De ce cad mai des persoanele în vârstă. Ce probleme de sănătate se pot ascunde în spatele lor

Căderile sunt una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate la vârste înaintate și, deși uneori sunt privite ca un simplu accident, ele au adesea cauze mai profunde. O persoană poate cădea din cauza unei trepte, a unui covor sau a unei suprafețe alunecoase, dar riscul crește atunci când se adaugă pierderea forței musculare, problemele de echilibru, vederea mai slabă, anumite medicamente sau boli cronice.

Organizația Mondială a Sănătății consideră că vârsta înaintată este unul dintre principalii factori de risc pentru căderi și pentru complicațiile acestora. Odată cu îmbătrânirea, organismul pierde treptat din rezervele care îl ajută să se redreseze rapid atunci când se dezechilibrează.

Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre faptul că „bătrânii sunt mai neatenți”. De cele mai multe ori, există o combinație de factori fizici, medicali și de mediu.

Mușchii mai slabi înseamnă mai puțină stabilitate

Unul dintre cele mai importante motive este pierderea treptată a masei și forței musculare.

După 40-50 de ani, masa musculară începe să scadă treptat, iar după 60-70 de ani acest proces poate deveni mai evident, mai ales dacă persoana este sedentară.

Picioarele mai slabe înseamnă că organismul reacționează mai greu atunci când apare un dezechilibru. O persoană tânără poate face rapid un pas în lateral și se poate redresa. O persoană în vârstă cu musculatură slabă poate să nu mai aibă aceeași viteză de reacție.

De aceea, exercițiile de forță sunt importante nu doar pentru aspectul fizic, ci și pentru prevenirea căderilor.

Echilibrul se poate deteriora odată cu vârsta

Menținerea echilibrului depinde de mai multe sisteme care lucrează simultan: creierul, urechea internă, vederea, nervii și mușchii.

Dacă unul dintre aceste sisteme funcționează mai slab, riscul de cădere crește.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, reacțiile pot deveni mai lente, iar corpul poate avea nevoie de mai mult timp pentru a corecta o mișcare greșită.

Aceasta este una dintre explicațiile pentru care o simplă întoarcere bruscă, ridicarea rapidă din pat sau mersul pe o suprafață denivelată pot deveni mai dificile.

Vederea slabă poate transforma obstacolele mici în pericole reale

Vederea este esențială pentru orientare.

Cataracta, degenerescența maculară, glaucomul sau pur și simplu ochelarii nepotriviți pot face ca pragurile, treptele, cablurile sau diferențele de nivel să fie observate prea târziu.

Problemele sunt și mai evidente noaptea sau în încăperi slab iluminate.

Uneori, o persoană în vârstă nu cade pentru că nu are echilibru, ci pentru că nu vede bine obstacolul din față.

De aceea, controalele oftalmologice regulate și iluminarea bună a locuinței sunt măsuri simple, dar foarte importante.

Urechea internă joacă un rol major

Urechea nu este responsabilă doar pentru auz.

În urechea internă se află sistemul vestibular, implicat în menținerea echilibrului.

Afecțiunile vestibulare, amețeala și vertijul pot crește considerabil riscul de cădere.

Dacă o persoană spune frecvent că „se învârte camera”, că se simte instabilă sau că trebuie să se țină de mobilă atunci când merge, problema nu trebuie pusă automat pe seama vârstei.

Poate exista o cauză medicală care merită investigată.

Tensiunea poate scădea atunci când persoana se ridică

Un motiv foarte frecvent de amețeală la persoanele în vârstă este hipotensiunea ortostatică.

Aceasta apare atunci când tensiunea arterială scade brusc după ridicarea din pat sau de pe scaun.

Persoana poate vedea negru în fața ochilor, poate simți că îi fuge pământul de sub picioare sau poate chiar leșina.

Fenomenul poate fi favorizat de deshidratare, anumite medicamente pentru tensiune, boli cardiovasculare sau alte afecțiuni.

Ridicarea lentă, hidratarea adecvată și reevaluarea tratamentului de către medic pot fi utile.

Medicamentele pot crește riscul de cădere

Este unul dintre cei mai importanți factori și unul dintre cei mai ușor de trecut cu vederea.

Unele medicamente pot provoca somnolență, amețeli, scăderea tensiunii sau încetinirea reacțiilor.

Riscul poate fi mai mare în cazul sedativelor, somniferelor, unor antidepresive, medicamentelor pentru tensiune sau anumitor tratamente care afectează sistemul nervos.

