O lectie de viata


La invitatia Dr. Kamel Mohanna, directorul Asociatiei Amel (www.amel.org.lb), am vizitat centrul medical din Khiam, Tyr, Bazourieh si alte cateva puncte medicale din satele apropiate.
La invitatia Dr. Kamel Mohanna, directorul Asociatiei Amel (www.amel.org.lb), am vizitat centrul medical din Khiam, Tyr, Bazourieh si alte cateva puncte medicale din satele apropiate.

Intr-o tara in care diviziunea pe linie religioasa este, uneori, mai importanta decat nationalitatea, o organizatie non profit care lucreaza pentru binele tuturor este un fapt mai rar intalnit.

Am ramas placut impresionata de primirea facuta de oamenii dintr-un sat druz, care au acceptat sa discute deschis, cu mine si cu ceilalti, despre problemele lor. Era si primarul satului prezent si nu s-a lasat convins de faptul ca avem un program de respectat, si ca nu putem zabovi foarte mult intr-un singur loc, asa ca am acceptat invitatia la o cafea, la casa dansului.

Problemele din acel sat sunt general valabile pentru o mare parte din tara. Lipsa investitiilor locale sau din afara si o administratie deseori corupta si/sau totalmente ineficienta ii lasa pe oameni la mana naturii, pentru ca sunt un sat de agricultori. Neavand un venit lunar sigur, cei mai multi din sat nu isi permit sa mearga la spitalul din cel mai apropiat oras, aflat la cativa zeci de kilometri. Serviciile oferite de Asociatia Amel, unele - in mod gratuit si altele - pentru o suma simbolica, sunt singura lor sansa la o viata mai sanatoasa.

Indiferent de loc, tara sau continent, lipsurile financiare ne influenteaza viata. De fapt, ne limiteaza potentialul, ca indivizi liberi si ne transforma in niste roboti, pentru care televizorul, de cele mai multe ori, o carte, o revista sau internetul, in cazurile mai fericite, reprezinta unica evadare din realitatea apasatoare a existentei dusa de la o luna, la alta, de la un an, la altul, bifand efemere bucurii ca mari succese.

Ma uitam la fetele oamenilor care asteptau in fata dispensarului si ma intrebam ce visuri au, ce asteptari de la viata, de la ei insisi, de la societate.
In mare parte, am aflat ceea ce ma asteptam sa aflu. Isi doresc sanatate si o viata mai decenta.

Daca pentru cei privilegiati o viata decenta inseamna masina cu sofer la scara, masa in fiecare zi a saptamanii la restaurant, vacanta pe Riviera Franceza, vara, si iarna, in Gstadd, sau, daca nu, macar la Milano sau Londra, odrasle trimise la gradinite, mai apoi la scoli si universitati particulare, aparitii in media, afaceri de succes, o cariera politica sau in diplomatie, sotii mai tinere, frumoase si mereu elegante, prieteni in casele regale, in institutele din Washington DC si Bruxelles, costume Armani, pentru cei mai multi, o viata decenta inseamna un salariu mai bun, o masina, scuter sau motocicleta, sau, daca nu, macar un autobuz cu aer conditionat pe timp de vara, o locuinta amenajata cu bun gust, preferabil a noastra, dar astazi sa fii proprietar este aproape un lux, asa ca ne multumim si cu o chirie pe care sa ne-o permitem, fara sa ducem bugetul lunar la cote de avarie, visand la un apartament de doua, trei camere, sau o casa in afara nebuniei din oras, o familie si la acele clipe, care, luate impreuna, intr-o viata de om, devin ore, zile, saptamani, luni, si, in cazurile rare, chiar ani de bucurie...

E adevarata vorba din batrani, ca daca ai sanatate, atunci exista o sansa ca visele pe care le avem astazi, sa le transformam in realitatea de maine, poimaine, sau, daca nu in realitatea vietii noastre, atunci in cea a copiilor nostri.
Daca avem incredere in noi si facem tot ceea ce ne sta in putinta sa facem, inseamna ca am atins telul pentru care am fost lasati aici. Rezultatul este important, dar mai important si mai bogat in semnificatie este drumul parcurs si ceea ce invatam despre noi si de la ceilalti.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (3)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Manuela pe 12 Mai 2008, 23:24
    raspuns

    Marcel&Ana: Va multumesc frumos amandurora pt feedback. Marcel, proiectul acesta s-a incheiat.

    0
    0

  • Ana pe 12 Mai 2008, 18:06
    bravo !

    Mi-ai trezit amintiri frumoase scriind despre locuri pe care si eu le-am vizitat cu un an in urma....si tare imi doresc sa le revad...Multumesc si numai bine !

    0
    0

  • Marcel pe 11 Mai 2008, 14:33
    Felicitari !

    Am gasit "jurnalul" tau azi(10.05) si am citit toate articolele.Incantat ! Imi place modul in care prezinti cele vazute,ai talent.Din pacate,razboiul reizbucnit cred ca a intrerupt vizita ta.Am sa revin,poate ai amintiri nepublicate(am pus jurnalul la 'favorite'.

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod