Când am aflat că sunt însărcinată eram în cel mai prost moment din viaţă: tocmai murise mama, aflasem că soţul meu mă înşela cu cea mai bună prietenă şi voia să divorţăm, iar la serviciu nu-mi mergea prea bine.
Credeam că nu se poate mai rău, dar, în timp, aveam să aflu că niciodată nu poţi să zici că ai atins pragul cel mai de jos al vieţii. Am decis că pentru momentul acela cea mai bună soluţie este întreruperea sarcinii. Aveam doar 25 de ani, viaţa era înainte şi aveau să mai fie şi alţi copii, cu siguranţă. Mătuşa cu care m-am sfătuit atunci m-a încurajat spunându-mi că ea are vreo trei avorturi la activ, în vremea comuniştilor când se făceau mai degrabă empiric şi puteai oricând să mori din aşa ceva. Am mers împreună la o clinică privată şi totul s-a terminat în câteva ore.
Pentru un scurt moment, înainte de a fi băgată în sala de operaţii, am avut un gând fugar şi o tresărire când s-a apropiat de mine o femeie în negru şi mi-a zis că fac o prostie. M-am uitat la ea curioasă pentru că n-am înţeles de unde mă cunoaşte şi ştie ce vreau să fac.
Mătuşa mea a alungat-o spunându-i că nu e treaba ei să se bage în vieţile oamenilor aşa aiurea şi m-a luat de mână ca să mă calmeze. Mi s-a părut straniu şi trebuie să recunosc că m-a speriat un pic. Dar am mers mai departe.
Operaţia în sine a fost scurtă şi dureroasă. Nici nu ştiu ce m-a durut mai tare, faptul că aruncam un copil făcut cu omul căruia îi jurasem iubire veşnică sau faptul că toate astea mi se întâmplau în acelaşi moment şi simţeam că sunt cea mai ghinionistă fiinţă din lume.
După avort am avut ceva complicaţii câteva zile, temperatură mare şi delir, dar obişnuită cu avorturile grele mătuşa mea a stat lângă mine şi a ştiut ce să-mi facă. În acele nopţi şi zile de convalescenţă zbuciumată am visat pentru prima dată o fetiţă bucălată şi blondă precum tatăl ei, care alerga spre mine într-un parc, iar eu fugeam de ea. Mă tot striga: mami, mami, iar eu mă ruşinam şi mă făceam că n-o cunosc. Apoi fetiţa se transforma într-un monstru, un avorton de carne sângerândă care urla printr-o gură hidoasă spre mine că voi fi veşnic mama lui şi că o mamă nu are cum să scape de copilul ei.
Mătuşa mea a pus totul pe seama febrei şi infecţiei pe care o făcusem după avort, dar că lucrurile se vor calma şi o să uit totul. N-am uitat, pentru că copilul avortat nu m-a lăsat niciun moment să uit. Într-una din nopţi, când deja mă simţeam mai bine şi puteam să fac diferenţa între vis şi realitate, am simţit cum ceva rece şi umed mă atinge pe umăr. Când am deschis ochii am văzut lângă capul meu acel copil. Avea ochi albaştri deschişi şi mă fixa cu privirea. Mânuţa pe care o ţinea pe umărul meu se lipise şi simţeam prin cămaşă umezeala sângelui de pe mâna aceea de carne moartă. Am ţipat de groază şi m-am ridicat în capul oaselor. Când am aprins lumina pe umărul meu era o urmă de sânge.
Mătuşa mea s-a speriat şi ea de un asemenea vis, deşi îi spuneam clar că a fost cât se poate de real. Am mers împreună la o biserică şi preotul mi-a citit nişte dezlegări şi mi-a dat câteva canoane de făcut ca să-mi ispăşesc păcatul. Deşi mi-a spus clar că după părerea lui un astfel de păcat nu va fi niciodată ispăşit. Le-am ţinut pe toate şi am încercat să mă rog şi să ţin posturi aşa cum mi-a spus părintele. Visele au încetat o vreme. Iar eu mi-am reluat viaţa.
Apoi, când trecuse aproape un an de la asta şi ziceam că lucrurile încep să se îndrepte, copilul avortat a apărut din nou în nopţile mele. Timp de o săptămână am urlat noapte de noapte sub privirle albastre şi reci ale acelui suflet neîmpăcat care ar fi trebuit să fie copilul meu. La final am rămas la fel de istovită ca în primul an, după avort.
De cinci ani de zile lucrurile se petrec întocmai, cu o precizie matematică. Copilul avortat îmi spune de fiecare dată că e aniversarea lui şi că ar trebui să-i fac tort, să-l pregătesc pentru grădiniţă şi tot timpul îmi reproşează că nu-l iubesc, şi că de fiecare dată mă uit cu silă la el. Cum să fac altfel dacă nu pot să simt decât silă şi groază la vederea unei bucăţi de carne care-mi aminteşte în fiecare an în luna iunie de păcatul capital pe care l-am comis cândva? Acela de a-mi omorî propriul copil.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată.
Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a
problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele
personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea
intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o
experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o
împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
Comentarii (48)
Da, ai ucis, ai ucis timpul lui Dumnezeu acordat tie pe pamant, a-i intristat pe Isus Hristos, e o crima si te-ai blestemat singura ...din necunoastere ...daca educatia religioasa in copilarie era sanatoasa ...dar ... in general la BOR "catehizarea catechumenilor" e slaba ... din pacate. Ce e de facut caieste-te, pocaieste-te, spovedeste-te si ajungi la imparatsanie, fa-i pomen coplului, daruie-i ...uite am invatat si eu serbeaza-i zilele etc ..IUBESTE COPILUL CACI E VIU DAT ACOLO SUS, EL VA FI INGER, la JUDECATA va TREcE DoAR PRIN FAta LUI DUMNEZEU DiRECT IN RA, INTRA IN RELATIED EIUBIRE CURATA DEFINITIVA CU EL, ESTE MEREU LANGA TINE SI TATAL SAU ...MARE GRIJE ACESTE SUFLETE POT RUGA MULT PE DUMENZEU SA FIITI AJUTATI DAR VA SI POT LOVI CUMPLIT DACA VOI .... IUBESTE-L INFINIT SI REAL, NU CA ASA TREBUIE !!!! AMIN
Draga suflet chinuit, Iti inteleg suferinta. Fii mai blanda cu tine, a gresi e omeneste si cine nu greseste nu e om, e sfant! Si oamenii nu au voie sa se judece unul pe celalalt ba se iubeasca ca fratii si surorile. Numai un parinte preot bun te v/a ajuta sa treci de momentele acestea, dar cu ingaduirea Domnului il vei gasi.
Da, avortul este o crima. Nu d.p.d.v. legal. Societatea nu te judeca, dar Dumnezeu te vede. Dar sa iti spuna preotul ca nu se poate ispasi asta este doar o parere personala (de moment), nu parerea bisericii. S-ar putea ca preotul sa fi fost suparat pe tine si sa te fi amenintat ca sa intelegi gravitatea faptului dar dezlegarile ti le-a dat, pentru ca stie ca dezlegarile nu sunt ale lui ci ale lui Hristos. Daca inca avem viata in noi inseamna ca undeva exista si sansa iertarii si a mantuirii - nu sunt vorbele mele. Pe de alta parte, orice vis, inchipuire sau experienta reala care te inspaimanta nu e de la Dumnezeu. Si daca nu e de la Dumnezeu, nu are cum sa fie decat de la diavol. Sufletul copilului pierdut nu mai vine sa te deranjeze. Il vei vedea doar dupa ce vei trece din viata aceasta, dar un diavol poate veni sa te tulbure ca sa te duca in deznadejde. Tu cauta-ti un duhovnic bun. Cauta-l ca pe un doctor. Cand l-ai gasit tine-te de el si ce iti spune aia sa faci. Hristos poate sa scoata minuni si din cele mai rele situatii. Dumnezeu sa te ajute!
Ati mai sta cu un barbat care va pune sa avortati? Eu, sa fiu femeie, l-as alunga imediat!
Mergeti la preotul duhovnic pentru iertarea pacatelor si nu va lasati inselati/e de sectantele care va spun sa nu mergeti la preoti si la Biserica, sau care va spun sa nu indepliniti canoanele date de preoti! Exista un temei scripturistic pentru Taina Spovedaniei: Evanghelia dupa Ioan cap 20, ver. 21-23 "21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. 22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; 23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute."
Buna un copil trebuie sa vina pe lume atunci cand e dorit.
in sfinta carte se spune clar ,orice PACAT va fi iertat numai pacatul impotriva Duhului Sfint nu va fi ertat nici in veacul de acum si nici in cel viitor ,deci trabuie sa credem in cuvintul acesta din Sfinta scripura ,dar cu o conditie ,daca cineva a savirsit acest grav pacat ,aceea persoana trebuie sa puna inceput de POCAINA ADEVARATA ,adica ,sa ii para f,f,f, rau din adincul sufletului pentru pacatul savirsit ,apoi sa spuna celor gravide si nestiutoare sa se fereasca de a face asa ceva ,sa boteze cit mai multi copii saraci ,sa ajute cit mai multi oameni sarmani ,sa se lepede de mindrie si de toate celelate pacate ,sa traiasca in adevarata smerenie ,iubirea aproapelui ,si facerea de bine ,si aceste toate o vor ajuta sa scape de minia lui Dumnezeu si sa primeasca mila si iertarea lui Dumnezeu prin IIsus Hristos Mintuitorul si izbavitorul tuturor pacatosilor ,caci prin El avem Pace cu Dumnezeu si iertarea pacatelor ,asa sa ne ajute Dumnezeu ,cel Preamarit si Binecuvintat in veci AMIN .Doamne ajuta si nu uitati privirea si sufletul sa fie mereu atintite spre El ,spre mila Lui ,spre Iubirea Lui cea mare ......
degeaba ne pare rau acum,faptul e consumat si ne va urmari o viata intreaba...am avut avort acum 5 ani...eram in 3 luni..deja inimioara era formata..era o fiinta...dar eram un copilprost fara avantaje...fara sprijin..de ce era sa chinui acel suflet???acum nu mai gandesc asa..mi-as dori un copil...dar de atunci nu mi s-a mai intamplat...e voia Domnului.......si stiu si ziua si ora si anul si tot ..ma urmareste si e greu de trecut peste...degeaba suntem judecate..n am avut sprijinul nimanui am fost pierduta...si am crezut ca aia a fost cea mai buna solutie...dar doar am crezut..ma bantuie si acum si regret enorm....imi vreau copilul inapoi dar nu se mai poate!
Pt. Corina: Nu exista botez pt copiii morti, avortati, sau pentru oricine este mort! Cititi pravilele bisericesti si nu va mai lasati inselati de preoti sarlatani. Doamne ajuta.
Nu stiu daca persoana care a scris citeste comentariile. Am sa scriu ce am de spus totusi. Draga mea pentru toate pacatele noastre a murit Domnul Isus Cristos, fiul Dumnezeului celui viu. In numele Lui avem iertare de la D-zeu pentru pacatele noastre, cand cerem iertare de la EL. Sangele Lui Isus curge si acum si sterge pacatele celor care se smeresc inaintea Lui D=zeu si le pare rau de ce au facut.
de calarit va place cand va calareste barbatii,dar cand vine vorba de responsabilitati fugiti,urat din partea voastra ca faceti avort,dc nu va protejati?chiar asa proaste sunteti!?barbatii voastri sunt mai prosti decat voi,cum poate un barbat sa iti spuna sa avortezi?inseamna ca ala nu te iubeste si sta cu tine doar ca sa te calareasca,ca daca te iubea ,accepta copilul!dar voi suneti atat de naive incat faceti tot ce vi se spune din partea barbatului!sper ca D-zeu sa-i loveasca si pe barbatii care va obliga sa avortati!:(
buna ma numec madalina am 21 ani si am facut avort la 20 de ani 1 august dar sincer nu styam ca eram gravida dar ma dus mama sa imi bage sterilet si ia spus doctorul ca sunt gravida pe o parte eram bucuroasa pe o parte nu ca styam ca vrea a avortes si eu nu am fost de acord dar ma m dus la preot sa imi citeasca pt pacatu care la m facut si mi a dat pasmul 50
draga mea imi pare nespus de rau ce ti sa intamplat dar nu cred ca ai loat alegerea corecta un copil este mereu o binecuvantare fetita ta nu avea nici o vina ca sotul tea inselat cu prietena ta cea mai buna acum poate nu ai mai fi suferit atat daca nu faceai avort pt ca aveai fetita langa tn si ea te ajuta sa treci peste toate dar asta ai nu mai ai ce face acum si cum so mai aduci in apoi iti urez o viata linistita si sati gasesti fericirea alaturi de alt cineva care sa te merite si sa te iubeasca asa cum esti o sa mai ai si alti copii sa fi fericita nu mai mai privi in apoi ai gastigat sau ai prierdut nu te opri din drumul inceput lupta ca sa fi fericita pe pwp si succes intro viata mai buna :x
eu am pierdut o sarcina...si intradevar am visat si am simtit copilul acela cum ma tinea strans...nu vroia sa plece Acum am ramas din nou gravida dupa 5 ani de zile in care m-am chinuit si numai probleme am avut.M-am certat cu toata lumea pentru copilu asta si afara tot nu l-am dat.sunt dispusa sa merg mai departe si sa fac orice pentru el orice ar fi.ceva imi spune ca el s-a intors si parca ma roaga sa nu il las..........deja ma iubeste.simt asta.Nu va abandonati copii.nu va luati dupa nimeni sa dati copilasii afara.sunt sg fiinte care va poate iubii cu adevarat.asa cum va iubiti si voi mamele,Mamele care v-au fost alaturi.nici o iubire nu e mai mare ca cea de mama si de copil. daca esti prea mic sau prea mica..gaseste-ti activitatea potrivita..nu intretine relatii sexuale cu atat mai mult neprotejate,incat sa ajungi sa dai un copilas afara.te va urmarii toata viata.DACA esti o persoana majora poarta-te ca atare.. menirea noastra este sa dam nastere..nu sa luam vieti
asi vrea sa pot da timpul anapoi ma simt o asasina "cea mai groaznica mama care sia omorat propriul copil dar nu am avut de ales sper sa primesc iertare de la dumnezeu
am facut ce mai mare greseala regret enorm dar este prea tarziu si nu mio pot erta ma simt angrozitor am avortat propriul copil :IARTAMA DOAMNE::
buna !sunt alex am 16 ani...si mia intarziat menstruatia , a trecut o sapamana si cred ca sunt insarcinata si eu nu vreau sa avortez e un copil o fiinta:-((
Dumnezeu sa iti dea putere sa te muncesti pentru a dobandi iertarea!Citeste sfaturile parintelui Arsenie Boca despre ce trebuie sa faci daca ai facut asa ceva.
Fosta mea pritena a patit la fel , tot asa vedea un copil dar nu numai in vis ci si in realitate , cred ca e o chestie psihologica ... Eu ce sa zic iti urez sa fii tare pe picioare , ecam singura chestie care o poti face , cu gandul asta nu o saoti sa te impaci niciodata dar macar te poti pacali ca ai facut-o :) a , si inca ceva cat de rau iti este , intotdeauna se poate mai rau.
Cine are indoieli cu privire la povestea asta sau cine are probleme de genu sau cine nu vrea sa aiba sa citeasca Arsenie Boca.
nu exista asemenea preoti care sa faca acest botez. si daca sunt sa stii ca sunt niste impostori. nu trebuie sa judecam pe nimeni dar putem sa ajutam cu sfaturi
Imi pare foarte rau pentru ceea ce ti s-a intimplat, acum un an am trecut si eu printr-o experienta asemanatoare, am ramas insarcinata si am facut avort.Nu zic ca sunt foarte credincioasa, dar cred foarte mult in Dumnezeu.Cel mai greu mi-a fost sa trec peste acest fapt singura, deoarece daca afla familia mea nu mi-ar fi ingaduit niciodata sa fac asa ceva, dar nici copilul nu-l puteam pastra in conditiile in care eram.Visez un baietel mai mereu, dar eu il ocolesc, si el tot.Nopti la rind mi le-am petrecut in lacrimi, imi pare foarte rau pentru ceea ce am facut, cel mai mult ma tem ca nu voi mai putea sa am copii.Ar fi putut fi primul si ultimul meu copil.............Prin urmare nu a stiut nimeni, pina ieri cind am hotarit sa-i spun noului meu prieten , deoarece si eu si el ne dorim o relatie serioasa , dar la un moment dat ar putea sa fie o problema exact problema mea.M-a sustinut si a apreciat foarte mult sinceritatea mea.Sper sa trec mai usor acum peste asta.De fapt ceea ce m-a uimit cel mai mult la prietenul meu actual e ca isi creste sora mai mica cu 10 ani singur, fiind ramasi orfani, astfel imi voi rascumpara si eu din vina avind grija de surioara lui, sper...
femeile care fac avorturi sunt niste primitive nerespectate de soti sau alte specii de masculi. se pare ca toatele romancele sunt in aceasta situatie.la 21 de ani medicul s-a mirat cind i-am spus cu nu am copii si nu am avortat niciodata si m-a intrebat daca nu cumva sunt sterila. mi-a facut morala( pentru ca nu mi-am inceput viata sexuala cu cine s-a nimerit) si mi-a dat exemplu de fete de 12 ani care vin singure sa avorteze(cica si-au asumat responsabilitati)
Da socant.Ca e un pacat stie toata lumea.Dar sa se manifeste in asa hal...Eu am pierdut o sarcina (nu avort) in luna ianuarie iar cand ar fi trebuit sa nasc am visat acel copil.Era baietel...dar te-ai gandit vreo clipa in momentele acelea ca acel copil ti-ar fi putut salva viata si te-ar fi adus pe un drum mai bun uitand toate necazurile?
Nu stiu daca citesti comentariile sau nu. Iti pot da un sfat in cunostinta de cauza, sfat pe care eu insami l-am urmat. Acest pacat se iarta doar prin spovedanie dar nu este suficient trebuie facuta si o reparatie. Trebuie sa mergi la un preot care oficiaza botezul copiilor avortati. Dai fetitei un nume de sfanta din calendar si participi la acest botez al copilasului. Dupa botez trebuie sa platesti o liturghie pentru odihna copilului. In plus dai de pomana pentru sufletul fetitei jucarii, dulciuri sau rechizite ..., dar atentie pomana sa fie facuta unui/unor copil care chiar are nevoie. Si sa stii ca nu este deloc o prostie sa cumperi un tort si sa-l duci de pomana la o gradinita sociala, orfelinat sau familie cu multi copii. Nu strica sa iti ceri iertare de la sufletul fetitei cand te rogi. Sper ca imi vei urma sfatul. Te va ajuta cu siguranta si mai ales o va ajuta pe micuta sa isi gaseasca pacea si ce este cel mai important va trece in Rai.
EU TE INTELEG DE CE AI FACUT INTRERUPEREA PTR CA TE_A INSELAT SOTUL SI NU AI VRUT UN COPIL DE LA EL,,DAR SUFLETUL ACEELA N_A VEA NICI O VINA .AI GRESIT FARA SA ITI DAI SEAMA,,ETC.DESPRE MINE..EU AM 22 ANII M_AM INDRAGOSTIT DE UN BARBAT INSURAT SANT CU EL DE APROAPE UN AN,SIMNT SI IMI DEMONSTREAZA CA MA IUBESTE .EL ARE O FETITA DE 7 ANII ISI RESPECTA FAMILIA...ACUM SANT INSARCINATA IN 2 LUNII CU EL.EU PANA ACUM NU AM RAMAS INSARCINATA ...COPILUL ISTA VOI PASTRA IL VOI IUBI MAI MULT CA PE NOI..STIIND CA COPILUL ARE NEVOIE DE AMBII PARINTI ,E GREU DAR DUMNEZEU MA VA AJUTA ,STIIND CA NU POT SA FIU NIICIODATA CU TATAL COPILULUI DAR MERG MAI DEPARTE SI NU IMI PARE RAU CA AM UN COPIL DE LA UN BARBAT CARE NU POT FII NICIODATA,DAR CE SA MAI SPUN DE MAMELE IMORALE CARE FAC COPII SI ISI LAS BEBELUSI IN TOMBEROANE SA MOARA ; SAU CHINUIITI ,ACELA NU MAI ESTE UN PACAT?.,EU CRED CA ASA A FOST SA FIE SA TI_SE INTAMPLE SI CA SIGUR DUMNEZEU TE VA IERTA SI TE VA AJUTA,,,FII CREDINCIOASA SI CURAJOASA
trebuie sa vorbesti poate si cu un alt preot, care sa-ti faca dezlegari mai puternice (la manastiri se fac de obicei) sau daca iti recomanda, sa ceri slujbe (liturghii) platite pentru intentia de a rezolva problema sau de a scapa de chestia care te bantuie (dar asta trebuie discutat cu un preot)...si sa ai un program de rugaciune zilnic (minim 20 de minute) care sa te protejeze si sa te ajute psihic...
Tin minte ca un duhovnic celebru a spus ca persoanele care au avortat, ca ispasire, daca au posibilitatea pot sa ia in adoptie un copil -sau mai multi in functie de cate avorturi au facut-, si sa-i ingrijeasca cu dragostea cu care ar fi ingrijit propiul copil, pana la maturitate. Poate asta ar fi o solutie pentru a scapa de sentimentele de vinovatie si cosmaruri...
Cei care nu pot sau nu vor sa pastreze un copil deja conceput, pot alege varianta de a-l da in ADOPTIE. E mult mai uman decat un avort.
daca avea cine sa te sustina, aveai fetita in bratele tale in momentul asta. A fost un moment de vulnerabilitate pentru tine, asa ca decizia nu ti-a apartinut. Nu esti singura care a trecut prin asta, mai am cateva prietene si la fel de "bantuite" sunt.....ideea e ca trebuie sa iti asumi propriile responsabilitati, nu sa lasi pe altul sa gandeasca in locul tau. Nu te judec pentru avortul facut, cum iti ziceam, te-a prins vestea intr-un moment critic...poate daca ascultai si alte pareri, era altceva. Cu avortul sunt de acord numai atunci cand sarcina prezinta malformatii grave sau alte probleme grave, abia atunci se poate folosi termenul de "interventie chirurgicala". Eu am un bebe de 2 luni jumate, si i-am auzit prima data inimioara la 7 saptamani!!!! Fetelor, exista atatea metode de contraceptie...de ce sa optam pentru cea mai dura experienta atat pentru copil cat si pentru mama
Am 34 de ani nici un avort la activ si nici nu imi doresc, am un ingeras de 5 ani si 6 luni nu pot sa te judec pentru ca nu sunt Dumnezeu in acele momente poate decizia ta a a fost cea mai corecta, chiar daca ai suferit pentru pierderea mamei si infidelitatea sotului copilul nu a fost vinovat dar asta este viata , iti doresc multa putere sa treci mai departe , sa faci un copil si sa te bucuri de el pentru ca este cel mai minunat lucru ce ti se poate intampla. Trebuie sa treci mai departe acum nu mai este nimic de facut pentru copilul care nu mai este.