Problema se complică atunci când o persoană ia multe medicamente simultan.

Acest lucru nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt.

Diabetul poate contribui și el

Persoanele cu diabet pot avea un risc mai mare de cădere din mai multe motive.

Neuropatia diabetică poate reduce sensibilitatea la nivelul picioarelor, ceea ce face mersul mai nesigur. Hipoglicemia poate provoca amețeală, slăbiciune, confuzie sau pierderea stării de conștiență.

În plus, diabetul poate fi asociat cu probleme de vedere și boli cardiovasculare.

Toate aceste lucruri se pot combina și pot face mersul mai dificil.

Problemele neurologice cresc riscul

Boala Parkinson, accidentul vascular cerebral, neuropatiile, demența și alte afecțiuni neurologice pot afecta mersul, echilibrul și viteza de reacție.

În boala Parkinson, de exemplu, pașii pot deveni mai mici și mai nesiguri, iar întoarcerile pot fi dificile.

După un accident vascular cerebral, o parte a corpului poate rămâne mai slabă.

În demență, persoana poate aprecia greșit distanțele sau obstacolele și poate uita să folosească bastonul ori cadrul.

Căderile repetate pot fi uneori unul dintre primele semne că există o problemă neurologică ce trebuie investigată.

Artrita și durerile articulare schimbă mersul

Durerea de genunchi, șold sau coloană poate determina persoana să pășească diferit pentru a evita durerea.

Acest mers compensator poate reduce stabilitatea.

În plus, rigiditatea articulațiilor poate face dificilă ridicarea piciorului suficient de sus pentru a trece peste o bordură sau un prag.

Când durerea duce și la reducerea mișcării, mușchii se slăbesc, iar riscul de cădere poate crește și mai mult.

Picioarele și încălțămintea contează mai mult decât pare

Pantofii prea largi, papucii fără susținere, tălpile foarte alunecoase sau încălțămintea cu toc pot deveni factori de risc.

La fel, durerile de picioare, monturile sau deformările degetelor pot modifica mersul.

În casă, multe persoane în vârstă preferă papuci foarte comozi, dar dacă aceștia ies ușor din picior sau alunecă, pot deveni periculoși.

Încălțămintea stabilă, care fixează bine piciorul și are talpă aderentă, este de obicei mai sigură.

Casa poate fi plină de capcane

Foarte multe căderi se produc în propria locuință.

Covoarele care alunecă, cablurile, obiectele lăsate pe jos, pragurile, scările fără balustradă și podelele ude pot transforma o casă familiară într-un mediu periculos.

Baia este una dintre zonele cu risc ridicat.

Apa, gresia alunecoasă și mișcările necesare pentru intrarea sau ieșirea din cadă pot crea probleme.

Barele de sprijin, covorașele antiderapante și un scaun pentru duș pot reduce riscul la persoanele cu mobilitate redusă.

Noaptea, riscul poate fi mai mare

Ridicarea din pat pentru a merge la baie este un moment clasic în care se produc căderi.

Persoana este somnoroasă, lumina este slabă, tensiunea poate scădea după ridicare, iar orientarea este mai dificilă.

O lumină de veghe pe traseul dintre dormitor și baie poate fi surprinzător de utilă.

La fel de important este ca traseul să fie liber de obiecte și covoare instabile.

Frica de cădere poate duce la și mai multe căderi

Pare paradoxal, dar după o cădere multe persoane încep să evite mișcarea.

Le este teamă să mai iasă din casă, să urce scările sau să meargă singure.

Problema este că reducerea activității duce la pierderea și mai mare a forței musculare și a echilibrului.

Astfel apare un cerc vicios: persoana cade, devine speriată, se mișcă mai puțin, se slăbește și riscul de a cădea din nou crește.

Recuperarea încrederii și reluarea mișcării într-un mod sigur sunt foarte importante.

De ce o cădere este mai periculoasă după 65-70 de ani

O cădere care la 30 de ani se termină cu o vânătaie poate avea consecințe mult mai serioase la 75 sau 80 de ani.

Oasele pot fi mai fragile, iar osteoporoza crește riscul de fractură.

Fracturile de șold sunt printre cele mai serioase complicații.

Ele pot necesita operație și o perioadă lungă de recuperare și pot duce la pierderea independenței.

Din acest motiv, prevenirea căderilor este una dintre cele mai importante măsuri pentru menținerea autonomiei la vârste înaintate.

Osteoporoza nu provoacă neapărat căderea, dar îi poate agrava consecințele

Este importantă această diferență.

Osteoporoza nu este în mod obișnuit motivul pentru care persoana se dezechilibrează, dar face ca oasele să se fractureze mai ușor atunci când căderea se produce.

De aceea, prevenirea fracturilor înseamnă atât reducerea riscului de cădere, cât și evaluarea sănătății osoase.

Pentru persoanele cu risc, medicul poate recomanda investigații pentru osteoporoză și, dacă este necesar, tratament.

Mișcarea este una dintre cele mai bune metode de prevenție

Persoanele în vârstă nu ar trebui protejate de căderi prin imobilizare.

Dimpotrivă, mișcarea adaptată capacității fiecăruia poate fi una dintre cele mai eficiente metode de prevenire.

Mersul pe jos ajută, dar pentru reducerea riscului de cădere sunt deosebit de importante exercițiile care antrenează forța și echilibrul.

Ridicările controlate de pe scaun, exercițiile pentru picioare și activitățile adaptate de fizioterapeut pot îmbunătăți stabilitatea.

Pentru persoanele fragile sau care au căzut deja, programul ar trebui stabilit în funcție de starea medicală și de mobilitate.

Bastonul nu este un semn de slăbiciune

Unele persoane refuză bastonul sau cadrul de mers pentru că simt că acestea le fac să pară „bătrâne”.

În realitate, un dispozitiv de sprijin folosit corect poate păstra independența.

Important este să fie ales și reglat corespunzător.

Un baston prea înalt, prea scurt sau folosit incorect poate chiar crește riscul de dezechilibru.

Un fizioterapeut poate arăta modul corect de utilizare.

Alimentația și hidratarea sunt și ele importante

Slăbiciunea nu este întotdeauna doar consecința vârstei.

Un aport insuficient de proteine și calorii poate contribui la pierderea masei musculare.

Deshidratarea poate produce amețeală, slăbiciune și scăderea tensiunii.

La vârste înaintate, senzația de sete poate fi mai puțin intensă, ceea ce face ca unele persoane să consume prea puține lichide.

De aceea, nutriția și hidratarea trebuie luate în calcul atunci când apar slăbiciune sau căderi repetate.

O cădere repetată nu trebuie considerată „normală pentru vârstă”

Una dintre cele mai importante idei este că o persoană care cade frecvent ar trebui evaluată medical.

Medicul poate verifica tensiunea în diferite poziții, vederea, auzul, forța musculară, mersul, echilibrul și tratamentele administrate.

În funcție de situație, pot fi necesare analize de sânge, evaluare neurologică, cardiologică sau alte investigații.

Uneori cauza este simplă și poate fi corectată.

Alteori, căderea este primul semnal al unei probleme care altfel ar fi trecut neobservată.

Când o cădere necesită ajutor medical urgent

După o cădere, nu trebuie presupus automat că totul este în regulă doar pentru că persoana se poate ridica.

Durerea severă, imposibilitatea de a sprijini piciorul, deformarea unui membru, pierderea stării de conștiență, confuzia, slăbiciunea bruscă sau dificultățile de vorbire necesită evaluare rapidă.

La fel, o lovitură la cap poate fi importantă, mai ales dacă persoana ia medicamente anticoagulante.

În situațiile în care există pierderea conștienței, suspiciune de accident vascular cerebral, traumatism sever sau alt pericol imediat, trebuie solicitat ajutor medical de urgență.

De ce cad mai des persoanele în vârstă?

Pentru că îmbătrânirea poate afecta simultan forța musculară, echilibrul, vederea, auzul, viteza de reacție și capacitatea organismului de a se adapta rapid la schimbări.

La acestea se pot adăuga bolile cronice, medicamentele și obstacolele din mediul înconjurător.

Dar căderile nu trebuie acceptate ca o consecință inevitabilă a îmbătrânirii.

O mare parte dintre factorii de risc pot fi identificați și, măcar parțial, corectați.

Uneori prevenția începe cu lucruri extrem de simple: mai multă lumină în casă, un covor fixat corect, o pereche de pantofi mai stabili sau revizuirea medicamentelor.

Alteori este nevoie de exerciții de forță, recuperare medicală ori tratarea unei afecțiuni.

Scopul nu este doar evitarea unei fracturi.