Îmi aduc aminte cum, cu ceva timp în urmă, defilam pentru toți creatorii de modă români și era o adevărată Aventura atunci când dna. Zina Dumitrescu, din a cărei echipa de elită făceam parte, ne anunța că vom participa la târgurile de confecții și încălțăminte. Abia așteptam aceste târguri.
În primul rând că plecam cu trenul prin țară, iar pe drum era o distracție pe cinste. Când ne apropiam de destinație, dna.Zina ne ordona să ne punem machiajul la punct întrucât ne aștepta o delegație de la Camera de Comerț, cei care organizau aceste târguri, și era imperios necesar să facem impresie bună. Când ajungeam la târg era o forfotă maximă. Sute de comercianți români își etalau colecțiile în standuri amenajate iar prețurile la prima mână erau fantastice.
Urma o vânătoare după ținute , fiecare dintre manechine rezervându-și o gramadă de haine și accesorii , mai ales pentru a le prezenta pe podium.
Era o lecție de stil pe care noi o făceam fără să avem o educație specială în acest sens, ci numai simțul estetic al fiecăreia și pasiunea pentru modă. După ore întregi de stat în picioare, de prezentat “pe bandă” zeci de produse de la fiecare producător pe care Zina îl alegea cu grijă, în funcție de croială, calitatea materialului și de unicitatea colecției, ne relaxam în fața oglinzii , făcând o paradă privată cu hainele pe care le luam cu noi într-un bagaj deja burdușit cu haine, cosmetice , pantofi și alte accesorii.Pentru că în acea vreme, vorbesc despre anii ’90, manechinele se machiau singure, își accesorizau cu pantofi și bijuterii personale fiecare ținută. Ne alegeam singure muzica și stabileam înainte de fiecare prezentare mișcarea scenică.
Din păcate acest lucru nu se mai întamplă azi. Manechinele vin deja obosite, fără chef, foarte conștiente de valoarea lor ca modele de succes, așteaptă să fie servite și nu ridică ochii din smartphone decât când sunt atenționate că trebuie să intre pe scenă, unde se practică mersul înainte și înapoi, fără prea multă eleganță sau atitudine de actriță.Revin la târgurile cu tradiție și unde sunt promovate produsele Made in România. După Revoluție românii erau înnebuniți să poarte marci străine. Era un ‘social statement’ care te scotea din anonimat. Acum, dacă te uiți pe eticheta unor branduri străine de lux, vezi scris Made în România. Industria ușoară s-a menținut pe linia de plutire cu așa zisele “lhon-uri” adică manufacturarea unor produse pentru export sub marca clientului, dar încet-încet, s-a pierdut brandul românesc.
Acum, după anii 2000, s-a lansat o generație nouă de designeri, unii cu școala de specialitate de design vestimentar, care au adus în atenția modei brandul românesc.
Unii au propriile ateliere și showroom-uri, pe alții îi găsești la Galleria Designeri Români la Cocor, un concept care a prins la clientela dornică de a purta ceva special, original. Pe producătorii mari și mici, îi găsiți tot la târguri. Săptămâna trecută s-a desfășurat TINIMTEX, cel mai mare târg național de confecții și încălțăminte, pielărie și blană. Acolo, pentru prima dată, am participat și eu cu colecția mea de haine pentru femei și bărbați, Etiquette by Dana Săvuică. Am avut sentimentul plăcut al revenirii într-un loc știut de mine, unde lucrurile merg bine, mult mai bine organizate și de unde moda este ca un izvor nesecat ce trebuie doar descoperit.Cu drag,
Dana Săvuică
http://www.danasavuica.ro/
https://www.facebook.com/pages/Dana-Savuica/158645347535146?ref=ts
Posteaza comentariu