Cum să-i explici copilului ce este divorțul?

Divorțul poate reprezenta o trauma imensă. Efectele ei, pot ține luni, ani sau toată viața. Și este valabilă pentru toți membrii familiei care trec prin trauma divorțului: copii, părinți, bunici.

Ce decizie să iei dacă ai rude toxice. Le îndepărtezi sau nu?

Conexiunea cu familia ta ar trebui să fie această legătură pe care nu o poate rupe nimeni. Cu toate acestea, este benefic să te distanțezi câteodată de unii membri ai familiei tale. Nu trebuie să îți compromiți sănătatea mentală, emoțională sau fizică pentru a tolera acele rude toxice. Înainte de a elimina aceste rude toxice din viața ta, este important să recunoști semnalele unei persoane toxice.

Încrederea în sine începe la școală

Încrederea în sine, primul pas către succes, începe la școală. Vocile mai multor generații: Oana Cuzino, Andreea Berecleanu, Anca Serea, Nicole Cherry și Bianca Adam povestesc despre primii pași către succes, cei începuți la școală, sub îndrumarea profesorilor. Școala reprezintă, pentru fiecare dintre noi, mai mult decât lecții la matematică, teme la geografie sau probe sportive. Școala este timp investit în noi și în viitorul nostru. Timp în care câștigăm nu doar calificative sau note de 10. Ne construim caracterul, legăm prietenii, dar cel mai important, câștigăm încrederea de care avem nevoie pentru a merge mai departe și pentru a ne îndeplini visurile. Iar cei care sunt alături de noi pe tot parcursul acestor schimbări, sunt chiar profesorii. Oamenii care ne sprijină, ne încurajează și ne ajută în drumul nostru spre succes. Always susţine accesul la educaţie de calitate pentru copiii din zonele vulnerabile, împreună cu Teach for RomaniaÎncrederea în sine este unul dintre cei mai importanți factori ce stau la baza performanței școlare, pentru că atunci când avem încredere în forțele proprii, avem capacitatea de a depăși obstacolele care ne ies în cale. Însă, în timpul pubertății, încrederea în sine a tinerilor scade semnificativ. În anul 2014, un studiu realizat de Always arăta că peste jumătate (56%) dintre fete își pierd încrederea în sine în perioada pubertății, multe dintre ele nerecuperând-o complet niciodată. De atunci, prin campania #CaOFată, Always și-a asumat misiunea de a susține încrederea în sine a tinerelor, astfel încât să-și poată urma visul, oricare ar fi acela. Anul acesta, Always continuă misiunea de a susține încrederea în sine a tinerelor, alăturându-se Organizaţiei Teach for Romania, a cărei misiune este să selecteze şi să pregăteasca învățători si profesori talentaţi, motivaţi şi cu iniţiativă, pentru a lucra cu elevi, părinţi, învățători, profesori şi membri ai comunităţilor vulnerabile pentru a asigura o educație de cea mai înaltă calitate pentru toți copiii. Teach for Romania dorește să le ofere opțiuni de viață prin educație de calitate, tuturor copiilor din România. Oana Cuzino, Andreea Berecleanu, Anca Serea, Nicole Cherry și Bianca Adam s-au alăturat campaniei și sprijină demersurile Always pentru susținerea accesului la educație de calitate.Oana Cuzino, susținător al campaniei, spune că: „Educația, în general, este un subiect aproape de sufletul meu, și mă implic cu mare drag, în cât mai multe proiecte care își propun să ofere copiilor acces la educație de calitate. Mă bucur că Always continuă misiunea de a susține încrederea în sine a fetelor și a tuturor copiilor, printr-un nou proiect ce contribuie la îmbunătățirea educației din România. Susțin cu drag Campania „Profesorii Încrederii” și te invit și pe tine să o faci.”  În misiunea Always de a susține profesorii și accesul la educaţie de calitate pentru copiii din zonele vulnerabile, s-a alăturat și Andreea Berecleanu, care spune că: „Mulți profesori m-au inspirat și mi-au rămas dragi. Până și profesorul de matematică, deși nu suportam materia. Datorită lui și dragului cu care preda, stăteam și după ore ca să pricep ce nu-mi ieșea din prima la ora de curs. Am o amintire, care acum îmi este tare dragă, dar atunci a fost percepută ca o înfrângere și o mare lovitură. Eram în gimnaziu, aveam o temă de facut și eu uitasem, omisesem sau pur și simplu nu avusesem chef să o fac. Nu-mi stătea în obicei, doar că relația mea cu matematica nu implica prea mult atașament. Domnul profesor a întrebat cine nu și-a facut tema. Nu am recunoscut, nu am ridicat mâna nici măcar să prezint o scuză. A ales arbitrar un nume din catalog. S-a nimerit să fie al meu. Mi-a spus să rezolv tema pentru acasă, la tablă. Nu am știut, iar el și-a dat seama că am mințit. Mi-a dat nota 2. Daca nu mințeam, luam 4. A fost o lecție de viață, nu doar o luptă să reușesc să trec materia. Dupa ce m-a iertat și i-am câștigat încrederea, am învățat mai mult și chiar am reușit să trec examenele cu note foarte mari.” Și cum vocile tuturor generațiilor trebuie ascultate, Eva, fiica Andreei Berecleanu, ne-a povestit despre profesorul care îi dă încredere în sine: „Profesorul meu preferat este domnul profesor de limba engleză. Nu doar pentru felul în care predă, dar și pentru că eu iubesc materia. Are un mod de a ne învăța, astfel încât să ne placă atunci când lucrăm. Aș vrea să îi mulțumesc, pentru că datorită lui îmi place și mai mult limba engleză, nu doar fonetic, dar și cultura, mentalitatea britanică, dincolo de gramatică și compoziție. Îmi place să vorbesc cu domnul profesor și în pauze, în afara orelor, când îl întâlnesc pe holurile școlii.” Anca Serea, și-a amintit cu drag de anii de școală și ne-a spus câteva cuvinte: „Profesoara mea dragă a fost doamna de limba română din liceu. O prezență elegantă care, cu mult calm și tact, mi-a dat mereu încredere în mine și în forțele mele. Învățam de dragul ei și, deși părea tare serioasă și severă, a reușit sa ne insufle dragostea pentru lectură și respectul față de sine. Cele mai dragi amintiri sunt cele legate de momentele în care ne lăuda temele, iar eu plecam fericită de la școală.” Și cum pasiunea pentru școală se moștenește, Sarah, fiica Ancăi, ne-a spus că: „Profesoara mea preferată este doamna profesoară de religie. Este specială pentru că e blândă, caldă și amuzantă. Ne povestește multe lucruri interesante și nu mă plictisesc niciodată la ora ei!”Nicole Cherry și-a dorit să îi transmită un mesaj unei persoane deosebite: „Doamna dirigintă din liceu mi-a rămas cea mai dragă. M-a ambiționat la fiecare examen să obțin rezultate mari, iar astăzi am, datorită ei, atestatul în actorie. Vreau să-i mulțumesc pentru sfaturile pe care mi le-a oferit și pentru toată înțelegerea pe care mi-a acordat-o în cei patru ani de liceu.” Bianca Adam ne-a spus că ea a avut ceva de învățat de la fiecare profesor și ne-a povestit că: „Cel mai mult m-a marcat doamna profesoară de tehnologie. Am apreciat foarte mult că investea timp în a ne cunoaște pe fiecare și lucra individual cu noi. Nici pe domnul profesor de geografie nu am cum să-l uit. Îmi amintesc perfect surpriza pe care i-a facut-o unei colege care își serba ziua. A renunțat la ora din ziua respectivă și ne-a dus pe toți într-o drumeție la Bușteni. Pe lângă faptul că mi-am format cunoștințele pe care le am acum datorită lor, am învățat și că minciuna are picioare scurte și că niciun câine nu mănâncă temele în realitate. Un lucru pe care l-am apreciat întodeauna la profesorii mei a fost că nu așteaptă mulțumiri din partea elevilor și admir faptul că își fac meseria din pasiune.”Fie că vorbim despre profesorul blând de istorie sau despre doamna dirigintă din liceu, cu toții avem în suflet un profesor de care ne aducem aminte cu drag. Hai să susținem „Profesorii încrederii” și să sprijinim tinerii în drumul lor spre succes! Cumpără pachetele promoționale Always Duo în perioada 1 februarie – 31 martie, iar Always va dona către organizația Teach for Romania 1,5% din valoarea produselor vândute, pentru ca 3 profesori să fie susținuti timp de doi ani, în eforturile lor de a asigura educație de calitate copiilor din zone vulnerabile.

Tu ce aștepți ca să-ți vizitezi părinții?

Suntem ocupați, știu. Zilele noastre se duc pe orele petrecute peste program, pe oamenii neimportanți, pe nimic. Și părinții unde sunt în toată povestea asta?

6 motive pentru care îți iubești sora mai mică

Surorile mai mici pot fi enervante. Însă, indiferent de cât de enervante sunt, acestea își văd surorile mai mari ca pe niște modele în viața lor. Și, dacă ai o soră mai mică, știi deja că o iubești indiferent de orice s-ar întâmpla.

Cum recunoşti un copil cu ADHD?

În condiţiile în care tot mai multe cazuri de ADHD sunt fals diagnosticate, trebuie să ştii cum recunoşti un copil cu ADHD. Psihologii avertizează că nu este boala copilului obraznic!

Joaca-te creativ alături de copilul tău

Orice idee nouă, creatie nouă (fie că se manifestă în artă, poezie, muzică sau știintă) care este pur și simplu ALTFEL, care iese din tiparele cotidianului, care revolutionează un domeniu și/sau care duce la PROGRES este o considerat ceva creativ.

Timiditatea copiilor - o problema de comportament sau nu?

„Ultimul lucru la care se gandesc părintii cand așteaptă nașterea copilului lor este să se întrebe dacă e sau nu timid” spune psihologul american Philip  G. Zimbardo. Cand dăm naștere unui copil numărăm degetele, ne uităm să vedem dacă are doi ochi, două maini, două picioare și începem viata de părinte. De obicei, părintii așteaptă pană cand apar unele probleme de comportament, iar copilul simte un disconfort  foarte mare  (îi este dificil să se adapteze într-un mediu nou, nu-și poate face prieteni, are dificultăti școlare).Dacă pentru oamenii de știintă timiditatea este un fenomen fascinant, pentru că reprezintă centrul ideii de OM, pentru că este locul principal în care oamenii iau contact unii cu ceilalti și reușesc în acest efort sau nu pentru a deveni fiinte sociale, pentru persoanele timide/copiii timizi, „închisoarea tăcută”  a timiditătii poate fi un coșmar.S-ar putea ca o persoană non-timidă să se întrebe cum e în lumea unei persoane timide, cum e să fii timid. Persoanele timide se pot întreba dacă toti cei timizi experimenteză, simt același lucru atunci cand „becul rosu”  se aprinde. Răspunsul pentru a doua întrebare este și „da” și „nu”. Unele persoane timide pot fi doar ezitante și nesigure în relatia cu celălalt, altele pot fi doar ușor jenate. Despre unii „timizi” abia dacă se poate spune că sunt cu adevărat „timizi”. Dar la extremă este frica intensă de oameni care poate tine  persoana timida departe de orice contact social.Te întrebi cum recunoști un copil timid la școală, dar și acasă, în același timp? Se pare că există cateva caracteristici: copilul poate fi conformist, supus, poate avea  vocea stinsă, poate vorbi putin, rareori împărtașește idei/probleme cu ceilalti, chiar cu fratii săi, sau cu părintii, roșește foarte ușor, arareori stabilește interactiuni cu ceilalti, il poti regăsi undeva jucandu-se singur, retras, izolat de grup, cu care îi va fi greu să se joace, te poate privi rar în ochi atunci cand vorbește cu tine.  Cei mai mari pot prefera cărtile și statul în casă în locul ieșitului cu prietenii.Se poate spune despre timiditate că este o „atitudine mentală” care predispune persoanele să fie extrem de preocupate de evenimentele sociale (din partea celorlalti) și, astfel, dezvoltă o sensibilitate la cel mai mic semn de respingere. De fapt, cheia ar putea fi „dificultatea de a comunica cu ceilalti”.Atunci, întrebarea firească ce se pune este „Care sunt  posibile cauze ale timiditătii?”, ce anume determină o anumită persoană, un anumit copil să fie „timid”?Trebuie să știi că timiditatea are și o componentă genetică, pentru că temperamentul bebelușului  îl poate predispune să reactioneze într-un fel sau altul la situatii noi, dar are și o componentă care derivă din mediu, pentru că mediul este responsabil de modelarea caracterului copilului. Una dintre posibilele cauze ar putea fi așteptările prea mari ale părintilor. Dată fiind natura competitivă a societătii în care trăim, este dificil din partea unor părinti să nu aibă așteptări înalte de la propriul copil, acesta devenind cel mai vizibil simbol al părintilor lui. Atunci cand așteptările părintilor sunt prea mari, copiii sunt programati, din start, la eșec. Așteptările trebuie să fie în concordantă cu varsta copilului, dar și cu abilitătile lui, cu ceea ce realmente poate face copilul. Copiii ai căror părinti au așteptări prea mari vor internaliza aceste aștetări și și le vor impune sieși, devenind adulti perfectioniști și care nu vor avea curajul să încerce lucruri noi, pentru că, „dacă nu fac ceva perfect, mai bine nu-l mai fac deloc.”O recomandare...cheia succesului este practica, astfel că lasă copilul SĂ ÎNCERCE, SĂ FACĂ! O altă posibilă cauză poate fi dragostea conditionată.  Cand părintii asociază dragostea lor cu  succesul/performanta copilului, în mintea celui din urmă se dezvoltă ideea „sunt bun doar în măsura în care am succes”. Auzim des „Dacă nu ești cuminte, nu te mai iubesc!”.Am putea crede că dacă așteptările prea mari din partea părintilor pot reprezenta o posibilă cauză a timiditătii, atunci așteptările prea scăzute ale părintilor nu pot avea un astfel de efect. Fals! Așteptările prea scăzute din partea părintilor sunt la fel de „dăunătoare” ca și așteptările prea mari, pentru că extremele au același efect și sunt dăunătoare în aceeași măsură. Un copil de 2 ani are nevoie să fie îmbrăcat de către părintii lui, dar la unul de 6 ani acest lucru nu mai poate fi considerat acceptabil.Pentru a se simti independent, un copil are nevoie să creadă că are alternative și le poate face, realiza. Părintii sunt văzuti ca experti de către copii, iar dacă unul dintre părinti crede că propriul copil nu se poate pieptăna, încălta, spăla pe dinti etc, atunci acel copil va internaliza punctul de vedere al părintelui (și chiar nu va putea).Și dacă lucrurile stau așa, cum putem preveni timiditatea copiilor, știut fiind faptul că un copil timid va fi un adult timid, iar „neputintele” lui de acum, dificultătile pe care le are acum le va avea și cand va crește, cand va deveni adult, doar că vor fi la alt nivel (nu-și va face prieteni la locul de muncă, va fi supus, nu-și va putea cere drepturile, nu-și va putea infrunta vreun coleg sau propriul șef. Iar de aici derivă alte probleme).Îti recomand să atingi, mangai  copilul, bebelușul, pentru că studiile arată că acei copii ai căror mame au răspuns la nevoile emotionale ale copiilor au dezvoltat ceea ce, știintific, se numește „atașament securizant” (Bowly – „Teoria atașamentului”). Îi poti vorbi bebelulușului,  copilulului.  Chiar dacă un copil e prea mic pentru a întelege limbajul, vorbind, povestind, cantand il va ajuta să-și „seteze” un „program social in mișcare”(Ph. Zimbardo).Cand mai crește putin, ajută-l să-și înteleagă și să-și exprime emotiile, să vorbească despre ele. Acest aspect este foarte important pentru dezvoltarea inteligentei emotionale. Iubește-ti copilul neconditionat. Dar, cu toată dragostea și întelegerea, stabilește foarte clar limite și disciplinează pozitiv. Dacă nu vei fi acum în stare să impui limite ferme unui copil de 3-4 ani, mă întreb cum se va întampla acest lucru cand copilul va avea 15 ani. Învată-l să fie tolerant cu sine și cu ceilalti. Acest spect este parte importantă din inteligenta emotională, de asemenea. Și tot acest lucru facilitează interactiunea dintre copii și își pot face mai ușor prieteni (ceea ce crește, inerent, increderea în sine și imbunătătește imaginea de sine).Construiește-i  încrederea în sine și în ceilalti oameni. Copiii au încredere dacă sunt investiti cu încredere. Au încredere în oameni doar cand li s-a acordat încredere și au învătat această lectie. Dă dovadă că ai încredere în copilul tău, iar el va fi capabil să aibă, la randul său, încredere în sine și în ceilalti.Acordă-i atentie copilului, lasă copilul să înteleagă că este important și pretios pentru dumneavoastră (deși unii copii par a  avea nevoie 110% din atentia noastră)... pană la urmă, chiar este important și pretios pentru noi! Conceptul de „încredere în sine” pare unul larg și greu de „contabilizat”, de cuantificat. Cum anume fac să cresc încrederea în sine a copilului meu? Așa cum spuneam mai devreme, învată-l lectia încrederii, fă-l responsabil. Cand e micut, fă-l responsabil de lucruri mărunte (poate de animălulul lui de pluș, poate de păpușa preferată etc). Oferă-i atentie, adică ascultă-l atunci cand are ceva de spus, ascultă-l cu atentie și dă-i un răspuns. Iubește-l, iubește-l, iubește-l! În toată această iubire, pune limite clare și ferme. Indiferent de varstă, că e mic sau că e mare, scoate în evidentă punctele tari ale copilului (un exemplu ar fi să-l lauzi, pur și simpul, în fata prietenilor și să spui ce lucruri extraordinare poate el să facă, sau cat e de bun în X lucru. Copilul se va simti grozav!) și încurajează-l în permanentă! Încurajeză-l să încerce ceva nou ori de cate ori are ocazia, sau fii tu primul care dă tonul. Nu compara merele cu perele, cu alte cuvinte, nu-l compara cu niciun alt copil, pentru că frumusetea Universului este că suntem unici, iar situatiile de viată sunt particulare, astfel că o comparatie cu un alt copil nu este deloc justă.Te poti juca cu anumalele de pluș, îi poti construi o poveste în care să-l înveti să-și recunoască emotiile și să recunoască și emotiile celorlalti. Timiditatea poate fi invinsă, astfel că iti recomand să fii atat antrenorul, cat și coechipierul copilului tău în acest drum! Articol realizat cu ajutorul Mirelei Tiganas - Psiholog clinician specialist; Psihoterapeut.

Crizele de furie și managementul lor

Vulcanii sunt un fenomen natural spectaculos, dar la fel de periculos. Ne place și găsim absolut încantător spectacolul pe care un vulcan îl face atunci cand erupe. Elementul surpriză ne tine cu inima stransă și cu sufletul la gură.

"Îmi iubesc copilul, dar simt că-mi răpește cei mai frumoși ani ai tinereții"

Știu că ceea ce am să vă scriu în continuare o să mă facă să par un monstru în ochii unora dintre voi, dar cum nu am cu cine să discut despre sentimentele mele, mă gândesc că poate mai e cineva printre voi care gândește la fel ca mine și aș vrea să știu ce ați făcut în situația asta. Am aproape 28 de ani și sunt căsătorită de șapte ani. Avem împreună un copil de patru ani, o fetiță minunată, un copil bun dar foarte solicitant. De curând am rămas din nou...

Poveste adevărată: "Sunt îndrăgostită, dar el nu face nicio mișcare, cum să-l provoc?"

Relația noastră – dacă pot s-o numesc așa – a început pe Internet, sub formă de discuții pe un forum tematic. Am tot conversat mai bine de un an, timp în care el era deja într-o relație de mai mulți ani.

Horoscopul zilelor de Paşte: Află ce surprize îţi rezervă astrele!

Astrele ne promit un Paşte de neuitat, cu răsturnări neaşteptate de situaţie. Fie că-l petreci la munte cu prietenii, acasă alături de familie sau într-o escapadă romantică cu iubitul tău, fii pe fază, căci nu totul va decurge conform planurilor tale.

Paranormal: "Mama mă bântuie pentru că a murit fără lumânare"

Mama a murit de mai bine de un an şi tot de atunci se întâmplă lucruri ciudate în viaţa mea. La intervale diverse de timp îmi apare în vis spunându-mi să aprind lumina.

Horoscop: Cât de misogin e, în funcţie de zodia lui

Unii bărbaţi au încă răbufniri de misoginism. Răbufnirile depind şi de semnul zodiacal. În timp ce unele zodii sunt orientate către o gândire inovatoare, altele nu se pot dezlipi de conceptele tradiţionale. E important să afli cât de misogin e iubitul tău, mai ales dacă doriţi să vă întemeiaţi o familie.

Paranormal: Blestemul care mi-a paralizat fiul

Toate mamele ştiu că blestemul părinţilor e cel mai grav pentru că se împlineşte, spun oamenii. Asta n-a împiedicat-o pe mama să mă blesteme şi să-mi distrugă viaţa pentru faptul că i-am nesocotit ultima dorinţă. Aceea de a o duce la groapă din casa ei.

Rutina in viata de cuplu

Se spune ca rutina ucide dragostea. Asa sa fie? Dar daca tocmai rutina vietii in doi este ceea ce face ca un cuplu sa se sudeze cu adevarat?

Tacerea in familie – prieten sau dusman?

Uneori tacem pentru ca nu avem o parere, pentru ca nu avem ce sa spunem, alteori pentru ca nu putem spune ce am avea de spus. In alte situatii, tacerea este o modalitate de a asculta ce spun ceilalti sau de a reflecta. Sunt multe feluri de taceri, unele placute, altele stanjenitoare, unele care ascund sau altele care linistesc.

Cand cuvintele nu sunt suficiente ...

Incercam sa discutam astazi despre diferite moduri de exprimare si comunicare a afectelor si emotiilor. Vom lua in considerare in special copiii si adolescentii fara insa a exclude adultii care ii inconjoara si care le sunt model.

Copilul meu refuza sa manance

Copilul refuza sa manance, sa faca teme, sa mearga la gradinita, nu accepta sa mearga la medic, se opune din rasputeri la tot felul de actiuni si activitati, iar parintele se intreaba: "Ce sa fac ca sa-l conving?", "Cum sa-l pacalesc?"

Divortul adultilor – un secret pentru copii?

Desi se discuta mult despre divort si despre modul in care il resimt partenerii, copiii lor si ale rude, despre decizia de separare atunci cand viata nu mai este posibila impreuna, uneori apare o problema delicata.
Pagina: