Copilul tău: 5 moduri în care e afectat de violenţa în familie

Îngrijirea pe care o familie o acordă unui copil are o influenţă majoră asupra felului în care copilul se formează şi se dezvoltă. La fel de mult contează însă caracteristicile familiei şi experienţele pe care copilul le are în cadrul familiei.

Îngrijirea pe care o familie o acordă unui copil are o influenţă majoră asupra felului în care copilul se formează şi se dezvoltă. La fel de mult contează însă caracteristicile familiei şi experienţele pe care copilul le are în cadrul familiei.

 

Efectele violenţei în familie asupra copiilor


1. Ca urmare a expunerii la violenţă, copiii pot manifesta anxietate crescută, agresivitate, nelinişte, coşmaruri, dificultatea de a adormi, teama de a face greşeli, gânduri de suicid, un apetit alimentar foarte crescut sau foarte scăzut, enurezis, dureri de cap şi de stomac, dificultăţi de concentrare, tendinţa de a-şi face rău (se trag de păr, îşi rod unghiile), dificultăţi sociale.

2. Deseori, copiii se simt responsabili de violenţa din familie şi nu înţeleg că este o problemă doar a adulţilor, ei cred că părinţii se ceartă din cauza că ei, copiii, au greşit cu ceva.

3. Violenţa în familie creează de multe ori copilului un sentiment de confuzie, mai ales atunci când sunt apropiaţi de ambii părinţi.

Sentimentele lor de iubire şi afecţiune pentru părinţi intră în conflict cu ceea ce se întâmplă între părinţi.

4. Pentru copii, experienţa violenţei în familie este foarte apropiată de conflictul loialităţii. Copiii se simt deseori la mijloc în conflictul dintre părinţi şi simt că fiecare părinte îi vrea de partea lui. Iubirea pentru ambii părinţi face ca această situaţie să fie imposibil de rezolvat pentru ei. Unii copii pot lua partea unui părinte în timp ce alţii simt că nu pot fi alături de  niciunul dintre părinţi.

5. În contextul conflictelor din familie, copiii pot alege să-şi exprime sentimentele prin manifestarea unui comportament negativ. Părinţii înţeleg în mod greşit aceste manifestări şi pedepsesc copilul- comportament ce ignoră sentimentele copilului şi le întăreşte acestora gândul că ei sunt cauza violenţei în familie.

Să nu uităm că părinţii sunt modele pentru copii, iar copiii care trec prin experienţe de violenţă în cadrul familiei învaţă de la părinţii lor.
Copiii învaţă astfel că violenţa este acceptată şi este în regulă sa fii iubit şi rănit în acelaşi timp. Mai mult de atât, copiii cred ceea ce văd: femeile sunt slabe şi victime iar bărbaţii sunt puternici şi agresori.

 

Divorţul ca rezultat al escaladării conflictului din familie şi consecinţele asupra copilului


Un cuplu aflat în divorţ se confruntă, de cele mai multe ori, cu emoţii intense de furie, durere şi dezamăgire, iar divorţul poate fi foarte stresant pentru copil.

Cu toate acestea, studiile arată că nu divorţul în sine afectează în mod negativ copilul, ci conflictul la care copilul este expus în timpul mariajului conflictual al părinţilor şi după divorţ.

Modul în care părinţii rezolvă conflictul determină adaptarea copilului la noua situaţie a familiei. Frica, suferinţa şi alte simptome ce apar la copil sunt diminuate atunci când părinţii îşi rezolvă conflictul folosind compromisul şi negocierea în locul atacurilor verbale, în timp ce conflictul nerezolvat, cronic, este asociat cu trăirea unui sentiment puternic de insecuritate emoţională de către copil.

 

Factori cheie care contribuie la o bună adaptare a copilului după divorţ:

 

  • Sprijinul emoţional acordat copilului, monitorizarea activităţilor copilului, disciplinarea pozitivă, ce exclude orice formă de violenţă, menţinerea unor aşteptări faţă de copil în acord cu vârsta acestuia;

 

  • Accesul copilului la părintele  non-rezidenţial (în marea majoritate a cazurilor acesta fiind tatăl), şi susţinere din partea acestuia atât din punct de vedere emoţional ( prin implicarea în activităţi împreună cu copilul, ascultarea nevoilor acestuia),cât şi din punct de vedere financiar, prin stabilirea unor aranjamente clare legate de asigurarea nevoilor de creştere şi educare a copilului.


Este important pentru copil ca părinţii să încerce, după divorţ, construirea unei noi relaţii între ei pentru a putea coopera eficient pentru copil. În plus, un divorţ poate fi un exemplu pentru copil în ceea ce priveşte modul în care poate rezolva un conflict.

Felul în care părinţii îşi rezolvă problemele este deseori imitat de către copii. Dacă părinţii pot comunica eficient şi coopera după divorţ, copilul va avea mai puţin de suferit.

 Articolul a fost realizat de Andreea Biji, psihoterapeut în cadrul organizaţiei Salvaţi Copiii şi face parte din campania “Ascultă-i sufletul!”, campanie de educare şi de sensibilizare pentru a combate violenţa la adresa copiilor.  Semnează şi tu petiţia împotriva violenţei asupra copiilor la adresa: http://www.petitieonline.com/manifest_impotriva_violentei_la_adresa_copiilor

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod