Tulburarea de panica este o tulburare anxioasa destul de comun intalnita in medii urbane stresante. Ea apare in mod brusc si inexplicabil sub forma unor stari de frica si de neliniste, dificultate de respiratie, palpitarii, ameteli, tremurat, frica inexplicabila de moarte, boala grava sau nebunie. Intrucat aceste senzatii sunt fizice, majoritatea celor care manifesta aceste simptome trec prin cabinete medicale, unde incearca sa caute o boala organica.
Biologic vorbind, atacul de panica vine din interpretarea gresita a unor reactii fizice (am niste simtome fizice si sunt incapabil sa le interpretez corect). Psihologic vorbind, este vorba despre atribuirea unei dimensiuni catastrofice unor simptome fizice (imi bate inima mai tare, inseamna ca voi face infarct sau ca am o boala foarte grava).
Panica implica elemente fizice si emotionale in aceeasi masura; persoana care sufera de atacuri de panica este de obicei una inclinata catre o sensibilitatea crescuta in receptarea si interpretarea simptomelor corpului propriu. Intreaga activitate cerebrala ce duce la panica este cauzata de aceasta interpretare gresita.
Ce se intampla de fapt in timpul unui atac de panica?
Frica este elementul de baza in atacurile de panica. Sa luam exemplul unei persoane care este la volan. Conduce gandindu-se la diferite lucruri. Brusc, fara nici un motiv aparent, simte un nod in gat, senzatie de sufocare. Inima incepe sa bata nebuneste, palmele ii transpira, simte ca ameteste si ca va muri sau ca i se va intampla ceva foarte rau.
Cognitiv, persoana e convinsa ca va muri sau va innebuni, ca va pierde controlul, ca inima sa e de vina sau sistemul endocrin, oricum, ca se intampla ceva grav. Emotional vorbind, persoana se simte coplesita de aceasta stare de panica si de ceea ce simte.
Cum se simte o persoana in timpul unui atac de panica?
Se gandeste imediat ca o sa moara, ca o sa innebuneasca; o sa aiba senzatia ca va face infarct, ca isi va pierde controlul. Persoana in cauza are simptomele fizice care creeaza starea de panica, starea de panica ii accentueaza simptomele fizice, astfel incat se intra intr-un cerc vicios; aici simptomele sunt accentuate pana colapseaza pur si simplu in atacul de panica.
De multe ori cel care sufera atacuri de panica ajunge la urgenta, convins fiind ca are ceva la inima, ca analizele sunt proaste, ca are, oricum, o boala foarte grava. Analizele ii ies bune, de obicei, i se spune ca este hipocondriac; individul in cauza nu intelege ce se intampla cu el, se simte neinteles, pierde increderea in medic sau in diagnostic si de multe ori are tendinta de a continua investigatiile, pentru a gasi o cauza organica a simptomelor sale.
Ce trebuie sa stie o persoana care se confrunta cu atacuri de panica?
Primul lucru pe care trebuie sa-l stie e ca nu va muri, nu va innebuni, nu i se va intampla absolut nimic grav. E foarte important sa constientizeze ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic. Cu cat simptomul este mai puternic, la fel, frica se accentueaza. Tendinta de a exagera in astfel de momente ne face sa nu percepem in mod real timpul si dimensiunea tulburarii.
Un pont bun este sa cronometram cat dureaza un atac de panica. Desi cei mai multi vor spune ca a durat in jur de 5-10 minute, vor putea vedea ca nu dureaza aproape niciodata mai mult de un minut sau doua. In acest fel persoana poate sa isi reinterpreteze simptomele si durata lor in mod realist. Ajuta foarte mult sa intelegem de unde a aparut emotia.
Persoana respectiva trebuie sa dobandeasca niste tehnici de relaxare care sa intervina la nivel biologic.
Relaxandu-se, corpul nu mai reactioneaza ca in stare de panica - drept urmare, creierul nu mai interpreteaza ca se intampla ceva grav in organism. In lipsa interpretarii gresite, nu se mai transmite starea de anxietate, cercul vicios spargandu-se la nivelul biologicului prin relaxare.
Care sunt simptomele atacului de panica? Difera de la persoana la persoana sau sunt comune mai multor persoane?
Simptomele generale atacului de panica sunt urmatoarele:
- impresia ca inima bate tare sau ca se opreste;
- transpirarea mainilor;
- respiratia este necontrolata;
- starea de ameteala;
- sentimentul de pierdere a cunostintei;
- sentimentul de greutate in picioare - unii simt ca li se inmoaie genunchii, ca urmeaza sa lesine;
- o stare de incordare foarte puternica - unii se incordeaza atat de tare incat fac chiar febra musculara in clipa respectiva;
- stare de derealizare (viata dubla intre real si reprezentarile derilante), de depersonalizare;
- palpitatii;
- stare de sufocare, sentimentul ca nu se poate respira.
In general, simptomele difera de la persoana la persoana, cat si interpretarea acestora, insa, sub o forma sau alta, multe din cele de mai sus se regasesc in atacul de panica.
Cand anume se petrec aceste atacuri? Pot fi prevenite in vreun fel?
De obicei exista o problema, un factor stresor foarte puternic; sunt oameni la care atacurile de panica apar in timpul noptii - se trezesc si au atac de panica. Sunt oameni la care atacul poate sa apara in timp ce sunt pe strada sau la volanul masinii si atunci se sperie si mai tare pentru ca le este frica sa nu faca infarct la volan.
Atacurile de panica pot sa apara in momente diferite. In general, persoanele care se confrunta cu aceasta problema simt ca au o stare de rau fizic cateva clipe inainte de producerea atacului. Nestiind cum sa interpreteze simptomul, ei intra si mai tare in panica, accentuandu-si starea de rau.
Cum ar trebui sa intervina? Cea mai buna metoda de a interveni se realizeaza prin relaxare. Persoanele ar trebui sa-si spuna: "simt, am aceasta stare de ameteala, dar stiu ca este un atac de panica, nu o sa se intample nimic grav". Daca procedeaza in acest fel, in loc sa accentueze atacul, au mari sanse de a se relaxa si de a-l indeparta.
Cum se trateaza atacurile de panica?
Pentru atacurile de panica exista tratamentul medicamentos care se prescrie in psihiatrie, care este corelat cu psihoterapia. Prin intermediul psihoterapiei, pacientul invata sa se relaxeze, sa isi reinterpreteze simptomele si sa reactioneze realist.
In psihoterapie se merge in primul rand pe relaxare. Omul, rezolvandu-si simptomul, capata siguranta, stie ca este bine. Este foarte important sa intelegem de unde a aparut aceasta reactie de aparare. Atacul de panica este un raspuns la un factor stresor care inseamna "nu mai pot", "nu mai rezist". Prin psihoterapie pacientul gaseste cai realiste si integrate social de a-si rezolva problemele si de a-si interpreta simptomele.
De ce sunt asociate atacurile de panica cu diferite fobii?
Atacurile de panica sunt asociate de obicei cu agorafobia, frica de locuri publice. In general atat fobiile, cat si atacurile de panica se invata din experienta. De exemplu, o persoana care are un atac de panica pe strada, in mijlocul multimii sau la Mall, va evita in mod automat acele locuri, pe care le va asocia cu starea sa de rau.
Cu aceste concluzii in minte (pentru ca nu mi-am putut explica atacul sau pentru ca nu am fost de acord cu explicatia primita, fiind convins ca sufer de o boala foarte serioasa) evit sa mai ies afara sau ies numai daca sunt insotit de cineva alaturi de care ma simt in siguranta.
In clipa in care ies afara, creierul meu este deja "programat" - "daca o sa ies, o sa mi se faca rau". Astfel, creez conditiile prielnice unui nou atac de panica.
Cum trebuie sa ne purtam cu o persoana care are atacuri de panica?
In primul rand trebuie sa incercam sa nu-i intarim comportamentul. De obicei, alegem sa facem noi toata treaba, sa il lasam in liniste pentru ca este bolnav si ne este frica sa nu pateasca ceva. Izolandu-l in felul acesta in simptomatologia lui, nu-l ajutam in nici un fel pentru ca el va obtine foarte multe prin boala lui si atunci va avea toate motivele sa-si intareasca simptomele.
Automat, daca se ajunge acolo, persoana "bolnava", in mod inconstient, nu mai face nimic din ce nu vrea, pentru ca ii este frica sa nu aiba un atac de panica.
O tehnica paradoxala de vindecare este prin exacerbarea simptomelor. Pentru a trece peste atacuri, el trebuie expus simptomelor, pentru ca in acele momente va descoperi ca de fapt nu i se intampla nimic - nu lesina, nu innebuneste, nu moare.
Unii pacienti care nu pot sa treaca de aceasta stare sunt chiar provocati in cabinetele de psihoterapie sa faca un atac de panica de fata cu psihoterapeutul, in care au incredere. Procedandu-se astfel, ei isi vor da seama ca nu se intampla nimic din ce si-au imaginat.
Daca intri in panica alaturi de el si-l ocrotesti excesiv, de fapt ii intaresti simptomul si sentimentul ca este bolnav si ca trebuie ocrotit, ca nu se descurca singur, ca este in pericol.
Un om are atacuri de panica, trece peste ele, ii reapar peste cativa ani. Este posibil acest lucru?
Da, bineinteles, pentru ca este vorba de o reactie invatata deja. Daca din punct de vedere cognitiv nu stapaneste si nu intelege care este mecanismul, de ce reactioneaza asa, poate sa se confrunte cu un atac data urmatoare (peste cateva saptamani, luni, ani de la atacul initial) cand va aparea un factor stresor puternic.
Este un mod de aparare, un mod al nostru de a reactiona. Un bulimic, de exemplu, se vindeca de bulimie, dar poate oricand sa reapara aceasta problema, dupa cativa ani, intr-o alta conditie si cu alti factori stresori, daca nu se echilibreaza. In acelasi mod se intampla si cu atacurile de panica; mecanismul este acelasi. Prima data la ce faci apel? La ceea ce ai invatat. Daca nu gasesti alte mijloace de aparare, se iveste cel care este cel mai usor, respectiv atacul de panica.
Se mostenesc ereditar atacurile de panica?
Exista teorii care subliniaza o predispozitie genetica in interpretarea gresita a simptomelor, asa cum se intampla in atacurile de panica. Insa factorul mediu este extrem de important, aceasta insemnand stresul la care este supusa persoana, modul in care a invatat sa reactioneze.
De exemplu, sa presupunem ca avem un om caruia ii este frica sa faca un anumit lucru. Este obligat de familie, de cei din mediul lui sa faca lucrul acesta. Constient isi da seama ca lucrul este bun pentru el - cum ar fi, sa se duca la scoala - dar el nu vrea si chiar nu-si doreste.
Cum poate sa impace dorinta lui interna cu presiunea exterioara? Se duce acolo, dar face un atac de panica, i se face rau. Intr-un final, obtine ce vrea, nu mai este obligat sa faca lucru respectiv - nu se mai duce la scoala sau nu mai se duce sa cumpere paine. In asemenea cazuri, mediul este cel care forteaza, nu predispozitia biologica.
Este bine sa le oferim informatii despre atacurile de panica omenilor care au aceasta problema?
Chiar daca sunt dezamagiti ca nu au o boala unica, spectaculoasa, grava, este foarte util ca acesti oameni sa stie cat mai multe informatii legate de problema lor. Ei trebuie sa ajunga sa constientizeze ca atacul de panica se rezuma la o reactie pe care ei insisi si-o provoaca.
Ei isi simt starile si sunt foarte speriati de ele; in clipa in care, la cabinete, de exemplu, le spui "simtiti aceasta stare si pe aceasta si pe aceasta ..." par destul de dezamagiti sa afle ca exista si altii care simt o traire ce lor li se parea apocaliptica. In momentul in care sunt nevoiti sa raporteze simptomul la real, isi dau seama ca tulburarea lor nu atat de grava, precum credeau initial.
Comentariile 151-200 din 231
Sotul meu are permanent - deci nu cateva minute - deci permanent o stare de frica pe care o localizeaza in ceafa, la baza gatului si uneori palpitatii puternice cu dureri in cosul pieptului. insa nu are aceste senzatii de frica de a parasi locuinta sau frica de magazine. Frica sa este manifestata vis-a-vis de viata si moarte. Putem spune ca sufera de atac de panica? Doctorul i-a spus ca are insuficienta cardiaca. Este posibil? O alta teama majora este ca nu poate dormi. De aceea se culca foarte tarziu: la ora 3 - 4 dimineata. Eu nu mai stiu ce sfaturi sa-i mai dau. Va rog ajutati-ma !
Cam de 5 ani sufar de atacuri de panica, la inceput ca toata lumea nu stiam ce probleme am doar ca-mi era rau daca ieseam din casa. Trebuie sa recunosc ca am avut o viata foarte stresanta cu un barbat care vroia sa puna stapanire peste mine. Dar nu mi-am dat seama ca el ar putea fii cauza. La inceput am fost la mai multi pshihoterapeuti mi s-a dat mai multe medicamente dar ori nu functionau ori nu peste mult timp iarasi ajungeam sa nu pot sa ies din casa indiferent ca eram insotita sau nu. Nu mai aveam incredere nici in mine nici in alcineva. Aveam doar 23 de ani, stiam ca viata mea nu se poate termina aici asa ca am hotarat ca voi face orice doar sa ma fac cat se poate de bine. Am inceput sa fac pshihoterapie, la inceput nu intelegeam sensul lui deloc dar am zis daca am luat-o pe un drum o fac cat mai mult. Asa mergeam saptamanal, la urma urmei pot sa zic ca foarte multe lucruri am invatat, am inceput sa ma controlez nu pot sa zic ca tot timpul mi-a reusit dar stiam ca am luat-o pe cale buna. Dupa un an de terapie mi-am dat seama ca in cazul meu totul porneste din copilarie. Sincer cred in pshihoterapie mai mult ca in medicamente dar eu cred ca ce m-a ajutat cel mai mult a fost familia in principiu mama mea pe care am vrut s-o scutesc si nu i-am marturisist niciodata, ea ma ajutat sa ma pun din nou pe picioare dupa 5 ani si sa vad realitatea. Acum sunt casatorita cu un alt barbat care este opusul fostului nu iau niciun medicament si sunt insarcinata cu un copil. Sunt foarte fericita, dar nu pot sa marturisesc ca am scapat de aceasta stare {eu una nu i-as zice boala} doar ca am invatat sa-mi controlez creierul si stiu ca totul conteaza de mine. Parerea mea este ca cine observa ca are astfel de simptome sa se gandeasca ce suferinte sau stres are si cum ar putea sa scape de ele ca sa-si recapete increderea.
Atacul de panica este o tampenie!
Atacul de panica este o prostie care omul o are din cauza nervilor si este o frica care nu stii din ce cauza o ai!
Caut sa fiu cat mai tare este posibil sa reusesc.
Si eu ma confrunt cu acest diagnostic: atac de panica. Fac tratament cu sertralina si carmabazepina de aproape 2 luni dar mi se pare ca rezultatul este intarziat. Totusi mai cred ca am alte boli pentru ca in fiecare zi mi se pare ca am alte simptome. Oftez mereu ma doare spatele in zona plamanilor si am mereu senzatia ca ma paste ceva rau. Nu mi-am gasit inca persoana in care sa pot avea incredere in ea si sa ma asigure ca nu am nimic grav pe langa starile de anxietate mai sufar si de o alergie urata care nu-mi da pace si-mi da senzatia ca ma sufoc sau ca nu primesc oxigen destul. Am 28 de ani si am impresia ca ma comport ca un copil de 10 ani caruia ii este frica sa ramana singur acasa! Imi este frica de orice si nu ma simt in siguranta niciunde! Dar totusi sper sa gasesc un raspuns care sa ma convinga ca nu o sa mor curand si o sa pot sa-mi vad copilul crescand mare iar eu sa-i pot fi alaturi!
N-am avut nimic atatia ani...nici nu stiam ca exista..pana acum 3 ani cand am avut un sindrom vertiginos...multa ameteala ca m-a inspaimantat...de atunci , nu mai plec singura pe strada , in magazine...si am frica sa ma mai asez chiar in locul in care a inceput ...intr-adevar, cand simt, ori ma gandesc la ameteala ..vine senzatia aceea de rau...dar am inceput sa ma mai controlez..dar de plecat singura tot nu plec...daca sant cu sotul,o prietena , n-am nimic...chiar si cu cainele meu...este rau sa fiu singura..dar poate o sa-mi infrang si frica asta..am fost sa-mi fac si EKG-ul...dar nu am nimic..pana la spital ,imi trecuse criza...Daca tu la 18 ani reusesti , eu ca sant cu mult mai mare , trebuie...
Toti care aveti probleme cu atacurile de panica nu va lasati. Autosugestia este tot, va spun din propria experienta am 18 ani si ma lupt cu atacurile de panica de aproape 1 an. Si prin autosugestie am reusit sa reiau controlul; este un proces lent dar are efect. Eu mai am putin si scap de atacurile de panica. Daca eu am reusit sigur vei reusi si tu !!!
Totul este in mintea noastra. Eu cand ama atac de panica, de exemplu: pe strada, incep in gand sa cant, sa ma gandesc la altceva, ceva sa am un dialog cu mine insumi ca si cand as vorbi cu l alta persoana. Nimeni si minic (medicamente) nu ne poate ajuta in afara de noi. Suntem singurii medici din lume care ne pot ajuta. Atacul de panica nu exista daca noi nu vom fii in acel moment cu mintea acolo. Noi cei care suferim de aceasta boala avema mai multe dialoguri fata de normal cu eu-l nostru. Daca vom reusi sa ingropam definitiv eu-l nostru interior aceasta stare nu va mai exista, dialogul nostru va fi unor formal si normal. SUCCES!
Parerea mea ca toti care sufera de atac de panica au nevoie de o emotie puternica sau de o stare sufleteasca care sa-i faca sa simta ca intr-adevar viata e frumoasa.
Sigur prin tratament si autosugestie trecem peste toate.
Nu e o boala sau e boala? Asta-i intrebarea. Dar senzatiile sunt cumplite. Pai sa gandim pozitiv, sa bem ceaiuri din plante dar cred ca cel mai bine e sa gasim raspunsul rugandu-ne la Dumnezeu.
Si eu am atacuri de panica, aceleasi simptome, analize super ok... sfat ganditi pozitiv si beti ceai de sunatoare combinat cu tei.
Eu cred ca e atac de panica. Ce varsta ai? Eu am avut ceva asemanator pe la ora 2:30 noaptea! Mi-am facut ekg si nu am nimic! O colega care are atac de panica mi-a spus ca am facut asa ceva!!
Azi noapte m-am pus la somn si dintr-o data a inceput sa ma doara in piet in drept cu inima, eu am probat pulsul aveam pulsul slab, am inceput sa ma pierd m-am ridicat si am ametit, am tremurat, m-a luat cu frig si in cerul guri simteam aer rece, mi-a batut inima repede ce poate fi?
Vreau si eu un sfat cum pot scapa de starile pe care le am simt o durere in piept la inima si imi e frica sa nu mor. As dori un tratament sa scap de aceste stari si sa duc o viata linistita.
Cand am atacuri de panica simt ca mor. Cum sa fac sa scap de ele? Sunt dependenta de xanax.
Rezultate remarcabile pentru tratarea atacului de panica este cu SEROXAT.
Ma confrunt cu neplacuta problema atac de panica si as vrea sa scap de ea cu ajutorul dvs. Multumesc.
O solutie temporara este administrarea unui placebo, nu? Daca va intereseaza efectul placebo, daca doriti sa stiti mai multe, daca aveti intrebari referitor la acest subiect sau daca doriti sa ne impartasiti din cunostintele sau experienta dvs. Va astept sa va alaturati grupului yahoo Efect_Placebo. Va multumesc. Adrian
Cred ca de 6 luni am problema asta si nu mai scap! E complicata! Pe mine ma tine tare mult! Uneori sunt zile intregi cand simt ca nu pot sa respir, ca nu am aer!
Cam de o saptamana nu pot respira parca am un nod in gat. Prima data din piept m-a tinut si nu puteam sa respir nu stiu ce sa mai fac. Medicul de familie mi-a zis ca e de la lipsa de calciu.
In atacul de panica cel mai important este sa constientizezi ce ti se intampla si ca exagerezi reactiile propriului organism. Am avut doar doua manifestari pana acum, dar presimt ca acesta e doar debutul. Intentionez sa urmez tratament medicamentos si, pentru ca nu am bani pentru sedinte de psihanaliza, imi voi face singura terapia cognitiv comportamentala, cu ajutorul cartilor si informatiilor de pe internet. Sper sa ma fac bine. Simptomele mele sunt de incordare puternica a muschilor fetei, pana la blocarea maxilarului, dispnee, teama ca voi pati ceva mai grav, asociate cu fobia unei dermatite urate pe tot corpul care mi s-a declansat ultima data si m-a marcat psihic prin violenta si abundenta pustulelor dermice (nu a trecut decat cu hemisuccinat administrat intravenos). Va tin la curent cu tratamentul pe care mi-l va prescrie medicul si cu rezultatele obtinute. Daca aveti cunostinte mai ample in domeniu, astept sugestii si sfaturi. Va multumesc!
Am avut stari de anxietate de cand am nascut. De 1 an nu am mai avut probleme dar in panica tot intru in plus am niste stari de ameteala de care nu scap si picioarele mi le simt ciudat sa fie de la starile astea?
Am si eu atacuri de panica dar am fost diagnisticata cu spasmofilie si nevroza, palpitatii mari, frica de a pleca de acasa. Ce trebuie sa fac?
Si eu sufar de atac de panica. Urmam un tratament cu antidepresive, am facut o cadere de calciu. Prima criza sa zic asa am avut-o in drum spre munca in metrou acum o saptamana. De atunci stau acasa mai mult in pat sau pe la usa doctorilor incercand sa aflu ce am. Nu am nimic la inima, desi tensiunea mea scade brusc, am ameteli, frica sa adorm ptr. ca inima mea bate din ce in ce mai incet si am teama ca voi muri in somn. Am 23 de ani si in urma stresului la care am fost supusa timp de un an am cerut ajutorul unui specialist. Mi-a fost prescris un tratament cu antideprezive, al caror efect secundar l-am simtit. Articolul de mai sus m-a ajutat enorm, intarind spusele unui alt medic psihiatru...cat despre tratament voi urma sfatul medicului respectiv si voi renunta la orice fel de pastile pentru ca sunt tanara si cu ajutorul sedintelor cu un psiholog trebuie sa inving aceste atacuri.
Din pacate cunosc si simptomele, am trait si agorafobia si in prezent ma droghez cu xanax 3 sferturi din 0,25/zi (pentru ca reduc doza). Nu ma mai panichez decat rar dar am o depresie sau ceva apropiat. Poate anxietate? chiar nu stiu. De exemplu azi, toata ziua am stat in pat fara chef, oftand de numa'numa'.
eu ma tratez de atac de panica cu ceai de valeriana,tei si lavanda inainte de culcare magne b6 fiole,si sanax 0,25 jumate la nevoie si da rezultate.Icercati si voi
Sunt studenta anul 4 la medicina si am si eu aceasta problema de 1 an. Am crezut k innebunesc. Dar nu e asa.Am facut tratament si m-am simtit ff bine o perioada. La mine problema sunt examenele. Cand aveam o restanta am avut primul atac de frica sa nu raman repetenta. M-am trezit dimineata cu o ametela de nedescris. Eu totusi sunt optimista si de fel sunt o jucausa. Parerea mea e ca cel mai bun remediu e sa vedem ce anume ne streseaza atat de tare si sa incercam sa eliminam acel rau. totul trebuie taiat din radacina.Cu Dumnezeu si o psihoterapie se vor rezolva.Luptam impreuna!
cum se poate vindeca anxietatea starea de frica simtomele apar cu lucruri ciudate cum ar fii tulburari digestive
eu am atacuri de panica de 2 ani, iau xanax, dar am ajuns la concluzia ca, cu cat evit mai mult cu atat imi pierd increderea in mine si imi produc singura atacul; nu de mult am inceput sa refuz ajutorul celor din jur si chiar este mult mai bine! inlocuitori pt xanax? extract din muguri de tei argintiu-la farmaciile naturiste, sau sedatif pc de la farmaciile normale(chiar daca este tot homeopat); niciunul nu este scump, maxim 10 lei
problemele personale stilul si modul de viatza pe care il avem ne produce aceste boli imaginare. si eu sufar de acelasi lucru `atacuri de panica` numai ca eu stiu sigur de ce si cum au aparut in viatza mea aceste stari inexplicabile. nu medicina provoaca dependentza asa cum spunetzi unii dintre voi ci jocurile de noroc provoaca dependentza de exemplu eu sunt un mare pasionat de astfel de jocuri cum ar fi ruleta pariurile sportive ...pentru ca un om sa isi poata traii aceste pasiuni e nevoie de bani sa potzi sta la masa de joc. cum aceste jocuri nu sunt facute pentru a castiga noi jucatorii e normal sa pierdem .. la inceput ma imprumutam la prieteni la familie pentru a juca apoi am dat direct in camatari luam bani cu dobanda de exemplu 1000 de euro cu 1400 pt o luna ...am tzinuto asa ani de zile ajunsasem sa am sa dau zeci de mi luam dintr-un loc sa dau in altu si uite asa strazile sau inchis la un moment . am trait un stres inimaginabil si nu de putzine ori am vrut sa ma sinucid ... intr-un final am reusit sa scap de toate datoriile si sa reduc stresul dupa care au aparut aceste atacuri de panica .. am fost la un psiholog recomandat de doctora mea de familie care a confirmat diagnosticul atac de panica si acum urmez un tratament pe o perioada de 6 luni de zile ...de asta spun ca totul provine din stilul si modul noastru de viatza .... id de mess alexandr_uu
ma confrunt de 7 ani cu aceeasi problema.La inceput mi s-a spus ca am spasmofilie'dar timpul a dovedit ca nu era asa.Am gasit un dr.care mi-a dat tratament cu xanax si deroxat, l-am urmat timp de vreo 9 luni, apoi treptat am renuntat la tratament(bineinteles la recomandarea dr.)Sa stiti ca nu am devenit dependenta, starea mi s-a ameliorat considerabil, dar nu definitiv.Va inteleg perfect.Acum trec printr-un nou episod si fiind constienta de ce se v-a intampla daca nu fac ceva, m-am dus de buna voie la psihiatru.Problema e ca nu toata lumea constientizeaza si refuza tratamentul spunand ca ii va creea dependenta. Nu este adevarat:trebuie sa ai un medic care sa te sfatuiasca f bine ce trebuie sa faci.Va doresc multa sanatate!
aunt in aceeasi situatie cu cei de mai sus .eu sufar de aceasta boala de un an si ceva .e cumplit si nu inteleg de ce daca sunt atati de multi in aceasta situatie nu s-a descoperit un tratament concret si de ce nu gasim un sanatoriu unde sa putem sa ne tratam
adevarul este ca noi ne programam atacul de panica si eu am trecut prin asa ceva pana m am hotarit sa merg la un psiholog acum ma simt mai bine totul e sa stii cum gindesti defapt sa invatam sa gandim altfel
am si eu atac de panica dar am fost la medic psiholog si mi sa dat zeroxat si la nevoie rivotril si ma simt mai bine.
am o singura intrebare daca tratamentul cu Noni si Rodhiol de la (Calivita )ajuta in tratarea acestei stari de panica?
am citit aceste articole sunt foarte educative.Eu fac atacuri de panica dar am si depresii cu fobie(OBSESIE CA SUNT BONLAVA)(sunt tot timpul in alerta daca ma doare ceva,daca am anumita stare, discomfort)oricum neplacute si dificile situatii mai ales pt. mine.Articolele sunt educative dar cred ca este nevoie si de un ajutor din afara(medic in specialitate sau psiholog)
Asemeni multora am probleme cu atacurile de panica uneori reusesc sa le controloez alteori nu ,ce tehnici as putea folosi pentru a-mi reveni
intradevar iti pot distruge viata dar daca ai vointa destula reusesti sa treci cu bine peste fiecare atac o spun din experienta
de o luna am si eu probleme cu atacurile de panica si ma simt debusolat as dori sa aflu mai multe remedii sa imi revin la normal
am fost in china sa ma tratez cu ceaiuri si medicamente din plante.ma simt destul de bine.mentionez ca am luat 6 luni almaprazolam si am devenit foarte stresata fiindca deveneam dependenta de almaprazolam de aceea am plecat in china sa pot renunta la ele si chiar am reusit.plimbarile si activitatile in aer liber ,in spatii deschise ma ajuta enorm,la fel si innotul
Am avut atacuri de panica si au revenit. Am fost in Franta la medic si mi-au dat xanax,1 cutie, peste 3 saptamani mi-au mai dat una si apoi 4 cutii(mi-au spus ca sunt ultimile pe care mi le mai dau). Aici e privit ca un medicament foarte periculos, acolo e aproape ca aspirina. Se poate lua si daca s-a consumat alcool in cantitati mici?
luati rhodiolin
Sunt un fost sportiv de performanta ,am jucat volei 18 ani la cel mai inalt nivel , acum sunt antrenor si de citi va ani am aceste stari de panica care in ultimile luni s-au agravat ,s-au intensificat.Incerc sa gasesc un mod de a putea scapa de aceasta panica si sa revin la viata o viata mai buna.Astept vesti de la toti cei care ma pot ajuta la dumitrescu_mariuscj@yahoo.com Va multumesc
Si eu sufar de aceste atacuri de panica si de depresii.Am urmat tot felul de tratamente medicamentoase si am facut si psihoterapie 2 ani dar fara rezultat.Sunt terminata.Nu mai stiu ce sa fac.Sunt deja dependenta de Xanax.Acum sunt intr-o stare deplorabila pt.ca fam.mea pleaca la mare iar eu raman acasa din cauza ca-mi este f.frica sa-mi parasesc mediul in care ma simt mai in siguranta.Exista clinici sau sanatorii pt.asa ceva?
am si eu aceeasi problema.in ultimul timp s-au indesit.nu mai pot sa merg nici macar pana la paine de frica.exact cum am citit,evit situatiile in care deja am avut un atac.am nevoie de ajutor pt ca nu stiu cum sa ma autoincurajez va rog sa-mi raspundeti,nici macar nimeni nu stie de situatia in care ma aflu.trebuie sa revin la normal
simt cum tot corpul se moleseste caldura in corp si ca partea stanga obrazul in special imi paralizeaza ca si cum o sa ramin paralizata si vad dublu n
parerea mea este aceiasi tre sa faci in asa fel sa`ti gasesti echilibrul eu am atacuri de panica de la cortizon si le am doar atunci cand ma doare cv sau daca sunt pe "teritoriu"strain in momentele astea mai iau cate un alprazolam si ma mai ajuta ,as dori un tratament dar nu medicamentos pt ca de multe ori devi dependent cv naturist daca stie cn va rog sa`mi trim e-mail la leone_marcus@yahoo.com
Mi s-a intamplat si mie de cateva ori Acum la 40 abia mi-am dat seama ce se intampla de fapt tre sa recunosc insa ca de data aceasta m-a lovit cam rau:) Din fericire insa am observat ca e rezolvabila pb +ca intelegand despre ce era vb timpul lucra in favoarea mea Ai nevoie de o autoincurajare Pe mine m-a ajutat faptul ca am descoperit ca-s mai tare ca panica mai ales ca tine f putin.E minunat sa te poti controla pentru a putea ocoli faza gandindute la cu totul altceva sau efectuind o activitate anume Eimportant sa razi cat mai mult sa zambesti sa cauti asta tot timpul RASUL E SUPAPA DE SIGURANTA A VIETII
Posteaza comentariu