Poveste adevărată. Atentatele şi drama din Colectiv m-au aruncat în depresie!


Am stat ore întregi în faţa televizorului şi am plâns. Senzaţia mea e că am fost acolo, martoră la incendiu şi la atacurile din Paris

Am 20 de ani şi în ultimele săptămâni, viaţa mea s-a schimbat radical. Eram o studentă la drept, pasionată de fotografie. Am un prieten mai mare cu patru ani cu care nu vreau să mă căsătoresc. Aştept încă marea dragoste, dacă există aşa ceva, dar, între timp, m-am pricopsit cu o mare suferinţă.
N-am fost deprimată niciodată până acum. Nu ştiam cum e, deşi am folosit expresia de zeci de ori. Dar era doar un alt fel de a spune că sunt plictisită.

Am senzaţia că m-a luat cineva de mână şi m-a aruncat din copilărie în lumea reală unde am descoperit brutalitatea, durerea şi nu mai vreau.
Nu mai vreau să ies din casă, nu mai vreau să mănânc, nu mai vreau să râd, să citesc, să mă uit la filme, să mă plimb, să ascult muzică, să stau pe Facebook. Am senzaţia că toate obiceiurile mele cotidiene conspiră să-mi facă rău. Mult rău.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod