doar cu o privire,impresiona o lume intreaga.V-o amintiti, cu siguranta, cantand "Happy Birthday, Mr. President!" ("LaMulti Ani, domnule presedinte!"), imbracata in legendara rochie cuspatele gol. Atat de stralucitoare si de vulnerabila! Ea a reprezentat,fara nici o indoiala, visul oricarui barbat, de la omul de pe stradapana la presedintele celei mai mari puteri. Povestea gloriei sale ainceput odata cu filmul "All About Eve" ("Totul depre Eva"). Cei de la20Th Century au ghicit potentialul extraordinar al tinerei de numai 24de ani si i-au propus un contract de sapte ani, transformand-o intr-oadevarata "bomba sexy". "Niagara", "Love Nest", "Don't Bother to Knock","How to Merry an Millionaire", "Seven Years Itch" si "How to be VeryPopular" au confirmat, apoi, imaginea de sex-simbol. Marilyn a fost,pe rand, blonda fara minte, tanara fermecatoare, dar atrasa de avere,din "Domnii prefera blondele", sau magiciana ce imblanzea cu un singurgest orice barbat in "Unora le place jazzul".Dar cei care au cunoscut-o indeaproape spun ca Marilyn era, in realitate,mai mult decat oricare din personajele sale. e numele sau adevaratNorma Jean Baker, ea si-a petrecut cea mai mare parte a copilarieiin orfelinat. Insa, paradoxal, acesta a fost unul dintre cele mai bunelucruri care i s-au intamplat. Pana atunci, fusese purtata dintr-o familiein alta, cunoscand abandonul si abuzul sexual. Ar fi ajuns, insa, faratoate acestea, Marilyn cea pe care a adorat-o intreaga lume? Apropiatiispun ca nu, dar destinul divei lasa loc pentru semne de intrebare. Cinesi-ar fi inchipuit ca tanara superba, cu rochia alba zburand in vant("Seven Years Itch") are nevoie de ceva mai mult decat glorie, bogatie sifrumusete pentru a fi fericita? Ea, care stia foarte bine ca dragosteaface din cel mai puternic barbat un mielusel, nu a descoperit niciodataiubirea deplina.Nici casatoria ei cu celebrul jucator de baseball Joe DiMaggio,poate prea mediatizata, nici mariajul ulterior cu dramaturgul ArthurMiller, nu i-au adus implinirea. Ca femeie, s-a considerat dintotdeauna"ratata". "Barbatii asteapta atat de multe lucruri de la mine din cauzaimaginii de sex-simbol pe care si-au format-o, incat nu ma ridic niciodatala standardele lor. Iar eu, pur si simplu, nu pot trece peste barieraasta", declara la un moment dat Marilyn. Cel mai mult si-a dorit sa fieluata in serios. Marele ei regret a fost ca, pentru majoritatea oamenilor,nu era mai mult decat un chip blond cu forme apetisante. Marilyn adus o lupta colosala pentru a face cunoscuta si cealalta parte a sa,talentul si fragilitatea. A mers chiar pana la a abandona imaginea defemeie fatala in filme. A dorit sa fie actrita, nu un simplu ingredienterotic, vandul publicului ca afrodisiac. A vrut roluri mai "grele",mai solicitante, si a schimbat aerul pulsand de pasiune al Californieicu seriozitatea de pe platourile de filmare new-yorkeze."La Hollywood, virtutea unei fete este mai putin importanta decatcoafura. Oamenii o judeca dupa cum arata, nu dupa cum este, defapt. La Hollywood, un sarut costa o suta de dolari, iar sufletulnumai cincisprezece. Stiu asta din proprie experienta, dar ampreferat sa abandonez prima oferta pentru privilegiul celor doarcativa centi". Ca urmare, si-a luat inima in dinti si a cerut sfatulunui psihanalist, special pentru a afla cat mai multe lucruri desprepropria personalitate. Criticii de film i-au apreciat cei dintaiprofesionalismul. Pentru rolul dramatic din "Bus Stop" s-a bucurat decronici excelente, iar cateva luni mai tarziu a plecat in Anglia safilmeze "The Prince and The Showgirl", avandu-l ca partener pe insusiLawrence Olivier. Insa nici astfel nu a reusit sa-si schimbe radicalimaginea. Pentru cei mai multi, ea a ramas, in continuare, doar o tanaraextrem de sexy.Datoare propriei glorii

"Eve" care au intrat in istorie

Eva Herzigova, Eva Peron, Eva Braun. Le uneste numele de Eva, care le-atransformat in femei speciale, care au schimbat istoria. Herzigova aschimbat preferinta pentru manechinele anorexice. Peron a devenit figuranumarul unu intr-o lume condusa de barbati. Iar Braun a facut, poate,lucrul cel mai greu: a iubit un dictator si si-a dat viata pentru el.Eva HerzigovaMaria Eva Duarte de PeronEva Braun

Cursuri de vara la Academia Ecvestra

Daca nu beneficiezi de concediu in aceasta vara, sau dintr-un motiv saualtul nu poti parasi Bucurestiul, stresul cotidian poate fi combatut cusucces la Clubul Sportiv Academia Ecvestra. Pe malul lacului Mogosoaia,s-a deschis, din luna iulie, intr-o zona de exceptie, cel mai nou centrude echitatie.Iubitorii acestui sport si ai elegantelor animale se pot relaxa, luandlectii de calarie in manej sau pot face plimbari calare, in padurea dinapropierea bazei. Pretul unei ore de calarie este de 200.000 lei iar al abonamentuluilunar este de 1.800.000. Pentru cei care nu pot intretine corespunzatorun cal, academia ofera posibilitatea de a "gazdui" animelele in pensiunecompleta. Pretul unei boxe este de 200 dolari pe luna. Caii au propriulingrijitor si pot fi, daca proprietarul doreste, si dresati. De asemenea,pentru cei care doresc, proprietarii clubului pot inlesni achizitionareade asemenea specimene. Clubul Sportiv Academia Ecvestra Mogosoaia esteamplasat in Str. Zamfirei nr 23. Tel. 410.4712 sau 211.03.38.Alte centre de echitatie:Tracus Transilvania, Sos. Bucuresti-Ploiesti, la Otopeni intre Metro siPrisma, tel. 094.685.012 Clubul de Echitatie BucurestiStr. Jandarmeriei nr. 2 tel. 093.540.171 Clubul Ecvalahis Aleea Privighetorilor nr. 35 tel. 659.77.28094.409.543

Eroina la volan

Draga prietena,Iarta-ma ca vin asa de tarziu la intalnirea noastra epistolara, darultimele saptamani au fost cat se poate de agitate, adevarate aventurisemi-eroice si tragico-comice. Asadar, intr-o oarecare zi de vineri (nicimacar nu era 13), am avut proasta inspiratie sa am mai multa increderein parerea unui prieten, decat in ceea ce stiam eu despre mine.Mai exact, cand acest prieten al meu mi-a spus foarte convins ca el areincredere in mine ca ma voi descurca singura cu masina prin Madrid si peautostrazile care se incolacesc in juru-i, eu, in loc sa il contrazicvehement si sa ii intrezic pe veci sa mai repete aceste cuvintepericuloase... eu... l-am crezut! Iti dai seama ca, in doi timpi sitrei miscari, m-am instalat la volanul masinii sale, singura-singurica,cu intentia precisa de a ajunge din Fuenlabrada (un orasel satelit alMadridului aflat in sud, la 30 de km de centru) tocmai in partea denord a orasului, acolo unde locuiesc. Desi tremuram ca frunza in bataiavantului la peste 35 de grade (era ceva mai racoare decat de obicei),am urcat increzatoare in masina, convinsa ca pot... si am pornit...Deodata am constatat ca numai doi ochi si doua maini reprezinta o dotarerelativ insuficienta pentru strazile oricarui oras, oricat ar fi el demic. Ca si acasa, semafoare, treceri de pietoni, sensuri unice si mii simii de alte obstacole in avantul meu de soferita innascuta (cel putin asama credeam, singura la volan, victorioasa, departe de lumea dezlantuita,desi ma aflam in mijlocul drumului! Si asta pentru ca nimeni nu indrazneasa se apropie la o distanta mai mica de 100 de metri de Renaultul meu,dupa ce am executat cu fum de ambreiaj si forjare de motor pornirea depe loc in panta).Acum stiu ca pentru tine, draga prietena, nu reprezinta mare lucrusa conduci singura prin jungla zilnica a traficului bucurestean, darimagineaza-ti cum ma simteam eu, incepatoare de cand ma stiu, prinsa incercul vicios si repetabil la infint al unui sens giratoriu in care auprioritate cei care sunt deja in intersectie! Asta inseamna ca trebuiesa acord prioritate de stanga, adica exact pe invers decat acasa... nuca as fi condus acasa, dar macar i-am vazut pe altii si incepusem sama obisnuiesc cu ideea prioritatii de dreapta. Dupa ce am scapat caprin minune de acest sens giratoriu - pe care in imensa mea naivitateil credeam unic - am intrat pe M30, autostrada cea mai aglomerata, darcea mai indicata pentru a ajunge cat mai repede acasa. Foarte curand amregretat aceasta alegere.Bine, regretam eu si momentul in care ma hotarasem sa ating cheilemasinii, dar dupa cum iti dai seama, era prea tarziu. Varianta de a opripe dreapta, de a astepta sa se rareasca masinile si apoi de a porni, nuera viabila din urmatoarele motive, zic eu, intemeiate: 1. Pe autostradanu ai voie sa opresti pe dreapta 2. Niciodata fluxul de masini nu scadesuficient de mult cat sa ma simt eu in deplina siguranta si sa conducrelaxat, cu un aer de as al volanului.Asadar, cu ochii fixati deasupra autostrazii la panourile albastreindicand din 100 in 100 de metri incotro ma indrept si pe ce autostradasunt, am pierdut din vedere ca, la un momet dat, trebuie sa fac dreaptasi sa ies spre Calle Costa Rica, pe iesirea anuntata cu 1km inainte. Deintors nici pomeneala, iar ca sa abordez prima iesire (spre Paseo de laCastellana), nici platita nu as fi indraznit sa ma amestec in traficul dinPlaza Castilla. Asa ca, inaintand cu magnifica viteza de 70 km pe ora,adeseori pe banda de viteza, claxonata si injurata de jumatate dintresoferii madrileni, am ajuns intr-un tarziu in autostrada de Valencia.Spre norocul meu, mai aveam ceva benzina, dar nu suficienta pana ladestinatia mai sus mentionata. Astfel am fost contransa sa ies dinautostrada pe oricare iesire cu intentia laudabila de altfel, dar relativimposibila, de a schimba sensul de mers. Dupa manevre care mai de caremai reusite printr-un noroc nebun (pentru a schimba benzile ma uitamin spate, caci oglinzile laterale nu mi s-au parut niciodata suficientde clare sau de mari, dupa care puneam brusc frana pentru a impiedicaproducerea evenimentului rutier care s-ar fi soldat cu intrarea mea subTIR), am intrat in oras. Necunoscand zona (nici acum nu sunt in staresa localizez pe harta cartierul in care am ratacit mai mult de o ora),am ajuns ca prin minune, tot citind de zor indicatoarele de deasupra sistraduindu-ma sa opresc la semafoare la ceva mai mult de 10 cm de masinadin fata si, pe cat se poate, fara frane prelungi, dintre cele lasatoarede urme pe asfalt, am ajuns in centru. Aici, o veste buna si una proasta.Vestea buna era ca incepusem sa recunosc unde sunt si sa imi dau seamaincotro sa o iau, vestea proasta, ca habar nu aveam cum puteam sa iesdin intersectia de la Plaza Cibeles pentru a ma indrepta spre Plaza dela Independencia si, de aici, pe Alberto Soria pana la Plaza Peru. Lateorie stau perfect, dupa cum sesizezi, altceva ma incurca pe mine!Un sofer "salvator" insa nu a intarziat sa apara. Asa ca, am tras devolan foarte la dreapta pentru a-i face loc sa treaca. Din pacate, preape dreapta, caci, in momentul imediat urmator, capacul de la roata dinfata (ghici de pe ce parte!) si-a luat adio de la mine si de la Renaultsi s-a tot dus invartindu-se. Am fost nevoita sa imi revin mai repededin soc decat intentionam, asta pentru ca cei din spate incepusera dejasa faca scandal, iar politistul isi agita mana din ce in ce mai repede,indemnandu-ma, in limbajul international al semnelor, sa ii dau drumul.Sa nu crezi ca am ajuns unde trebuia. M-am invartit in sensul giratoriu alpietei si in jurul frumoasei statui-fantana pana cand mi-am luat inima indinti si am virat dreapta. Din pacate, hotararea nu a venit la momentulpotrivit, pentru ca am facut dreapta spre gara Atocha, adica in sensinvers decat ar fi trebuit. Norocul meu a fost ca langa Hotel Palace amgasit o parcare publica. Dintr-o rotire de volan, am intrat la subsol,si, fara sa stiu cum, am reusit sa proptesc masina pe un loc si jumatate,crunt de aproape de dubita parcata in stanga. In sfarsit, iata-ma libera!Am coborat tremurand vertiginos! Era deja prea mult pentru o zi... Darce zic eu o zi, pentru o luna, doua, daca nu pentru mai mult! Desi nuapucasem sa injur decat in putine momente (caci, in general, eu eramde vina