Tati, ieri te-am tras de mânecă. Nu m-ai auzit!

Tati, acum știu ce vreau să mă fac când o să fiu mare. Vreau să fiu telefon. Poate atunci vei fi atent la mine. Poate atunci o să-mi dai atenția pe care ți-o cer acum. Poate o să mă ții în brațe mai des decât acum.
"Tati, ieri te-am tras de mânecă. Voiam să-ți arăt ce am construit. N-ai auzit. Știu că erai ocupat cu telefonul ăla. Trebuie să fie o jucărie tare interesantă! Nu înțeleg de ce eu nu am voie să mă joc. Spui întotdeauna că e pentru oameni mari...
 
Tati, ieri te-am tras de mânecă și nu m-ai auzit. Așa că am început să plâng. Am țipat cât am putut. Credeam că așa o să mă auzi. 
 
Tati, ieri te-am tras de mânecă. N-ai auzit. Apoi am țipat și-am plâns. N-ai auzit.
Mi-am spus că am greșit, așa că am trântit și piesele de lego. Ce rost mai aveau, dacă tu nu voiai să vezi ce am construit?
Tati, te-am supărat. Îmi pare rău! Nu știu cu ce am greșit, dar acum, că m-ai pedepsit, eu nu mai înțeleg nimic. Te iubesc foarte mult. Oare tu mă iubești? Pare că nu... altfel de ce aș fi închis în camera mea? De ce aș sta fără voi?
 
Tati, acum știu ce vreau să mă fac când o să fiu mare. Vreau să fiu telefon. Poate atunci vei fi atent la mine.
Poate atunci o să-mi dai atenția pe care ți-o cer acum. Poate o să mă ții în brațe mai des decât acum. Dar până atunci, tati, mie mi-e frică. De ce nu mă iubești?
Poate că trebuia să mănânc mai mult la prânz. Ba nu. Cred că ești supărat că te-am trezit azi-noapte. Dar, tati, am visat urât! Aveam nevoie să mă aperi. N-o să mai fac asta. Și data viitoare, promit că o să mănânc mai mult. De fapt, mai bine stau liniștit într-un colț. Așa nu te voi mai supăra. Stau liniștit în colțul meu și voi aștepta să vii tu la mine. 
 
Dar, tati, dacă va fi prea târziu și nu ne vom mai putea bucura de perioada asta? Poate că îți va fi dor, poate că nu.
Nu știu. Nu știu exact ce să mai cred acum.
 
Tati, ieri te-am tras de mânecă. De ce nu mă auzi?
 
Poate vine mami, totuși. Dar și ea are jucăria ei... "
 
Dragi părinți, comunicarea unui copil nu este întotdeauna una verbală. Uneori, nu pot comunica prin cele mai potrivite cuvinte. Copiii au nevoie să lași totul din mână și să le acorzi toată atenția ta. Copilăria e o perioadă scurtă. Bucurați-vă de asta! Bucurați-vă, acum, cât puteți! Pentru că piticul vostru va pleca într-o zi.
 
Cu drag,
 
 
Cosmina Kovács
Cosmina Kovács
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod