Regizorul si scenaristul Mick Davis reuseste sa recreeze un univers de mult apus, dar atat de bogat din punct de vedere artistic. In rolul principal il vei putea admira pe Andy Garcia, care se achita de sarcina cu extrem de multa pasiune. In aceasta coproductie SUA - Franta - Germania - Italia - Romania - Marea Britanie ii vei mai putea vedea pe Elsa Zylberstein, Omid Djalili, Hippolyte Girardot, Eva Herzigova, Udo Kier. Nu lipsesc nici actorii romani, dar in roluri mici: Teodor Danetti (exceptional in rolul lui Auguste Renoir), Dorina Lazar, Irina Dinescu, Sandu Mihai Gruia, Dan Astilean, George Ivascu (pictorul Kisling), Oana Zavoranu (mama lui Modigliani), Andrei Boncea si Loredana Groza, care interpreteaza cantecul de inceput al filmului, "Ionel, Ionelule".
Povestea unui geniu...
Actiunea se petrece in Parisul anului 1919, dupa primul razboi mondial. Capitala debordeaza de pofta de viata, de pasiuni tumultuoase, de arta. Montparnasse avea sa fie de acum inainte locul intalnirii artei cu literatura. La cafeneaua "La Rotonde", se intalneau Picasso si Modigliani; intre ei exista rivalitatea a doua genii care se admirau si se respectau, rivalitate plina de aroganta intre Pablo Picasso, deja recunoscut, si Amedeo Modigliani, ale carui tablouri nu erau cautate in perioada razboiului.
Regizorul a declarat despre aceasta rivalitate dintre cele doua mari genii: "Am fost incitat inca de la inceput de rivalitatea dintre Modigliani si Picasso. Cu toate ca ador opera lui Picasso, in film am incercat mai mult sa surprind acest conflict care statea la baza relatiei dintre cei doi. Picasso, pe care il stim mai degraba catre sfarsitul vietii sale, nu este acelasi cu cel al anilor Montparnasse... Am dorit sa patrund si sa surprind viata artistilor din acea vreme, atmosfera si universul vietii lor, in contextul istoric de atunci. In inima Parisului, dupa primul razboi mondial, mai cu seama in zona "La Rotonde", se intampla totul. Cand spun asta, ma refer in primul rand la prezenta artistilor si scriitorilor ca: Modigliani, Picasso, Cocteau, Jacob, Soutine, Utrillo, Stein, Apollinaire, Rivera... Va imaginati? Toti acesti imensi artisti reuniti nu numai in aceeasi tara sau acelasi oras, ci chiar in aceeasi cafenea!"
Frumoasa Jeanne Hebuterne se indragosteste de Modigliani. Tatal ei, catolic fervent, condamna legatura fiicei sale cu pictorul evreu. Copilul nascut din dragostea celor doi, o fetita, este trimis la o manastire, spre a fi crescut de maicute. Devorata de dragostea pe care i-o poarta, Jeanne ii ramane fidela pictorului, pana la sacrificiul suprem.
In acelasi timp, Parisul se pregateste pentru concursul anului. Castigatorul urma sa primeasca o suma frumoasa de bani si avea perspectiva unei cariere prestigioase. Nici Picasso, nici Modigliani nu ar fi acceptat vreodata sa concureze, considerand sub demnitatea unor artisti de renume participarea la aceasta competitie.
Disperat, Modigliani incearca sa faca rost de bani pentru a-si recastiga copilul. Beat si drogat, Modigliani se inscrie in competitie, alaturi de alti pictori. Picasso il urmeaza, iar Parisul priveste cu frenezie competitia dintre cei doi mari artisti ai vremii. Pe buzele tuturor staruie aceeasi intrebare: "Cine va castiga?". Modigliani spera ca va crea o capodopera si stie ca, in noaptea dinaintea competitiei, fiecare artist va fi inarmat cu aceeasi dorinta...
Sursa de inspiratie a lui Picasso, pentru crearea operei sale, va fi sotia sa, Olga, iar pentru Modigliani, Jeanne. Rivalitatea dintre cei doi este impresionanta si dramatica.
Este o poveste dureros de frumoasa, cu o imagine de exceptie si o coloana sonora interesanta, pe care se integreaza extrem de bine Edith Piaf (in ciuda nesincronizarii de timp...) si un Ave Maria in varianta moderna, cantata de un rapper francez. Regizorul Mick Davis a precizat in cadrul conferintei de presa organizata la CinemaPro, cu ocazia lansarii filmului in Romania: "Am fost crescut in religia catolica, asa ca am trait cu muzica in cap... Cliseul despre artisti este ca se drogau, beau foarte mult, aveau o sumedenie de vicii. Insa tot ceea ce conteaza si ceea ce este minunat este momentul in care ei picteaza.
Astfel incat muzica trebuia sa ii ridice la un alt nivel, la o experienta paradisiaca, redand insa si acea idee a 'rock'n'roll-ului anilor '20', pe care am vrut sa o ilustrez in film. Am folosit o noua versiune a melodiei Ave Maria, pentru care am lucrat cu un rapper francez. O poveste amuzanta este ca un critic a fost nemultumit pentru ca am folosit si cantecul lui Edith Piaf. El a obiectat ca piesa este din anii '40, in timp ce actiunea filmului se incadreaza in jurul anilor '20. Insa acelasi critic a aplaudat frenetic folosirea melodiei Ave Maria, cantata de un rapper francez... Ceea ce inseamna ca nu ii poti multumi pe toti..."
Filmul a fost realizat in Romania, iar Davis are numai cuvinte de lauda la adresa actorilor romani. Regizorul i-a apreciat pe toti cei 1800 de figuranti romani care apar in acest film, considerand ca "figurant" nu este un termen corect utilizat - actorii joaca cu adevarat, contributia lor fiind esentiala la realizarea peliculei. Din punctul sau de vedere, cel mai frumos moment al filmului il reprezinta intalnirea dintre Amedeo Modigliani (Andy Garcia), Pablo Picasso (Omid Djalili) si Auguste Renoir (Teodor Danetti). Davis a precizat: "Domnul Danetti este un actor de aur, care cu siguranta va fi descoperit in toata lumea. Performanta sa a fost apreciata si de Andy Garcia. Scena nu dureaza decat cateva minute, dar impactul ei este uluitor."
O documentare laborioasa...
De unde ideea realizarii unui film despre acest artist? Davis a auzit prima oara de Modigliani la varsta de 12 ani si de atunci a ramas uimit de prietenia creata intre el si pictorii Soutine si Utrillo. "Am vrut sa ma axez pe aceasta relatie de prietenie, fara sa intru in polemica relatiei cu Brancusi. Nu am filmat nici o scena intre Modigliani si Brancusi (n.r.: se stie ca cei doi artisti au lucrat impreuna). Am gasit un barbat care ii semana foarte bine, dar, la momentul filmarilor, nu a mai venit, fiind bolnav. In plus, exista si un alt conflict: se pare ca Modigliani i-a copiat stilul lui Brancusi in pictura si aceasta era, deja, o cu totul alta poveste", a adaugat regizorul. De asemenea, exista si alti artisti din cercul lui Modigliani care nu au fost prezentati in aceasta pelicula, deoarece Davis si-a dorit sa evidentieze mai mult prietenia sa cu acesti artisti care i-au stat alaturi in toate momentele grele. Pa patul de moarte, langa el nu se afla decat o mana de oameni, toti cei care tin cu adevarat la el.
Scenariul, dupa cum afirma regizorul, a fost realizat inca de acum 14 ani. Insa a fost nevoie de ani buni pentru ca filmul sa ia forma dorita si sa ajunga exact in punctul in care el isi dorea sa fie. "Pentru un film de actiune poti scrie scenariul in cateva saptamani, pentru ca nu este o mare provocare, in schimb pentru o pelicula de acest tip a fost nevoie de foarte multa munca. Filmul a avut o perioada de gestatie foarte lunga. Inca din copilarie ma gandesc la el, personajele inca de atunci incepusera sa danseze in mintea mea...".
Documentarea pentru acest film a fost impresionanta: "Sunt un mare admirator al operei lui Modigliani. Mi-a cucerit imediat sufletul, motiv pentru care am devorat toate arhivele la care am avut acces. Am vrut cu orice pret sa ma cufund in universul sau. Atunci am inceput sa pun bazele filmului. Am fost de-a dreptul fascinat de formidabila creativitate a Montparnasse-ului anilor 1910-1920, pe care am putut sa o descopar pana la cele mai mici detalii. De asemenea, avem de-a face cu perioada imediat urmatoare primului razboi mondial, dominata de rivalitatea dintre artisti si intretinuta de comerciantii de arta recunoscuti sau oportunisti. Ce poate fi mai fascinant decat atat?! Cel mai mult, trebuie sa recunosc ca m-a impresionat frumoasa poveste de dragoste dintre Amedeo Modigliani si Jeanne Hebuterne. Ea avea sa renunte la tot pentru el, urma sa traiasca prin si pentru el, daruindu-i o fiica. Ii va impartasi arta si creatiile sale, pana cand va sfarsi sinucigandu-se in ziua urmatoare mortii artistului."
Viata unui artist atat de complex nu poate fi usor de cuprins in "filele de poveste" ale unei pelicule... Si totusi, filmul "Modigliani" pare sa reuseasca sa ii introduca pe spectatori in universul lumii pictorului. Povestea te captiveaza, te poarta pe bratele boeme ale unei arte pe care, astazi, in epoca tehnologiei, pare ca nimeni nu o mai apreciaza la adevarata valoare... "Sa patrunzi in viata lui Modigliani inseamna sa descoperi un artist modern, stapanit de o nebunie pasionala. Totul in jurul lui, opera sau relatiile amoroase, prietenii, dusmanii, totul era trait foarte intens. Marea majoritate a artistilor, care l-au intalnit, vorbesc despre Modigliani 'dinainte' si 'dupa'.
In acest context, Andy Garcia si Elsa Zylberstein sunt un cuplu magic. Primordial pentru mine a fost miza realizarii, sa pot reda cat mai bine emotia si pasiunea relatiei de cuplu. Pe langa sesizarea asemanarilor fizice dintre actori si personajele interpretate, am vrut sa permit spectatorilor sa faca diferenta intre intimitate si drama unei relatii de dragoste; sa realizeze contextul in care aceasta are loc."
Despre productie...
Cea dintai scena a peliculei, care il prezinta pe Modigliani dansand in cafeneaua "La Rotonde", renumita pentru intalnirile artistilor din Montparnasse-ul parizian, este definitorie pentru spiritul liber al pictorului. Modi este printul Parisului, canta si danseaza, aclamat de public. Desi se prezinta astfel in ochii lumii, artistul era recunoscut pentru viata sa retrasa. Modigliani nu putea fi vazut decat in aceasta cafenea, unde se intalnea cu artisti apreciati ai momentului, dupa cum insusi Pablo Picasso avea sa declare despre el. Intre cei doi pictori exista o admiratie reciproca, flancata de orgoliile puternice ale celor doua genii care se aflau mereu in competitie. Desi danseaza si canta, destinul lui Modigliani este trasat de o drama morala. "Am vrut sa arat o imagine fidela a acelor ani, ideea unui rock'n'roll al anilor '20. Artistii de atunci au trait o viata minunata, canta, danseaza, practic, au trait un univers paralel, fiind macinati in acelasi timp de vicii."
Prima alegere a lui Davis pentru rolul lui Amedeo Modigliani a fost Al Pacino, "dar actorul vroia sa creeze un alt Modi. In plus, era destul de in varsta pentru un Modigliani de 35 de ani..." Primul contact al lui Andy Garcia cu scenariul filmului s-a petrecut in urma cu sapte ani. Starului i-a placut foarte mult povestea. Davis a marturisit: "Am fost de-a dreptul rasfatat sa lucrez cu el, a fost una dintre cele mai minunate experiente ale vietii mele."
Filmul a fost realizat in numai sapte saptamani, in peste 50 de locatii diferite, avand un buget de aproximativ 12 milioane $. A fost deja prezentat in intreaga lume - practic, premiera sa cinematografica in America a avut loc in urma cu o luna si jumatate. De atunci si pana in prezent, filmul a circulat la festivaluri de profil si urmeaza sa mai ia drumul altor evenimente de acelasi tip. "Modigliani" (cunoscut in Italia sub numele de "Culoarea sufletului", iar in Japonia sub titulatura "Modi") a fost prezentat anul trecut la Cannes, unde a avut loc o vizionare privata, la care au participat si actorii din rolurile principale. Festivalurile din Toronto, Florida, Mexic au primit cu inimile deschise aceasta productie cinematografica, iar luna aceasta filmul va avea premiera si in Japonia si Scandinavia.
Regizorul a fost extrem de incantat de filmarile realizate in Romania. Mai mult decat atat, Davis a precizat ca, daca ar putea, toate filmele din restul carierei sale le-ar face aici: "Cinicii ar putea spune ca vreau asta pentru ca este mai ieftin... Da, este adevarat si acest aspect, dar sunt si altele mai importante. Aici sunt departe de toate mandriile si ambitiile de la Hollywood, departe de contabilul care vine pe capul meu, sa imi analizeze munca. In plus, oamenilor le place sa danseze, sa se simta bine. Spiritul oamenilor mi-a placut cel mai mult."
Povestea filmarilor realizate in Romania este una extrem de simpla - regizorului i se oferisera trei variante de locatii: Cehia, Portugalia si Romania. "M-am uitat pe harta si am vazut cum este situata, geografic, fiecare tara", a explicat Davis. "Am zis ca incep din capat si le iau pe toate la rand. Am ajuns in Bucuresti, i-am cunoscut pe toti cei din echipa, am vazut studioul de filmare, care este extraordinar, am vizitat Bucurestiul, micul Paris, m-am plimbat pe strazi. Intr-o singura zi de plimbare, am gasit toate locatiile de care aveam nevoie - studiourile pictorilor si strazile pietruite... Asa ca le-am spus: 'Uitati de Portugalia, uitati de Cehia, ramanem aici!'" Filmarile au fost realizate la Buftea (in studiourile din interior si in exterior, unde a fost "construit" Parisul cu cartierul Montparnasse, renumit pentru intalnirile artistilor in cafenelele de aici si pentru atelierele lor de pictura), dar si in unele locatii din Bucuresti (Casa Dragan, o vila din strada I.L. Caragiale).
Mai mult decat atat, Davis a realizat si mixajul sunetului in Romania. A refuzat sa "puna sunetul" in Londra, in studiouri profesioniste, pentru ca a gasit tot ce avea nevoie la noi... "Aici era spiritul de care aveam nevoie", a adaugat regizorul scotian.
Mick Davis a militat pentru competitia dintre actori. Au existat si pretentii excentrice ale acestora, in special axate pe rolurile si secventele pe care urmau sa le joace. "Fiecare artist trebuie sa se intreaca cu el insusi. Pentru mine, acesta este inceputul, nu sfarsitul", a afirmat regizorul. "Modigliani este unul dintre eroii mei si am avut privilegiul de a spune aceasta poveste inaintea oricui. Fiecare actor din rolurile principale a avut 'momentul lui'. Sunt roluri de genii, astfel incat ambitiile au fost puternice. Dar ideea mea a fost ca ei sa se intreaca in domeniul actoriei. Ii tachinam uneori, spunandu-le: 'Nu ai foarte multe de aratat in secventa asta, nu iti pot oferi mai mult!'. Dar ei se ambitionau apoi si dadeau tot ce au mai bun."
Vei fi surprinsa sa vezi pe genericul filmului faptul ca ii sunt adresate multumiri actritei Winona Ryder, desi aceasta nu apare in pelicula... Davis a precizat ca Ryder ar fi trebuit sa interpreteze rolul lui Jeanne. Citind insa scenariul, aceasta i-a marturisit regizorului ca nu merita sa se arunce de la fereastra. "'Nu exista suficienta legatura emotionala intre mine si Modigliani pentru a ma sinucide', mi-a spus Winona. Ii multumesc Winonei", a declarat Davis, "pentru ca, daca nu ar fi venit la mine sa imi spuna acest lucru, probabil ca nu as fi inteles profunzimea perspectivei unei femei. Este extrem de dificil sa ii determini pe spectatori sa empatizeze cu Jeanne - o femeie insarcinata in opt luni, care decide sa se sinucida a doua zi dupa moartea lui Modigliani. Insa nici unul dintre spectatorii filmului nu a venit la mine sa imi spuna ca nu a inteles gestul ei..."
Ce ramane dupa vizionare?...
Care este starea sufleteasca pe care o simti la finalul acestei productii cinematografice? "Ar trebui sa te simti coplesit, pentru ca ai aflat adevarul - asa a murit Modigliani, asa a murit Jeanne", a precizat scenaristul si regizorul Mick Davis. Experienta a fost la fel de puternica si pentru actorii care au jucat in acest film. Davis a dezvaluit: "Impreuna cu actorii, am pasit pe pavajul strazilor din Montparnasse si am regasit locuri pe care personajele le-au frecventat. Pentru mine, a realiza filmul alaturi de acesti oameni minunati a constituit o experienta profesionala fantastica. La sfarsitul filmarilor, citeam tristetea pe chipul fiecaruia. Imi amintesc ca l-am surprins pe Andy ridicandu-si pentru ultima data palaria, atat de romantica. El m-a privit la fel, cu ochii resemnati. A fost o imagine atat de puternica, incat si acum retraiesc aceeasi emotie. Dar amintirile noastre nu raman niciodata pe pelicula."
Daca iti plac filmele de actiune, atunci trebuie sa ocolesti cinematograful CinemaPro pana in data de 23 iunie, cat ruleaza "Modigliani"... Chiar si asa, iti recomand din suflet un film care se incadreaza mai degraba la categoria film de arta... Desi poate cunosti povestea vietii pictorului si esti familiarizata cu felul in care a trecut in nefiinta acest artist, la varsta de numai 36 de ani, pelicula "Modigliani" merita sa fie vazuta.
Pentru ca aduce o perspectiva noua, idei noi, un parfum al epocii asa cum rar mai intalnesti. Este un film creat din pasiune, jucat cu pasiune si acest lucru se vede. Iti atinge sufletul in moduri in care nu ai crezut ca poate fi posibil... Vei pleca din sala de cinematograf cu sufletul mai plin si, in acelasi timp, golit, o senzatie care te va insoti mult timp dupa aceea...
Un Andy Garcia minunat, un actor versatil pe care il simti capabil de pasiuni tulburatoare, un Modi pe care poate nu ti-l vei mai putea inchipui altfel decat in interpretarea actorului. O actrita frantuzoaica mai putin cunoscuta, Elsa Zylberstein, care da viata devotatei sotii a pictorului, Jeanne. Un Omid Djalili care realizeaza o performanta minunata in rolul lui Pablo Picasso. Actori romani de exceptie care, desi apar in roluri mici, reusesc sa faca o impresie puternica, asa cum este Teodor Danetti, pe care speram sa il vedem cat mai mult in roluri care sa ii puna in valoare talentul... O poveste de rivalitate si de iubire posibila numai intr-un context istoric ca acela al anilor '20, intr-un Paris devenit catalizatorul creatiei artistice la nivel mondial.
Dialoguri puternice, imagine la fel, coloana sonora care ilustreaza minunat fiecare secventa, o poveste care te va captiva de la inceput si pana la sfarsit, care te va "trage" dupa ea. Poate ca vei avea obiectii si vei spune ca filmul este prea lung, ca poate nu reda cu acuratete atmosfera de atunci, ca nu iti explica motivatia lui Modigliani de a picta in acest fel si nici modul sau de viata, ca se axeaza prea mult asupra viciilor artistilor, asupra nebuniei si pasiunii extreme care ii determina sa actioneze atat de intens... Insa trebuie apreciat pentru ceea ce este "Modigliani" - un film bun, inteligent, sensibil, dramatic, amuzant, profund, despre dragoste si ura, despre loialitate si despre viata traita la intensitate maxima.
Comentarii (4)
in acest film este prezentat artistul .... prin natura sa un artist este un geniu... midigliani a fost un geniu...
vreau sa va spun ca,spre rusinea mea, am vizionat filmul la 5 ani de la premiera acestuia,afland de la o colega despre el cum ca este unul dintre filmele care merita vazute.de fiecare data cand il vad incep sa plang..filmul incepe,dupa cum multi si au dat seama,si se termina cu aceeasi scena,cea a sinuciderii lui Jeanne,o scena cutremuratoare!!!!!!!felicitari acestui regizor despre care nici nu auzisem si tuturor actorilor,in special lui Andy si Elsei.urmariti filmul pt ca merita!!!!!
acest film mai e exemplul cuiva de iubire in acest secol??
cel mai devastator moment din film au cuvintele Jeannei Hebuterne... cred k nimeni nu ar vorbi asa daca nu ar simti asa...si cred k nimeni nu ar putea spune cu adevarat k a trait daca nu a simtit asta... eu cred ca ce au simtit cei doi e devastator nu filmul, nu cartea nu opera!
Posteaza comentariu