si nu aveam pe cine imi varsa naduful), ma simteam implinitaca soferita, asa ca am abandonat pur si simplu masina in parcare si amluat autobuzul spre casa. Cand a venit prietenul meu sa isi recuperezeautomobilul, frana inca mai mirosea, iar tichetul de parcare adunasedestule zeroruri. El s-a mirat sincer ca nu am inmultit numarulzgarieturilor, dupa cum se astepta. De-abia dupa cateva zile, candincepusem sa ma mai linistesc si sa imi vina iar cheful de aventuri,mi-a marturisit ca a stat ca pe ace cat timp m-am desfasurat in traficsi ca nu a facut altceva decat sa calculeze cat l-ar fi costat posibilelereparatii de care masina lui ar fi avut nevoie in caz ca Doamne fereste.Nu a fost cazul, asa ca, retrospectiv, ma arat foarte viteaza, doar amcondus pe autostrazi (la un moment dat, nu stiu cum, intrasem pe NII sima indreptam spre aeroport, asa ca imi permit sa vorbesc la plural) si,mai ales, prin centrul Madridului (trec sub tacere abandonarea masiniipentru ca a fost facuta regulamentar, in parcare), desi cumnatul meuobisnuieste sa spuna ca nu trebuie niciodata sa dai volanul pe mana uneifemei. Stie el ce stie, dar, fetelor, trebuie sa ii schimb parerea. Asaca, data viitoare sunt hotarata sa il iau cu mine, copilot!Cristina Lincu are 24 de ani si, de doi ani de zile, decand o ruda apropiata s-a stabilit la Madrid, mergedes in Spania. Anul trecut, s-a hotarat sa vadadaca se poate acomoda in aceasta tara, pentru oeventuala stabilire definitiva aici. Speram ca jurnalul"de supravietuire a unei romance printre straini" pecare ea il va scrie saptamanal sa iti raspunda laintrebarea "ce-ar fi daca m-as stabili in alta tara?">print

O nunta dupa Razboiul Stelelor

Cu totii ne-am inchipuit ce vom face cand ne vom casatori. Cum va finunta, cum ne vom imbraca sau ce muzica ne-ar placea sa ascultam inacea seara de neuitat. Dar, in lipsa banilor sau din cauza parintilor,care vor sa respecte datinile, ori a rudelor care se ingramadesc sa-sianunte venirea, ruinand petrecerea, dar mai ales a lipsei de imaginatiea mirilor, multi cad in capcana organizarii unei nunti clasice, care,desi de neuitat, putea fi mai "sclipitoare".Cam asa ceva era sa ni se intample si noua. Eram de patru aniimpreuna. Eram plini de energie iar flacara povestii noastre de dragosteardea, spre norocul si fericirea noastra, mai puternic ca la inceput. Nedescurcam de minune (sa nu credeti ca banii se inghesuiau la usa noastra),convinsi ca vehiculatul "Traieste clipa!" este singurul criteriu dupacare merita sa te ghidezi.Stiam ca intr-o zi ne vom casatori. Stiam ca nunta noastra va fi asacum vrem si asa cum suntem si noi: altfel.Organizarea unui asemenea eveniment insa insemna o suma de bani, nicimare dar nici mica, dar pe care, din nefericire, nu o aveam. Iar ideeade a-i imprumuta nu ne suradea. Nu eram fitosi. Nici nu amanam din acestmotiv casatoria, cum eram deseori acuzati de unii. Eram intoxicati desloganul "o nunta, copii, se face greu. E nevoie de multi bani si nutrebuie sa-ti bati joc de ea", binecunoscutele texte care te determinausa uiti de placerea organizarii si petrecerii unui asemenea eveniment.Pentru parinti si rude, nunta era privita ca o afacere: "trebuie sa vinaun moment in care sa se legalizeze relatia asta a voastra, pentru ca,ma copii, boala lunga este moarte sigura, si apoi, este o ocazie destrans niste bani. Ca vor veni toate cunostintele si familia noastra,pentru ca si noi am fost la ei".Intr-o seara, imediat dupa Revelionul 2001, am mers in vizita la nisteprieteni buni. Erau de doi ani impreuna si se si casatorisera. Mereune aruncau in gluma "o sa va casatoriti voi la Pastele Cailor!". Amstat cu ei si, din vorba-n vorba, ne-au intrebat ce avem impotrivanuntii. Explicatiei noastre legata de banii pe care nu voiam sa-i luamde la parintii care apoi sa influenteze, pe ici pe colo, prin puncteleesentiale, nunta, i-a enervat. Ne-au spus ca ei nu avu avut decat zecemilioane de lei cand s-au apucat de pregatiri si ca, daca stii bine cevrei, o nunta nu te costa foarte mult.Dimineata, cand am plecat de la ei, ne-a pocnit asa, deodata, intimp ce eram in autobuz, intrebarea: "cat de greu ne-ar fi sa facemnunta asa cum vrem?". Si ne-am raspuns razand inconstienti ca o sa nedescurcam. Tot atunci a avut loc si cererea in casatorie. Am stabilitdata si am conceput primul buget al nuntii. Totul avea sa se petreacain patru luni. Timp in care am facut economii, dar nu la sange.Am reusit sa punem la ciorap in jur de 20 milioane. Si sa nu vainchipuiti ca am stat numai in casa, ca sa nu cheltuim. Dimpotriva,nu voiam sa fim frustrati de nunta si cred ca am cheltuit o gramadadin acest motiv. Criteriile de la care am plecat in organizarea nuntiiau fost ca, in primul rand, nunta avea sa se cheme petrecere. Apoi,noi nu ne vom imbraca in mire si mireasa. Nu vom pune flori in pieptinvitatilor si nici nu vom sta priponiti la masa.Eram fani "Razboiul stelelor" si de aici am pornit. Costumele aveausa semene cu cele din film. Alin (alesul meu) a vrut costum din piele,cu haina croita gen redingota si, pentru ca iubeste rock-ul, ciocate inpicioare. Eu mi-am facut un corset decoltat, fusta lunga, adanc despicatain ambele parti si pelerina cu gluga - in loc de voal. Albul iesea dindiscutie asa ca am decis ca toaleta mea sa fie cenusiu-argintiu. Si,ca sa fim la fel, i-am facut lui "Han Solo" camasa din materialul fusteimele si o lavariero-cravata (cu totul altfel, bineinteles) din acelasimaterial cu cel al mantiei mele.Am luat verighetele doar cu trei zile inaintea nuntii, pentru ca modelelepe care le vedeam nu ne placeau. Am avut noroc sa gasim unele din aur alb,aproape invizibil conturate cu aur galben. Problema am avut cu alegereanasilor. Trebuiau sa fie pe masura petrecerii. Dar i-am gasit: varul luiAlin si sotia lui, care au intrat imediat in jocul nostru. Amandoi aufost de acord cu ceea ce propuneam si s-au costumat asemanator: negrucu auriu. Am cautat si comandat lumanari argintii, impodobite cu floridin fibra de sticla, tot argintii. La fel si buchetele: unul argintiuiar celalalt auriu. Ca sa ne asortam!Si, daca pana acum planurile nu necesitau prea multa preumblare, croitoriifiind stiuti si modelul costumelor ales (am apelat la Xandra Group), greula inceput la alesul restaurantului. Vroiam sa fie intim, nici prea mare,nici mic, nici prea scump, cochet si in centru. Conditii aproape imposibilde gasit, dupa mai bine de doua saptamani de umblat prin reastaurante sihoteluri. Atunci au aparut primii nervi. Eram obositi. Dupa serviciu,in fiecare zi, mergeam prin restaurante. Fiecare avea ceva ce nu seincadra. Eram noi prea pretentiosi? Nu. Stiam ce vrem. Si nu am renuntatla ideile noastre. Am vorbit, din intamplare cu un var care lucra inarmata si atunci am stiut: Casa Centrala a Armatei este locul cautat.Acolo facuseram amandoi banchetul de terminare al liceului si ramasesemcu o imagine frumoasa a locatiei. Pentru ca varul meu lucra in armata,am primit OK-ul sa facem nunta acolo. Sala se potrivea de minune cucostumele. Mai putin conceptul de aranjare a mesei. Am mers, amandoi, dinnou pe jos, alte zile in sir, sa cautam servetele, lumanari si baloaneargintii. Am cautat apoi un DJ care sa puna muzica pe care o doream,pentru care am facut si o lista enorma cu preferinte. Am stabilit menuulcu tehnicianul si am auzit de zeci de ori: "faceti confirmari. Aflatinumarul exact al celor care vor veni ca sa nu ramanem atunci fara mancaresau cu ea, si s-o platiti".Intrebarea de pe ordinea de zi era "Cat costa?". Banii ne mentineau cupicioarele pe pamant. Norocul nostru era ca ne incadram. Am hotarat,dupa ce am facut o estimare, ca vrem si limuzina. Cand am aflat ca ceade la Casino Palace se inchiriaza cu 300 de dolari pe ora, am ales masinaneagra, englezeasca, pentru VIP. Doar 60 dolari - patru ore. Ca fotografam avut un prieten care nu s-a sfiit sa ne prinda in cele mai inediteipostaze si am gasit un cameraman care s-a dovedit a fi un "profesionist"de a cincea mana.A venit si momentul invitatiilor. Modelele pe care le tot vedeam eraupenibile. Desene cu pasari, pisoi sau flori, insotite de texte menitemai degraba sa fie tinta mistourilor decat sa fie solul unui anuntimportant.Prin urmare, le-am conceput noi. Am vrut sa fie patrate. Albe. In interiorsa aiba imagini cu noi doi, in diferite ipostaze, si intre cele douapagini ale invitatiei o foita de calc pe care sa scriem, cu argintiu,bineinteles, un text made in Lucas Art. Am anuntat astfel, prin invitatii,ca "undeva, departe, la marginea galaxiei, calauziti de maestri intruforta, doi rebeli si-au stabilit baza si asteapta amatorii de petrecerisa se bucure impreuna cu ei". O alta perioada de preumblari a fost ceaa transmiterii lor si a cererilor de confirmari. O sa vedeti. Poateacesta este cel mai greu aspect al unei nunti. Prieteni adevarati nureusesc sa treaca de "barierele" traditiilor si, din lipsa banilor,gasesc tot felul de scuze sa nu participe.Am intrat in linie dreaptaGhid pentru o nunta reusita

La 40 de ani, iubesc din nou

Beatrice Bleont a iubit mai intai baletul, apoi a ales sa fie regizoare. Adivortat de doua ori: de dans si de Claudiu. Puternica, a stiut candsa ia decizii si sa inceapa o noua viata.Cei din Teatru si Opera, cu care nu a lucrat inca, ii spun Cruella.Dar Beatrice este genul de femeie care nu pune baza pe ce spune lumeasi nuse gandeste la ce da bine pentru ceilalti. Zice ca nu face compromisurisi, in consecinta, nu regreta nimic. Dupa noua ani de balet, a fostobligata sa se indrepte spre alta cariera, din cauza unor accidente lagenunchi. Unul dintre ele a avut loc pe scena Operei, iar celalalt intimpul revolutiei, cand era sa fie impuscata.Chiar daca atunci si-a rupt piciorul, dupa cinci operatii si patru lunide mers in carje, a mai dansat doi ani.S-a inscris la ATF, intai la Coregrafie, apoi s-a transferatla Regie si spune ca asta a insemnat un pas inainte. Profesional. Asemnat regia pentru "Jocul de-a macelul", "Romeo si Julieta", "Opera detrei parale", "Macbeth", "Olandezul Zburator", "Cersetorul", "Ivan celgroaznic" si "Nevestele vesele din Windsor", pentru scenele din Romania,dar si pentru scena din Ungaria a Teatrului de vara Zsambek. Personal,dupa 14 ani de casnicie alaturi de Claudiu Bleont, Beatrice a avut curajulsa aleaga altceva. Spune ca nu voia sa se minta pe sine: "Simteam ca,daca nu fac si pasul asta, pierd un tren". Asa ca, dupa un divort,a ales sa ia viata de la capat alaturi de actorul Doru Rancea.Te-ai despartit de curand de Claudiu Bleont.Relatia dintre mine si el a ajuns intr-un moment in care suntemfoarte buni prieteni, iar intre un barbat si o femeie e nevoie si dealtceva. Intre noi nu se putea mai mult. Asa ca am ales despartirea,stiind ca e un drum fara intoarcere. Daca stateam prea mult sa ma gandescce sa fac, ar fi fost prea tarziu. E o senzatie interioara pe care nuo pot explica in cuvinte. A fost ca atunci cand am renuntat la balet sim-am aruncat in regia de teatru.Nu ti-a fost greu sa iei o asemenea decizie? Ba da, mi-a fost greu sa plec de-acasa, sa las totul in urma. Am fostcasatoriti 14 ani, e o viata... Dar stiam ca asta trebuia sa fac. Potspune ca, intr-un fel, s-a incheiat un ciclu. Acum, ne-am revigoratamandoi si ne-am incarcat bateriile. Ne-am indragostit fiecare dealtcineva si nu avea sens sa pastram o relatie asa, doar de ochiilumii. Eu zic ca este extraordinar ca, la 40 de ani, sa pot iubi pecineva ca la-nceput.In ce relatii ai ramas cu Claudiu? Suntem prieteni buni. Ma amuz cand imi spune ca are emotii vizavi deo intalnire! Si cred ca vom colabora in plan profesional. Dinu Sararumi-a propus sa lucrez la Teatrul National Bucuresti si, daca isi va daacordul sa regizez Cocosatul de la Notre Dame, voi apela si la Claudiu,si la Andra Negulescu, iubita lui.Divortul tau a socat pe multi, pentru ca nu se asteptau la asta...Intr-adevar, a fost ca o bomba, ca sa nu mai zic ca nimeni nu credeaca doi oameni se pot desparti fara scandal. M-au sunat multe persoanecare nu ma cunosteau si m-au felicitat pentru curajul meu de a nu staalaturi de acelasi barbat doar pentru ca am fost mult timp impreuna.Iar vestea casatoriei?Care ne cunosc, pe mine si pe Doru, sotul meu, se gandeau ca vom ramaneimpreuna. In cateva luni ne-am facut planuri de viitor, ne-am cumparato casa langa Bucuresti, iar decizia de a ne casatori a venit de la sine. Doru e mai mic cu opt ani decat tine. Nu ti-a fost teama de o relatiecu un barbat mai tanar?Nu. Nu doar ca nu mi-e teama, dar nici nu ma gandesc la asta. Nu-i vorbade o aventura, am cantarit bine lucrurile si stiu bine ce vreau.Va doriti copii?Imi pare rau ca nu am facut un copil la 18-19 ani. Atunci e inconstientaspecifica varstei si nu realizezi care sunt responsabilitatile. Acum,daca se va intampla, mi-ar placea unul.Iti vei pastra numele de Bleont? Claudiu a sugerat sa-mi pastrez numele, pentru ca asa ma cunoastetoata lumea, si nici pe Doru nu l-ar fi deranjat asta. A fost alegereamea. Dar si Claudiu vrea sa se casatoreasca si doar n-o sa fie doua doamneBleont. Asa ca am luat numele de Rancea, adaugat celui al mamei, Jurian.Claudiu Bleont se casatoreste luna asta cu Andra Negulescu 14 ani, Claudiu si Beatrice Bleont au trait o poveste de dragoste. Acumsunt doar prieteni. Desi nu a fost prezent la nunta ei, prin intermediulUnica, Claudiu a urat fostei sotii "multa sanatate, fericire, casa depiatra si multi bani". De fericire are si el parte, alaturi de actritaAndra Negulescu (26 ani). Cei doi au decis sa-si oficializeze relatialuna aceasta, pe 29,la Hotelul Crowne Plaza.

Arta romaneasca sub lupa

[fix_body]

Casting cu scene de viata

Auzi despre ele la tot pasul: "Am fost la un casting pentru o reclama","Vreau un rol de figuratie", "Ah, ce n-as da sa-mi spuna cei de laagentie ca am luat proba"... Nu radeti de ei. Invidiati-i pe cei careau atata curaj incat participa la aceste preselectii. Nu e usor ce facei. Iar eu o stiu din proprie experienta. Printr-o intamplare fericita, m-am trezit in sala in care regizorulDan Pita selecta, dintre mii de tineri, pe cei care urmau sa dea oproba pentru urmatorul sau film, "Second Hand". Era in cautare defete noi sau tinere talente. Eu reprezentam o fata noua. Nu un tanartalent. M-am bucurat pentru ca il cunoscusem pe valorosul regizor sideja imi pregateam textul prin care sa imi impresionez prietenii. "Marescofala si castingurile astea", am zis in sinea mea. "O nimica toata".La o saptamana de la eveniment am primit un telefon de la Euro TalentAgency, cei care se ocupau de castingul respectiv. La telefon mi s-a spusca sunt asteptata a doua zi, ca sa dau o proba pentru un rol. Am ramascu un zambet stramb pe buze. Iar palmele au inceput sa imi transpire. Adoua zi, ma aflam la Teatrul Giulesti pentru un interviu. Asa ca am avutnorocul sa dau nas in nas cu cei care ma chemasera la proba. Sa mai dau inapoi, nu aveam posibilitatea.Spaima nu mi-a trecut, ci, dimpotriva, s-a dublat cand am vazut ca mise pune in mana un script de trei pagini. Interpretamun personaj penume Mona. Iar scena reprezenta o cearta apriga intre ea si iubitulei. Existau, printre randuri, si niste indicatii ale regizorului. Opalma, o smucitura. Un sarut pasional. Pe par, pe buze, pe burta si... pecoapse.O fi fost interesant textul, dar nu in interpretarea mea.Cu delicatete si pe ascuns, am impachetat scriptul si l-am pus ingeanta. Ce sa fac, ce sa fac? De intrat in camera de casting si intepretatrolul Monei, nici ca se putea. Daca plecam, eram o lasa. Tot mai bineasa decat sa ma fac de rusine! Cand sa imi pun planul in aplicare, matrezesc langa mine cu un tip care nu era nimeni altul decat "partenerul"meu. Sau iubitul Monei.Se uita la mine cu o privire care parca imi spunea "Pai bine, fata,te astept de o ora sa repetam scena, iar tu stai aici pitita, cum vineasta?". Am incercat sa il sensibilizez. Degeaba. Nici nu se sinchisea caimi fluturam genele prin fata lui. "Trebuie sa invatam textul?", l-amintrebat cu o privire care speram sa fie cat mai seducatoare. "Pai arfi bine, tu ce zici?". Bravo, ma gandeam, asta imi mai lipsea acum. Sainvat trei pagini de text.Am incercat sa-mi imbunez partenerul. Asa am aflat ca este student laactorie. Il chema Razvan. Parea ca isi dorea foarte mult sa obtinaacest rol. Asa ca, mi-am zis ca trebuie sa incerc sa ma port cuseriozitate. "Macar sa nu il incurc pe el, daca nu altceva."Am inceput sa repetam. Rolurile noastre presupuneau ca trebuie sa necertam, dar in soapta. Razvan era minunat. M-a impresionat. Interpretaatat de bine incat, de mai multe ori, eu am crezut ca imi vorbeste mie,nu personajului meu.Am citit de doua ori, impreuna cu el, dupa care m-a lasat singura. Casa imi invat rolul. Nu am terminat bine, ca am fost chemati pentru proba.Incaperea in care am intrat era destul de mare. Iar in centrul ei,am vazut o oglinda cu margini negre si zgariate. Regizorul ne privea cuochi de inchizitor. Operatorul se invartea in jurul nostru, ne pozitiona,imi mai aranja cate o suvinta care nu-i convenea.Cum toata lumea tacea, am inceput primele cuvinte din rol: "Cumpoti... cum indraznesti sa...". "Stooooop... Ti-am dat vreo indicatie,domnisoara? Ti-am spus sa incepi?". Bravo, ma gandeam, am inceputbine. Din nou liniste. Cand am auzit "Motor!", i-am dat drumul.Pe fata lui Razvan sclipea, din cand in cand, un suras ascuns. Nu stiu deunde mai avea puterea sa zambeasca, dar daca nu ar fi fost si el foarteemotionat, cred ca s-ar fi amuzat copios pe seama mea.In momentul in care urma sa imi dea o palma, dragul meu partenerm-a atins usor peste obraz. Pe la jumatatea scenei, regizorul ne-aoprit. Fusese doar o proba sa vada daca ne stim replicile si abia acumurma runda importanta. Ma simteam deja in largul meu in fata camerei.Incepeam sa fiu naturala, sa ma misc, sa ma infurii. Pana cand am primito palma cat se poate de serioasa. Am inlemnit. Si cred ca am ramas cugura cascata. De durere si surpriza. Iar cand, peste cateva secunde, m-am trezit luata in brate si sarutatacu foc, m-au lasat genunchii de tot. Cred ca daca nu ma tinea bine, asfi cazut. Am inceput sa il imbrancesc. Marturisesc ca nu stiu cat de multam intrat aici in rol, dar stiu ca nu m-am putut abtine sa nu lupt cu el.Gata scena. Am scapat, mi-am zis cu usurare. Il aud pe regizor: "Paibine, mai, baiatule, ce-i asta? Trebuia sa fie o scena patimasa, intredoi iubiti certati. E ura si iubire. Ce-a fost sarutul ala? Nu m-aticonvins. Inca o data!"Va dati seama veselie pe capul meu. In fine, mi-am aranjat hainele cumam putut si am reluat. Din nou. "Cum poti?! Cum indraznesti?!". Urma un paragraf in care trebuiasa ii spun iubitului meu ca este un "dobitoc". Eram atat de furioasaincat am incarcat cuvantul cu toata violenta de care am fost in stare.Dar inainte sa rostesc si ultima silaba, Razvan m-a palmuit. Mi-au datlacrimile. Pe bune. Am tipat. Dar, baiat bine crescut, m-a luat in bratesi a inceput sa ma sarute. Ca sa imi inabuse tipetele. De data asta, elnu se mai rezuma la buze. A inceput sa imi mangaie gatul, iar degeteleincercau sa imi descheie nasturii de la camasa. Ce sa va spun, se dadeao lupta reala intre noi.Nu s-a sfarsit aici. M-a luat in brate si m-a trantit pe jos. Trantite un fel de a spune, pentru ca de fapt a fost grijuliu. Nu si eu, care"i-am servit" un toc in glezna. A ramas surprins o clipa. Si din nouregizorul: "Stop!". In sfarsit!Gata, mi-am zis. Sa ies de aici si am scapat. Pe hol ne-am strans mainilesi am inceput sa radem. Dar in obrajii mei persistau doi boboci rosii,de pe urma bataii suferite. Sa mai zica cineva ca e apa de ploaie sa mergi la un casting. Cat despremine, trebuie sa recunosc ca a inceput sa imi placa. Saptamana viitoare,dau din nou o proba. Stati linistite! E rol de figuratie. Asa ca, adiobatailor pasionale.