În pat cu dușmanul: Uneori putem fi victime, alteori ne transformăm în agresori

Într-un fel , agresivitatea este, până la un punct al evolutiei, o componentă inăscută a ființei umane, generată de lupta pentru conservarea speciei.  Imaginea ei poate fi comparată cu aceea a lui Ianus, zeul cu două fețe, una jovială si senină și alta crudă si amențătoare. Întrebuințată în  scopuri benefice, agresivitatea devine o energie pozitivă, care ne ajută în lupta pentru reușiută. Dacă o ignorăm sau o inăbușim se poate transforma într-o reacție distructivă care se exprimă mai ales prin forță.

S-a oprit si a izbucnit in plâns
Societatea contemporană se confruntă tot mai mult, în ultimele decenii, cu agresivitatea și violența. Formele de manifestare a comportamentului agresiv sunt tot mai diverse și nuanțate:  de la indiferență si agresiune verbală până la omucidere sau sinucidere, dar scopul lor este comun si anume distrugerea.
Stresul cotidian, competiția,nesiguranța locului de muncă, lipsa banilor, timiditatea etc sunt toți atațea factori care ne alimentează agresivitatea.

Cine nu a încercat niciodata să țipe la cineva sau cine nu a avut niciodata tentația de a lovi pe cineva? Toți suntem implicați uneori in situații mai mult sau mai puțin violente - uneori  fiind victime, iar  alteori  agresori.
Ioana P.  are 28 de ani si este medic stomatolog la o clinică privată din București.  De curând a obținut o bursă de studii la Londra, pentru o perioadă de 6 luni. Când i-a solicitat directorului clinicii sa-i apobe concediul fără plată a fost respinsă,  jignită si amenințată cu desfacerea contractului de muncă. După acest incident s-a simțit foarte umilită, dezamăgită, confuză, dar nu a mai avut curajul unei replici. Mai târziu, conducând mașina enervată, lovește usor un tânar de pe trotuar dupa ce abia a evitat accidentarea unui pieton ce traversa regulamentar. S-a oprit si a izbucnit in plans.
Exemplele de acest fel ar putea continua la nesfârșit. Fiecare din noi conștient sau nu tinde sa se debaraseze de aceste pulsiuni agresive cu tendință cumulativă. Nu rare sunt cazurile în care suntem agresivi cu cei apropiați, țipam fară motive intemeiate,  spargem , aruncăm sau lovim ceva etc.
Toate acestea sunt mai mult sau mai puțin pretexte pentru a scăpa de propria agresivitate care a depățit cu mult limita de toleranță.  Atunci solutia este de a “ataca” pentru a ne proteja.

Sex și agresivitate

Actul sexual poate fi considerat la originea sa , și ca o formă de descărcare a agresivității. Cu timpul, acest comportament a fost modelat cultural, pus sub controlul constiinței si al legilor socio-morale. Totuși prin forța sa extraordinară, comportamentul sexual poate imbrăca uneori nuanțe relativ violente, in care forța fizica se îmbina armonios cu tandrețea și gingășia.

În căsnicie lupta dintre sexe poate lua uneori accente dramatice, ca in cazul cuplului (Irina și Radu) care ne-a reținut atenția pentru acest subiect. Acum 7 ani s-au casătorit în ascuns. Ea avea 19 ani, terminase Facultatea de Drept și fusese repartizată la un tribunal militar.

Erau foarte tineri și indrăgostiți și păreau a fi cel mai fericit cuplul din lume. Treptat armonia dispare și personalitățile lor puternice încep să se confrunte. Irina dorea sa fie liberă, apreciată si respectată, dar și iubită si protejată.  Radu era foarte ocupat, profesia îi rapea tot timpul. Micile conflicte iau amploare, violența verbala e completată cu cea fizica. Odată s-a năpustit asupra ei cu cuțitul, iar ea s-a gândit să-l omoare cu o foarfecă. Frecvent  își măsurau forțele pentru a vedea cine este mai puternic. Radu nu mai suportă competiția si încearcă s-o supună complet pe Irina.  Explicația notorie era ca ea trebuie sa renunțe la independență, să lucreze mai puțin si să se concentreze mai mult pe activitățile domestice.  Constransă de situatie, mai ales de forța fizică, Irina se supune o perioadă, pentru ca în final dupa o tentativă de sinucidere, sa divorțeze.
Este evident ca Radu si Irina sunt doua structuri diferite de personalitate, care nu pot convețui împreuna. Mai mult lipsa de comunicare afectivă si sexuală (după cum ne mărturisește Irina) amplifică incompatibilitatea dintre cei doi, punându-i  într-o poziție de forța unul fața de altul. Faptul ca ea a fost obligată să se supună autoritații soțului a fost imposibil de suportat. Efortul de a-și reprima nemulțumirea s-a deplasat dincolo de limita firească si s-a intors asupra ei, transformându-se intr-o atitudine autodistuctivă. Dorea o schimbarea, dar prejudecățile izvorâte din educația primită în familie au intârziat ruperea acestei relații.

Mă puteţi găsi şi pe pagina de facebook.