Dieta poate avea un rol foarte important atunci când rinichii nu mai funcționează la capacitate normală. Ceea ce mănânci influențează cantitatea de sare, potasiu, fosfor, lichide și produși reziduali pe care organismul trebuie să îi elimine, iar rinichii bolnavi pot avea dificultăți în a menține acest echilibru.
Totuși, expresia „alimente interzise în bolile de rinichi” trebuie privită cu atenție. Nu există o singură dietă renală valabilă pentru toți. Alimentele care trebuie limitate depind de tipul și stadiul bolii renale, valorile analizelor, tensiunea arterială, existența diabetului și de faptul că persoana face sau nu dializă. National Kidney Foundation subliniază că dieta trebuie individualizată tocmai în funcție de acești factori. (National Kidney Foundation)
Cu toate acestea, există câteva categorii de alimente care devin frecvent problematice în boala cronică de rinichi și pe care medicul sau dieteticianul le poate recomanda să fie reduse.
Mezelurile și carnea procesată, printre primele alimente pe care ar trebui să le limitezi
Salamul, șunca procesată, crenvurștii, cârnații, baconul, parizerul și alte produse similare pot conține cantități foarte mari de sodiu. Unele conțin și aditivi pe bază de fosfați.
Pentru o persoană cu boală renală, excesul de sodiu favorizează retenția de lichide și poate contribui la creșterea tensiunii arteriale și la apariția edemelor.
Institutul Național pentru Diabet, Boli Digestive și Renale din Statele Unite recomandă reducerea alimentelor procesate și alegerea, pe cât posibil, a alimentelor proaspete și neprocesate.
Din acest motiv, carnea proaspătă gătită acasă este, de regulă, o alegere mai bună decât mezelurile și produsele din carne intens procesate.
Alimentele foarte sărate pot pune și mai multă presiune asupra rinichilor
Sarea reprezintă una dintre principalele probleme ale dietei renale.
Excesul de sodiu determină organismul să rețină apă, ceea ce poate agrava hipertensiunea și umflarea picioarelor, mâinilor sau feței. Inima și rinichii sunt astfel obligați să facă față unei solicitări mai mari.
Printre alimentele care pot furniza cantități mari de sare se numără murăturile foarte sărate, chipsurile, covrigeii sărați, supele instant, cuburile concentrate pentru supă, mâncarea de tip fast-food, semipreparatele, conservele sărate și numeroase sosuri din comerț.
Sosul de soia, ketchupul, muștarul, sosurile pentru grătar și unele dressinguri pot conține, la rândul lor, cantități surprinzător de mari de sodiu.
Pentru adulții cu boală cronică de rinichi, limita exactă trebuie stabilită individual.
Institutul Național pentru Diabet, Boli Digestive și Renale menționează 2.300 mg de sodiu pe zi ca reper general, iar pentru unii pacienți poate fi necesară o limită și mai mică.Atenție la sarea „dietetică”
Un detaliu foarte important pentru persoanele cu probleme renale este că înlocuitorii de sare nu sunt automat mai sănătoși.
Numeroase produse promovate drept sare cu conținut redus de sodiu înlocuiesc o parte dintre acesta cu clorură de potasiu.
Pentru cineva care are deja potasiul crescut în sânge, un astfel de produs poate deveni problematic. Institutul Național pentru Diabet, Boli Digestive și Renale avertizează că substituenții de sare pot avea un conținut mare de potasiu.
De aceea, persoanele cu boală renală nu ar trebui să schimbe sarea obișnuită cu un astfel de produs fără să discute mai întâi cu medicul.
Bananele pot fi limitate atunci când potasiul este crescut
Bananele sunt sănătoase pentru majoritatea oamenilor, dar conțin o cantitate importantă de potasiu.
Rinichii sănătoși elimină surplusul de potasiu. Atunci când funcția renală este afectată, acesta se poate acumula în sânge, iar nivelurile foarte mari pot afecta funcționarea inimii și a mușchilor.
Acesta este motivul pentru care persoanelor cu boală renală avansată și hiperpotasemie li se poate recomanda să reducă bananele.
Dar bananele nu sunt „interzise” tuturor celor care au o problemă renală. Restricția este necesară în special atunci când analizele arată că potasiul trebuie controlat.
Cartofii pot conține mult potasiu
Și cartofii se află printre alimentele frecvent discutate în dieta renală.
Atât cartofii albi, cât și cartofii dulci pot furniza cantități importante de potasiu. Persoanele care trebuie să reducă acest mineral pot primi recomandarea de a limita porțiile.
Există însă și metode de preparare care pot reduce o parte din potasiu. Fierberea în apă și anumite tehnici de înmuiere și fierbere pot scădea conținutul de potasiu al unor legume.
De aceea, uneori nu este necesară eliminarea completă a cartofilor, ci doar modificarea cantității și a modului de preparare.
Roșiile și sosul de roșii pot deveni problematice în hiperpotasemie
Roșiile reprezintă un alt aliment nutritiv care poate necesita limitare în anumite forme de boală renală.
Motivul este, din nou, potasiul.
Roșiile, sucul de roșii, bulionul și sosurile concentrate de tomate pot furniza cantități importante din acest mineral. Institutul Național pentru Diabet, Boli Digestive și Renale include roșiile printre alimentele care pot necesita limitare în boala renală avansată, atunci când potasiul este crescut.
Nu există însă un motiv pentru ca toate persoanele cu boală renală să renunțe automat la ele.
Portocalele și sucul de portocale pot avea prea mult potasiu pentru unii pacienți
Portocalele sunt apreciate pentru vitamina C, însă sunt și o sursă importantă de potasiu.
În cazul în care medicul recomandă o dietă săracă în potasiu, poate fi necesară reducerea portocalelor și mai ales a sucului de portocale, deoarece într-un pahar se poate concentra o cantitate considerabilă de potasiu.
Alternativele cu un conținut mai redus pot include merele, strugurii, fructele de pădure sau piersicile, în funcție de recomandările individuale.
Fructele uscate trebuie consumate cu mare atenție
Stafidele, prunele uscate, caisele uscate și curmalele sunt mici ca volum, dar foarte concentrate.
Prin eliminarea apei, nutrienții și mineralele se concentrează, iar o porție relativ mică poate furniza mult mai mult potasiu decât aceeași cantitate de fruct proaspăt.
În plus, este foarte ușor să mănânci o cantitate mare fără să îți dai seama.
Pentru persoanele cărora li s-a recomandat reducerea potasiului, fructele uscate pot deveni astfel o alegere mai puțin potrivită.
Laptele și unele produse lactate pot trebui limitate
Produsele lactate sunt surse valoroase de proteine și calciu, dar conțin și fosfor și potasiu.
Atunci când funcția renală scade, rinichii pot avea dificultăți în eliminarea fosforului.
Nivelurile crescute în sânge pot afecta sănătatea oaselor și a vaselor de sânge.Din acest motiv, în stadiile mai avansate ale bolii renale poate fi necesară ajustarea cantității de lapte, brânzeturi, iaurt și alte produse lactate.
Asta nu înseamnă că trebuie eliminate fără indicație medicală. Restricțiile excesive pot duce inclusiv la malnutriție.
Brânzeturile foarte sărate sunt o dublă problemă
Telemeaua foarte sărată, brânzeturile procesate și brânza topită pot ridica două probleme: sodiul și fosforul.
În funcție de produs, cantitățile pot fi semnificative, iar unele brânzeturi procesate conțin și fosfați adăugați.
De aceea, este important să fie citită lista ingredientelor, nu doar tabelul nutrițional.
Băuturile de tip cola pot conține fosfați
Unele băuturi carbogazoase, în special anumite sortimente de cola, pot conține acid fosforic sau alți aditivi pe bază de fosfor.
Fosforul adăugat în produsele industriale este deosebit de important deoarece poate fi absorbit într-o proporție mai mare decât fosforul prezent natural în unele alimente.
Persoanele care trebuie să își reducă aportul de fosfor ar trebui să verifice lista ingredientelor și să caute termeni care conțin „fosfat”, „phosphate” sau „phos”. Institutul Național pentru Diabet, Boli Digestive și Renale recomandă în mod special limitarea alimentelor și băuturilor cu fosfați adăugați.
Alimentele ultraprocesate sunt printre cele mai nepotrivite alegeri
Produsele ambalate și ultraprocesate pot reuni aproape toate elementele problematice pentru un pacient renal: mult sodiu, fosfați adăugați și uneori potasiu adăugat.
Pizza congelată, supele instant, preparatele congelate, produsele din carne procesată, unele sosuri și gustările sărate sunt exemple tipice.
Chiar și produsele care nu au gust foarte sărat pot conține mult sodiu.
Un obicei simplu poate face diferența: verificarea ingredientelor și alegerea alimentelor cât mai puțin procesate.
Carnea nu trebuie eliminată, dar excesul de proteine poate deveni problematic
Un alt mit este că persoanele cu boli renale nu trebuie să mai mănânce carne.
Organismul are nevoie de proteine. Problema apare atunci când aportul este excesiv, deoarece metabolizarea proteinelor produce reziduuri pe care rinichii trebuie să le elimine.
În anumite stadii ale bolii cronice de rinichi, înainte de dializă, medicul poate recomanda un aport moderat de proteine. Institutul Național pentru Diabet, Boli Digestive și Renale indică drept reper pentru mulți adulți cu boală renală cronică aproximativ 0,8 grame de proteine per kilogram de greutate corporală pe zi, însă necesarul trebuie stabilit individual.
Situația se schimbă însă după începerea dializei.
Pacienții dializați pot avea nevoie de mai multe proteine deoarece o parte dintre acestea se pierd în timpul tratamentului.De aceea, o dietă foarte săracă în proteine începută fără sfatul unui medic poate face mai mult rău decât bine.
Nucile, semințele și leguminoasele nu sunt automat interzise
Nucile, semințele, fasolea, lintea și năutul conțin nutrienți valoroși, dar și potasiu și fosfor.
În trecut, acestea erau deseori eliminate aproape automat din dieta renală. Recomandările moderne sunt mai nuanțate.
Fosforul provenit din sursele vegetale nu este absorbit la fel de eficient ca fosforul din aditivii alimentari, iar necesitatea restricției depinde de analize și de stadiul bolii.
Prin urmare, nu elimina aceste alimente doar pentru că ai primit diagnosticul de boală renală.
Câtă apă trebuie să bei dacă ai o boală de rinichi
Ideea că persoanele cu probleme renale trebuie să bea obligatoriu foarte multă apă este greșită.
În stadiile timpurii ale bolii renale, unele persoane nu au nevoie de restricții ale lichidelor. În schimb, atunci când rinichii nu mai elimină suficientă apă sau apare insuficiența renală avansată, medicul poate recomanda limitarea lichidelor.
Excesul de lichide se poate acumula în organism și poate provoca umflarea picioarelor, creșterea tensiunii arteriale și dificultăți de respirație.
Cantitatea potrivită de apă nu poate fi stabilită printr-o regulă universală.
Ce alimente sunt cu adevărat „interzise” dacă ai probleme cu rinichii?
În realitate, foarte puține alimente sunt absolut interzise tuturor pacienților cu boală renală.
O persoană aflată într-un stadiu incipient al bolii, cu potasiu și fosfor normale, poate avea o alimentație foarte diferită de cea a unui pacient cu insuficiență renală avansată sau care face dializă.
National Kidney Foundation subliniază că nu există o singură „dietă pentru rinichi”. Alimentația trebuie stabilită în funcție de funcția renală, analize, tensiune arterială, diabet, medicamente și tratamentul urmat. (National Kidney Foundation)
Tocmai de aceea, eliminarea pe cont propriu a bananelor, roșiilor, lactatelor, leguminoaselor și altor grupe întregi de alimente poate duce la o dietă inutil de restrictivă și chiar la deficiențe nutriționale.
Pentru majoritatea pacienților, unul dintre cele mai sigure puncte de plecare este reducerea alimentelor ultraprocesate, a excesului de sare și a produselor cu fosfați adăugați. Restricțiile privind potasiul, proteinele, fosforul și lichidele trebuie apoi adaptate în funcție de analize și de recomandarea medicului nefrolog sau a unui dietetician cu experiență în bolile renale.
Citește și:
Posteaza comentariu