De ce sunt dependenți de minciuni unii oameni

Până la vârsta de trei sau patru ani, toți oamenii încep să mintă. În acest moment al dezvoltării creierului, învățăm că avem la dispoziție un instrument incredibil de versatil și puternic, limbajul, pe care îl putem folosi pentru a ne juca cu realitatea și pentru a afecta rezultatul a ceea ce se întâmplă.
Mai devreme sau mai târziu aflăm că nu este bine să mințim. Însă toți oamenii se folosesc de minciuni la un moment dat în viață. Problema este că unii oameni sunt mincinoși patologici, adică nu se pot opri din mințit. Iată de ce sunt dependenți de minciuni unii oameni!

Care este motivul pentru care unii oameni sunt dependenți de minciuni? Iată ce spun specialiștii!


Motivul psihologic pentru care unii oameni sunt dependenți de minciuni este oarecum un mister, însă mințitul patologic este o tulburare în sine, precum și un simptom al tulburărilor de personalitate, cum ar fi narcisismul și psihopatia.
 

Oamenii nu sunt conștienți de minciunile lor

 
Narcisiștii, sociopații și psihopații au ceea ce se numește tulburare deficitară a empatiei, ceea ce înseamnă că nu percep empatia la fel ca ceilalți oameni. Iar adevărul nu contează pentru narcisiști.
Atunci când nu îți pasă de alți oameni, minciunile par să nu conteze. Lipsa de empatie înseamnă în esență o lipsă a conștiinței, care este un concept greu de înțeles pentru mulți oameni. Atunci când acești oameni mint, nu sunt răniți la fel ca alți oameni. Foarte mulți oameni intră în relații cu mincinoși patologici sau nu înțeleg de ce mint, deoarece încearcă să îi încadreze pe acești oameni în standardele obișnuite ale empatiei. Dar nu pot. De fapt, s-ar putea ca unii oameni să nu își dea seama că mint în jumătate din cazuri, deoarece nu sunt conștienți de minciunile lor.
Aceștia chiar cred că spun adevărul în multe cazuri. Nu este atât de mult despre fapt în sine, ci despre dorința de a avea controlul asupra altcuiva.

Acest lucru este extrem de periculos pentru persoanele foarte sensibile, deoarece atrag narcisiștii. Atunci când văd că cineva minte, încearcă să își dea seama de ce sau dau vina pe propria persoană. Odată ce încep minciunile, situația se poate încheia cu manipularea victimei, ceea ce înseamnă că i se spune că versiunea sa a realității este incorectă, începând să creadă adevărul deformat al abuzatorului. 

Marea putere a relațiilor constă în adevărul spus între parteneri, precum și în încrederea acordată relației și persoanei de lângă tine.
Iar în mincinoșii patologici nu poți avea încredere. Nu îți poți lăsa viața în mâinile acestor persoane. Este mai mult un deficit moral. Orice persoană care minte patologic nu își va cere scuze și va da vina pe cel de lângă el. Singura modalitate de a scăpa de un mincinos patologic este de a-i spune că nu este vina ta și că nu poți avea încredere în el.

Din păcate, oamenii încep să se îndoiască de propria persoană, deoarece minciunile pot escalada subtil. Totul poate începe de la o minciună inofesivă, iar peste câteva luni viața victimei ajunge să fie o confuzie completă, din cauza minciunilor adunate.
Dacă o persoană minte, nu încerca să-i iei apărarea. La sfârșitul zilei, minciuna rămâne tot minciună. Iar dacă aduci acest lucru în atenția persoanei care minte, va spune că este vina ta sau că nu s-a întâmplat nimic.

Mincinoșii compulsivi nu sunt neapărat persoane rele. Aceștia nu pot spune adevărul. Este foarte greu pentru o persoană foarte impulsivă să gândească anumite lucruri, așa cum este foarte greu pentru o persoană reflexivă să facă ceva ce îi spune altcineva. Mințitul patologic și narcisismul nu sunt sinonime, dar merg mână în mână uneori. În alte cazuri, mincinoșii compulsivi nu au capacitatea de a se opri. Însă trebuie să învețe să se controleze.
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod