Ce inseamna sa fii o mama buna?

Sa fii mama este, poate, cea mai complicata dintre meserii. Cele dintre voi care sunteti mame, stiti ce vreau sa spun. In plus, transformarea sufleteasca si psihica prin care trece o femeie atunci cand da nastere unui copil este complexa, radicala si, mai ales, definitiva.

Dar ce inseamna sa fii o mama buna, in sensul strict al cuvantului? In nici un caz doar sa-ti hranesti si imbraci puiul. Evident, si felul in care copilul mananca (adaptat varstei si nevoilor lui), si felul in care se imbraca sunt tot atatea obligatii si griji ale mamei. Dar, pentru a fi cu adevarat o mama buna, trebuie mult mai mult.

Fii prietena copilului tau; este cea mai buna cale de a sti ce face, ce pune la cale. Prietenia intre mama si copil se construieste greu si niciodata nu este prea devreme sa incepi sa cladesti aceasta relatie. Cum ajungi sa fii prietena lui? Aici este ceva mai complicat si tine de tactul tau, de personalitatea copilului si de a ta. Aceasta relatie trebuie sa se bazeze pe incredere reciproca si pe complicitate.

Pune pret pe intuitia ta; mamele simt din tonul vocii copilului (si nu conteaza deloc varsta lui), din mimica, din modificarile programului, daca ceva este in neregula, daca undeva exista o problema. Secretul este sa nu-i ceri cu insistenta sau facand uz de autoritatea materna sa-ti marturiseasca problema. Provoaca-l, stimuleaza-l sa-ti faca singur confidente. Arata-i ca esti calma si stapana pe tine, indiferent de detaliile pe care le auzi, pentru ca numai in acest fel vei auzi "toata povestea".

Fa-i confidente copilului tau. Este de dorit sa aveti micile sau marile voastre secrete. Daca tu ii vei spune lucruri pe care "nimeni altcineva nu trebuie sa le mai stie", este posibil sa primesti in schimb "secretele lui".

Accepta tendintele, stilul tineresc si unele toane. Ce este mai grav: faptul ca pustiul tau are un cercel in ureche, sau ca fiica ta se fardeaza, desi are doar 11 ani, sau riscul de a consuma droguri si alte grozavii? Daca accepti mici excentricitati, poti bloca altele mai grave.

Comunicati - mult, despre orice, oricand! Niciodata sa nu-i spui "Vorbim maine despre asta", pentru ca este posibil sa pierzi lucruri esentiale, vitale. Asculta-l oricand are ceva sa-ti spuna. Mai ales in perioada pubertatii si a adolescentei. Va invata ca oricand va putea vorbi cu tine si, crede-ma, tu esti cea care are de castigat.

Inainte de a-l certa sau pedepsi, asculta-l, lasa-l sa-si spuna punctul de vedere sa-si pledeze cauza. Este dreptul lui. Apoi explica-i pas cu pas unde si cu ce anume a gresit. Accepta dialogul, chiar si in contradictoriu. Este si aceasta o forma de comunicare. Pune punct insa tu la acest dialog. Pentru ca tu, mama, esti cea care trebuie sa aiba intotdeauna ultimul cuvant.

Pedepsele trebuie sa fie mereu serioase, iar tu sa fii consecventa. Respecta-le si tu. Nu ridica pedeapsa inainte de a se consuma si nu interveni in favoarea copilului atunci cand acesta "executa" o penitenta aplicata de tatal lui.

Nu-l certa niciodata in fata prietenilor lui, in fata profesorilor, in fata altor parinti. Este umilitor si pentru el, si pentru tine.

Nu te certa, nu discuta in contradictoriu cu tatal lui in prezenta lui. Va subminati orice autoritate voi, parintii, in fata copilului. In plus, imaginea unor adulti care se cearta este extrem de neplacuta.

In fiecare moment gandeste-te ca esti primul si cel mai important exemplu pentru copilul tau. Astfel incat, ai grija ce spui, cum spui, ce pareri ai si ce faci, in general.