De-a lungul timpului, mulți medici au încercat să stabilească, la modul concret, cum afectează iubirea sănătatea fizică și psihică a unui om.
Hipocrate spunea că iubirile pătimașe se temperează și, în timp, chiar tind să devină depresii. La rândul său, Galenus a scris despre boala soției unui cetățean de vază, din Roma Antică, care era înamorată de un dansator.
De asemenea, la rândul lor, și Platon și Socrate au catalogat dragostea drept o boală mintală, o nebunie pură.
Dragostea, un fel de boală și nebunie
În 1915, părintele psihanalizei, Sigmund Freud, spunea: „Nu cumva ceea ce numim îndrăgostire este un fel de boală și nebunie, o iluzie, o orbire prin care nu mai percepem cum este cu adevărat o altă persoană?”.
Cercetările din ultima vreme, una desfăşurată de americanii de la Universitatea Rutgers şi alta de un grup de la oameni de ştiinţă mexicani, arată că dragostea şi relaţiile de durată au o influenţă determinantă asupra sănătăţii omului.
Simptomele iubirii, identice cu cele ale depresiei maniacale
- Preocupare excesivă pentru persoana iubită
- Plâns
- Stări euforice
- Emotivitate
O nouă serie de studii desfăşurate în Italia arată că dragostea şi problemele mentale au multe în comun. Nivelul de serotonină al celor cu probleme în dragoste era asemănător cu cel al unor pacienţi care sufereau de tulburări obsesiv-compulsive.
De ce ne îndrăgostim
Majoritatea oamenilor încearcă sentimente de iubire pentru o perioadă de circa doi ani, durata aproape similară cu perioada necesară strămoșilor noștri pentru a procreea și crește un copil până ce acesta devine autonom. Prin urmare, putem spune că iubirea este o nebunie ce ține fix cât ne este necesar pentru a transmite moștenirea genetică la următoarea generație.
Recent, Organizația Mondială a Sănătății a luat decizia de a include dragostea pe lista „vinovaţilor” pentru o tulburare impulsivă, înregistrată cu codul F63.9.
Posteaza comentariu