Dragostea învinge întotdeauna: Tânăra care s-a logodit cu soțul ei după ce o lovitură la cap i-a șters toate amintirile


Doi tineri demonstrează că unii oameni sunt predestinați să fie împreună și nimic nu-i poate despărți: nici timpul, nici distanța, nici pierderea memoriei.

Laura și Brayden Faganello par doi tineri care tocmai s-au logodit. Dar cei care îi cunosc îndeaproape știu că povestea lor e neobișnuită. Acum ei au devenit cunoscuți în toată lumea, după ce cazul lor ieșit din comun a fost prezentat de publicații din mai multe țări.

De când s-au cunoscut și s-au îndrăgostit, în urmă cu trei ani, cei doi demonstrează că unii oameni sunt predestinați să fie împreună și nimic nu-i poate despărți: nici timpul, nici distanța, nici pierderea memoriei.

Recent, Laura Faganello a explicat de ce s-a logodit și se pregătește să se căsătorească din nou cu soțul său. În 2016, tânăra l-a cunoscut pe Brayden pentru prima oară și s-a îndrăgostit de el. Au făcut nunta în același an și după nouă luni, în loc să se bucure de o viață minunată, s-a întâmplat tragedia care le-a pus relația la încercare.

"Un organizator local de nunți m-a angajat pentru o zi ca să-l ajut la un eveniment. Eram afară, lucram la decorare, dar compania era în întârziere și nu ridicase încă pereții cortului. Vântul bătea nebunește în ziua aceea, totul zbura în toate direcțiile. Pentru că eram în mare întârziere, nimeni nu mai era atent la măsurile de siguranță", a povestit tânăra pentru Bored Panda.

"Am primit sarcina de a decora mesele și în timp ce le aranjam, le-am auzit pe colege strigând la mine.

Am văzut și simțit că o lampă mare a căzut de sus și m-a lovit în cap. Era atat de mare, că a fost nevoie de două femei ca s-o monteze, atât era de grea. Lampa a fost smulsă de vânt și mi-a căzut fix în cap. Ultimul meu gând a fost <<asta nu-i bine>>. După asta, totul a devenit foarte neclar", a continuat ea.

Accidentul oribil a avut consecințe dramatice. Laura s-a trezit doar cu amintirile de la 17 ani. Toată memoria ei, tot ce trăise de atunci nu mai exista, ca și cum n-ar fi fost.

"Înainte de accident, mai aveam un an până la absolvirea facultății. După accident, nu mai puteam să citesc, să scriu și să vorbesc coerent câteva fraze, iar memoria pe termen scurt era afectată.
Uitam în câteva momente tot ce citeam. A trebuit să renunț la școală. Durerile erau intense și n-au încetat în primii doi ani. Umblam cu o pungă ca în avioane în geantă, pentru când îmi era rău"
, a povestit ea.

"Cel mai rău lucru a fost pierderea memoriei. Mă trezeam și îmi era frică fiindcă nu știam cine era soțul meu. Când venea acasă de la serviciu și vorbeam cu el, parcă stăteam de vorbă cu un străin", a continuat tânăra.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod