Personal, cred că orice om are dreptul să facă tot ce doreşte atâta timp cât nu încalcă libertatea celuilalt. Fiecare decizie în raport cu un asemenea act atât de important cum e votul ţine de credinţele personale, de convingerile politice, de raportarea la viaţă şi la comunitate. Aşa că abţinerea, boicotul, absenteismul fac parte din joc, iar cei care respectă regulile trebuie să ţină seama de toate poziţionările. Ba, mai mult, cei care vor voturi au obligaţia să găsească soluţii să le obţină.
Absenţa de la vot reprezintă, în primul rând, o nemulţumire la adresa actorilor politici.Citind ieri un text scris de domnul Vasile Ernu pe site-ul Critic Atac am fost îngrozit nu de atitudinea de a boicota votul, ci de justificările din spatele acestui gest.
Cetăţeanul turmentat
”Eu cu cine votez? De peste 100 de ani, repetăm ca cetățeanul turmentat această întrebare, trimițînd spre un răspuns fatalist. De data aceasta, ei au reuşit să modifice cât de cât agenda publică şi, mai ales, paradigma în care ne zbatem de atâta timp: Cum facem să schimbam mecanismul alegerilor care mimează democraţia? Cum facem să aducem în dezbaterea publică problemele majore cu care se confruntă România şi Europa? Cum facem să fim reprezentați şi să putem influența reprezentatul nostru ales? Şi nu o discuție între experți plătiţi de cei ce vor răspunsuri contrafăcute”, scrie domnul Vasile Ernu cu pasiune, dar lăsând cacofonia ”ca cetăţeanul” la o parte, am fost şocat de poziţionarea în raport cu ”EI”, parcă mă uitam la filmul comercial ”Teoria conspiraţiei” cu Mel Gibson pe post de nebun manipulat de interesele obscure ale serviciilor secrete. Nu pot să cred că discursul stângii intelectuale se opreşte la acest ”EI”. O formulă impersonală care pe ”NOI” ne scuteşte de orice responsabilitate. Îmi vine greu să cred, fiind o persoană crescută în comunism, educată în comunism, că stânga intelectuală din România se întoarce la un discurs evaziv şi general de genul ”paradigma în care ne zbatem de atâta timp, să aducem în dezbatere problemele majore, alegerilor care mimează democraţia”.
Nu există. Cei mai norocoşi au şansa să o găsească undeva în adâncul sufletului lor
Posteaza comentariu