Facebook Twitter Comenteaza

Manuela Paraipan

In Liban am ajuns pentru prima data in 2003. Eram studenta pe vremea aceea si am venit sa fac cercetare si un scurt stagiu in Beirut. Politica interna m-a fascinat de la bun inceput, asa ca am facut tot posibilul sa revin cat am putut de des.

Citind carti, cunoscand istoria tarii, urmarind presa, se poate invata mult, dar fara contactul cu societatea nu reusesti sa ai o imagine de ansamblu.

Am avut si prejudecati si poate in topul celor mai haioase este faptul ca ma asteptam sa vad pe strada multi barbati purtand mustata a la Saddam Hussein. Am vazut cativa, dar nici vorba de o majoritate.

In prima saptamana, tin minte ca ma rataceam constant. Bine, nu a fost o tragedie, pentru ca, o data ce intrebam, ajungeam pe calea cea buna, dar recunosc ca mi-a placut sa descopar cartierele de una singura. Hoinaritul pe strazi imi face si astazi placere, desi timpul liber este limitat.

Mi-ar placea sa pot calatori mai mult in Orient, de fapt, mi-as dori sa locuiesc o vreme aici, dar in viata facem ceea ce putem, in cea mai mare parte a timpului, si mai putin ceea ce ne dorim. Oricum, speranta moare ultima.

Prima zi
Intotdeauna sau mai intotdeauna cand calatoresc in
Plimbari de duminica
Fiind duminica, am hotarat sa merg sa vizitez
Moment Matrix
Intre intalniri, m-am trezit astazi cu o fereastra de trei ore
Limonada rece de duminica
Dupa micul dejun de la City Cafe si dupa inerenta
O mini vacanta in mijlocul saptamanii
Miercuri am plecat din Beirut
Abracadabra! Ce n-as da sa functioneze...
Inainte de a ajunge in Beirut, am fost invitata la
Intalnire cu un american
Stii ce imi place foarte tare? Atunci cand trebuie sa ma intalnesc cu
Observatii...
Stii ce nu am vazut prea mult pe aici? Cupluri
Vedere din Baalbeck
Dupa o planificare atenta a timpului liber
La pas prin Shatila
La o ora la care traficul este infernal in Beirut, am
Hazardul
Fara sa stiu de ce, m-am trezit de dimineata cu un chef nebun sa
O lectie de viata
La invitatia Dr. Kamel Mohanna, directorul Asociatiei Amel