Andreea Raicu, mărturisiri şocante despre depresie: „Îmi doream să dispar“

Vedeta a vorbit într-un interviu despre cea mai grea perioadă din viaţa sa: în 2009, depresia începuse să pună stăpânire pe ea şi a reuşit cu greu să o învingă.

În 2008, Andreea Raicu a căzut pradă depresiei şi a fost la un pas să clacheze. Ea a povestit, într-un interviu pentru postul de televiziune Digi 24, cum s-a simţit în cea mai grea perioadă din viaţa sa. "Plângeam foarte mult pentru că era singura metodă prin care puteam să mă descarc şi o făceam atunci când eram singură, pentru că mi-era foarte greu să le zic prietenilor mei că nu sunt bine. O făceam uneori, dar atunci când o făceam răspunsul era <<Eşti nebună?!!?!>>", a mărturisit ea.

Vedeta a spus că depresia s-a instalat din senin. În 2009, ea avea tot ce îşi putea dori: o casă frumoasă, bani, o maşină scumpă şi o carieră de succes. Cu toate acestea, nu mai era în stare să se bucure de viaţă şi totul i se părea negru. "Veneam de la o gala pe care o organizasem, <<Salvaţi Copiii>>, şi fusese un eveniment foarte frumos în care totul era minunat, eu eram minunată, toată lumea m-a admirat... Şi m-am întors acasă cu energia aia şi cu toată admiraţia pe care o primisem şi cu tot ce se întâmplase acolo, şi-am intrat în casă şi am simţit un contrast foarte mare. Am ajuns în casă, într-adevăr, mare, frumoasă, casa pe care mi-am dorit-o şi pe care mi-am construit-o singură, şi eram foarte nefericită şi nu am înţeles de ce", a mărturisit Andreea.

Din acel moment, viaţa ei s-a schimbat. Timp de trei ani, ea s-a luptat cu depresia şi încerca din răsputeri să păstreze aparenţele: "Îmi luam zâmbetul de <<viaţa e perfectă>> şi mă duceam.

Era un efort extraordinar de mare.... şi mai era Andreea Raicu pentru care viaţa devenise un calvar. Am avut foarte multe dimineţi în care nu voiam să mă dau jos din pat şi în care chiar nu m-am dat jos din pat. Inventam tot felul de scuze, că sunt foarte ocupată, pentru că pur şi simplu nu mai voiam nimic. Mă simţeam foarte rău, eram lipsită de orice fel de dorinţa de a face orice."

După trei ani, depresia a atins un punct periculos: "A fost momentul în care, pentru că mă durea atât de tare ceea ce simţeam, îmi doream să dispar. Nu ştiu ce-ar fi însemnat asta, dar îmi doream să dispar. Să nu mai exist pe acest pământ, să nu mai simt toată durerea", a mărturisit ea.

 

Comentarii (1)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • XYZ pe 23 Feb 2016, 13:41
    nici

    Nici acum nu e tirziu sa dispari, serios.... Cu cit mai repede, cu atit mai bine

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod