Cum scapam de rusinea de a merge la psiholog?
Persoanele care apeleaza mai greu la ajutorul terapeutic au reticente ce tin nu intotdeauna de rusine, cat de mandrie. Iti vine foarte greu sa recunosti ca esti vulnerabil, mai ales ca traim intr-o lume in care puterea manifestata in diferite forme este foarte importanta si pentru barbati si pentru femei. Stigmatul social al bolnavului psihic este din pacate de actualitate la noi, dar, pe de o parte, psihoterapia nu trebuie asociata cu o boala psihica in mod obligatoriu, iar pe de alta parte mentalitatea insasi se schimba. In bine.
In viitor se va trece in extrema cealalta, mersul la psiholog va deveni o moda. Eu vad acest lucru si la clientii mei si ai colegilor mei. Se intampla sa avem clienti care trag de noi, desi si-au rezolvat problemele pentru ca li se pare "cool" sa vina la psihoterapeut. In plus, nici nu se pune problema rusinii pentru ca deasupra usii oricarui terapeut este scris "Confidentialitate".
Orice persoana poate apela la sfaturile terapeutului fara ca acest lucru sa fie stiut de cineva. Depinde numai si numai de el daca vrea sa marturiseasca cuiva despre mersul sau la psiholog; de partea cealalta va fi tacere totala, inafara cazurilor in care pacientul pune in pericol viata lui sau a altcuiva.
Cum ne dam seama ca avem nevoie de psiholog?
Oricine dintre noi are nevoie la un moment dat in viata de un psiholog; inclusiv psihologii. Este evident faptul ca fiecare, intr-un fel sau altul, trece prin intamplari care-l marcheaza si carora nu le poate gasi un raspuns pe loc.
Exista doua cai prin intermediul carora se poate merge mai departe. Fie ne punem bolovanul cu probleme in spate si mergem cu toata greutatea aceasta, considerand ca functionam social, suntem ok, si spunem "Eu n-am nevoie de psiholog, sunt bine". Dar toata durerea asta inchisa peste care punem dopul si apoi inchidem bine fermenteaza si problemele izbucnesc cand te astepti mai putin. Fie, cealalta varianta, constientizam din timp si cautam variante ca sa ne rezolvam problema.
Sunt mai multe moduri de a solutiona problemele. Omul nu este obligat neaparat sa recurga la ajutorul terapeutic. Unii comunica foarte bine cu prietenii, e un adevar. Altii gasesc un mare sprijin in sot/sotie. Important este ca si cealalta persoana sa stie sa asculte in asa fel incat omul "cu probleme" sa se poate deschide pentru a-si rezolva oful. Diferenta dintre psihoterapeut si prieten este insa majora: chiar daca sfaturile sunt bune uneori, de cele mai multe dati nu sunt suficiente. In cabinetul de psihoterapie invatam insa sa ne ajutam singuri si sa facem fata nu doar problemelor prezente, ci si celor ce vor urma.
Prietenul vorbeste prin prisma propriei experiente, da sfaturi, intervine, se supara ca nu-l asculti. Terapeutul te ajuta sa gasesti tu calea care iti este cea mai confortabila pentru a lua hotarari si a te simti confortabil cu ele. Prin procesul terapeutic ne descoperim de fapt pe noi insine, ne constientizam valorile si principiile dupa care functionam si gasim calea de a evolua ca fiinte sociale.
Cand nu ne mai simtim bine in pielea noastra putem merge la orice cabinet psihologic?
In principiu se poate merge la orice cabinet psihologic. Lucrurile care tin de armonia interioara se pot rezolva cam prin orice tip de terapie. Personalitatea terapeutului este foarte importanta; clientul nu va putea face mare lucru daca nu se simte bine pe scaunul din cabinet, alaturi de un om fata de care ar trebui sa fie deschis in totalitate.
Atunci cand persoana vine la terapie din cauza unei probleme concrete, un simptom care ii invalideaza functionalitatea (de exemplu, am capatat o fobie de zbor si in acelasi timp sunt stewardesa) ea vine ca la un medic: vrea sa ii dispara simptomul.
Aici sunt terapii care rascolesc totul inainte de a "face curatenie" si poate respectivul nu e pregatit, nu are chef sau timp de asa ceva. In acest caz, o terapie cognitiv-comportamentala este exact ce-i trebuie: il ajuta in mod vizibil (uneori pe baza unui suport medicamentos, alteori nu) persoana invata ca intr-o perioada scurta de timp sa isi infrunte temerile si incepe sa functioneze social normal. Uneori simptomele reapar, alterori nu.
