Esti pregatita sa devii mama?
Iti doresti un copil. Este firesc. Insa cum stii daca, din punct de vedere psihic, esti pregatita sa ai unul?
Spre exemplu, am o prietena care isi doreste cu disperare sa ramana insarcinata. Cand am intrebat-o de ce, mi-a spus ca nu se simte implinita, ca femeie, daca nu ar avea un copil. Raspuns care m-a lasat total descumpanita. Si socul a fost cu atat mai mare cu cat am constatat ca este o idee destul de frecvent intalnita.
Apare astfel intrebarea: care sunt motivele reale pentru care iti doresti un copil?
Prea adesea, femeile aleg sa aiba un copil din cauza unor factori care nu au, neaparat, legatura cu maternitatea, in sine. Unele femei cred ca nu sunt implinite fara un copil, precum prietena mea. Altele cred ca un bebelus va pune pe picioare o relatie cu probleme si nu numai.
De exemplu, daca simti ca relatia ta nu este exact ceea ce ti-ai dorit, acesta este un moment nepotrivit sa ai un copil. In urma cu mai mult timp, aparitia unui bebelus in familie "obliga" barbatul sa ramana langa sotia lui (si, uneori, nici macar acest lucru nu era de ajuns pentru a "repara" o relatie distrusa). Astazi insa, sunt tot mai rare cazurile in care o familie rezista datorita unui copil.
Astfel, daca ai o relatie dificila cu partenerul de viata si nu vezi nici un viitor impreuna cu el, un copil, care presupune multa dragoste, atentie, grija, bani, timp, devotament, echilibru si nu numai, cu atat mai mult va contribui la finalizarea relatiei.
Daca esti convinsa ca doar un copil te va ajuta sa te simti implinita, ca femeie, gresesti. A avea un copil te implineste ca mama, nicidecum ca femeie, iar a fi femeie nu echivaleaza doar cu statutul de mama.
Psihologul Roxana Carpiuc declara: "Adesea, in momentul in care devenim mame, uitam ca suntem si femei, cel putin o vreme. Cu atat mai mult daca relatia ta nu merge bine, nu este cazul sa incerci s-o 'repari' aducand pe lume un copil. Cel mai probabil, legatura se va altera si mai mult, in loc sa se imbunatateasca, pentru ca nervii, oboseala si prioritatea acordata copilului nu au cum sa faca mai mult bine legaturii. Este de preferat sa ai o relatie foarte stabila si satisfacatoare inainte de a decide sa concepi un copil."
Daca abia te-ai casatorit, asteapta o vreme pana sa alegi sa fii mama. Vezi cum merge casnicia, cum va intelegeti, cum este traiul in doi, cat de pregatit este viitorul tata. Cand vei avea toate lucrurile puse la punct si in echilibrul mult dorit, sarcina va veni, intr-adevar, ca o implinire a ta, ca femeie, dar si a intregii familii.
Maturitatea tatalui, precum si cat de pregatit este acesta pentru sosirea unui bebelus in familie sau in relatia voastra reprezinta doua lucruri foarte importante. Gandeste-te la aceste aspecte si discuta extinderea familiei cu partenerul tau de viata - este foarte posibil ca iubitul tau sa aiba alte asteptari si nevoi de la relatia voastra. Daca in doi este dificil sa cresti un copil... gandeste-te cum va fi sa il ingrijesti singura, in eventualitatea in care tatal nu este pregatit pentru responsabilitatea de parinte.
"Daca se intampla, sansele sunt 50-50%", ne explica Jeni Chiriac, psiholog. "Se intampla destul de rar ca un cuplu sa ia aceasta decizie perfect de acord si planificat. Fie este un accident dorit si, in consecinta, cuplul se straduieste ca lucrurile sa mearga bine, fie relatia deja contaminata va involua."
Comentarii
Ishtar pe 20 Dec 2008, 13:34Foarte bun articol !Felicitari pentru articol ! Foarte util ! Pur si simplu ati exprimat prin cuvinte ceea ce eu gandeam si simteam de multa vreme vizavi de problema maternitatii. Citez : "Unele femei cred ca nu sunt implinite fara un copil... Altele cred ca un bebelus va pune pe picioare o relatie cu probleme si nu numai." Foarte bine punctat ! Intotdeauna mi s-a parut o mare prostie cliseul omniprezent care spune ca nu esti femeie adevarata daca nu ai copii. Din punctul meu de vedere, ma simt foaaaarte femeie si fara un bebe plangacios si obositor :) Mi-ar fi placut sa insisitati mai mult pe problema financiara implicata de venirea pe lume a unui copil...Partea financiara nu este deloc neglijabila, in contextul actual de pe piata muncii, unde daca dupa 3 luni dupa nastere nu te intorci la servici, poti sa zici adio job ului respectiv....Si apoi, cate cheltuieli implica un copil, mi-e groaza sa ma si gandesc... Cat despre celelalte aspecte, m-am regasit in totalitate : nu sunt dispusa sa-mi sacrific nici timpul meu liber (fie ca este vorba de sesiuni de shoppping, de intalniri cu amicii sau de citit o carte buna...), nici banii (care niciodata nu sunt destui...) nici linistea si confortul meu psihic si fizic pentru un bebe. Non, mille fois non !!! (cum ar zice francezu'...) Am noroc insa ca nu m-a coplesit niciodata (sau cel putin pana acum..) sentimentul maternitatii, astfel incat imi pot vedea linistita de viata mea. :) O zi buna va doresc !
- maria pe 20 Dec 2008, 15:46bucuria de-a iubi
Ishtar ,se vede ca nu stii ce bucurie iti da zambetul unui copil,un singur zambet uneori e mai pretios decat orice avere din lumea materiala, cuvantul mama spus cu dragoste de un copil iti da puterea sa faci orice sacrificiu,si la ce sunt buni banii daca nu sa-i faci pe cei dragi fericiti.Crezi ca daca nu esti implinita in sufletul tau (si cea mai mare implinire pentru o femeie e sa fie mama)banii au vreo valoare .Eu sunt o mama care si-a pierdut copilul la varsta cand ea trebuia sa devina mama si as da tot ce am pentru o singura imbratisare de a ei ,mi-as da viata doar sa o mai aud o singura data sa-mi spuna "mama",fara ea nimic absolut nimic nu mai are valare,viata fara zambetul e nu mai e viata , dar acest lucru nu-l poti simti decat atunci cand esti mama .Si chiar daca mi-a lasat atata durere cat nu poate fi descrisa in cuvinte tot ii multumesc lui Dumnezeu si ei pentru cei 21 de ani cat m-am bucurat de zambetul ei.
- mirabela pe 20 Dec 2008, 15:52Felicitari!
Foarte bine ca femeile iau atitudine si in aceste cazuri. Felicitari!
- similac pe 21 Dec 2008, 15:11Maternitate
Foarte bun articol. Ishtar, daca ai scris din suflet cuvintele de mai sus, te rog, sa nu faci niciodata un copil. Nu e pentru tine...Nu numai ca nu esti pregatita sa devii mama, nici nu cred ca vei fi vreodata.E un lucru bun ca esti constienta de asta, nu faci copil de dragul de a fi `in randul lumii`...Maria, mi-as dori sa te pot tine in brate, sa pot sa te mangai. Fetita mea are un an si nu mai pot trai fara ea, nu pot sa imi imaginez ce durere enorma e in sufletul tau. Te respect pentru ca poti vorbi despre asta, pentru ca nu ti-ai pierdut credinta in Dumnezeu, si nu ai transformat durerea in ura. Am plans cand am citit si imi pare rau ca nu exista cuvinte care sa-ti aline cat de putin durerea. Sau daca exista , eu nu le stiu. Dumnezeu sa te apere si sa-ti dea puterea de a merge mai departe.
- cati pe 21 Dec 2008, 20:14pt Ishtar
Draga Ishtar, fii tu insati si lasa lumea sa comenteze. Mie nu mi-a fost dat sa am copii (cauze fiziologice) si nu le duc lipsa. Poate si pt k sunt cadru didactic si ma copilaresc cu cei de la scoala, desi sunt liceeni si ma inteleg cu ei mai bine decat parintii lor insisi. Care, apropo, devin din ce in ce mai detasati de raspunderea de a fi parinte, lasand cam totul pe seama educatiei primite la scoala. Nu ma refer doar la materiile de specialitate dar si la viata de zi cu zi, cu tot ce contine ea: bune maniere, cultura, igiena, probleme sufletesti, religie, toate sunt lasate de (unii) parinti in seama profesorilor care pot fi dedicati meseriri mai mult sau mai putin. Parintii zic ca nu au timp, k treb sa munceask pt a castiga banii. Asa e, dar cum poti spune dirigintei, la o sedinta cu parintii, k " sa nu ne mai chemati la scoala, avem problemele noastre" cum i-au spus unei colege, k si cum nu proprii copii ar fi cea mai importanta problema a unui parinte. Asta apropo de titlul articolului...Eu cred k un parinte dedicat cu adevarat copilului sau si care nu se bazeaza exclusiv pe cresa, gradinitza, scoala, liceu, care trebuie sa i-l livreze gata crescut si educat la 19 ani, un astfel de parinte, asadar, se intalneste mai rar azi. Asa k dak nu vrei sa ai copii, ok pt tine. Ai viatza ta, traieste-ti-o. Stii cum se spune, sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Foarte bine k deocamdata te iubesti si te pretuiesti intai si intai pe tine. Te asigur k, atunci cand vei decide sa ai copii, vei fi o mama grozava.
- MONICA pe 24 Ian 2009, 12:34EXCELENT ARTICOL
FOARTE ADEVARAT TOT CE SE SCRIE IN ACEST ARTICOL. FELICITARI!
- ionut pe 23 Iun 2009, 18:08un viitor tata care se "cultiva" :D
Sunt barbat dar are mare dreptate articolul ca sunt multe cupluri care nu se pregatesc cat de cat emotional nu numai financiar. Unele persoane trebuie sa-si clarifice bine starea lor psihologica ca sa poata faca fata unui copil ca altfel mai mult rau ai faceti de mic pana creste si apoi aveti "surprize" de comportament daca etalonul pe care il "aratati" are multe hibe.
- adyna pe 15 Mar 2010, 19:12esti pregatita sa devii mama
foarte bun articolul si eu am vrut un copil dar iubitul meu azis ca suntem prea tineri gandidu ma mai bine mi am dat seama k e adevarat eu avand 18 ani si el 20 dar parca nu e nici barbatul cu care sa fac un copil...
Posteaza comentariu
Aniversari Eva. Felicitari Eva. Nu vei mai uita niciodata sa-i feliciti pe cei dragi
Sfaturi Eva. Raspunsul la orice intrebare
Forum. Comunitatea evelor
Filme 2010, filme noi la cinema
Evenimente. Concerte, petreceri, teatru
Copyright © 2001-2010, iMedia Plus Group. Toate drepturile rezervate
Site creat de 