in 3decembrie iesit de la soacra din casa pentru ca nu mai puteam traii acolo,aveam burta mare, ca intrasem in luna a noua de sarcina. mi-am luat o geanta cu lucruri,sotul si am iesit fara sa stim exact ce vom face. ne-a lasat cineva sa stam intro garsoniera , dar care in acel moment nu avea curent,gaz. acum proprietarii garsonierei divorteaza, noi plecam. unde? nu stiu. chirie nu ne permitem. nu ma plang, vreau doar sa spun ca si altii au probleme ,si eu simt ca nu mai pot, dar ingerasul pe care il tin acum in brate ,imi da putere sa merg mai departe. nimic pe lume nu se compara cu aducerea pe lume a unui sufletel. nu judec pe nimeni, nu sunt in masura dar sunt solutii.
ff uimitor.eu am o intrebare,chiar e adevarat k ai fost bantuita?nu am mai auzit asa cv niciodata.chiar m_a uimit.citeste sfatul gabrielei de mai jos.cam asa ti_as transmite si eu dk e intr_adevar asa.multa liniste sufleteasca!!!!
Citesc foarte multe carti de cunoastere si printre aceste lucruri practic foarte mult bioenergia ,avem un mare bioterapeut lla noii in tara pe nume Ovidiu Argeseanu ,a scris cateva carti printre care si Karma si Dreptul divin,incarca s acitesti sau sa iei legatura cu dansul.Orice karma se poate sterge prinanumite lucruri ,fapte ,post negru de duminica noaptea pana luni noaptea aprinderea a 33 de lumanari ....le spune dansul foarte foarte bine ,ia tw rog legatura cu dansul si ai sa te convingi ca ne putem schimba karma(greselile ) Iti doresc drumuri deschise si liniste in suflet
si eu am facut un avort. ramasesem insarcinata la 7 luni dupa a doua cezariana si-mi puneam efectiv viata in pericol. am incercat sa o iau ca atare, pt. altfel nu se putea: mai aveam 2 copii de crescut. nu e usor, dar e necesar. cred ca te-a marcat mai ales faptul ca nu mai ai un alt copil, care sa-ti distraga atentia! cred ca si pe mine m-ar marca! am pierdut o sarcina dupa primul copil si am fost la pamant. doar apropierea de copil m-a tinut pe linia de plutire. mergi la un psiholog, pt. ca e clar ca sentimentul de vinovatie te macina.
Daca ar fi o crima milioane de femei ar zace in puscarie..nu mai vb aiurea ca babele nebune. Avortul este un procedeu medical prin care o sarcina nedorita este indepartata...si retineti este un procedeu medical LEGAL!!! Este o crima sa faci copii precum animalele si sa nu ii ingrijesti, sa-i abandonezi sau mai rau sa-i ucizi dupa nastere..Vorbiti aiurea..de blesteme..de minuni..Cat de nebuna sa fi si in situatia pe care o avea sa faci un copil??? Ce viitor si ce perspectiva avea acel copil in situatia data??? Sa faci copii si sa te bazezi pe ce o da Domnul si pe ajutorul celor din jur este o prostie si o inconstienta..Orice serviciu acorda concediu, posibilitatea de ati da demisia..dar din meseria de parinte nu poti lipsi si nu te poti invoi...asa ca trebuie sa te gandesti foarte bine inainte de ati asuma responsabilitatea cresteri unui copil...care peste ani te poate condamna ca l-ai facut fara sa te gandesti ca nu-i poti oferi nimic..Este doar parerea mea..si daca am deranjat persoane sensibile..sincer nu ma afecteaza cu nimic... Iar deschizatoarea acestui subiect ar trebui sa se gandeasca ca viata merge inainte..iar lamentarile nu-si mai au rostul, daca viata ei ar fi fost una fericita, ar fi avut un copilas si o familie, gandurile negre nu i-ar mai fi dat tarcoale..
