Pierderea auzului este adesea privită ca o problemă firească a înaintării în vârstă: televizorul este dat mai tare, conversațiile devin mai greu de urmărit, iar zgomotul de fond face înțelegerea cuvintelor tot mai dificilă. Dar efectele nu se opresc la urechi.
În ultimii ani, cercetările au arătat tot mai clar că pierderea auzului este asociată cu un risc mai mare de declin cognitiv și demență, mai ales atunci când rămâne necorectată. Legătura nu înseamnă că orice persoană care aude mai slab va dezvolta demență și nici că un aparat auditiv poate garanta prevenția. Totuși, auzul pare să fie mult mai important pentru sănătatea creierului decât s-a crezut mult timp.
Explicațiile sunt multiple: creierul depune mai mult efort pentru a descifra sunetele, persoana se poate izola social, poate participa mai puțin la conversații și activități, iar toate acestea pot reduce stimularea cognitivă.
Pierderea auzului este mai frecventă decât pare
Odată cu înaintarea în vârstă, sensibilitatea auditivă scade treptat la multe persoane.
Primele dificultăți apar adesea pentru sunetele înalte și pentru înțelegerea vorbirii într-un mediu zgomotos. Persoana poate spune că „aude, dar nu înțelege”.
Acest lucru se întâmplă pentru că problema nu este doar volumul sunetului, ci și capacitatea de a separa cuvintele de zgomotul din jur.
În timp, conversațiile pot deveni obositoare, iar persoana începe să evite restaurantele, întâlnirile de familie sau locurile aglomerate.
Aici poate începe una dintre legăturile dintre pierderea auzului și declinul cognitiv.
De ce auzul mai slab poate afecta creierul
Creierul nu „primește” pasiv sunetele.
El trebuie să interpreteze, să compare, să anticipeze și să transforme semnalele auditive în cuvinte și sens.
Atunci când auzul scade, creierul primește informații mai slabe sau incomplete și este obligat să muncească mai mult pentru a înțelege conversația.
Această suprasolicitare este uneori descrisă drept „efort cognitiv crescut”.
În loc ca atenția și memoria de lucru să fie folosite pentru a înțelege ideea unei conversații, o parte importantă din resurse este consumată pur și simplu pentru a descifra ce s-a spus.
„A auzi” și „a înțelege” nu sunt același lucru
Multe persoane cu pierdere auditivă spun că pot auzi vocea, dar nu disting clar cuvintele.
Acest fenomen poate duce la situații frustrante: persoana pare neatentă, răspunde greșit sau cere frecvent repetarea unei propoziții.
Uneori, familia interpretează aceste lucruri drept semne de uitare sau confuzie.
De fapt, problema poate fi auditivă. De aceea, atunci când apare impresia că o persoană în vârstă „nu mai urmărește conversația”, merită verificat și auzul, nu doar memoria.Izolarea socială este o verigă importantă
Una dintre cele mai plauzibile explicații pentru legătura dintre auz și sănătatea cognitivă este izolarea socială.
Dacă o conversație devine dificilă, persoana poate începe să se retragă.
Participă mai puțin la discuții, evită întâlnirile, nu mai merge la teatru, la biserică sau la evenimente și poate deveni mai dependentă de membrii apropiați ai familiei. Cu cât interacțiunile sociale scad, cu atât creierul primește mai puțină stimulare. Iar o viață socială redusă este, la rândul ei, asociată cu un risc mai mare de declin cognitiv.
Creierul poate deveni mai puțin stimulat
Conversațiile nu sunt doar schimburi de informații. Ele presupun atenție, memorie, limbaj, recunoașterea emoțiilor, anticiparea răspunsului și reacție rapidă.
Toate acestea sunt forme de antrenament cognitiv. Când o persoană începe să evite discuțiile pentru că nu mai aude bine, pierde zilnic o parte din acest exercițiu mental. Nu este singura explicație pentru declinul cognitiv, dar poate contribui în timp.
Pierderea auzului și demența nu înseamnă același lucru
Este foarte importantă această diferență. Pierderea auzului nu este demență.
O persoană poate avea auz slab și funcție cognitivă perfect normală. La fel, o persoană cu demență poate avea auz normal. Totuși, cele două probleme pot apărea simultan și se pot amplifica reciproc. Dacă cineva are deja dificultăți de memorie și, în plus, nu aude bine, comunicarea devine mult mai dificilă.
De aici pot apărea confuzie, anxietate, iritabilitate și o aparentă deteriorare cognitivă mai rapidă.
Uneori, pierderea auzului poate mima problemele de memorie
Imaginează-ți o persoană căreia i se spune: „Mâine mergem la medic la ora zece.” Dacă ea aude doar parțial propoziția, poate părea că a uitat programarea a doua zi. În realitate, poate că nu a recepționat corect informația de la început.
Acest tip de situație este frecvent și poate duce la concluzii greșite despre memorie. Tocmai de aceea, evaluarea auzului ar trebui luată în calcul atunci când apar dificultăți de comunicare sau presupuse probleme cognitive.
Ce se întâmplă în creier când stimularea auditivă scade
Cercetătorii au observat că pierderea auditivă poate fi asociată cu modificări în anumite regiuni cerebrale implicate în procesarea sunetelor și a limbajului.
Există și ipoteza că, atunci când semnalele auditive sunt reduse mult timp, creierul își reorganizează resursele.
Asta nu înseamnă că o parte a creierului „moare” pentru că persoana nu aude bine. Înseamnă însă că lipsa stimulării poate avea consecințe asupra modului în care rețelele neuronale sunt utilizate.Legătura este încă cercetată și nu poate fi redusă la o singură explicație.
Problemele vasculare pot influența și auzul, și creierul
Există și factori comuni. Hipertensiunea, diabetul, fumatul și bolile cardiovasculare pot afecta vasele mici de sânge. Acestea sunt importante atât pentru urechea internă, cât și pentru creier.
Prin urmare, o parte din asocierea dintre pierderea auzului și declinul cognitiv poate reflecta și faptul că aceleași boli vasculare afectează simultan mai multe sisteme.
Această explicație este importantă deoarece arată de ce sănătatea auzului nu trebuie privită separat de sănătatea generală.
Diabetul poate crește riscul de probleme auditive
Diabetul este asociat nu doar cu boli cardiovasculare și neuropatie, ci și cu un risc mai mare de afectare auditivă. Nivelurile crescute ale glicemiei pot afecta în timp vasele mici și nervii implicați în funcționarea urechii interne. Dacă se adaugă și hipertensiune sau colesterol crescut, riscul poate crește.
Din acest motiv, o persoană cu diabet care observă că începe să audă mai slab ar trebui să discute problema cu medicul și să nu o considere automat „normală pentru vârstă”.
Aparatele auditive pot proteja memoria?
Este una dintre cele mai importante întrebări. Unele cercetări sugerează că tratarea pierderii auzului poate încetini declinul cognitiv la anumite persoane, mai ales la cele cu risc mai mare. Un aparat auditiv nu tratează demența și nu poate garanta prevenirea ei, dar poate reduce efortul necesar pentru a înțelege conversațiile, poate menține persoana implicată social și poate îmbunătăți comunicarea.
Toate acestea pot fi importante pentru sănătatea cognitivă.
Nu este prea târziu să porți aparat auditiv
Mulți oameni amână ani întregi. Uneori din jenă, alteori pentru că pierderea auzului s-a instalat treptat și persoana nu realizează cât de mult s-a schimbat. Problema este că adaptarea la un aparat auditiv poate deveni mai dificilă dacă creierul a fost privat mult timp de anumite sunete. De aceea, evaluarea timpurie este utilă.
Nu înseamnă că fiecare persoană cu pierdere ușoară are nevoie imediat de aparat, dar merită urmărită evoluția.
Semne că auzul trebuie verificat
Unul dintre primele semne este nevoia de a da televizorul mai tare decât ceilalți. La fel de sugestivă este dificultatea de a înțelege conversațiile în restaurante, la masă cu mai multe persoane sau în încăperi unde există zgomot de fond.
Unele persoane încep să ceară frecvent „Poftim?” sau să răspundă nepotrivit la întrebări. Altele evită telefonul pentru că nu înțeleg bine ce li se spune.Dacă aceste lucruri apar constant, un test auditiv este mai util decât presupunerea că „așa e la bătrânețe”.
Pierderea auzului poate crește și riscul de depresie
Dificultățile de comunicare pot duce la frustrare, retragere și pierderea sentimentului de independență. Persoana poate simți că nu mai ține pasul cu discuțiile sau că îi încurcă pe ceilalți. În timp, acest lucru poate contribui la singurătate și depresie. Iar depresia este, la rândul ei, asociată cu dificultăți cognitive și cu un risc mai mare de declin la vârste înaintate.
Din nou, nu există o singură cauză, ci un lanț de factori care se influențează reciproc.
Problemele de auz pot crește și riscul de cădere
Auzul nu este important doar pentru conversație. El ne ajută să percepem mediul, să localizăm sunetele și să fim atenți la ce se întâmplă în jur.
La persoanele în vârstă, pierderea auzului poate merge împreună cu alte probleme de echilibru, vedere sau mobilitate. Această combinație poate contribui și la un risc mai mare de cădere.
Este încă un motiv pentru care evaluarea auditivă face parte dintr-o abordare mai largă a îmbătrânirii sănătoase.
Ce poate face familia
Primul lucru este să nu transforme problema într-un reproș. Replica „Nu auzi nimic!” nu ajută. Este mai util să vorbești clar, cu fața către persoană, fără să strigi și fără să vorbești din altă cameră. Reducerea zgomotului de fond poate face o diferență enormă.
La masă, de exemplu, este mai ușor pentru o persoană cu pierdere auditivă dacă televizorul este oprit și dacă oamenii vorbesc pe rând.
Dacă problema persistă, încurajarea unei evaluări audiologice este mai utilă decât repetarea conversațiilor la nesfârșit.
Ce investigații se fac
De obicei, evaluarea începe la medicul ORL sau la un specialist în audiologie. Se poate face o audiogramă, care măsoară cât de bine sunt percepute sunetele la diferite frecvențe. Există și teste care evaluează înțelegerea vorbirii.
Aceste investigații pot arăta dacă pierderea este ușoară, moderată sau severă și dacă afectează anumite frecvențe mai mult decât altele.
În funcție de rezultat, pot fi recomandate aparate auditive, tratament pentru o cauză corectabilă sau investigații suplimentare.
Unele cauze ale pierderii auzului sunt tratabile
Nu orice problemă de auz este permanentă. Un dop de cerumen poate reduce semnificativ auzul și poate fi rezolvat relativ simplu.
Infecțiile, anumite probleme ale urechii medii sau unele medicamente pot influența și ele auzul.De aceea, este importantă examinarea medicală.
Nu este bine să presupunem automat că orice scădere a auzului este ireversibilă.
Pierderea bruscă a auzului este o urgență
Dacă auzul scade brusc la o ureche sau la ambele, în câteva ore sau zile, situația nu trebuie amânată. Pierderea bruscă neurosenzorială a auzului necesită evaluare rapidă, deoarece tratamentul este mai eficient dacă este început devreme.
Aceasta este o situație diferită de scăderea lentă a auzului asociată vârstei.
Protejarea auzului începe înainte de bătrânețe
Expunerea repetată la zgomot puternic poate deteriora treptat celulele sensibile din urechea internă. Concerte, utilaje, căști folosite la volum foarte mare sau zgomot profesional pot contribui la pierderea auditivă. Protecția auditivă și reducerea volumului atunci când este posibil sunt importante la orice vârstă.
O parte din sănătatea cognitivă de la 70 de ani se poate construi prin obiceiuri adoptate cu zeci de ani mai devreme.
Auzul este și o problemă de longevitate sănătoasă
Când vorbim despre îmbătrânire, ne concentrăm foarte mult pe inimă, glicemie, mușchi și oase. Auzul este adesea ignorat, dar capacitatea de a comunica, de a participa la conversații, de a înțelege ce se întâmplă în jur și de a rămâne conectat cu ceilalți este esențială pentru independență.
Din acest punct de vedere, protejarea auzului nu înseamnă doar să auzi mai bine.
Înseamnă să rămâi implicat în propria viață.
Pierderea auzului înseamnă că vei face demență?
Nu.
Pierderea auzului este un factor de risc modificabil, nu o sentință.
Unele persoane cu pierdere auditivă nu dezvoltă niciodată demență, iar multe persoane cu demență nu au avut o afectare auditivă semnificativă, dar asocierea este suficient de importantă încât auzul să nu mai fie tratat ca un detaliu minor al îmbătrânirii.
Dacă o persoană începe să audă mai slab, evaluarea și corectarea problemei pot îmbunătăți comunicarea, viața socială și calitatea vieții.
Iar dacă în același timp contribuie și la menținerea unei funcții cognitive mai bune, beneficiul devine cu atât mai important.
Posteaza comentariu