Cand insa persoana vine pentru a se armoniza interior, lucrul pe simptom nu mai este suficient. Reusita procesului terapeutic depinde de personalitatea terapeutului, de metodele prin care el lucreaza si daca acestea corespund personalitatii clientului.
La noi, unii terapeuti se agata de client mai mult decat se agata clientul de psihoterapeut. Aceasta poate fi o afirmatie mai dura, insa este, din pacate, un adevar. In situatiile in care vrei sa tii clientul cat mai mult, pierzi din start. In asemenea cazuri, pierzi pentru ca nu mai vezi in el un om pe care vrei sa-l ajuti, ci vezi un client de la care poti sa obtii niste bani, relatia terapeutica fiind mai mult decat compromisa.
Cate terapii exista?
Sunt foarte multe terapii: psihanaliza, terapia cognitiva, comportamentala, ericksoniana, terapia adleriana, terapia rogersiana centrata pe persoana, psihoterapia rational-emotiva, gestalt terapia, terapia analitica, experentiala, umanista, familiala etc. In ultimii ani, mai ales in scoala americana, se merge pe ideea ca fiecarei boli ii corespunde un anumit tip de tratament.
Chiar in manualele de specialitate bolile sunt puse sub o anumita palarie, un anumit tip de terapie, numit "treatment of choice". De exemplu, pentru o fobie cel mai bine merge terapia cognitiv-comportamentala sau pentru o tulburare borderline a personalitatii cel mai bine merge psihanaliza, un om invalidat social va functiona mai bine dupa o terapie adleriana, dupa cum o persoana cu un sindrom de conversie este mai bine ajutat prin tehnici ericksoniene.
Cat de multe persoane apeleaza la psihoterapeut?
Sunt tot mai multi oameni, poate ca o consecinta a unui stres din ce in ce mai acerb. Pe de o parte publicitatea a devenit mai puternica, pe de alta parte sunt tot mai multi psihoterapeuti care isi fac reclama si incearca sa intre pe piata. Toate aceste lucruri adunate duc catre o clientela mai numeroasa.
Cine sunt cei care vin de obicei la psihoterapeut?
Ca segmente de varsta, majoritatea sunt adulti, iar imediat dupa adolescenti adusi de parintii lor. Fiecare are povestea lui si e greu sa construim categorii, inafara celor date de boala sau de datele demografice. Pe mine ma impresioneaza adulti care vin cu jena, de parca problema lor nu ar fi destul de importanta, parca scuzandu-se ca deranjeaza pentru asa ceva.
De obicei, acei oameni au dus timp indelungat in spate probleme serioase si au invatat sa accepte tot mai putin si mai putin de la viata, pana cand au inceput sa uite ca au drepturi, ca exista si bucurie pe lumea asta. Acei oameni aproape reinvata sa traiasca prin procesul terapeutic. Multi parinti vin cu adolescentul de mana si spun "E defect. Repara-l".
Inainte, prin anii 70-80, era foarte la moda in psihologie modelul ierarhiei familiale, care era o realitate. Chiar daca acum este privit drept o aberatie, atunci chiar se mergea pe principiul ca in orice familie exista o ierarhie: tatal, mama si copiii dispusi intr-o ierarhie in care rolurile sunt distribuite de la superior (tatal) la inferior (copii).
Ulterior, copiii "si-au castigat drepturile": este evident faptul ca sunt persoane care trebuie respectate asa cum ii respectam pe adulti, au drepturi egale, gandesc ca si ceilalti, au propriile lor opinii si suferinte. Parintii uita sau nu au rabdare sa inteleaga ca adolescentii duc o lupta semnificativa pentru a-si gasi identitatea.
Ei vin astazi la psihoterapeut cu sentimentul ca un copil este rau si rebel daca nu asculta de indicatiile lor, dupa modelul ierarhic de care vorbeam, fara a realiza ca de fapt acesta poate fi un lucru bun. Ca parinti, ei vin cu dragoste si cu frica de a nu-si pierde copiii, mai ales in contextul social actual: alcool, droguri, violenta. Ambele parti au dreptate (parintii vor sa protejeze, copiii - sa isi gaseasca identitatea) si de aceea uneori e destul de greu de "negociat" o cale de mijloc.
Cu cine vin mai des parintii de mana: cu adolescentii sau cu cei mici?
Proportia copii versus adolescenti este cam aceeasi. Parintii isi aduc de obicei adolescentii la terapeut pentru ca intampina probleme de comunicare. In privinta copiilor, motivele prezentarii la un cabinet terapeutic sunt mai variate.
Un procent important dintre cei care-si aduc copiii la psiholog il reprezinta parintii in proces de divort. Copilul realizeaza si incepe sa aiba un comportament aberant, simte ca se intampla ceva. In cazul in care varsta copilului e cuprinsa intre 4 si 7 ani, separarea parintilor se resimte puternic. Unii parintii sesizeaza acest lucru si apeleaza la psihoterapeut.
Altii vin pur si simplu sa-si testeze copilul: "E destept? Cum e? Spuneti-mi cat de multe stie copilul meu!". Mai sunt si copii cu probleme, chiar in familiile echilibrate; parintii isi dau seama si aduc copilul la psiholog.
Din ce medii provin pacientii?
Aproape fiecare categorie sociala are membrii sai care consulta psihologul. De la familii care au foarte putini bani, trec prin somaj si se confrunta cu diferite traume pana la famiile cu extrem de multi bani si cu trist de grave probleme: oamenii pe care-i vedem si spunem "Vai ce minunati sunt, ce mult as vrea sa fiu ca ei!".
Cat de mult tine de cultura si de educatie mersul la psihoterapeut?
Este adevarat ca-ti trebuie o anumita deschidere pentru a apela la ajutorul terapeutic. Cu cat omul este mai subtil, mai sensibil la informatie, cu atat decurge mai usor procesul terapeutic, pentru ca intelege, accepta si poate interpreta prin propriul lui sistem de valori.
Cum ii spunem celui de langa noi ca are nevoie de ajutor psihoterapeutic?
De obicei, daca cineva drag noua are o problema este destul de delicat sa-i spui in mod direct "Du-te si vezi un psiholog". Numai in cazurile in care persoana apropiata ti se plange in mod direct si-ti spune "Simt ca nu mai pot face fata singur(a) problemelor" ii poti sugera sa apeleze si la sfatul unui terapeut. Altfel, poate sa sune destul de agresiv, si-n loc sa-l ajuti nu reusesti decat sa-l indepartezi si de tine.
Sunt situatii in care este bine sa fii macar tu alaturi de un prieten in suferinta, mai ales daca acesta nu accepta pe altcineva in jur. Chiar daca este destul de dificil, il poti ajuta intr-o prima etapa sa-si constientizeze problema si, apoi, sa-i vorbesti la modul general si sa-i spui "Ma doare sa vad cata suferinta e in tine. Te admir ca reusesti de unul singur. Eu n-as putea trece prin asta fara ajutorul unui profesionist."
Dorinta de a consulta un psiholog tine si de de disponibilitatea fiecaruia de a-si confrunta in mod direct problema. Poate sa sune ciudat, dar uneori boala e un mod mai dureros prin care obtinem lucrurile pe care le dorim (o femeie al carei sot alcoolic nu mai bea atunci cand ea nu se simte bine), atunci cand nu gasim alte cai de a lupta cu problemele noastre.
Investitiile in sedinte de psihoterapie si consiliere sunt mai sigure decat investitiile la bursa: nu ai cum sa pierzi cunoscandu-te si invatand sa iti folosesti resursele. Ezitarea si teama unora din noi de a ne infrunta temerile sau de a ne marturisi problemele este fireasca, dar curajul de a o face aduce recompense pe masura.
© Copyright:
Ce trebuie sa stim despre psiholog?
Cum scapam de rusinea de a merge la psiholog? Cum ne dam seama ca avem nevoie de consiliere psihologica? Cum ii spunem celui de langa noi ca are nevoie de ajutor psihoterapeutic? Lena Rusti, psihoterapeut, ne-a raspuns la aceste intrebari pe care si le pune orice persoana de-a lungul vietii.
Comentarii (36)
Din intamplare am citit povestea Ramonei si am vazut numele unui psiholog - psihoterapeut foarte drag mie. Citesc si zambesc :-) si eu radeam odata de lucrurile astea pana in ziua cand ... lumea mea s-a prabusit , credeam atunci pentru totdeauna. Scriu aici nu pentru cei care glumesc pe forum , e clar ca nu au nevoie de psihoterapeut :-) scriu pentru cei care au uitat sa mai rada si care cred sincer ca nu mai exista iesire.Vreau sa le spun ca asa am fost si eu, apoi am mai pierdut doi ani pana sa inteleg ca imi trebuie un psihoterapeut nu un simplu psiholog. Nu vreau sa intru in detalii intime ale vietii mele dar cert e ca am hotarat data cand sa termin cu TOTUL. Sunt din Timisoara si dupa doi ani de Xanax un foarte bun medic psihiatru Dr. Borzak Zoltan mi-a recomandat sa fac si psihoterapie, de fapt trebuia sa fac de la inceput pentru ca Xanax-ul nu imi rezolva problemele. Tot dumnealui mi-a recomandat mai multi psihoterapeuti din Timisoara dar mi-a spus ca cele mai bune rezultate le-a avut cu Dna Psiholog Carmen Marginean din Arad, asa ca am decis sa incerc. Chiar daca a trebuit sa fac cateva luni naveta intre Timisoara si Arad nu regret nicio secunda. Acum sunt un alt om, am o gramada de planuri, sunt optimista si plina de viata. Intotdeauna poate fi altfel ! Trebuie doar putin curaj.
Buna fetelor, sunt din Arad si m-am confruntat si eu cu nevoia de a merge la psiholog. Dupa ce mi-a trebuit jumatate de an sa iau hotaratea de a merge la un psiholog am luat un cabinet la intamplare, apoi altul si altul, si tot asa. Toata lumea se astepta sa am nevoie de un aviz pentru scoala de soferi altii ma ascultau fara interes pana am aflat de la un psiholog dragut ca ceea ce imi trebuie mie e un psiholog psihoterapeut care sa si intervia asupra mea nu doar sa asculte si sa se mire de ce am patit. In final un alt psiholog mi-a recomandat-o pe doamna psihoterapeul Carmen Marginean si am inceput sedintele de psihoteraie iar acum sunt foarte ok. Pacat doar ca am pierdut aproape jumatate de an pana am inteles de ce am nevoie. Aici e si vina medicilor de familie care nu stiu unde sa te indrume si au impresia ca daca bei antidepresive iti rezolvi si problema.
Pentru Bogdan, Lili si Cori24: Sunt un Psiholog cu suflet si chiar imi pasa de oameni, asa ca daca aveti nevoie ma puteti contacta la contact_flor@yahoo.com
Pentru Gabriela_b si Roxie: Eu sunt Psiholog si lucrez si on-line. Daca aveti nevoie ma puteti contacta la contact_flor@yahoo.com
Buna ,ma numesc Georgiana si am 17 ani,imi doresc foarte mult sa devin psiholog...imi place sa-i ascult pe cei din jurul meu si sa-i ajut...Am trecut printr-o experienta nu tocmai placuta si nu ma intelege nimeni ,singura a trebuit sa ma descurc si am realizat ca doar cine trece "granitele adevarului" invinge...Uneori "gandim cu inima" si acest lucru ne duce departe de realitate,datorita faptului ca unii oameni prefera sa traiasca in minciuna isi fac viata "cenusie"...am citit multe cazuri si am vorbit cu multe persoane despre aceste lucruri si am realizat ca daca pierzi o batalie nu inseamna ca pierzi un razboi...Viata'i o lupta si doar cel ce incearca iese cu fruntea sus...
felicitari,caut si eu un psiholog
Ma numesc Alina si as dori sa stiu mai multe despre psihologie....eu am varsta de 19 ani...si mi`as dori f mult ca pe viitor sa ajung un psiholog foarte bun....si mi`as dori ca sa stiu mai multe....ca pe zi ce trece toata lumea ma descurajeaza spunandu`mi ca nu este o meserie de viitor si care sa`mi aduka si bunuri materiale.....v`as fi recunoscatoare daca m`ati putea ajuta....multumesc!
Sunt un tanar de 19 ani si trebuie sa merg la un psiholog, am tot cautat pe net si v-am gasit site-ul. Cum articolul a fost foarte bun va rog recomndati-mi pe cineva, o problema mai este ca psihologul sa fie femeie si sa aiba pana in 30 de ani ca sa poate sa ma intelega cat mai bine! multumesc
Ce carti trebuie sa citesc pt a ma informa in ceea ce priveste psihologia si a ajunge un bun psiholog? mery_kiss_mery
cum as putea deschide un cabinet particular? adres mea de mail este shob_master@yahoo.com
Sunt o adolescenta care in mai putin de o luna am sa fac 18 ani.Iubesc foarte mult psiholgia si cred k am inclinatii spre acest domeniu si din acest motiv vreau sa devin psigolog.Adevarul este ca parintii mei nu preau s-au ocupat de mine din punct de vedere spiritual.Ei mereu au avut grija sa imi asigure tot ce am nevoie si doar atat.Mi s-au intamplat multe si am fost nevoita sa trec peste toate eu singura pentr ca nu puteam sa apelez la parintii mei.Ma consider o persoana puternica si imi doresc foarte mult sa devin psiholog pentru a ajuta cati mai multi oameni
Toti avem nevoie la un moment dat de un psiholog bun, dar avand in vedere cabinetele particulare... este deja o afacere din pacate.
Va rog sa-mi recomanddati cateva cabinete de psihoterapie din Arad in care aveti incredere sau stiti sigur ca psihologul respectiv are rezultate bune in multe cazuri. Multumesc.
ce trebuie sa faci pt a deschide un cabinet de psihologie?sunt studenta in ultimul an la fac.Sociologie-Psihologie
Exista o vorba ca un om se face psiholog ca in primul rand sa-si rezolve problemele sale si apoi pe ale altora. Nu cadea in aceasta capcana. Acum sunt atatea carti de self- helping editate de Curtea Veche, Editura Trei incat nu are rost sa-ti tocesti coatele pe bancile facultatii de psihologie si sa inveti o o multime de prostii timp de 5 ani. la finele lor ai sa ajungi in acelasi loc: tot fiica parintilor tai esti. Ai rabdare sa cresti, sa te maturizezi, mai citeste,si ai sa-ti vezi parintii altfel. Gandeste-te cum au fost ei crescuti, de ce mama ta te face sa ai o stima de sine scazuta desi sunt convinsa ca nu asta e intentia ei constienta. Nu doar fiind psiholog poti sa nu mai fii afectata de educatia pe care ai primit-o.
In primul rand cred k ar trbui sa mentionez k sunt o adolescenta care peste putin timp va implini 18 ani,dar care se cunfrunta cu o sumedenie de probleme legate de personalitate,usor vulnerabila,dar, toate astea au o expliktie:educatia primita in familie.Cu toate k familia ocupa primul loc in viata si in inima mea,pe ei ii invinovatesc pt toate starile mele de inferioritate,pt clipele in care mi-e scarba de caracterul pe care...spun k nu-l am pt k nici yo nu mai stiu km sunt,nu stiu ce imi doresc de fapt,de ce imi doresc anumite lucruri,nu stiu cand iubesc sau cand fac o obsesie pt un baiat,stiu doar k sufar ingrozitor pt k mi s-a intiparit in minte faptul k toata lumea cu care yo as vrea sa fiu in relatii bune,sau poate nu vreau,ci doar cred k ar fi necesar sa fiu in relatii bune,ma barfeste,ma desconsidera..de ce ??de ce trebuie sa trec prin toate astea??pentru ca,dupa cum am spus mai sus,parintii mei,nu au stiut sa ma aprecieze niciodata,mereu au cautat sa-mi dea exemple,iar eu,mereu mi-am dorit sa fiu ca ceilalti...nimeni nu-si imagineaza cat sufar si ce e in sufletul meu de cate ori incerc sa fac pe plac,ma straduiesc,k la sfrsit sa-ti spuna mama:nu avusesi de lucru...altceva nu gasisi ce sa faci?esti buna doar sa incurci lucrurile!!asta mi s-a spus toata viata....e ingrozitor..am inima imi trec tot felul de ganduri prin minte...nu stiu nici macar cum sunt eu de fapt,pentru ca mereu am incercat sa-i imit pe ceilalti...nu stiu nici macr ce as vrea sa devin dupa liceu..dar cred k cea mai buna varianta ar fi sa devin psiholog..in felul acesta sper din suflet sa ma regasesc pe mine,sa-i ajut pe ceilalti sa nu treaca niciodata prin ce am trecut eu,sa nu mai existe in mintea nimanui gandurle care inca exista in a mea,dar care sper sa se evapore din momentul in care ma voi indrepta sper facultatea de psihologie..daca va citi cineva acest mesaj ,DE PREFERABIL PSIHOLOG,il rog din suflet sa-mi scrie,sa ma ajute cumva sa trec peste asta ,pe adresa de e-mail IlovechristopherU@YAHOO.COM VA ROG DIN SUFLET!!!
Madam asta rusti care zice ca are studii instrainatate [asa s-a laudat la mine NU E BUNA DE NIMIC}.m-am dus la ea ii spuneam anumite chestii si nici nu era atenta ,o a devarata bataie de joc.pe langa asta si pretul extrem dfe piperat 90 de ron pe 50 fde minute ,fara nici o secunda i8n plus.E O ESCROACA
Foarte bun articolul si prezentarea. E bine de stiut si de tinut minte
Si eu mi-as dori sa stau de vorba cu un psiholog,un psiholog cu suflet,sunt de parere ca orice persoana la un moment dat are nevoie de sfatul unui psiholog;
cred ca si psihologii sunt scosi ca pe "banda rulanta" dupa ce termina orice facultate de specialitatea asta si multi nu prea se pot numii "doctori de suflete".Pe urma costurile mari ptr. o psihoterapie ne reduc elanul de a mai apela la ajutorul lor.eu cel putin cu aceste 2 probleme confrunt.lipsa de profesionalism si banii.
cred ca a merge la psiholog nu este un lucru rau dar cu toate astea eu am refuzat sa merg.de ce?nu stiu poate ca trebuie sa vezi in psihlog un prieten k sa poti vorbi deschis iar pt asta iti trebuiesc mai multe sedinte k sa te obisnuiesti.iar eu nu prea am rabdare.prefer sda apelez la un prieten de incredere.
M
Nu sunt de acord cu cei care rad de o persoana care apeleaza la un psihoterapeut,uneori unele persoane simt nevoia sa se destainue,sa se elibereze in fata cuiva,care poate sa o asculte si mai mult sa o ajute sa-si regaseasca propria personalitate.Cred ca e foarte important acest lucru, sa fi sigur de tine, sa ai curajul de actiona, de a aceepta adevarul si realitatea si tot o data sa poti sa visezi la ceea ce iti doresti fara ca sa cazi in bratele uriaselor tentati care apar zi de zi si care te arunca in panza tacticilor inselatoare.E ceva important pentru ca tot ceea ce faci tine de felul in care te compori, felul in care poti sa vezi anumite lucruri,felul in care vorbesti si iti susti un punc de vedere in ori ce problema,de abilitate ta. E o diferenta intre atunci cand iti expui propria personalitate si atunci cand imiti pe cineva. Eu una nu sunt in masura sa dau sfaturi,desi as vrea sa le recomand celor care doresc sa consulte un pshiholog, ca pot sa o faca pt ca nu mi-se pare o rusine. Va felicit pt articolele dumneavoastra.
sunt persoane (indiferent ca este vorba de copii, tineri, adulti) care nu realizeaza ca este timpul sa consulte un psiholog. parintii si prietenii persoanelor in cauza ar trebui sa ia masuri urgente. si nu ma refer la cazurile in care parintii isi trag la propriu copilul la o clinica. in acel moment se distruge relatia parinte-copil. sunt lucruri care necesita sa fie tratate cu cea mai mare atentie si delicatete.
cum sa-i spun prietenei mele ca are nevoie de psiholog??? are 24 de ani, provine din familie divortata si-si ineaca viata in alcool. daca este bucuroasa sarbatoreste si bea. daca este trista procedeaza la fel. nu mai este in stare sa faca nimic cum se trezeste. primul lucru consta in intoarcerea buzunarelor pe dos pentru a gasi bani sa bea. sunt singura ei prietena. restul prietenilor sunt cei pe care si-i face prin carciuni: adevaratii prieteni de pahar. am incercat sa vorbesc cu ea de mai multe ori despre asta , dar n-a mers. ea este o persoana tare creativa, dar de cand a inceput sa mearga pe aceasta panta a betiei cel mai des fie este irascibila, fie atat de beata incat nu te poti intelege cu ea. ce-i de facut? va rog din suflet ajutati-ma...
Ce inseamn
Stimata Doamna, Nu-mi este usor sa va scriu; dar ajungand la stadiul in care nu mai stiu ce este de facut...apelez la Dvs. Sunt casatorita de 9 ani, am doi copii frumosi, sanatosi(o fetita de 8 ani si 9 luni si un baietel de 5 ani si 4 luni)dar care de vreo 3-4 ani traiesc intr-un camin in care exista numai cearta, scandal... Nu as putea de unde au inceput toate aceste certuri; ci doar ca, daca ma-ntrebati pe mine va pot spune ca ma jigneste ori de cate ori are ocazia, tipa, da cu pumnii in mobila, imi spune sa-mi fac bagajul...este greu va rog sa ma credeti. Dar daca-l intrebati pe el va v-a spune ca el este cel nedreptatit, de ce? pentru ca nu fac dragoste cu el ori de cate ori vrea(" Daca mi-ai da de fiecare data cand vreau nu as mai fi asa.")credeti ca eu gresesc? Oare as putea sa fac dragoste cu el dupa ce ma jigneste( esti nesimtita, dute-n gatul matii, esti proasta si multe altele). I-am zis sa merge la un psiholog pentru ca este clar un lucru: avem probleme si cei ce sufera cel mai mult sunt copiii; dar nu a vrut sa mearga, a zis ca el nu este nebun si sa ma duc eu ca eeu sunt cea cu probleme, dar acum asa ca o paranteza( un om care afirma ca pune toporisca pe mobil asi o distruge si pe urm ane ia pe toti la rand... cum este?)Nu pot descrie si povesti ce s-au intamplat in acesti ani, mi-ar lua mult prea mult si cred c adeja am si uitat unele intamplari.Este adevarat m-am gandit si la varianta divortului...dar imi pun o mie si una de-ntrebari, este oare cel mai bine? Cum va fi pentru copii sa creasca fara tata(au fost momente can dmi s-a spus sa-mi fac bagajele, le-am facut am vrut sa plec dar cei mici erau dezorientati, baiatul a zis ca vine cu mine, dar fata care este mai mare: " eu ce fac? as vrea sa vin cu tine mami, dar cu tati cum ramane?" si atunci am ramas si am indurat. Pe de alta parte multi mi-au zis cum sa pleci, stai acolo ai doi copii, sacrificate pentru ei si gandeste-te cum ai sa te descurci singura? Intr-un cuvant nu stiu ce sa fac...va rog sa ma ajutati Cu mult respect
Draga mea,eu cred ca tu esti cea care greseste.Nu-ti mai chinui copii in acest mediu.Stiu ca este extrem de greu(am trecut si eu printr-o situatie similara)dar trebuie sa-ti iei inima in dinti si sa te rupi de acest individ care va face viata iad atat tie cat si copiilor.Nu este usor.Dar gandeste-te la copii si de ce nu si la tine.Meritati un pic de liniste.Eu am avut curaj si acum sunt foarte bine(tot cu doi copii).Daca vrei sa mai vorbim imi poti scrie pe ginaolteanuionita@yahoo.fr
Ar trebui ca toti oamenii sa fie obligati sa treaca pe la psiholog macar o data pe an (ca revizia la masina ).Nu stim niciodata cand avem nevoie de un sfat competent si de multe ori ajungem prea tarziu la el.Ma bucur sa ma aflu printre voi.
am trimis un mesaj dar nu am primit nici un raspuns, ori eu nu stiu unde sa-l caut, ori nu am primit raspuns, sint dezamagita.
nu avem toti posibilitatea si sa spun chiar si curajul de-a merge la un psiholog si ar fi bine daca am discuta pe net p\u inceput.
sustin ideea aparitiei unui psiholog on-line.a merge la psiholog este o noutate pentru multi dintre noi,si teama de noutate cred ca se manifesta si in cazul acestui lucru.
la ce numar de telefon sau adresa as putea lua legatura cu d-na Rusti?
psihologii de la "stat"nu-si fac treaba iar particulari sunt scumpi.
oare numai noi femeile avem nevoie de psiholog? Cred ca la un moment dat in viata noastra e bine sa gasim sprijin la o persoana de specialitate. Sustin ideea unui psiholog on-line
Care componente yoghine(hata yoga,meditatiile) pot avea efecte notabile in oboseli cronice?In general yoga este buna pentru asa ceva? Se poate discuta cu doamna Gusti si pe Internet?Macar preliminar.
Posteaza comentariu