groaznic sfat....cum poti sa vorbesti cu fetitza si sa-i ceri iertare?da e o greseala enorma,dar copilul este mort si mortii nu vorbesc, nu simt, nu aud.cel mai bine, dupa cum s-a spus mai sus,incearca sa ai o relatie speciala cu Dumnezeu cerei iertare din suflet si nu uita sa te rogi prin fiul sau Isus, si nu folosi preoti sau canoane pt ca toate acestea te indeparteaza de Dumnezeu nu te apropie, ca doar nu merge preotul la Dumnezeu,ce e mesager?Dumnezeu ne iarta pacatele daca ne pocaim si daca nu ne mai intoarcem la acel pacat....eu iti doresc putere, curaj, intelepciune sa mergi mai departe si in mod sigur vei reusi.....si nu uita ai o speranta si aceasta este numai increderea in Dumnezeu....
Curaj! Eu zic sa incerci sa vorbesti si cu un psiholog, poate te ajuta cumva! bafta!
Este foarte usor sa judecati de ca aceasta femeie a facut avort..dar situatia ei, mediul, a gasit de cuviinta ca este cel mai corect sa faca avort...asadar nu judecati, mai bine o incurajati cu sfaturi sa treaca peste acest avort..milioane de femei fac avort zilnic pe glob, numai ele stiu problemele care le apasa. Nu am copii si m-am resemnat, este o tristete in suflet insa trebuie sa muncesc cu asta, sa accept realitatea, nu a fost sa fie, dar nu judec femeile pentru ceeia ce fac.
Nu trece zi sa nu-i multmesc lui Dumnezeu ca mi-a dat cel mai frumos ingeras: o minune de fetita cu ochi albastri. Nimeni nu zice ca-i usor. Toti suntem supusi greutatilor, insa importanta e alegerea pe care o facem. Am 29 de ani, sunt casatorita de 5 ani si tot de 5 ani locuiesc singura, sotul a ales sa plece pe meleaguri straine pentru un trai mai bun. Imi doream un copil de foarte multi ani, in felul acesta speram ca familia se va reuni si astfel vom fi toti trei impreuna. Acum un an am aflat marea veste, asteptam un copil, abia aflasem, plangeam de bucurie... Atatea ganduri, trebuia sa fac ordine in prioritati, viata mea capata un alt sens. Totul se invartea acum in jurul acelui mic suflet din burtica. Asteptam cu nerabdare sa dau vestea taticului, sa impart bucuria care-mi inundase inima si cu el, insa mi-a cerut sa fac avort, motivand ca nu e timpul potrivit, ca nu sunt suficienti bani, ca nu avem aia, ailalta, ca ar trebui sa mai asteptam.... Ce sa zic? Trebuia sa iau o decizie, de aceasta data, eu si doar eu puteam decide soarta micutului pe care il doream din suflet. Am cerut curaj, putere, rabdare si intelegere si le-am primit pe toate. Am plecat la drum, indiferent de dorinta sotului si am nascut o fetita frumoasa, sanatoasa, minunata. Pe perioada sarcinii nu mi-a fost usor, sotul nu a fost alaturi de mine, iar cand vorbeam imi reprosa ca nu trebuia sa fac acest copil. Insa acum, minunea a dat o noua nuanta vietii noastre, l-a impresionat cand pentru prima oara atinut-o in brate, l-a uimit cand pentru prima oara a zis "tata". Un copil aduce numai bucurie... Si daca cineva ar indrazni sa dea timpul inapoi, as face aceeasi alegere si mi-as pastra copilul...
cum ai putut sa faci asa ceva, aveai cu cel creste.nici animalele nu s asa de crude cum ai fost tu cu propriul tau copil chiar daca ai fost avertizata.copilul tau nu se poate odihni nici in rai dar nici in iad, el se afla intre 2 lumi diferite si deaceia te bantuie.nu o sa si gaseasca linistea pn cand nu o sa ajungi si tu la el
Am 19 ani si am prieten de 3 ani. Acum doi ani mi-a intarziat ciclul 3 saptamani si m-am ingrozit la gandul ca as putea fi insarcinata. Am cautat pe internet date despre avort si astfel am ajuns sa am in calculator un video cu un avort. Arata clar, cum baga omul mana cu un fel de lingura si rupea creatura aceea in bucatele si o scotea de acolo. Nu l-am putut vedea pe tot deoarece am inceput sa plang si cateva zile dupa aceea mi-a fost gandul numai la acea imagine. Atunci mi-am jurat ca niciodata nu ii voi face asa ceva unei creaturi, mai ales daca e in interiorul meu. Si mami a avut cateva avorturi si acum sufera si sta mai mult pe la medic din cauza complicatiilor pe care le-a avut. E o imagine urata si va fi greu sa ti-o scoti din minte, insa, precum au zis andra si cristina, cu ajutorul Lui, intr-un viitor vei reusi sa uiti macar imaginea. Vina iti va ramane mereu si va fi ca o pata pe sufletul tau. Faptul ca simti aceasta pata demonstreaza ca ai un suflet bun. Dumnezeu e Bun si iarta. Fii sigura ca vei fi iertata! Si in viitor fi mai atenta la semnele pe care ti le trimite (cum a fost femeia aceea in negru) in momentele de cumpana din viata ta. Nimic din ceea ce se intampla nu e intamplator. Totul se intampla cu un scop. Si fi mai atenta si la sentimentele tale, la felul in care te simti atunci cand faci un pas important. Daca e ceva, oricat de mic, care te face sa te simti aiurea, trista, ingrijorata, asculta-ti instinctul si fa ceea ce e nevoie pentru a nu te mai simti asa. Sa nu-ti pese de ce vor spune cei din jur. Tu esti cea importanta si felul in care te simti. Sper din suflet sa te ajute cu ceva comentariul meu. O viata simpla si linistita iti doresc. Ai grija de tine!
In astfel de situatii,numai Dumnezeu te poate ajuta. Este clar ca matusa ta nu are astfel de inclinatii..spre credinta..:-J Faptul ca a facut 3 avorturi in acea perioada o injoseste si mai tare in fata lumii ! Totusi,trecutul e trecut si trebuie trait prezentul. Imagineaza-ti durerea cumplita pe care copilul tau a simtit-o cand tu l-ai "aruncat". Avea suflet,simtea ! Dumnezeu sa te ajute si sper ca totul va fi bine !
am avut o prietena care a facut intrerupere de sarcina la aproape 7 luni.a avut dureri groaznice dupa dar cel mai rau este ca mult timp dupa a avut cosmaruri.nu putea dormi,era mai mereu speriata si devenise chiar paranoica.vorbea despre copilul avortat ca si cum ar fi fost in viata.stiu ca sant situatii in care simti ca o sarcina nu este chiar ce ai avea nevoie,insa avortul este un pacat foarte mare.ce te bantuie pe tine de fapt este vina si nu copilul pe care l-ai aruncat.nu o sa scapi de asta niciodata.
Daca aveai 14,15,16,17 ani intelegeam . Era frica de parinti si altele ..dar poate nici asta nu ar fi motivat faptul ca vrei sa faci un avort ...Puteai sa cresti singura copilul si sa iti amintesti ca este rodul iubirii tale cu sotul . Ce daca te-a inselat ? Copilul acela nu avea nicio vina..
Avortul este o crima si ca orice crima are si consecinte mai ales pentru cei care au constiinta.Doar Dumnezeu te poate elibera de chin,de pacat,de suferinta.Posturile,canoanele si orice alte obiceiuri stramosesti nu fac decat sa te departeze de esenta problemei,dar o relatie personala cu Dumnezeu si o cainta adevarata te pot ajuta.Cere-i iertare lui Dumnezeu direct,nu prin preoti si alte persoane,acceptati pacatul si marturiseste-i Lui.El te poate elibera.poate si o vizita la un psiholog te poate ajuta sa treci peste o asemenea trauma.si cauta sa fi un exemplu pt alte fete care pot face greseala ta.
E groaznic. Intrebari de genul "De ce ai facut asta?" sunt multe si acum nu-si mai au rostul. Poate ca ce ar trebui sa faci este sa te caiesti si sa-i ceri iertare fetitei tale pentru ce ai facut. Explica-i faptul ca in acel moment greu din viata ta asa ai crezut tu de cuviinta sa faci, iar acum realizezi ce greseala enorma ai facut. Un copil este intotdeauna o binecuvantare si poate ca acel copil ti-ar fi schimbat viata in bine si nu in rau asa cum ai crezut. O mare parte din vina o are si matusa ta. Nu ar fi trebuit niciodata sa te sustina sa faci asa ceva. Mai bine te-ar fi ajutat sa cresti copilul si nu sa scapi de el
nu vreau sa te supar dar eu niciodata nu mi-as fi avortat copilul chiar daca puteam sa mor .mi-as fi dat si viata pentru el .si nu am decat 14 ani,de ce nu puteai sa -l pastrezi daca erai in primejdie de moarte mai ziceam dar nu asa mas fi chinuit sa-l cresc asa cum pot
Posteaza comentariu